Infectia urinara

Infectia urinara este o afectiune care poate sa apara atat la femei, cat si la barbati, din cauza
unor depuneri de microorganisme in tractul urinar, cea mai frecventa fiind bacteria Escherichia
coli.

Exista doua tipuri de infectii ale tractului urinar: una care apare la capatul inferior al tractului
urinar, ceea ce inseamna ca afecteaza uretra sau varful penisului, si una care invadeaza
sangele si ajunge la rinichi.

Cauzele aparitie infectiei urinare sunt multile:

Intarzierea urinarii pentru o lunga perioada de timp

Igiena necorespunzatoare
Utilizarea hainelor stranse pe corp
Contuzii ale uretrei in timpul actului sexual
Diabetul

Simptomele infectiei urinare:

Cele mai frecvente simptome sunt: senzația de urinare constantă, arsură și iritație asupra vulvei,
culoarea tulbure și lăptoasă a urinei și chiar aparitia firisoarelor de sange. În cazuri mai grave
pot sa apara febra, vărsături și frisoane.
Aceste senzatii pot sa dea si o stare de iritabilitate la nivel psihic.

De unde știu daca am o infecție a tractului urinar?

Cel mai simplu test pentru a detecta orice anomalie este o analiza a urinei, precum și aparitia
durerii în zona abdominală și pelvină a pacientului.

Infectiile urinare se trateaza de obicei cu antibiotice, recomandate de medicul specialist in urma

unui examen de urocultura, care arata ce bacterie a provocat infectia si la ce medicamente
prezinta sensibilitate. Concomitent cu aceste medicamente, poti apela si la cateva remedii
naturale pentru a ameliora simptomele deranjante ale infectiei urinare. Iata cateva dintre cele
mai bune remedii:

Bicarbonat de sodiu

La primele simptome de infecție urinara poti sa iti prepari o bautura cu bicarbonat de sodiu. Într-
un pahar cu 125 ml de apă, dizolvă 1/4 linguriță de bicarbonat de sodiu. Inainte de a bea apa cu
bicarbonat, bea doua pahare cu apa plata.

Bea suficienta apa

Cu cât consumi mai multă apă, cu atât mai multă urină cu bacterii vei elimina, iar urina va fi mai
puțin iritantă, deoarece va fi mai diluată.

Infectiile tractului urinar reprezinta a doua cea mai comuna cauza pentru care oamenii
viziteaza cabinetele medicale. Desi este o afectiune intalnita si la barbati, femeile sufera de
asa ceva cel mai frecvent, 20% dintre cele care au un asemenea episod o data suferind de o
recidiva in viitor.

Daca ai avut o asemenea infectie, probabil ca nu ai cum sa-i uiti simptomele. Incepe cu vizite mai
frecvente la baie, dar cu o cantitate mica de urina, acompaniata de o senzatie de usturime.
Conform How Stuff Works, in cazurile extreme pot sa apara frisoane, febra, dureri de spate si chiar
sange in urina.

Din fericire, exista anumite modalitati prin care poti preveni infectiile urinare, prin mijloace cat se
poate de naturale.

Bicarbonat de sodiu

Infectiile urinare care dureaza mai mult de 2 zile necesita tratament, caci altfel infectia se poate
raspandi la rinichi si deveni o problema cu adevarat grava. Incearca sa bei un pahar de apa cu o
lingurita de bicarbonat de sodiu, aceasta neutralizand aciditatea din urina si grabind vindecarea.

Afinele

Afinele si merisorul fac parte din aceeasi familie de fructe, ambele avand capacitatea de a preveni
infectiile uinare. Din moment ce sucul natural de afine se gaseste greu, poti manca fructele ca atare
sau opta pentru cele congelate, pe care sa le adaugi peste cerealele de dimineata.

Sucul de merisor

Acesta lupta cu bacteriile care produc infectia, eliminandu-le din vezica si avand efect similar
antibioticului. Daca vrei sa scapi de infectie cat mai repede, bea cate 2-4 pahare de suc pe zi.

Ananasul

Bromelaina este o enzima gasita in ananas, avand un efect chiar mai bun in cazul infectiilor urinare
decat antibioticele. Mancand cate o jumatate de cana de ananas pe zi poti scapa de aceste
probleme suparatoare.

Apa

Daca ai tendinta de a avea des infectii urinare, ai grija sa bei multa apa, astfel incat sa elimini urina
cel putin o data la 4-5 ore. Cu cat consumi mai multe lichide, cu atat sistemul va putea sa elimine mai
repede bacteriile din organism.

Vitamina C

Unii doctori prescriu cel putin 5.000 de mg de vitamina C pe zi pentru femeile cu infectii urinare dese,
aceasta mentinand o aciditate normala in vezica. Daca aciditatea nu scade foarte mult, este mai greu
pentru bacterii sa patrunda si sa supravietuiasca.
Ce sa faci si ce nu cand suferi de infectii urinare dese

- cand simti nevoia de a merge la toaleta, nu intarzia, caci retinerea urinei duce la cresterea
numarului de bacterii si la infectare;

- poarta lenjerie intima din bumbac, evitand pe cat posibil materialele sintetice;

- nu bea alcool, caci acesta irita vezica, exact ceea ce nu vrei cand ai o astfel de infectie;

- scade cantitatea de cafeina, evitand nu doar cafeaua, ci si ceaiul si alte bauturi ce contin substanta
cu pricina;

- ia acetaminofen, ibuprofen sau aspirina, acestea calmand simptomele;

- ai grija in dormitor. Partenerul tau trebuie sa se spele bine inaintea actului sexual si este de preferat
sa folositi prezervativ in locul diafragmei;

- mergi la baie dupa actul sexual, iar dupa ce urinezi este bine sa te stergi dinspre fata spre spate,
pentru a nu raspandi bacteriile.

Bicarbonatul de sodiu este folosit din batrani ca remediu naturist. Specialistii sunt de parere
ca schimba aciditatea din organism, iar in timp acest lucru contribuie la vindecarea
anumitor afectiuni.

Indigestiile si arsurile stomacale dispar rapid daca bei un pahar cu apa in care ai adaugat un praf de
bicarbonat, in fiecare dimineata, pe stomacul gol. Solutia are rolul de a neutraliza acidul gastric in
exces de la nivelul stomacului, principala cauza a disconfortului, informeaza ehow.com.

Si afectiunile rinichilor isi gasesc in bicarbonatul folosit de bunici remediul eficient. Pe langa tratarea
infectiilor urinare, un pahar de apa in care ai adaugat bicarbonat de sodiu in fiecare dimineata
contribuie decisiv la regresia afectiunilor mai grave de la nivelul rinichilor.

Chiar daca exista voci care asociaza folosirea bicarbonatului de sodiu cu oprirea evolutiei cancerului,
specialistii americani avertizeaza ca nu exista dovezi clare pentru sprijinirea acestei ipoteze. Tocmai
de aceea, evita sa pastrezi un tratament care nu este dovedit clinic eficient.

Pentru afectiunile pielii, bicarbonatul de sodiu poate fi tratamentul perfect pentru a te scapa de
acneea suparatoare. Un praf de bicarbonat in putina apa si obtii astfel o masca de fata pe care o
aplici in fiecare seara. Trateaza ranile deschise grabind vindecarea si este si un remediu eficient
pentru tratarea infectiilor.

Pentru a avea un miros corporal placut in fiecare moment al zilei, evitand transpiratia abundenta si
inestetica, poti folosi tot bicarbonatul de sodiu. Previne transpiratia excesiva si actioneaza precum
pudra de talc, deci il poti aplica in toate zonele in care esti sensibil, fie ca este vorba de palme, talpi
sau axila.

Poate cea mai veche intrebuintare neconventionala a bicarbonatului de sodiu a fost folosirea ca
pasta de dinti. Specialistii americani sunt de parere ca inca mai functioneaza acest pont util pentru
frumusetea danturii.

Praful adaugat pe periuta de dinti cu care te speli si dimineata si seara ajuta la indepartarea tartrului,
urmelor de cafea si tutun si, in timp, are rolul de a albi dantura.
Daca privesti atent eticheta produselor cosmetice vei vedea ca multe au in compozitie
bicarbonatul de sodiu.

De atfel, daca ai rabdare sa-ti asculti bunica atunci cand iti da cateva sfaturi de frumusete, cu
siguranta iti va spune ca acelasi bicarbonat de sodiu are capacitatea de a te face mai frumoasa si a-
ti rezolva o sumedenie de probleme ce tin de imagine.

Nu doar ca e eficient, insa este si foarte ieftin, fara efectele secundare ale produselor abrazive, ce iti
pot lasa pielea iritata. De altfel, bicarbonatul de sodiu este chiar indicat in cazul in care pielea este
iritata.

Poti forma o pasta din acesta, pe care sa o intinzi pe fata, unde sa o lasi sa actioneze pret de cateva
minute, te sfatuieste type F. Iti va potoli iritatia si catifela tenul, facandu-l sa straluceasca. In
plus, ajuta si in procesul de exfoliere, fiind indicat si in caz de acnee.

Poti folosi bicarbonatul de sodiu si atunci cand faci baie, laolalta cu ovazul, in apa calduta, mai ales
daca ai pielea uscata. Acelasi produs te scapa de roseata.

In cazul in care te-a intepat o insecta, poti aplica pe zona afectata pasta obtinuta din 3 lingurite de
bicarbonat de sodiu si una de apa. Va trebui sa repeti operatiunea de mai multe ori pe parcursul zilei.

Bicarbonatul de sodiu te ajuta si in cazul in care ai buzele crapate, situatie in care poti aplica pasta
pe acestea. Vei evita astfel infectiile si iti vei exfolia buzele. Textura sa fina si lipsa chimicalelor dure
fac din bicarbonatul de sodiu produsul perfect in acest caz.

Poti pulveriza niste bicarbonat de sodiu si peste sampon, acesta ajutand la o mai buna curatare a
parului si evitarea depunerii substantelor din produsele de ingrijire sau style-ing pe scalp.

Bicarbonatul de sodiu, in apa, atunci cand iti ingrijesti picioarele, te va ajuta sa neutralizezi
mirosurile neplacute.

Infecțiile tractului urinar (sau UTI) este a doua cea mai comună infecție
după cea respiratorie. Cifrele arată că anual între 8-10 milioane de
americani suferă de UTI, dintre care majoritatea sunt femei. De fapt,
statisticile arată în continuare că o infecție a tractului urinar va afecta de
fapt, jumatate din toate femeile la un moment dat în timpul vieții.Dacă ați
avut vreodată o infecție a tractului urinar inainte, vei sti cu siguranta
simptomele.Totul începe cu o nevoie frecventa de a vizita toaleta. Cea mai
rea parte este, desigur, teribil senzatia de arsură în vezica urinară sau
uretră.

Cea mai mare problemă cu o infecție a tractului urinar este cei mai mulți
oameni merg direct la medicul lor și le sunt date antibiotice pentru
tratament. Remediile naturale pentru ale infecției de tract urinar ar trebui să
fie prima metodă de alegere. Ca și în cazul tuturor tratamentelor naturale,
trebuie să fii foarte harnic și consecvent pânăi vei obține rezultatele dorite.
Citește și Cele mai bune ceaiuri pentru scăderea în greutate!
Dacă veți urma aceste două remedii naturale pentru UTI, veți scăpa de
infecția tractului urinar foarte repede.
Bicarbonatul de sodiu – remediu natural infecție urinară
Bicarbonat de sodiu este un remediu natural foarte puternic pentru UTI.
Soda neutralizeaza aciditatea din urină, care apoi accelerează procesul de
recuperare. Un alt beneficiu mare este că bicarbonatul de sodiu curăță
rinichii, împreună cu accelerarea vindecării pentru aceste organe. Deci, dacă
aveți o infecție a tractului urinar, cu siguranta ai nevoie de niște bicarbonat
de sodiu!
Pentru a trata și vindeca infecțiile tractului urinar rapid, amestecați o
linguriță rotunjită de bicarbonat de sodiu într-un pahar cu apă filtrată și
beți o dată pe zi, pe stomacul gol. Bicarbonat de sodiu ar trebui să fie luat
pentru cel puțin o săptămână pentru a trata infecția. Cu toate
acestea, puteți să luați în considerare să luați bicarbonat de sodiu pentru
mai mult timp. Oferă multe beneficii pentru sanatate, deoarece alcalinizează
corpul.
Tratament oțet de mere pentru tratarea infecției urinare
Oțetul de mere este un alt remediu natural pentru infecția urinară, foarte
puternic, de altfel. Este un tonic de sănătate și elixir de vindecare, antiviral,
antibacterian și antifungic! De asemenea, ajută la recolonizarea sistemul
digestiv cu bacterii prietenoase. Ai nevoie să amesteci una sau două linguri
de oțet într-un pahar cu apă filtrată și bea de două până la trei ori pe zi, cu
cel puțin 20 de minute înainte de fiecare masă. Dacă vi se pare prea puternic
sau amar pentru a bea, apoi se adaugă o linguriță de miere de Manuka
pentru a îndulci amestecul.

Fiecare femeie se confrunta cel putin o data in viata cu o cistita. Daca este norocoasa, scapa de ea cu
medicamente o data sau trece de la sine, dupa care nu mai reapare. In cele mai multe cazuri, insa,
aceasta boala recidiveaza, mai ales daca este provocata de o bacterie preluata din sistemul digestiv, de
care se scapa destul de greu.

Exista numeroase metode de a preveni si cistita si de a vindeca formele usoare, care nu necesita
tratament cu antibiotice. Iata cum se tratea cistita acasa!

Infectiile urinare sunt pe cat de frecvente, pe atat de neplacute. Simptomele cele mai frecvente sunt
senzatia de usturime la urinare, nevoia de a urina mai des si uneori febra, insotita de sangerare usoara la
urinare. Atunci cand apar ultimele doua simptome, trebuie sa mergi neaparat la doctor, pentru ca
infectia poate fi avansata si poate necesita antibiotice.

Din cand in cand, este posibil sa faci cistita si fara sa se agraveze. De obicei, forma usoara dureaza 2-3
zile si este simplu de tratat acasa, cu cateva remedii naturiste!

1. Multe lichide: una dintre cele mai simple si eficiente metode de a trata, dar si de a preveni infectiile
urinare este sa bei cel putin 2 litri de apa sau ceaiuri pe zi. Astfel, va fi produsa o cantitate mare de urina
si vezica va fi curatata, bacteriile neavand timp sa se inmulteasca la nivelul acesteia. Inconvenientul este
ca vei face drumuri mai dese la baie, dar merita sa platesti acesti pret mic. Niciodata sa nu te abtii de la a
urina, mai ales daca esti predispusa la infectii urinare!

2. Consuma fructe bogate in vitamina C: merisoarele si afinele sunt considerate printre cele mai bune
remedii naturiste pentru cistita, deoarece sunt foarte bogate in acest antioxidant. Vitamina C schimba
compozitia urinei, facand-o mai acida, ceea ce inhiba inmultirea bacteriilor in vezica. Pentru o infectie
urinara mai puternica, poti sa iei si suplimente de vitamina C, insa nu neglija consumul de suc de
merisoare, pentru ca nu degeaba are o reputatie atat de buna.

3. Apa cu bicarbonat de sodiu: cel mai vechi remediu pentru cistita se afla chiar la tine in bucatarie.
Dizolva o lingurita de bicarbonat de sodiu intr-un pahar mare de apa (250 ml), apoi bea-l dimineata
cand te trezesti. Bicarbonatul regleaza pH-ul de la nivelul vezicii urinare si o curata, ajutand la tratarea
cistitei. Atentie, insa: nu consuma mai mult de un pahar de apa cu bicarbonat pe zi, ci imbina acest
tratament naturist cu altele pentru rezultate optime!

4. Ceai de ghimbir: pentru ca oricum trebuie sa te hidratezi si sa bei multe ceaiuri, de ce sa nu consumi
unui care sa lupte cu inflamatia din corpul tau? Se stie ca ceaiul de ghimbir este antiinflamator si, in
plus, te scapa si de durere. Iti trebuie o radacina de ghimbir din care sa tai un cubulet cu latura de 1.5
cm. Da-l pe razatoare si pune-l in apa clocotinda, lasandu-l sa fiarba 5 minute. Strecoara ceaiul,
indulceste-l si bucura-te de aroma lui deosebita. Nu suporti ghimbirul? Bea atunci ceai de cozi de cirese
sau de merisoare pentru a lupta cu cistita.

5. Pune o sticla cu apa calda in zona abdomenului inferior:acest truc functioneaza inclusiv in cazul
durerilor de ovare. Incalzeste apa pana e fierbinte, dar nu clocotita. Apoi pune-o intr-o sticla si asaz-o pe
burta. Muschii se vor relaxa, vasele de sange se vor dilata, iar tu te vei simti putin mai confortabil.

6. Hrean: daca suporti iuteala acestuia, iti recomandam sa il folosesti ca remediu pentru cistita. El
contine un compus care are un efect antimicrobial. In vreme ce merisoarele si afinele opresc inmultirea
bacteriilor, hreanul le si distruge. Ai nevoie de o jumatate de lingurita de hrean proaspat dat pe
razatoare si un pahar de apa sau lapte (acesta e mai bun daca observi ca hreanul iti da arsuri la stomac).
Amesteca cele doua ingrediente si bea lichidul respectiv intre mese sau dimineata cand te trezesti.

Poate ca nu te vei putea feri toata viata de infectii urinare, dar atunci cand ai cel mai mic simptom,
incearca sa incepi un tratament naturist imediat. Daca dupa 3 zile inca mai ai simptome de cistita,
trebuie neaparat sa mergi la urolog si sa faci o analiza de urina cu antibiograma, pentru a stabili un
tratament corespunzator.

Cistita este o infectie care cauzeaza dureri la nivelul vezicii urinare, generata cel mai frecvent
de bacteriile E. coli, prezente in instestin si regiunea anala si vaginala, care migreaza la
nivelul uretrei.

Simptomele includ urgenta de a urina, durerea si senzatie de usturime si arsura la urinare.

Tratamentul acesteia se poate face prin utilizarea de remedii naturale si/sau cu antibiotice prescrise
de medic. Unele cistite se intalnesc mai des la femei, cum ar fi cistita lunii de miere.

Cistita "lunii de miere", este diagnosticata la scurt timp dupa nunta sau intr-o perioada de activitate
intensa sexuala, cauzata de cresterea numarului de bacterii prezente in vagin si vezica urinara, din
cauza mai multor leziuni minore ale uretrei din cauza sexului repetitiv.
Consumul de multa apa si urinarea dupa contactul sexual pot preveni sau imbunatati evolutia
afectiunii, dar daca disconfortul persista, ar trebui sa fie consultat un medic.

Simptomele cistitei
Simptomele de cistita sunt, de obicei:

 dureri ale vezicii urinare, situata putin deasupra zonei pubiene

 urina tulbure sau urina cu sange
 senzatia frecventa si urgenta de a urina, insa cantitatile de urina sunt foarte mici
 intepatura sau arsura la urinare
 urinare frecventa pe timp de noapte

In cazul in care pacientul are dureri in regiunea din spate, este posibil ca infectia sa se extinda si la
nivelul cailor urinare inalte si la rinichi. Diagnosticul cistitei se poate face printr-un test de urina
solicitat si analizat prin urocultura, de catre medic.

Cauzele cistitei
Cauzele cistitei sunt legate de infectia vezicii urinare cu bacterii provenite din vagin sau intestin.
Unele situatii care pot favoriza instalarea cistitei sunt:

 contactul sexual
 slaba igiena locala
 volum scazut de urina, cauzat de aportul scazut de apa
 defecte anatomice constand intr-un spatiu prea mic dintre uretra si anus, conexiune anormala
intre vezica urinara si vagin, o afectiune cunoscuta sub numele de fistula vezico-vaginala.

La barbati cea mai frecventa cauza de cistita este o infectie persistenta bacteriana la nivelul prostatei
si mai poate aparea, mai rar din cauza unei conexiuni anormale intre vezica urinara si intestinului,
asa numita fistula entero-vezicala.

Tratamentul pentru cistita

Tratamentul cistitei se poate face cu antibiotice prescrise de medic: ciprofloxacin, amoxicilina,
doxiciclina, trimetoprim sau sulfametazol, care trebuie sa fie luate timp de 3, 7 sau 10 zile. In plus,
antibioticul poate fi asociat cu anumite remedii pentru durere, cum ar fi clorhidrat de fenazopiridina
sau remedii naturale cu efecte diuretice (de ex: uleiul de Copaiba, ceaiuri diuretice specifice) care
completeaza tratamentul.
Un alt exemplu de remediu pentru cistita este baia de sezut cu otet in raport de 3 litri de apa si 2
linguri de otet, timp de 20 de minute.

In plus fata de tratamentul medicamentos este important sa se consume cel putin 2 litri de apa pe zi
si alimente diuretice, cum ar fi pepenele verde si telina, de exemplu. Cistitele cronice pot fi tratate
prin utilizarea toxinei botulinice in musculatura vezicii urinare.

Tratamentul cu antibiotic

Tratamentul cu antibiotic este recomandat de medic; acesta poate prescrie mai frecvent trimetoprim -
sulfametoxazol sau ciprofloxacinul, care ajuta la eliminarea rapida a microorganismelor care
cauzeaza infectii ale vezicii si simptomele asociate cu boala, cum ar fi durere, arsuri si urgenta de a
urina.

Tratamentul pentru cistita trebuie indicat de catre urolog dupa evaluarea pacientului si identificarea
organismului care provoaca o infectie.

Antibioticele pot fi:

 Florochinolone - ciprofloxacina250-500 mg/zi per os

 amoxicilina;
 Trimetoprim-sulfametoxazol;
 Levofloxacin 250-500 mg/zi per os; Norfloxacina 1 g/zi per os.
 Cefalosporine orale - Cefalexin
 Nitrofurantoin - 50-100 mg/zi se administreaza seara,
 Doxiciclina 100mg/zi per os timp de 7 zile
 Amoxicilina-Acid clavulanic

Medicamentele trebuie luate pana la capat, chiar si in cazul in care persoana nu mai
prezinta simptome. La femei, se recomanda utilizarea de antibiotice timp de 3 zile, in timp ce caile
de atac prin antibiotic pentru barbati ar trebui sa fie administrate timp de 7 pana la 14 zile.

Daca exista alte complicatii, cum ar fi sarcina sau diabet, antibioticul trebuie luat timp de 7 pana la 14
zile.

Uneori medicii recomnada si o forma de anestezic al activitatii vezicii urinare, cum ar fi

Fenazopiridina hidroclorida (200 mg de 2 ori pe zi) care amelioreaza complet si rapid simptomele de
durere si senzatia de mictiune.

Cistita in timpul sarcinii

Cistita din timpul sarcinii poate fi frecventa deoarece gravida poate avea un sistem imunitar afectat.
Cistita din timpul sarcinii produce aceleasi simptome enumerate mai sus si pot fi tratate prin
antibiotice, utilizarea de remedii naturale si aport crescut de apa.

Remediile naturale pentru cistita

In general, tratamentul pentru cistita consta in antibiotice. Dar ceaiurile care intaresc sistemul
imunitar, cum ar fi cel din strugurii ursului si baile cu otet, sunt de asemenea de mare ajutor in timpul
tratamentului,

Remediu cu bicarbonat de sodiu

Un remediu excelent care poate fi aplicat acasa se bazeaza pe bicarbonatul de sodiu, deoarece
modifica pH-ul urinei, facandu-l mai putin acid, astfel incat bacteriile nu se mai multiplica cu usurinta
si se obtine astfel atenuarea simptomelor bolii.

Ingrediente:

 1 lingura de bicarbonat de sodiu

 300 ml apa
 preparare

Se dizolva bicarbonat de sodiu in apa si se bea dintr-o data. Se repeta aceeasi procedura de 4-6 ori
pe zi. Aportul acestei cantitati mari de lichid alcalin elimina infectia vezicala, prin evacuarea masiva a
urinei impreuna cu bacteriile, iar sistemul natural de aparare al organismului poate elimina bacteriile
ramase.

Remediu cu lemn de santal

Un alt remediu bun pentru cistita este baia cu lemn de santal, deoarece are proprietati
antimicrobiene, care impiedica proliferarea microorganismelor ce cauzeaza inflamatia.

Ingrediente:

 10 picaturi de ulei esential de lemn de santal

 1 litru de apa

Preparare: se amesteca picaturile de lemn de santal in apa calda intr-un vas mare (lighean) in care
se fac bai de sezut timp de aproximativ 20 de minute. Se repeta acest procedeu pana la reducerea
simptomelor de cistita.

Citeste si Merisoarele: beneficii, intrebuintari si contraindicatii

3 ceaiuri care vindeca cistita

Pot fi de folos, alaturi de tratamnetul prescris de medic.

Ceai de coada calului pentru cistita

Ceaiul de coada calului cistita este un diuretic natural, care creste volumul de urina, are proprietati
de vindecare si faciliteaza recuperarea tesuturilor afectate.

Ingrediente:

 1 lingura frunze uscate din coada calului

 180 ml de apa clocotita

Preparare: adaugati frunzle tocate de coada calului in ceainicul cu apa clocotita, se acopera si se
lasa la infuzat timp de aproximativ 5 minute. Se recomanda 2 cani de ceai de coada-calului la 2 ore,
in caz de cistita acuta, pe durata bolii sau 3 pana la 4 cani pe zi, in cazul cistitei recurente sau
cronice.

Frunzele uscate de coada calului pot fi usor de gasit in farmacie.

Ceai din strugurii ursului pentru cistita

Ceaiul pentru cistita cu frunze din strugurii ursului reprezinta un adjuvant folositor, pentru ca aceasta
planta are proprietati medicinale care reduc proliferarea microorganismelor in zona genitala.

Igrediente:

 50 de grame de frunze strugurii ursului

 1 litru de apa

Preparare: se fierb ingredientele pentru cateva minute si se lasa acoperite, timp de 5 minute. Ceaiul
se bea in cantitati de cate 3-4 cani pe zi.

Ceaiul de musetel pentru cistita

Ceaiul cu musetel poate fi folosit pentru bai de sezut, deoarece aceasta planta medicinala are
proprietati care calmeaza mucoasa vaginala si uretrala.

Ingrediente:

 6 linguri ceai uscat de musetel

 1 litru de apa

Preparare: Se fierb ingredientele pentru cateva minute si se lasa acoperit, timp de 5 minute. se
toarna ceaiul intr-un bazin si se sta timp de aproximativ 20 de minute, de 2 ori pe zi.

Sfaturi pentru a vindeca cistita

Cateva sfaturi importante pentru a facilita vindecarea sunt:

 3 la 4 litri de apa sau de ceai pe zi

 consumati in mod regulat afine si merisoare, deoarece au proprietati care impiedica aderenta
bacteriilor la vezica urinara si tractul vezical, prevenind cistitele recurente
 o reteta buna pentru cistita o reprezinta supa cu usturoi, praz, telina, patrunjel si
morcovi, deoarece are un puternic efect diuretic si faciliteaza vindecarea bolii

Citeste si Ceaiul de mușețel, calmant universal

Remedii pentru cistita interstitiala

Remediile pentru cistita interstitiala se utilizeaza numai in scopul de a reduce simptomele bolii, cum
ar fi durerea, pentru ca nu exista o vindecare pentru aceasta inflamatie a vezicii urinare.

Intrucat cauzele nu sunt complet elucidate, se considera ca defectul primar ar fi la nivelul mucoasei
vezicii urinare care permite absorbtia de potasiu si ureea in peretele vezicii generand leziuni tisulare
si dureri insotite de frecventa urinarii si nevoia imperioasa de a mictiona. Simptomele cistitei
interstitiale sunt diagnosticate eronat ca o infectie a vezicii urinare, asa ca antibioticele nu au niciun
efect. Unele medicamente utilizate pentru a trata cistita interstitiala sunt:

 antihistaminicele
 polisulfat pentosan de sodiu
 antidepresive triciclice cum ar fi amitriptilina
 ciclosporina

O alta optiune de tratament este aplicarea medicamentelor direct in vezica, printr-un cateter,
precum dimetil sulfoxid, heparina si lidocaina, intotdeauna sub supraveghere medicala sau medicul
poate recomnda injectarea intravezicala cu toxina botulinica.

Acestor pacienti li se recomanda excluderea din dieta a cofeinei, citricelor si vitaminei C, alimentele
cu continut mare de potasiu, rosiile, dulciurile, alcoolul.

Bicarbonatul de sodiu
Poate fi de folos pentru a trata infecția urinară ușoară. Rețeta este simplă – bea multă apă, în care
adaugi bicarbonat de sodiu – proporția este de o jumătate de linguriță de bicarbonat la 300 ml de
apă. Dacă bei acest amestec pentru 2-3 zile, el te va ajuta să reglezi pH-ul și să elimini una dintre
cauzele care declanșează infecția urinară, favorizând înmulțirea bacteriilor, și anume, acidiatatea
din stomac.

Mai poți face și băi de șezut în apă cu bicarbonat de sodiu, pentru a diminua usturimea provocată
de infecție urinară – se pune o jumătate de pahar de bicarbonat de sodiu la 5 litri de apă.
Scorțișoară și miere
Pune 2 linguri de scorțișoară pudră și o linguriță de miere într-un pahar cu apă plată pe care ai
încălzit-o în prealabil (până la 45 de grade, doar, altfel, mirea își pierde proprietățile antiseptice)
și bea. Amestecul distruge germenii din vezica urinară, vinovați pentru infecția urinară.

Tinctură de leurdă
O cură cu tinctură de leurdă – o linguriță de 4 ori pe zi, timp de o lună – te scapă de infecția
urinară. La nevoie, tratamentul poate fi urmat timp de 2 luni, dar cu 12 zile de pauză între reprize.
Rezultate foarte bune se obțin și prin aplicații externe cu fruze de leurdă, zdrobite și puse ca atare
pe zona vezicii urinare. Acestea trebuie ținute însă cel puțin 4 ore pe zi, pentru a-și putea face
efectul și a te scăpa de infecția urinară.

de Cookie.
Politica de Cookie GDPR
Accept

Abonamente

o Actualitate religioasă

o Theologica

o Educaţie și Cultură

o Societate
 Familie
 Analiză
 Psihologie
 Stiinţă şi tehnologie
 Actualitate socială
 Sănătate

o Repere şi idei

o Filantropie



Ziarul Lumina
Acasa › Societate › Sănătate › Tratamente cu plante recomandate în infecţiile urinare
Tratamente cu plante recomandate în infecţiile
urinare
Un articol de: Cristinamaria Gavrilescu - 21 Iun, 2007

Infecţiile urinare sunt afecţiuni importante în practica medicală, atât prin frecvenţa lor (infecţiile tractului urinar
inferior fiind printre cele mai frecvente infecţii tratate de medicul practician), cât şi prin potenţialul lor de
gravitate, infecţiile recurente ale tractului urinar putând evolua spre leziuni renale severe.

Cistita (inflamaţia mucoasei vezicii urinare) este mai frecvent întâlnită la sexul feminin şi la vârste tinere. Se
apreciază că 50% dintre femei suferă măcar o dată în decursul vieţii de cistită, iar la 20% dintre acestea infecţia
va fi recurentă.
Metodele de profilaxie a infecţiilor urinare sunt importante, atât pentru afecţiunile incipiente, cât şi în cazurile
cu numeroase recidive:
- o igienă intimă corespunzătoare la nivelul organelor genitale, folosirea de lenjerie intimă din bumbac, evitarea
folosirii de tampoane intravaginale;
- evitarea săpunului sau a soluţiilor pentru spălături intravaginale care modifică pH-ul sau determină iritaţii ale
mucoasei;
- evitarea retenţiilor urinare prelungite (se recomandă o micţiune la 2-3 ore, o hidratare adecvată pentru a
împiedica staza urinară (diureza de minim 2 l), asigurarea unui tranzit digestiv adecvat (minim un scaun/zi);
- tratamentul infecţiilor ginecologice, întărirea sistemului imunitar, tratamentul corect al dezechilibrelor
metabolice (tratamentul diabetului zaharat, al hiperuricemiei, hipopotasemiei), evitarea stresului, a stărilor de
anxietate şi epuizare, o alimentaţie echilibrată, mese regulate, în stare de calm şi relaxare, cu un consum
adecvat de lichide (doar realizarea acestui simplu sfat dietetic ar diminua riscul infecţiilor urinare cu peste
25%);

- evitarea pe cât posibil a manevrelor invazive de explorare (cistoscopie, cateterisme urinare).

Cum se tratează infecţiile urinare
Boala o dată declanşată, pe lângă intensificarea măsurilor profilactice deja enumerate, se recurge la un regim
igienodietetic adecvat: repaus la pat în perioada febrilă, băi fierbinţi de şezut, aplicare de comprese calde în
regiunea lombară, eliminarea alimentelor iritante (alcool, cafea, preparate chimice, zahăr rafinat), asigurarea
unei diureze mărite printr-un aport adecvat de lichide (dacă este posibil, consumul unui pahar cu apă la fiecare
oră), combaterea constipaţiei, alcalinizarea sau acidifierea urinei (în funcţie de germenul incriminat). Pentru
infecţiile urinare joase necomplicate aceste simple prescripţii, mai ales dacă sunt completate cu unul sau mai
multe dintre regimurile fitoterapeutice pe care le vom prezenta în continuare, pot permite vindecarea bolii,
astfel încât de multe ori nu este necesară recurgerea la antibioterapie sau chimioterapie.
Remedii pentru prevenirea bolii
Pentru prevenirea şi combaterea infecţiilor urinare se indică anumite suplimente nutritive:
- sucul natural de merişor minim 250 ml/zi;
- usturoiul - acţionează ca un antibiotic natural, cu proprietăţi antibacteriene şi antifungice (la care rezistenţa
microbiană este mult mai mică decât la produsele de sinteză). Se administrează sub formă de capsule (2 cps de
3 ori/zi) sau înghiţirea nemestecată a căţeilor de usturoi; aceştia se curăţă de coajă şi se administrează cu puţină
apă, după mese, în doză de 2-3 de 3 ori/zi, eventual crescând treptat până la 7-8 căţei de 3 ori/zi în afecţiunile
severe;
- vitamina C stimulează sistemul imunitar, reduce multiplicarea şi inhibă germenii. În plus, ea are efect
antioxidant, antitoxic, laxativ şi de protejare a structurii şi funcţiei altor vitamine cu rol antiinfecţios. Se
administrează de preferinţă sub forma sucurilor naturale, proaspete, de legume şi fructe (conţinut crescut în
hrean, frunze şi rădăcină de pătrunjel, varză, ardei, coacăze, căpşune, cătină albă, citrice, cartofi fierţi sau copţi
în coajă);
- acidophilus administrat ca tablete sau în iaurt, kefir permite stimularea sistemului imunitar şi o bună asimilare
a principiilor nutritive, inhibarea dezvoltării microorganismelor ce induc infecţii urinare, reface flora
microbiană saprofită cu rol benefic de apărare, în cazul în care s-a recurs deja la un tratament antibiotic sau
chimioterapic;
- vitaminele din grupa B permit asimilarea corectă a altor nutrienţi, fortifierea organismului faţă de stresul indus
de infecţie, au rol antiinflamator. Vitaminele B1, 2, 3, 6, 7 sunt şi antidiabetice, vitamina B1 este cicatrizantă,
vitaminele B6 şi 7 sunt diuretice. Se administrează de preferinţă sub formă naturală (administrarea de cereale
integrale sau tărâţe de grâu are avantajul de a combate şi constipaţia);
- vitamina E are efect diuretic, antiinfecţios, de promovare a reparaţiilor tisulare. Se foloseşte de asemenea de
preferinţă din surse naturale (se găseşte în special în frunze, muguri, seminţe în stare de germinaţie şi în polen);
- vitamina A amplifică funcţionarea eficientă a sistemului imun, promovează reparaţiile tisulare, are efect
antitoxic şi antioxidant. Se găseşte în formă naturală în lactate, gălbenuş de ou, uleiuri vegetale, legume şi
fructe cu pigmenţi coloraţi (roşii, portocalii, galbeni).
Plante cu acţiune diuretică
Tratamentele fitoterapeutice vizează, ca şi regimul igienodietetic, sau ca tratamentul medicamentos, o acţiune
diuretică, antiinflamatorie, antiinfecţioasă, emolientă, depurativă, antispastică. Pot fi folosite:
- plante cu acţiune esenţialmente diuretică: coada- calului, troscot, pir, cozile de cireşe şi de vişine, mătase de
porumb. Plante diuretice cu efect asociat antiinfecţios: merişor, strugurii ursului;
- plante diuretice cu efect asociat antiinflamator: merişor, afin, lemn dulce, turiţă mare, muguri de pin şi de
plop, frunze şi rădăcină de nalbă mare, flori şi frunze de nalbă de cultură, ienupăr, strugurii ursului, pin, urzică,
măceşe, anghinare, frunze de mesteacăn;
- plante diuretice cu efect asociat emolient: zămoşiţă, mătase de porumb, nalbă, tei, podbal, pătlagină,
lumânărică, plămânărică, seminţe de in, muguri de pin;
- plante diuretice cu efect asociat astringent: merişor, strugurii ursului, afin, turiţă mare;
- plante diuretice cu efect asociat depurativ: anghinare, brusture, păpădie, trei fraţi pătaţi, frasin, mesteacăn,
troscot, pir, soc, osul iepurelui, sânziene;
- plante diuretice cu efect asociat antidiabetic: brusture, anghinare, urzică, frunze de afin, teci de fasole;
- plante cu efect diuretic şi uşor antispastic: rizomi de pir, teci de fasole, mătase de porumb, conuri de hamei,
flori de levănţică;
- plante cu efect principal antiinfecţios: ulei volatil de ienupăr, coriandru, cimbru, origan (sovârf), flori de
coada-şoricelului, soc, frunze de merişor, frag, afin, fructe de porumbar, muguri de pin şi de plop, lemnul
Domnului.
Se recomandă în practică folosirea de combinaţii din mai multe specii de plante, având în vedere mecanismul
lor diferit de acţiune, cu potenţarea efectului diuretic sau antiinfecţios.
▲Coada-calului, remediu eficient împotriva infecţiilor urinare
Coada-calului se indică în infecţii urinare pentru acţiunea intens diuretică şi secundar antiinflamatorie, de
echilibrare a sistemului imunitar, crescând rezistenţa la infecţii; are o acţiune remineralizantă, antidebilitantă,
care o face extrem de folositoare în infecţii urinare cronice, însoţite de anemie, precum şi în convalescenţa
tuturor stărilor infecţioase; prin acţiunea hemostatică se indică în cistitele hemoragice sau în pielonefrite
hematurice.
Acţiuni asociate:
- de eliminare a excesului de apă şi sare în hipertensiune arterială, alte stări de retenţie hidrosalină (afecţiuni
cardiace, renale, hepatice);
- expectorantă, bronhodilatatorie (indicată în infecţii respiratorii);
- efect protector gastric (indicată în boala ulceroasă);
- consolidare a ţesutului conjunctiv (care alături de efectul antiinflamator îi oferă proprietăţi antireumatismale).
Întrucât are o acţiune de eliminare a apei atât în aspectul grosier, cât şi subtil, planta facilitează eliminarea
stărilor apoase de melancolie, dependenţă şi influenţabilitate. Măreşte vitalitatea, hrăneşte şi susţine structura
bazală a fiinţei atât cu elemente nutritive, cât şi cu principii catalitice active (oligoelementele ce acţionează ca
şi coenzime).
Se administrează ca decoct: 4-5 linguriţe la 1,5 l apă (care se bea în decursul unei zile), maceratul la rece timp
de 10-12 ore, în aceleaşi proporţii ca mai sus, are eficienţă sporită (salicilaţii mai greu solubili nu trec decât
parţial în soluţie la o infuzare scurtă), băile de şezut au efect benefic rapid atât în cistite, cât şi în pielonefrite.

Primele semne care indică o infecție la nivelul tractului urinar sunt

usturimile la urinat, durerile localizate în bazin sau durerile în zona
lombară, ce iradiază către coapsă, urinarile frecvente sau
dificultate de a urina. Există și situații în care bolnavii ajung la
medic cu febră, greață, vărsături, diaree, dureri mari de cap,
astenie, hipertensiune arterială. Iată câteva remedii naturiste. –
Cura cu apă. Extrem de benefică pentru prevenirea și tratarea
infecțiilor urinare, ca și pentru dezintoxicarea organismului este
cura cu apă. În fiecare dimineață, pe stomacul gol, bea un litru de
apă. Apa se bea foarte repede, în 5-10 minute, iar timp de o oră
nu mânca nimic. Dacă nu poţi tolera de la început o cantitate atât
de mare de apă poţi începe cu o cană de 250 ml, apoi creşte
progresiv până la un litru. Şi ceaiurile sunt foarte utilizate în
cazurile de infecții urinare. Bea ceaiuri de: iarbă neagră, busuioc,
rozmarin, salvie, afin, merișoare, coada calului, coada șoricelului,
sânziene, urzică, năpraznic sau brânca ursului, timp de 20 de zile,
câte 3-4 căni pe zi. – Uleiuri volatile. Un rol foarte important în
tratarea infecțiilor urinare, datorită puternicului lor efect
antibacterian, îl au uleiurile volatile. Cel mai des utilizate sunt
uleiurile de lămâie, lavandă, coriandru, cimbru și tea tree. Se
amestecă o picătură de ulei de cimbru cu două picături de tea
tree și alte două picături de coriandru. Compoziția se consumă de
trei ori pe zi, pusă într-o linguriță cu miere. – Alimente-
medicament. Usturoiul și ceapa sunt printre cele mai puternice
antibiotice naturale și mai ales stimulente ale activității rinichilor.
Strugurii, de asemenea, prin cantitatea mare de apă pe care o
conțin, au un puternic efect diuretic. Se fac cure de două
săptămâni, perioadă în care se consumă zilnic un kilogram de
struguri. Şi merele, perele și gutuile, consumate ca atare, dar mai
ales sub formă de suc reprezintă un tratament excelent împotriva
cistitelor și nefritelor. Se bea dimineața, pe stomacul gol, un pahar
de suc obținut din aceste fructe. Foarte eficiente sunt ciorbele și
supele calde. Frunzele și rădăcinile de țelină și de pătrunjel sau
mărar, principalele ingrediente ale ciorbelor, sunt foarte eficiente
în tratarea bolilor aparatului renal. Ciorbele și supele trebuie
consumate zilnic, neapărat fierbinți. – Băi fierbinți cu cetină de
brad. În tratarea bolilor renale se pot face băi de plante, în special
din flori de fân și cetină de brad. O baie de plante durează 30 de
minute, apoi trebuie să vă odihniţi o jumătate de oră într-un loc
călduros. Acest tratament se va face de două-trei ori pe
săptămână. Iată cum se efectuează aceste băi: se iau cinci mâini
de plantă care se pune la macerat 10 ore în doi litri de apă. Se
strecoară maceratul, se pune deoparte, iar planta se pune în doi
litri de apă fiartă, se lasă la răcit, apoi se filtrează. Se combină apoi
maceratul cu infuzia și se pun în apa în care umează să faci baie.
Citeşte întreaga ştire:Scapă de infecţiile urinare cu remedii
naturiste

Cel mai bun tratament naturista pentru infecţiile urinare este merișorul, care poate fi folosit, cu precauție,
şi de femeile însărcinate. În multe ţări, din fructele de merișor (numit la noi și strugurii ursului) se prepară
sosuri și este folosit foarte des în alimentaţie. Totuși, nu este atât de popular doar pentru gustul său bun, ci
și pentru calităţile sale de plantă de leac. Indienii americani îl foloseau la tratarea rănilor și a unor
probleme de sănătate. Unde găseşti merişorul – sub formă de tinctură sau capsule, în magazinele cu
produse naturiste; – la orice supermarket poţi găsi fructe uscate sau confiate (mai apar cu denumirea în
engleză: „cranberry”); – există magazine unde poţi găsi suc sau sos de merișor; – mai poţi găsi, la plafar
sau în supermarket, ceai din frunze de merișor. Cum se ia merişorul pentru infecţii urinare – Se pot lua
câte 30-40 de picături de tinctură diluate în 100 ml apă sau ceai. – Ceaiul de frunze de merișor se prepară
după cum urmează: două linguriţe de plantă bine mărunţită se lasă la macerat timp de o oră, în 100 ml apă
rece. Se strecoară și frunzele se fierb 10 minute în 100 ml apă. Se amestecă cele două lichide și se beau
două căni pe zi, timp de 10 zile. Este important să nu folosești zahăr, pentru că acesta anulează efectul lui
antibacterian. Dacă vrei să-l îndulcești, folosește miere. Merişorul elimină bacteriile în infecţiile urinare O
femeie din cinci suferă de infecții urinare, iar un sfert din cele care fac boala se confruntă cu recidive.
Merișorul este un bun remediu împotriva cistitelor, dar și a altor probleme strict feminine, așa că ar fi bine
să devină unul din fructele tale preferate, mai ales dacă ai avut vreodată o infecție urinară. Consumul
regulat de strugurii ursului te va ţine departe de eventualele reveniri ale bolii. Are efect astringent și,
totodată, ajută corpul să elimine bacteria E. Coli, cea care provoacă infecția. În plus, conținutul său ridicat
de vitamina C ajută la creșterea rezistenței la boli a organismului, stimulând imunitatea. Poți mânca
fructele ca atare sau poți bea suc de merișor. Se mai găsește și sub formă de supliment alimentar. Pentru a
avea un efect bun, ar trebui să iei, zilnic, 300-400 mg de plantă concentrată de două ori pe zi. Este indicat
și ceaiul din frunze de merișor, care ajută și la buna funcţionare a rinichilor. Dacă suferi de inflamarea
vezicii, ar trebui să bei în fiecare zi un pahar cu suc de merișor.
Citeşte întreaga ştire: Cel mai bun tratament naturist pentru infecţia urinară

Infecția urinară este pe cât de periculoasă pe atât de chinuitoare. Femeile care au această afecțiune au
o stare generală de rău, dureri și usturimi la urinare, nevoie stringentă de a merge la toaletă, dureri
abdominale și febră. Infecția apare pe fondul imunității scăzute și este cauzată de bacterii de tipul
stafilococilor, streptococilor sau E. coli. Astfel că tratamentul recomandat este pe bază de antibiotice.
Aceste antibiotice de sinteză vin la pachet cu o mulțime de efecte adverse, iar dacă ai infecții urinare
repetate, riscul de a dezvolta rezistență la antibiotice este mare. Cel mai bun ajutor pentru această
afecțiune se găsește tot în natură.
Există mai multe plante considerate adevărate antibiotice naturale. Folosite sub formă de uleiuri
esențiale, sunt deosebit de puternice în lupta cu bacteriile. Ele conțin nu unul, ci zeci de compuși
chimici de sine-stătători, astfel că, pentru bacterii, este imposibil să dezvolte rezistență în fața unui
asemenea arsenal de arme. Unul dintre uleiurile recomandate este cel de cimbru. Se administrează
câte cinci picături, de două ori pe zi, diluat în 100 ml de apă. Se bea pe stomacul gol, durata
tratamentului fiind de două săptămâni.

De asemenea, uleiul de scorțișoară ajută organismul să lupte împotriva microorganismelor de tip

fungic și bacterial, iar uleiul de arbore de ceai este un antibiotic puternic, ce distruge bacteria E.
coli, răspunzătoare de infecțiile urinare. Aceste uleiuri se administrează ca și cel de cimbru. Trebuie
menționat și uleiul de șovârv, parcă „specializat” pe bacteriile din tractul urinar. Bogat în carvacrol și
timol, el distruge învelișul lipidic viral al bacteriilor, ceea ce nu mai permite microorganismului
aderarea la altă celulă gazdă.

Frunzele de măslin au, potrivit numeroaselor studii, un efect antibiotic cu spectru larg. Produsele
naturiste care le conţin pot concura fără probleme cu orice antibiotic de sinteză şi sunt eficiente
inclusiv împotriva bacteriilor care cauzează infecţii urinare.

Fructele de ienupăr sunt un veritabil pansament pentru vezică și rinichi, stimulând organismul să
lupte împotriva bacteriilor dăunătoare. Sub formă de tinctură, au efect antibiotic puternic, cu spectru
larg, plus un efect diuretic. Se administrează 3-5 lingurițe de tinctură pe zi, diluate într-o jumătate de
pahar de apă. E bine să urmezi acest tratament până la trei săptămâni, chiar dacă pari complet
vindecată, pentru a evita recidivarea.

În paralel, bea multe lichide. Ceaiul de codițe de cireșe este un diuretic natural, antiinflamator şi
astringent, fiind recomandat în mai multe afecţiuni ale căilor urinare. Nu strică să-l bei şi preventiv,
de câte ori ai ocazia, deoarece susţine buna funcţionare a rinichilor. Coada calului este o altă plantă
care susține funcția excretorile a rinichilor și tratează cistitele, are efect diuretic, antiseptic,
remineralizant. Se beau până la trei ceaiuri pe zi, însă poţi să faci şi băi locale. Atât extern, cât şi
intern, mai poţi folosi ceaiuri de sunătoare, gălbenele şi muşeţel, care au acţiune antiinflamatoare,
antiseptică, antimicrobiană.

Infecţie urinară: greşeli frecvente,

simptome şi tratament
 Tweet
Autor: Redactia CSID

Am o simplă infecţie urinară sau nu? Iată ce întrebare ar trebui să vă puneţi în cazul în care
acestea se tot repetă. Motivul? Orice simptom repetitiv ascunde o boală pe care trebuie să o
diagnosticaţi.

Pe de altă parte, o simplă infecţie urinară trebuie tratată corect, ţintit. Tratamentele la
întâmplare iniţiate pot duce la scăderea capacităţii funcţionale a rinichilor.

Femeile fac mai des infecţii urinare decât bărbaţii, spun statisticile. Explicaţia e dată chiar de
anatomia aparatului urinar, identic la ambele sexe cu excepţia uretrei. Acest organ care închide
aparatul renal are dimensiuni mici în cazul femeilor şi astfel devine permisiv în faţa germenilor.

Infecţia urinară - greşeli frecvente

Odată ce aveţi primele neplăceri la urinare, faceţi o analiză de urină însoţită de urocultură. Din
păcate, mare parte dintre aceste infecţii ‘’beneficiază’’ de tratament la întâmplare. Iar greşelile
repetate în cazul unei infecţii urinare simple pot conduce la distrugerea unei părţi funcţionale a
rinichiului.

De ce? ‘’În situaţiile în care infecţiile urinare sunt tratate empiric de către pacienţi, aceste infecţii pot
ascensiona foarte uşor şi se ajunge la pielonefrite, infecţii în interiorul rinichilor care lasă cicatrici la
nivelul celulelor funcţionale’’, spune conf. dr. Valentin Ambert, medic primar urolog.

Tratamentul infectiei urinare poate fi completat cu succes



Simptomele obisnuite ale infectiei urinare sunt:

 senzatia de arsura/durere la urinare

 urinare frecventa
 urina tulbure si urat mirositoare

Cea mai frecventa cauza a cistitei este infectia vezicii urinare cu bacteria Escherichia
Coli, provenita din tractul digestiv.
Factori care predispun la infectie urinara:
 Sexul feminin (uretra este foarte scurta si favorizeaza patrunderea bacteriilor in
vezica)
 Constipatia (scaunul are o concentratie mai mare de germeni)
 Consumul insuficient de lichide (determina o urina foarte concentrata)
 Obiceiul de a nu urina imediat ce apare senzatia respectiva (abtinerea duce la
stagnarea urinei in vezica si inmultirea germenilor)
 Spalaturile intravaginale

Remedii naturiste recomandate in infectia urinara

1 Hidratare
Se recomanda consumul a 1,5-2l de apa/zi, cel putin pana la vindecare. Scopul este
eliminarea zilnica a 1-1,5l de urina, pentru “spalarea” vezicii de germenii stagnanti.
Se vor evita cafeaua, alcoolul, bauturile carbogazoase.

2 Merisor
S-a demonstrat ca merisorul ajuta la intarirea imunitatii aparatului urinar, prevenind
recidivele infectiei urinare.

Se recomanda administrarea in cure de cate 3 luni, a 3 comprimate pe zi de merisor,

care se gasesc in magazinele naturiste.
De asemenea, cura poate fi completata cu ceaiul din frunze de merisor,
Infecțiile de tract urinar (ITU) au o prevalență crescută la nivel global. Deși nu
reprezintă o patologie gravă în lipsa complicațiilor, gestionarea corectă a tratamentului
este fundamentală pentru controlul infecției. ITU afectează în special femeile și sunt
cel mai frecvent cauzate de bacterii care colonizează sistemul reno-uro-
genital. Escherichia coli este implicată în 75-95% din cazuri, pe când alte bacterii
(Proteus mirabilis, Klebsiella pneumoniae, Staphylococcus
saprophyticus, Enterococcus faecalis, Streptococcus agalactiae, Pseudomonas
aeruginosa, Staphylococcus aureus) sunt ceva mai rar izolate din ITU(1).
Diagnostic
În funcție de localizarea infecției, se poate vorbi despre cistită (ITU inferior) și
pielonefrită (ITU superior)(1). Cistitele se manifestă clinic prin disurie, în unele cazuri
asociată cu polachiurie, urgență micțională, durere suprapubiană și hematurie. Pe
lângă simptomele acestea, pielonefrita se caracterizează și prin febră (>38°C),
frisoane, durere în flancuri, sensibilitate în unghiul costovertebral, greață sau
vărsături(2). Aceste simptome nu sunt mereu specifice, necesitând uneori realizarea
unui diagnostic diferențial cu vaginita, uretrita, modificările structurale ureterale
(diverticuli, stricturi), sindromul de vezică hiperactivă, boala inflamatorie pelviană sau
nefrolitiaza(1).
Din punct de vedere clinic, ITU se pot clasifica în necomplicate și complicate. ITU
complicate, mai puţin frecvente, au loc în prezenţa unor anormalități structurale sau
funcționale ale tractului urinar, care cresc susceptibilitatea la infecții: vezică neuropată
(diabet zaharat, scleroză multiplă, traumatism medular), obstrucții, litiază renală,
manipularea tractului urinar pentru diverse proceduri diagnostice sau terapeutice,
neoplazie renală sau de tract urinar, reflux vezico-ureteral, malformații congenitale,
imunosupresie etc.(2).
Au fost identificați diverși factori de risc pentru dezvoltarea ITU, printre care: sexul
feminin, activitatea sexuală, contracepția cu ajutorul diafragmei sau al spermicidelor,
sarcina, alterarea florei bacteriene normale (post-menopauză sau în urma consumului
recent de antibiotice), antecedentele familiale de ITU, prezența complicațiilor
anatomice și retenția urinară(2).
Diagnosticul de ITU se bazează pe semnele și simptomele pacientului (anamneză
detaliată și examen fizic complet), urmând a se confirma prin testele de laborator care
evidențiază piurie (în sumarul de urină, ≥10 leucocite/µL) sau bacteriurie (realizarea
uroculturii). Există teste rapide (dipstick) care detectează prezența de esterază
leucocitară sau nitriți, având o predictivitate crescută pentru ITU atunci când sunt
pozitive. Tehnicile imagistice nu sunt utilizate în mod normal, decât dacă se
suspectează forme complicate de ITU(1).
Pe lângă tehnicile clasice de diagnostic, recent s-a descris o tehnică ce utilizează
sistemul lichid cromatograf cuplat cu spectrometria de masă (liquid chromatography-
tandem mass spectrometry, LC-MS/MS) pentru a determina nivelul de nitriți și nitrați
din urină, fără ca rezultatul să depindă de calitatea produsului patologic preluat de la
pacient. Raportul dintre nitriți și nitrați este crescut în cazul pacienților cu ITU, această
metodă având atât sensibilitate crescută, cât și specificitate înaltă (95%, respectiv
91%)(3).
Tratament
Pentru a îmbunătăți calitatea și eficacitatea actelor medicale, în prezent se pune accent
pe medicina bazată pe dovezi. În ceea ce privește ITU (cistitele) acute necomplicate la
femei, conform datelor publicate într-o metaanaliză, antibioterapia propusă cu nivel de
evidență A, clasă de recomandare I, este reprezentată de fosfomicină-trometamol (3 g,
doză unică) sau trimetoprim-sulfametoxazol (160/800 mg, de 2 ori pe zi, 3-7 zile),
nitrofurantoină (100 mg, de 2 ori pe zi, 5-7 zile sau 50 mg, de 4 ori pe zi, 7 zile)(4).
Aceste 3 antibiotice reprezintă prima linie de tratament, alături de pivmecilinam (400
mg, de 2 ori pe zi, 3-7 zile)(5). Un studiu clinic controlat randomizat susține faptul că o
durată a tratamentului de 5 zile cu nitrofurantoină este echivalentă uneia de 3 zile cu
trimetoprim-sulfametoxazol(6). Fluorochinolonele (ciprofloxacină 250 mg, de 2 ori pe
zi, 3 zile/levofloxacină 250 mg sau 500 mg, o dată pe zi, 3 zile) prezintă un nivel de
evidență B, clasă de recomandare III și sunt considerate o alternativă viabilă pentru
cistitele acute necomplicate, însă se tinde către diminuarea prescrierii lor empirice și
rezervarea pentru cazurile invazive, mai grave. Antibioticele beta-lactamice orale,
administrate pe o durată de 3-7 zile (amoxicilină-acid clavulanic, cefpodoximă-
proxetil, cefdinir, cefaclor) dețin un nivel de evidență A, clasă de recomandare III,
având o rată de rezoluție clinică și microbiologică inferioară altor clase de antibiotice.
Fluorochinolonele și beta-lactamicele reprezintă a doua linie de tratament(4,5).
Supravegherea constantă a ratelor de rezistență bacteriană în ceea ce privește ITU
reprezintă o necesitate, pentru ca măsurile adecvate să fie adoptate în timp real de
către organizațiile de sănătate publică, iar practica medicilor să fie adaptată și în
funcție de acest factor. Spre exemplu, trimetoprim-sulfametoxazol se recomandă doar
în cazul în care rezistența locală nu depășește 20%, iar fluorochinolonele nu se
recomandă la o rezistență locală mai mare de 10%. În cazul în care aceasta nu este
cunoscută (din studii precedente în literatura de specialitate) și nici nu poate fi
apreciată, se vor lua în calcul alți factori: utilizarea de către pacient a acestui antibiotic
în ultimele 6 luni sau călătoria recentă într-o zonă cu rezistență crescută cunoscută(4,5).
Pentru tratamentul cistitelor complicate la femei se recomandă fluorochinolone oral:
ciprofloxacină (500 mg, de 2 ori pe zi sau 1 g o dată pe zi) sau levofloxacină (750 mg,
o dată pe zi), timp de 5-10 zile. Fosfomicina, nitrofurantoina, trimetoprim-
sulfametoxazolul și beta-lactamicele nu sunt indicate pentru tratamentul empiric al
cistitelor complicate, din cauza prevalenței crescute a rezistenței la aceste antibiotice(7).
Pielonefrita acută necomplicată la femei se poate trata oral cu fluorochinolone
(aceleași doze ca în tratamentul cistitelor complicate), trimetoprim-sulfametoxazol
(160/800 mg, de 2 ori pe zi, 14 zile) sau antibiotice beta-lactamice (10-14 zile).
Fluorochinolonele sunt singurele acceptate ca tratament empiric în acest caz, însă se
recomandă identificarea microorganismului patogen, pentru a permite un tratament
țintit, în funcție de sensibilitatea acestuia(5).
Într-un studiu retrospectiv pe patru ani (2010-2013) din West Midlands (una dintre
cele 9 regiuni ale Angliei), s-au analizat datele rezultate în urma testării
susceptibilității la antibiotice a bacteriilor izolate din probele de urină, atât din mediul
comunitar, cât și din cel spitalicesc. Rezultatul pozitiv al uroculturilor s-a înregistrat în
mai puțin de o cincime dintre probele trimise la laborator. Cel mai frecvent, s-a
izolat Escherichia coli (15% din probele recoltate din comunitate, respectiv 6% din
probele recoltate în spital), urmată de Klebsiella pneumoniae (0,7%, respectiv 0,6%)
și Pseudomonas aeruginosa (0,2% în ambele medii). De asemenea, s-a depistat o
tendință ascendentă a rezistenței E. coli la cefalosporinele de generația a treia (valabilă
și în cazul K. pneumoniae) și la ciprofloxacină. O mică parte dintre culturile de E.
coli au prezentat rezistență la meropenem și/sau imipenem (constantă pe durata
studiului), iar în cazul gentamicinei, rezistența a înregistrat o tendință descendentă.
Dintre toți agenții patogeni, Pseudomonas spp. a avut cea mai crescută rată de
rezistență la carbapeneme. În urma analizei mecanismului de rezistență, dintre
culturile depistate ca fiind producătoare de carbapenemaze, mai mult de jumătate s-au
dovedit a deține gena blaNDM-1 (care codifică metalo-b-lactamaza New Delhi)(8).
Cele de mai sus reprezintă date din literatura internațională de specialitate. Având în
vedere că aceste informații nu sunt cunoscute (la nivel regional sau național) în țara
noastră, în lipsa unor studii cu semnificație statistică este preferabilă o atitudine
prudentă în alegerea „celui mai bun medicament antimicrobian”. Este importantă
realizarea unor colaborări între colegii care lucrează în specialitatea medicină de
familie, medicină de laborator, epidemiologie, pentru realizarea unor studii de interes
regional și național. Alternativa utilizării datelor publicate la nivel internațional
prezintă și riscuri (incidența infecțiilor cu diferiți agenți etiologici poate să difere,
sensibilitatea/rezistența la antibiotice și chimioterapice poate să difere). Au fost
realizate diverse studii pentru a determina dacă tratamentul simptomatic cu un
antiinflamator nesteroidian (ibuprofen) poate reduce rata de prescriere a antibioticelor
în cazul ITU. S-a dovedit a fi un mod de abordare demn de luat în considerare în cazul
simptomatologiei ușoare sau moderate, deoarece două treimi dintre femeile cu ITU
necomplicată incluse într-un studiu au prezentat o evoluție favorabilă în lipsa
antibioticelor. Doar o treime dintre pacientele tratate cu ibuprofen au necesitat
tratament antibiotic după o săptămână, pentru persistența sau agravarea simptomelor.
Totuși, au existat mai multe cazuri de simptomatologie accentuată și complicații
(pielonefrită, sindrom febril) în cazul pacientelor tratate cu ibuprofen, comparativ cu
grupul pacientelor cărora li s-a prescris antibiotic de la început. La acestea din urmă,
recurența ITU după două săptămâni a fost mai frecventă. Datele prezentate sugerează
o alternativă utilă în lupta împotriva creșterii rezistenței antimicrobiene, prin
tratatamentul inițial simptomatic cu ibuprofen și amânarea sau renunțarea la
antibiotice(9). În plus, s-a demonstrat că ibuprofenul prezintă proprietăți antibacteriene
și antifungice, fiind considerat un „non-antibiotic”. Astfel, poate aduce și alte beneficii
în cazul tratamentului ITU, pe lângă cele de atenuare a simptomelor(10). Pe de altă
parte, nu trebuie uitate cazurile agravate (menționate mai sus).
Deși scăderea consumului de antibiotice reprezintă un deziderat universal, nu există
dovezi valide pentru susținerea tratamentului cu placebo, după cum s-a demonstrat în
mai multe studii(11).
Profilaxie
Pe termen lung, îngrijirea pacientului cu cistite recurente are ca scop ameliorarea
calității vieții acestuia și încercarea de a reduce un tratament antibiotic excesiv. ITU
recurente sunt definite ca două sau mai multe episoade de ITU în şase luni sau cel
puțin trei ITU într-un an. De cele mai multe ori, aceasta este cauzată de același
patogen ca infecția precedentă, demonstrând că acesta persistă în organism, în ciuda
tratamentului aplicat. Pentru a explica fenomenul de recurență, merită detaliat
mecanismul de virulență al E. coli uropatogen. În rinichi, colonizarea bacteriană
începe prin aderarea pililor de tip P (pyelonephritis-associated pili) de glicolipide din
țesutul renal. Ajunsă în vezica urinară, bacteria se atașează cu ajutorul pililor de tip 1
(prin domeniile distale fibrilare, FimH, cu rol de adezine) de uroplakine și integrine
manozilate, de pe suprafața stratului superficial al uroteliului (celulele umbeliforme).
Această legătură activează căi de semnalizare intracelulare, ducând la o rearanjare a
citoscheletului actinic, cu emiterea de pseudopode ce internalizează bacteria. Dacă
receptorul TLR4 (Toll-like receptor 4) este activat de lipopolizaharide bacteriene,
producând astfel o cantitate crescută de adenozin-monofosfat ciclic, pe calea adenilil-
ciclazei 3, exocitarea bacteriei ar putea avea loc. Însă, deseori, E. coli eludează această
metodă de apărare a gazdei, formând în citoplasma celulelor invadate „comunități
intracelulare bacteriene” (IBC - intracellular bacterial communities) care, după
maturare, părăsesc celula inițială pentru a invada altele și a relua ciclul descris. De
asemenea, E. coli poate să stabilească „rezervoare intracelulare silențioase” (QIR -
quiescent intracellular reservoirs) în stratul intermediar al uroteliului, constând din 4-
10 bacterii non-replicative, căptușite de o membrană ce conține actină filamentoasă (F-
actină). În aceste condiții, E. coli uropatogen poate rămâne viabil timp de mai multe
luni. Pentru a rezista în mediul urinar acid, această bacterie are diferite capacități de
adaptare: secretă a-hemolizină, exprimă siderofori, secretă factorul citotoxic necrozant
1 etc. În plus, în mediul extracelular adoptă o morfologie filamentoasă (în loc de cea
bacilară), ceea ce o face mai rezistentă la atacul neutrofilelor(12). Persistența bacteriilor
în tractul urinar sub forma IBC sau QIR explică eșecul terapeutic al antibioticelor. Mai
mult, aceste forme dezvoltă o structură biofilm-like, ce îngreunează și mai mult
distrugerea lor(13).
Sistemul imun produce diverse peptide antimicrobiene, însă acestea sunt exprimate și
pe celulele epiteliale din întreg organismul, intervenind în modularea răspunsului
contra diverșilor patogeni. Prezența lor în tractul urinar s-a dovedit a fi importantă în
apărarea față de ITU, iar absența lor a fost corelată cu o susceptibilitate crescută la
infecții. Printre ele, cele mai importante sunt catelicidinele umane (LL-37 și
precursorul său hCAP18), ribonucleaza 7, b-defensine umane, a-defensina 5,
hepcidina, lipocalina 2, lactoferina, psoriasina (proteina S100A7) și uromodulina
(proteina Tamm-Horsfall). Odată cu înțelegerea completă a mecanismului lor de
acțiune și a rolului lor în protecția față de infecții, aceste peptide antimicrobiene s-au
putut transforma în ținte de tratament(13).
Studii moleculare au permis dezvoltarea de substanțe care să împiedice aderarea
bacteriană. Un exemplu este reprezentat de pilicide, molecule inhibitoare ale pililor
CUP (Chaperone-usher pathway pili) prezenți la mai multe bacterii gram-negative.
Din această clasă de pili fac parte și cei de tip 1 și P implicați în ITU provocate de E.
coli uropatogen. Pilicidul ec240 inhibă dezvoltarea pilului de tip 1 și formarea
biofilmului dependent de acesta. Astfel, se reduce semnificativ expresia acestui factor
de virulență al E. coli, ceea ce prezintă o oportunitate de terapie în viitor(14).
Vaccinarea reprezintă în continuare o direcție de cercetare ce poate contribui la
ameliorarea problematicii legate de ITU. Deoarece sideroforii și sistemele de receptare
a fierului sunt mecanisme importante pentru patogenitatea bacteriilor, s-a demonstrat
că vaccinurile îndreptate contra acestor structuri sunt eficiente în prevenirea ITU (15).
Strategia actuală propusă pentru prevenția non-antibiotică a cistitelor acute recurente
cuprinde două părți: sfaturi legate de stilul de viață (abstinența sau reducerea
frecvenței relațiilor sexuale, renunțarea la spermicide ca metodă de contracepție,
menținerea unei igiene adecvate) și recomandarea diverselor terapii complementare
(extract de merișoare, estropen topic, D-manoză)(16).
D-manoza se folosește cu scopul de a opri aderarea E. coli uropatogen de receptorii
manozilați ai uroteliului, prin legarea de domeniile FimH ale pililor de tip 1 (16).
Estrogenul se administrează topic, pentru a normaliza flora vaginală, dovedindu-se a fi
eficient în prevenirea ITU recurente la femei în perioada post-menopauză(13). S-a
demonstrat că acest hormon induce atât exprimarea peptidelor antimicrobiene,
crescând capacitatea de apărare a uroteliului, cât și a proteinelor din joncțiunile
intercelulare, favorizând menținerea integrității epiteliului. Această integritate previne
exfolierea celulelor care ar ajuta la diseminarea infecției, prin purtarea complexelor
IBC intracelulare în alte zone ale tractului urinar. În plus, joncțiunile strânse ajută și la
reducerea numărului de complexe QIR, deoarece bacteriile nu mai pot pătrunde în
straturile mai profunde ale epiteliului(17). In vivo, pe animale de laborator cu
menopauză indusă chirurgical (ovarectomie), s-a arătat că acestea, în urma infecției
cu E. coli uropatogen, prezentau bacteriurie mai crescută, răspuns inflamator mai
puternic și un nivel mai ridicat de interleukină-6 (citokină proinflamatoare),
comparativ cu grupul de control, ceea ce accentua distrugerea tisulară în timpul
procesului. De asemenea, nișa de celulele stem uroteliale prezintă diferențieri
anormale, împiedicând recuperarea adecvată post-infecție. Toate modificările s-au
dovedit a fi reversibile în urma administrării estrogenului(18).
Deși există controverse legate de profilaxia ITU recurente cu ajutorul extractului de
merișoare (cranberries) sub formă de tablete, capsule, pudre sau suc concentrat, unele
studii atestă că un consum regulat poate scădea uropatogenitatea E. coli. Dintr-o
metaanaliză a studiilor clinice randomizate pe acest subiect se desprinde concluzia că
produsele din merișoare nu sunt asociate cu frecvențe mai scăzute de ITU
simptomatice, comparativ cu placebo, aport crescut de apă sau lipsa tratamentului
profilactic. Totuși, limitările studiilor, printre care lipsa de complianță a participanților
și doza scăzută de substanță activă din supliment, nu anulează complet potențialul
efect al acestei metode(19). Un experiment pe model murin a demonstrat faptul că, în
urma incubării bacteriei în urina ce conține metaboliți de merișoare (după un consum
zilnic al unei doze de suc de merișoare), capacitățile E. coli de hemaglutinare,
adeziune urotelială și dezvoltare de biofilm au fost semnificativ diminuate(20).
Alte metode de profilaxie a ITU recurente sunt reprezentate de administrarea vitaminei
D, precum și a terapiilor alternative cu extracte de ierburi medicinale. Acestea din
urmă, pe lângă efectele antiinflamatorii, analgezice și diuretice, reduc și colonizarea
tractului urinar cu bacterii(13).
ITU în practica medicinei de familie
Literatura de specialitate descrie existența unei legături între nivelul de consum al
antibioticelor și rezistența antimicrobiană. O mare parte dintre antibiotice sunt
prescrise de către medicii de familie, în mod empiric. Există puține date asupra
posibilității de reversibilitate (nu doar stopare) a fenomenului de rezistență la
antibiotice, adică de creștere a susceptibilității în urma scăderii consumului acestora.
Un studiu pe această temă a analizat evoluția rezistenței antimicrobiene a bacteriilor
coliforme izolate din uroculturi, în corelație cu prescrierea de antibiotice de către
medicii de familie, pe o perioadă de 7 ani, în Țara Galilor. Rezultatele promițătoare
sugerează o scădere semnificativă statistic în rata de rezistență a bacteriilor, direct
proporțională cu reducerea consumului de antibiotice pentru ITU(21).
În Islanda, prescrierea antibioticelor de către medicii de familie s-a modificat
semnificativ în ultimele două decenii, în încercarea de a împiedica evoluția dezvoltării
rezistenței bacteriene. Pentru ITU necomplicate, utilizarea empirică a antibioticelor
(trimetoprim-sulfametoxazol) a scăzut de la 45% în anul 1995 la 8% în 2014, după
cum reiese dintr-un studiu transversal descriptiv(22).
Perspectiva medicilor de familie asupra tratamentului ITU a fost evaluată într-un
studiu calitativ realizat în Țara Galilor. Participanții la studiu au demonstrat că dețin
informații asupra rezistenței la antibiotice, modificând anumite rate de prescriere a
acestora (mai ales în infecțiile de tract respirator), însă majoritatea consideră că
antibioticele sunt imperative în ITU. Medicii de familie au recunoscut că preferă
tratamentul empiric de la prima vizită a pacientului, pentru a anula disconfortul produs
de simptome și pentru a diminua numărul de reveniri pentru consult. În plus, aceștia au
menționat că alegerea antibioticului nu este de obicei o problemă, folosindu-l pe
același în majoritatea cazurilor. Preferințele lor se bazează pe obișnuință, experiență
sau pe rezultatul de laborator, în caz că acesta este cerut. Foarte puțini erau conștienți
de rata de rezistență antimicrobiană locală (în zona geografică în care își desfășurau
activitatea). Este de luat în considerare și ceea ce așteaptă pacientul de la o vizită la
medic, mai ales în cazul sectorului privat de sănătate. În studiul menționat, medicii au
afirmat că decizia de a nu recomanda antibiotic este mai dificilă atunci când pacientul
plătește pentru consultație(23).
În urma unui studiu randomizat controlat din Anglia, s-a analizat eficiența începerii
administrării antibioticelor de către medicul de familie în cinci momente diferite: de la
început (empiric), după 48 de ore dacă simtomele nu se ameliorează, în funcție de
gravitatea simptomelor (bazată pe un scor calculabil), după un rezultat pozitiv la testul
rapid al urinei sau după o urocultură pozitivă. Nu s-au înregistrat diferențe
semnificative în cazul duratei sau severității simptomelor după aplicarea celor cinci
strategii terapeutice. Se pare că realizarea de rutină a uroculturii nu aduce beneficii,
însă cert este faptul că amânarea prescrierii de antibiotice în funcție de mai mulți
factori are un impact favorabil asupra consumului global și a dezvoltării rezistenței(24).
Mai mult, o parte a acestui studiu a fost reprezentată de aplicarea unui chestionar
femeilor cu ITU care au fost tratate într-una dintre cele cinci variante menționate
anterior, pentru a evalua părerea lor asupra tratamentului antibiotic. Rezultatele au
arătat că acestea reacționează pozitiv la strategii alternative de tratament, însă medicul
de familie are datoria de a le informa corect referitor la motivele pentru care
prescrierea antibioticelor empirice per primam nu este cea mai bună soluție în toate
cazurile(25).
Derularea recentă a unui studiu randomizat de tip cluster (SIMPle - Supporting the
Improvement and Management of Prescribing for urinary tract infections), în Irlanda,
a avut ca scop crearea, implementarea și evaluarea eficacității unui model de
intervenție care să ducă la scăderea consumului de antibiotice, vizând atât practica
medicilor de familie, cât și comportamentul pacienților care se prezintă cu ITU(26).
Printre scopurile acestui studiu s-a numărat și îmbunătățirea calității prescrierii de
antibiotice, în conformitate cu ghidurile clinice (Guidelines for Antimicrobial
Prescribing in Primary Care). În acest sens, s-au realizat ateliere de lucru pentru două
grupe de participanți: o parte dintre medicii de familie au fost instruiți despre noile
modele de tratament din ghiduri, iar altă parte a primit în plus, pe lângă informații din
ghiduri, și date despre beneficiul amânării prescrierii de antibiotice pentru ITU.
Ulterior, s-a observat o îmbunătățire a prescrierii de antibiotice de primă linie în
ambele grupuri, conform indicațiilor primite, crescând procentul de recomandare a
nitrofurantoinei și scăzând cel al chinolonelor. Rata de prescriere globală în al doilea
grup a fost inferioară celei corespunzătoare primului grup, care nu a fost instruit
despre amânarea tratamentului(27).
Concluzii
Abordarea pacientului cu ITU, o patologie frecventă în practica medicilor de familie,
necesită luarea în considerare a mai multor factori, atât pentru un succes al
tratamentului pe termen scurt, cât și pentru unul pe termen lung. Reducerea numărului
de recurențe, precum și cea a ratei de rezistență antimicrobiană sunt două dintre cele
mai importante aspecte legate de tratamentul și profilaxia acestei infecții cu prevalență
crescută în populație.
Cu toate că nu reprezintă cea mai dorită alegere, izolarea germenului și stabilirea
sensibilității la antibiotice sau chimioterapice sunt de dorit. Recomandăm realizarea
unor studii, în colaborare, pentru stabilirea situației reale a implicării agenților
etiologici, precum și sensibilitatea/ rezistența acestora la nivelul regiunilor țării noastre
și la nivel național.
Noile cunoștințe în înțelegerea complexității mecanismelor de acțiune ale
uropatogenilor stau la baza dezvoltării unor terapii eficiente pe viitor, însă rolul
medicilor de familie în rezolvarea adecvată a cazurilor de ITU rămâne fundamental.