Prezentare genereala Portugalia

Portugalia este cel mai vestic taram al Europei, unde descoperi vestigii ale celor peste 6000 mii de ani de
stradanii umane, de la dolmenele neolitice la catedralele si palatele in stil manuelin, pana la cel mai nou
cartier Parco de Nacoes din Lisabona strahuit de Podul Vasco da Gama. Portugalia este tara
mediteraneana de la Oceanul Atlantic ce ofera istoria vie si intacta a unui intreg continent, pastrata asa
de un popor primitor si sentimental, ale carui doruri saudade le poti simti si asculta prin minunata
muzica Fado. De la cel mai vestic punct al Europei, Cabo da Roca, la plajele stancoase de la Cabo
Vincente sau plajele late si nisipoase din zona sudica turistica Algarve, Portugalia ofera vacante de
neuitat.

Suprafata Portugalia dispune de o suprafata de 92.094 km2. Din aceasta suprafata 88.790 km2 apartin
Portugaliei continentale, 2.247 km2 Arhipelagului Azore si 794 km2 Arhipelagului Madeira. Teritoriul
Portugaliei continentale are o forma rectangulara cu o lungime de 560 km si o latime de cca 220 km.

Portugalia, cu granitele stabilite in sec. al XIII-lea, este una dintre cele mai vechi natiuni din Europa.
Triburile iberice ale lusitanilor care populau teritoriul Portugaliei in antichitate a fost supuse de romani
in sec. I - II . Hr. Lusitania, devenita provincie a Imperiului Roman, este cucerita in sec. al X-lea d. Hr. de
triburile germanice, in sec. al XI-lea de catre vizigoti, intrand apoi, in anii 711 - 718, in stapanirea
arabilor. Din secolul al X-lea, tinuturile cuprinse intre raurile Minho si Douro sunt desemnate cu numele
de Terra Portucallis, de la numele roman Portus Calle, al orasului Porto. in timpul Reconquistei (sec. IX -
XIII), pe teritoriul eliberat de sub dominatia araba ia fiinta, in 1095, comitatul Portugaliei, iar in 1139
Regatul Portughez. In 1147 este recucerita Lisabona, in 1249, provincia sudica Algarve, ultima aflata sub
stapanire araba. La incheierea Reconquistei sunt trasate hotarele cu Spania vecina, Portugalia fiind
primul stat european care-si fixeaza definitiv frontierele, ramase neschimbate pana astazi.In 1415 incepe
cucerirea primelor asezari de pe coasta nord-africana, apoi expansiunea pe litoralul Africii Occidentale
prin Henric Navigatorul, Bartolomeu Diaz atinge Capul Bunei Sperante, Vasco da Gama descopera
drumul maritim spre India, iar Pedro lvares Cabral debarca in 1500 pe litoralul Braziliei. in sec. al XV-lea
si la inceputul sec. al XVI-lea, Portugalia devine o mare putere maritima, punand bazele unui vast
imperiu colonial. Apogeul expasiunii teritoriului si al infloririi economice si culturale este atins in timpul
domniei regelui Manuel I. La jumatatea sec. al XVI-lea, Portugalia pierde statutul de mare putere
maritima, iar in 1822 Brazilia, cea mai importanta colonie a Portugaliei, si proclama independenta. La 5
octombrie 1910 monarhia este abolita, iar Portugalia se proclama republica. Lovitura de stat militara din
1926, deschide calea dictaturii lui Antonio de Oliveira Salazar, care impune in 1933 o constitutie de tip
fascisto-corporatist. In 1949 Portugalia devine membru fondator al NATO, iar in 1974 o insurectie
militara - Revolutia Garoafelor Rosii, inlatura pe succesorii lui Salazar si deschide calea restaurarii
democratiei. Portugalia devine in 1986 membru al Uniunii Europene.

Religie Religia principala este cea romano catolica, reprezentata de 95% din populatie.

Bucataria portugheza este parte a bucatariei mediteraneene, ea variind de la o regiune la alta a tarii,
constatandu-se insa prezenta invariabila a pestelui, mai ales cod si a fructelor de mare. Specialitatea
nationala este reprezentata de codul sarat si uscat, prin felul numit bacalhau, fel de mancare ce a
devenit popular in epoca descoperirilor geografice, cand navigatorii pescuiau, sarau si uscau pestele
pentru a-si asigura hrana zilnica in lungile lor calatorii pe mare. Exista 365 de modalitati de preparare a
acestui fel de mancare, cate una pentru fiecare zi a anului. Turistii care nu sunt amatori de peste si
fructe de mare pot gusta o alta specialitate nationala portugheza, o tocana bogata in legume si carne
numita cozido a portuguesa, sau foarte popularul porcusor de lapte leitao assado si nu in ultimul rand
popularii carnati chorico. Insa la finalul oricarei mase sau in pauza de cafea nu trebuie sa lipseasca uma
bica o cafea concentrata si scurta, alaturi de un Pastel de Nata o tarta din foietaj cu vanilie si ou si toate
stropite cu o ghinghinha un lichior de cirese si de un pahar din soiurile de vin de Porto, din Valea Douro
sau renumitul vin licoros de Madeira.

Zile Nationale Ziua nationala a Portugaliei este sarbatorita in fiecare an la data de 10 Iunie, cand se
comemoreaza ziua mortii poetului national Luis de Camoes.

Limba oficiala Portugaliei este portugheza la care se adauga limba mirandeza in zona Miranda do Douro.

Cetatenii romani care doresc sa calatoreasca in scop turistic in PORTUGALIA nu au nevoie de viza de
intrare pe teritoriul acestui stat, iar documentul de calatorie poate sa fie cartea de identitate sau
pasaportul. Perioada legala de sedere fara viza este de pana la 90 de zile in decurs de 6 luni.

PRINCIPIILE MANAGEMENTULUI DIN

PORTUGALIA

Managementul ca știință și practică este sensibil la schimbările care au loc

în societate, el adaptându-se permanent unor particularități determinate de
tradiții, cultura națională, obiceiuri, dar și de tipul și specificul organizației în care
se aplică.
La baza managementului se află un ansamblu de principii, formulate în
urma unor cercetări riguroase şi a unei experiențe îndelungate.
Principiile managementului au menirea de a asigura cadrul general pentru o
bună desfăşurare a activității administrative.

În Portugalia, regăsim următoarele principii ale managementului:

 Principiul universalităţii. Entităţile corporative se bucură de drepturi și sunt
supuse obligaţiilor compatibile cu natura lor.

Spiritul de echipă.

Subordonarea interesului personal celui umanitar.

Principiul creșterii eficienței, conform căruia orice

sistem de management urmărește obținerea unor efecte
maxime cu cheltuieli cât mai reduse;

Respectă regulile concurenței loiale și furnizează informații fiabile și

transparente tuturor partenerilor.

Principiul flexibilității, conform căruia sistemul de management trebuie sa

se caracterizeze prin suplețe, fapt ce i-ar permite adaptarea continuă la
schimbările ce au loc la nivelul organizației sau mediului extern.

Principiul competenței profesionale și motivării salariaților – conform

caruia este necesar ca pe fiecare treaptă ierarhică să se găsească cele mai
competente persoane și fiecare salariat sa fie motivat corespunzător.
 Comunicarea eficientă cu
subordonații este un principiu foarte
important pentru ca
astfel se evită sau se rezolva mult mai
ușor eventualele tensiuni care ar putea
aparea între aceștia și care ar avea
repercursiuni la nivelul performantei.

Principiul diviziunii muncii

Acest principiu presupune separarea si specializarea activităților în vederea
concentrării acțiunilor pentru creșterea eficienței, de care managerul trebuie să
fie reponsabil.

Problemele Managementului in Portugalia

Un studiu realizat de catre Universitaeta Catolica din Lisabona scoate in evidenta principalele probleme
cu care aceasta tara se confrunta si incearca sa le gestioneze cat mai bine.Aceste probleme find
imbatranirea populatiei, calitate justitiei si competitivitatea tarii la nivel international.

Din acestea, cea mai importanta este imbatranirea populatiei. Datorita acesteia, populatia,in principal
cei tineri, sun foarte preocupati de consecintele pe termen lung deoarece sunt constienti de
imposibilitatea de a sustine un numar foarte mare de pensionari.

A doua mare problema este competitivitatea firmelor portugheze pe piata internationala,ceea ce

necesita o reforma rapida si eficienta pentru a remedia aceasta situatie.

A treia mare problema identificata este calitatea justitiei.Populatia nu are incredere in sistemul
judiciar,intotdeauna punandu-se la indoiala eficacitatea acesteia si echitatea intre toti cetatenii acestei
tari.

Nu exista o cultura a muncii, populatia prefera sa nu munceasca din greu iar legislatia nu face decat sa
adanceasca aceasta cultura.Legislatia prevede ca dupa 3 inoiri ale contractului individual de munca,este
obligatorie realizarea unui contract de munca pe termen nedeterminat,ceea ce face ca angajatorului sa ii
fie extraordinar de greu sa demita un angajat.Datorita acestor reglementari companiile prefera sa
reinoiasca doar de 3 ori contractul unui angajat si doar atat,ceea ce face ca posibilitatea de avansare in
ierarhie sa fie foarte greoaie.

O alta mare problema o reprezinta statul in sine in ceea ce priveste munca,guvernul portughez pune la
dispozitie foarte multe locuri de munca ceea ce ingreuneaza administratia.Toate acestea se pot modifica
printr-un program de digitalizare agresiv in ceea ce priveste administratia companiilor si institutiilor
statului,economisind timp si bani.

Statul portughez,la fel ca si tara noastra, este incapabil sa isi retina forta de munca calificata, aceasta
emigrand spre alte orizonturi mai promitatoare. Lipsa personalului calificat impreuna cu lipsa de capital
pentru investitii prezinta un risc major pentru colapsul intregii economii.

Atragerea muncitorilor calificati este esentiala pentru o crestere sanatoasa a economiei iar digitalizarea
joaca si aici un rol important, impreuna cu recalificarea populatiei pentru a fi capabila sa foloseasca noile
sisteme tehnologice pentru o imbunatatire a conditiilor de munca si a productivitatii.

Problemele sunt mult mai adanci insa, principalele cauze fiind guvernul si populatia,ambele
nerecunoscand adevaratele probleme axandu-se pe nivelul de consum mai mult decat pe problemele
cum ar fi lipsa capitalului, lipsa fortei de munca, a productivitatii,etc.

Managementul în organizație

Mediul de afaceri în Portugalia

În general, portughezii preferă să facă afaceri cu persoane în care au încredere, rezultat al dedicării
timpului dezvoltării unei relaţii. În afacerile portugheze abordarea este bazată pe flexibilitate, uneori
ţinta fiind relaţiile de afaceri de lungă durată, în ciuda tranzacţiilor singulare.

În anii ’70 orice venea din afara Portugaliei era considerat “nou”, dar, astăzi, portughezii preferă să
cumpere produse naţionale, chiar dacă acestea sunt mai scumpe.

Asociaţii portughezi sunt dornici să discute potenţialul de afaceri cu parteneri străini. Companiile din
străinătate sunt văzute ca fiind mai moderne şi inovatoare, aducând experienţă şi expertiză de valoare.
Pe de altă parte, la început, nu este întotdeauna uşor să ajungi la persoanele cu statut adecvat pentru
negocieri de afaceri. Afacerile portugheze sunt ierarhice, iar persoana cu cel mai înalt rang ia deciziile.

Construirea unei reţele de parteneri de afaceri este vitală pentru succes. În general, se aşteaptă să se
investească o perioadă semnificativă de timp pentru dezvoltarea relaţiei. Portughezii preferă, de obicei,
întâlniri faţă în faţă, în ciuda comunicării prin scris sau telefon care sunt văzute ca impersonale. Relaţiile
de afaceri sunt construite cu oameni, nu cu firme: în cazul în care o firmă decide să îşi schimbe
reprezentantul, procesul de construire a încrederii reciproce, care ar fi putut dura mai mulţi ani, va
trebui să o ia de la început.

Relaţiile personale sunt foarte importante în afaceri şi, foarte des, sunt la fel de importante ca produsele
şi serviciile implicate. În general, portughezii preferă să facă afaceri cu persoane în care au încredere,
rezultat al dedicării timpului dezvoltării unei relaţii. În afacerile portugheze abordarea este bazată pe
flexibilitate, uneori ţinta fiind relaţiile de afaceri de lungă durată, în ciuda tranzacţiilor singulare.

Portughezii au un mare respect pentru străini şi, de aceea, le primesc ideile cu multă căldură.
 Economia Portugaliei

Portugalia este o țară dezvoltată și cu venit mare, al cărui PIB pe cap de locuitor era în 2014 78%
din media UE27 – în creștere față de 76% în 2012. La sfârșitul lui 2016, PIBul Portugaliei ajunsese la
30.612 de dolari pe cap de locuitori, conform raportului OCDE.
Moneda Portugaliei este euro (€), care a înlocuit
escudoul portughez, iar țara a fost unul dintre membrii
fondatori ai zonei euro. Banca centrală a Portugaliei este
Banco de Portugal, parte integrantă a Sistemului European
de Bănci Centrale. Majoritatea industriilor, afacerilor și
instituțiilor financiare sunt concentrate în zonele
metropolitane Lisabona și Porto—districtele Setúbal,
Aveiro, Braga, Coimbra și Leiria fiind cele mai mari centre economice din
afara acestora. Conform World Travel Awards, Portugalia era principala
destinație de practicare a golfului din Europa în 2012 și 2013.
După frământările revoluției din 1974 și perioada Processo
Revolucionário Em Curso, Portugalia a încercat să se adapteze la o
economie globală modernă în schimbare, proces care continuă și astăzi. După anii 1990, modelul de
dezvoltare economică pe baza consumului a fost modificat treptat către un sistem concentrat pe exporturi,
investiții private și dezvoltarea sectorului de înalte tehnologii. Ca urmare, serviciile au depășit industriile
mai tradiționale, cum ar fi textilele, încălțămintea, îmbrăcămintea și pluta (Portugalia este principalul
producător mondial de plută), produsele de lemn și băuturile.
În al doilea deceniu al secolului al XXI-lea, economia portugheză a suferit cea mai severă
recesiune de după 1974, care a făcut ca țara să trebuiască să fie salvată de la încetarea de plăți de Comisia
Europeană, Banca Centrală Europeană și Fondul Monetar Internațional. Pachetul convenit în 2011
impunea ca Portugalia să pună în aplicare o serie de măsuri de austeritate în schimbul unei finanțări de 78
de miliarde de euro. În mai 2014, țara a ieșit din acord, dar și-a reafirmat angajamentul de a păstra ritmul
reformelor. În acel moment, economia se contractase cu 0,7% în primul trimestru al lui 2014, în timp ce
șomajul, încă ridicat, își începuse scăderea, ajungând la 15,3%.
Salariul mediu în Portugalia este 910 € pe lună (net), excluzând aici liber-profesioniștii, în
timp ce salariul minim, reglementat prin lege, este 530 de euro pe lună (plătit de 14 ori pe an).
Raportul Global al Competitivității pe 2014–2015, publicat de Forumul Economic Mondial,
punea Portugalia pe locul al 36-lea pe indicele economic, o creștere abruptă de pe poziția a 51-a unde se
afla în 2013–2014.
Printre cele mai mari corporații din Portugalia în materie de număr de angajați, venit net și cotă
de piață internațională sunt Companiile listate pe bursa de acțiuni Euronext Lisabona, cum ar fi EDP,
Galp, Jerónimo Martins, Mota-Engil, Novabase, Semapa, Portucel Soporcel, Altice Portugal și Sonae.
Fondul Monetar Internațional a emis un raport actualizat despre economia Portugaliei la
jumătatea lui 2017, cu perspective bune pe termen scurt și cu o creștere a investițiilor și exporturilor față
de anii anteriori.
 La sfârșitul anilor 1970, creșterea economică rapidă a Portugaliei condusese la o creștere a
consumului și la achiziția de noi automobile, ceea ce a stabilit transporturile ca destinație prioritară a
investițiilor de stat. În anii 1990, din nou, după ce a aderat la Comunitatea Economică Europeană, țara a
construit multe noi autostrăzi. Astăzi, țara are o rețea de drumuri de 68.732 km, dintre care aproape
3.000 km fac parte dintr-un sistem de 44 de autostrăzi. Deschisă în 1944, prima autostradă (de la Lisabona
la Stadionul Național) a fost un proiect inovator prin care Portugalia a fost una din primele țări din lume
care au deschis o autostradă (acest drum a devenit ulterior autostrada Lisabona-Cascais, sau A5).
Sistemul feroviar național se extinde în toată țara și este conectat cu Spania, fiind susținut și
administrat de Comboios de Portugal. Transportul feroviar de pasageri și mărfuri se face pe cei 2.791 km
de cale ferată, dintre care 1.430 km sunt electrificați și circa 900 km permit viteze de peste 120 km/h.
Cele două arii metropolitane mari au rețele de transport rapid: Metroul din Lisabona și Metro Sul do Tejo
în Zona Metropolitană Lisabona și Metroul din Porto în Zona Metropolitană Porto, fiecare cu peste 35 km
de linii.
Portugalia are resurse considerabile de energie hidroelectrică și eoliană, cele mai eficiente surse
de energie regenerabilă. De la începutul secolului al XXI-lea, a apărut o tendință către dezvoltarea unei
industrii de energie regenerabilă și de reducere a consumului și utilizării de combustibili fosili.
În 2006, cea mai mare centrală solară de la acea dată, Stația de Energie Fotovoltaică Moura , a
intrat în funcțiune.
Compania națională portugheză de transport energetic, Redes Energéticas Nacionais (REN),
utilizează modele sofisticate de predicție a vremii, mai ales a vânturilor, precum și programe pe calculator
pentru a calcula energia produsă de diferite centrale de energie regenerabilă.

Sectorul primar
Sectorul include și o parte de agrobusinessuri mai
mari, orientate pe export, care practică agricultura intensivă,
între care companii ca Vitacress de la Grupo RAR, Sovena
Group, Lactogal, Vale da Rosa, Companhia das Lezírias și
Valouro. Țara produce o gamă largă de produse agricole și
animaliere, între care tomate, citrice, legume verzi, orez,
porumb, grâu, orz, măsline, oleaginoase, fructe cu coajă de
lemn, cireșe⁠, afine, struguri de masă, ciuperci comestibile,
lactate, carne de pasăre și de vită.
Portugalia are o puternică tradiție în sectorul
pescuitului și este una din țările cu cele mai mari
niveluri ale consumului de pește pe cap de locuitor.
Principalele porturi pescărești din Portugalia
(inclusiv Azore și Madeira), după masa totală
descărcată pe an, sunt porturile Matosinhos, Peniche,
Olhão, Sesimbra, Figueira da Foz, Sines, Portimão și
Madeira. Produsele portugheze din pește sunt
exportate prin mai multe companii, sub mai multe
mărci diferite, cum ar fi Ramirez, cel mai vechi
producător de conserve de pește încă activ.
 Portugalia este un important producător european de minereu și se numără printre principalii
producători europeni de cupru. Aici se produc cantități notabile de staniu, wolfram și uraniu. Țării însă îi
lipsește potențialul de a efectua explorări de hidrocarburi și aluminiu, limitare care a frânat dezvoltarea
sectoarelor minier și metalurgic în Portugalia. Deși are rezerve bogate de fier și cărbune—în special în
nord—după revoluția din 1974 și globalizarea economică ce a urmat, competitivitatea scăzută a dus la
scăderea activității de extracție a acestor minereuri. Printre cele mai cunoscute mine portugheze care încă
mai funcționează se numără Panasqueira și Neves-Corvo.

Sectorul secundar
Fabrica de asamblare AutoEuropa a Grupului Volkswagen din Palmela este printre cele mai mari
proiecte de investiții străine directe din Portugalia. Industria este diversificată, cu ramuri de la cea
automobilistică (AutoEuropa și Groupe PSA), aerospațială (Embraer și OGMA), electronică și textilă, la
cea alimentară, chimică, a cimentului și a celulozei.

Sectorul terțiar
Sectoarele bancar și al asigurărilor au înregistrat performanțe bune până la criza financiară de la
sfârșitul deceniului anilor 2000, aceasta a reflectând parțial o extinderea rapidă în adâncime a pieței din
Portugalia. Deși sensibile la diferite tipuri de riscuri de piață, s-a estimat că în ansamblu atât sectorul
asigurărilor de viață cât și cel al altor asigurări pot rezista la mai multe șocuri dure, deși impact asupra
asiguratorilor individuali variază mult. Călătoriile și turismul continuă să fie extrem de importante pentru
Portugalia. A fost nevoie ca țara să se concentreze pe atracții de nișă, cum ar fi turismul sanitar, natural și
rural, pentru a rămâne înaintea concurenților.

Portugalia se numără printre cele mai vizitate 20 de țări din lume, primind în medie 13 milloane
de turiști străini anual. În 2014, Portugalia a fost aleasă cea mai bună țară europeană de către USA
Today. Atracțiile turistice ale Portugaliei sunt Lisabona, Algarvele, Madeira, Porto și orașul
Coimbra. Numărul de turiști atras de Lisabona pune orașul pe locul al 16-lea în Europa (cu șapte
milioane de turiști în hotelurile din oraș în 2006).

Sectorul cuaternar
Printre cele mai mari institute de cercetări private din Portugalia se numără Instituto Gulbenkian
de Ciência și Fundația Champalimaud, un centru de cercetare în neuroștiințe și oncologie care decernează
anual unul dintre cele mai mari premii științifice din lume. Multe companii industriale și de înaltă
tehnologie, naționale și multinaționale, efectuează activități de cercetare și dezvoltare. Una dintre cele mai
vechi societăți științifice din Portugalia este Academia de Științe din Lisabona, fondată în 1779.
Portugalia este membră a mai multor organizații științifice paneuropene. Printre acestea, se
numără Agenția Spațială Europeană (ESA), Laboratorul European de Fizica Particulelor (CERN), ITER,
și European Southern Observatory (ESO).
Cultura Portugaliei
Portugalia și-a dezvoltat o cultură specifică, influențată de diferitele civilizații care au traversat
Mediterana și continentul european, sau au fost introduse în timpul Epocii Descoperirilor
Geografice⁠(d). În deceniile anilor 1990 și 2000, Portugalia și-a modernizat instituțiile culturale publice,
pe lângă Fundația Calouste Gulbenkian⁠ (d) înființată în 1956 la Lisabona.

Între acestea se numără Centrul Cultural Belém⁠din Lisabona, Fundația Serralves⁠și Casa da Música⁠,
ambele în Porto, precum și noi instituții culurale, cum ar fi biblioteci municipale și săli de concerte
construite sau renovate în multe localități din toată țara. În Portugalia se află cincisprezece⁠locuri din
Patrimoniul Mondial UNESCO, fiind din acest punct de vedere pe locul 8 în Europa și 17 în lume

Arhitectura

Arhitectura tradițională este specifică, și cuprinde stitlul manuelin⁠(d), denumit și „gotic târziu
portughez”, un stil somptuos de ornamentație arhitecturală din primele decenii ale secolului al XVI-lea.
O interpretare de secol al XX-lea a arhitecturii tradiționale, stilul portughez suav⁠(d), apare mai ales în
marile orașe, în special Lisabona. Portugalia modernă a dat lumii arhitecți celebri, ca Eduardo Souto de
Moura⁠(d), Álvaro Siza Vieira (ambii laureați ai Premiului Pritzker) și Gonçalo Byrne⁠(d). În Portugalia, este
notabil și Tomás Taveira⁠(d), în special pentru stadioanele sale.

Cinematografia

Cinematografia portugheză⁠are o tradiție îndelungată, datând de la nașterea acestui mediu la sfârșitul

secolului al XIX-lea. Regizori portughezi de film, ca Arthur Duarte⁠ , António Lopes Ribeiro⁠, António
Reis⁠, Pedro Costa⁠, Manoel de Oliveira, João César Monteiro⁠, Edgar Pêra⁠ , António-Pedro
Vasconcelos⁠ , Fernando Lopes⁠ , João Botelho și Leonel Vieira⁠, sunt printre cei mai cunoscuți. Actori
portughezi celebri sunt Joaquim de Almeida, Nuno Lopes⁠ , Daniela Ruah⁠, Maria de Medeiros⁠ , Diogo
Infante⁠, Soraia Chaves⁠, Ribeirinho⁠, Lúcia Moniz⁠, și Diogo Morgado⁠ .

Literatura

Literatura portugheză literature, una din cele mai vechi literaturi occidentale, s-a dezvoltat atât prin text,
cât și prin cântec. Până la 1350, trubadurii galiciano-portughezi⁠(d) și-au răspândit influența literară în
mare parte din Peninsula Iberică. Gil Vicente (c. 1465–c. 1536) a fost unul dintre fondatorii tradiției
dramatice portugheze.

Aventurierul și poetul Luís de Camões (c. 1524–1580) a scris poemul epic Os Lusíadas) (Lusiadele), sub
influența Aeneidei lui Virgil. Poezia portugheză modernă își are rădăcinile în stilurile neoclasic și
contemporane, ca în cazul lui Fernando Pessoa (1888–1935). Literatura portugheză modernă este
reprezentată de autori ca Almeida Garrett, Camilo Castelo Branco, Eça de Queirós, Fernando
Pessoa, Sophia de Mello Breyner Andresen⁠(d), António Lobo Antunes și Miguel Torga. Deosebit de
popular și respectat este José Saramago, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură din 1998

Bucătăria

Bucătăria portugheză este una diversă, fiecare regiune având specificul ei. Portughezii consumă
mult cod uscat (bacalhau⁠( în portugheză), pentru care există sute de rețete. Se spune că există câte un
fel de bacalhau⁠pentru fiecare zi a anului. Alte două feluri de mâncare de pește frecvent consumate
sunt sardinele⁠și Caldeirada⁠, o tocană⁠cu cartofi făcută din mai multe feluri de pește. Rețete
portugheze cu carne de vită, porc, miel sau pui sunt Cozido à
portuguesa), Feijoada), churrasco⁠, leitão (purcel de lapte⁠) și carne de porco à alentejana⁠(d). Un fel de
mâncare originar din nord este arroz de sarrabulho (orez fiert în sânge de porc) sau arroz de cabidela
(orez și carne de pui în sânge de pui).

Muzica
Muzica portugheză⁠cuprinde o gamă variată de genuri. Cel mai celebru este Fado, o muzică urbană
melancolică originară din Lisabona, asociată de obicei cu chitara portugheză⁠și cu saudade (dorul).
Există și Fado de Coimbra⁠, o variantă unică de fado de „serenadă de trubadur”. Pe plan internațional,
artiști notabili ai genului sunt Amália Rodrigues, Carlos Paredes Zeca Afonso⁠, Mariza, Carlos do Carmo⁠,
António Chainho⁠, Mísia⁠ (d), și Madredeus⁠.

Pe lângă Fado și Folk, portughezii ascultă muzică pop și alte tipuri de muzică modernă, mai ales din
America de Nord și Regatul Unit, precum și o gamă largă de artiști și formații portugheze, caraibiene,
luso-africane și braziliene. Artiști cu recunoaștere internațională sunt Dulce Pontes, Moonspell⁠, Buraka
Som Sistema⁠ , Blasted Mechanism⁠și The Gift⁠, ultimele două fiind nominalizate la un MTV Europe
Music Awards. În deceniul anilor 2010, cei mai cunoscuți artiști au fost Aurea⁠ , Agir⁠, David Carreira⁠,
Richie Campbell⁠, D.A.M.A și Diogo Piçarra⁠

Sport

Fotbalul este cel mai popular sport în Portugalia. Sunt mai multe competiții de fotbal de la cele de
amatori de nivel local până la cele de profesioniști de clasă mondială. Legendarul Eusébio este încă un
mare simbol al istoriei fotbalului portughez⁠ . Laureați al titlului de FIFA World Player of the Year⁠, Luís
Figo și Cristiano Ronaldo, care a câștigat și FIFA Ballon d'Or, sunt doi fotbaliști portughezi de clasă
mondială. Unii portughezi au ajunst celebri și ca antrenori, cum ar fi José Mourinho și Fernando Santos.

Sărbători
Comportamente in Portugalia

În general, portughezii sunt foarte prietenoşi şi primitori cu străinii. Sunt sinceri şi cred ceea ce spun.
Relaţiile personale sunt foarte importante în afaceri şi, foarte des, sunt la fel de importante ca produsele
şi serviciile implicate. În general, portughezii preferă să facă afaceri cu persoane în care au încredere,
rezultat al dedicării timpului dezvoltării unei relaţii. În afacerile portugheze abordarea este bazată pe
flexibilitate, uneori ţinta fiind relaţiile de afaceri de lungă durată, în ciuda tranzacţiilor singulare.

Portughezii au un mare respect pentru străini şi, de aceea, le primesc ideile cu multă căldură.

În anii ’70 orice venea din afara Portugaliei era considerat “nou”, dar, astăzi, portughezii preferă să
cumpere produse naţionale, chiar dacă acestea sunt mai scumpe.

Simboluri din Portugalia

 A Portuguesa este imnul național al Portugaliei.

A fost scris de către Henrique Lopes de Mendonça (versuri) și Alfredo Keil (muzică), după resurgența
naționalistă provocată de Ultimatumul Britanic (pentru trupele portugheze pentru a elibera teritoriile
între Angola și Mozambic) fiind adoptat ca imnul republican și, în final, de către noua Republică
Portugheză în 1910 ca imn național, înlocuind O Hino da Carta, ultimul imn al monarhiei constituționale
din Portugalia.

A Portuguesa se traduce ca "Portughezul" în sensul "cântecul Portugaliei" la fel ca și La Marseillaise,

imnul național al Franței, care se traduce "cântecul Marsiliei" și ca imnul belgian, La Brabançonne care
se traduce ca "cântecul Brabantului."

 Drapelul naţional al Portugaliei

Drapelul național al Portugaliei constă din bicolorul rectangular format din două benzi verticale inegale
— verde și roșie. Versiune mică a stemei naționale (sferă armilară și scutul portughez) este centrată pe
limita dintre cele două culori la o distanță de la marginea dreaptă egală cu cea dintre marginile de sus și
de jos. Portugalia a adoptat oficial acest design ca drapelul național la dată de 30 iunie 1911, înlocuind
varianta folosită de monarhie constituțională, după ce a fost aleasă dintre mai multe propuneri de
comisia specială, ai cărei membri mai notabili includeau Columbano Bordalo Pinheiro, João Chagas și
Abel Botelho.

Culorile noi ale fondului, în mod special cel verde, nu sunt tradiționale și reprezintă un schimb inspirat
de republicanii radicali, care au șters legătură cu fostul drapel religios al monarhiei. După insurecția
republicană nereușită din 31 ianuarie 1891, verde și roșu erau alese ca culorile Partidului Republican
Portughez și ale mișcărilor legate de el. Prominența acestui partid a creșcut până când a culminat în
revoluția republicană din 5 octombrie 1910. În deceniile următoare, aceste culori au fost popular
răspândite de propagandă ca simboluri ale speranței naționale (verde) și ale sângelui celor care au murit
apărând patria (roșu), cu scopul de a le înzestra cu sentimentul mai mult patriotic și mai puțin politic.
  Cocosul din Barcelos

Este un suvenir aducator de noroc si unul dintre simbolurile nationale din Portugalia. Legenda spune ca
in timpul unui ospat dat de un mare mosier din Barcelos, a disparut un obiect pretios din argint. Unul
dintre oaspeti, un pelerin, a fost acuzat si trimis in fata judecatii pentru furt. Contrar dovezilor puternice
care il incriminau, acesta insista sa isi afirme nevinovatia, iar judecatorul i-a acordat o ultima sansa de a
si-o dovedi. In acel moment, acuzatul a vazut in apropierea lui un cocos asezat intr-un cos de nuiele, si a
proclamat: "Daca sunt nevinovat, cocosul acesta o va marturisi!"

In acel moment cocosul a incepu sa strige "Cucurigu!, iar acuzatul a fost eliberat.