Înființarii unei societăți comerciale

în România

1. Tipuri de firme

Notiunea de firma este folosita in teoria si practica economica cu doua acceptiuni:pe

de o parte, reprezinta un nume sub care apare o persoana fizica sau juridica ce exercita o
activitate economica si sub care trebuie sa se inscrie in registrul de comert, iar, pe de alta
parte, desemneaza un agent economic care produce bunuri si servicii destinate pietei,
indiferent de forma de proprietate si de organizare.
Cea mai raspandita definitie este acceea de nume sub care noutatile economico-sociale
de diferite profile isi exercita activitatea si prin care fac cunoscute denumirea unitatii , natura
activitatii.
Societatea comercială este o persoană juridică – subiect de drept autonom - având
scop lucrativ şi fiind formată din cel puţin două persone care se ȋnvoiesc să pună ceva ȋn
comun pentru a desfaşura acte si fapte de comerţ si a ȋmparţi foloasele rezultate ( art.1491 al
Codului Civil).
Înfiinţarea si funcţionarea acestor tipuri de ȋntreprinderi este reglementată prin Legea
nr. 31/1990 – legea societaţilor comerciale, lege care instituie o singură excepţie de la
definiţia de mai sus, prin articolul 210 care prevede ca manifestarea de voinţă a unei singure
persoane, asociatul unic, este suficientă pentru constituirea unei societaţi comerciale.
Astfel,societatea comercială dobândeşte personalitate juridică doar dacă a fost legal
constituită, adică ȋndeplineşte formalitaţile impuse de lege.
Forma juridică a firmei este importantă şi la alegerea acesteia trebuie avute ȋn vedere o
serie de elemente:
 natura activitaţii ce urmează a fi desfaşurată
 anvergura firmei
 numărul viitorilor parteneri de afaceri
 gradul de implicare şi de răspundere al partenerilor
 volumul de capital necesar si disponibil
 specificul fiecărei forme juridice
Potrivit legislației în vigoare ( legea 31/1990, cu privire la înființarea și funcționarea
societățiilor comerciale), în România pot fi organizate urmăroarele tipuri de firme:

a). Societaţi comerciale ȋn nume colectiv (S.N.C)

Capitalul social: ȋntregul patrimoniu al asociaţilor este folosit ca gaj in vederea
garantării obligaţiilor sociale faţă de terţi. Totuşi, ȋn practică, se cere afectarea unei sume
modice ȋntr-un cont propriu, precum şi aducerea la capitalul efectiv a unor bunuri mobile sau
imobile, prin procesul verbal ȋncheiat de către asociaţi sau prin expertiză ordontă de instanţa
judecătorească.
Conducerea societăţii şi alegerea administratorilor: dreptul de alegere a unuia sau mai
multor administratori, dintre ei sau din afară, revine asociatului sau asociaţilor care deţin
majoritatea absolută a capitalului social, fixăndu-le puterile, durata serviciului şi eventual
remuneraţia.
Caracteristici:
 formate dintr-un singur fel de asociaţi
 aportul asociaţilor la formarea capitalului social este constituit din parţi sociale
 parţile sociale ale partenerilor nu sunt transmisibile
  membrii societătii răspund solidar, subsidiar si nelimitat de pasivul social al
societăţii
 la baza societăţii stă ȋncrederea şi interesul pe care aceştia ȋl reprezintă unul
pentru celălalt
 fiecare partener este personal răspunzător pentru toate datoriile create de
societate
Avantajele acestui tip de societate sunt aceleaşi ca ȋn cazul ȋntreprinderilor individuale
iar câteva dintre dezavantaje pot fi:
 un membru al societaţii, făra a avea personal vreo vină, poate fi obligat la plata
unor datorii potenţiale pe care le-a contractat un partener ȋn numele societaţii făra să-l
consulte
 necesită o consultare reciprocă continuă ȋntre parteneri, mai ales dacă ȋntre
aceştia nu există ȋncredere deplină

b). Societaţi ȋn comandita simplă (S.C.S)

Această formă de organizare oferă posibilitatea celor care au idei, sunt buni
profesionişti ȋn anumite domenii, dar nu au capital, să se asocieze cu persoane care dispun de
capital, dar nu au idei, nu au pricepere ȋn nici un domeniu. Un dezavantaj important al acestei
forme de organizare este imposibilitatea comanditarilor de a participa la conducerea societatii.
Asociaţii se impart ȋn două categorii:
 comanditaţii, al căror capital este constituit din aptitudini, cunoştinţe, idei etc.,
care răspund solidar si nelimitat, asigurând totodată, şi conducerea şi gestiunea patrimoniului
 omanditarii, al căror capital este alcatuit din bani si bunuri, parţile lor sociale
fiind transmisibile doar cu acordul tuturor asociaţilor, care au dreptul la dividend proporţional
cu acţiunile pe care le posedă şi răspund numai ȋn limita sumei cu care au contribuit la
formarea firmei
Administratorul unei societaţi comerciale ȋn comandită simplă nu poate fi decât un
comanditat.

c). Societaţile ȋn comandită pe acţiuni (SCA)

Capitalul social: regulile sunt identice cu cele pentru societaţile ȋn comandită simplă
Administratorii: administrarea societaţii este ȋncredintata unuia sau mai multor
asociaţi comanditaţi.
Caracteristici:
 existenţa a două categorii de asociaţi (comanditaţi si comanditari)
 capitalul social e ȋmparţit ȋn acţiuni
 obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea
nelimitată şi solidară a asociaţilor
 comanditarii sunt obligati numai la plata acţiunilor lor
Avantaje
 administrarea societaţii o asigură asociaţii (cei comanditaţi) iar hotărârile lor se
iau şi se aplică pe loc, obtinându-se astfel o creştere a operativităţii
 mare libertate de acţiune a organelor de conducere reprezentate de comanditaţi
Dezavantajele acestui timp de societate sunt similare cu cele ale societătii ȋn
comandită simplă.
d). Societăţile pe acţiuni (SA)
Capitalul social: poate fi vărsat integral , dar societatea poate fi ȋnfiinţata prin vărsarea
a numai 20% din capitalul subscris.
 Cenzorii şi contabilii: societaţile pe acţiuni trebuie obligatoriu să aibă un număr de cel
puţin trei cenzori şi trei supleanti. Dacă numărul cenzorilor este mai mare, el trebuie să fie
neaparat ȋn număr impar. Cenzorii sunt aleşi la ȋnceput de către adunarea constitutivă, pe o
perioadă de trei ani, cu posibilitatea realegerii. Cel puţin unul dintre ei trebuie să fie expert
contabil sau contabil autorizat.
Administrarea: administratorul trebuie să depună o garanţie care nu poate fi mai mică
decât valoarea a 10% din acţiuni sau dublul remuneraţiei lunare. Semnăturile administratorilor
se depun la Registrul Comerţului.
Caracteristici:
 cele mai representative forme de societăti comerciale
 capitalul social al societaţii este format din acţiuni
 acţionarii pot fi persoane fizice sau juridice
 numărul acţionarilor nu poate fi mai mic de cinci
 personalitatea acţionarilor nu are importanţă
 acţionarii răspund ȋn limita capitalului subscris exprimat ȋn acţiuni
 capitalul social are ȋn România un plafon de minim 25 milioane lei
 conducerea generală este asigurată de adunarea generală a acţionarilor sau a
reprezentanţilor acestora
 fiecare acţionar are drept de vot, numărul voturilor fiecăruia fiind proportional
cu numărul şi puterea acţiunilor deţinute
 conducerea curentă este asigurată de consiliul de administraţie ales sau numit
de adunarea generală
 acţionarii primesc anual un dividend, mărimea acestuia fiind proporţională cu
numărul de acţiuni deţinute
Avantaje
 acţiunile sunt transmisibile şi negociabile
 răspunderea acţionarilor este proporţională cu valoarea acţiunilor deţinute
 pot exista nelimitat ȋn timp, cu condiţia să fie eficiente
 pot alege cadrele manageriale şi schimba conducerea necorespunzătoare
 se pot mări pe seama economiilor de capital
 oferă garanţii mai mari pentru creditori
Dezavantaje
 există posibilitaţi mai mari de neȋnţelegeri şi dezacorduri ȋn actul decizional
 pot apărea contradicţii ȋntre acţionari şi manageri
 datorită dimensiunilor mari se adaptează mai greu la cerinţele pieţei

e). Societatea cu răspundere limitată (SRL)

Este o formă intermediară ȋntre societatea de persoane şi cea de capital. Capitalul
poate fi constituit din bunuri imoblie sau mobile, necesare activitaţii (care reprezintă până la
60% din valoarea capitalului fixat) şi din o sumă limitată de bani (40% din valoarea
capitalului social).
Limita minimă a capitalului social este fixată prin lege la suma de 200 lei iar capitalul
social este divizat ȋn părţi sociale netransmisibile. Asociaţii răspund pentru pasivul social
numai ȋn limita aportului lor la capital.
Conducerea societaţii: administratorul este ales de către majoritatea absolută a
angajaţilor, care stabilesc şi extinderea ȋndatoririlor şi drepturilor acestuia şi durata
mandatului. Dacă societatea are un singur asociat, acesta este singurul ȋn masura să reprezinte
societatea sau să delege terţe persone fizice sau juridice pentru administrare sau reprezentare.
 Cesiunea părţilor sociale: poate fi facută prin cesiune de drept civil, ȋn limita părţilor
sociale deţinute. Pentru cesionarea lor se ȋntocmeşte un ȋnscris autentic contract de cesiune,
urmănd ca asociaţii ramaşi sa efectueze formalităţile de publicitate ale actului additional la
Monitorul Oficial şi ȋnregistrarea lui ca menţiune la Registrul Comerţului.

2. Etapele înființării unei societăți comerciale

Actele necesare pentru a infiinta o societate comerciala sunt urmatoarele:

Actul de identitate in original ale viitorului asociat (daca este vorba de un asociat unic)
sau ale tuturor asociatilor care infiinteaza firma, cât si de 3 copii dupa acestea. Copia actului
de identitate trebuie sa contina obligatoriu Codul Numeric Personal (CNP).
In situatia in care asociatii sau fondatorii unei societati comerciale sunt persoane
juridice se depune copia actului de inregistrare a acestora (certificat de inmatriculare sau
certificat de inregistrare, act constitutiv etc). In cazul persoanelor juridice nerezidente, aceste
acte vor fi depuse in copii traduse si legalizate. Pentru infiintarea societatii, aveti nevoie si de
cazierele fiscale ale viitorilor asociati. Cazierele fiscale se elibereaza de Directia Generala a
Finantelor publice (obtinerea cazierului fiscal dureaza 5 zile lucratoare).

Stabilirea obiectului de activitate

Alegerea obiectului de activitate se face conform clasificarii din noul Cod CAEN –
2008. Se poate stabili un singur obiect principal de activitate si un numar nelimitat de obiecte
secundare de activitate. Cuantumul taxei de inregistrare a firmei tale este corelat cu numarul
de coduri care compun obiectul de activitate. Taxa de baza acopera 5 coduri, iar pentru fiecare
grup de 5 coduri se plateste o taxa suplimentara de 10% din taxa de baza.

Alegerea formei juridice a societatii

Legea 31/1990 prevede urmatoarele forme ale persoanei juridice:
Societate cu raspundere limitata (SRL) – e cea mai des intalnita forma de organizare a
activitatii comerciale in Romania. Asociatii nu au calitatea de comercianti si nu raspund de
datoriile societatii decat in limita aporturilor. Capitalul social este de minimum 200 RON, e
divizat in parti sociale egale care trebuie sa aiba o valoare minima de 10 lei fiecare.
Societatea va fi condusa de adunarea generala a asociatilor, iar administrarea societatii
si reprezentarea ei in relatiile cu tertele persoane se va face de catre administratori, puterile lor
fiind nelimitate; se poate constitui si cu un singur asociat, singura conditie fiind ca acesta sa
nu mai fie asociat intr-o alta societate.
Societatea in nume colectiv (SNC - Caracteristica principala a acestei forme juridice
este aceea ca asociatii acestei forme de societate au, in general, calitatea de comercianti si
raspund solidar si nelimitat pentru operatiunile indeplinite in numele societatii de persoanele
care o reprezinta.
Societatea in comandita simpla (SCS) - are caracteristic faptul ca o parte dintre
asociati, numiti comanditati, au de regula calitatea de comercianti si raspund solidar si
nelimitat de datoriile societatii, iar o alta parte, comanditarii, raspund doar pana la concurenta
aporturilor subscrise de fiecare.
Societati pe actiuni (SA) - in Romania, numarul societatilor pe actiuni este in crestere.
O societate pe actiuni este o intreprindere care presupune un minimum de 2 actionari.
Capitalul social este reprezentat prin actiuni emise de societate, care, dupa modul de
transmitere, pot fi nominative sau la purtator. Actiunile au o valoare egala care nu poate fi mai
mica de 0,1 lei.
 Societatea in comandita pe actiuni (SCA - Asociatii comanditati raspund nelimitat si
solidar iar cei comanditari raspund in limita aportului lor. Administrarea societatii este
incredintata unuia sau mai multor asociati comanditati.

Rezervarea numelui societatii

Rezervarea numelui firmei se va face la Registrul Comertului (cost aproximativ: 50
ron), se aleg cel putin 3 denumiri, in ordinea preferintelor. Verificarea disponibilitatii numelui
de firma o puteti face pe website-ul oficial al Registrului Comertului: http://recom.onrc.ro/ -
user: guest, parola: guest.

Declaratie pe proprie raspundere pentru inregistrare

Declaratia pe proprie raspundere (model) este documentul din care rezulta ca fiecare
declarant indeplineste conditiile legale pentru detinerea si exercitarea calitatii pe care o are in
societatea comerciala. Declaratia pe proprie raspundere trebuie data de:
- persoanele fizice care desfasoara activitati independente;
- fondatori;
- administratori;
- reprezentantul permanent - persoana fizica - desemnat prin contractul de administrare
a unei societati comerciale;
- cenzori.
Declaratia pe proprie raspundere poate avea una din urmatoarele forme:
- forma autentificata de notarul public;
- declaratie tip, semnata in fata judecatorului delegat sau in fata directorului oficiului
registrului comertului;
- atestata de avocat, in conditiile Legii nr. 51/1995;
- inclusa in actul constitutiv sau modificator authentic

Stabilirea sediului social

Sediul social se stabileste prin incheierea unui contract de comodat sau de inchiriere,
contract incheiat intre proprietarul imobilului si viitoarea firma, pe baza rezervarii denumirii
de la O.N.R.C. Este necesara si o copie de pe actul de proprietate al persoanei fizice sau
juridice care doreste sa-si puna la dispozitie imobilul in vederea stabilirii sediului social
al firmei.
Sediul poate fi proprietate personală (contract de vanzare-cumparare sau certificat de
mostenitor), un spatiu inchiriat (contract de inchiriere sau subinchiriere inregistrat la organele
fiscale locale, in maximum 15 zile de la data semnarii, conform Legii 181/1997)), un spatiu
asupra caruia axistă un contract de comodat (contract de comodat, de uz, uzufruct) sau luat in
leasing imobiliar (contract de leasing imobiliar).
Daca sediul are mai multi proprietari, este nevoie de acordul scris al coproprietarilor.
Daca sediul social al societatii se gaseste intr-un imobil cu destinatia locuinta (bloc), acesta
intra sub incidenta Legii locuintelor nr. 114/1996 și trebuie efectuata schimbarea destinatiei:
din locuinta in sediu social. Potrivit legii, este nevoie de avizul favorabil al asociatiei
proprietarilor. In cazul in care nu exista o asociatie de proprietari, este nevoie de avizul
favorabil al titularilor contractelor de inchiriere sau al proprietarilor din locuintele cu care se
invecineaza sediul , atat in plan orizontal, cat si in plan vertical.

Actul Constitutiv
 În vederea efectuarii de acte de comert si pentru constituirea unei societati cu
raspundere limitata se incheie un act constitutiv. Pentru redactarea acestuia este indicat sa
apelati la persoane specializate in domeniu.
Actul Constitutiv trebuie sa contina, in mod obligatoriu:
- obiect principal de activitate
- obiecte secundare de activitate ( daca exista )
- denumire firma ( inclusiv numarul rezervarii de la O.N.R.C.)
- numele asociatilor si aportul la capitalul social al fiecaruia
- numele Administratorului si perioada pentru care va detine aceasta functie.
Exista mai multe variante de act constitutiv. Actul constitutiv poate avea una dintre
urmatoarele forme:
a.) contract de societate pentru societatea in nume colectiv, in comandita simpla;
b.) contract de societate si statut incheiate sub forma unui inscris unic, denumit act
constitutiv (anexat);
c.) statut, pentru societatea cu raspundere limitata cu asociat unic.Pentru redactarea
obiectului de activitate utimizeaza. Clasificarea activitatilor din economia nationala CAEN,
aprobata prin H.G. nr. 656/1997. Obiectul de activitate se exprima prin grupe de 3 cifre pentru
domeniu si prin clase de patru cifre pentru activitati. Indicarea domeniului si activitatii
principale se va face printr-o grupa de trei cifre si o clasa de patru cifre apartinand grupei
respective. Cuantumul taxei de inregistrare a firmei dumnevoastra este corelat cu numarul de
coduri care compun obiectul de activitate. Taxa de baza acopera 5 coduri, iar pentru fiecare
grup de 5 coduri se plateste o taxa suplimentara de 10% din taxa de baza.
d.) contract de societate si statut pentru societatea pe actiuni, in comandita pe actiuni si
cu raspundere limitata;
Redactarea actului constitutiv se poate realiza de catre Biroulul unic (Oficiul de
asistenta pentru societatile comerciale) de pe langa Camera de Comert in raza careia va veti
desfasura activitatea, de catre un avocat sau de un notar sau de catre intreprinzatorul insusi.
Asociatii si Adminstratorul vor da “Declaratii pe propria raspundere”, din care sa
rezulte ca nu au antecedente penale si ca indeplinesc condiţiile legale pentru detinerea acestor
calitati. Actul Constitutiv al societatii si Declaratiile pe propria raspundere trebuie sa aiba data
certa data de catre un avocat.

Depunerea capitalului social la banca

Capitalul social se depune la banca intr-un cont special de “capital social” pentru care
bancile de regula au formulare speciale. De regula, acest cont are un statut special (la acesta
nefiind percepute comisioane lunare sau oferite dobanzi). Banca va va furniza documentele
necesare pasilor ulteriori (de exemplu: chitanta pentru banii depusi, extras de cont, etc).
Dovada depunerii aportului in numerar trebuie sa mentioneze numele asociatului si sintagma
aport la capitalul social al societatii comerciale, indicandu-se denumirea acesteia. Capitalul
minim pentru SRL: 200ron.

Specimenul de semnatura
Potrivit legii, comerciantul persoana fizica, reprezentantii unei societati comerciale,
administratorii, lichidatorii, conducatorii sucursalei sunt obligati sa depuna semnaturile lor la
oficiul registrului comertului. Pentru depunerea specimenului de semnatura se completeaza un
formular tip.
Pentru dovedirea specimenului de semnatura, persoana respectiva va semna in
prezenta judecatorului delegat sau a conducatorului oficiului ori a inlocuitorului acestuia, care
va certifica semnatura. In absenta semnatarului se poate prezenta un specimen legalizat de
notarul public.
 Alegerea tipului de societate, pentru a fixa baza de impozitare : intreprindereile mici -
microintreprindere (3% impozit) sau intreprindere mare - macrointreprindere (16% impozit);
Firmei este sau nu platitoare de TVA.

Declaratii pe proprie raspundere pentru avize

Pentru fiecare din cele cinci avize obligatorii trebuie completate dosare pentru
obtinerea acestora in functie de activitate, iar in cazul unei firme de consultanta, pentru
simplificarea procedurilor se pot completa Declaratii pe proprie raspundere.
Pentru fiecare aviz se completeaza o astfel de Declaratie pe proprie raspundere dupa
cum urmeaza:
- Declaratia pe proprie raspundere privind respectarea legislatiei de protectia mediului;
- Declaratia pe proprie raspundere privind respectarea legislatiei de protectia muncii;
- Declaratia pe proprie raspundere privind prevenirea si stingerea incendiilor;
- Declaratia pe proprie raspundere referitoare la conditiile igenico-sanitare;
- Declaratia pe proprie raspundere din punct de vedere sanitaro-veterinar.

Depunerea actelor si inregistrarea la Registrul Comertului

Cand dosarul este complet, acesta se depune la Registrul Comertului de pe langa
tribunalul in a carui raza se va afla sediul societatii, pentru efectuarea inmatricularii societatii.
Aici sunt completate formularele tip O.N.R.C., care vor fi anexate la dosar: Cerere, Declaratie
pe proprie raspundere, Anexa- Vector Fiscal.
Judecatorul delegat de Tribunalul teritorial verifica legalitatea actelor depuse si
dispune autorizarea inmatricularii societatii; se transmite spre publicare in Monitorul Oficial
al Romaniei incheierea judecatorului delegat.

Eliberarea actelor
Registrul Comertului va elibera urmatoarele acte, în termen de aproximativ 4 de zile,
care vor atesta infiintarea firmei tale:
- Certificatului de inregistrare a firmei
- Încheirea de înregistrare sau Hotararea tribunalului judecatoresc de pe langa
Oficiul National al Registrului Comertului
- Certificatul constatator sau certificatele constatatoare care tin loc de autorizatii (in
cazul in care nu se desfasoara o activitate care sa aiba un impact semnificativ asupra
mediului).

Etape necesare după obținerea documentelor de la RECOM

- Confectionarea stampilei societatii. Firmele specializate iti vor solicita copii de pe
actele societatii, o delegatie pentru reprezentantul firmei si o copie de pe actul de identitate al
acestuia.
- Deschiderea contului bancar. La dosarul ce a fost depus la O.N.R.C. a fost atasata
copie de pe chitanta emisa de banca la care a fost depus capitalul social. Dupa inregistrarea
firmei, trebuie prezentate bancii documentele de la RECOM, pentru deschiderea efectiva a
unui cont al societatii (deblocarea capitalului social), prezentand chitanta originala.
- Realizarea documentelor cu regim special: facturier, chitantier, etc. Firmele
specializate iti vor solicita actele societatii in original, o delegatie pentru reprezentantul firmei
si o copie de pe actul de identitate al acestuia. Trebuie sa te informezi inainte de a da
comanda, deoarece timpul de executie a lucrarii variaza de la cateva zile la cateva saptamani,
in functie de firma.
 - Declaratia de inregistrare fiscala se depune la Administratia Financiara competenta
in termen de 30 de zile de la data infiintarii societatii.
- Avize si autorizatii functionare - toate avizele sau actele de autorizare vor fi solicitate
autoritatilor publice in functie de obiectul de activitate al societatii. Pentru a incepe activitatea
comerciala propriu-zisa la Registrul Comertului, se obtin autorizatiile si avizele necesare
functionarii legale a societatii.
 II. ÎNTREPRINDEREA, CENTRU DECIZIONAL

2.1. Decizia economica. Definitie, factori primari ai deciziei

Decizia economica reprezinta linia de actiune aleasa în mod constient în cadrul

procesului de conducere al firmei dintr-un numar oarecare de posibilitati în scopul atingerii
unor obiective în conditii de eficienta maxima.
Decizia este, deci, actiunea de punere în lucru a resurselor, de stabilire si atingere a
obiectivelor firmei. Decizia necesita o activitate de pregatire si elaborare la care participa un
numar mare de persoane si compartimente din întreprindere.
Pentru alegerea celei mai bune decizii trebuie sa existe urmatoarele elemente:
▪ un obiectiv economic si/sau un scop bine determinat care sa poata fi cuantificat;
▪ un volum mare de informatii care sa reflecte fenomenele si procesele economice care
au loc în realitate;
▪ un aparat de investigare si prelucrare a datelor.
Decizia are influente directe la nivelul grupului si de aceea în conceperea si realizarea
deciziei este necesar sa se aiba în vedere caracteristicile privind postul, pregatirea, motivarea
si potentialul membrilor grupului respectiv. Decizia determina efecte directe si propagate pe
plan economic, uman si tehnic cel putin la nivelul unui compartiment al firmei.
Investigatiile întreprinse au relevat faptul ca factorii primari ai deciziei de conducere
sunt: decidentul si mediul ambiant.
Decidentul este reprezentat de un manager sau un organism managerial care în virtutea
obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor circumscrise adopta decizia în
situatia respectiva.
Tendinta dominanta la nivelul decidentilor este cresterea capacitatii lor decizionale ca
urmare a cresterii nivelului de pregatire în domeniul managementului, la aceasta contribuind
substantial si consultantii în management ce lucreaza în cadrul organizatiilor specializate.
Tendinta caracteristica managementului firmei în momentul actual este extinderea deciziilor
de grup.
Mediul ambiant decizional consta în ansamblul elementelor eterogene si exogene
firmei care alcatuiesc situatia decizionala caracterizata prin manifestarea unor influente
directe si indirecte semnificative asupra continutului si rezultatelor deciziei.
În mediul ambiant decizional se constata o evolutie contradictorie: pe de o parte se
înregistreaza o serie de transformari de natura sa ofere premise mai bune pentru un proces
decizional eficient, iar pe de alta mediul ambiant decizional tinde sa devina din ce în ce mai
complex datorita adâncirii diviziunii sociale, reducerea ciclului de viata al produselor si
ccelerearea ritmului de uzura morala.
Pe plan decizional aceste elemente se traduc într-un numar sporit de variabile si
conditii limita si în implicarea interdependentelor dintre acestea.

2.2. Cerintele deciziei economice si clasificarea deciziilor

 Pentru a se asigura o eficienta economica maxima, decizia trebuie sa raspunda
urmatoarelor cerinte:
- sa fie fundamentata stiintific,
- sa fie adoptata de compartimentele sau persoanele care au împuternicirea legala în
acest sens,
- sa fie luata si transmisa în timp util,
- sa fie formulata clar si concis pentru a putea fi bine receptionata.
Ansamblul deciziilor adoptate si aplicate, structurate conform sistemului de obiective
urmarit si configuratiei ierarhice manageriale alcatuiesc sistemul decizional.
În functie de ipostazele manageriale majore cu mare impact asupra rationalitatii
proceselor manageriale, deciziile se pot clasifica dupa mai multe criterii:
▪ Dupa orizontul de timp si implicatii:
a) decizii strategice, care se refera la o perioada cuprinsa între 3 si 5 ani, contribuie
nemijlocit la realizarea obiectivelor fundamentale sau derivate si vizeaza activitatile de
nsamblu ale firmei sau principalele sale componente.
b) decizii tactice, care se refera la perioade cuprinse între 6 luni si 2 ani, contribuie la
realizarea obiectivelor derivate ale firmei si vizeaza un ansamblu de activitati sau o parte din
activitatile principale ale firmei.
c) decizii curente, care se refera la perioade de maxim câteva luni, contribuie la
realizarea obiectivelor individuale si predomina la nivelul managementului mediu si inferior.
▪ Dupa esalonul managerial la care se adopta:
a) decizii adoptate la nivel si sunt de tipul deciziilor strategice si tactice;
b) decizii adoptate la nivel mediu si sunt fie tactice, fie decizii curente;
c) decizii adoptate la nivel inferior si sunt numai curente.
▪ Dupa frecventa cu care se adopta
a) decizii periodice care se adopta la intervale neregulate de timp, fiind dificil de
anticipat si depind exclusiv de potentialul decizional al decidentului,
b) decizii unice, cu caracter exceptional si nu se repeta în viitorul apropiat.
▪ Dupa posibilitatea anticiparii lor:
a) decizii anticipate, când perioada adoptarii si principalele elemente implicate se
cunosc cu mult timp înainte;
b) decizii imprevizibile, atunci când perioada adoptarii si principalele elemente
implicatii se cunosc cu putin timp înainte, iar calitatea lor depinde de intuitia si capacitatea
decidentului.
▪ Dupa amploarea sferei decizionale a decidentului
a) decizii integrale - sunt deciziile cu caracter curent si se adopta din initiativa
decidentului fara avizul esalonului ierarhic superior;
b) decizii avizate de tipul deciziei strategice si a celor tactice si necesita avizul
esalonului ierarhic superior.
▪ Dupa sfera de cuprindere a decidentului
a) decizii participative, atunci când sunt adoptate de catre organele de management
participativ si sunt de tipul deciziilor strategice si a celor tactice si necesita un consum mare
de timp;
b) decizii individuale - se adopta de catre un singur cadru de conducere si se bazeaza
pe experienta si capacitatea decizionala a managerului respectiv.

2.3. Etapele procesului decizional

 În cadrul procesului decizional este necesara parcurgerea mai multor etape:
▪ Identificarea si definirea problemei ce semnifica recunoasterea situatiei care impune
luarea deciziei si determinarea obiectivelor urmarite prin aceasta;
▪ Precizarea corespunzatoare a obiectivului prin stabilirea corelatiei între obiectivele
de ansamblu ale întreprinderii si problema data astfel ca obiectivul stabilit trebuie sa fie real,
mobilizator si stimulator.
▪ Stabilirea alternativelor sau variantelor decizionale. În aceasta etapa creativitatea
tinde sa joace un rol foarte important în luarea deciziei. Esential în aceasta etapa este adunarea
principalelor informatii ce caracterizeaza fiecare curs prelabil de actiune si ordonarea lor
logica. În acest scop se întocmesc liste cuprinzând elemente necesare evaluarii alternativelor
identificate, evidentiind în acelasi timp limitele, avantajele si dezavantajele fiecarei
alternative.
▪ Alegerea celei mai convenabile dintre alternative, adica a deciziei. În prealabil
trebuie stabilite criteriile de evaluare a fiecarei variante posibile si de aceea pentru adaptarea
deciziei, se cere folosirea modalitatilor participative de luare a deciziei.
▪ Aplicarea deciziei necesita luarea în prealabil a unui ansamblu de masuri
sistematizate sub forma unui plan de actiune si pregatirea climatului psihosocial în cazul în
care decizia antreneaza schimbari radicale în activitatea agentilor economici.
▪ Evaluarea rezultatelor obtinute determina masura în care obiectivele fixate au fost
îndeplinite si se stabilesc cauzele care au generat eventualele abateri.

2.4. Legatura dintre sistemul decizional si cel informational al firmei

Sistemul decizional este foarte strâns legat de sistemul informational. Functionarea

adecvata a firmei si realizarea obiectivelor cuprinse în previziunile sale nu sunt posibile doar
printr-o buna organizare structurala a firmei.
Este necesara existenta unui sistem informational care sa ofere materia prima
informationala necesara stabilirii si îndeplinirii obiectivelor manageriale.
De aceea procesul managerial este înteles ca un proces de folosire a informatiilor.
Legatura dintre sistemul decizional si cel informational se poate prezenta astfel:
- în primul rând, la intrare, sistemul informational furnizeaza sistemului decizional
datele de care acesta are nevoie si pe care le prelucreaza dându-le forma adecvata pentru a
putea fi folosite în cadrul procesului decizional;
- în al doilea rând, datele, odata prelucrate si luata decizia, aceasta este preluata de
catre sistemul informational si dirijata spre compartimentele unde ea trebuie sa ajunga pentru
a putea fi pusa în practica;
- în al treilea rând, sistemul decizional necesita chiar în interiorul sau un circuit
intermediar de informatii în conditiile în care firma este condusa prin intermediul
managementului participativ.
Caracteristicile întreprinderilor moderne
Acestea sunt caracterizate prin marea varietate a circuitelor si fluxurilor
informationale, care în functie de directiile de vehiculare, pot fi de trei tipuri:
- verticale - când se stabilesc între posturi si compartimente situate pe niveluri ierarhic
diferite si între care exista relatii de subordonare nemijlocite;
- orizontale, când se stabilesc între posturi si compartimente situate pe acelasi nivel
ierarhic, între care exista relatii de cooperare sau functionale;
- oblice, când se stabilesc între posturi si compartimente situate per nivele ierarhice
diferite, între care nu exista relatii de subordonare nemijlocita, relatiile fiind de natura
functionala sau de control
 2.5. Comunicarea în cadrul întreprinderii

În prezent, comunicarea în întreprindere este tot atât de vitala cum informatia este
cunoscuta ca materie prima pentru decizie si ea se utilizeaza la diferite nivele, dupa cum
urmeaza: în primul rând între oameni, apoi între servicii si compartimente, precum si între
întreprindere si mediul înconjurator.
Comunicarea poate fi de trei feluri:
- descendenta - când opereaza începând de la vârful piramidei organizationale pâna la
baza sa;
- ascendcenta - când mesajele individuale urca pâna la conducerea firmei;
- laterale - când are loc schimbul de mesaje între colaboratori.
În practica, comunicarea se stabileste sub forme foarte variate si anume: ea poate fi
mai mult sau mai putin organizata.
Astfel, activitatile practice aflate sub controlul conducereii întreprinderii favorizeaza
comunicarea fara ca ea sa fie sistematic organizata.
Pe de alta parte, organizarea de reuniuni care necesita obligatia prezentarii de rapoarte
presupune sistematizarea comunicatiei în cadrul întreprinderii.
De asemenea, mesajele sunt transmise sub forme variate. Ele se pot prezenta sub
forma de scrisa, orala, în limbaj curent sau codificat. Pe de alta parte, reteaua de informatii
poate sa fie mai mult sau mai putin complexa. Sistemul de comunicare care functioneaza în
întreprindere combina toate formele elementare.
Principalele componente ale comunicarii sunt: emitentii, receptorii, canalele de
comunicatie, mijloacele tehnice de comunicare si suporturile materiale de comunicare.
Calitatea comunicarii se poate îmbunatati pe doua cai, si anume:
- prima presupune scurtarea retelei de informare; cu cât o retea este mai scurta, cu atât
se micsoreaza riscul de parazitare al ei. organizarea de reuniuni care permite oamenilor sa
intre în contac direct consituie un progres din acest punct de vedere;
- simplificarea codificarii si formalizarea codificarii. Operatiunea de codificare si apoi
decodificarea, poate, prin complexitatea ei, sa multiplice riscul aparitiei erorilor. Punerea în
practica a procedurilor standard de formalizare si de circulare a mesajelor reduc riscul
aparitiei erorilor.

2.6. Metode si tehnici folosite în procesul decizional

Simularea în procesul decizional reprezinta un proces de stabilire a deciziilor cu

ajutorul unor modele care constituie reprezentari simplificate ale unor sisteme reale.
Etapele simularii decizionale sunt:
a) determinarea domeniului care va fi simulat;
b) stabilirea factorilor economici, tehnici si juridici care actioneaza în domeniul
respectiv si a legaturilor elementele domeniului si factorii respectivi;
c) elaborarea modelelor economice si matematice care prezinta mai bine procesele
simulate;
d) elaborarea programelor pe calculator;
e) simularea si adaptarea deciziilor
Metoda de simulare "Monte Carlo" pentru adoptarea deciziilor în conditii de
incertitudine. Simularea deciziilor economice poate fi aplicata tuturor claselor de probleme
care cuprind reguli de functionare, politici si proceduri cum ar fi cele privind adaptarea
deciziilor, controlul deciziilor si politica de preturi
 Actiunea tehnica de simulare nu este de fapt un procedeu de optimizare a deciziei.
Rezolvarea problemelor cu ajutorul tehnicilor de simulare presupune utilizarea unor algoritmi
interactivi si existenta unor pasi bine determinati în vederea atingerii obiectivului presupus.
Datele de intrare sunt, de obicei, variabile aleatoare obtinute în urma generarii lor de
catre un generator de numere aleatoare.
Metoda "Monte Carlo" se bazeaza pe utilizarea unor astfel de variabile aleatoare,
deoarece pentru modelele ce implica existenta unui numar mare de variabile decizionale,
metoda foloseste în mod necesar tehnica de calcul, iar algoritmul metodei este prezentat în
succesiunea etapelor sale interactive.
Pasii metodei "Monte Carlo" sunt urmatorii:
- se determina variabilele sau componentele cele mai semnificative ale modelului.
- se determina o masura a eficacitatii pe care o au variabilele modelului studiat.
- se schiteaza distributiile de probabilitate cumulata ale modelului.
- se stabilesc sirurile de numere aleatoare care sunt într-o corespondenta directa cu
distributiile de probabilitate cumulata ale fiecarei variabile.
- pe baza examinarii rezultatelor obtinute se determina solutiile posibile ale problemei.
6. Se genereaza un set de numere aleatoare folosind tabelele de numere aleatoare.
- utilizând fiecare numar aleator si distributia de probabilitate, se determina valorile
fiecarei variabile.
- se calculeaza valoarea variabila functionala de performanta.
- se reiau încercarile de la pasul 6 si 8 pentru fiecare solutie posibila.
- pe baza rezultatelor obtinute se ia o decizie cu privire la solutia optima.
Tabelul decizional reprezinta o tehnica facultativa pentru adoptarea operativa a
deciziilor cu caracter repetitiv.
Aplicarea acestor materii presupune întocmirea unui tabel structural în patru cadrane,
în care se stabilesc urmatoarele:
- primul cadran cuprinde obiectivele
- al doilea - combinatiile posibile de obiective
- al treilea - actiuni sau operatii posibile pentru realizarea obiectivelor
- al patrulea stabileste alternative decizionale, combinatii de actiune sau operatii
necesare realizarii obiectivelor.