Curs de Inginer Sudor InternaŃional/European IWE/EWE

3.10 Proiectarea structurilor din aliaje de aluminiu

Capitolul 1 ROLUL ALUMINIULUI şi al ALIAJELOR SALE în DIFERITE DOMENII CURENTE

1. INTRODUCERE
Având o pondere de 8 % in scoarŃa terestra aluminiul este unul dintre cele mai răspândite metale.
Aluminiul pur a fost obŃinut pentru prima oara in laborator in anul 1824 de către danezul H.C. Orsted.
Despre punerea la punct a unui procedeu industrial de obŃinere a aluminiului se poate vorbi abia in anul
1886 când Paul Heroult (in FranŃa) si Martin Hall (in SUA), independent unul de celalalt, au reuşit sa
pună bazele actualelor procedee de obŃinere a aluminiului prin reducerea electrolitica a unei soluŃii de
oxid de aluminiu. Procedeele electrolitice înlocuiesc procedeele chimice, iar in anul 1888 ia fiinŃa in
ElveŃia prima fabrica de aluminiu din lume.
Procesul de fabricaŃie a aluminiului a rămas in linii mari neschimbat pana astăzi (Fig.1-1), in ultimele
decenii reuşindu-se totuşi o reducere a cantităŃii de energie necesare producerii a 1 Kg de aluminiu de la
17 kWh la 12 - 14 kWh. Datorita preŃului mai scăzut al energiei hidroelectrice, aceasta este folosita
pentru mai mult de 50 % din producŃia mondiala de aluminiu primar (mai ales in Norvegia), fabricile
producătoare de aluminiu afectând astfel mediul înconjurător intr-o proporŃie mult mai mica.
Pe de alta parte datorita punctului scăzut de topire de circa 660 °C, o retopire ulterioara a materialului
necesita doar 5 % din energia consumata iniŃial. De aceea o reciclare eficienta a deşeurilor de aluminiu
poate aduce profituri substanŃiale. Astăzi aproximativ 1/3 din consumul mondial de aluminiu provine din
reciclări.
Odată cu creşterea necesarului mondial de produse din aluminiu, dar si a dezvoltării normelor de
protecŃie a mediului înconjurător, procentul de reciclare poate creste semnificativ (Fig. 1-2).
In anul 1991 producŃia mondiala de aluminiu a fost de aproximativ 19 milioane tone estimându-se o
creştere anuala de 3 - 4 %.
In România se produc in prezent circa 130 000 Tone de aluminiu pe an. Aluminiul romanesc are o
puritate de 99,7 % si din 1995 a fost cotat la bursa din Londra.

Fig. 1-1: De la bauxita la aluminiu Fig. 1-2: ProducŃia europeana de aluminiu

1.2 Proprietati. Avantaje
• Rezistenta ridicata la coroziune.
În comparaŃie cu elementele din otel, elementele de construcŃie din aluminiu sau aliaje de aluminiu au o
rezistenta foarte ridicata la coroziune. In cazul elementelor având suprafeŃe naturale netratate, oxidul de
aluminiu care se formează spontan ca o pojghiŃa subŃire dar compacta protejează restul materialului
împotriva coroziunii, oprind avansarea acesteia in adâncimea elementelor. Tratarea prin oxidare anodica
sau prin vopsire a suprafeŃelor elementelor din aluminiu sporeşte cu mult rezistenta la coroziune. Pentru
exemplificare se menŃionează observaŃiile făcute comparativ asupra unor elemente din aluminiu si oŃel
intr-o atmosfera marină. Dacă după un an aluminiul si otelul prezintă o stare de coroziune comparabila,
valorile coroziunii scad ulterior semnificativ pentru aluminiu. Corespunzător, rata coroziunii in apa de
mare rămâne practic constanta la oŃel, in vreme ce la aluminiu scade, astfel încât după 20 de ani raportul
Otel / Aluminiu in ceea ce priveşte coroziune a este de 10-40 la 1. Concluzia ce se poate desprinde de
aici este ca structurile de aluminiu nu necesita lucrări ulterioare de întreŃinere de anvergura celor ce se
executa in cazul structurilor din otel.

M3/ConstrucŃii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.10 R.Bancila M 3 1/ 16

 Curs de Inginer Sudor InternaŃional/European IWE/EWE
3.10 Proiectarea structurilor din aliaje de aluminiu

• Ductilitate.
Permite realizarea unui spectru foarte larg de forme si grosimi ce se pot obŃine din pro-cesul de
fabricaŃie prin diferite procedee (de exemplu prin extrudare). Aceasta reprezintă un avantaj important in
construcŃii căci permite pe de-o parte realizarea de secŃiuni optime, iar pe de alta parte evitarea pre- sau
post-tratării îmbinărilor sudate.
• Rezistenta la întindere.
Este cuprinsa intre 70 - 700 MPa respectiv pana la 420 MPa pentru aliaje sudabile tipice pentru
construcŃii.
• Greutatea specifica scăzuta.
Reprezentând numai 1/3 din cea a otelului, reduce substanŃial greutatea proprie a structurilor, facilitează
transportul elementelor de construcŃie din aluminiu, permite micşorarea volumului lucrărilor de fundaŃii
pentru diverse structuri, de exemplu poduri etc.
In Tabelul 1 sunt prezentate cele mai utilizate aliaje ale aluminiului cu notaŃiile lor după standardele
europene, americane si germane, toate aceste standarde stand la baza noilor norme Eurocode 9.
La aliajele din clasele 4043, 4543, 5356, 5556, 5183 se folosesc materiale de adaos la sudare. Se
folosesc la construcŃia de rezervoare, in industria alimentara, la acoperişuri si faŃade.
Aliajele din clasa 7xxx (utilizate la elemente puternic solicitate cum ar fi componentele avioanelor)
prezintă rezistente ridicate, dar sunt relativ scumpe datorita conŃinutului mare de cupru din compoziŃia lor;
ele prezintă o sudabilitate scăzuta si o rezistenŃă la coroziune acceptabilă si sunt rar folosite in construcŃii
- in afara aliajului 7020, in transporturi sau in zonele marine.
Cele mai utilizate in construcŃii sunt aliajele universale din clasa 6xxx (de exemplu 6060, 6063, 6082 etc.)
care prezintă atât rezistenŃe si valori ale rezilienŃei optime, cat şi sudabilitate şi rezistenŃă bună la
coroziune. In afara de construcŃii acestea mai sunt utilizate si in industria construcŃiilor de maşini
(vapoare, vehicule etc.)
Tabelul 1
ISO Standard AA Standard DIN Utilizări
AlCu4Mg1 AA 2024 AlCuMg2 3.1355
AlMn1 AA 3103 AlMn 3.0515 Folii,
AlMg2,5 AA 5052 AlMg2,5 3.3523 Table,
AlMg3 AA 5754 AlMg3 3.3535 Placi,
AlMg4 AA 5086 AlMg4Mn 3.3545 Bare
AlMg5 AA 5056A/5456 AlMg5 3.3555
AlMg4,5Mn0,7 AA 5083 AlMg4,5Mn 3.3547
AA 5356/5556/(5184) S-AlMg5 3.3556
AlMg3Mn AA 5454 AlMg2,7Mn 3.3537
AlMgSi AA 6060 AlMgSi0,5 3.3206
AlMg1SiCu AA 6061 AlMgSiCu 3.3214
AlSi0,5Mg AA 6063 AlMgSi0,5 3.3206 Produse extru-date
AlSi1MgMn AA 6082 AlMgSi1 şi laminate, Ńevi
AA 6005A AlMgSi0,7
AlCu4Mg1 AA 2024 AlCuMg2 3.1355
AlCu4SiMg AA 2014 AlCuSiMn 3.1255
AlZn4Mg AA 7020 AlZn4,5Mg1 3.4335
AlZn6MgCu AA 7075 AlZnMgCu1,5 3.4365
In tabelul 1-1 sunt prezentate câteva dintre cele mai frecvent utilizate aliaje ale aluminiumului
in construcŃii, cu notaŃiile acestora conform EC 9.
Tabelul 1-1
Aliaje de aluminiu pentru structuri
Denumirea aliajului
Grosimea f0.2 fu
Numeric Cu simboluri chimice peretelui Limitade Rezistenta
mm curgere ultima
2 2
N/mm N/mm
<=20 110 260
EN AW-5083 EN AW-AlMg4.5Mn0.7 <=10 200 280
<=5 235 300
EN AW-6060 EN AW-AlMgSi <=5 120 160
>5<=25 100 140

M3/ConstrucŃii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.10 R.Bancila M 3 2/ 16

 Curs de Inginer Sudor InternaŃional/European IWE/EWE
3.10 Proiectarea structurilor din aliaje de aluminiu

<=15 140 170

<=20 160 215
EN AW-6061 EN AW-AlMg1SiCu <=20 240 260
EN AW-6063 EN AW-AlMg0.7Si <=3 130 175
>3<=25 110 160
<=10 170 215
<=20 190 220
EN AW-6005A EN AW-AlSiMg(A) <=5 225 270
>5<=10 215 260
>10<=25 200 250
<=5 215 255
EN AW-6082 EN AW-AlSi1MgMn <=25 110 205
<=5 250 290
>5<=25 260 310
>5<=150 260 310
EN AW-7020 EN AW-AlZn4.5MgCu <=15 280 350

In Tabelul 2 se face o comparaŃie intre caracteristicile de baza (moduli de elasticitate E, limitele de

curgere fy respectiv f0.2, coeficienŃii de dilatare termică α) ale oŃelului S 355 (după EC 3) respectiv ale
aliajului de aluminiu AlSi1MgMn (sau EN AW-6082 după EC 9). Aliajele din clasa 6082 după EC 9 sunt
mai frecvent utilizate la construcŃia podurilor din aluminiu.
Tabelul 2
E fy respectiv f0.2 α [1/K] α
Eα
2 2 2
[N/mm ] [N/mm ] [N/mm K]
-6
OŃel (S 355) 210.000 235 12x10 2.52
-6
Aliaj de aluminiu 70.000 260 23x10 1.61
(AlSi1MgMn)
Al / OŃel 1/3 1.1 ≈2 ≈2 / 3
Aluminiul prezintă o Acelaşi ordin de Dilatare dublă a Eforturi mai mici la
deformabilitate mai mărime aluminiului faŃă de structuri static
CONCLUZII mare oŃel nedeterm. in cazul
de încărcare din
temperatura

Anumite proprietăŃi ale aliajelor de aluminiu sunt practic independente de compoziŃia aliajului sau de
procesul de fabricare.
Aceste sunt:

Modulul de elasticitate E 70000 MPa
3

Densitatea ρ 2700 kg/m
-6

Coeficientul de dilatare termica α 24 x 10 / K

Punctul de topire ca. 650 °C

Conductivitatea termica λ 190 W/ m K

Coeficientul lui Poisson ν 1/3

Modulul tangenŃial (de tăiere) E / [2(1+ν)] = 26300 MPa

1.3 Domeniile de utilizare ale aliajelor de aluminiu in construcŃii. Clasificare în funcŃie de

avantajele oferite de proprietăŃile aluminiului
Tabelul 3
COROZIUNEA COROZIUNE GREUTATE PROPRIE SCAZUTA
GREUTATE PROPRIE SCAZUTA
Rezervoare Stâlpi port - drapel BraŃe de macara
Stâlpi pentru iluminare Scări de acces in avioane Macarale mobile
Învelitori profilate pentru acoperişuri Stâlpi de înalta tensiune (LEA) Poduri rulante
si pereŃi Dispozitive de verificare (inspecŃie) Dispozitive de verificare a podurilor
PereŃi de protecŃie acustica a podurilor mobile
PodeŃe in staŃiile de epurare ConstrucŃii pentru platforme marine Sisteme de sprijinire a puŃurilor
(off-shore) Poduri
LocuinŃe, podeŃe Scări

M3/ConstrucŃii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.10 R.Bancila M 3 3/ 16

 Curs de Inginer Sudor InternaŃional/European IWE/EWE
3.10 Proiectarea structurilor din aliaje de aluminiu

Silozuri COROZIUNEA Platforme

Bariere pentru circulaŃie FUCTIONALITATE Elemente de susŃinere pentru
Stâlpi de susŃinere pentru bariere GREUTATE PROPRIE SCĂZUTĂ corturi
elevatoare pentru automobile

COROZIUNE ConstrucŃii pentru platforme marine GREUTATE PROPRIE SCĂZUTĂ

FUNCłIONALITATE (platforme de aterizare pentru FUNCłIONALITATE
elicoptere)
Pasarele de îmbarcare FUNCłIONALITATE Piste de aterizare provizorii
Stâlpi Lifturi pentru materiale de
FaŃade Balcoane prefabricate construcŃii
ConstrucŃii de protecŃie Balustrade ConstrucŃii portante pentru benzi Schele
ConstrucŃii spaŃiale rulante Elemente de sprijinire pentru gropi
Standuri expoziŃionale Sisteme de susŃinere pentru roboti de fundaŃie
Învelitori Ferestre Debarcadere
Adăposturi pentru staŃii de tramvai Căptuşeli pentru tuneluri Poduri de uz militar
etc. Turnuri radio
Sere Benzi transportoare
ConstrucŃii portante pentru corturi

2. IMBINAREA ELEMENTELOR DIN ALUMINIU SI ALIAJE DIN ALUMINIU

2.1 Tipuri de îmbinări.
2.1.1 Îmbinările cu nituri si cu şuruburi
Îmbinările cu şuruburi se utilizează în general pentru elemente sudate în uzină şi care se transportă pe
şantier la dimensiuni gabaritice, unde se pot îmbina prin sudură sau cu şuruburi. La îmbinările cu
şuruburi valoarea rezistentei de calcul la întindere axiala este la aliajele aluminiului 0,2 din rezistenta
totala. Rezistenta elastica la forfecare după von Mises-Hencky este τ = σ Gr 3 = 0,577σ Gr ≈ 0,6σ 0.2 pentru
aluminiu
(σGr - rezistenta limita pentru întindere axiala). Pentru o solicitare compusa, întindere axiala si forfecare
valoarea limita a rezistentei elastice va fi:
2 2 2
σ + 3τ = σ Gr sau prin transformare pentru calculul practic
2 2
 σ   τ 
  +  ≤ 1.
   
 σ 0.2   0,6σ 0.2 
Ca valoare a rezistentei de calcul pentru presiunea pe gaura a tijei şurubului se ia o valoare medie de
2σ0.2
2.1.2 Îmbinări prin sudura
Procesul de sudare al aliajelor aluminiului este diferit faŃă de cel al oŃelului. In primul rând este necesara
îndepărtarea stratului de oxid (Al2O3) din zona îmbinărilor. Deşi temperatura de sudare este relativ
scăzuta este necesara folosirea unor surse de încălzire puternice, comparabile cu cele utilizate la
sudarea otelului din cauza conductivităŃii termice si a căldurii de topire ridicate.
Procedeele de sudare a elementelor din aluminiu cele mai cunoscute sunt TIG/WIG (Tungsten/ Wolfram
- Gaz inert) si MIG (Metal - Gaz inert).
Procedeul TIG/WIG se refera la sudarea sub argon cu electrod refractar, neconsumabil (de obicei din
Wolfram).
Procedeul MIG se refera la sudarea sub argon cu electrod metalic consumabil, curentul electric folosit
fiind continuu si cu polaritate inversa. In practica acest procedeu este folosit cel mai frecvent.
Sudarea prin frecare cu element activ rotitor FSW este un procedeu de îmbinare în stare
solidă care se bazează pe încălzirea prin frecare şi deformarea plastică realizată la interacŃiunea
dintre o unealtă de sudare neconsumabilă, care se roteşte pe suprafeŃele în contact ale pieselor de
îmbinat.
Procedeul FSW permite îmbinarea unui mare număr de materiale similare şi disimilare care sunt dificil
sau imposibil de îmbinat prin alte procedee.
Tipuri de îmbinări

M3/ConstrucŃii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.10 R.Bancila M 3 4/ 16

 Curs de Inginer Sudor InternaŃional/European IWE/EWE
3.10 Proiectarea structurilor din aliaje de aluminiu

Prin procedeul FSW se poate realiza o mare varietate

de forme constructive ale componentelor, cu lungime
mare, secŃiune transversală mare, grinzi cheson,
grinzi cu inimă plină, materiale extrudate sau turnate.
În figura de mai jos sunt prezentate câteva tipuri de
configuraŃii de îmbinări, realizabile prin procedeul
FSW.

AVANTAJELE PROCESULUI FSW

• Sudarea se produce în stare solidă, fără a se

atinge punctul de topire al materialelor
îmbinate
• Nu necesită gaz de protecŃie
• Nu necesită material de adaos
• În timpul sudării nu se produce fum
• Produsul final al procesului nu necesită
prelucrare a cordonului de sudură
• Gamă variată de geometrii ale cordoanelor de
sudură
• Se pot suda materiale disimilare
• Cordonul de sudură nu prezintă porozităŃi în
cazul aluminiului, aşa cum se întâmplă la
procedeele normale de sudură (MIG sau TIG) ConfiguraŃii de îmbinări realizabile prin
procedeul FSW
CA DEZAVANTAJE:
• Sistemul de fixare trebuie să fie rigid- Lipsa unor maşini de sudură portabile
2.1.2.1 Dimensionarea îmbinărilor prin sudura ale elementelor de construcŃie din
aluminiu.

(I)
Fig. 1.3 Componentele forŃelor si tensiunile
rezultante care acŃionează in suprafaŃa de rupere σ
τ
a unei suduri in colt. Ca suprafaŃa de rupere se
considera secŃiunea cordonului de sudura in
dreptul grosimii minime a acestuia. ForŃa F
reprezintă efortul transmis de elementul I al
îmbinării sudate elementului II. O forŃă
τ
suplimentara F´´ ce acŃionează pe întreaga
secŃiune a cordonului de sudura are ca efect
tensiunea σ||, care de regula nu este luata in
σ
considerare.

(II)

M3/ConstrucŃii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.10 R.Bancila M 3 5/ 16

 Curs de Inginer Sudor InternaŃional/European IWE/EWE
3.10 Proiectarea structurilor din aliaje de aluminiu

σ
τ σ
σ
Fig. 1.4 SuprafeŃele de referinŃa si tensiunile
corespunzătoare pentru dimensionarea sudurii uneia
dintre cele mai frecvent întâlnite in practica îmbinări
(elemente perpendiculare). τ τ
τ
σ
σ

In cele ce urmează vor fi prezentate metodologiile de dimensionare a îmbinărilor sudate după

normele germane DIN 4113 respectiv normele europene Eurocode 9.

Tabelul 4: Dimensionarea îmbinărilor sudate conform DIN 4113

Solicitarea Forma RelaŃiile de dimensionare ReferinŃe
elementului
Suduri cap la Solicitări DIN 4113 Sudura cap la cap ⊥ pe direcŃia de solicitare DIN 4113/2
cap longitudinale
încovoiere
si partea 2
în Tab. 3
AW = ∑(ai ⋅ li) Tab. 4b
Rând 4 – 5
îmbinare. Rând 2-5 i
Lungimea cordonului de sudura l este conform
DIN 4113/2 Fig. 2
I = Momentul de inerŃie al secŃiunii
IW = Momentul de inerŃie corespunzător lui AW (zul– adm.)
F M
σ= ± ⋅ z ≤ zulσ
AW I
Forfecare Q⋅S DIN 4113/2
τ= ≤ zulτ Tab. 4b
I⋅ t
t respectiv tmin la îmbinarea unor elemente de Rând 6
grosimi diferite
In cazul elementelor care transmit forŃa tăietoare Rând 7
la îmbinări se va folosi notaŃia τw pentru
rezistenta la forfecare.
Solicitare σv,ZIT
compusa σ v = σ x2 + σ y2 − σ x σ y + 3τ 2 ≤ 0,95 ⋅ zulσ zul
DIN 4113/2
Tab. 4a
WEZ = HAZ =ZIT = zona influenŃata termic
Suduri de colt Solicitări axiale DIN 4113, Cusături in colt frontale DIN 4113/2
Partea 2 F Tab. 4b
Tab. 3 σw, ⊥ resp. τw,⊥= ≤ zulτ W⊥ bzw. zulσ W⊥ Rând 7
Aw
6 - 10
Cusături laterale in canelură
F
τw= ≤ zulτ W
Aw
Incovoiere N M DIN 4113/2
σw, ⊥ resp. τw,⊥= ± ⋅z ≤ Tab. 4b
Aw Iw
Rând 7
≤ zulτ W⊥ bzw. zulσW⊥
Iw Momentul de inerŃie al cordoanelor
de sudura

M3/ConstrucŃii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.10 R.Bancila M 3 6/ 16

 Curs de Inginer Sudor InternaŃional/European IWE/EWE
3.10 Proiectarea structurilor din aliaje de aluminiu

Taiere Q⋅S DIN 4113/2

τw = ≤ zulτ w
I⋅ ∑a Tab. 4b
Rând 7
Solicitare 2 2 DIN 4113/2
compusa σ v ,w = τs ,⊥ + τs ,II ≤ zulσ v , w Tab. 4b
respectiv Rând 8
2 2
σ v , w = σs,⊥ + τs,II ≤ zulσ v ,w
La solicitări de torsiune eforturile de taiere suplimentare care apar se aduna proporŃional la eforturile rezultate din
forŃa tăietoare.

Tabelul 5: Dimensionarea îmbinărilor sudate conform normelor europene

Valori de Ft: ForŃa ⊥ la direcŃia cordonului de sudura R.6.1.1
dimensionare (la suduri cap la cap ⇒ σ; la suduri de colt ⇒ τ⊥ sau si τ||) C.6.1.1
Fs: ForŃa || la direcŃia cordonului de sudura
(la suduri cap la cap ⇒ τ sau si σ||, de obicei nu se considera; la
suduri in colt ⇒ σ||, de obicei nu se considera)
Valori de Suduri cap la cap Suduri de colŃ suduri de colŃ
dimensionare transversale longitudinale
b: lungime de calcul a: grosimea de calcul a sudurii R.6.1.2
tmin: grosimea minima l: lungimea sudurii R.6.1.3 şi 4
SecŃiunea hotărâtoare b tmin Sal
Rezistenta de Întindere, Taiere
dimensionare Compresiune
Ft F R.6.1.2
σ= τ= s Ft
τ resp .τ = R.6.1.3
∑
bt min bt min ⊥ II
al R.6.1.4

Coeficientul sudurii a1=1,0 calitate buna de obicei la a2 = la estimarea inginerului R.6.1.2

solicitări de compresiune specialist, depinde de priceperea R.6.1.3
a1=0,7 suduri dificile in cazul sudorului, de calitatea R.6.1.4
solicitărilor de întindere materialelor şi de controlul de
calitate.
In general a2=1,0 respectiv 0,8
pentru suduri dificile
RezistenŃa limită a1βσ0.2 a1βσ 0.2 ∗ ηa βσ ∗ ηa βσ β respectiv η
a 2 τ⊥ = 2 0.2 a 2 τ II = 2 0.2
1,64 113
, 1,64 după Tabelul
6.2 in ERAAS
Solicitări compuse
Suduri cap la cap suduri in colt
Valoarea de 2 2 τ 2  τ 2 R.6.1.6.1
σc = σ + 3τ
comparaŃie  ⊥∗  +  ∗II  R.6.1.6.2
τ  τ  τ II * -aceleasi
 ⊥   II 
valori ca mai
sus
Valoarea limită de a1βσ0.2 a2
dimensionare
Conlucrarea sudurilor cap la cap şi a celor de colŃ
sau sau
Se considera doar sudurile cap la cap şi dimensionarea Se considera atât sudurile cap la cap cât şi cele in
se face cu rezistentele limita pentru acestea, la colŃ, iar dimensionarea se face pentru rezistenŃele
întindere sau forfecare. limită pentru sudurile in colŃ longitudinale.
Ath = Acap la cap + AcolŃ
F ∗ ηa 2 βσ 0.2
≤ τ II =
A th 1,64

3.Dimensionarea elementelor de construcŃii din aluminiu la acŃiuni preponderent statice.

Conceptul de dimensionare consta din date referitoare la mersul si metodologia dimensionării, cerinŃele
pe care trebuie sa le îndeplinească structura portanta, concluzii privind cazurile si probabilităŃile de
cedare ale structurii, ca si concluzii privind siguranŃa in exploatare si capacitatea portanta.

M3/ConstrucŃii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.10 R.Bancila M 3 7/ 16

 Curs de Inginer Sudor InternaŃional/European IWE/EWE
3.10 Proiectarea structurilor din aliaje de aluminiu

In cele ce urmează vor fi amintite principalele reglementari de proiectare introduse de normele europene.
In special vor fi prezentate in forma tabelara verificările corespunzătoare, conform Eurocode 9.

3.1 Comportarea elastic - plastica a aluminiului

Comportarea elastic - plastica a aliajelor aluminiului nu poate fi simplificata ca in cazul otelului care se
comporta elastic si apoi complet plastic, ci poate fi caracterizata fie prin 3 moduli de elasticitate diferiŃi E0,
E1 şi E2 (obŃinuŃi cu ajutorul a trei secante succesive la curba tensiuni / deformaŃii) si doua tensiuni de
referinŃa f1 si f2, fie analitic ca funcŃie continua σ = σ(ε) respectiv ε = ε(σ) (după Eurocode EC9).
In al doilea caz se poate defini după Ramberg-Osgood :
n
σ  σ
ε = + 0,002 ×  
E  f0,2 
cu E = modul de elasticitate iniŃial si n = parametru de ecruisare, care in mod simplificat se poate
considera
10n = f0,2 in N/mm˛

Fig.1.5 Diagrama σ-εε a unui aliaj de aluminiu cucele 3

secante succesive. Valori para-metrice.

Principalele imperfecŃiuni care trebuie luate în considerare sunt:

1.1.1 ImperfecŃiuni geometrice
• Abateri de la linearitate
• Tolerante ale dimensiunilor secŃiunilor in cazul profilelor extrudate
• ImperfecŃiuni ale profilelor sudate

1.1.2 ImperfecŃiuni mecanice

• Tensiuni iniŃiale
• repartizarea neuniformă a proprietăŃilor mecanice pe secŃiune (de exemplu modulul de elasticitate)
• la elementele sudate : zona influenŃata termic (ZIT)

3.2 SiguranŃa in exploatare

Normativul european garantează o siguranŃa suficienta a structurii pentru stările limita de capacitate
portanta si de exploatare. În metodele deterministe (metoda rezistenŃelor admisibile MRA, coeficientul
de siguranŃa este determinat independent de material. Conceptul de siguranŃa semiprobabilistic stă la
baza pachetului de norme europene şi a fost luat în considerare şi în Eurocodul 9 atat pentru
dimensionarea la acŃiuni statice cât si ca baza pentru determinarea rezistenŃelor de calcul in exploatare
(EC 9, Partea 2 – Fatigue - Oboseala). Astfel, pentru utilizarea in practica, au fost stabiliŃi coeficienti de

M3/ConstrucŃii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.10 R.Bancila M 3 8/ 16

 Curs de Inginer Sudor InternaŃional/European IWE/EWE
3.10 Proiectarea structurilor din aliaje de aluminiu

reducere, atât pentru acŃiuni cat si pentru rezistenŃe. Exista doua tipuri de astfel de coeficienŃi, primul
apărând ca multiplicator al acŃiunilor, iar celălalt ca divizor al rezistentelor caracteristice ale materialului
(Fig. 1.6). Valorile caracteristice se determina prin prelucrare statistică, ca medie a unui număr k de
abateri standard ale fiecărei distribuŃii, corespunzătoare unei probabilităŃi, in general 5%, după cum
urmeaza:
• Probabilitatea pentru încărcări S
• Probabilitatea pentru rezistenŃa materialului R - astfel avem:

S k = S m + ks S respectiv. Rk = Rm − ks R

Rk
γ f Sk ≤ Verificare
γ nγ m
S d ≤ Rd Dimensionare

Fig.6 Conceptul de siguranŃa în calculul structurilor conform normelor europene

In concordanta cu reglementările corespunzătoare, şi in mod similar cu calculul elementelor din otel

conform Eurocode 3 ENV 1993-1-1:1992, în EC 9/2 (Fatigue) la calculul la oboseala a elementelor din
aluminiu, se ia un coeficient de multiplicare al încărcărilor pentru solicitarea la oboseala γF,f = 1,0.
Coeficientul de reducere pentru material γM = 1,20 - 1,30 are in vedere repartiŃia neuniformă a
proprietăŃilor caracteristice ale materialului.
In Tabelul 6 sunt prezentaŃi coeficienŃii pentru verificările în Starea limită a capacităŃii portanta.

Tabelul 6: Prezentarea sintetica a coeficienŃilor de reducere conform EC 9.

AcŃiuni Încărcări permanente si variabile 1,00 - 1,35 - 1,50
respectiv factori ψ
Încărcări din oboseala in general 1,00
dar sunt posibile si alte valori
Capacitate SecŃiuni supuse la flambaj sau voalare 1,10
portanta Întindere in secŃiunea netă, şuruburi, nituri, 1,25
bolŃuri, cordoane de sudura

Îmbinări rigide (1,40) - 1,25 - (1,10)

Îmbinări prin lipire ≈ 3,00
Rezistenta la oboseala 1,00 in ipoteza stabiliri unor valori de dimensionare
(vezi Tab. 7)

EC 9 a adoptat un coeficient de reducere pentru material având valoarea γM = 1,0.

Referitor la rezistenŃa in exploatare coeficienŃii de reducere γM,fat pentru rezistenta la oboseala, variază în
funcŃie de toleranŃa in cazul diferitelor defecte si de posibilitatea de acces pentru remedierea unor
defecte.

Tabelule 7: Valori recomandate pentru coeficientul de reducere γM,f al rezistentei la oboseala.

Verificare si acces Elemente de construcŃii cu Elemente de construcŃii fără toleranŃă la
toleranŃă la defecte defecte
PoziŃii critice, cu acces 1,00 1,25
Acces dificil 1,15 1,35
Reglementările europene pentru supraveghere si întreŃinere sunt in curs de elaborare

M3/ConstrucŃii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.10 R.Bancila M 3 9/ 16

 Curs de Inginer Sudor InternaŃional/European IWE/EWE
3.10 Proiectarea structurilor din aliaje de aluminiu

3.3 Verificarea la oboseala

Normele europene ERAAS si Eurocode 9/2 sunt singurele la ora actuala care tratează calculul rezistentei
la oboseala a elementelor de construcŃii din aluminiu. Ele se bazează pe rezultate obŃinute prin încercări
in care s-a Ńinut cont atât de caracteristicile de fabricare cat si de instrumentele teoretice si matematice
cunoscute pana in prezent.
3.3.1 Definirea diagramelor de dimensionare
Diagramele de dimensionare au fost obŃinute pentru fiecare detaliu constructiv prin încercări si prin
prelucrare statistica. Ca valoare caracteristica s-a considerat ecartul de tensiuni ∆σ în N/mm2 la 2x106
cicluri (funcŃie de detaliul considerat).
Curba de dimensionare consta dintr-o dreapta de panta m1 intr-o diagrama log∆σR-logN, care, de
regula, de la 5x106 cicluri îşi schimba panta la m2 = m1 + 2. Ecartul de tensiuni la 5x106 cicluri
corespunde rezistentei la oboseala la o amplitudine constanta a solicitărilor, iar valoarea de la 108
corespunde valorii limita pentru amplitudinea variabila a solicitărilor. (Fig. 7). Curbele de dimensionare
corespund unui raport de tensiuni de R = +0,5.

Fig.7 Definirea curbelor de dimensionare

Pentru verificarea la oboseala se au in vedere următorii factori care pot influenta substanŃial comportarea
elementului respectiv:
• Influenta tensiunilor iniŃiale La ora actuală normele nu prevăd date cantitative concrete pentru
evaluarea tensiunilor iniŃiale asupra rezistentei la oboseala.
• Influenta raportului de tensiuni R- Aşa numitul “ Factor de amplificare” f(R) pentru valori R < +0,5 si
la NC = 2x106 cicluri. Astfel in Fig.8, linia I reprezintă materialul de baza si părŃile extrudate din
elementul cercetat in masura in care tensiunile iniŃiale pot fi neglijate. Linia II tine cont de îmbinări
(sudate, cu şuruburi sau prin lipire) in elemente de construcŃie simple in care tensiunile iniŃiale se
calculează cu relaŃia:
2σ res − ∆σ
R eff =
2σ res + ∆σ
in care σres: este solicitarea care cauzează apariŃia tensiunilor iniŃiale. Linia III se refera la elemente de
construcŃie bidimensionale sau tridimensionale la care nu se permit creşteri ale încărcărilor.
Pentru alt număr de cicluri (intre 104 si 5x106) panta curbei de dimensionare se determina cu relaŃia:
−2,301
m( R ) =
log f ( R ) + log ∆σ 6 − log ∆σ 4
R ( 2 x10 ) R (10 )
unde ∆σR = ecartul de tensiuni corespunzător curbei iniŃiale pentru R = +0,5.

M3/ConstrucŃii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.10 R.Bancila M 3 10/ 16

 Curs de Inginer Sudor InternaŃional/European IWE/EWE
3.10 Proiectarea structurilor din aliaje de aluminiu

Fig.8 Luarea in considerare a stării

de tensiuni iniŃiale respectiv a raportului
de tensiuni efectiv R la elemente de
construcŃie din aluminiu.

Fig.9 Influenta tensiunilor iniŃiale, a

raportului de tensiuni R şi a grosimii
elementelor

• Influenta grosimii elementelor

Încercările experimentale efectuate pe table si placi cu grosimi cuprinse intre 6 si 15 mm au arătat ca in
acest interval nu se resimte nici o influenta a grosimii tablei asupra rezistentei la oboseala.
Încercări anterioare pe probe de dimensiuni mici ca si concluziile stabilite in cazul otelului au determinat
in acest caz reducerea rezistentei la oboseala cu o valoare
 25 0, 25
∆σ R ( t ) = ∆σ R   ,
 t 
stabilita pentru îmbinarea tablelor cu grosimi t > 25 mm - si numai in cazul apariŃiei unei fisuri din
oboseala pe suprafaŃa elementului dezvoltata dinspre baza cordonului de sudura.

Tabelul 8: Detalii constructive conform normelor europene

Clasa
Simbol Detaliu N/mm˛
Material de baza
Profile extrudate
Zone decupate
A1 7020, AlMgZn 130
A3 5000/6000,AlMgMn/AlMgSi 95

Materialul de baza
Componente

A2 7020, AlZnMg 85
A4 5000/6000,AlMgMn/AlMgSi

M3/ConstrucŃii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.10 R.Bancila M 3 11/ 16

 Curs de Inginer Sudor InternaŃional/European IWE/EWE
3.10 Proiectarea structurilor din aliaje de aluminiu

A5 Crestături, găuri 70

C1 Suduri cap la cap executate 60

longitudinal

B1 Suduri cap la cap executate 55

longitudinal pe elemente
simple

B2 Suduri cap la cap executate 50

transversal pe elemente
simple

B3 Suduri cap la cap executate 45

transversal pe elemente
simple

B5 Sudura cap la cap 45

transversala pe profil extrudat

C2 45

Sudura cap la cap

longitudinala

D1 Sudura in colt longitudinala 45

fără întrerupere

M3/ConstrucŃii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.10 R.Bancila M 3 12/ 16

 Curs de Inginer Sudor InternaŃional/European IWE/EWE
3.10 Proiectarea structurilor din aliaje de aluminiu

B4 Sudura cap la cap 40

transversala la elemente
simple cu prelucrarea bazei
sudurii

B6 Sudura cap al cap 40

transversala la profile
extrudate

B9 Sudura cap la cap 40

transversala la profile
compuse

D2 Sudura in colt longitudinala 40

cu întreruperi

B7 Sudura cap la cap 35

transversala la profile
extrudate

B10 Sudura cap la cap 35

transversala la profile
compuse

D3 Sudura de colŃ longitudinala, 35

întreruptă

E1 Sudarea unui element 35

suplimentar, sudură de colŃ
transversală

M3/ConstrucŃii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.10 R.Bancila M 3 13/ 16

 Curs de Inginer Sudor InternaŃional/European IWE/EWE
3.10 Proiectarea structurilor din aliaje de aluminiu

Sudarea unui element

E3 suplimentar la talpa 35
cu o raza de racordare
R > 50 mm

E5 Sudarea unui element 35

suplimentar vertical pe talpa
cu o raza de racordare R >
50 mm

B8 Sudura cap la cap 30

transversala la profile
extrudate

B11 Sudura cap la cap 30

transversala la profile
compuse

F1 Îmbinări in cruce 30
Sudură de colŃ transversală
Fisură la baza cordonului de
sudura

F2 Îmbinare in cruce 25
Sudură de colŃ transversală
Fisură prin cordonul de
sudura

E2 23

M3/ConstrucŃii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.10 R.Bancila M 3 14/ 16

 Curs de Inginer Sudor InternaŃional/European IWE/EWE
3.10 Proiectarea structurilor din aliaje de aluminiu

Sudarea unui element

suplimentar pe inima
profilului

E6 Sudarea unui element 23

suplimentar vertical pe talpă
fără rază de racordare

E8 Sudarea unui element 23

suplimentar vertical pe
talpa, transversal

F3 Lamelă (eclisă) de întărire, 20

sudura de colŃ transversală

E4 Sudarea unui element 18

suplimentar la talpa fără
rază de racordare

E7 Sudarea unui element 18

suplimentar vertical pe talpa
fără raza de racordare

3.3.2 Verificarea la oboseala propriu zisa

Verificarea la oboseala trebuie efectuata pentru fiecare secŃiune a unei structuri periclitată de apariŃia
unor fenomene de oboseala. In fiecare secŃiune se determină ecartul de tensiuni ∆σ (iar in cazul
eforturilor tangenŃiale ecartul de tensiuni ∆τ corespunzător) rezultat din combinaŃiile cele mai defavorabile
de încărcări.
Aceste ecarturi de tensiuni calculate se compara in cazul solicitărilor constante cu valoarea
corespunzătoare ∆σR obŃinuta din diagrama de dimensionare.
∆ σ ≤ ∆ σR
In cazul solicitărilor variabile, definite cu ajutorul unui spectru de solicitare, verificarea la oboseală se va
face pe baza ipotezei de cumulare lineara a vătămărilor a lui Palmgreen - Miner:

M3/ConstrucŃii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.10 R.Bancila M 3 15/ 16

 Curs de Inginer Sudor InternaŃional/European IWE/EWE
3.10 Proiectarea structurilor din aliaje de aluminiu

 ni 
∑  ≤1
 Ni 
i
unde ni: numărul de cicluri la solicitarea ∆σi calculat din spectrul de încărcare (istoricul solicitărilor) la care
este supus elementul pe durata sa de viaŃă, iar Ni numărul de cicluri la solicitarea ∆σi obŃinut din curba de
oboseală pentru detaliul constructiv considerat.
In Fig. 10 este prezentata schematic verificarea la oboseala conform normativelor europene ERAAS si
Eurocode 9 care ia in considerare si coeficienŃii de reducere ai încărcărilor γFf (care se aproximează in
concordanta cu normele naŃionale de aplicare ale Eurocodurilor şi cu tipul se solicitare) respectiv ai
rezistentei γMf = 1
∆σ
∆σ
∆σ
∆σ
∆σ ∆σ
γ ∆σ
∆σ γ
∆σ ∆σ

∆σ

Fig. 10 Determinarea amplitudinii solicitărilor cu ajutorul vătămărilor echivalent

M3/ConstrucŃii şi proiectare © 2012 ASR Cap. 3.10 R.Bancila M 3 16/ 16