Introducere

Prin arma chimica se intelege acea arma care foloseste unele preparate chimice pentru
nimicirea oamenilor si pentru contaminarea constructiilorm, arterelor de circulatie, surselor de apa,
culturilor agricole,etc.

Preparatele chimice folosite in acest scop sunt cunoscute sub denumirea de

SUBSTANTE TOXICE DE LUPTA (S.T.L.). Acestea au posibilitatea ca in cantitati mici si in
timp scurt, sa provoaceorganismului vatamari grave, iar daca nu se iau masuri, sa produca chiar
moartea.

S.T.L. pot fi intrebuintate si pot actiona sub forma de gaze sau vapori, in stare solida (pulberi)
sau in stare lichida (picaturi).

S.T.L. pot patrunde in organism prin: aparatul respirator, odata cu inspirarea aerului contaminat,
aparatul digestiv, odata cu apa sau alimentele contaminate, ori prin piele atunci cand picaturile de
substante toxice cad pe diferite parti ale corpului.

Ca durata, unele S.T.L. isi pot pastra capacitatea de actiune mai mult timp, fiind socotite
persistente, iar altele mai putin timp, pana la o jumatate de ora fiind considerate trecatoare.

Persistenta S.T.L. este influentata de starea vremii si de natura terenului. Astfel, curentii
de aer imprastie S.T.L. sub forma gazoasa sau de vapori , micsorandu-le eficacitatea, temperatura
ridicata le scurteaza persistenta, iar ploile spala terenul contaminat, uneori apa putand chiar
dizolva sau neutraliza S.T.L.Pe sol pietros, S.T.L.sunt mai putin persistente decat pe sol afanat
sau acoperit cu vegetatie.Albiile raurilor, vailor,santurilor, padurilor, locurile cu vegetatie inalta
si densa, etc., sunt locuri de acumulare a S.T.L.in stare de gaz sau de vapori. Acestea permit S.T.L
sa-si pastreze capacitatea de actiune pentru mai mult timp, chiar daca sunt trecatoare.

1-Mijloacele de atac cu arma chimica

Arma chimica se poate folosi in orice anotimp al anului atat ziua cat si noaptea.Iarna
insa si pe timp friguros vor putea fi folosite numai acele S.T.L. care nu ingheata si care isi pot
exercita actiunea toxica cu toata intensitatea.

In cazul unui atac cu arma chimica, substantele toxice de lupta se pot folosi sub forma
de gaze sau vapori,sub forma de lichid sau in stare de aerosoli solizi (fumuri toxice) sau lichizi
(ceturi toxice).
 In cazul unui atac cu arma chimica, S.T.L. se intrebuinteaza cu ajutorul urmatoarelor
mijloace:

-rachete;

-bombe chimice de aviatie;

-proiectile chimice de artilerie si mine chimice de aruncator;

-pulverizarea din aparate speciale montate pe avioane;

-dispozitive care contin, in compartimente separate, componentele unor substante toxice

de lupta. Aceste componenete, netoxice, se combina in momentul folosirii acestor dispozitive,
creandu-se astfel substante toxice de lupta. Se realizeaza in acest moment munitia chimica binara.

Uneori, in conditiile unui atac aerian cu arme obisnuite, pot fi lovite societati
comerciale, regii autonome, filiale ale industriei chimice, alimentare,etc. care au rezervoare cu
produse chimice , tehnice pentru om(clor, amoniac, hidrogen sulfurat, etc.). Distrugerea
rezervoarelor si eliberarea substantelor ce le contin duc la crearea unei zone de contaminare
chimica, care poate avea asupra oamenilor neprotejatiefecte asemanatoare cu cele produse de un
atac chimic(detaliile sunt prevazute in capitolul”Calamitatii si catastrofe”).
 1. Armele Chimice

1.1. Mijloace de atac cu arma chimica

Arma chimica se poate folosi in orice anotimp al anului, atat ziua cat si noaptea. Iarna insa si
pe timp friguros vor putea fi folosite numai acele S.T.L. care nu ingheata si care isi pot exercita
actiunea toxica cu toata intensitatea.

In cazul unui atac cu arma chimica , substantele toxice de lupta se pot folosi sub forma de gaze
sau vapori, sub forma de lichid sau in stare de aerosoli solizi (fumuri toxice).

In cazul unui atac cu arma chimica S.T.L. se intrebuinteaza cu ajutorul urmatoarelor mijloace:

- rachete;

- bombe chimice de aviatie;

- proiectile chimice de artilerie si arme chimice de acuaciitor;

- pulverizarea din aparate speciale montate pe avioane ;

- dispozitive care contin, in compartimente separate, componentele unor S.T.L. Aceste

componente, netoxice, se combina in momentul folosirii acestor dispozitive, creandu-se astfel
substante toxice de lupta. Se realizeaza in acest mod munitia chimica binara (se obtin cele mai
periculoase S.T.L. prin aceasta metoda).

Uneori in conditiile unui atac aerian cu arme obisnuite, pot fi lovite societati comerciale, regii
autonome, filiale a industriei chimice, alimentare, etc., care au rezervoare cu produse chimice
toxice pentru om (clor, amoniac, hidrogen sulfonat, dioxid de sulf, etc.). Distrugerea rezervoarelor
si eliberarea substantelor ce le contin duc la crearea unor zone de contaminare chimica, care poate
avea asupra oamenilor neprotejate efecte asemanatoare cu cele produse de un atac chimic (detaliile
sunt prezentate la tema armelor obisnuite si incendiare.

1.2.Indicii de recunoastere a atacului cu arma chimica

 Atacul cu S.T.L. il deosebim de alte tipuri de atacuri aeriene prin semnele exterioare provocate
prin folosirea munitiei chimice astfel :

- explozia munitiei chimice este insotita de un zgomot slab, infundat;

- la locul exploziei apare un nor de fum sau ceata, care dispare pe timpul cat se deplaseaza
pe directia vantului la sol;

- din avioane se pot lansa casete din care se desprind si explodeaza un numar mare de
bombe chimice mici ;

- in urma avioanelor se formeaza un nor de culoare inchisa care dispare repede, iar pe teren
cad picaturi de S.T.L.;

- pe sol vegetatia este arsa si apar picaturi sau pete uleioase de culoare inchisa;

- pe cladiri apar picaturile si petele uleioase de culoare inchisa;

- in zona atacului apare un miros specific de substante chimice care produc imediat iritarea
ochilor si aparatului respirator;

- apar cadavre de pasari sau de animale mici.

Folosirea S.T.L. este confirmata insa de organele de specialitate de protectie civila.

1.3 Principalele substante toxice de lupta (S.T.L)

Sunt cunoscute mai multe S.T.L. Din aceasta cauza ele pot fi clasificate din mai multe puncte
de vedere si anume : fizic, fiziopatologie si dupa persistenta.

Clasificarea din punct de vedere fizic are la baza starea fizica (de agregare) a S.T.L. in conditii
normale de temperatura.

Din acest punct de vedere, S.T.L. se impart in :

- gazoase (Oxid de carbon, hidrogenul arseniat etc.);

- lichide ( Vx, Sarinul, Iperita, Acidul cianhidric etc.);

 - solide (cloracetofenona, Adamsita, L.S.D..-25 etc.).

Clasificarea dupa persistenta, se bazeaza pe timpul cat dureaza pericolul S.T.L. asupra
organismului uman.

Din acest punct de vedere, S.T.L. se impart in :

- persistente (Vx, Iperita, Levizita, etc.);

- semipersistente (Sarin, L.S.D.-25, arsinele, etc.);

- trecatoare (cloracetofenona, clorcianul etc.).

Clasificare fiziopatologica, se bazeaza pe actiunea pe care S.T.L. o exercita asupra

organismului uman.

Din acest punct de vedere S.T.L. se impart in :

a) S.T.L. cu actiune generala care se impart in :

1. S.T.L. neuroparalitice (Vx, Sarin, Tabun, Soman).

2. S.T.L. psihochimice (L.S.D.-25, Mescalina, B—Z., Bufotenina,

Heroina)

3. S.T.L. hematice (hidrogen arseniat, Oxidul de carbon)

4. S.T.L. nervoase (Acid cianhidric, Clorcian).

b) S.T.L. cu actiune vezicanta ( Iperita, Livizita, Azotiperita)

c) S.T.L. cu actiune sufocanta (Fosgen, Difosgen).

d) S.T.L. cu actiune iritanta care se impart in :

1. S.T.L. cu actiune iritanta care se impart in :

2. S.T.L. lacrimogene (Cloracetofenona, Cianura de brombenzil,

C.S).
 3. S.T.L. stranutatoare (Difenil clorarsina, Difenil cianarsina,

Adamsita)

4. S.T.L. vomitive (Etilcarbozolul).

5. Descrierea principalelor S.T.L.

Intrucat se urmareste actiunea S.T.L. asupra organismului uman, descrierea S.T.L. se

face din punct de vedere fiziopatologic.

a Substantele toxice de lupta cu actiune generala

1.4Substantele toxice neuroparalitice

Substantele toxice neuroparalitice, din punct de vedere al toxicitatii lor asupra organismului
uman, se situeaza in fruntea celorlalte S.T.L. cunoscute, aceasta pentru ca in contact cu organismul
uman produc intr-un timp foarte scurt convulsii, paralizii si in multe cazuri chiar moartea.

Vx-ul, este un lichid solubil, fierbe la 3oo grade C si are punctul de topire – 5o grade C. Are o
toxicitate foarte mare, atat in stare lichida cat si sub forma de aerosoli. Este o substanta care
hidrolizeaza greu cu apa, se absoarbe foarte repede prin piele si are o rezistenta marita la
depozitare. Vx-ul are o persistenta mare, chiar si in timpul verii dureaza cateva saptamani.

Sarinul, este un lichid incolor, fierbe la 147,2 grade C si are punctul de topire la – 37 grade
Celsius. Este solubil in apa si solventi organici.

Tabunul este un lichid cu miros de migdale, fierbe la 237 grade Celsius si are punctul de
fierbere – 43 grade Celsius. In stare pura este inodor, produsul tehnic este colorat in rosu-brun, se
dizolva greu cu apa, insa este solubil in solventii organici.

Deoarece S.T.L. neuroparalitice nu au miros suficient de distinct si intens, sunt fara gust si nu
au actiune iritanta asupra mucoaselor nazale si oculare, ele nu pot fi detectate organoleptic (numai
cu ajutorul simturilor noastre). De aceea pentru a ne da seama de prezenta lor in atmosfera se
folosesc aparatele de cercetare chimica, care sunt capabile sa puna in evidenta cantitati infirme de
S.T.L. neuroparalitice.

S.T.L. neuroparalitice pot patrunde in organismul uman neprotejat pe orice cale. Indiferent insa
de modul de patrundere in organism, acestea provoaca intoxicatia acestuia. Principalele semne ale
intoxicatiei sunt : mioza ( micsorarea pupilei oculare), tulburari de vedere, lacrimare, greutatea in
respiratie, senzatia de oboseala, dureri de cap, ameteli, greturi, varsaturi. In intoxicatiile mai
grave, apar contractiile si convulsiile musculare (asemanatoare cu cele din epilepsie), putand
ajunge pana la paralizia intregii musculaturi, inclusiv a muschilor respiratori, in scurt timp
producandu-se moartea.

1.5 Substantele toxice psihochimice

Substantele toxice psihochimice actioneaza asupra sistemului nervos central, psihic de tip
schiziofrenic.

L.S.D.- 25 este o substanta solida sub forma de cristale albe, fara miros, solubila in acizi. Prin
fierbere cu acizi sau baze in solutie apoasa se descompune.

B.Z. este o substanta solida sub forma de cristale incolore si fara miros. Este foarte putin solubil
in apa , insa usor solubila in unii solventi organici.

MESCALINA este o substanta solida, cristalina , solubila insa in apa, alcool si benzen.

Intoxicatiile cu S.T.L. psihochimcie se produc pe cale respiratorie. Ele actioneaza asupra

sistemului nervos producand importante tulburari respiratorii. Simptomele intoxicatiei constau in
tulburari psihice ca : senzatia de plutire in aer, vorbirea incoerenta, perceptia vizuala deformata,
chipuri monstruoase, halucinatii auditive, dezorientarea in timp si spatiu, agitatia pana la violenta
sau invers indiferenta si apatie.

1.6. Substante toxice hematice

Substantele toxice hematice sunt compusi toxici care patrunzand in organism si produc o foame
de oxigen a tesuturilor.
 HIROGENUL ARSENIAT, este un gaz incolor cu un miros puternic de usturoi. Se dizolva
slab in apa si ceva mai bine in solventi organici. Este o substanta instabila si se descompune usor
in aer si oxigen. Patrunde in organism prin cale respiratorii si prin piele.

In intoxicatiile cu hidrogen arseniat apar dureri musculare, dureri de cap, senzatia de oboseala,
ameteli, greturi. In zilele urmatoare se produce anemia ( scaderea numarului de globule rosii din
sange) colorarea icterica (galbuie) a pielii si scaderea cantitatii de urina.

1.7. Substante toxice nervoase

Substantele toxice nervoase au actiune generala asupra organismului uman, producand insa si
efecte locale asupra ochilor si aparatului respirator.

ACIDUL CIANHIDRIC, cand este pur se prezinta sub forma unui lichid volatil, cu miros
puternic de migdale amare. Se dizolva bine in apa si solventi organici.

CLORCIANUL , este un lichid incolor, greu, foarte volatil, putin solubil in apa, solubil in
solventi organici.

S.T.L. nervoase produc in organism o blocare a respiratiei celulare si o scadere a cantitatii de

oxigen in tesuturi. Simptomele intoxicatiei grave constau in : ameteli, dureri de cap, greturi,
varsaturi, ingreunarea si oprirea respiratiei. In forme foarte grave de intoxicatii produse de
concentratii mari de toxic din aceasta grupa, moartea poate surveni instantaneu.

b. Substantele toxice cu actiune vezicuata

S.T.L. vezicuante actioneaza asupra pielii si mucoaselor ochilor si nasofaringiene producandu-

le vezicatii si ulceratii. Pe langa efectul vezicant, ele provoaca aparitia unor fenomene de
intoxicare generala.

IPERITA, este un lichid uleios, incolor, sau usor galbui, cu miros de mustar sau usturoi, iperita
este mai putin solubila in apa, insa se dizolva usor in solventi organici si grasimi. Volatilitatea
redusa, punctul de fierbere ridicat, densitate mare si consistenta apreciabila , imprima iperitei
caracteristicile unei substante toxice persistente. Din aceasta cauza se poate contamina obiectele
si terenul pe care s-a depus un timp indelungat. Iperita patrunde usor in lemn, beton, metal, cauciuc
si in toate materialele poroase. Sub forma de picaturi, iperita patrunde in corpul uman prin piele,
mucoasele oculare si respiratorii, iar sub forma de vapori sau ceata prin aparatul respirator.
 Iperita alaturi de Vx, este o S.T.L. care poate fi intrebuintata cu mult succes pe campul de lupta,
producand oamenilor neprotejati pierderi foarte importante.

LEVIZITA este un lichid incolor, mai greu ca apa, cu miros puternic de muscata. Produsul
tehnic este un lichid brun inchis, cu densitate mai mare ca apa. Este putin solubila in apa, insa se
dizolva bine in solventi organici si grasimi. Levizita patrunde in organism prin aceleasi cai ca si
iperita.

AZOTIPERITA este un lichid uleios, incolor in stare pura si colorat in galben ca produs
tehnic. Se dizolva usor in solventi organici, iar in contact cu apa hidrolizeaza foarte incet.

Azotiperita patrunde in organism prin aceleasi cai ca si iperita.

Actiunea S.T.L. vezicuante asupra organismului are o serie de particularitati care le deosebesc
de celelalte S.T.L. Astfel, dupa contactul S.T.L. vezicuante cu tesaturile, tulburarile nu apar
imediat, ci dupa o perioada mai mult sau mai putin indelungata, care depinde de concentratia
toxicului, de durata de actiune a toxicului asupra organismului si de particularitatile tesutului.

Pe piele, in functie de concentratie, apar in ordine roseata (eritemul), basicile (vezicule) si apoi
ulceratiile care se vindeca foarte greu.(Se distrug tesuturile pana la os). Leziunile cele mai grave
se produc pe pielea si mucoasele organelor genitale si la sub brat. Asupra ochilor se produc
inrosirea si umflarea ploapelor pana la acoperirea ochilor complet. Asupra aparatului respirator
produc iritatie puternica cu senzatie de arsura la nas, gat si pe piele, insotita de tuse uscata, apoi
purulenta.

In afara de simptomele locale, intoxicatiile cu S.T.L. vezicante sunt insotite si de simptome

generale ca : greturi, varsaturi, dureri abdominale, senzatia de oboseala si contractii musculare
pana la convulsii.

c) Substante toxice cu actiune sufocanta

Substantele toxice sufocante actioneaza asupra cailor respiratorii ale oamenilor si animalelor,
producandu-le intr-o prima faza tulburari functionale ale caror efecte principale sunt sufocarea si
apoi leziunile conduc la asfixiere. In afara de aceste efecte principale, unele S.T.L. sufocante au si
actiune iritanta asupra ochilor si pielii.
 FOSGENUL este un lichid incolor cu miros slab de fan stricat sau mere putrede si care fierbe
la temperaturi de 8 grade Celsius. Vaporii fosgenului sunt mai grei decat aerul. Fosgenul este
solubil in apa si foarte usor solubil in solventi organici.

DIFOSGENUL, este un lichid incolor cu un miros asemanator cu al fosgenului. Este putin

solubil in apa, dar mai mult solubil in solventi organici.

S.T.L. sufocante patrund in organism prin caile respiratorii in cazul fosgenului si pe caile
digestive odata cu apa si alimentele ingerate.

Intoxicatiile cu S.T.L. sufocante se manifesta prin tulburari care se succed in trei faze:

- faza de sufocare care apare imediat si dispare la iesirea din zona gazata si aplicarea pe
figura a mastii contra gazelor ;

- faza de linistire aparenta, care dureaza 2-24 ore de la iesirea din zona gazata;

- faza de asfixiere in care se produce edemul pulmonar toxic cu urmatoarele simptome:

respiratia accelerata, tuse, puls accelerat, inegrirea pielii (cianoza).

e) Substantele toxice cu actiune iritanta

Substantele toxice din aceasta categorie – lacrimogene, stranutatoare si vomitive – actioneaza

asupra mucoaselor si asupra cailor respiratorii superioare, provocandu-le tulburari insotite de
senzatii dureroase.

CLORACETOFENONA este o substanta solida, cristalina, cu un miros placut de maslin. Nu

se dizolva in apa, dar se dizolva bine in solventi organici.

ADAMSITA, este o substanta cristalina de culoare galbena in stare pura, iar produsul tehnic
poate fi colorat in verde inchis sau brun. Este insolubila in apa si putin solubila in solventi organici.

„C.S.” este o substanta solida sub forma de cristale albe. Are un miros aromatic si este greu
solubil in apa si alcool.
 S.T.L. iritante produc intoxicatii care se manifesta prin senzatia de usturime in nas si gat,
greutate in respiratie si un stranut foarte violent. Pe piele produc leziuni asemanatoare cu cele
produse de S.T.L. vezicante.

1.8. Caracteristicile raioanelor contaminate cu S.T.L.

Portiunea de teren cu tot ce se gaseste pe ea, constructii, utilaje, populatie, animale etc. si pe
care s-a produs un atac cu arma chimica se numeste raion contaminat cu S.T.L.

Deoarece S.T.L. pot fi raspandite in cantitati mari in aer sau pe suprafete mari de teren, toti
oamenii cuprinsi in raionul contaminat trebuie sa foloseasca masti contra gazelor, daca nu s-au
adapostit intr-un adapost special cu instalatii de filtroventilatie.

Efectele produse de S.T.L. asupra oamenilor pot fi variate, in functie de S.T.L. folosita.

Asupra raionului contaminat cu S.T.L., o mare influenta o au conditiile meteorologice

(temperatura, vantul, precipitatiile, nebulozitate, etc.) precum si natura S.T.L. Vantul puternic si
violent imprastie repede aerul contaminat cu S.T.L. si mareste viteza de evaporare a S.T.L. de pe
suprafetele contaminate. Cand vantul nu este puternic, aerul contaminat nu se raspandeste pe o
suprafata mai mare si se pastreaza in zona respectiva unde au fost lansate si pe o perioada mai
indelungata.

O influenta mare asupra miscarii aerului contaminat o are diferenta de temperatura de la sol si
straturile superioare ale aerului. In zilele senine si insorite circulatia aerului are un sens, in timpul
noptii solul se raceste si circulatia aerului este invers.

Precipitatiile (ploaia, zapada) nu sunt favorabile folosirii S.T.L. Ploile puternice spala S.T.L.
de pe suprafata solului si a diferitelor obiecte si micsoreaza foarte mult gradul de contaminare.

Caracteristicile raionului contaminat cu S.T.L. depind in special de scopul in care se foloseste

arma chimica.

1.9. Masurile de proptectie impotriva armei chimice

Protectia personalului cat si a bunurilor materiale de orice natura impotriva actiunii

vatamatoare a S.T.L. consta in evitarea contactului direct cu acestea.

Aceasta se poate realiza prin izolarea in camera de locuit si adaposturi etanse, a caror atmosfera
sa ramana nepoluata cu S.T.L. Adapostirea in spatii inchise ermetic ramane o masura de protectie
absolut utila, dar nu poate rezolva singura problem a, mai cu seama pe cea a persoanelor care
trebuie sa actioneze in terenul contaminat. In asemenea situatii, se recurge la imbracarea
mijloacelor individuale de protectie, speciale sau simple, cu ajutorul carora se protejeaza corpul
de un eventual contact nemijlocit cu S.T.L.

Mijloacele individuale de protectie de baza sunt : masca contra gazelor si completele de

protectie ale pielii, primul mijloc protejeaza ochii, caile respiratorii superioare, iar cel de-al doilea
capul, restul corpului si imbracamintea.

Acestor mijloace de protectie de baza li se alatura pachetul de decontaminare individual

(P.D.I.) si trusa sanitara antichimica pentru decontaminarea partiala a personalului.

Tot in fondul mijloacelor individuale de protectie se mai pot gasi : aparatul izolant si masca
izolanta, ca inlocuitori ai mastii contra gazelor, de preferat atunci cand se actioneaza cu S.T.L.
necunoscute sau la concentratii mari ale acestora. Aceste aparate intra in dotarea, de regula, a
formatiunilor de cercetare chimica de protectie civila.

In afara protectiei individuale sau colective prin adapostire a personalului, protectia impotriva
armei chimice a oamenilor si animalelor mai are in vedere:

- instiintarea si alarmarea populatiei despre iminenta unui atac chimic;

- crearea unor rezerve de apa si alimente, ferite de contactul direct cu S.T.L. ;

- ermetizarea locuintei;

- protejarea unor bunuri prin adapostire, dispersare, acoperire;

- cercetarea raioanelor lovite cu arma chimica pentru a stabili natura S.T.L. cat si
concentratia lor in aer sau gradul de contaminare a terenului;

- decontaminarea terenului, mijloacelor de transport, cladirilor, instalatiilor, personalului si

animalelor etc.
 Concluzie

Ameninţarea chimică este departe de a fi o noutate. Încă din 1947, Organizaţia Naţiunilor Unite,
conştientă de pericole, clasifica armele bacteriologice şi chimice printre "armele de distrugere în
masă", pe acelaşi loc cu arma nucleară. Diverse convenţii internaţionale au interzis stocarea acestor
arme considerate barbare, însă fără nici un rezultat. Convenţia care interzice armele chimice a
intrat în vigoare în 1997. Ţările semnatare s-au angajat să distrugă stocurile de care dispun până
în anul...2007. Oare s-a atins scopul prognozat? Vom vedea în continuare.

Atunci când vorbim de ameninţarea chimică, nu facem referire doar la agenţii chimici de luptă,
ci şi la emisii de substanţe chimice toxice industriale, specifice facilităţilor industriale civile, şi
terorismul chimic, denumit şi flagelul secolului XXI.

În teatrele de operaţii cum ar fi Irak sau Afganistan, utilizarea armelor chimice, a agenţilor
toxici de luptă, are o probabilitate scăzută, existând însă pericolul atacurilor teroriste asupra
facilităţilor industriale de producere a substanţelor chimice toxice industriale sau atacurilor
teroriste cu dispozitive improvizate încărcate cu agenţi toxici de luptă asupra forţelor Coaliţiei, dar
şi asupra populaţiei civile. De altfel, astfel de atacuri au avut loc şi în Irak, începând cu luna
ianuarie a acestui an. Obiectivul teroriştilor se poate constitui atât din facilităţile industriale aflate
în aria de operaţii a Forţei, cât şi din facilităţi aflate în afara ei, dar care prin dispersia, concentraţia
substanţelor sau complexului de substanţe pot constitui un pericol potenţial pentru personalul
dispus în teren descoperit. Efectele urmărite nu se referă în principal la provocarea de victime
omeneşti, cât la crearea unui sindrom psihotic care să afecteze integritatea psihologică a
luptătorilor. Stresul câmpului de luptă, element deosebit de important în desfăşurarea optimă a
operaţiilor militare, poate fi amplificat de iminenţa unui astfel de atac, efectele acestuia fiind foarte
greu de estimat şi, implicit, de contracarat. Acest fel de ameninţare, asemenea "sabiei lui
Damocles", este permanent în orice teatru de operaţii deasupra capetelor luptătorilor, singurul
antidot fiind cunoaşterea acestor arme, pregătirea deosebită pentru recunoaşterea, identificarea,
adoptarea oportună a măsurilor de răspuns, limitare şi îndepărtare a pericolului, precum şi protecţia
corespunzătoare.

Din păcate, se observă intenţia de bagatelizare sau, mai bine spus, apariţia aşa-numitului
COMPLEX CASANDRA care generează, în urma lansării unei avertizări de pericol despre un
atac chimic, două tipuri de reacţii:

• O reacţie de apărare din partea personalului, care ia forma respingerii sau a bagatelizării;
în situaţia în care pericolul este minim sau pericolul nu este luat în serios, oamenii se consolează,
spunându-şi: "nu se poate să fie atât de grav", ori se resemnează: "oricum, nu putem face nimic".

• O reacţie de apărare sub formă de fugă, abandonare, şi, în caz extrem, de panică ajunsă la
paroxism, în situaţia în care personalul realizează intens pericolul.

În ambele situaţii, pregătirea individuală şi colectivă, cunoaşterea agenţilor toxici de luptă sau
a substanţelor toxice chimice industriale şi a efectelor acestora, asigurarea capabilităţilor de prim
ajutor şi autoajutor, coroborată cu avertizarea oportună a personalului pot contracara aceste reacţii,
generând comportamente adecvate şi evitarea panicii.

Programele de cercetare, dezvoltare, fabricare, precum şi de distrugere a agenţilor chimici, în

urma aderării la Convenţia privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării şi folosirii armelor
chimice şi distrugerea acestora din 1977 au suferit o serie de transformări, însă la nivel mondial
pericolul este permanent datorită existenţei depozitelor de astfel de arme care nu au fost încă
distruse, constituindu-se în surse de alimentare a terorismului. De asemenea, posibilităţile de
producţie foarte ieftine, accesul facil la precursori, substanţe care permit fabricarea agenţilor
chimici şi, nu în ultimul rând, apariţia armei binare care nu intră sub incidenţa convenţiei se
constituie într-o ameninţare permanentă la viaţa şi integritatea militarilor şi a populaţiei civile,
nepregătite pentru astfel de evenimente. De aceea, în orice teatru de operaţii, militarii trebuie să
aibă în vedere, pe lângă necesitatea protecţiei proprii, şi protecţia populaţiei civile ca obiectiv
deosebit de important, opinia publică internaţională constituindu-se într-un factor definitoriu,
capabil să influenţeze desfăşurarea unui conflict în particular, şi a operaţiilor militare, indiferent
de natura acestora în general.

Dacă ar fi să facem o prezentare succintă a statelor deţinătoare de arme chimice sau cu programe
de cercetare/fabricaţie a armelor chimice în derulare, pe baza datelor cunoscute, se va reliefa
amploarea ameninţării chimice.

Irak reprezintă o mare enigmă, datorită faptului că întreg eşafodajul declanşării conflictului a
fost constituit pe existenţa armelor chimice şi biologice, cu intenţia lui Saddam Hussein de a le
utiliza în conflictele regionale, existenţă care nu a fost dovedită cu ocazia controalelor executate
de către inspectorii Organizaţiei Naţiunilor Unite. Poate că situaţia din Irak ar trebui privită prin
prisma evenimentelor geostrategice, politice şi tehnologice, care se găsesc în spatele banalei
întrebări: "Există sau au existat arme chimice şi biologice în Irak?". Succesiunea evenimentelor,
începând cu anii 1980, când Irakul deţinea agenţi chimici de luptă (vezicanţi cum ar fi iperita,
psihochimici, cianuri, neuroparalitici cum ar fi tabun, sarin, VX şi probabil soman), iar industria
îi producea pe scară largă (aceştia au fost folosiţi pe timpul conflictului dintre Irak şi Iran),
continuând cu distrugerea parţială în primul război din Golf şi eliminarea altei părţi de către ONU
în urma înţelegerii cu Irakul, culminând în 1995 cu admiterea, în contrast cu declaraţiile anterioare,
a programelor de fabricaţie a armelor biologice. De aici se naşte întrebarea legitimă de altfel: dacă
existau programele de fabricaţie a armei biologice, ce anume putea opri fabricarea de arme
chimice? Oricum, presupunerea avansată de către inspectorii ONU cum că agenţii chimici
depozitaţi s-au distrus prin degradare nu certifică inexistenţa acestora şi nu elimină ameninţarea...
Au fost avansate trei scenarii, în ordinea probabilităţii:
 • armele chimice au fost distruse, probabil, de către irakieni;

• armele chimice au fost ascunse — în Irak;

• armele chimice au fost relocate într-o altă ţară, după toate probabilităţile - în Siria.

Toate aceste scenarii şi incertitudini menţin ameninţarea actuală capabilă să genereze pericole
şi nesiguranţă.

De asemenea, nu trebuie uitat faptul că în prezent, ameninţarea constantă este constituită pentru
forţele Coaliţiei desfăşurate în Irak de pericolul atacurilor teroriste cu bombe artizanale încărcate
cu agenţi chimici. Terorismul, omniprezent în Irak ca ultimă posibilitate de "eliberare" de sub
dominaţia străină, face victime în rândurile militarilor Coaliţiei, dar şi ale populaţiei civile. De
asemenea, este demn de reţinut că facţiunile rebele, înarmate, deţin capcane explozive încărcate
cu clorină, o substanţă utilizată în procesul tehnologic în facilităţile industriale civile dar care, în
concentraţii mari, poate induce incapacitatea fizică a personalului sau chiar moartea. Un alt
element de pericol este constituit de facilităţile de extragere a petrolului, facilităţi care nu mai
prezintă siguranţă, cu instalaţii vechi, unde pericolul unui incendiu este permanent, efectele asupra
personalului şi mediului fiind, în anumite condiţii, catastrofale atât prin nocivitatea fumului
generat, cât şi prin crearea efectului de seră, acesta putând fi transportat de către masele de aer la
distanţe mari de locul deflagraţiei.

Iranul, mai mult decât orice altă ţară, a învăţat pe propria piele, după şapte ani de atacuri irakiene
cu arme chimice, care este impactul şi efectele lor asupra populaţiei civile. În timpul conflictului,
Iranul a declanşat propriile programe de producere a armelor chimice, însă nu la nivelul
programelor şi scopului irakian şi, la momentul actual, deţine arme chimice (probabil cianuri,
iperită, levizită, fosgen, VX şi sarin) şi vectori de trimitere la ţintă.

Un alt element de îngrijorare se datorează prezenţei grupării teroriste Hezbollah, grupare

conectată după câte se pare cu gruparea Al-Qai’Dah şi gruparea Hamas (din Palestina). Scopul
declarat al acestora este constituit de provocarea unui număr cât mai mare de victime în numele
"războiului sfânt", al "Islamului", indiferent de mijloacele folosite (inclusiv armele chimice şi
biologice), ţinta fiind reprezentată de Israel, în particular, şi de statele occidentale (de altă religie),
în general. Toate aceste elemente constituie o sursă de tensiuni în zona Orientului Mijlociu,
tensiuni care influenţează operaţiile militare din aria Golfului Persic.

Terorismul chimic asigură teroriştilor avantaje sigure în concordanţă cu scopurile propuse:

• rezultate înspăimântătoare în urma utilizării agenţilor chimici şi crearea panicii;

 • imposibilitatea detecţiei agenţilor chimici prin utilizarea sistemelor uzuale de detecţie a
conţinutului dispozitivelor explozive;

• dificultăţi inerente de apărare împotriva unor astfel de arme;

• uşurinţă în desfăşurarea transportului, mascării şi introducerii în zona de dispunere a ţintei;

• eficacitatea armelor chimice din punctul de vedere al caracterului letal al acestora;

• existenţa unei perioade de timp între momentul dispersiei agentului chimic şi apariţia
simptomelor de contaminare;

• posibilitatea executării atacului fără a fi identificat;

• anumite substanţe, funcţie de scopul urmărit, cauzează incapacitate temporară, fără a cauza
moartea, acestea fiind utilizate pentru intimidare sau avertizare;

• uşurinţa achiziţionării de echipamente necesare fabricării în cantităţi mici (de altfel,

suficiente pentru astfel de acţiuni) a agenţilor chimici;

• existenţa surselor de informare accesibile publicului larg, referitoare la tehnologiile de

fabricaţie a substanţelor chimice;

• posibilităţi multiple de transmitere la ţintă, prin utilizarea unor metode efective cum ar fi
sistemul de alimentare cu apă al unui oraş, bază militară etc., sau utilizarea deplasării aerului ca
vector de transmitere la ţintă, pentru contaminarea obiectivului.

Afganistanul, o ţară contradictorie prin multitudinea de forţe implicate ca aliaţi ai talibanilor,

forţe care posedă tehnologii chimice (Iran, ţară ostilă SUA sau Pakistan), se află într-o zonă extrem
de sensibilă datorită exacerbării caracterului islamic al "războiului", ceea ce generează o stare de
pericol continuu, putând schimba, în orice moment, caracterul şi aria de întindere a conflictului.
Afganistanul se găseşte la confluenţa mai multor conflicte, declarate sau nu, în care elementul
principal îl constituie caracterul religios. Deşi Afganistanul nu posedă tehnologii chimice, ajutorul
"prietenos" al statelor vecine poate transforma întreaga zonă într-un "spaţiu de joacă" pentru
terorismul chimic sau biologic.
Bibliografie

[1] Fulea D., Cosma C., Pop I.G., Monte Carlo Method for Radiological X-Ray Examinations,
Romanian Journal of Physics, Nuclear Medicine section, Vol 54, Nos. 7-8, 629-639, 2009

[2] Fulea D., Cosma C., Monte Carlo sampling for gamma and beta detectors using a general
purpose PC program, Radiation Measurements Journal, Vol 44, Issue 3, 278-282, 2009

[3] Begy R.C., Cosma C., Timar A., Fulea D., The Determination of Absolute Intensity of
234mPa's 1001 keV Gamma Emission Using Monte Carlo Simulation, Journal of Radiation
Research, Vol.50 (2009), No.3, 277-279, 2009 Alte prezentări

[4] Fulea D., Cosma C., Cosma V.A., Some Physical Factors Which Affect the Patient Doses and
the Radiological Images Quality, 47th AAPM Annual Meeting,
http://www.aapm.org/meetings/05AM/PRAbs.asp?mid=18&aid=2848, USA, july 2005