Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins
nimic altceva de
%
făcut. însă, de
friric* cum auzeau uşa
deschizîndu-se şi
AotttHtUttf pe Charlie zicînd:
WflUj WoMkA „Bună seara,
bunicuţule Joe,
fcunicuţo
Seara, după ce Josephine,
mînca repede bunicuţule
ciorba subţire de George şi
varză de la cină,
Charlie se ducea
întotdeauna în
odaia celor patru
bunici, să le
asculte poveştile,
după care le
spunea noapte
bună.
Toţi cei patru
bâtrînei trecuseră
de nouăzeci de
ani. Erau zbîrciţi
ca nişte prune
uscate şi ciolanoşi
ca nişte schelete
şi, cît era ziulica
de lungă, pînâ să
îşi facă Charlie
apariţia, zăceau
claie peste
grămada în patul
comun, cîte doi la
fiecare capăt, cu
scufiile în cap, ca
să le ţină de cald,
moţâind ca să le
treacă vremea,
fiindcă nu aveau
bunicuţo bunicii, le zise:
Georgina", se -Chiar e
ridicau cîteşipatru adevărat că
în capul oaselor, Fabrica de
cu feţele bătrîne şi Ciocolată
încreţite, luminate Wonka e cea
de zîmbete de mai mare din
bucurie - şi lume?
începea discuţia. -Adevărat?
Fiindcă toţi îl strigară cei
iubeau pe băieţel. patru într-un
Era lumina vieţii singur glas.
lor, iar vizitele lui Bineînţeles că-i
din fiecare seară adevărat!
erau aşteptate cu Dumnezeule,
nerăbdare întreaga chiar nu ştiai
zi. Adesea, tatăl şi una ca asta? E
mama lui Charlie de aproape
li se alăturau şi ei, cincizeci de ori
lîngâ uşă, să mai mare decît
asculte poveştile oricare alta!
celor bâtrîni; şi -Şi domnul
astfel, pentru, să Willy Wonka e
zicem, o jumătate de-adevâ-
de oră, în fiecare ratelea cel mai
seară, odaia deştept
aceasta se fabricant de
transforma într-un ciocolată din
palat fericit şi toţi lume?
membrii familiei -Dragul meu
uitau cît erau de băiat, spuse
flămînzi şi de bunicuţul Joe,
amărîţi. ridicîndu-se
într-o seară, niţeluş pe
cînd Charlie se pernă. Domnul
duse să îşi vadă
,| R04LD i>AlU (tarife \\ f AbrfcA «le (tVoUt* l9
Willy Wonka e cel mai uimitor, cel mai ani şi jumătate, adică aproape vîrsta
fantastic, mai extraordinar fabricant de maximă la care poate ajunge cineva. Ca
ciocolată de pe lume! Credeam că toata toate persoanele extrem de bătrîne, era de-
lumea ştie asta! licat şi slăbit şi, pe tot parcursul zilei,
-Ştiam că e faimos, bunicuţule Joe, şi vorbea foarte puţin. Seara însă, cînd
ştiam că e foarte deştept... Charlie, nepoţelul lui iubit, venea în odaie,
-Deştept! strigă batrînelul. E mai mult părea, în mod miraculos, să întinerească.
decît atît! E un magician al ciocolatei! Toată oboseala îl părăsea şi bătrînul de-
Poate să facă orice - absolut orice îşi venea energic şi înflăcărat ca un puşti.
pu-ne-n cap! Nu-i aşa, dragii mei? -Oh, ce om e domnul Willy Wonka!
Ceilalţi trei bâtrînei dădură aprobator strigă bunicuţul Joe. Ştiai, bunăoară, că
din cap şi ziseră: a inventat el singur mai mult de două
- Absolut adevărat. Pe cît se poate de sute de sortimente de batoane de
ciocolată, fiecare cu o altă umplutură,
adevărat.
fiecare de departe mai dulce, mai
- Vrei să spui că nu ţi-am povestit nici
cremos şi mai delicios decît orice
odată despre domnul Willy Wonka şi
produs al oricărei alte fabrici?!
despre fabrica lui? se miră bunicuţul Joe. -Perfect adevărat! exclamă bunicuţa
-Niciodată, îi răspunse micuţul Charlie. Josephine. Şi le trimite în toate cele
-Dumnezeule mare din ceruri! Nu ştiu patru colţuri ale lumii! Nu-i aşa,
ce-i cu mine! bunicuţule Joe?
-îmi povesteşti acum, te rog, bunicuţule -Aşa-i, draga mea, aşa-i. Şi la toţi regii
Joe? şi preşedinţii de pe pămînt. Dar nu face
-Bineînţeles că-ţi povestesc. Aşeazâ-te doar batoane de ciocolată. Vai de mine,
lîngâ mine, pe pat, scumpule, şi ascultă nu! Are nişte invenţii de-a dreptul fan-
cu tastice în mînecâ, domnul Willy Wonka
atenţie! al nostru! Ştiai că a inventat o
Bunicuţul Joe era cel mai în vîrstâ dintre modalitate de a fabrica îngheţata în aşa
cei patru bunici. Avea nouăzeci şi şase de fel încît să râmînâ rece ore în şir, fără
să stea în lada
frigorifică? Poţi s-o laşi în soare toată Ouulie ii fabrica de (i'ocoUtii U
dimineaţa, pe arşiţa cea mai mare, că nu se facă bezele cu gust de violete, şi caramele
topeşte! savuroase, care-şi schimbă culoarea din
-Dar asta e imposibil! spuse micuţul zece în zece secunde, în timp ce le sugi, şi
Charlie, făcînd ochii mari la bunicul dulciuri pufoase, care se topesc de cum ţi-
lui. ai atins buzele de ele. Poate sâ facă gumă
-Sigur că e imposibil! exclamă bu- de mestecat care nu-şi pierde gustul
nicuţul Joe. E complet absurd! Dar niciodată şi baloane dulci, pe care le umfli
domnul Willy Wonka a reuşit s-o facă! la dimensiuni enorme, înainte sâ le înţepi
-Chiar aşa! îl susţinură ceilalţi, dînd din cu un ac şi sâ le spargi. Şi, printr-o metodă
cap ca să-i întărească spusele. Domnul secretă, poate să facă ouă de sturz cu
Wonka a reuşit. picăţele negre pe ele şi, cînd le bagi în
- Şi apoi, continuă bunicuţul Joe, gură, se fac din ce în ce mai mici, pînâ ce,
vorbind foarte rar, ca Charlie să nu piardă dintr-odatâ, te trezeşti că n-ai mai rămas
nici un cuvinţel, domnul Willy decît cu un puişor din zahăr roz, pe vîrful
Wonka poate sâ limbii.
ta. HP4LV &MU
Bunicuţul Pondicherr
Joe luă o y1? întrebă
pauză, ca sâ-şi bunicuţul
treacă, încet, Joe,
vîrful limbii izbucnind
peste buze. în rîs.
-îmi lasă -Complet
gura apă ţicnit!
aprecie
doar cînd
bunicuţul
mă gîndesc, George.
mărturisi el. - însă
-Şi mie, i se foarte
alătură bogat,
micuţul completă
Charlie. bunicuţa
Dar zi mai Georgina.
departe, te - Dar ce-a
rog! făcut?
în timp ce întrebă,
vorbeau, nerăbdător,
domnul şi Charlie.
doamna - Ascultă,
Bucket, îi spuse
părinţii lui bunicuţul
Charlie, Joe, şi-o
intraseră pe să afli.
nesimţite în
odaie, iar
acum şedeau
amîndoi în
pragul uşii şi
1
Cireş de
baltă (trad.
ascultau. aprox.) (n.tr.)
-
Povesteşte-i lui
Charlie de
prinţul ne
bun din India!
sugera
bunicuţa
Josephine.
I-ar plăcea
povestea.
-Vrei să
spui, prinţul
3 Avea o sută
de camere, şi
totMHKl
totul era
WoMfcft U
făcut din
frfllfttl
(H«tf*M ciocolată
neagră sau
albă!
-Prinţul Cărămizile
Pondicherry erau din
i-a scris o ciocolată, şi
scrisoare cimentul
domnului care le lega
Willy era tot
Wonka, ciocolată, şi
începu ferestrele
bunicuţul erau din cio-
Joe, în care îl colată, şi toţi
ruga să vină pereţii şi
pînă în India tavanele erau
şi sâ-i tot din
construiască ciocolată, la
un palat fel şi
colosal, covoarele, şi
numai şi tablourile, şi
numai din mobilierul,
ciocolată. şi paturile;
-Şi domnul iar cînd
Wonka 1-a deschi-deai
construit, robinetele la
bunicuţule? baie, pe-
-Fireşte că 1- acolo curgea
a construit. ciocolată
Şi ce palat! fierbinte.
(fuulie (i fabrica de (tocoUtâ
spus prinţului Pondicherry: „Te previn că n- -Şi să vă mai spun ceva adevărat, îi
o să ţină foarte mult, aşa c-ai face bine să te- ademeni bunicuţul Joe, de data asta
apuci sâ-1 mănînci cît mai repede". aple-cîndu-se mai mult către Charlie şi
„Prostii!" a strigat prinţul. „N-o să m-apuc coborînd glasul pînâ ce ajunse să
să-mi mănînc palatul! N-am să ronţăi nici şoptească tainic. Nimeni... nu iese...
măcar scările, şi nici n-am să ling pereţii! niciodată!
Am să locuiesc în el!" Numai că domnul -De unde? întrebă Charlie.
Wonka a avut dreptate, fireşte, fiindcă, la -Şi... nimeni... nu intră... niciodată!
scurt timp după asta, a sosit o zi toridă, cu -Unde să intre?
un soare ucigător, şi tot palatul a început să -In Fabrica lui Wonka, fireşte!
se topească, după care s-a prăbuşit încet la -Bunicuţule, ce vrei să spui?
pâmînt, aşa că prinţul cel ţăcănit, care -Vorbesc de muncitori, Charlie.
moţăia în camera de zi în momentul acela,
-Muncitori?
s-a trezit înotînd într-un lac imens şi
-Toate fabricile, îi explică bunicuţul Joe,
lipicios de ciocolată.
au muncitori care intră şi ies pe porţi
Micuţul Charlie stătea foarte cuminte pe
dimineaţa şi seara - cu excepţia celei a
marginea patului, cu ochii cît cepele la
lui Wonka! Ai văzut tu vreodată pe
bunicul lui. Faţa i se luminase şi căscase
cineva care să intre în locul acela - sau să
aşa tare ochii, că i se vedea numai albul de
iasă de-acolo?
pe margini.
Micuţul Charlie se uită cu atenţie la
-Şi povestea asta e adevărată? vru el să
fiecare din cele patru feţe îmbătrînite, şi
afle. Sau mă luaţi peste picior?
ele îl priviră la rîndul lor. Erau nişte feţe
-E adevărată! strigară într-un glas cei
prietenoase şi zîmbitoare, dar, în acelaşi
patru bătrînei. Bineînţeles că e
timp, serioase. Nu se citea nici urmă de
adevărată! întreabă pe cine vrei tu!
glumă sau de luat peste picior pe nici una
dintre ele.
- Ei! Ai văzut? insistă bunicuţul Joe.
u
R04LP I*Mlt
CÎŢIVA NOROCOŞI
(dorite S\ Fabriai 4e (tocoUtâ Jy
eu, în persoana, şi vor fi lăsaţi să vadă găsească unul dintre ele! O să aibă vînzări
toate secretele şi lucrurile magice din mai mari ca niciodată! O, ce minunat ar fi să
fabrica mea. Apoi, la sfîrşitul vizitei, ca găseşti unul!
un cadou special, vor primi cu toţii -Şi toată ciocolata şi bomboanele pe care
destule ciocolate şi acadele cît să le le poţi mînca pentru tot restul vieţii
ajungă tot restul vieţii! Aşadar, căutaţi -gratis! observă bunicuţul George. Ia gîn-
Biletele Aurii! Cinci Bilete Aurii au fost diţi-vâ cum ar fi!
tipărite pe hîrtie aurită, şi aceste cinci -Ar fi nevoiţi să le livreze într-un camion!
Bilete Aurii au fost ascunse sub
comentă bunicuţa Georgina.
ambalajul obişnuit a cinci batoane
obişnuite. Aceste cinci batoane se pot -îmi vine râu şi numai cînd mă gîndesc la
găsi oriunde - în orice magazin de pe asta, zise bunicuţa Josephine.
oricare strada din orice oraş al oricărei -Prostii! strigă bunicuţul Joe. Ce-ar fi,
ţări din lume -, pe orice tejghea unde se Charlie, să desfaci un baton de ciocolată şi
vînd dulciuri Wonka. Iar cei cinci să vezi că înăuntru sclipeşte un Bilet
norocoşi care găsesc aceste cinci Bilete Auriu!
Aurii sînt singurele persoane cărora li -Ar fi ceva, bunicuţule. Dar n-am nici o
se va permite să viziteze fabrica mea şi speranţă, spuse cu tristeţe Charlie. Eu
să vadă cum e acum înăuntru! Mult primesc doar unul pe an.
succes tuturor şi vînâtoare plăcuta!
-Nu se ştie niciodată, scumpule, îl încuraja
(Semnat Willy Wonka.)
bunicuţa Georgina. Săptămîna viitoare e
ziua ta. Ai la fel de multe şanse ca oricare
- Omul s-a ţicnit! murmură bunicuţa
alt copil.
Josephine. -Mă tem că asta nu-i adevărat, zise
- Ba e genial! strigă bunicuţul Joe. E un
bunicuţul George. Copiii care o să
magician! Ia închipuiţi-vâ ce-o să se
găsească Biletele Aurii sînt cei care îşi
întîmple acum! Toată lumea o să caute
permit să cumpere dulciuri în fiecare zi.
Biletele acelea Aurii! Toată lumea o să
Charlie al nostru nu primeşte decît o dată
cumpere batoane Wonka, sperînd să
pe an. N-are nici o şansă.
Omilie K Fabric* «U ((ocoUtS
Î7
N
u
c
r
e
d
c
a
t
a
t
ă
l
f
e
t
e
i
p
r
o
c
e
d
a
t
c
o
r
e
c
t
,
b
u
n
i
c
u
ţ
u
l
e
,
t
u
c
e
z
i
c
i
?
m
u
r
m
u
r
ă
C
h
a
r
l
i
e
.
-
O
r
ă
s
f
a
ţ
ă
,
s
p
u
s
e
b
u
n
i
c
u
ţ
u
l
J
o
e
.
Ş
i
n
u
i
e
s
e
n
i
m
i
c
b
u
n
d
a
c
ă
r
ă
s
f
e
ţ
i
a
ş
a
u
n
c
o
p
i
l
,
C
h
a
r
l
i
e
,
a
s
c
u
l
t
â
-
m
â
p
e
m
i
n
e
.
-
H
a
i
l
a
c
u
l
c
a
r
e
,
s
c
u
m
p
u
l
e
!
î
i
z
i
s
e
m
a
m
a
l
u
i
C
h
a
r
l
i
e
.
M
î
i
n
e
z
i
u
a
t
a
,
n
u
u
i
t
a
,
a
ş
a
c
ă
s
p
e
r
s
ă
t
e
t
r
e
z
e
ş
t
i
d
e
v
r
e
m
e
c
a
s
ă
-
ţ
i
d
e
s
c
h
i
z
i
cadoul.
-
c
i
o
c
o
l
a
t
ă
W
o
n
k
a
!
e
x
c
l
a
m
ă
C
h
a
r
l
i
e
.
c
i
o
c
o
l
a
t
ă
W
o
n
k
a
,
n
u
-
i
a
ş
a
?
Ouuiie (i F<ibKm «U (iVoUtă +f
7 cu ochii la
Charlie.
1
Fondantâ de
ciocolată straşnic de
- La mulţi ani! fină (trad. aprox.)
strigară cei patru (n.tr.)
bunici cînd Charlie
îşi făcu apariţia în
odaia lor, a doua zi
dimineaţă.
Charlie zîmbi
nervos şi se aşeză
pe marginea
patului. Ţinea
cadoul, unicul său
cadou, cu mare
grijă, cu amîndouâ
mîinile. Pe
ambalaj scria:
WONKA'S
WHIPPLE-
SCRUMPTIOUS
FUDGEMALLOW
DELIGHT1.
Cei patru
bâtrînei, doi la un
capăt, şi doi la
celălalt capăt al
patului, se proptiră
pe perne şi fixară
cu ochi neliniştiţi
batonul de
ciocolată din mîna
lui Charlie.
Domnul şi
doamna Bucket
intrară şi ei şi
veniră lîngâ pat,
în odaie se făcu nimic.
linişte. Cu toţii îl -La urma
aşteptau acum pe urmelor, adăugă
Charlie să îşi bunicuţa
desfacă darul. Josephine, în
Charlie se uită la lumea întreagă
batonul de nu mai sînt decît
ciocolată. îşi trei bilete
plimbă degetele ramase de
încet pe toată descoperit.
lungimea lui, -Ce trebuie să
mîngîindu-1 cu nu uiţi, îi zise
dragoste, şi hîrtia bunicuţa
sclipitoare foşni Georgina, e că,
discret în camera orice s-ar
cufundată în tăcere. întîmpla, rămîi
Atunci, doamna cu batonul de
Bucket spuse cu ciocolată.
blîndeţe: -Wonka's
- Scumpul meu, Whipple-
să nu fii prea Scrumptious
dezamăgit Fudge-mallow
dacă nu găseşti Delight! strigă
ceea ce cauţi sub bunicuţul
ambalaj. George. E cea
Nu poţi să te mai bună dintre
aştepţi să ai atîta toate! Iţi va
noroc. plăcea la
- Are dreptate, nebunie!
zise şi domnul -Da, şopti
Bucket. Charlie. Ştiu.
Charlie nu spuse
^ RCHI.D AMU Ouirtîe ii f Abrfoi 4e (i'ocoUtf +7
- Nu te mai gin di la Biletele Aurii şi Foarte încet, degetele lui Charlie înce-
savurează ciocolata, îl sfătui bunicuţul Joe. pură să rupă un colţişor din ambalaj.
Ce-ar fi să faci asta? Bătrîneii din pat se aplecară cu toţii în
Ştiau cu toţii că era ridicol să se aştepte faţă, lungindu-şi girurile firave.
ca acel unic baton de ciocolată să conţină Apoi, brusc, ca şi cînd n-ar mai fî putut
un bilet magic, aşa că se străduiau, cît se suporta tensiunea momentului, Charlie
poate de blînd şi de delicat, să îl pre- rupse ambalajul exact pe mijloc... şi în
gătească pe Charlie să înfrunte dezamă- poala lui căzu... un baton de ciocolată de
girea. Numai că adulţii mai ştiau un lucru, culoare crem.
şi anume că, oricît de mică era şansa de a
cîştiga, acea şansă exista.
Şansa trebuia să existe.
Acel baton de ciocolată avea la fel de
multe şanse ca oricare altul să conţină un
Bilet Auriu.
Şi, din această cauză, toţi bunicii şi
părinţii din încăpere erau, de fapt, la fel de
tensionaţi şi de nerăbdători ca Charlie, cu
toate că se prefăceau a fi foarte calmi. Nici urmă de Bilet Auriu pe nicăieri.
-Ar fi bine sâ-1 deschizi, altfel întîrzii la - Ei - asta el rosti vesel bunicuţul Joe.
E aşa cum ne aşteptam.
şcoală, zise bunicuţul Joe.
Charlie îşi ridică privirea de la ciocolată.
-Poţi să termini cu emoţiile, completă Patru feţe bâtrîne şi blajine îl priveau de
bunicuţul George. pe pat. Le zîmbi şi el, trist, după care ridi-
-Desfâ-1, dragul meu, îl încuraja buni- că din umeri şi luă batonul şi i-1 întinse
cuţa Georgina. Te rog să-1 desfaci. Mă mamei lui, spunînd:
faci să tremur de emoţie.
-Mamă, ia şi tu o bucăţică. O să-1 îm-
pârţim. Vreau să guste toată lumea din
el.
-Nici să nu te gîndeşti! refuză mama.
-Nu, nu! strigară şi ceilalţi. Nici prin
gînd nu ne trece! E doar al tău!
- Vă rog, îi imploră Charlie, întorcîn- t
du-se să i-1 ofere bunicuţului Joe. Se m*i ţXfefc AotfX Klete
însă nici el, nici nimeni altcineva nu vru
să ia nici măcar un colţişor.
- E vremea să te duci la şcoală, scumpule, In aceeaşi seară, ziarul domnului Bucket
anunţă găsirea nu doar a celui de-al treilea
spuse doamna Bucket, înconjurînd umerii
Bilet Auriu, ci chiar şi pe a celui de-al
slăbuţi ai lui Charlie cu braţul. Haide, altfel
patrulea, „AZI S-AU GÂSIT DOUA BILETE", urlau
întîrzii. ziarele, „A MAI RÂMAS UNUL SINGUR".
- Bine, spuse bunicuţul Joe, cînd
întreaga familie se strînse în odăiţa
bâtrînilor, după cină. Hai să vedem cine
le-a gâsit.
„Cel de-al treilea Bilet Auriu, citi
domnul Bucket, ţinînd ziarul aproape de el,
fiindcă avea vederea slabă şi nu îşi
permitea sâ-şi cumpere ochelari, cel de-al
treilea Bilet a fost gâsit de domnişoara
Violet Beauregarde. Era mare agitaţie în
casa familiei Beauregarde, cînd a ajuns
reporterul nostru, să îi ia un interviu
y0 RCMLp J>Mll Ouiriie ţi FrtbriM <U (locoUttii st
Atunci, dolarul
ăsta era al lui?
Putea sâ-1 ia
el?
Cu grijă, Charlie îl trase de
sub zăpadă. Era umed şi
murdar, dar, în rest, era
perfect. UN DOLAR ÎNTREG!
<k*rti'e fi F«briffl «le (fooktX '3
con
sten
Feri
rea
sim
ă de
pute
să îş
ump
gura
cu
hran
solid
şi
gust
asă!
M
cea pe care o
Mfumie* primise de ziua
lui.
Charlie intră în Bărbatul din
magazin şi puse spatele tejghelei
bancnota udă de părea gras şi bine
un dolar pe hrănit. Avea buze
tejghea. mari, obraji
- O Wonka's rotofei şi un gît
Whipple- foarte gros.
Scrumptious Grăsimea din jurul
Fudgemallow gîtului i se revărsa
Delight, ceru el, peste guler,
amintin-du-şi cît asemenea unui
de mult îi plăcuse inel de cauciuc.
Omul se întoarse
şi întinse mîna - Se pare că o
după o ciocolată, doreai tare mult,
apoi reveni cu faţa băiete,
la Charlie şi i-o spuse prietenos
dădu. Charlie o vînzătorul.
înhaţă, îi rupse Charlie aprobă
iute ambalajul şi din cap, cu gura
luă o înghiţitură plină de ciocolată.
uriaşă. Apoi încă Vînzătorul
una... Şi încă puse restul lui
una... Şi, oh, Charlie pe
bucuria de a putea tejghea.
să îndese în gură - Ia-o mai uşor,
bucăţi mari din îl sfătui el. O să te
ceva dulce şi doară
stomacul, dacă
înghiţi aşa, pe
nemestecate.
Charlie
continuă să
înfulece ciocolata.
Nu se putea opri.
Şi, în mai puţin de
o jumătate de
minut, dispăruse
cu totul pe gît.
Rămăsese fără
suflare, însă acum
se simţea
7° RCHLP *>Anl (kariie \i fabrica «U (focoUitiî 7«
minunat, extraordinar de fericit. întinse mîna Se părea că vînzâtorul era cît pe ce sâ facă
să ia restul, după care se opri. Ochii îi o criză.
ajungeau exact la nivelul tejghelei, aţintiţi - Şi chiar la mine-n magazin! urlă el. L-a
asupra monedelor argintii răsfirate acolo. găsit chiar aici, în micul meu magazin! Să
Monedele erau de cîte zece cenţi - nouă în sune cineva repede la ziare şi sâ le spună!
total. Sigur n-avea să conteze dacă mai Ai mare grija acum, fiule! Sâ nu-1 rupi cînd
cheltuia una singură... îl desfaci! E un obiect foarte preţios!
-Cred, rosti el încet, cred... că o să mai iau în doar cîteva clipe, vreo douăzeci de
un baton de ciocolată. De acelaşi fel, vă oameni se îmbulzeau în jurul lui Charlie şi
rog. mulţi alţii se împingeau pe trotuar. Cu toţii
-De ce nu? îi aprobă vînzâtorul decizia, doreau sâ vadă Biletul Auriu şi pe norocosul
întinzînd din nou mîna şi luînd o altă cîştigâtor.
Wonka's Whipple-Scrumptious Fudge- -Unde e? strigă cineva. Ţine-1 sus, sâ-1
mallow Delight de pe raft. Puse ciocolata vadă toată lumea!
pe tejghea. -Uite-1 acolo! strigă altcineva. îl ţine în
Charlie o luă şi îi rupse ambalajul... Şi mînă! Uite cum străluceşte aurul!
deodată... de sub ambalaj... se zări o -Cum a reuşit el să-1 găsească, vreau sâ
fulgerare aurie. ştiu? ţipa supărat un băiat plinuţ. Eu
Inima lui Charlie încetă să mai bată de cumpăr cîte douăzeci de batoane pe zi de
uimire. săptămîni întregi!
- E un Bilet Auriu! ţipă vînzâtorul, -Ia gîndiţi-vâ la toate chestiile pe care o sâ
sărind de bucurie aproape o jumătate de le primească gratuit! zise invidios un altul.
metru. Ai un Bilet Auriu! Ai găsit ultimul Provizii pentru toată viaţa!
Bilet Auriu! Hei, ce chestie! Veniţi să -O sâ aibâ nevoie de ele, rîse o fetiţă.
vedeţi cu toţii! Pustiu' a găsit ultimul Bilet Bietul prichindel e numai piele şi os!
Auriu de la Wonka! Uite-1 acolo! E chiar Charlie nu se clintise din loc. Nici măcar
acolo, în mîna lui! nu desfăcuse Biletul Auriu ce învelea
7* R.CM.LP /)A.H/. (Kurlie W Fabric* «le (fowbttX 73
batonul de ciocolată. Stătea nemişcat, ţinîn- nu-1 pierzi! Aleargă şi nu te opri decît
du-1 strîns cu amîndouâ mîinile, în timp ce acasă, m-ai înţeles?
gloata se împingea şi urla în jurul lui. Simţea Charlie încuviinţă tăcut.
că ameţeşte. Era cuprins de o senzaţie -Ştii ceva, spuse vînzâtorul cel gras,
ciudată, ca şi cînd ar fi plutit sau s-ar fi oprindu-se o clipă şi zîmbind. Am senzaţia
înălţat în aer, asemenea unui balon. Tăi-pile câ aveai nevoie de o vacanţă ca asta. Sînt
nu păreau să mai atingă pâmîntul. îşi auzea extrem de bucuros că ai câpâtat-o. Mult
inima bătînd cu putere undeva în gît. în acel noroc, fiule!
moment, îşi dădu seama că o mînâ se -Mulţumesc, spuse Charlie şi o zbughi la
odihnea uşor pe umărul lui şi, cînd îşi ridică fuga prin nămeţi cît îl ţinură picioarele.
ochii, zări un bărbat înalt, care stătea în faţa Şi, trecînd în zbor pe lîngâ Fabrica
lui. domnului Willy Wonka, se întoarse, îi făcu
-Ascultă, şopti bărbatul. Ţi-1 cumpăr eu. uşor cu mîna şi cîntă în direcţia ei: Ne
îţi dau cincizeci de dolari pe el. Ei, ce vedem mai încolo! O să ne vedem în
zici? Şi-ţi mai dau şi o bicicletă nouă. curînd! Şi, cinci minute mai tîrziu, ajunse
Batem palma? acasă.
-Eşti nebun? ţipă o femeie care stătea la fel
de aproape. Pai, eu îi dau cinci sute de
dolari pe biletul ăla! Vrei să vinzi biletul ăla
pe cinci sute de dolari, tinere?
- Ajunge cu prostiile astea! strigă
vînzâtorul cel durduliu, fâcîndu-şi loc prin
mulţime şi luîndu-1 hotârît de mînă pe
Charlie. Lăsaţi puştiul în pace! Faceţi loc!
Lâsaţi-1 să iasă! Să nu laşi pe nimeni sâ-1 ia!
îi spuse lui Charlie, în şoaptă, pe cînd îl
conducea spre uşă. Du-1 direct acasă, pînâ
(kftrtfe ţi Fubrfai «le (lOcoUrt*
7*
13 tot
albit
A
de
M
omăt
it , iar
Z. aerul
( -
M foart
A e
ce rece.
* L
m a
a porţi
rt le
Fabr
icii
S Won
oarel ka se
e adun
străl aseră
ucea gloat
cu e
puter imen
e în se de
dimi oam
neaţ eni
a veniţ
zilei i să
mult îi
aşte vadă
ptate intrî
, nd
însă pe
pămî cei
ntul cinci
era noro
coşi. cu
Em grijă
oţiile împo
erau triva
imen mulţ
se. imii
Mai de
era către
puţin poliţ
şi se işti,
făce stăte
a ora au
zece. cei
Gloa cinci
tele copii
se cele
împi bri,
ngea împr
u şi eună
strig cu
au, adulţ
iar ii
poliţ care
iştii îi
se însoţ
străd iseră
uiau .
să îi Si
ţină lueta
depa înalt
rte ă şi
de osoa
porţi să a
. buni
C cuţul
hiar ui
lîngă Joe
porţi se
, vede
într- a
un aşte
grup ptîn
uleţ d
apă- linişt
rat ită
între Omil
ceila ie U
lţi şi, fftbrf
w it
(ioco
Utâ
jy
lîngă
el,
ţinîn
du-1
strîn
s de
mînă
, se
afla
chiar
micu
ţul
Char
lie
Buc
ket.
T
oţi
ceila
lţi
copii
, cu
exce
pţia
lui
Char
lie,
erau
cu
mam
ele
şi
taţii
lor,
ceea
ce
era
un
lucru
foart
e
bun,
pentr
u că,
altfel
,
situa
ţia ar
fi
scâp
at de
sub
contr
-
ol.
Aveţ
Erau
i
atît
răbd
de
are!
neră
strig
bdăt
au
ori
taţii.
să
Fiţi
intre
cumi
,
nţi!
încît
Nu a
pări
sosit
nţii
vrem
erau
ea!
nevo
Nu e
iţi să
ora
îi
zece
ţină
!
cu
In
forţa
spate
, să
le
nu
lui,
se
Char
urce
lie
pe
Buck
porţi
et
.
auze
a
strig
ătele
oam
enilo
r din
mulţi
me,
care vadă
se pe
îngră copii
măd i
eau faim
sâ-i oşi.
Guirlie fi fabric* «U (locoUtii |;
-Uite-o pe Violet Beauregarde! auzi -Âla-i Mike Teavee! E spaima tele-
cum strigă cineva. Chiar ea e! îmi aduc vizorului!
aminte figura ei din ziare! -Trebuie să fie ţicnit! Ia uitaţi-vă la
-Şi ştii ceva? se auzi un altul strigînd toate pistoalele alea de nebun pe care le
drept răspuns. Tot mai mesteca afurisita are atîrnate peste tot!
aia de gumă veche, pe care o molfăie -Eu vreau s-o văd pe Veruca Salt! strigă o
de trei luni! Ia uite-i fălcile! Tot rumegă altă voce din mulţime. E fata căreia
la ea! tatăl i-a cumpărat o jumătate de milion
-Cine-i băiatul ăla gras? de ciocolate şi le-a pus pe lucrătoarele
-E Augustus Gloop! de la fabrica lui de arahide să le desfacă,
-Da! Da! pînâ au găsit un Bilet Auriu! îi dă tot
- E enorm, nu-i aşa? ce-i pofteşte inima! Absolut orice! Nu
-Fantastic! trebuie decît să se-apuce să zbiere, şi
- Cine-i puştiul cu poza Călăreţului Sin primeşte ce doreşte!
guratic imprimată pe pelerină? -Groaznic, nu-i aşa?
-Şocant, zic eu!
-Care crezi că e ea?
-Aia? Uite-acolo, pe stînga! Fetiţa în
blana de nurca aurie!
-Care e Charlie Bucket?
-Charlie Bucket? Trebuie să fie pri-
chindelul ala plâpînd de lîngă
moşneagul care arată ca un schelet.
Chiar lîngă noi. Acolo! îl vezi?
- De ce n-are haina pe vremea asta
geroasă?
- Nu mă-ntreba pe mine. Poate că nu-şi
permite una.
ti £CMLP 2>MU
-
Dumnezeule!
Probabil o sa
facă ţurţuri!
Charlie,
aflat la doar
cîţiva paşi de
1
cel care
vorbea, îl +
strînse de mînâ
f
pe bunicuţul
Joe, iar acesta to
se uita la el şi t
zîmbi.
M
Undeva, în
depărtare, H
orologiul unei H
biserici începu
să bată ora l
zece. W
Foarte încet, fl
cu un scîrţîit
asurzitor de ty
balamale W
ruginite,
o
giganticele
porţi de fier M
ale fabricii fc
începură să se
dea la o parte. ft
Mulţimea
tăcu dintr- Domnul
odatâ. Copiii
Wonka stătea
se opriră din
singur-singurel
ţopăit. Toate
lîngâ porţile
privirile erau
deschise ale
acum aţintite
fabricii.
asupra
Şi ce
porţilor.
mărunţel
- Iatâ-1!
putea să fie!
strigă
Avea un
cineva. El
e! joben negru
Şi aşa şi pe cap.
era! Purta un
frac făcut
dintr-o catifea acoperită de o
minunată, de bârbiţâ neagră,
culoarea îngrijit tunsă -
prunei. un cioc. Iar
Pantalonii îi ochii -ochii lui
erau verzi, de erau însufleţiţi
culoarea de o strălucire
sticlei. miraculoasă. Iţi
Mânuşile lui dădeau
erau de un impresia că
gri-perlat. lucesc. Şi aveai
într-o mînâ, tot timpul
ţinea un baston senzaţia câ-ţi
splendid, cu face cu ochiul.
vîrful din aur. De fapt,
Bărbia îi era întregul chip al
domnului
9tt
RPAJLP AMU (Kniiie K Fabrica «U (locoUtâ „
Wonka, era luminat de veselie şi de şi-n jos cu o forţă teribilă. Dragul meu bă-
zîmbete. iat, ce bine-mi pare să te cunosc! încîntat!
Şi, oh, cît de deştept părea! Cît de iute, Fermecat! Peste poate de bucuros să te
de isteţ şi de plin de viaţă! Făcea tot timpul avem în mijlocul nostru! Şi aceştia sînt
mişcări bruşte din cap, înâlţîndu-1 să se uite părinţii tăi? Ce drăguţ! Intraţi! Intraţi! Aşa!
cînd în direcţia asta, cînd în cealaltă, şi Veniţi pe poartă!
luînd aminte la tot ce-1 înconjura cu ochii Era limpede că domnul Wonka era la fel
aceia strălucitori, care clipeau tot timpul. de emoţionat ca toţi ceilalţi.
Dacă te luai după iuţeala mişcărilor lui, ai fi - Numele meu, zise următorul copil, e
zis câ-i o veveriţă din acelea bâtrîne şi Veruca Salt.
înţelepte pe care le întîlneşti în parc.
Deodată, domnul Wonka execută un
dans ţopăit în zăpadă, îşi desfăcu braţele
şi le zîmbi celor cinci copii înghesuiţi lin-
gă porţi, după care strigă:
- Bun venit, micuţii mei prieteni! Bine
aţi venit la fabrică!
Vocea-i era afectata şi melodioasă ca
sunetul unui flaut.
- Vă rog să înaintaţi unul cîte unul,
strigă el, şi să vă aduceţi şi părinţii. Apoi,
să-mi arătaţi Biletul Auriu şi să-mi spuneţi
cum vă cheamă. Cine-i primul?
Băieţelul cel gras făcu un pas înainte.
- Eu sînt Augustus Gloop, anunţă el.
-Augustus! exclamă domnul Wonka,
apucîndu-1 de mînă şi scuturîndu-i-o în sus
1
- Toate la vremea lor, dragul meu! îi - Acesta, dragii mei copii, zise domnul
răspunse domnul Wonka, zîmbind spre Wonka, ridicînd glasul, ca să acopere hăr
Augustus. Aveţi răbdare! O să vedeţi totul, mălaia, acesta este coridorul principal. Vă
pe parcurs! Sînteţi toţi înăuntru? Bine! rog să vă agăţaţi hainele şi pălăriile în
Vreţi să închideţi uşa, vă rog? Mulţumesc. cuierul de acolo şi să mă urmaţi. Aşa,
Charlie Bucket se pomeni într-un co- bravo! Bine! Toată lumea-i gata? Haideţi,
ridor lung, care se întindea dinaintea lui cît atunci! Am pornit!
vedea cu ochii. Coridorul era atît de larg, că Şi porni la trap pe coridor, cu cozile
puteai foarte bine să mergi cu maşina prin fracului de culoarea prunei fluturînd în
el. Pereţii erau zugrăviţi într-un roz-pal, iar urma sa, iar vizitatorii se grăbiră cu toţii să
lumina era delicată şi plăcuta. îi calce pe urme. Era un grup destul de
-Ce plăcut şi cald e! şopti Charlie. mare de oameni, dacă stăm să ne gîndim.
-Ştiu. Şi ce miros încîntător! răspunse Erau nouă adulţi şi cinci copii, adică
bunicuţul Joe, trâgînd adînc aer în paisprezece cu totul. Aşa că vă puteţi
închipui că se cam împingeau şi se
piept.
îmboldeau pe coridor, încercînd să ţină
Părea că aromele cele mai minunate din
pasul cu silueta mărunţică şi iute ca o
lume erau amestecate în aerul ce îi
zvîrlugă din fruntea lor.
înconjura - miros de cafea prăjită şi de
- Haideţi! strigă domnul Wonka.
zahăr ars, de ciocolata topită şi de mentă, Mergeţi mai repede, vă rog! N-o să ter
de violete şi de alune pisate, de flori de minăm azi, dacă vă mocâiţi aşa!
măr, şi de caramel, şi de coaja de In curînd, făcu la dreapta, într-un alt hol,
portocală... ceva mai îngust.
Şi, de departe, de la distanţă, din inima Apoi o luă la stînga.
imensei fabrici, venea un vuiet înăbuşit de Apoi iar la stînga. După
energie, ca şi cum o maşinărie gigantică, care la dreapta. Şi apoi la
monstruoasa şi-ar fi învîrtit roţile cu o stînga.
viteză halucinantă.
1 RţMLp AMU (Kurlie tf fabrica ii (wxoUtX
* Apoi la dreapta. 97
Pasajele se înclinau din ce în ce mai
Şi iar la dreapta. abrupt acum.
Şi după asta la stînga. Apoi, dintr-odată, domnul Wonka se
Locul acela arăta ca o vizuină gigantica opri. In faţa lui se vedea o uşă din metal
de iepure, cu coridoare care dădeau în toate strălucitor. Grupul se înghesui în jurul lui.
direcţiile posibile. Pe uşa scria cu litere de-o şchioapă:
„CAMERA DE CIOCOLATĂ"
- Să nu-mi dai drumul la mînâ, Charlie,
îi şopti bunicuţul Joe.
- Observaţi câ toate coridoarele sînt
înclinate în jos! striga domnul Wonka.
Acum ne ducem la subsol! Cele mai
importante încăperi din fabrica mea sînt
sub pămînt!
-Dar de ce? întrebă cineva.
-Pentru că nu ar avea nici pe departe
destul spaţiu la suprafaţă! răspunse
domnul Wonka. încăperile pe care
urmează să le vedem sînt enorme! Sînt
mai mari decît terenurile de fotbal! Nici
o clădire din lume nu ar fi destul de
mare pentru ele! Dar aici, jos, sub
pămînt, am tot spaţiul pe care îl doresc.
Nu am nici o limita - atîta timp cît îmi
fac loc.
Şi domnul Wonka o luă la dreapta.
Apoi făcu stînga.
Şi se întoarse iar spre dreapta.
■
-Dumnezeul adevăraţi,
e, aşa e! se îndoi
-Sînt mai Charlie.
mult de doi! -Fireşte că
Sînt unu, sînt oameni
doi, trei, adevăraţi,
patru, cinci! confirmă
-Dar ce fac? domnul
-De unde Wonka. Sînt
vin? Umpa-
-Cine sînt? Lumpa.
Copiii şi
părinţii se
năpustiseră pe
malul rîului, să
vadă mai bine.
-Sînt
fantastici!
-îmi ajung
pînâ la
genunchi!
- Ia uite ce
păr lung şi
caraghios
au!
Omuleţii -
nu depăşeau
în înălţime
păpuşile de
mărime medie
- se opriseră
din ceea ce
făceau şi acum
se holbau şi ei
la vizitatori.
Unul dintre ei
arătă cu
degetul spre
copii, după
care le şopti
ceva celorlalţi
patru, şi toţi
cinci izbucniră
în hohote de
rîs.
-Dar nu pot
fi oameni
16 profesoara
de
Cuifii-LmiifA geografie...
-Atunci o să
- Umpa- aflaţi totul
Lumpa! despre acest
strigară toţi în loc! hotărî
cor. domnul
Umpa-Lumpa! Wonka. Şi,
- Aduşi vai, ce ţară
direct din teribilă este!
Lumpania, Nu există
preciza cu nimic, în
mîndrie afară de
domnul jungla
Wonka. deasă,
- Nu există infestată cu
aşa ceva, îl cele mai
contrazise periculoase
doamna Salt. fiare din
-Va rog să lume -
mă scuzaţi, cornitorii şi
scumpă zăprozaurii,
doamnă, şi acei
însă... îngrozitori,
-Domnule diabolici
Wonka, găgăuţoşi.
zbieră Un găgăuţos
doamna poate să
Salt, sînt mănînce
■■■■■■■■■■■■HliHHWi
)o6
RP41P &fUAt (tarife ii fabric ii Ciocolata ,0,
zece Umpa-Lumpa la micul dejun, şi se este lucrul din care se face ciocolata. Nu
întoarce la galop pentru felul doi. Cînd am poţi să faci ciocolata dacă n-ai boabe de
fost acolo, i-am găsit pe Umpa-Lumpa cacao. Boaba de cacao înseamnă cioco-
cocoţaţi în copaci, aşa trăiau. Erau nevoiţi lată. Numai eu folosesc miliarde de boabe
să locuiască în copaci, ca să scape de de cacao pe sâptâmînă, în fabrica mea. Şi
cornitori, zăprozauri şi gâgâuţoşi. Şi, aşa, dragii mei copii, de cum am
practic, mureau de foame acolo. Se hră- descoperit că Umpa-Lumpa sînt înnebuniţi
neau cu omizi verzi, şi ştiţi ce gust oribil dupâ acest aliment aparte, m-am suit pînâ
au omizile. Umpa-Lumpa îşi petreceau în satul lor, din vîrful copacului, şi mi-am
toată ziulica urcînd pînâ în vîrful co- vîrît capul pe uşa casei şefului de trib.
pacilor, în căutare de alte chestii pe care să Bietul mititel, slab şi sfîrşit de foame,
le amestece cu omizile, ca să aibă un gust şedea acolo, sforţîndu-se să mănînce un
ceva mai bun - gîndaci roşii, bunăoară, şi castron cu piure de omizi verzi, fără sâ i se
frunze de eucalipt, scoarţă de bong-bong, facă rău. „Ascultă aici, i-am spus (nu
toate groaznice, dar nu la fel de groaznice vorbeam englezeşte cu el, ci umpa-lum-
ca omizile. Bieţii micuţi de Lumpa-Umpa! pezâ), uite ce-ţi propun: dacă tu şi toţi
Lucrul după care tînjeau cel mai tare era oamenii tăi veniţi la mine în ţara, să locuiţi
boaba de cacao. Numai că nu reuşeau s-o în fabrica mea, vă dau cîte boabe de cacao
ia. Un Umpa-Lumpa se considera norocos vă pofteşte inima! Am munţi întregi în
dacă găsea trei sau patru boabe de cacao depozit! Puteţi sâ mîncaţi boabe de cacao
pe an. Şi, vai, ce mult jinduiau la ele! Le la fiecare masă! Puteţi sâ vă îmbuibaţi cu
visau toată noaptea, iar ziua numai despre ele pînâ nu mai puteţi! Dacă doriţi, vâ şi
asta vorbeau. Nu era nevoie decît să plătesc în boabe de cacao!" „Vorbiţi
rosteşti cuvîntul „cacao" în faţa unui serios?" m-a întrebat căpetenia, sărind de
Umpa-Lumpa, şi îl şi vedeai cum îi plo- pe scaun. „Bineînţeles că vorbesc serios",
uâ-n gură. Boaba de cacao, continuă dom- am răspuns eu. „Şi puteţi sâ mîncaţi şi
nul Wonka, ce creşte în arborele de cacao, ciocolată. Ciocolata are un gust chiar mai
(k*rtte îi fabrica «le (locolAtX )09
I iar încăperea toată era plină de fum, aburi apoi, se duse grăbit la un butoi plin cu o
şi arome bogate şi delicioase. substanţă galbenă şi lipicioasă, unde îşi
Domnul Wonka devenise chiar şi mai băgă degetul să guste niţeluş; după asta,
agitat decît de obicei, şi era limpede pentru sări în colţul celălalt al încăperii, la una
toata lumea că aceasta era camera pe care o dintre maşinării, şi învîrti de vreo două-
iubea cel mai mult dintre toate. Ţopăia sprezece ori dintr-o direcţie în alta; se uită
printre cratiţe şi maşini ca un copil printre cu atenţie şi nerăbdare pe uşa de sticlă a
cadourile primite de Crăciun, fără să ştie la unui cuptor gigantic, frecîndu-şi mîinile şi
ce să se uite mai întîi. Ridică un capac de chicotind, încîntat de ceea ce zărea
pe o oală uriaşă şi adulmecă aroma plăcută; înăuntru. Mai încolo, fugi la o altă maşi-
nărie, marmură verde cădea într-un coş aşezat pe
un podea. Cel puţin semăna cu marmura.
aparat
micuţ
şi
lucios,
care
făcea
tot
timpul
poc-
poc-
poc-
poc-
poc-
poc,
şi, de
fiecare
dată
cînd
făcea
poc,
cîte o
bucată - Gobstoppers care durează la nesfîrşit!
mare exclamă mîndru domnul Wonka. Sînt
de complet noi! Le inventez pentru copiii care
,j| RP-4.LD />AHi Guirtfe fi fabrica *e OVoUt* j
( 9
primesc foarte puţini bani de buzunar. -E Hair Toffee! strigă domnul Wonka.
Puneţi un Gobstopper în gură şi puteţi sâ-1 Mânînci doar o bucăţică din aşa ceva
sugeţi cît vreţi, ca nu se micşorează şi, în exact o jumătate de oră, o claie
niciodată!
nou-no-uţă de păr mătăsos, cu fir gros
-E ca guma! striga Violet Beauregarde.
şi lucios o sâ înceapă să-ţi crească în
-Nu e ca guma, o corecta domnul
Wonka. Guma se mestecă şi, dacă ai vîrful capului! Şi mustaţă! Şi barba!
încerca să mesteci vreunul dintre aceste -Barbă! se îngrozi Veruca Salt. Ci-ne-şi
Gobstoppers, ţi-ai sparge dinţii în ele. doreşte barbă, pentru numele lui
Dar au un gust teribil! Şi îşi schimbă Dumnezeu?
culoarea în fiecare sâptamîna! Şi nu se -Ţi s-ar potrivi de minune, îşi dădu cu
micşorează niciodată! Nu dispar părerea domnul Wonka, dar, din păcate,
niciodată! NICIODATĂ! Cel puţin, nu compoziţia nu e gata încă. E prea
cred s-o facă. Testăm una dintre ele puternică. Funcţionează prea bine. Am
chiar acum, în Camera de Testare, care încercat-o pe un Umpa-Lumpa ieri, în
se află alături. Un Umpa-Lumpa suge Camera de Testare, şi, imediat, o barbă
acadeaua. O are de aproape un an deja
imensă s-a pornit să ţîşneascâ din
şi, cu toate că nu s-a oprit din supt,
bărbia lui, şi creştea atît de rapid, încît
acadeaua e la fel de bună ca la început!
Acum, în partea asta, continuă domnul pe dată s-a apucat să se întindă pe
Wonka, ţopăind emoţionat prin podea, de parcă ar fi fost un covor
încăpere, pînâ la peretele opus, în mîţos. Creştea mai repede decît
partea asta inventez o linie complet nouă reuşeam s-o tăiem! Pînă la urmă, a
de trufe! Se opri lingă o cratiţă plină cu trebuit să apelăm la o maşină de tuns
melasă purpurie şi cleioasă, care fierbea iarba, ca s-o ţinem în frîu! Dar o să-i
sâ dea în clocot. vin eu de hac! Şi, cînd o sâ găsesc
Ridicîndu-se în vîrful picioarelor, formula potrivită, n-o să mai existe nici
Charlie reuşi sâ-i vadă conţinutul. o scuză pentru băieţeii şi fetiţele care
umblă cu capul chel!
wmm
(+0 H<MLP 4>MU
- Dar, domnule Wonka, se împotrivi
Mike Teavee, băieţeii şi fetiţele nu umblă
niciodată cu capul...
- Nu mă contrazice, scumpul meu copil,
te rog, nu mă contrazice! exclama domnul
Wonka. Pierdem timp aşa de preţios! 2.0
Acuma, aici, dacă vreţi sa mă urmaţi, o să
vă arăt ceva de care sînt îngrozitor de MfMHHAtA HIAKHX *e fXcHt
mîndru. Da, dar fiţi cu băgare de seamă! ţm**1 Ae tmeftecut
Nu răsturnaţi nimic! Păstraţi distanţa!
-Aveţi milă! Salvari-ne! zbieră doamna - Mă simt foarte ciudat! reuşi sâ îngîne
Beauregarde. Fata mea se face albastră Violet.
şi vineţie peste tot! Pînâ şi pârul îşi -Nici nu mă mir! zise domnul
schimba culoarea! Violet, te faci violet, Beauregarde.
Violet! Ce se petrece cu tine? -Dumnezeule, fato! chiţâi doamna
-N-am spus câ n-am terminat-o încă, Beauregarde. Te umfli ca un balon!
oftă domnul Wonka, clătinînd trist din - Ca o afină, o corectă domnul Wonka.
cap. -Chemaţi un doctor! tună domnul
Beauregarde.
-Văd şi eu câ nu-i terminata! se răsti
- Inţepaţi-o cu un ac! interveni unul din
doamna Beauregarde. Ia uitaţi-vâ acum
tre ceilalţi taţi.
la fată!
Cu toţii o priveau pe Violet. Şi ce
privelişte teribil de bizară le oferea! Faţa şi
mîinile, picioarele şi gîtul, ce sâ mai, pielea
de pe tot corpul, precum şi moţul imens de
păr creţ din vîrful capului se coloraseră
într-o nuanţă sclipitoare de vînât-albâstrui,
exact ca sucul de afine!
-întotdeauna se întîmplă ceva cînd
ajungem la desert, suspină domnul
Wonka. E din cauza plăcintei cu afine. O
s-o pun la punct într-o bună zi, staţi sâ
vedeţi.
-Violet, ţipă doamna Beauregarde, te
umfli!
-Mi-e rău, spuse Violet.
-Te umfli! ţipă iarăşi doamna Beau-
regarde.
lya- RCMLD DAM (kuriie K f Abrtca «U («xotota ifl
- Salvaţi-o! urla doamna Beauregarde, -Camera de Făcut Sucuri? strigă doamna
frîngîndu-şi mîinile. Beauregarde. Da' ce-o sâ-i facă acolo?
Numai că era cam tîrziu să mai poată fi -S-o stoarcă, replică domnul Wonka.
salvată. Trupul fetiţei se umfla şi îşi schimba Trebuie să stoarcem imediat sucul din ea.
forma cu aşa o repeziciune, încît se După aia, o să trebuiască să vedem ce-a
transformase, într-un minut, în ce altceva dacă ieşit. Dar nu vă faceţi griji, dragă doamnă
nu o minge enorma, albastră - o afina Beauregarde. O s-o reparăm noi, chiar
de-ar fi ultimul lucru pe care-o sâ-1 facem.
gigantică, de fapt -, şi tot ce mai rămăsese
îmi pare rău că v-am cauzat neplăceri, să
din Violet Beauregarde erau o pereche de ştiţi că-mi pare tare râu...
picioruşe şi o pereche de mînuţe care ieşeau Cei zece Umpa-Lumpa rostogoleau deja
din imensul fruct rotund, dar şi un căpşor în uriaşa afină pe podeaua Camerei Invenţiilor,
vîrf. înspre uşa care dădea în Rîul de Ciocolata,
-Aşa se întîmplâ tot timpul, oftă domnul unde îi aştepta barca. Doamna şi domnul
Wonka. Am încercat de douăzeci de ori în Beauregarde se grăbiră să îi urmeze. Ceilalţi
Camera de Testare, pe douăzeci de Umpa- din grup, inclusiv Charlie şi bunicuţul Joe,
Lumpa, şi absolut toţi s-au transformat în nu se clintiră din loc, urmârindu-i cu
afme. E extrem de supărător. Nu reuşesc privirea.
să-mi dau seama ce se-ntîmplâ. - Ascultă! şopti Charlie. Ascultă,
-Dar nu vreau ca fetiţa mea să râmînă bunicuţule! Umpa-Lumpa din barcă au
început să cînte!
afină! ţipă doamna Beauregarde. S-o
O suta de voci cîntînd în cor se auzeau
prefaceţi imediat la loc! tare şi limpede în încăpere:
Domnul Wonka pocni din degete şi zece
Umpa-Lumpa îşi făcură apariţia.
„Dragi amici, ştim toţi prea bine
- Rostogoliţi-o pe domnişoara Beau
Ca nu-i lucru rău pe lume
regarde la barcă, îi instrui el, şi duceţi-o la
Camera de Făcut Sucuri imediat. Ca un plod neobrăzat
IM- ROtLP MlU
Cu fiinţa-
gumă ngrozit
de oare
mestec Cît era
at. ziua de
(Aproa mare
pe la Rumeg
fel de a fârâ-
râu ncetare
Ca .
scobit Mestec
ul în a
nas, mereu
zâu.) în
Aşadar cada,
, vâ Mestec
rog, ne a la
credeţi dans,
, la
Şi- coada,
adevăr La
ul o biseric
să-l ă şi-n
vedeţi; autobu
Obicei z;
ul cel Fâcea
scîrbos un
Vă va adevăr
da cu at
capu-n abuz!
jos. Şi,
O ştiţi, cînd
oare, guma
careva s-a
Pe sfîrşit,
domni A
şoara mestec
Oana? at tot
Acea ce-a
găsit -
Nişte Pînâ
botine,
bârbia
o
-i
ureche
crescu
,
tare,
Şi-o
Cît o
lenjeri
vioară
e mai
veche, era de
Şi, mare!
cînd Ani şi
nimic ani tot
nu ronţăi
mîncas Zeci
e, de
Nasul pachet
iubitul e pe
ui îl zi.
roase. Dar,
Şi vai,
rumeg într
ă fără-
-o
ncetar
sear
e,
ă,
var
a, I
se
stri
că
soc
ote
ala.
Oana
noastrâ
-n pat
se duse
Şi să
citeasc guma a
ă se o
puse, scoate,
Cam Molfăi
din oră nd în
jumăta ritm
te, titanic,
Fără
ist R04LP bMU (kurite fi F«briw <U (iVol«t«
Ca un crocodil mecanic. Şi-ntr-un final, au hotârît
Cînd sfîrşi, îşi puse guma, Să se caşte cam atît.
După cum ghiciţi de-acuma, Şi cu un haţ! Nemaivăzut
La păstrare, pe tâviţâ Limba în două s-a făcut.
Cît face un pic năniţâ - Aşa că, de la atîta gumă,
(Chestia îi reuşea Oana a ajuns legumă,
Numai oi de număra.) Şi tot restul vieţii-a stat
Acum însă ce ciudat, într-un spital, la „reparat".
Chiar şi cînd dormea, în pat, De-aceea, vom încerca
Fâlcile-i cele masive Pe Violet a o salva
Clănţăneau ca obsesive: De-aşa o soartâ-
Mestecau şi flencâneau, ngrozitoare.
Chiar daca gumă n-aveau; E tînârâ şi şanse are
Erau, pesemne, apucate, Să scape de mestecat.
Doreau gumă peste poate. Aşa sperăm. Nu-i
Şi s-auzi era mortal garantat."
Aşa, în beznă, foarte clar,
Cum, ca o mare capcană,
Gura femeii cere hrană -
Deschide, închide, haţ-haţ-haţ!
Repede, repede, cranţ-cranţ-
cranţ!
Zgomotul n-avea sfîrşit.
Pînă ce fălcile au obosit
Omiite ii fabrica «U (iocoUtX IW
i Invenţiilor şi ieşi pe o uşiţâ secretă, ascunsă cheilor şi, cîteodată, jeturi minuscule de
în spatele multor ţevi şi sobe. Cei trei copii abur colorat ţîşneau pe sub uşi.
rămaşi - Veruca Salt, Mike Teavee şi Bunicuţul Joe şi cu Charlie pe jumătate
} Charlie Bucket -, împreună cu cei cinci mergeau, pe jumătate alergau, ca să ţină
adulţi însoţitori, îl urmară. pasul cu domnul Wonka, însă izbuteau să
i citească ce scria pe unele din uşile pe lîngă
\ ■
Charlie Bucket văzu că erau din nou care treceau. Pe una scria: „PERNE
într-unui dintre coridoarele lungi şi roz, COMESTIBILE DIN BEZEA".
care dădeau în alte coridoare roz. Domnul - Pernele din bezea sînt excelente! le
Wonka se zorea în frunte, fâcînd la stînga, strigă domnul Wonka, trecînd ca vîntul pe
la dreapta, la dreapta iar şi iar la stînga. lîngă uşă. Va fi o nebunie cînd o să le pun
- Ţine-mâ strîns de mînă, Charlie. Ar fi în vînzare! N-avem timp să intrăm, din
groaznic să te pierzi pe-aici. păcate! Nu-i timp!
j - N-avem timp să tîndâlim! N-o s-ajun- Pe următoarea scria:
gem nicăieri, în ritmu-n care mergem „TAPET DE LINS PENTRU
i acum! Şi iuţi şi mai tare pasul, pe CAMERA COPIILOR".
-O chestie delicioasă, tapetul de lins!
nesfîrşitele coridoare roz, cu jobenul ne-
exclamă domnul Wonka, trecînd în
gru cocoţat în vîrful capului şi cu cozile
goană pe lîngă ea. Are desene de fructe
de catifea de culoarea prunei ale fracului
pe el -banane, mere, portocale, struguri,
: fîlfîind în urma lui, ca o flamură în bătaia ananas, câpşune, zmurici...
j vîntului. -Zmurici? ridică din sprîncene Mike
; Trecură de încă o uşă, apoi de alta şi de Teavee.
\ o alta. Erau uşi la fiecare douăzeci de paşi -Nu mă întrerupe! spuse domnul
i acum, pe coridor, şi pe toate scria cîte ceva, Wonka. Tapetul are pozele tuturor
; iar dindărâtul unora dintre ele veneau acestor fructe pe el şi, cînd lingi poza
«
\ zgomote ciudate, ca nişte zăngănituri, şi unei banane, simţi gust de banană. Cînd
î
ţ arome delicioase răzbăteau pe găurile lingi o căpşună,
K* RPALP AAHi (iuirlie ii Fabrica «U Kî
(îocoUta
parcă ai mînca o căpşună. Şi cînd lingi o - O să ne oprim la timpul potrivit! strigă
zmuricâ, simţi gustul inconfundabil al unei domnul Wonka. Nu mai fi aşa nerăb
zmurici... dătoare, că mâ-nnebuneşti!
-Dar ce gust are o zmuricâ? „BÂUTURI ACIDULATE
-Iar mormăi, zise domnul Wonka. Data ÎNĂLŢĂTOARE", scria pe următoarea
viitoare, vorbeşte mai tare. Ţineţi pasul! uşa.
Grâbiţi-vâ! -Oh, acestea sînt fabuloase! se entuziasma
„ÎNGHEŢATE FIERBINŢI PENTRU ZILE domnul Wonka. Te umplu cu bule, iar
FRIGUROASE", scria pe următoarea uşă. bulele conţin un gaz special, care e atît de
- Extrem de bine-venite iarna, comentă înălţător, că te ridică de la pâmînt ca pe un
domnul Wonka, trecînd rapid şi de această balon, şi te tot duci în sus, pînâ te dai cu
capul de tavan - şi râmîi acolo.
uşă. îngheţata fierbinte te încălzeşte la
-Dar cum ajungi iar jos? se interesă
nesfîrşit pe vreme geroasă. Mai fac şi cu
Charlie.
buri de gheaţă fierbinţi, de pus în băuturi
-Rîgîi, fireşte, răspunse domnul Wonka.
fierbinţi. Cuburile fierbinţi de gheaţă fac
Scoţi un rîgîit puternic şi nepoliticos şi
băutura fierbinte să clocotească.
gazul se duce în sus, iar tu - în jos! Dar să
„VACI CARE DAU CIOCOLATA CU nu bei afară! Nu se ştie cît de sus te duci,
LAPTE", scria pe următoarea uşă. dacă faci una ca asta. I-am dat puţin suc,
-Ah, drăguţele mele văcuţe! exclamă odată, unui Umpa-Lumpa bâtrîn, în
domnul Wonka. Cît de dragi îmi sînt curtea din spate, şi s-a dus sus, tot mai
văcuţele astea! sus, pînâ cînd nu l-am mai văzut. A fost o
-Dar noi de ce nu putem să le vedem? vru întîmplare foarte tristă. Nu l-am mai
să ştie Veruca Salt. De ce doar trecem pe văzut niciodată.
lîngâ încăperile astea încîntătoare? -Trebuia să rîgîie, îşi dădu cu părerea
Charlie.
- Fireşte că trebuia să rîgîie, întări
domnul Wonka. Am stat acolo şi i-am
IM- lfcMLp bAlU
strigat: „Rîgîie,
prostovane,
rîgîie, că altfel
nu te mai
întorci pe
pâmînt!", dar el
n-a făcut asta -
sau n-a putut, ţ
sau n-a vrut, nu o
ştiu care-i
motivul. Poate t
că era prea
manierat. M
Trebuie să fi
ajuns pe lună b
pînâ acum. o
Pe uşa
următoare *
scria:
„BOMBO H
ANE
PĂTRATE,
e
CARE
PRIVESC
ROTUND" f
.
- Aşteptaţi! X
strigă domnul t
Wonka, pu-
nînd brusc m
frînâ. Sînt
foarte mîndru t
de bomboanele
mele pătrate t
care privesc ,
rotund. Haideţi
să aruncăm o
privire.
c
u
r
e
f
şi, privind
r
înăuntru,
f Charlie observă
o masă lungă,
v pe care se
e gâseau şiruri
peste şiruri de
f bombonele
c albe, pătrate.
Bomboanele
semănau foarte
r bine cu nişte
cuburi de
o gheaţă - doar că
fiecare avea pe
t
o latură cîte o
m feţişoară
simpatică, de
i
culoare roz. In
A capătul mesei,
cîţiva Umpa-
Lumpa desenau
Toţi se de zor pe
opriră şi se bomboane.
buluciră în - Aici îmi
dreptul uşii. sînteţi!
Jumătatea de exclamă
sus a acesteia domnul
era făcută din Wonka.
sticlă. Bomboanele
Bunicuţul Joe îl mele pătrate,
ridică pe care privesc
nepoţel, ca să rotund!
vadă mai bine,
H
t
ROILP JiAlll (kurlie ii fatafoi de (focoliitX ny
-Nu mi se par deloc rotunde, zise Mike Scoase o cheie din buzunar, descuie uşa
Teavee. şi o deschise larg... şi deodată... la auzul
-Par pătrate, i se alătura Veruca Salt. zgomotului, toate şirurile de bombonele
Arată în întregime pătrate. pătrate îşi îndreptară pe dată privirile să
- Dar sînt pătrate, confirma domnul vadă cine vine. Mutrişoarele se întoarseră,
Wonka, N-am spus câ n-ar fi. pur şi simplu, spre uşâ, cu ochişorii aţintiţi
-Aţi spus câ sînt rotunde! striga Veruca asupra domnului Wonka.
Salt.
- Ei, vedeţi? exclamă el triumfător. Se
-N-am spus nici pe departe aşa ceva,
uită în jur cu ochişorii lor rotunzi! Nu mai
negă domnul Wonka. Am spus câ
privesc rotund! exista nici o îndoiala! Sînt bomboane
-Dar nu privesc rotund! zise Veruca pătrate, care privesc rotund!
Salt. Privesc pătrat!
-Privesc rotund, insista domnul Wonka.
-Nici vorbă să privească rotund! zbieră
Veruca Salt.
-Veruca, draga mea, interveni doamna
Salt, nu-1 băga în seama pe domnul
Wonka. Te minte!
- Scumpa mea cotoroanţa, replică
domnul Wonka, du-te şi bagâ-ţi capul în
apă clocotită!
-Da' cum îndrăzneşti sâ-mi vorbeşti
aşa? urlă doamna Salt.
-Of, mai închide gura aia odată, i-o
reteză domnul Wonka. Acuma, ia
priviţi aici!
■
lit RCV^LD &AHI (karitt tf fabrim «le Ciocolata 1*9
-Măi, să fie, are dreptate, spuse bunicuţul îi urmară exemplul. Doamna Salt şi doamna
Joe. Teavee, singurele femei rămase în grup, de-
-Haideţi! zise domnul Wonka, re-luîndu- abia reuşeau să respire. Doamna Salt era o
şi cursa de-a lungul coridorului. Să fiinţă masivă şi grasă, cu picioare scurte, şi
mergem mai departe! Nu putem să pierdem răsufla asemenea unui rinocer.
vremea! -Pe-aici! strigă domnul Wonka, făcînd la
„BUTTERSCOTCH1 ŞI BUTTERGIN2", stînga, în capătul scărilor.
scria pe următoarea uşă pe lîngâ care -Mai încet! gîfîi doamna Salt.
trecură. -Imposibil, spuse domnul Wonka. N-o să
- Ei, da, asta sună ceva mai interesant, ajungem niciodată la timp dacă încetinim.
comentă domnul Salt, tatăl Verucâi. -S-ajungem unde? vru să ştie Veruca Salt.
- E o chestie fenomenală! le spuse -Nu-ţi bate tu capul, o linişti domnul
domnul Wonka. Toţi Umpa-Lumpa o Wonka. Aşteaptă şi-ai să vezi.
adoră. Ii face să se ameţească. Ia ascultaţi!
Ii auziţi cum chefuiesc înăuntru.
Hohote de rîs şi frînturi de cîntece puteau
fi auzite dincolo de uşa închisă.
- Sînt morţi de beţi, spuse domnul
Wonka. Beau cremă de scotch cu sifon.
Asta le place cel mai mult. Şi crema de gin
cu tonic e foarte căutată. Urmaţi-mâ, vă
rog! Chiar nu mai trebuie să ne oprim aşa.
Şi o luă la stînga. Coti la dreapta. Ajunseră
la un şir lung de trepte. Domnul Wonka se
lăsă să alunece pe balustradă. Cei trei copii
1
Cremă de scotch (n.tr.)
2
Crema de gin (n.tr.)
(krtii.'t Si Fabric* «le ((ocoUtii 171
Mike
Teavee era
chiar mai
entuziasmat
decît bunicuţul
Joe la vederea
batonului de
ciocolată
trimis cu
televizorul.
-Dar,
domnule
Wonka,
zbieră el,
puteţi
trimite şi
alte lucruri
prin aer, în
acelaşi fel?
Cereale
pentru
micul dejun,
să zicem?
-Oh, să mă
ferească
sfîntul! Nu
pomeni de
chestia aia
dezgustătoar
e de faţă cu - Dar aţi
mine! Ştii putea să le
din ce sînt trimiteţi cu
făcute televizorul,
cerealele dacă aţi vrea,
pentru aşa cum faceţi
micul cu
dejun? Din ciocolata?
bucăţelele întrebă Mike
alea creţe de Teavee.
lemn care -
rămîn în
ascuţitori! Bineînţeles
că aş putea!
-Dar oameni? se interesa Mike Teavee. Numai că Mike Teavee era de neoprit.
Aţi putea să trimiteţi o persoana dintr- Smintitul băiat se avînta mai departe şi,
un loc în altul, în acelaşi mod? cînd ajunse la imensul aparat, sări direct la
-O persoană! striga domnul Wonka. Nu întrerupător, făcîndu-şi loc printre Umpa-
eşti întreg la minte? Lumpa.
-Dar s-ar putea face? - Ne vedem mai încolo! strigă el,
- Dumnezeule, copile, chiar nu ştiu... trâgînd de manetă.
presupun că da... da, sînt aproape sigur... De îndată ce făcu acest lucru, sări
fireşte că aş putea... n-aş vrea să-mi asum direct în lumina orbitoare a puternicei
riscul, totuşi... s-ar putea să aibă nişte lentile.
rezultate foarte urîte... Urmă un fulger extraordinar.
însă Mike Teavee plecase deja şi era în Şi imediat se lăsă tăcerea.
plină goană. In momentul în care îl auzise Apoi, doamna Teavee o luă şi ea la
pe domnul Wonka spunînd: „Sînt aproape fugă... dar se opri înmărmurită în mijlocul
sigur... fireşte că aş putea...", se răsuci pe camerei... Râmase acolo împietrită... cu
călcîie şi o zbughise la fugă, spre capătul ochii la locul unde stătuse fiul ei... şi gura
celălalt al încăperii, unde se afla imensa cea mare şi roşie i se căscă şi începu să
cameră de luat vederi. zbiere:
-Uitaţi-vâ la mine! strigă el. O să fiu -A dispărut! A dispărut!
prima persoană din lume trimisă cu -Dumnezeule, a dispărut! urlă şi domnul
televizorul! Teavee.
-Nu, nu, nu, nu! se opuse domnul Domnul Wonka veni în grabă şi puse
Wonka. cu blîndeţe mîna pe umărul doamnei
-Mike! urlă după el doamna Teavee. Teavee.
Stai! întoarce-te! O să te împărţi într-un - Va trebui să sperăm că va fi bine,
milion de bucăţele! spuse el. Trebuie să ne rugăm ca băieţelul
M<
RCMLp DAlU Ouuiîe (( fabrfai «le "7
(iooUtX
dumneavoastră să apară nevătămat în - Trebuie să urmărim televizorul, spuse
partea cealaltă. domnul Wonka. Poate să apară dintr-o clipă
- Mike! ţipă doamna Teavee, ţinîndu-se în alta.
cu mîinile de cap. Unde eşti? Domnul şi doamna Teavee, bunicuţul Joe
- Iţi spun eu unde e, zise domnul şi Charlie, însoţiţi de domnul Wonka, se
Teavee, zumzăie pe deasupra capetelor strînserâ cu toţii în jurul televizorului,
noastre, într-un milion de bucăţele! concentrîndu-şi atenţia asupra ecranului.
- Nu vreau să mai aud despre asta! se Ecranul râmînea tot gol.
tîngui doamna Teavee. - îi ia al naibii de mult să apară, observă
domnul Teavee, ştergîndu-se pe frunte.
-Oh, Doamne! Oh, Doamne! repetă
domnul Wonka. Sper din tot sufletul că nu
ramîne nici o parte din el în urmă.
-Ce naiba vreţi să spuneţi cu asta?
întrebă pe un ton tăios domnul Teavee.
- Nu vreau să vă alarmez, explică dom
nul Wonka, dar se mai întîmplă uneori ca
doar jumătate din bucăţele să găsească
drumul pînă la televizor. Aşa am păţit
sâptâmîna trecută. Nu ştiu de ce, dar re
zultatul a fost doar o jumătate de baton de
ciocolată.
Doamna Teavee lăsă să-i scape un urlet de
groază.
- Vreţi să spuneţi că doar jumătate din
Mike o să se întoarcă la noi? ţipă ea.
M | RCHLD J>\Hl (fuulie ţi frtbrfm «U (i<xol«tii z©9
Ce-au
văzut la
acea
maşina
Ridicolă
şi cretină, u
La acel
A
îngreţoşât
rXtM
or *f
Ecran de 4o*r
televizor! (kartf
Mai e
tîrziu, toţi
copilaşii
- Ce cameră
Vă vor urmează?
mulţumi, întrebă domnul
pungaşii, Wonka,
Pentru râsucindu-se
gestul pe câlcîie şi în-
dreptîndu-se ca
minunat. săgeata în lift.
P.S. Cu Haideţi!
Mike Grâbiţi-vâ!
Teavee nu Trebuie să
pornim! Şi cîţi
am aflat
copii au
Cum rămas?
trebuie Micuţul
procedat. Charlie se uită
Vom la bunicutul
aştepta să Joe, iar
bunicutul Joe
vedem
se uită la
De putem micuţul
sâ îl Charlie.
aducem - Dar,
Să nu domnule
depăşeasc Wonka, strigă
bunicutul Joe
ă poarta. după acesta, n-
De nu -îşi a mai rămas...
merită n-a mai rămas
soarta." decît Charlie.
Domnul
Wonka acolo, ţinîndu-
se răsuci 1 strîns de
şi îi mînâ pe
aruncă o bunicutul Joe.
privire
-Vrei să spui
lungă
lui că doar tu ai
Charlie. rămas? zise
Se domnul
fâcu Wonka,
linişte. prefâcîndu-
Charlie se surprins.
stătea -Păi, da, şopti
Charlie. Da.
Ouwli'e ft Fafrrfai <k (fotolat* «^
sticlă al liftului. Charlie şi bunicuţul Joe îşi -A-ha! strigă domnul Wonka, aveţi
lungiră amîndoi gîturile să citească ce scrie răbdare şi-o să vedeţi! De ani de zile mi-
pe mica etichetă de lîngâ buton. am dorit să apăs pe butonul ăsta! Dar n-
Scria... „sus şi AFARA". am fâcut-o pînâ acum! Am fost tentat s-o
,£us şi afară", se gîndi Charlie. „Ce fel fac de-atîtea ori! Oh, da, am fost de
de cameră o fi şi asta?" multe ori tentat! Dar n-am putut suporta
Domnul Wonka apăsă pe buton. ideea câ o să fac o gaură imensă în
Uşile de sticlă se închiseră. acoperişul fabricii! La drum, băieţi! Sus
-Ţineţi-vă bine! strigă domnul Wonka. şi afară!
Apoi, VÎJ! Liftul ţîşni în sus, ca o rachetă! -Dar nu vreţi să spuneţi... strigă
-Iu-huuu! chiui bunicuţul Joe. Charlie bunicuţul Joe... adică să spuneţi chiar
se ţinea strîns de picioarele câ acest lift...
bunicuţului Joe, iar domnul Wonka stătea -Ba da, asta spun! răspunse domnul
agăţat de o cureluşă din tavan, şi mergeau Wonka. Staţi să vedeţi! Sus şi afară!
tot în sus, sus, sus, drept de data aceasta, -Dar... dar... dar... e făcut din sticlă!
fără să schimbe direcţia sau să coteascâ, şi exclamă bunicuţul Joe. O să se spargă
Charlie auzea şuieratul aerului de afară, pe în milioane de cioburi!
măsură ce liftul prindea viteză din ce în ce - Presupun câ aşa se va-ntîmpla, aprobă
mai mare. domnul Wonka, la fel de vesel ca de obicei,
-Iu-huu! chiui iar bunicuţul Joe. dar e totuşi o sticlă groasă.
Iuhuuu! Am pornit! Liftul gonea înainte, tot mai sus şi mai
-Mai iute! strigă domnul Wonka, sus, mai repede, mai repede şi mai repede...
lovind peretele liftului cu mîna. Mai Apoi, deodată, „ZBANG!" - şi cel mai
iute! Mai iute! Dacă nu mergem mai iute puternic zgomot de lemn rupt şi ţigle sparte
de-atît, n-o să pătrundem niciodată! se auzi chiar deasupra capetelor lor.
- Să pătrundem prin ce? strigă bunicuţul Bunicuţul Joe strigă:
Joe. Prin ce trebuie să pătrundem? - Ajutor! S-a sfîrşit! Ne-am dus pe
copcă!
mmmmm
1
-Sîntem în
siguranţă?
vru să afle
bunicuţul
Joe. Cum
reuşeşte sâ
plutească?
-Cu ajutorul
puterii (efUlţf
dulciurilor! toţii it
zise domnul iHtorc
Wonka. Un ACAJX
milion de
dulciuri
putere! Hei, - înainte de
priviţi, orice altceva,
exclama el, trebuie sâ
arâtînd în coborîm şi sâ
jos, ceilalţi aruncăm o
copii privire mai de
pleacă! Se aproape către
întorc micuţii noştri
acasă! prieteni, spuse
domnul
Wonka.
Apăsă pe
un alt buton şi
liftul începu
sâ coboare,
ajungînd în
curînd sâ
plutească
exact
deasupra
porţilor de la
intrarea în
fabrică.
Privind în
jos, Charlie îi
zări pe copii şi
pe părinţii lor
strînşi într-un
grup micuţ
chiar lîngâ
porţi.
- Văd
doar trei zise dom
copii, spuse nul Wonka.
el. Cine
lipseşte? Dar o sâ aparâ
şi el cît de
-
curînd. Vezi
Presupun că camioanele?
Mike Teavee, indică domnul
z-Jo RP4LP AAlU (talfe fi f«l>rf<A 4e (t'otoUtX
*îl
Wonka o coloană de camioane gigantice, Gloop. îl vezi? Se suie cu părinţii în
parcate în apropiere. primul camion.
-Da, confirmă Charlie. Pentru ce sînt - Vreţi să spuneţi că n-a păţit nimic?
acolo? întrebă Charlie, uimit. Chiar dacă a trecut
-Nu-ţi aminteşti ce scria pe Biletele prin conducta aceea îngrozitoare?
Aurii? Fiecare copil pleacă acasă cu o -E cum nu se poate mai bine, răspunse
provizie de dulciuri pentru toată viaţa. domnul Wonka.
Fiecare are cîte un camion încărcat să -Dar s-a schimbat! observă bunicuţul
dea pe-afară. A-ha, continuă domnul Joe, privind prin sticla liftului. Era
Wonka, uite, pleacă prietenul nostru, gras! Acum e slab ca un ţîr!
Augustus - Fireşte că s-a schimbat! spuse
domnul Wonka, rîzînd. A fost strîns în
ţeava. Nu va aduceţi aminte? Şi, ia uitaţi!
34.3
- CUM E SÂ SCRII O CARTE?
SUCCESE INTERNATIONALE
□ DA VID BALDACCI
Putere absolută ?ANTOINE
?NELSON
?DANIEL
?BEN
Q ROBIN
RiscELTON
asumat;
COOK
EASTERMAN
DeMILLE
B. DANIEL
TratamentPrinţesa
fatal;
Al Răpirea;
Q CLIVE BARKER Soarelui;
Plum
nouălea
Popcorn
Intenţii
lsland
periculoase
Buddba
Aurul din Cuzco;
Cobai - Seminţia Nopţii ?WILLIAM
MachuPicchu,DIEHL
Cetatea Secretă (seria
Q JOHN CASE Inca, 1, 2,
Domnie în3)iad; Eureka
întîiul călăreţ al Apocalipsei; Sindromul Q
TOM CLANCY,
Rainbow Six (2 voi.); A doua vară a Pantalonilor Călători
Ordine prezidenţiale (2 voi.) ?EOIN COLFER □ NANCY FARMER
□ TOM CLANCY, STEVE Artemis Fowl; Incidentul din Arctica Casa scorpionului
PIECZENIK □ JAMES FENIMORE COOPER
Centrul de comandă V: Echilibru de forţe Ultimul mohican a ANTHONY HORowrrz
□ JOHNLECARRE Stormbreaker; Academia Point Blanc
Omul nostru din Panama; Experiment (sena Alex Rider, Superspionul
secret adolescent)
□ KATHERINE ROBERTS
Prădarea Marii Piramide