Ghid Matematica PDF

Ministerul Educației al Republicii Moldova
Proiectul Educația de calitate în mediul rural din Republica Moldova
Matematica
Ghid de implementare
a curriculumului modernizat
pentru treapta liceală
Elaborat și editat în cadrul Proiectului Educaţie de calitate
în mediul rural din Republica Moldova, finanțat de Banca Mondială.
Autori:
Aprobat la ședința Consiliului Național pentru Curriculum, proces-verbal nr.12 din 5 noiembrie 2010.
Aprobat prin Ordinul nr.810 din 9 noiembrie 2010 al ministrului Educației. Ion Achiri,
Recenzenți: doctor în științe fizico-matematice,
Roman Copăceanu, profesor, grad didactic superior, LT Cărpineni, Hîncești șef de catedră, IȘE (coordonator)
Maria Filipescu, profesoară, grad didactic I, LT „I. Creangă”, Chișinău
Valentina Ceapă,
Editura Cartier, SRL, str. București, nr. 68, Chișinău, MD2012. consultant,
Tel./fax: 24 05 87, tel.: 24 01 95. E-mail: cartier@cartier.md
www.cartier.md Agenția de Evaluare și Examinare a Ministerului Educației
Cărțile Cartier pot fi procurate în toate librăriile bune din România și Republica Moldova. Olga Șpuntenco,
LIBRĂRIILE CARTIER profesoară, grad didactic superior,
Casa Cărții, bd. Mircea cel Bătrân, nr. 9, Chișinău. Tel./fax: 34 64 61. E-mail: casacartii@cartier.md
Librăria din Centru, bd. Ștefan cel Mare, nr. 126, Chișinău. Tel./fax: 21 42 03. E-mail: librariadincentru@cartier.md Liceul Teoretic „Gaudeamus”, Chișinău
Librăria din Hol, str. București, nr. 68, Chișinău. Tel.: 24 10 00. E-mail: librariadinhol@cartier.md
Librăria 9, str. Pușkin, nr. 9, Chișinău. Tel.: 22 37 83. E-mail: libraria9@cartier.md
Colecția Cartier Educațional este coordonată de Liliana Nicolaescu-Onofrei
Editor: Gheorghe Erizanu
Autori: Ion Achiri, Valentina Ceapă, Olga Șpuntenco
Lector: Emilian Galaicu-Păun
Coperta: Vitalie Coroban
Design/tehnoredactare: Ana Cioclo
Prepress: Editura Cartier
Tipărită la Tipografia Centrală (nr. 3521)
Ion Achiri, Valentina Ceapă, Olga Șpuntenco
Matematica. Ghid de implementare a curriculumului modernizat
în învățămîntul liceal
Ediția I, decembrie 2010
© 2010, Ministerul Educației, pentru prezenta ediție.
Toate drepturile rezervate. Cărțile Cartier sînt disponibile în limita stocului și a bunului de difuzare.
Descrierea CIP a Camerei Naționale a Cărții
Matematica. Ghid de implementare a curriculumului modernizat în învățămîntul liceal / Ion Achiri, Valentina Ceapă,
Olga Șpuntenco. – Ch.: Cartier, 2010 (F.E.-P. „Tipogr. Centrală”). – 116 p. – (Colecția „Cartier educațional”).
ISBN 978-9975-79-646-0
37.016.046:51
A 16
4 Matematica G h i d d e i m p l e Matematica
mentare a curriculumului modernizat pentru treapta liceală 5
Sumar
A r g u me nt .......................................................................................................................................................................... 5
1. Curriculumul modernizat de matematică pentru liceu: cadru conceptual, structură și conținut ........ 6
Multstimaţi colegi!
1.1. Ce este curriculumul școlar de matematică pentru liceu? .............................................................................. 6
1.2. Pe ce principii este construit curriculumul școlar la matematică în Republica Moldova? .......................... 6
Reforma curriculară în Republica Moldova este direcţionată spre realizarea
1.3. Pe ce se pune accentul în predarea-învăţarea-evaluarea matematicii în contextul curricular? ................. 7 unui învăţămînt de calitate, inclusiv la treapta liceală. În practica educaţională se
1.4. Care sînt avantajele curriculumului axat pe formarea de competenţe? ......................................................... 8 implementează a treia generaţie de curriculum. Trecerea de la curriculumul axat
1.5. Ce modificări au întervenit în curriculumul modernizat de matematică pentru liceu comparativ pe obiective la curriculumul axat pe formarea de competenţe implică apariţia mul-
cu curriculumul precedent? ................................................................................................................................ 9
tor întrebări. Vă propunem prezentul ghid în care, sperăm, veți găsi răspunsuri la
2. Taxonomia competențelor școlare și a obiectivelor educaționale la matematică .................................. 15 multe dintre întrebările ce vă frămîntă la etapa actuală, privind procesul educa-
2.1. Ce este competenţa școlară? ................................................................................................................................ 15
2.2. Care este taxonomia competenţelor în învăţămîntul preuniversitar din Republica Moldova? ................ 16
ţional la matematică și implementarea curriculumului modernizat. Lucrarea este
2.3. Cum se formează competenţele? ........................................................................................................................ 18 elaborată în formă de dialog dintre autori și cititor. Astfel puteţi afla răspunsurile
2.4. Care este rolul obiectivelor în formarea competenţelor? ............................................................................... 19 la 33 de întrebări semnificative, repartizate pe opt compartimente. Întrebările și
2.5. Ce nivele de clasificări ale obiectivelor corespund taxonomiei lui Bloom? ................................................. 20 răspunsurile, de regulă, se referă atît la aspectele strategice, teoretice, cît și la cele
2.6. Ce categorii de obiective pot fi realizate în cadrul activităţii didactice (lecţiei)? ....................................... 21 aplicative ale predării-învăţării-evaluării matematicii în liceu la profilul real și
2.7. Ce modalităţi de operaţionalizare a obiectivelor la matematică pot fi utilizate în practica educaţională? .... 22
la cel umanistic în contextul implementării curriculumului modernizat. Consi-
2.8. Ce verbe nu se utilizează la formularea obiectivelor educaționale? ............................................................. 23
2.9. Ce norme trebuie respectate în formularea obiectivelor operaţionale ale activităţii didactice (lecţiei) derăm această lucrare funcţională astfel încît, paralel cu algoritmii incluși, ea dă
la (de) matematică? ............................................................................................................................................ 24 posibilitate profesorului să abordeze creativ cele propuse și recomandate. Desigur,
2.10. Cum se convertesc subcompetenţele în obiective? ......................................................................................... 25 în final, profesorul e cel ce-și selectează și determină strategiile și tehnologiile
3. Principii și strategii didactice la matematică ......................................................................................................... 26 respective pentru a obţine succesul în atingerea obiectivelor preconizate și în for-
3.1. Pe ce principii se axează procesul educaţional modern la matematică? ...................................................... 26 marea competenţelor. Este foarte important să se conștientizeze că în Republica
3.2. Ce tehnologii didactice de tip formativ pot fi utilizate din perspectiva formării competenţelor? ............ 28
Moldova învăţămîntul liceal nu este un învăţămînt obligatoriu și că la liceu pot
3.3. În ce constă specificul predării-învăţării-evaluării matematicii în mediul rural și în mediul urban? .... 33
să înveţe copiii care posedă aptitudinile respective, doresc să înveţe și fac totul
4. Proiectarea didactică de lungă durată la matematică ....................................................................................... 36
4.1. Cum se elaborează proiectul didactic de lungă durată? ................................................................................ 36
pentru ca, fiind ghidaţi de profesori, să-și valorifice la maximum potenţialul in-
4.2. Care este proiectarea didactică de lungă durată (orientativă) pentru profilul real? ................................... 37 telectual personal, înzestrîndu-se astfel cu un set de competenţe menite să asigure
4.3. Care este proiectarea didactică de lungă durată (orientativă) pentru profilul umanistic? ........................ 52 o continuitate între învăţămîntul preuniversitar și cel universitar și o integrare
5. Curriculumul modernizat și proiectarea evaluării rezultatelor școlare ....................................................... 63 profesională ulterioară optimă sau o inserţie socială adecvată.
5.1. Cum se realizează evaluarea rezultatelor școlare din perspectiva formării competenţelor? .................... 63 Responsabilitatea educaţională a profesorului de matematică de liceu și ponde-
5.2. Cum se realizează evaluarea finală (sumativă) a rezultatelor școlare la matematică în cadrul rea matematicii ca disciplină școlară în liceu este majoră. De faptul cum elevii, fie
sesiunilor în clasele X-XII? ................................................................................................................................ 68
de la profilul real, fie de la profilul umanist, însușesc matematica depinde în mare
5.3. Ce teste integrative pot fi propuse elevilor la evaluarea finală în clasele X-XII? ......................................... 75
măsură succesele acestora la studiul multora dintre celelalte discipline școlare.
6. Lecția modernă de matematică și specificul ei ..................................................................................................... 82
6.1. Care sînt cerinţele pentru o lecţie modernă de matematică? ........................................................................ 82 Așadar profesorul de matematică va ţine cont atît de specificul matematicii „ca re-
6.2. Pe ce clasificare a tipurilor de lecţii se fundamentează procesul educaţional la matematică? .................. 82 gină a tuturor știinţelor”, cît și de faptul că matematica este disciplina care asigură
6.3. Cum se elaborează un proiect didactic la matematică în corelare cu tipurile de lecţii indicate în 6.2? ........ 85 și studierea conștientizată a majorităţii disciplinelor școlare.
6.4. Cum poate fi organizată predarea-învăţarea-evaluarea matematicii pe module? .................................... 102 Dragi colegi, vă invităm să citiţi cu atenţie prezentul ghid și să utilizaţi adecvat
6.5. Cum se evaluează (autoevaluează) lecţia de matematică? ........................................................................... 104 și creativ cele expuse în el. Vă dorim multe succese în implementarea curriculu-
7. Suportul didactic la matematică pentru învățămîntul liceal ......................................................................... 107 mului modernizat și realizarea unui învăţămînt matematic de calitate în liceu.
7.1. Ce suport didactic poate fi utilizat în procesul educaţional la matematică? ............................................. 107
7.2. Care este rolul manualului de matematică în procesul educaţional modern? .......................................... 108 Autorii
8. Probleme integrative la matematică pentru liceu ............................................................................................. 109
8.1. Cum pot fi utilizate problemele de matematică de tip cascadă din perspectiva formării competenţelor? .... 109
8.2. Ce tipuri de probleme integrative pot fi utilizate în procesul formării competenţelor? .......................... 111
Bi bl i o g r a fi e .................................................................................................................................................................. 116
6 Matematica Ghid de implementare a curriculumului modernizat pentru treapta liceală 7
1. Curriculumul modernizat O astfel de proiectare strategică orientează curriculumul școlar și procesul edu-
caţional spre achiziţiile finale – competenţe pe care elevii ar trebui să le manifeste/
de matematică pentru liceu: demonstreze în urma parcurgerii unor anumite experienţe în formare/învăţare.
cadru conceptual, structură și conținut Fundamentale pentru construcţia curriculumului de matematică și, în ansam-
blu, al învăţămîntului matematic preuniversitar sînt principiile:
1.1. Ce este curriculumul școlar de matematică I. Principiul constructiv (sau al structuralităţii) – vizează procesul de reluare
sistematică a informaţiilor, conceptelor de bază ca pe un aspect esenţial al predă-
pentru liceu? rii-învăţării. Nu este vorba de o recapitulare pur și simplu a informaţiilor esenţiale
Curriculumul școlar de matematică pentru clasele X-XII reprezintă instru- parcurse, ci de predarea, însușirea și realizarea punţilor de legatură dintre ele. În
mentul didactic și documentul normativ principal ce descrie condiţiile învăţării contextul acestui principiu învăţămîntul matematic modern se realizează concen-
și performanţele de atins la matematică în liceu, exprimate în competenţe, sub- tric în spirală, fiind axat pe noţiunea (conceptul) matematică. În ansamblu este
competenţe, conţinuturi și activităţi de învăţare și evaluare. vorba despre formarea la elevi a unor structuri mintale specifice matematicii (vezi
Curriculumul școlar de matematică pentru liceu este corelat cu textul curricu- Modelul didactic-cognitiv al disciplinei școlare „Matematica”[2]).
lumului pentru clasele a V-a – a IX-a. II. Principiul formativ – constă în predarea/formarea directă de capacităţi ale
Curriculum (lat.) – parcurs, cale, alergare. intelectului uman. Desigur, acestea nu pot fi predate direct, ele se structurează
în timp în urma unor antrenamente mintale, sistematice, complexe, direcţionate
1.2. Pe ce principii este construit curriculumul spre un scop fixat.
școlar la matematică în Republica Moldova? Fiind realizat în concordanţă cu curriculumul respectiv, procesul educaţio-
nal la matematică în învăţămîntul preunversitar este, de asemenea, axat pe aceste
Accentuăm că sensul major al paradigmei educaţionale la matematică în liceu
două principii fundamentale.
este formarea și dezvoltarea competenţelor pentru a realiza dezvoltarea deplină
a personalităţii absolventului liceului și a-i permite accesul acestuia la următoa-
rea etapă/treaptă a învăţămîntului și/sau integrarea lui socială pentru a realiza o
1.3. Pe ce se pune accentul în predarea-învăţarea-
carieră profesională adecvată. Astfel, matematica este o disciplină obligatorie de evaluarea matematicii în contextul curricular?
studiu pentru toate clasele și profilurile și fundamentală pentru studiul celorlalte Comparativ cu tratarea tradiţională a matematicii în învăţămîntul preuniver-
discipline școlare. sitar, prin noua paradigmă educaţională (numită „structural-cognitivă”) la mate-
Proiectarea curriculumului a fost ordonată de principiile: matică sînt conturate următoarele schimbări calitative:
– asigurarea continuităţii la nivelul claselor și ciclurilor; – reorientarea de la abordarea de tip academic a domeniilor matematice spre
– actualitatea informaţiilor predate și adaptarea lor la nivelul de vîrstă al elevi- prezentarea unor varietăţi de situaţii problematice, pentru a crea deschideri
lor, centrarea pe elev; către domeniile matematicii;
– centrarea pe aspectul formativ; – micșorarea ponderii de aplicare de algoritm în favoarea utilizării diferitelor
– corelaţia transdisciplinară-interdisciplinară (eșalonarea optimă a coţinuturi- strategii în rezolvarea de probleme;
lor matematice corelate cu disciplinele ariei curriculare, asigurîndu-se coeren- – minimalizarea memorărilor, repetărilor și amplificarea explorărilor/investi-
ţa pe verticală și orizontală); gărilor la orice nivel de studiu al matematicii;
– delimitarea pe profiluri (real, umanistic) a unui nivel obligatoriu de pregătire – trecerea de la organizarea activităţilor de învăţare unice pentru toţi elevii la
matematică a elevilor și profilarea posibilităţilor în învăţare și de obţinere de activităţi variate (individuale, pe grup etc.) în funcţie de nivelul de dezvoltare
noi performanţe; al fiecărui elev;
– centrarea clară a tuturor componentelor curriculare pe rezultatele finale – – diminuarea rigidităţii notei la evaluare, ca factor subiectiv, și transformarea
competenţe specifice și subcompetenţe la matematică. procesului de evaluare ca atare într-un mijloc de stimulare a elevului, de auto-
evaluare și autoaprciere corectă.
Sensul major al referinţelor actuale în predarea-învăţarea matematicii constă • focalizează actul didactic pe achiziţiile finale ale elevului
în deplasarea accentului de pe predarea de informaţii de către profesor pe dobîn- • adoptează un nou model de stabilire a finalităţilor educaţionale, formulate în
direa de către elevi a cunoștinţelor funcţionale, formarea de capacităţi mintale și termeni de competenţe
atitudini și, în ansamblu, pe formarea de competenţe în domeniul ales din pers- • are ca punct de plecare profilul de formare al absolventului din învăţămînt
pectiva profesională ulterioară. secundar general
Curriculumul modernizat își propune să formeze la elevi competenţe, adică • articulează toate componentele curriculare angajate în acţiunea integrată de
un sistem integrat de cunoștinţe, deprinderi, capacităţi, valori și atitudini, prin predare-învăţare-evaluare, proprii paradigmei curriculare
demersuri didactice care să indice explicit apropierea conţinuturilor învăţării de
• sprijină valorile promovate de școala contemporană
practica învăţării eficiente. În demersul didactic, centrul acţiunii devine elevul și
• are deschidere spre conţinuturi pluri-, inter/transdisciplinare
nu predarea noţiunilor matematice ca atare. Accentul trece de la „ce” să se înveţe,
la „în ce scop” și „cu ce rezultate”. Evaluarea se face în termeni calitativi; capătă • raportează achiziţiile dobîndite de către elev în contexte concrete
semnificaţie dimensiuni ale cunoștinţelor dobîndite, cum ar fi: esenţialitate, pro- • sporește libertatea profesorului
funzime, funcţionalitate, durabilitate, orientare axiologică, stabilitate, mobilitate, • evaluarea devine formativă la fiecare etapă a învăţării
diversificare, amplificare treptată. • oferă elevului libertate în manifestarea și valorificarea intelectului personal
• exprimă și dimensiunea socială a educaţiei, astfel încît absolvenţii înzestraţi
1.4. Care sînt avantajele curriculumului axat cu competenţe funcţionale vor rezolva cu succes unele probleme din viaţa co-
pe formarea de competenţe? tidiană
• favorizează proiectarea și desfășurarea procesului instructiv-educativ din
Curriculumul modernizat: perspectiva unui sistem de valori educaţionale
• furnizează procesului de învăţămînt direcţii mai clare de formare-dezvoltare • promovează prin toate formele și dimensiunile educaţiei referenţialul axiologic
a personalităţii elevului
• reflectă așteptările sociale referitoare la ceea ce va ști, va ști să facă și cum va fi
• armonizează finalităţile educaţiei din Republica Moldova cu finalităţile din elevul la o anumită treaptă de învăţămînt într-un anumit domeniu de studii.
sistemele de învăţămînt din Europa
• marchează o schimbare strategică dinspre obiectivele pedagogice spre com- 1.5. Ce modificări au întervenit în curriculumul
petenţele școlare și o mutaţie de accent dinspre evaluarea sumativă/normativă
spre evaluarea formativă și formatoare modernizat de matematică pentru liceu
• sugerează o abordare integratoare a activităţii de formare-evaluare a compe- comparativ cu curriculumul precedent?
tenţelor școlare
a) Modificările privind concepţia didactică a disciplinei Matematica
• se racordează la nevoile de formare ale elevului și la cerinţele vieţii sociale
Sensul major al paradigmei educaţionale la matematică în liceu este formarea
• schimbă misiunea școlii în condiţiile societăţii bazate pe cunoaștere
și dezvoltarea competenţelor pentru a realiza dezvoltarea deplină a personalităţii
• orientează spre formarea cetăţenilor productivi și promovează școala priete-
absolventului liceului și a-i permite accesul acestuia la următoarea etapă/treaptă a
noasă copilului
învăţămîntului și/sau integrarea lui socială pentru a realiza o carieră profesională
• înzestrează elevii, pe parcursul școlarităţii, cu un ansamblu de competenţe adecvată. Astfel, accentuăm repetat, matematica este o disciplină obligatorie de
funcţionale, care le va permite îndeplinirea unor sarcini semnificative din via- studiu pentru toate clasele și profilurile și fundamentală pentru studiul celorlalte
ţa reală discipline școlare.
• favorizează transferul și mobilizarea cunoștinţelor în vederea accentuării di-
mensiunii acţionale a instruirii b) Modificările privind structura curriculumului modernizat
• marchează trecerea de la un enciclopedism al cunoașterii la o cultură a acţiunii Structura curriculumului modernizat axat pe formarea de competenţe diferă
contextualizate de structurile generaţiilor precedente ale curriculumurilor la matematică pentru
liceu.
Un element de noutate într-un curriculum proiectat este prezenţa în compar- În curriculumul pentru profilul real s-au efectuat următoarele modificări:
timentul Preliminarii a secvenţei Administrarea disciplinei. – s-au concretizat tipurile de ecuaţii, inecuaţii, sisteme și totalităţi preconizate
Concepţia didactică a disciplinei este un compartiment tradiţional în struc- pentru a fi studiate în clasa a X-a, în clasa a XI-a și clasa a XII-a;
tura unui curriculum școlar. Concepţia didactică a disciplinei matematica este – unele ecuaţii algebrice de grad superior (ecuaţiile bipătratice, binome, reci-
una modernă – axarea pe formarea de competenţe. Specificul acestei concepţii proce de gradul III și IV) se vor studia în cadrul modulului Numere complexe
este evidenţiat în curriculum. Importantă, din perspectiva formării competenţe- (clasa a XI-a);
lor, este lista de valori și atitudini care se preconizează a fi formate la elevi prin – s-a exclus din cursul liceal modulul Elemente de logică matematică (clasa a X-
atingerea obiectivelor afective corespunzătoare ale lecţiei. a) (atenţionăm: elemente de logică matematică se studiază în cadrul diverselor
În compartimentul Competenţele-cheie/transversale utilizatorul va găsi cele compartimente din matematică atît în gimnaziu, cît și în liceu);
10 competenţe fixate pentru întreg sistemul de învăţămînt din Republica Moldo- – materia de studii referitoare la poligoane regulate (transferate din gimnaziu în
va, la formarea cărora vor contribui toate disciplinele școlare. liceu) se va studia detaliat în clasa a X-a;
Concretizarea competenţelor-cheie pentru treapta liceală este prezentată în – dintre aplicaţiile metodei inducţiei matematice se va studia în clasa a X-a doar
compartimentul Competenţele-cheie/transversale și transdisciplinare pentru aplicaţiile ei la demonstraţia unor identităţi numerice;
treapta liceală de învăţămînt. – s-a revenit la studiul funcţiilor injective, surjective, bijective (clasa a X-a);
Competenţele specifice ale disciplinei Matematica concretizează rezultatele, – studiul funcţiilor trigonometrice inverse (clasa a X-a) include numai însușirea
în contextul formării competenţelor, preconizate pentru a fi obţinute la finele stu- definiţiilor respective, a proprietăţilor indicate în curriculum ( [1, p.17]) și cal-
diului matematicii în liceu. culul valorilor funcţiilor trigonometrice inverse ale numerelor reale uzuale;
Compartimentul Repartizarea temelor pe clase și pe unităţi de timp îl va aju- – s-a exclus din cursul liceal studiul rangului matricei și, respectiv, rezolvarea
ta pe profesor să-și proiecteze adecvat activităţile educaţionale. sistemelor de ecuaţii liniare utilizînd rangul matricei (clasa a XI-a);
În compartimentul Subcompetenţe, conţinuturi, activităţi de învăţare și eva- – în cadrul studiului șirurilor de numere reale se vor studia progresiile aritme-
luare pe clase sînt determinate rezultatele (subcompetenţele) care se vor obţine tică și geometrică și aplicaţiile acestora (transferate de la gimnaziu în liceu)
în cadrul studierii fiecărei unităţi de învăţare în fiecare clasă și instrumentele (clasa a XI-a);
(conţinuturile și metodologiile recomandate referitoare la învăţarea și evaluarea – privind studiul limitei șirului de numere reale, se vor introduce numai noţiu-
capitolelor respective) corespunzătoare. nile de limită a unui șir, șir convergent și șir divergent și se va trece imediat la
Compartimentul Strategii didactice: orientări generale orientează profeso- studiul limitei funcţiei, fără a face aprofundări în studiul limitei șirului (clasa
rul spre reevaluarea și înnoirea strategiilor, tehnologiilor și metodelor folosite în a XI-a);
practica educaţională la matematică în contextul formării competenţelor. – dintre limitele remarcabile (clasa a XI-a) obligatorii sînt numai cele trei limite
În formarea competenţelor un rol important îl are realizarea interdisciplina- remarcabile indicate în curriculum ([1, p,21]);
rităţii, cel puţin în cadrul ariei curriculare. În acest context noul curriculum pro- – se vor studia aplicaţii directe ale derivatelor în fizică, geometrie, economie
pune un set de sugestii interdisciplinare ([1, p. 50]). (pe exemple simple) (clasa a XI-a);
În compartimentul Strategii de evaluare sînt specificate cerinţele principiale – în cadrul modulelor Paralelismul în spaţiu și Perpendicularitatea în spaţiu
referitoare la evaluarea rezultatelor școlare din perspectiva formării competenţe- se recomandă să se studieze și criteriile (condiţiile) de paralelism și perpendi-
lor. cularitate a dreptelor în context analitic: k1 = k2; k1 · k2 = –1, unde k1 și k2 sînt
Lista Referinţelor bibliografice prezentată în curriculum este completată cu pantele dreptelor respective (clasa a XI-a);
noi surse bibliografice, în care profesorul poate să găsească idei și materiale opor- – privind transformările izometrice în spaţiu, s-a revenit la studiul rotaţiei fi-
tune pentru a obţine succes la implementarea curriculumului. gurii în jurul axei date (clasa a XI-a);
c) Modificările privind repartizarea conţinuturilor (materia de studiu) – s-a exclus din cursul liceal modulul Polinoame cu coeficienţi complecși (clasa
pe clase a XII-a);
– dintre secţiunile în corpurile geometrice se vor studia și aplica numai secţiu- – privind axiomatica geometriei în plan și în spaţiu, se vor studia numai ele-
nile diagonale, secţiunile axiale, secţiunile ce conţin înălţimea, secţiunile mentele de bază ale acestor axiomatici, fără a cere de la elevi cunoașterea apro-
paralele cu bazele în poliedre și corpuri rotunde (geometria, clasa a XII-a); fundată a acestor axiomatici; studiul se va realiza doar la nivel de cunoaștere
– privind integralele nedefinite se va studia numai o metodă de schimbare de (clasa a X-a, clasa a-XI);
variabilă, cea indicată în curriculum ([1, p. 28]) (clasa a XII-a); – în cadrul modulului Șiruri de numere reale se vor studia progresiile aritme-
– calculul integralei definite se va efectua prin formula lui Leibniz-Newton, iar tică și geometrică și aplicaţiile acestora (transferate de la gimnaziu în liceu)
primitiva funcţiei de sub integrală se va afla itilizînd metodele respective pen- (clasa a XI-a);
tru calculul integralei nedefinite. Așadar pentru integrala definită nu se va – este exclusă din curriculum materia de studii privind limitele de șiruri (clasa
insista asupra utilizării formulei de integrare prin părţi și mici asupra metodei a XI-a);
de schimbare de variabilă (clasa a XII-a); – nu se va studia modulul Limite de funcţii. Funcţii continue (clasa a XI-a);
– aplicaţiile integralei definite se vor studia doar pentru calculul ariei subgrafi- – noţiunea limita funcţiei într-un punct va fi introdusă în cadrul modulului
cului funcţiei și volumul corpului de rotaţie (clasa a XII-a); Funcţii derivabile (clasa a XI-a);
– în cadrul modulului Elemente de statistică se vor studia Elemente de calcul – aplicaţii ale derivatelor în studiul variaţiei funcţiei se va face numai pentru
financiar (clasa a XII-a). Elementele de calcul financiar (procente, dobînzi, funcţiile polinominale (clasa a XI-a);
TVA, preţ de cost, profit, tipuri de credite, buget, buget familial, buget personal) – se vor studia aplicaţii directe ale derivatelor în fizică, geometrie, economie
reprezină materia de studiu inclusă pentru prima dată în curriculumul pentru (pe exemple simple) (clasa a XI-a);
liceu în Republica Moldova. – privind studiul numerelor complexe, se va studia numai forma algebrică a
– s-a exclus din cursul liceal modulele Dreapta și Conice (clasa a XII-a); acestora (clasa a XI-a);
– conicele, ca locuri geometrice de puncte, se vor studia la nivel de cunoaștere în – privind studiul transformărilor geometrice în spaţiu, nu se va studia rotaţia în
cadrul modulului Corpuri rotunde (clasa a XII-a). jurul axei date, asemănarea și translaţia (clasa a XI-a);
În curriculumul pentru profilul umanistic s-au efectuat următoarele modi- – calculul integralelor nedefinite se va face numai în baza proprietăţilor studia-
ficări: te și tabelei de integrale nedefinite (clasa a XII-a);
– s-au concretizat tipurile de ecuaţii, inecuaţii, sisteme și totalităţi preconizate – aplicaţiile integralei definite vor fi studiate numai la nivel de calculare a ariei
pentru a fi studiate în clasa a X-a, clasa a XI-a și clasa a XII-a; subgraficului funcţiei (clasa a XII-a);
– este exclusă din materia obligatorie de studii metoda inducţiei matematice și – privind secţiunile cu plane în corpuri geometrice, se vor studia numai sec-
aplicaţiile ei (clasa a X-a); ţiunea diagonală, secţiunea axială, secţiunea paralelă cu bazele, secţiuni ce
conţin înălţimea (clasa a XII-a);
– s-a exclus din cursul liceal modulul Elemente de logică matematică (clasa a X-
a) (atenţionăm: elemente de logică matematică se studiază în cadrul diverselor – conicele, la profilul umanistic, nu se vor studia;
teme atît în gimnaziu, cît și în liceu); – din materia de studii referitoare la Elemente de statistică și Elemente de pro-
– nu se vor studia funcţiile trigonometrice și funcţiile trigonometrice inverse, babilităţi sînt excluse temele Variabila aleatoare. Valoarea medie a variabilei
ecuaţiile și inecuaţiile trigonometrice (clasa a X-a); aleatoare (clasa a XII-a);
– sînt excluse din curriculumul pentru profilul umanistic funcţiile înjective, – în cadrul modulului Elemente de statistică se vor studia Elemente de calcul
surjective, bijective (clasa a X-a); financiar (clasa a XII-a). Elementele de calcul financiar (procente, dobînzi,
TVA, preţ de cost, profit, tipuri de credite, buget, buget familial, buget personal)
– nu se va studia modulul Binomul lui Newton (clasa a X-a);
reprezină materia de studiu inclusă pentru prima dată în curriculumul pentru
– din trigonometrie se va studia numai materia indicată în curriculum ([1, p.
liceu în Republica Moldova.
36]) – cercul trigonometric, identităţile trigonometrice fundamentale uzuale,
formulele de reducere, formulele sumei, formulele unghiului dublu și tabelul S-a restructurat pe clase materia de studiu referitoare la geometrie (pentru am-
valorilor sin, cos, tg, ctg ale unor mărimi uzuale ale unghiurilor (clasa a X-a); bele profiluri): a) în clasa a X-a se va studia: recapitularea și completarea geome-
triei în plan; b) în clasa a XI-a se vor studia: 1) elemente ale sistemului axiomatic
al geometriei în plan și spaţiu; 2) paralelismul și perpendicularitatea în spaţiu; 3)
2. Taxonomia competențelor școlare și
transformările geometrice în spaţiu;; c) în clasa a XII-a se vor studia: 1) poliedrele; a obiectivelor educaționale la matematică
2) corpurile rotunde; 3) noţiuni elementare privind conicele.
d) Recomandări privind realizarea interdisciplinarităţii în cadrul 2.1. Ce este competenţa școlară?
studierii matematicii
Reforma curriculară în Republica Moldova se fundamentează pe o nouă abor-
Ţinînd cont de faptul că activitatea cotidiană și profesională implică rezolva-
dare în pedagogie, numită pedagogia competenţelor, și pe promovarea unei didac-
rea unor probleme complexe ce necesită cunoștinţe și capacităţi integrative din
tici funcţionale, care vizează formarea la elevi a unui sistem de competenţe nece-
diverse discipline, curriculumul, prin secvenţa Strategii didactice: orientări ge-
sare acestora pentru continuarea studiilor și în viată, avind menirea să asigure o
nerale([1, p. 49-50]), direcţionează profesorii de matematică spre realizarea co-
integrare socială cît mai bună.
nexiunilor interdisciplinare, cel puţin în cadrul ariei curriculare „Matematică și
Competenţa școlară este un ansamblu/sistem integrat de cunoștinţe, capa-
Știinţe”, ceea ce va contribui la o pregătire mai calitativă a elevilor către viaţă și
cităţi, deprinderi și atitudini dobîndite de elev prin învăţare și mobilizate în
formarea competenţelor preconizate. În acest aspect profesorul de matematică va
contexte specifice de realizare, adaptate vîrstei elevului și nivelului cognitiv al
utiliza orice posibilitate de a exemplifica aplicaţii ale matematicii, cel puţin în fizi-
acestuia, în vederea rezolvării unor probleme cu care acesta se poate confrunta
că, chimie, biologie, informatică, economie, în viaţa cotidiană și în alte domenii.
îu viaţa reală.
Astfel, în acest ghid la p. 75-81 sînt propuse exemple de teste interdisciplinare
Competenţele reprezintă un pachet transferabil și multifuncţional de
la matematică pentru clasele a X-a – a XII-a.
cunoștinţe, capacităţi, deprinderi și atitudini care îi permite individului să-și rea-
În măsura posibilităţilor orele de matematică vor fi asistate de calculator. Pro-
lizeze împlinirea și dezvoltarea profesională, incluziunea socială și inserţia profe-
fesorul de matematică va utiliza în activitatea profesională softurile educaţionale
sională în domeniul respectiv. Competenţa se naște și se evaluează la confluenţa
la matematică.
sensurilor date de verbele a ști, a ști să faci, a ști să fii, a ști să convieţuești, a ști
să devii, deci nu este rezultatul acţiunii educaţionale numai pe domeniul cognitiv,
ci se raportează și la cel afectiv-atitudinal și psihomotor. Astfel fiecare competen-
ţă posedă o structură internă bine determinată ce include: cunoștinţe, capacităţi
cognitive, capacităţi praxiologice, atitudini, emoţii, valori etice, morale, motiva-
ţii.
Profesorul va conștientiza că achiziţiile finale în termeni de competenţe nu
sînt niște liste de conţinuturi disciplinare care trebuie memorate. Pentru ca un
elev să-și formeze o competenţă este necesar ca el:
– să stăpînească un sistem de cunoștinţe fundamentale în funcție de
problema care va trebui rezolvată în final;
– să posede deprinderi și capacităţi de utilizare/aplicare în situaţii sim-
ple/standarde pentru a le înţelege, realizînd astfel funcţionalitatea
cunoștinţelor obţinute;
– să rezolve diferite situaţii-problemă, conștientizînd astfel cunoștinţele
funcţionale în viziunea proprie;
– să rezolve situaţii semnificative în diverse contexte care prezintă anu-
mite probleme din viaţa cotidiană, manifestînd comportamente/atitu-
dini conform achiziţiilor finale, altfel spus – competenţa.
2.2. Care este taxonomia competenţelor în învăţă- 6. Competenţe digitale, în domeniul tehnologiilor informaţionale și comunicaţio-
nale – vizează utilizarea cu încredere, la școală, în timpul liber și pentru comuni-
mîntul preuniversitar din Republica Moldova? care, a mijloacelor electronice. Aceste competenţe se referă la formarea gîndirii
logice și critice, la abilităţile de căutare, procesare, analiză și selectare, manage-
Curriculumul este fundamentat pe competenţele-cheie/transversale, stabilite
ment al informaţiei la standarde înalte și la abilităţi dezvoltate de comunicare.
pentru sistemul de învăţămînt din Republica Moldova
Pentru nivelul de bază, abilităţile TIC cuprind utilizarea tehnologiei multimedia
Evidenţiem conţinutul comprehensiv al competenţelor-cheie/transversale: pentru a primi, a evalua, a stoca, a produce, a prezenta și a schimba informaţii și
1. Competenţe de învăţare/de a învăţa să înveţi – vizează disponibilitatea elevu- pentru a comunica, a participa în reţele prin intermediul Internetului.
lui de a organiza și a reglementa propria învăţare, atît individual, cît și în grup; 7. Competenţe interpersonale, civice, morale. Competenţele de relaţionare inter-
abilitatea de a organiza eficient timpul; de a achiziţiona, a procesa, a evalua personală cuprind toate formele comportamentale care trebuie stăpînite pen-
și a asimila noi cunoștinţe; de a aplica noile cunoștinţe și deprinderi într-o tru ca un individ să fie capabil să participe eficient și constructiv la viaţa socia-
varietate de contexte – acasă, la școală, în educaţie și instruire. În termeni mai lă și să rezolve conflictele, dacă e cazul. Abilităţile interpersonale sînt necesare
generali, „a învăţa să înveţi” contribuie în mod eficient la managementul tra- pentru interacţiunea efectivă, în mod individual și în grup, și sînt utilizate atît
seului personal și profesional. în domenii private, cît și în domenii publice.
2. Competenţe de comunicare în limba maternă/limba de stat – vizează abilita- 8. Competenţe de autocunoaștere și autorealizare – vizează capacitatea elevu-
tea elevului de a exprima și interpreta gînduri, sentimente și fapte atît pe cale lui de înţelegere și apreciere a sinelui; de reflecţie asupra comportamentului
orală, cît și în scris (ascultare, vorbire, lectură și scriere), și de a interacţiona său în societate; valorificarea propriilor talente și capacităţi; autodeterminarea
într-un mod adecvat în cadrul întregii game a contextelor sociale și culturale școlară, profesională, socială; construirea unui plan al vieţii sale etc.; formarea
– în educaţie și instruire, acasă sau în timpul liber. personalităţii sale.
3. Competenţe de comunicare într-o limbă străină – vizează aceleași dimensiuni 9. Competenţe culturale, interculturale (a recepta și a crea valori) – vizează apro-
ca și comunicarea în limba maternă: se bazează pe abilitatea de a înţelege, de prierea valorilor culturii (naţionale și general-umane) pe care elevul trebuie
a exprima și de a interpreta gînduri, sentimente și fapte atît pe cale orală, cît și să le cunoască și să le interiorizeze: aprecierea particularităţilor culturii na-
în scris (ascultare, vorbire, lectură și scriere), într-o gamă potrivită de contex- ţionale, a etniilor conlocuitoare și a celei universale; bazele culturologice ale
te sociale – acasă, pe stradă, la școală etc., în educaţie și instruire – conform fenomenelor și tradiţiilor de familie, sociale; rolul știinţei și religiei în viaţa
dorinţelor sau nevoilor individului. Comunicarea într-o limbă străină, de ase- omului, influenţa lor asupra lumii; cultura timpului liber. Exprimarea cultu-
menea, apelează la abilităţi de mediere și înţelegere culturală. rală cuprinde aprecierea importanţei exprimării creative a ideilor, experienţe-
4. Competenţe de baza în matematică, știinţe și tehnologie – vizează alfabetiza- lor și emoţiilor prin intermediul diferitelor medii, incluzînd muzica, expresia
rea în matematică, abilitatea de a aduna, scădea, înmulţi și împărţi mental sau corporală, literatura și artele plastice.
în scris pentru a rezolva o gamă de probleme în situaţiile vieţii de fiecare zi. 10. Competenţe antreprenoriale, spirit de iniţiativă și antreprenoriat. Antrepre-
Accentul se pune mai degrabă pe proces decît pe rezultat, pe activitate decît pe noriatul are o componentă activă și una pasivă: cuprinde atît capacitatea de
cunoaștere. Alfabetizarea știinţifică se referă la abilitatea și dorinţa de a utiliza a induce schimbări, cît și capacitatea de a le primi, sprijini și adapta la inova-
cunoștinţele și metodologia menite să explice lumea naturală. Competenţa în ţia adusă de factorii externi. Antreprenoriatul vizează capacitatea de analiză
tehnologie e văzută ca înţelegere și aplicare a acelor cunoștinţe și metode care a situaţiei pe piaţa muncii, abilitatea de a acţiona în corespundere cu profilul
pot modifica cadrul natural ca răspuns la nevoile și doleanţele oamenilor. personal și social, implică asumarea responsabilităţii pentru acţiunile cuiva,
5. Competenţe acţional-strategice – vizează capacitatea elevului de a identifica pozitive și negative, dezvoltarea unei viziuni strategice, stabilirea obiectivelor
și a rezolva probleme, de a-și planifica activitatea, acţiunile, de a determina și realizarea lor, precum și motivarea de a reuși.
scopurile și a prognoza rezultatele așteptate, de a alege istrumentele necesare Competenţele-cheie/transversale sînt concretizate prin competenţele trans-
de lucru, de a realiza activitatea conform planului, a aprecia rezultatele ei, de disciplinare determinate pentru fiecare treaptă de învăţămînt, inclusiv pentru
a-și forma deprinderi de colaborare. treapta liceală de învăţămînt.
Competenţele specifice sînt deduse din competenţele transdisciplinare pentru 2.4. Care este rolul obiectivelor în formarea
treapta liceală și reprezintă un ansamblu/sistem integrat de cunoștinţe, capacităţi,
deprinderi și atitudini pe care și-l propune să-l creeze și să-l dizvolte fiecare disci-
competenţelor?
plină de studiu, pe întreaga perioadă de școlaritate în liceu. Profesorul va conștientiza că obiectivele reprezintă instrumente fundamentale
Subcompetenţele sînt constituente ale competenţei respective și constituie în formarea competenţelor.
etape în formarea acestora. Ele se formulează pentru fiecare unitate de conţinut Reamintim: Prin obiectiv educaţional se înţelege un rezultat, produs, un com-
(modul) și se formează, de regulă, pe parcursul studierii capitolului (modulului) portament în aspect educaţional, ce se preconizează pentru a fi obţinut, format. În
sau unui an de studiu. cazul cînd rezultatul, produsul, comportamentul preconizat este obţinut, obiecti-
Valorile și atitudinile orientează spre formarea personalităţii elevului din vul respectiv devine finalitate.
perspectiva disciplinei matematica. Realizarea lor concretă derivă din activitatea Precizarea obiectivelor operaţionale reprezintă cel mai important pas pe care
didactică permanentă a profesorului, constituind un element implicit al acesteia. trebuie să-l facă profesorul în pregătirea activităţii didactice propriu-zise în clasă.
Aceste obiective derivă din subcompetenţele curriculare și sînt extrem de detalia-
2.3. Cum se formează competenţele? te. Aceste obiective specifică foarte clar performanţele de atins la lecţie și condi-
ţiile în care acest lucru este posibil. Datorită caracterului lor detaliat și numărului
Este absolut necesar să se conștientizeze că competenţa nu se formează la fi- relativ mare la care se poate ajunge, obiectivele operaţionale nu sînt incluse, de
nele unei lecţii, unui modul (capitol) sau chiar an de studiu. Procesul formării regulă, în curriculumul școlar. Ele sînt elaborate de către profesor pentru fiecare
competenţelor e de lungă durată și perioada de formare a acestora e determinată lecţie și vizează fiecare unitate de conţinut abordată la această lecţie.
de durata perioadei de studii la treapta respectivă.
Obiectivele (operaţionale) lecţiei sînt formulate și în funcţie de cele patru do-
Astfel competenţele specifice la matematică, fixate pentru treapta liceală, se menii ale taxonomiei obiectivelor transdisciplinare:
vor forma pe parcursul celor trei ani de liceu, prin intermediul subcompetenţe- I. obiective ce necesită reproducerea datelor;
lor curriculare preconizate pentru fiecare modul (capitol) și obiectivelor (ope- II. obiective ce necesită operaţii elementare de gîndire;
raţionale) ale fiecărei lecţii. Concomitent, matematica în corelare cu celelalte III. obiective ce necesită operaţii complicate de gîndire;
discipline de studiu în liceu vor contribui la formarea competenţelor transdisci- IV. obiective ce necesită gîndirea creativă.
plinare și, în final, la formarea competenţelor-cheie/transversale.
Obiectivele lecţiei se determină și în funcţie de tema și tipul lecţiei. La o lecţie
În procesul formării competenţei ne fundamentăm pe următorul algoritm: nu pot fi prezentate în egală măsură toate cele patru aspecte ale taxonomiei; în
Cunoștinţe/funcţionale + Conștientizare + Aplicabilitate/capacităţi unele cazuri, în funcţie de intenţia profesorului, poate domina un aspect sau altul,
și deprinderi + Comportament/atitudine = COMPETENŢA. sau două aspecte, celelalte două, în acest caz, sau nu sînt prezentate în genere, sau
poartă un caracter de completare și finalizare a actului educaţional.
Astfel, în final, de la elevul educat prin curriculumul modernizat se așteaptă Desigur, principalul mijloc de realizare a obiectivelor îl constituie conţinutul
ca el: lecţiei. Este inadmisibil ca obiectivul principal al unei lecţii să se refere la forma-
• să stăpînească un ansamblu de cunoștinţe fundamentale în funcție de proble- rea conceptelor, iar predarea să conţină doar fapte care oferă elemente descriptive
ma care va trebui rezolvată în final; ori evaluarea să pună accentul pe apreciere în loc de folosirea conceptelor și a re-
• să-și dezvolte deprinderi de a utiliza cunoștinţele în situaţii simple pentru a le gulilor respective. Tot atît de inadmisibil ar fi ca o lecţie să-și propună dezvoltarea
înţelege, realizînd astfel funcţionalitatea cunoștinţelor obţinute; gîndirii creatoare, iar metodologia aplicată să fie cu totul inadecvată acestui obiec
• să rezolve diferite situaţii-problemă, conștientizînd în așa fel cunoștinţele tiv, adică să se axeze pe stimularea capacităţilor reproductive ale intelectului.
funcţionale, în viziunea proprie; Un rol important în ierarhia obiectivelor revine obiectivelor de evaluare. În
• să rezolve situaţii semnificative în diverse contexte care prezintă anumite pro- contextul noului curriculum se va efectua trecerea de la evaluarea tradiţională de
bleme din viaţa cotidiană, manifestînd comportamente/atitudini conform cunoștinţe ale elevilor (cu aprecierea prin note a acestor cunoștinţe) la descrierea și la
evaluarea rezultatelor învăţării în raport cu unul sau mai multe criterii, printre care
achiziţiilor finale, altfel spus – competenţa.
competenţele sînt plasate pe primul loc. Unele principii privind evaluarea și sugestii
de evaluare, inclusiv la matematică, sînt prezente în curriculum ([1, p. 50-51]).
De regulă, obiectivele de evaluare derivă din standardele de competenţă. La (F) Evaluarea – a judeca, a argumenta, a valida, a evalua, a decide, a considera, a
etapa actuală de dezvoltare a învăţămîntului în Republica Moldova atît standar- compara, a standardiza.
dele de competenţă, cît și obiectivele de evaluare la matematică sînt în curs de Pentru domeniul afectiv (prezent și în procesul educaţional la matematică) ta-
elaborare. xonomia include următoarele categorii și verbele respective:
(A) Receptarea – a selecta, a alege, a transfera;
2.5. Ce nivele de clasificări ale obiectivelor (B) Reacţia – a se conforma, a interpreta, a realiza, a selecta, a reveni, a motiva;
corespund taxonomiei lui Bloom? (C) Valorificarea – a manifesta competenţă, preferinţă, angajare, pricepere, ca-
Necesitatea clasificării obiectivelor a condus la elaborarea numeroaselor ta- pacitate;
xonomii ale obiectivelor. Literatura de specialitate relevă că sînt recunoscute trei (D) Organizarea unui sistem de valori – a teoretiza, a defini un sistem de crite-
mari domeni de încadrare a obiectivelor: rii proprii, a se integra într-un univers superior de gîndire și de comporta-
• domeniul cognitiv – asimilarea de cunoștinţe, formarea de deprinderi și capa- ment;
cităţi intelectuale; (E) Interiorizarea valorilor etico-estetice – a se bucura de aprecierea celor din
• domeniul afectiv – formarea convingerilor, sentimentelor, atitudinilor; jur, a evita și a dezaproba excesele.
• domeniul psihomotor – elaborarea conduietelor motrice, a operaţiilor ma-
nuale etc. 2.6. Ce categorii de obiective pot fi realizate
Verbele care indică comportamentele de învăţare sînt prezentate mai jos; nive- în cadrul activităţii didactice (lecţiei)?
lele clasificării corespund taxonomiei lui Bloom: La etapa actuală procesul educaţional este fundamentat, de regulă, pe taxono-
Categorii cognitive: mia de obiective pedagogice de tip Bloom-Tolengherova. Din aceste considerente
proiectarea didactică/pedagogică și tehnologiile de predare-învăţare-evaluare sînt
(A) Cunoașterea – a identifica, a distinge, a recunoaște, a dobîndi;
axate pe obiective educaţionale preconizate să răspundă la întrebările:
(B) Comprehensiunea (înţelegerea) – a traduce, a transforma, a exprima în cu- – Ce va ști elevul? (Cunoștinţe)
vinte proprii, a ilustra, a pregăti, a citi, a reprezenta, a schimba, a scrie din – Ce va ști să facă elevul? (Capacităţi/deprinderi)
nou, a redefini (Transpunerea); a interpreta, a reorganiza, a rearanja, a di- – Cum va fi elevul la finele activităţii educaţionale? (Atitudini)
ferenţia, a distinge, a face, a stabili, a demonstra (Interpretarea); a estima,
Este necesar a conștientiza că în cadrul activităţii didactice (lecţiei) pot fi rea-
a introduce, a conchide, a prevedea, a diferenţia, a determina, a extinde, a
lizate obiective de tipul:
interpola, a extrapola, a completa (Extrapolarea);
– obiective de reproducere;
(C) Aplicarea – a aplica, a generaliza, a stabili legături, a alege, a dezvolta, a orga- – obiective ce necesită operaţii mentale elementare;
niza, a utiliza, a se servi de, a transfera, a restructura, a clasifica; – obiective ce necesită operaţii mentale complicate;
(D) Analiza – a distinge, a detecta, a identifica, a discrimina, a recunoaște, a ca- – obiective ce necesită operaţii mentale de creativitate.
tegorisi, a deduce (Căutarea elementelor); a contrasta, a analiza, a compara, Evaluarea complexităţii obiectivelor de referinţă și a celor operaţionale (la ni-
a distinge, a deduce (Căutarea relaţiilor); a analiza, a distinge, a detecta, a vel de curriculum și lecţie concretă) poate fi realizată în baza acestei taxonomii.
deduce (Căutarea principiilor de organizare);
Așadar, în cadrul activităţii didactice, inclusiv al lecţiei, pot fi atinse:
(E) Sinteza – a scrie, a povesti, a relata, a produce, a construi, a crea, a transmite,
1. Obiective ce necesită reproducerea mnemonică a datelor:
a modifica, a se documenta (Crearea unei opere personale); a propune, a pla-
1.1. Obiective de recunoaștere a datelor, fenomenelor, noţiunilor etc.
nifica, a produce, a proiecta, a modifica, a specifica (Elaborarea unui plan de
acţiune); a produce, a deriva, a dezvolta, a combina, a organiza, a sintetiza, 1.2. Obiective de recunoaștere a unor fapte separate, a datelor, noţiunilor.
a clasifica, a deduce, a formula, a modifica (Derivarea unor relaţii abstracte 1.3. Obiective de reproducere a definiţiilor, normelor, regulilor, conceptelor etc.
dintr-un ansamblu); 1.4. Obiective de reproducere a textelor, poeziilor, tabelelor etc.
2. Obiective ce necesită operaţii elementare de gîndire: a obiectivelor operaţionale prezentăm două tehnici (modele) de operaţionalizare
2.1. Obiective de observare și evidenţiere a faptelor (măsurări, cîntăriri, (formulare):
calculări etc.). • Modelul pedagogului american R.F. Mager stabilește trei parametri:
2.2. Obiective de enumerare și deosebire a faptelor, fenomenelor etc. 1) descrierea comportamentului final al elevului;
2.3. Obiective de enumerare și descriere a proceselor și procedeelor de activitate. 2) determinarea condiţiilor în care se va realiza comportamentul;
2.4. Obiective de analiză și structurare (analiza și sinteza). 3) precizarea criteriului performanţei acceptabile (criteriul reușitei).
2.5. Obiective de confruntare și distincţie (comparare și discriminare). Exemplu. Elevul va fi capabil să rezolve în scris, prin metoda grafică, sistemul
2.6. Obiective de repartizare (categorizare și clasificare). de ecuaţii dat.
2.7. Obiective de manifestare (înţelegere) a interrelaţiilor dintre fapte Așadar, cei trei parametri sînt:
(cauza, consecinţa, influenţa, utilitatea, metoda etc.). 1) să rezolve – comportamentul elevului;
2.8. Obiective de abstractizare, concretizare și generalizare. 2) în scris, prin metoda grafică, sistemul este dat – condiţiile;
2.9. Obiective privind rezolvarea exemplelor simple (cu valori necunoscute). 3) sistemul de ecuaţii – criteriul reușitei.
3. Obiective de gîndire logică (ce necesită operaţii complicate de gîndire): • Modelul pedagogului belgian G. De Landsheere stabilește cinci parametri:
3.1. Obiective de transferare a cunoștinţelor (transmisiune, transformare).
1) cine va produce comportamentul dorit (subiectul);
3.2. Obiective de expunere, interpretare, explicare, argumentare.
2) ce comportament observabil va confirma că obiectivul este atins;
3.3. Obiective de inducţie. 3) care va fi produsul acestui comportament (performanţa);
3.4. Obiective de deducţie. 4) în ce condiţii trebuie să aibă loc comportamentul;
3.5. Obiective de demonstrare. 5) pe temeiul căror criterii ajungem la conluzia că produsul e satisfăcător.
3.6. Obiective de evaluare: aprecieri cu criteriile interne, aprecieri cu criteriile
Exemplu. Elevul va fi capabil să ordoneze în mod crescător sau descrescător 2
externe.
șiruri dintre cele 5 șiruri de numere reale date, cîte un șir pentru fiecare mod.
4. Obiective ce necesită gîndire creativă: Așadar, cei cinci parametri sînt:
4.1. Obiective de aplicare practică: elaborarea sintezelor, proiectelor, 1) elevul;
compendiilor, referatelor. 2) să ordoneze;
4.2. Obiective de realizare independentă a lucrărilor creative în scris, 3) șirurile de numere reale date;
a mesajelor orale, desenelor tehnice etc. 4) în mod crescător sau descrescător, cîte un șir pentru fiecare mod;
4.3. Obiective de realizare a situaţiilor și sarcinilor de problemă. 5) 2 șiruri din 5 date.
4.4. Obiective de cercetare personală, punere de probleme și formulare
a însărcinărilor. 2.8. Ce verbe nu se utilizează la formularea
4.5. Obiective privind elaborarea de noi idei.
4.6. Obiective de dezvoltare în baza cugetării.
obiectivelor educaționale?
Observaţie. Elevul nu poate să ia nota 10 la matematică, dacă nu realizează Acceptînd ideea că învăţarea este o modificare a propriilor comportamente ale
obiective de tipul obiectivelor 4.1 – 4.6. celor ce învaţă, este necesar să se evite formurările ce se referă la acţiunea profeso-
rului, adică la folosirea, în descrierea obiectivelor, a unor verbe de genul: a forma
la elevi, a promova la elevi, a dezvolta la…, a stabili importanţa…, a familiariza
2.7. Ce modalităţi de operaţionalizare
elevii cu…, a explica, a cultiva, a clarifica…, a informa elevii despre…, a convinge
a obiectivelor la matematică pot fi utilizate elevii…, a oferi prilejul să… etc.
în practica educaţională? Or, în definirea unui obiectiv alegerea verbului este foarte importantă.
Pentru proiectarea și desfășurarea unei lecţii este important să identificăm co- Astfel, în loc să se apeleze la verbe intelectualiste ca cele de tipul „a cunoaște”,
rect obiectivele operaţionale, obiectivele lecţiei. În sprijinul unei formulări corecte „a alege”, „a aprecia”, „a se familiariza”, „a sesiza” etc., atît de importante în co-
municare, este de preferat să se recurgă la utilizarea unor verbe ce descriu acţiuni 2.10. Cum se convertesc subcompetenţele
prin care elevii vor demonstra capacităţi. Este vorba de folosirea unor verbe ce
desemnează comportamente direct observabile, „măsurabile” de tipul: a identi-
în obiective?
fica, a denumi, a formula, a enumera, a clasifica, a rezuma, a descrie, a scrie, a Obiectivele (operaţionale) ale lecţiei trebuie să rezulte din subcompetenţele
rezolva, a desena, a explica, a selecta, a demonstra, a elabora, a experimenta, a de- curriculare preconizate la modulul (capitolul) respectiv. De fiecare dată elaborînd
fini, a preciza, a face distincţie, a scrie o formulă, a desena o diagramă, a reprezenta proiectul didactic al unei lecţii profesorul, în conformitate cu proiectarea de lungă
grafic, a formula în scris o judecată, a trage concluzii asupra observărilor efectuate, durată, va constata care sînt subcompetenţele prioritare pentru lecţia respectivă și
a întocmi o listă a cauzelor și consecinţelor, a întocmi un tablou al…, a trasa un le va converti în obiectivele (operaţionale) ale acestei lecţii.
grafic etc., inclusiv verbele îndicate în taxonomia lui Bloom. De exemplu:
Profesorul va conștientiza că verbele să știe, să înveţe, să afle, să cunoască, să 1) Clasa a X-a, profilul real. Modulul VI. Elemente de combinatorică.
poată, să perceapă, să priceapă, să înţeleagă, să posede, să stăpînească, să sesi- Binomul lui Newton.
zeze, să însușească nu se vor utiliza la formularea obiectivelor lecţiei sau a unei
Subcompetenţa 6.1. Identificarea în diverse contexte și clasificarea după diferse
activităţi educaţionale.
criterii a tipurilor de probleme de combinatorică studiate
poate fi convertită în următoarele obiective operaţionale:
2.9. Ce norme trebuie respectate în formularea La finele lecţiei elevii vor fi capabili:
obiectivelor operaţionale ale activităţii – să recunoască în setul de probleme date problemele de combinatorică;
didactice (lecţiei) la (de) matematică? – să identifice în situaţiile reale sau modelate prezentate tipurile de pro-
bleme de combinatorică studiate;
În acest context indicăm cîteva norme ce trebuie respectate în formularea
– să clasifice problemele de combinatorică după criteriul: a) probleme de
obiectivelor operaţionale ale activităţii didactice (lecţiei):
permutări; b) probleme de aranjamente; c) probleme de combinări; d)
• un obiectiv operaţional trebuie să vizeze o singură operaţie pentru a permite probleme mixte de combinatorică.
măsurarea și evaluarea gradului său de realizare; – să clasifice problemele de combinatorică după criteriul: a) probleme de
• un obiectiv operaţional trebuie să fie exprimat în cuvinte cît mai puţine, pentru combinatorică rezolvabile prin legea (regula) multiplicităţii (înmulţirii);
a ușura referirea la conţinutul său specific; b) probleme de combinatorică rezolvabile prin legea (regula) adunării.
• obiectivele operaţionale trebuie să fie integrate și derivabile logic, oferind o ex-
2) Clasa a XI-a, profilul umanistic. Modulul III. Numere complexe.
presie clară a logicii conţinutului informativ și a situaţiilor de învăţare;
Subcompetenţa 3.2. Aplicarea numerelor complexe scrise în forma algebrică, a
• obietivele operaţionale trebuie să fie clare, explicite și comprehensibile (înţelese)
operaţiilor cu ele în rezolvări de probleme
atît pentru elev, cît și pentru profesor;
poate fi convertită în următoarele obiective operaţionale:
• obiectivele operaţionale trebuie să fie accesibile majorităţii elevilor și să poată
La finele lecţiei elevii vor fi capabili:
fi realizate într-un interval concret de timp;
– să recunoască în diverse contexte numerele complexe scrise în forma
• obiectivele operaţionale nu trebuie să fie prea numeroase pentru activitatea di- algebrică;
dactică planificată; numărul obiectivelor proiectate pentru o lecţie (45 min.) – să aplice numerele complexe scrise în forma algebrică în rezolvări de
rezultă din următoarele recomandări: cel puţin un obiectiv privind obiectivele probleme;
de cunoștinţe (reproductive) (Ce va ști elevul?), cel puţin două obiective pri- – să efectueze adunări, scăderi, înmulţiri, ridicări la putere cu exponent
vind obiectivele de capacităţi, aplicare (Ce va ști să facă elevul?), și cel puţin un natural, împărţiri cu numere complexe scrise în forma algebrică;
obiectiv privind obiectivele de atitudini, integrare (Cum va ști să fie elevul?). – să utilizeze proprietăţile operaţiilor cu numere complexe scrise în for-
În ansamblu, de regulă, pentru o lecţie de 45 de minute sînt acceptate 4-6 obi- ma algebrică în calcule cu astfel de numere.
ective (operaţionale);
• obiectivele operaţionale trebuie să corespundă vîrstei elevilor, pregătirii și achi-
ziţiilor lor anterioare.
3. Principii și strategii didactice – predarea se desfășoară în contexte care leagă matematica studiată la
școală de viaţă cotidiană.
la matematică C. Principii privind evaluarea, care presupune că:
– evaluarea este un proces permanent, dimensiunea esenţială a procesului
3.1. Pe ce principii se axează procesul educaţional educaţional și o practică efectivă în unitatea de învăţămînt și în siste-
modern la matematică? mul educaţional naţional.
Această accepţiune include triada unică a procesului educaţional mo-
Predarea-învăţarea-evaluarea matematicii se axează pe următoarele principii dern: predare–învăţare-evaluare. Activitatea didactică modernă este
didactice: concepută simultan ca activitate de predare-învăţare-evaluare.
– pricipiul caracterului știinţific al învăţămîntului matematic;
– evaluarea depistează și stimulează succesul elevilor, nu insuccesul aces-
– principiul sistematizării și continuităţii;
tora și nu-i pedepsește.
– principiul însușirii conștiente și active;
Acest principiu se referă la caracterul stimulator al evaluării. Ea nu
– principiul unităţii dintre senzorial și raţional;
trebuie să-i inhibe ori să-i demotiveze pe elevi, ci dimpotrivă, să-i în-
– principiul luării în consideraţie a particularităţilor de vîrstă și indivi-
curajeze și să-i stimuleze în realizarea obiectivelor și formarea compe-
duale ale elevilor;
tenţelor preconizate.
– principiul studierii de la simplu la compus;
– principiul formării și dezvoltării interesului pentru matematică; – evaluarea se axează pe necesitatea de a compara pregătirea elevilor cu
– principiul realizării conexiunilor intra- și interdisciplinare; obiectivele specifice fiecărui domeniu educaţional și cu cele operaţionale
– principiul aplicării în diverse contexte a achiziţiilor matematice dobîn- ale fiecărei activităţi educaţionale concrete.
dite. În acest context:
Totodată se vor respecta și următoarele principii pedagogice generale: a) Este absolut inadmisibil (din punct de vedere psihopedagogic și al
deontologiei profesionale) să se predea una și să se ceară (la evaluare)
A. Principii privind învăţarea, la aplicarea cărora se ia în vedere că: alta. Cerinţele probelor de evaluare trebuie să fie identice cu cerinţele
– elevii învaţă în stiluri diferite și ritmuri diferite; formulate în procesul predării, prin obiectivele anunţate.
– învăţarea presupune investigaţii continue, efort și autodisciplină; b) De asemenea, în cadrul evaluării nu se admite ca profesorul să compa-
– învăţarea dezvoltă aptitudini, capacităţi și contribuie la însușirea de re pregătirea unui elev cu pregătirea altor elevi. Fiecare dintre elevi se
cunoștinţe; compară doar cu obiectivele preconizate și nivelul de atingere a acesto-
– învăţarea pornește de la aspecte relevante pentru dezvoltarea personală ra și, în final, cu competenţele respective.
a elevului și pentru încadrarea sa în viaţa socială; – evaluarea se fundamentează pe standarde educaţionale de stat – stan-
– învăţarea se produce prin studiu individual și prin activităţi de grup. darde orientate spre formarea competenţelor (ce va ști, ce va ști să
B. Principii privind predarea, care stabilesc că: facă și cum va fi elevul) la finele procesului educaţional.
– evaluarea implică utilizarea unei mari varietăţi de forme, metode și
– predarea generează și susţine motivaţia elevilor pentru învăţarea conti-
procedee (tradiţionale și moderne).
nuă;
– evaluarea este un proces reglator, care determină calitatea activităţi-
– profesorul creează diverse situaţii de învăţare, care să contribuie la rea-
lor educaţionale.
lizarea obiectivelor propuse;
– evaluarea trebuie să-i conducă pe elevi spre o autoevaluare, o auto-
– profesorul descoperă și stimulează aptitudinile și interesele elevilor;
apreciere corectă și spre o îmbunătăţire continuă a performanţelor
– predarea înseamnă nu numai transmitere de cunoștinţe, dar și formare
obţinute.
de comportamente și de atitudini;
Axarea pe aceste principii la toate treptele de învăţămînt din Republica Moldo-
– predarea asigură transferul de informaţii de la matematică la alte disci-
va este o necesitate din perspectiva formării de competenţe.
pline;
Evidenţiem și principiile generale ale educaţiei pe care se bazează curriculu- a) Jocul simulativ „Briefing matematic”
mul școlar modernizat: Jocul simulativ reprezintă o metodă activ-participativă de studiere a ma
• Principiul democratizării și umanizării educaţiei; tematicii. Prin joc simulativ înţelegem simularea, sub aspect didactic, a unor acti-
• Principiul unităţii și diversităţii în educaţie; vităţi funcţionale reale, conform scenariilor și cerinţelor acestor activ ităţi.
• Principiul valorizării personalităţii umane prin educaţie; În continuare propunem două variante posibile de utilizare a jocului simula-
• Principiul centrării educaţiei pe valorile celui educat; tiv „Briefing matematic” la predarea–învăţarea–evaluarea matematicii. (Briefing
• Principiul individualizării traseului educaţional; – aici, scurtă conferinţă de presă.)
• Principiul responsabilităţii faţă de propria devenire;
Varianta I
• Principiul binelui personal prin raportarea la binele social;
În acest caz se vor atinge următoarele obiective educaţionale:
• Principiul dragostei necondiţionate faţă de cei în formare;
– sistematizarea, clasificarea și generalizarea cunoștinţelor la comparti-
• Principiul democratizării relaţiei educator-educat;
mentele respective;
• Principiul echităţii sociale și al egalităţii șanselor;
– formarea competenţei de comunicare.
• Principiul educaţiei pentru o viaţă împlinită și competenţe utile pe toa-
tă durata vieţii. Jocul poate fi realizat la o temă concretă, la un capitol, aparte la algebră, ana-
liză matematică sau geometrie ori pe tematici integrative. El reprezintă o formă
3.2. Ce tehnologii didactice de tip formativ eficientă de realizare a recapitulării finale, de pregătire către examene. În proce-
sul jocului vor fi utilizate, evaluate atît cunoștinţele teoretice, cît și capacităţile
pot fi utilizate din perspectiva formării de rezolvare a problemelor. Un alt aspect important al jocului constă în a acorda
competenţelor? elevilor posibilitatea de a comunica, de a formula corect întrebări și de a răspunde
Prin tehnologie didactică înţelegem ansamblul/sistemul de metode, tehnici, succint la întrebările adresate de colegi.
procedee, operaţii pe care le utilizează profesorul pentru a realiza obiectivele pro- Durata jocului – 90 de minute (sau într-o realizare mai succintă – 45 de mi-
puse. Tehnologiile didactice ale disciplinei școlare Matematică trebuie să respecte nute).
coerenţa dintre: Rolurile:
• obiective și competenţe; 1. Moderatorul briefingului este profesorul de matematică.
• obiective și conţinuturi; 2. Liderul – unul din cei mai pregătiţi elevi la matematică.
• obiective și strategii; 3. Oponentul – cel mai bine pregătit elev la matematică din clasa respec-
• obiective și sarcini didactice; tivă sau un elev din clasa superioară (este acceptabilă și varianta fără
• obiective și metode de predare-învăţare; implicarea oponentului).
• obiective și evaluare. 4. 3-4 echipe a cîte 6-8 elevi – reprezentanţi ai organelor mass-media
Fiecare profesor își poate crea metodica proprie de formare a conceptelor ma- (jurnaliști). Fiecare echipă își alege un căpitan și o denumire a echipei
tematice, îmbinînd metodici tradiţionale și tehnologii moderne (formative). În (de exemplu, revista „Delta” sau cotidianul „Tînărul matematician”
acest scop pot fi consultate diverse surse bibliografice [3, 4, 6, 7, 9, 11, 13-18, 21, etc.).
22-25 etc.]. Mijloace: În procesul jocului vor fi folosite problemele, exerciţiile, întrebările
În lucrarea de față [3, p. 30-37, 45-46] sînt exemplificate detaliat următoarele pregătite de echipe; emblema organului respectiv al mass-mediei (de exemplu, fa-
metode active de predare-învăţare a matematicii: nionul echipei); codoscopul – pentru a proiecta pe ecran sarcinile respective.
1. asaltul de idei (brainstorming); Evidenţiem următoarele trei etape privind pregătirea și desfășurarea jocului:
2. jocul didactic „Senecteca” (brainstormingul pe echipe); a) etapa pregătitoare;
3. jocul intelectual „Brain ring matematic”. b) jocul propriu-zis;
În continuare vă propunem și alte exemple de utilizare a unor metode active de c) etapa finală.
predare-învăţare-evaluare a matematicii în liceu.
Etapa pregătitoare echipa nu va obţine puncte pentru răspunsul prezentat, dar va fi apreciată numai
Se desfășoară cu cîteva zile pînă la realizarea activităţii. În această perioadă: întrebarea formulată.
– se aleg liderul și oponentul; Pentru echipe se stabilește o regulă obligatorie: la discuţia și formularea răs-
– clasa se divizează în echipe; fiecare echipă își alege căpitanul și denu- punsului participă toţi coechipierii, dar răspunde numai un reprezentant al echi-
mirea respectivă a organului mass-media, al cărui reprezentant ea va pei, luînd cuvîntul strict pe rînd. Pentru încălcarea acestei reguli echipa respec
fi; tivă se penalizează cu 3 puncte.
– fiecare echipă pregătește pentru briefing 4-6 întrebări teoretice și 4-6 Profesorul va determina sistemul de apreciere și de penalizare. Penalizarea se
probleme și exerciţii la temă (capitol, modul, compartiment etc.). Echi- va realiza și pentru:
pele îl vor consulta pe profesor privind întrebările și problemele pre- – șoptit (2 puncte);
gătite, iar profesorul va urmări să fie acoperite toate aspectele materiei – zgomot inutil (1 punct);
studiate, puse în discuţie. Toţi elevii recapitulează (învaţă) materia de – contraziceri neîntemeiate cu participanţii jocului (2 puncte).
studiu, rezolvă problemele propuse de profesor pentru acasă și se pre- Întrebările teoretice, problemele pregătite și formulate de echipe se vor aprecia
gătesc de etapa a doua. cu 1-5 puncte. Punctaj maxim se acordă pentru o întrebare originală, pentru o
problemă frumoasă etc. Răspunsurile și completările se vor aprecia cu maximum
Jocul propriu-zis
10 puncte, astfel încît pentru fiecare subiect pus în discuţie suma tuturor puncte-
Scenariul și regulile jocului
lor acordate liderului și echipelor să nu depășească 10. Intervenţia oponentului se
Similar cu conferinţa de presă, moderatorul briefingului (profesorul), liderul apreciază aparte, de asemenea în sistemul de 10 puncte.
și oponentul se așează la o masă, situată în faţa echipelor (jurnaliștilor). Fieca- În cazul în care pentru problema formulată, după ce au fost finalizate discuţii-
re echipă este așezată la o masă aparte și are simbolica (fanionul etc.) organului le privind o metodă de rezolvare a acesteia, se propune o altă metodă, principial
mass-media pe care îl reprezintă. nouă de rezolvare, aceasta va fi considerată ca o întrebare aparte și aprecierea ei se
Jocul demarează cu un cuvînt introductiv al prezentatorului: va face pornind de la un punctaj maxim de 10 puncte.
„Tema briefingului de astăzi este (de exemplu) «Poliedrele, volumul și aria su-
prafeţei lor». La întrebările jurnaliștilor răspunde specialistul principal în această Moderatorul completează tabelul de următoarea formă:
tematică – prenumele, numele elevului; oponent va fi reprezentantul clasei noas-
Puncte de pedeapsă
tre – numele, prenumele elevului. Moderator al briefingului voi fi eu – prenumele,
numele profesorului”.
Regulile (ordinea) desfășurării briefingului sînt următoarele: fiecare echipă
Oponentul
Echipa I Echipa II Echipa III Echipa IV
Liderul
Nr. crt
(organ al mass-media) va formula succesiv cîte o întrebare (teoretică sau practică,
la solicitarea echipei). Primul răspunde liderul, apoi ia cuvîntul oponentul, care Nota pentru Nota pentru Nota pentru Nota pentru
corectează, completează sau confirmă răspunsul, argumentînd deviza sa.
întrebare
întrebare
întrebare
întrebare
răspuns
răspuns
răspuns
răspuns
Moderatorul va determina dacă echipa care a formulat întrebarea este satis-
făcută de răspuns și va întreba celelalte echipe dacă sînt corectări, completări. În
cazul unui răspuns afirmativ, acestea se examinează.
Dacă este propusă o problemă, atunci ea se rezolvă de toţi: lider, oponent și 1 8 8 4 – – – – 1 – 1
echipe. În echipe se permite discuţia rezolvării problemei. Pentru a rezolva și a
pregăti răspunsul se alocă, în funcţie de dificultatea subiectului, 1–5 minute. La
expirarea timpului, se discută răspunsul după algoritmul descris mai sus: mai Total
întîi liderul, apoi oponentul, după aceea celelalte echipe. Dacă nici liderul, nici
oponentul nu au dat răspunsul corect, cuvînt i se acordă echipei care prima a
semnalat că poate răspunde. Dacă nimeni nu cunoaște răspunsul sau răspunsul Echipele formulează cîte un număr egal de subiecte teoretice și practice, fieca-
este incorect, va răspunde echipa care a formulat problema respectivă. În acest fel re dintre ele fiind apreciate în modul indicat mai sus.
Moderatorul jocului are dreptul să formuleze întrebări și probleme (în acest membrilor echipei nr. 2), notele semestriale la matematică ale elevilor din clasa a
caz el este considerat jurnalist independent). Întrebările formulate de profesor nu XII-a (numărul de exemplare este egal cu numărul membrilor echipei nr. 3).
se apreciază cu note. Se apreciază numai răspunsurile participanţilor la briefing. Elevii clasei sînt divizaţi în trei echipe.
Etapa finală I echipă este formată din jurnaliști, a II-a echipă – manageri în vînzarea în-
La finele briefingului moderatorul face totalurile jocului și apreciază partici- călţămintei pentru copii, iar a III-a echipă – administraţia liceului.
panţii în funcţie de numărul total de puncte acumulate. Numărul total de puncte Secvenţa 1. Reactualizarea cunoștinţelor și a capacităţilor (5 min.)
acumulate este egal cu diferenţa dintre suma punctelor obţinute la fiecare subiect Elevii răspund la întrebările profesorului.
și suma punctelor de penalizare. – Din cîte etape constă investigaţia statistică?
Profesorul determină modalitatea (sistemul) de stimulare, premiere (cu note – Întotdeauna oare colectarea datelor se efectuează în baza investigării
sau în alt mod) a participanţilor la briefing. populaţiei statistice?
Varianta II – Care eșantion se consideră reprezentativ?
În acest caz vor fi atinse următoarele obiective: – În cîte etape se efectuează gruparea datelor?
– studierea materiei noi, dobîndirea cunoștinţelor noi la tema respectivă – Întotdeauna oare este necesară prelucrarea repetată completă a datelor?
a cursului școlar de matematică; Secvenţa 2. Lucrul în echipe (20 min.)
– formarea competenţei de comunicare. Echipa I va studia frecvenţa utilizării vocalelor în limba română.
În cursul școlar de matematică există teme care pot fi studiate în mod inde- Pentru analiză membrilor echipei li se propune una dintre poeziile lui M. Emi
pendent de către elevi (mai ales la profilul real). De exemplu, „Funcţia exponen- nescu.
ţială și logaritmică” (clasa a X-a), „Piramida” (clasa a XII-a) ș.a. Echipa a II-a va cerceta cererea de cumpărare a încălţămintei pentru copii.
Prin intermediul briefingului (se desfășoară după aceleași reguli ca și la va- Membrii echipei primesc informaţia referitor la vînzarea încălţămintei pentru
rianta I) se determină nivelul de asimilare a cunoștinţelor de către elevi și se scot copii (măsura: 15 – 24) în timp de o săptămînă.
în evidenţă unele aspecte semnif icative ale temei puse în discuţie.
În cadrul variantei II crește rolul profesorului la etapa pregătitoare, deoarece Echipa a III-a va cerceta potenţialul clasei la matematică în primul semestru.
echipele îl vor consulta mai detaliat privind formularea întrebărilor teoretice și Pentru analiză se folosesc notele la matematică pentru primul semestru.
selectarea problemelor la tema respectivă. În funcţie de rezultatele consultărilor, Profesorul organizează activităţile pe grupuri indicînd următoarea ordine:
profesorul își va pregăti întrebările și problemele personale pentru tema pusă în – se alege conducătorul echipei;
discuţie în cadrul briefingului, astfel încît aceasta să fie acoperită cît mai complet. – se efectuează analiza statistică a datelor indicate;
Metoda expusă a fost experimentată în practica educaţională la matematică. – se reprezintă ilustrativ rezultatul obţinut;
Elevii au participat activ și cu interes la desfășurarea jocului. Un aspect esenţial al – se elaborează recomandările respective obiectului de studiu.
jocului reprezintă formarea competenţei de comunicare, absolut necesară în viaţa Secvenţa 3. Cîte un membru al fiecărei echipe prezintă rezultatele obţinute (15
cotidiană și în activitatea profesională ulterioară. min.)
a) Jocul funcţional „Statistica matematică în activitatea Secvenţa 4. Bilanţul lecţiei. Concluzii (3 min.)
profesională”. Secvenţa 5. Tema pentru acasă (2 min.)
În continuare prezentăm scenariul succint al lecţiei-joc funcţional la tema
„Elemente de statistică matematică”, clasa a XII-a, profilul real, profilul umanist. 3.3. În ce constă specificul predării-învăţării-
Durata: 45 de minute. evaluării matematicii în mediul rural
Materiale necesare: Postere, markere, foaie milimetrică. și în mediul urban?
Material ilustrativ: Conţinutul unei poezii (numărul de exemplare este egal cu
Desigur, indiferent de condiţiile în care se realizează învăţămîntul liceal în
numărul membrilor echipei nr. 1), informaţia despre vînzarea încălţămintei pen-
mediul rural sau cel urban, este obligatorie formarea competenţelor preconizate
tru copii după măsura încălţămintei (numărul de exemplare este egal cu numărul
în curriculumul pentru clasele a X-a – a XII-a – ceea ce reprezintă comanda de stat În liceul din localitatea urbană la studiul geometriei profesorul va crea situaţii-
privind învăţămîntul matematic liceal. probleme și va propune pentru rezolvare probleme privind configuraţiile geome-
În același timp, organizînd și realizînd procesul educaţional la matematică trice ale construcţiilor observabile în orașul respectiv.
profesorul va ţine cont de specificul rural sau urban al liceului din localitatea În cazul utilizării metodei proiectelor în cadrul evaluării rezultatelor școlare la
respectivă. Astfel la crearea situaţiilor-probleme la studiul temelor respective, la matematică profesorul va propune pentru proiecte teme de tipul:
exemplificarea aplicabilităţii matematicii în diverse domenii, inclusiv în cotidian, a) în mediul rural:
la realizarea unor lucrări practice sau de laborator la matematică profesorul va – aplicaţii ale statisticii matematice în activitatea asociaţiei agricole din
simula, sub aspect educaţional, situaţii din mediul respectiv. localitatea respectivă;
De exemplu, la studiul geometriei profesorul în mediul rural va crea situaţii- – proiectarea activităţilor de primăvară pe lotul agricol al părinţilor;
probleme de tipul: – proiectarea unei case de locuit de două niveluri ce include 8 odăi, pen-
1. Fie avem cuie de trei tipuri – cu secţiunea transversală un disc, un pătrat și tru o familie de 6 persoane; etc.
un triunghi echilateral, ariile cărora sînt egale. Toate trei sînt bătute la aceeași b) în mediul urban:
adîncime în aceeași bucată de lemn. Care dintre aceste cuie va fi mai dificil de – aplicaţii ale statisticii matematice în economia naţională a Republicii
extras din lemn? Moldova;
Rezolvare. Ne axăm pe faptul că mai greu va fi de extras cuiul care are – proiectarea resurselor financiare ale familiei privind asigurarea chel-
o suprafaţă mai mare de contact cu lemnul. Care dintre aceste tipu- tuielilor pentru serviciile comunale în sezonul de iarnă;
ri de cuie are suprafaţa laterală respectivă mai mare? Cunoaștem că – aplicaţii ale matricelor și sistemelor de ecuaţii liniare în activitatea SRL
atunci cînd ariile sînt egale perimetrul pătratului este mai mic decît „Ionel”, Chișinău; etc.
perimetrul triunghiului echilateral, iar lungimea cercului este mai Prin realizarea a unor astfel de conexiuni cu realitatea înconjurătoare se va
mică decît perimetrul pătratului. Dacă latura pătratului ar fi egală cu majora motivaţia și interesul liceenilor pentru matematică și aplicaţiile ei.
1 unitate, atunci perimetrul pătratului este de 4 unităţi, perimetrul
triunghiului este de circa 4,53 unităţi, iar lungimea cercului este circa
3,55 unităţi. Așadar mai dificil de scos va fi cuiul cu secţiunea trans-
versală un triunghi echilateral.
2. Care este fundamentul matematic al situaţiei; „Atunci cînd este frig animalele,
vietăţile, inclusiv omul, se fac «ghem». De ce?”
Rezolvare. Desigur, aspectul fizic constă în suprafaţa mai mică de con-
tact a corpului respectiv cu mediul înconjurător. Fundamentul mate-
matic al acestei situaţii este teorema „Dintre toate corpurile cu același
volum cea mai mică suprafaţă îl are corpul sferic”.
3. De ce constructorul, pentru a determina dacă peretele casei este bine așezat pe
fundament, aplică firul cu greutate în modul respectiv?
Rezolvare. Constructorul aplică în practică criteriul de perpendiculari-
tate a două plane.
4. De ce constructorul, pentru a determina dacă colţul casei este bine clădit, apli-
că firul cu greutate observînd colţul casei din două puncte de observare?
Rezolvare. Meșterul aplică în practică criteriul de perpendicularitate a
dreptei și planului.
4. Proiectarea didactică de lungă durată 4.2. Care este proiectarea didactică de lungă durată
la matematică (orientativă) pentru profilul real?
Clasa a X-a, profil real

4.1. Cum se elaborează proiectul didactic
de lungă durată? Indicatorii competenţelor
Observaţii
Nr. de ore
specifice (CS) și a sub-
Data
La elaborarea proiectului didactic de lungă durată profesorul de liceu utilizează: Nr. crt. Conţinuturi (Module)
competenţelor (S) conform
– curriculumul la matematică; curriculumului
– manualul;
CS S Repartizarea generală a orelor:
– ghidul profesorului la manual (dacă există); Recapitulare 9
– ghidul de implementare a curriculumului la matematică în liceu. Predare-învăţare 147
Evaluare 14
Cerințe față de elaborarea proiectului de lungă durată din perspectiva formării Total 170
de competenţe: I I Numere reale. Recapitulare și com- 7 S.I
1) Pentru fiecare capitol profesorul determină competențele specifice II pletări.
prioritare pentru acest capitol și fixează indicatorii, conform curricu- III 1.1-1.3 1 Numere reale. Mulţimile N, Z, Q, R 1
IV 1.3, 1.5, 1.7, 1.8 2 Modulul unui număr real 1
lumului, în prima rubrică. VI 3 Operaţii cu numere reale. Proprietăţi.
1.3-1.8
2) Pentru fiecare secvență (subiect al lecției) la conţinuturi (capitol, mo- VII Cuantificatorul existenţial și universal 1
dul) profesorul determină subcompetențele care vor fi realizate prin VIII 1.1, 1.4, 1.7 4-5 Metoda inducţiei matematice. Apli- 2
X caţii
conținutul concret și fixează indicatorii respectivi curriculumului în 6 Ora de sinteză 1
1.1-1.8
rubrica a doua. 1.1-1.8 7 Evaluare iniţială 1
3) Pentru secvențele de conținuturi recapitulative în plan se vor prevedea
1-2 ore, iar pentru secvențe de conținuturi noi – cel puțin 3 ore pentru I II Elemente de logică matematică și teo- 10 S.I
II ria mulţimilor
fiecare subiect nou. III 1.6, 1.7, 5.1, 5.9 8 Noţiunea de propoziţie matematică. 1
4) Fiecare capitol va conține, în mod obligatoriu, cel puțin 1 oră de sinte- VI Valoarea de adevăr a propoziţiei
ză a materiei din capitolul respectiv și 1 oră de sinteză integratoare a VIII 5.1, 5.3, 5.5, 5.9 9-10 Noţiunea de axiomă, teoremă, teo- 2
IX remă reciprocă. Condiţii necesare și
materiei din capitolele anterioare. X suficiente
5) În proiectul de lungă durată se fixează orele de evaluare inițială și cele II 5.1, 5.4-5.6, 5.9 11 Metoda reducerii la absurd 1
de evaluare sumativă la capitol (modul), semestru, an. III 2.1-2.4, 2.6, 2.7 12 Noţiunea de mulţime. Mulţimi nume- 1 S.I
IV rice
Notă: După ce proiectul de lungă durată este aprobat ca document de lucru, V 2.3-2.8 13 Operaţii cu mulţimi (reuniunea, inter- 1
profesorul are dreptul să efectueze modificări, fixate în rubrica Observații (în VI secţia, diferenţa, produsul cartezian)
VIII 2.4-2.6, 2.8 14 Proprietăţi fundamentale 1
funcție de situația concretă creată în clasa de elevi).
IX 2.1-2.8 15 Ora de sinteză 1
X 1.1-2.8, 5.1-5.9 16 Ora de sinteză integrativă 1
1.1-2.8, 5.1-5.9 17 Evaluare sumativă 1
I III Elemente de combinatorică. Binomul 17 S.I I V Funcţii. Proprietăţile de bază ale 9 S.I
II lui Newton II funcţiei
III 2.1, 2.2, 2.6, 2.7 18 Noţiunea de mulţime ordonată. No- 1 III 3.1, 3.2, 3.7, 3.8 51 Noţiune de funcţie. Moduri de defini- 1
IV ţiunea de factorial IV re. Graficul funcţiei
V 6.1, 6.5 19 Permutări 1 V 3.2-3.5, 3.7, 3.8 52 Proprietăţi ale funcţiei referitoare la 1
VI 6.1, 6.2, 6.5 20-21 Aranjamente 2 VI monotonie, paritate, periodicitate,
VIII 6.1, 6.2, 6.5 22-23 Combinări. Proprietăţi ale combină- 2 VII mărginire, zerouri, extreme
X rilor VIII 3.2, 3.3, 3.5, 3.8 53-54 Funcţii injective, surjective, bijective 2
6.1, 6.2, 6.5 24-25 Legile combinatoricii 2 IX 3.2, 3.3, 3.5, 3.7, 3.8 55 Funcţii inversabile. Funcţia inversă 1
6.1, 6.2, 6.5 26-27 Ecuaţii, inecuaţii ce conţin elemente 2 X 3.2, 3.3, 3.53.7, 3.8 56 Compunerea funcţiilor elementare 1
de combinatorică 3.1, 3.3, 3.5, 3.7, 3.8 57 Ora de sinteză 1
6.3, 6.5 28-29 Binomul lui Newton. Formula terme- 2 1.1-2.8, 3.1, 3.3, 3.5, 58 Ora de sinteză integrativă 1
nului general 3.7, 3.8
6.3, 6.4, 6.5 30 Proprietăţi fundamentale ale coefi- 1 1.1-2.8, 3.1, 3.3, 3.5, 59 Evaluare sumativă 1
cienţilor binomiali 3.7, 3.8
6.3, 6.4, 6.5 31 Proprietăţi ale dezvoltării binomului 1
la putere I VI Funcţia de gradul I. Ecuaţii, inecua- 10 S.I
6.1-6.5 32 Ora de sinteză 1 II ţii, sisteme, totalităţi. Recapitulare și
1.1-2.8, 5.9, 6.1-6.5 33 Ora de sinteză integrativă 1 III completări
1.1-2.8, 5.9, 6.1-6.5 34 Evaluare sumativă 1 IV 3.1, 3.5, 3.7, 3.8 60 Funcţia de gradul I. Graficul. Proprie- 1
V tăţi. Proporţionalitatea directă
I IV Triunghiuri. Patrulatere. Poligoane. 16 S.I VI 3.2, 3.5 61 Formula distanţei dintre două puncte 1
II Recapitulare și completări VII în sistemul cartezian de coorfdonate.
III 5.1,5.3-5.6,5.8,5.9 35 Noţiuni geometrice fundamentale 1 VIII Coordonatele mijlocului unui segment
IV (punctul, dreapta, planul, distanţa, IX 3.6, 3.9-3.12 62 Ecuaţii de gradul I cu modul și/sau 1
V măsura unghiului) X parametru
VI 5.1-5.5,5.8,5.9 36 Triunghiuri. Congruenţa triunghiu- 1 3.6, 3.7, 3.9, 3.10-3.12 63 Ecuaţii de gradul I cu două necunos- 1
VIII rilor cute. Interpretarea geometrică. Panta
IX 5.1-5.5,5.7-5.9 37 Linii importante în triunghi 1 unei drepte
X 5.2,5.3,5.6-5.9 38 Teorema lui Thales. Lema fundamen- 1 3.9, 3.10-3.12 64 Noţiunea de sistem, totalitate de ecua- 1
tală a asemănării ţii. Recapitulare și completări
5.2-5.5, 5.7-5.9 39 Asemănarea triunghiurilor 1 3.6, 3.9-3.12 65 Sisteme de două ecuaţii cu una /două 1
5.2-5.6, 5.8,5.9 40 Relaţii metrice în triunghiul dreptun- 1 necunoscute. Metode de rezolvare
ghic 3.6, 3.9-3.12 66 Sisteme de inecuaţii de gradul I cu o 1
5.2,5.4-5.9 41-42 Teorema sinusurilor 2 necunoscută
5.2,5.4-5.9 43-44 Teorema cosinusurilor 2 3.1-3.12 67 Ora de sinteză 1
5.1, 5.3,5.5, 5.8,5.9 45 Patrulatere convexe. Poligoane con- 1 1.1-2.8, 3.1-3.12 68 Ora de sinteză integrativă 1
vexe 1.1-2.8, 3.1-3.12 69 Evaluare sumativă 1
5.3-5.9 46-47 Poligoane regulate 2
5.1-5.9 48 Ora de sinteză 1
1.1-2.8, 5.1-5.9 49 Ora de sinteză integrativă 1
I VII Funcţia de gradul II. Ecuaţii, inecua- 13 S.II 3.9-3.12 94-95 Inecuaţii iraţionale de tipul: 2
II ţii, sisteme, totalităţi. Recapitulare și f(x) < g(x);
III completări 2n
g(x) · f(x) < 0; (semnul „<” poate fi
IV 3.9-3.12 70 Ecuaţii de gradul II și reductibile la 1 înlocuit cu „>”, „≥”, „≤”)
V acestea. Relaţiile lui Viète și reductibile la ele.
VI 3.9-3.12 71 Ecuaţii de gradul II cu modul, cu pa- 1 3.1-3.12 96 Ora de sinteză 1
VII rametru 1.1-2.8, 3.1-3.12 97 Ora de sinteză integrativă 1
VIII 3.6, 3.9-3.12 72 Inecuaţii de gradul II și reductibile la 1 1.1-2.8, 3.1-3.12 98 Evaluare sumativă 1
IX acestea
X 3.6, 3.9-3.12 73-74 Interpretarea geometrică a ecuaţiei de 2 I IX Logaritmul unui număr pozitiv. 24 S.II
gradul II cu două necunoscute:
II Funcţia exponenţială. Funcţia loga-
x2 + y2 = r2;
III ritmică
(x – a)2 + (y – b)2 =r2;
x ∙ y = k, k R*; IV 1.1, 1.2, 1.4, 1.5, 1.7, 99-100 Logaritmul unui număr real pozitiv. 2
y = ax2 + bx + c, a ≠ 0. V 1.8 Proprietăţile logaritmilor
3.6, 3.9-3.12 75 Sisteme de două ecuaţii algebrice de 1 VI 3.1-3.8 101-102 Funcţia exponenţială. Graficul. Pro- 2
gradul I, II. VII prietăţi
3.6, 3.9-3.12 76 Sisteme de inecuaţii algebrice de gra- 1 VIII 3.1-3.8 103-104 Funcţia logaritmică. Graficul. Pro- 2
dul I, II cu o necunoscută IX prietăţi
3.6, 3.9-3.12 77 Sisteme de ecuaţii simetrice, omogene 1 X 3.6, 3.9-3.12 105-106 Ecuaţii exponenţiale 2
de gradul II 3.6, 3.9-3.12 107 Ecuaţii exponenţiale cu modul și/sau 1
3.1-3.5, 3.7, 3.8 78 Noţiunea de funcţie de gradul II. Gra- 1 parametru
ficul. Proprietăţi 1.4, 1.8, 3.1-3.8 108 Evaluare sumativă 1
3.1-3.5, 3.7, 3.8 79 Proporţionalitatea inversă. Graficul. 1
Proprietăţi 3.6, 3.9-3.12 109-110 Ecuaţii logaritmice 2
3.1-3.12 80 Ora de sinteză 1 3.9-3.12 111 Ecuaţii logaritmice cu modul 1
1.1-2.8, 3.1-3.12 81 Ora de sinteză integrativă 1 3.9-3.12 112-113 Inecuaţii exponenţiale 2
1.1-2.8, 3.1-3.12 82 Evaluare sumativă 1 3.9-3.12 114 Inecuaţii exponenţiale cu modul 1
3.9-3.12 115-116 Inecuaţii logaritmice 2
I VIII Puteri și radicali. Funcţia putere. 16 S.II 3.9-3.12 117 Inecuaţii logaritmice cu modul 1
II Funcţia radical 3.9-3.12 118-119 Sisteme de ecuaţii exponenţiale și
III 1.1,1.2, 1.4-1.8 83-84 Radicali de ordinul n, n ≥ 2, n N. 2 logaritmice 2
IV Proprietăţi 3.1-3.12 120 Ora de sinteză 1
V 1.1, 1.2, 1.4-1.8 85-86 Puteri cu exponent real. Proprietăţi 2 1.1-2.8, 3.1-3.12 121 Ora de sinteză integrativă 1
VI 3.1-3.8 87 Funcţia radical. Graficul funcţiei. 1 1.1-2.8, 3.1-3.12 122 Evaluare sumativă 1
VII Proprietăţi
VIII 3.1-3.8 88 Funcţia putere. Graficul funcţiei. Pro- 1 I X Cercul. Discul 11 S.II
IX prietăţi II 5.1-5.6, 5.9 123 Cercul. Coarde. Arce. Discul. Relaţii 1
X 3.6,3.9-3.12 89 Ecuaţii, sisteme și totalităţi de ecuaţii 1 III metrice în cerc. Poziţia relativă a unei
raţionale IV drepte faţă de un cerc
3.9-3.12 90-91 Ecuaţii iraţionale de tipul: 2 VI 5.1, 5.3, 5.6-5.9 124 Unghi la centru. Unghi înscris 1
x + b; a,b, n = 2,3; VII 5.1, 5.5, 5.6-5.9 125 Triunghi înscris în cerc. Triunghi cir- 1
ⁿ f(x) = ax + b; a,b R, n = 2,3; IX cumscris cercului
ⁿ f(x) ± ⁿ g(x) = ax + b; a,b R, n = 2,3; X 5.1, 5.5, 5.6-5.9 126 Patrulater înscris în cerc. Patrulater 1
ⁿ f(x) ± ⁿ g(x) = √h(x),
ⁿ n = 2,3; circumscris unui cerc
și reductibile la ele 5.1, 5.3, 5.6-5.9 127-128 Poligoane regulate înscrise în cerc 2
3.9-3.12 92 Ecuaţii iraţionale de tipul 1 5.1, 5.3, 5.6-5.9 129-130 Poligoane regulate circumscrise unui 2
2n
g(x) · f(x) = 0, n N* și reductibile cerc
la ele 5.1-5.9 131 Ora de sinteză 1
3.6, 3.9-3.12 93 Inecuaţii, sisteme și totalităţi de in- 1 5.1-5.9 132 Ora de sinteză integrativă 1
ecuaţii raţionale 5.1-5.9 133 Evaluare sumativă 1
I XI Arii 10 S.II 4.1-4.7 166 Ora de sinteză 1

II 5.1, 5.4-5.9 134 Aria triunghiului 1 3.1-3.12, 4.1-4.7, 167 Ora de sinteză integrativă 1
III 5.1, 5.4-5.9 135 Aria paralelogramului 1 5.1-5.9
IV 5.1, 5.4-5.9 136 Aria pătratului, dreptunghiului, rom- 1 3.1-3.12, 4.1-4.7, 168 Evaluare sumativă 1
V bului 5.1-5.9
VI 5.1, 5.4-5.9 137 Aria trapezului 1
IX 5.1, 5.4-5.9 138-139 Aria poligonului regulat 2 XIII Recapitulare finală 2
X 5.4-5.9 140 Lungimea cercului. Aria discului 1 I-X 1.1-6.5 169-170 Lecţii de generalizare 2 S.II
5.1-5.9 142 Ora de sinteză integrativă 1
5.1-5.9 143 Evaluare sumativă 1
Clasa a XI-a, profil real
I XII Elemente de trigonometrie 25 S.II
II 4.1-4.3, 4.4 144 Cercul trigonometric. Transformarea 1
III unităţilor de măsură a unghiurilor din Indicatorii competenţelor
Observaţii
Nr. de ore
IV grade în radiani și invers specifice (CS) și a sub-
Data
Nr. crt. Conţinuturi (module)
V 4.1-4.3, 4.4 145 Identităţile trigonometrice fundamen- 1 competenţelor (S) conform
VI tale. Formule de reducere curriculumului
IX 4.1, 4.4-4.6 146-147 Funcţia trigonometrică sinus. Grafi- 2
X cul. Proprietăţi CS S
4.1, 4.4-4.6 148-149 Funcţia trigonometrică cosinus. Grafi- 2
cul. Proprietăţi Repartizarea generală a orelor:
4.1, 4.4-4.6 150-151 Funcţia trigonometrică tangenta. Gra- 2 – Recapitulare 4
ficul. Proprietăţi – Predare-învăţare 154
4.1, 4.4-4.6 152-153 Funcţia trigonometrică cotangenta. 2 – Evaluare 12
Graficul. Proprietăţi Total ore: 170
4.1-4.4 154 Formulele sumei. Formulele unghiului 1
dublu I I Șiruri de numere reale. Recapitulare 14 S.I
4.1-4.4 155 Formulele substituţiei universale 1 II și completări
4.1-4.4 156 Evaluarea sumativă 1 III 1.1, 1.3 1 Numere reale. Mulţimile N, Z, Q, R. 1
IV Modulul numărului real
4.1-4.4 157 Noţiunile arcsinus, arccosinus. Pro- 1 VI 1.1, 1.3 2 Operaţii cu numere reale. Proprie- 1
prietăţile: IX tăţi
arcsin(–α) = –arcsin α X 1.1, 1.2, 1.3 3 Noţiunea șir de numere reale. 1
arccos(–α) = π –arccos α Noţiunea subșir de numere reale
4.1-4.4 158 Noţiunile arctangentă, arccotangentă. 1 1.1, 1.2, 1.4, 1.5 4 Șiruri finite, infinite. Șiruri mărginite. 1
Proprietăţile: Șiruri monotone
arctg(–α) = –arctg α 1.1, 1.2, 1.3, 1.4 5-6 Progresia aritmetică. Proprietăţi 2
arcctg(–α) = π –arctg α 1.4, 1.5 7 Aplicaţii ale progresiei aritmetice 1
4.1, 4.4, 4.6, 4.7 159-160 Ecuaţii trigonometrice fundamentale 2 1.1, 1.2, 1.3, 1.4 8-9 Progresia geometrică. Proprietăţi 2
4.1, 4.4, 4.6, 4.7 161 Ecuaţii trigonometrice reductibile la 1 1.4,1 .5 10 Aplicaţii ale progresiei geometrice 1
ecuaţii algebrice 1.2, 1.3, 1.4 11 Limita unui șir 1
4.1, 4.4, 4.6, 4.7 162 Ecuaţii trigonometrice omogene și 1 1.1, 1.2, 1.3, 1.4 12 Șiruri convergente. Șiruri diver- 1
reductibile la ele gente
4.1, 4.4, 4.6, 4.7 163 Ecuaţii de forma 1 1.1 – 1.5 13 Ora de sinteză 1
a sin x + b cos x + c = 0, 1.1 – 1.5 14 Evaluare sumativă 1
a, b, c R
4.1, 4.4, 4.6, 4.7 164-165 Inecuaţii trigonometrice fundamentale 2
I II Limite de funcţii. Funcţii continue 23 S.I I IV Funcţii derivabile 27 S.I,

II 2.1, 2.3 15 Punct de acumulare. Punct izolat al 1 II 3.6, 3.7 52 Probleme care au condus la noţiunea 1 II
III unei mulţimi. III de derivată
IV 2.1, 2.2, 2.3, 2.6 16-17 Limita unei funcţii într-un punct. 2 IV 3.1, 3.2, 3. 3, 3.7 53-54 Noţiunea de derivata a unei funcţii 2
VI Limita unei funcţii la ∞ V într-un punct. Funcţii derivabile pe o
VIII 2.1, 2.2, 2.3, 2.6 18 Limite laterale 1 VI mulţime
X 2.2, 2.3, 2.6,2.7 19 Operaţii cu limite de funcţii 1 VIII 3.1-3.4, 3.7 55 Derivate laterale 1
2.1, 2.2, 2.3, 2.6 20-21 Limitele funcţiilor elementare 2 X 3.2-3.7 56 Interpretarea fizică a derivatei 1
2.1, 2.2, 2.3, 2.6 22 Calculul limitelor de funcţii 1 3.1, 3.2, 3.5-3.7 57-58 Ecuaţia tangentei la graficul funcţiei 2
2.3, 2.5, 2.6,2.7 23 Limite remarcabile: 1 într-un punct
2.2, 2.3, 2.6, 2.7 24-25 Cazuri exceptate la operaţii cu limite 2 3.1, 3.2, 3.5-3.7 59-60 Interpretarea geometrică a derivatelor 2
de funcţii laterale
2.1-2.3, 2.6, 2.7 26 Evaluare sumativă 1 3.2, 3.3,3.5, 3.7 61-62 Derivatele unor funcţii elementare 2
3.2, 3.5, 3.7 63-64 Operaţii cu funcţii derivabile 2
2.1, 2.3, 2.4-2.7 27-28 Noţiunea funcţie continuă într-un 2 3.3, 3.5,3.7 65 Derivarea funcţiei compuse 1
punct. Punct de discontinuitate. Func- 3.3, 3.5,3.7 66 Derivarea funcţiei inverse 1
ţie continuă pe o mulţime 3.3, 3.5,3.7 67 Derivate de ordin superior 1
2.2-2.7 29 Criterii de continuitate. Continuitatea 1 3.1-3.7 68 Evaluare sumativă 1
laterală
3.3, 3.5, 3.7 69-70 Diferenţiala unei funcţii. Reguli de 2
2.1-2.7 30-31 Continuitatea funcţiilor elementare 2
calcul al diferenţialelor
2.1-2.7 32 Operaţii cu funcţii continue 1
3.3, 3.4, 3.5, 3.7 71 Aplicaţii ale diferenţialei la calculul 1
2.5-2.7 33-34 Proprietăţi ale funcţiilor continue 2
aproximativ
3.4, 3.5, 3.7 72-73 Proprietăţi generale ale funcţiilor 2
derivabile: teoremele Fermat, Rolle,
Lagrange
I III Axiomatica geometriei în plan 14 S.I 3.1, 3.3, 3.5, 3.7 74-75 Calculul limitei funcţiei cu ajutorul 2
derivatei. Regulile lui L’Hospital
II și spaţiu. Paralelism în spaţiu
3.1-3.4, 3.7 76 Ora de sinteză 1
III 6.1, 6.2, 6.3, 6.8 38-39 Axiomele geometriei în plan 2 2.1-2.7, 3.1-3.7 77 Ora de sinteză integrativă 1
IV 6.1, 6.2, 6.3, 6.8 40-41 Axiomele geometriei în spaţiu. Pro- 2 2.1-2.7, 3.1-3.7 78 Evaluare sumativă 1
V prietăţi ale planului
VI 6.1-6.5, 6.8 42-43 Poziţiile relative ale dreptelor în spa- 2 I V Aplicaţii ale derivatelor 18 S.II
VIII ţiu. Drepte paralele în spaţiu II 3.2, 3.3, 3.5, 3.7 79-80 Intervalele de monotonie ale unei funcţii 2
IX 6.4-6.10 44-45 Poziţiile relative ale dreptei și pla- 2 III 3.2, 3.3, 3.5, 3.7 81-82 Puncte critice. Puncte de extrem, ex- 2
X nului. Dreapta paralelă cu planul, IV tremele funcţiei
proprietăţi, criteriu V 3.2, 3.3-3.5, 3.7 83 Determinarea extremelor globale 1
6.4-6.10 46-47 Poziţia relativă a două plane. Plane 2 VI 3.3-3.5, 3.7 84-85 Rolul derivatei a doua în studiul 2
VII funcţiilor. Convexitate și concavitate.
paralele, proprietăţi, criteriu.
VIII Puncte de inflexiune
6.7-6.10 48 Aplicaţii ale paralelismului în spa- 1 IX 3.3-3.5, 3.7 86-87 Asimptotele graficelor funcţiilor reale 2
ţiu X 3.3-3.5, 3.7 88-89 Reprezentarea grafică a funcţiei 2
6.1-6.10 49 Ora de sinteză 1 3.4-3.8 90-91 Aplicaţii directe ale derivatelor în 2
6.1-6.10 50 Ora de sinteză integrativă 1 fizică, geometrie, economie
6.1-6.10 51 Evaluare sumativă 1 3.4-3.8 92-93 Probleme de maxim și minim. Opti- 2
mizări
I VI Perpendicularitate în spaţiu 14 S.II I VIII Matrice. Determinanţi. Sisteme de 25 S.II

II 7.1, 7.2, 7.3 97-98 Dreapta perpendiculară pe un plan, 2 II ecuaţii liniare
III proprietăţi, criteriu III 5.1, 5.2 131 Noţiunea matrice. Cazuri particulare 1
IV 7.4, 7.5, 7.6, 7.10 99-100 Proiecţii ortogonale. Distanţa de la un 2 IV 5.1, 5.5, 5.6 132-133 Operaţii cu matrice. Proprietăţi 2
V punct la o dreaptă, de la un punct la V 5.1, 5.5, 5.6 134-135 Transformări elementare ale matrice- 2
VI un plan, de la o dreaptă la un plan VI lor. Matrice eșalon
VII 7.3, 7.4, 7.5, 7.6 101-102 Teorema celor trei perpendiculare. 2 VII 5.1, 5.2 136 Matrice inversabile 1
VIII Reciproca VIII 5.1, 5.2, 5.5 137-138 Noţiunile: determinant de ordinul doi, 2
IX 7.1, 7.2, 7.3 103 Unghi format de o dreaptă și un plan 1 IX trei, de ordinul n
X 7.5, 7.7, 7.8, 7.10 104-105 Unghi diedru 2 X 5.1, 5.5, 5.6 139-140 Proprietăţi fundamentale necesare 2
7.1, 7.2, 7.3 106-107 Plane perpendiculare, proprietăţi, 2 pentru calculul determinanţilor
criteriu 5.1, 5.2, 5.3, 5.5 141 Calculul determinanţilor de ordinul 1
7.1-7.11 108 Ora de sinteză 1 doi, trei, patru
6.1-6.10, 7.1-7.11 109 Ora de sinteză integrativă 1 5.3, 5.5, 5.6 142 Calculul matricei inverse 1
6.1-6.10, 7.1-7.11 110 Evaluare sumativă 1 5.1, 5.2, 5.5, 5.6 143 Evaluare sumativă 1
I VII Numere complexe 20 S.II 5.3, 5.4, 5.5, 5.6 144-145 Ecuaţii matriceale: 2
II 4.6, 4.7, 4.8 111 Noţiunea de număr complex. Forma 1 A · X = B; Y · A = B; A · X · B = C.
III algebrică a numărului complex. Mul- 5.3, 5.4, 5.5, 5.6 146-147 Sisteme de ecuaţii liniare de tipul 2
IV ţimea C mxn, m,n N*, m,n ≤ 4
VI 4.6, 4.7, 4.8 112 Puterile lui i 1 5.3, 5.4, 5.5, 5.6 148 Regula lui Cramer. Metoda lui Gauss, 1
VIII 4.6, 4.7, 4.8 113-114 Operaţii cu numere complexe scrise 2 5.3, 5.4, 5.5, 5.6 149-150 metoda matriceală 2
X în formă algebrică. Proprietăţi 5.1 – 5.6 151-152 Sisteme de ecuaţii liniare omogene 2
4.3, 4.5, 4.6, 4.7, 4.8, 115-116 Reprezentarea geometrică a numere- 2 5.1 – 5.6 153 Ora de sinteză 1
4.9 lor complexe. Modulul unui număr 1.1-1.5, 4.1-4.9, 5.1- 154 Ora de sinteză integrativă 1
complex 5.6
4.1 – 4.9 117-118 Forma trigonometrică a numerelor 2 1.1-1.5, 4.1-4.9, 5.1- 155 Evaluare sumativă 1
complexe 5.6
4.1, 4.9 119-121 Operaţii cu numere complexe 3
scrise în formă trigonometrică I IX Transformări geometrice în spaţiu 12 S.II
(înmulţirea, împărţirea, ridicarea la II 8.1, 8.2, 8.3 156 Transformări izometrice în spaţiu 1
putere cu exponent natural, III 8.1, 8.2, 8.3, 8.4 157 Simetria faţă de un punct. Simetria 1
extragerea rădăcinii de ordinul IV axială
n, 2 ≤ n ≤ 6, n N*) V 8.4, 8.5, 8.6, 8.7 158-159 Simetria în raport cu un plan 2
4.1, 4.2, 4.9 122-123 Ecuaţii de gradul II în C, ecuaţii bi- 2 VI 8.1, 8.3, 8.4, 8.5 160-161 Translaţia 2
pătratice VII 8.1, 8.3, 8.4, 8.5 162-163 Asemănarea 2
4.1, 4.2, 4.9 124 Ecuaţii binome 1 VIII 8.4, 8.5, 8.6, 8.7 164-165 Rotaţia 2
4.1, 4.2, 4.5 125-126 Ecuaţii reciproce de gradul III și IV în 2 IX 8.1-8.7 166 Ora de sinteză 1
mulţimea C X 6.1-6.10, 7.1-7.11, 167 Ora de sinteză integrativă 1
4.2, 4.3, 4.4 127 Aplicaţii ale numerelor complexe în 1 8.1-8.7
fizică, geometrie etc. 6.1-6.10, 7.1-7.11, 168 Evaluare sumativă 1
4.1, 4.2, 4.3, 4.4 128 Ora de sinteză 1 8.1-8.7
1.1-1.5, 3.1-3.8, 4.1- 129 Ora de sinteză integrativă 1
4.9 X Recapitulare finală 2 S.II
1.1-1.5, 3.1-3.8, 4.1- 130 Evaluare sumativă 1 I-X 1.1-8.7 169-170 Lecţii de generalizare 2
4.9
Clasa a XII-a, profil real 2.2, 2.3, 2.4, 2.6 41 Reprezentarea geometrică a integralei 1
definite
Indicatorii competenţelor
Observaţii
Nr. de ore
2.3- 2.6 42 Aria subgraficului unei funcţii 1
specifice (CS)
Data
Nr. crt. Conţinuturi 2.3- 2.6 43-44 Calculul ariei unei mulţimi utilizînd 2
și a subcompetenţelor (S) integrala definită
conform curriculumului 2.1, 2.5, 2.6 45 Volumul unui corp de rotaţie 1
2.2, 2.5, 2.6 46-47 Calculul volumului corpului de rota- 2
CS S ţie utilizînd integrala definită
2.2, 2.5, 2.6 48-49 Aplicaţii ale integralei definite în fizi- 2
Repartizarea generală a orelor:
că, geometrie, situaţii reale
– Recapitulare 44
– Predare-învăţare 115
– Evaluare 11
Total ore: 170
IV Poliedre 30 S.I,
II Clasa a XI-a I Recapitulare iniţială 4 S.I
II 4.1, 4.2, 4.7 53 Prisma. Elemente. Clasificări 1 II
III 1 Derivata funcţiei 1
III 4.2, 4.3, 4.7, 4.8 54 Secţiuni paralele cu baza 1
IV 2 Diferenţiala funcţiei 1
IV 4.2, 4.3, 4.7, 4.8 55 Secţiuni diagonale. Secţiuni ce conţin 1
VI 3-4 Aplicaţii ale derivatei funcţiei 2
V înălţimea
IX
VI 4.3-4.9 56-57 Aria suprafeţei laterale a prismei. Aria 2
X
VII suprafeţei totale a prismei
IX 4.3-4.9 58-59 Volumul prismei 2
II Primitiva. Integrala nedefinită 24 S.I
X 4.1, 4.2, 4.5-4.9 60 Aplicaţii 1
I 1.1, 1.3, 1.4, 1.5 5-6 Noţiunea de primitivă 2
4.1-4.3, 4.7 61 Piramida. Elemente. Clasificări 1
II 1.1-1.3, 1.4, 1.5 7-8 Integrala nedefinită. Proprietăţi 2
4.2, 4.3, 4.5, 4.6 62 Secţiuni paralele cu baza 1
III 1.1-1.5 9-10 Tabelul primitivelor uzuale 2
4.6-4.8 63-64 Secţiuni diagonale. Secţiuni ce conţin 2
IV 1.3-1.5 11-12 Calculul primitivelor utilizînd tabelul 2
înălţimea
V 1.3, 1.4, 1.5 13-14 Aplicaţii 2
4.1-4.3, 4.5, 4.8 65 Evaluare sumativă 1
VI 1.1, 1.2, 1.3, 1.4 15-17 Metoda de schimbare de variabilă 3
VIII 1.3, 1.4, 1.5 18-20 Integrarea prin părţi 3 4.3-4.9 66-67 Aria suprafeţei laterale a piramidei. 2
IX 1.1-1.5 21-22 Aplicaţii 2 Aria suprafeţei totale a piramidei
X 1.2-1.5 23-24 Calculul integralei nedefinite a func- 2 4.3-4.9 68-69 Volumul piramidei 2
ţiilor 4.3-4.9 70 Aplicaţii 1
1.2,1.3, 1.4, 1.5 25 Aplicaţii 1 4.1-4.3, 4.7 71 Trunchiul de piramidă. Elemente. 1
1.1-1.5 26 Ora de sinteză 1 Clasificări
1.1-1.5 27-28 Evaluare sumativă 2 4.2, 4.3, 4.7, 4.8 72 Secţiuni paralele cu baza 1
4.2, 4.3, 4.7, 4.8 73-74 Secţiuni diagonale. Secţiuni ce conţin 2
III Integrala definită. Aplicaţii 24 S.I înălţimea
I 2.1, 2.2 29 Noţiunea de integrală definită. Func- 1 4.4-4.9 75-76 Aria suprafeţei laterale a trunchiului 2
II ţii integrabile de piramidă. Aria suprafeţei totale a
III 2.1, 2.2, 2.6 30-32 Calculul integralei definite. 3 trunchiului de piramidă
IV Formula lui Newton-Leibniz 4.4-4.9 77-78 Volumul trunchiului de piramidă 2
V 2.1, 2.2, 2.6 33-35 Proprietăţile integralei definite 3 4.4-4.9 79 Aplicaţii 1
VI 2.1, 2.2, 2.6 36-37 Calculul integralei definite utilizînd 2 4.1-4.9 80 Ora de sinteză 1
VIII proprietăţile 4.1-4.9 81 Ora de sinteză integrativă 1
IX 2.1, 2.2, 2.6 38-39 Calculul integralei definite 2 4.1-4.9 82 Evaluare sumativă 1
X 2.1, 2.2, 2.6 40 Evaluare sumativă 1
I V Elemente de teoria probabilităţi- 20 S.II 5.1, 5.2, 5.3 120 Sfera. Elemente (centru, raza, dia 1
II lor. Elemente de statistică mate- metru). Secţiunea sferei cu un plan
III matică 5.3-5.9 121 Aria suprafeţei sferice 1
IV 3.1, 3.2, 3.5, 3.8 83 Eveniment. Clasificarea evenimen- 1 5.3-5.9 122 Corpul sferic. Volumul corpului 1
V telor sferic
VI 3.1, 3.2, 3.5, 3.8 84 Definiţia clasică a probabilităţilor 1 5.1, 5.2, 5.3 123-125 Secţiunea suprafeţei conice cu un 3
VIII 3.1, 3.2, 3.3, 3.5 85 Evenimente aleatoare. Operaţii cu 1 plan. Noţiunea de cerc, elipsă, hiper-
X evenimente aleatoare. bolă, parabolă (ca locuri geometrice
3.1, 3.2, 3.3, 3.5 86-87 Evenimente aleatoare independente. 2 de puncte)
Probabilitate condiţionată 5.1-5.9 126 Ora de sinteză 1
3.1, 3.2, 3.3, 3.5 88 Variabile aleatoare 1 5.1-5.9 127 Ora de sinteză integrativă 1
3.1-3.5 89-90 Valoarea medie a variabilei alea- 2 4.1-4.9,5.1-5.9 128 Evaluare sumativă 1
toare
3.1-3.5, 3.8, 3.11 91 Noţiuni fundamentale ale statisticii 1 Cl. X: VII Recapitulare 42 S.II
matematice II 1.1-1.8, 4.1-4.9 (cl. XI) 129-130 Numere reale. Numere complexe. 2
3.5, 3.6, 3.7, 3.8 92 Înregistrarea și gruparea datelor 1 III Operaţii. Proprietăţi
3.6-3.10, 3.6-3.11 93 94 Reprezentarea grafică a datelor sta- 2 IV 2.1-2.8 131 Mulţimi. Operaţii. Proprietăţi 1
tistice V Transformarea expresiilor raţionale,
3.7-3.11 95-96 Mărimi medii ale seriilor statistice 2 VI 3.1-3.12 132 iraţionale, transcendente 1
3.7-3.11 97-99 Elemente de calcul financiar 3 VII 3.1-3.12 133-134 Funcţii elementare. Proprietăţi 2
3.1-3.11 100 Ora de sinteză 1 VIII 3.1-3.12 135-136 Ecuaţii, inecuaţii iraţionale 2
Se folosește și Programa pentru examenul de bacalaureat.

3.1-3.11 101 Ora de sinteză integrativă 1 IX 3.1-3.12 137-138 Ecuaţii, sisteme de ecuaţii logaritmice, 2
3.1-3.11 102 Evaluare sumativă 1 X exponenţiale
3.1-3.12 139-140 Inecuaţii exponenţiale, logaritmice 2
VI Corpuri rotunde 26 S.II 4.1-4.7. 141-142 Ecuaţii trigonometrice 2
II 5.1, 5.2, 5.3 103 Cilindrul circular drept. Elemente. 1 3.1-3.12 143-144 Ecuaţii, inecuaţii cu modul, parame- 2
III 5.2-5.8 104 Secţiuni paralele cu baza. Secţiuni 1 tru
IV axiale. Secţiuni paralele cu axa 1.1-4.7 (cl. X), 4.1- 145 Evaluare sumativă 1
V 5.3-5.9 105 Aria suprafeţei laterale a cilindrului 1 4.9 (cl. XI)
VI circular drept. Aria suprafeţei totale a
Cl. XI: 1.1-1.5 146-147 Șiruri de numere reale 2
VII cilindrului circular drept
2.1-2.7 148 Limite de funcţii. Asimptotele func- 1
VIII 5.3-5.9 106-107 Volumul cilindrului circular drept 2
ţiilor reale
X 5.1, 5.2, 5.3 108 Conul circular drept. Elemente 1
2.1-2.7 149-150 Continuitatea funcţiei 2
5.2-5.8 109 Secţiuni paralele cu baza. Secţiuni 1
3.1-3.8 151-152 Derivata funcţiei. Funcţii derivabile 2
axiale.
3.1-3.8 153 Aplicaţii ale derivatei în studiul func- 1
5.3-5.9 110 Aria suprafeţei laterale a conului cir- 1
ţiei
cular drept. Aria suprafeţei totale a
3.1-3.8 154-155 Probleme de maxim și minim 2
conului circular drept
Cl. X: 5.1-5.9 156-157 Geometrie în plan 2
5.3-5.9 111-112 Volumul conului circular drept 2
Cl. XI: 6.1-6.10 158 Paralelism în spaţiu 1
7.1-7.11 159 Perpendicularitate în spaţiu 1
5.1, 5.2, 5.3 114 Trunchi de con circular drept. Ele- 1 Cl.X:6.1-6.5 160-161 Elemente de combinatorică 2
mente. 6.1-6.5 162-163 Binomul lui Newton 2
5.2-5.8 115 Secţiuni paralele cu baza. Secţiuni 1 Cl. XI: 5.1-5.6 164-165 Matrice. Determinanţi. Ecuaţii ma- 2
axiale triciale
5.3-5.9 116-117 Aria suprafeţei laterale a trunchiului de 2 5.1-5.6 166-167 Sisteme de ecuaţii liniare 2
con circular drept. Aria suprafeţei tota- Cl. X-XII 168 Evaluare sumativă 1
le a trunchiului de con circular drept Cl. X-XII 169-170 Lecţii de sinteză integrativă 2
5.3-5.9 118-119 Volumul trunchiului de con circular 2
drept
4.3. Care este proiectarea didactică de lungă durată IV Funcţii. Ecuaţii. Inecuaţii. Sisteme 41
(orientativă) pentru profilul umanistic? IV. 1 Noţiunea de funcţie 2 S.I
Clasa a X-a, profil umanistic
I 3.1-3.3 26 Noţiunea de funcţie. Moduri de defi- 1
Indicatorii competenţelor II nire a funcţiei. Graficul funcţiei
Observaţii
Nr. de ore
specifice (CS) și a sub- III 3.1-3.5 27 Proprietăţi ale funcţiilor referitoare la 1
Data
Nr. crt. Conţinuturi (Module)
competenţelor (S) conform IV monotonie, zerouri, extreme
curriculumului VII
CS S X
Repartizarea generală a orelor: IV. 2 Funcţia de gradul I. Ecuaţii de gradul 9 S.I

– Recapitulare 10 I. Inecuaţii de gradul I. Sisteme
– Predare-învăţare 82
– Evaluare 10 I 3.1-3.6 28 Noţiunea de funcţie de gradul I. Grafi- 1
Total ore: 102 II cul funcţiei. Proprietăţi
III 3.7, 3.8 29 Ecuaţii de gradul I cu o necunoscută 1
Recapitulare și completări. IV și reductibile la acestea. Ecuaţii de
I 8 S.I
Numere reale V gradul I cu două necunoscute
I Numere reale. Mulţimile N, Z, Q, R. VI 3.7, 3.8 30 Inecuaţii de gradul I cu o necunoscută 1
II 1.1, 1.2, 1.3 1 Cuantificatorii existenţial și universal 1 VII și reductibile la acestea
III 1.1, 1.4, 1.5, 1.6 2 Modulul unui număr real. Proprietăţi 1 VIII 3.7, 3.8 31 Sisteme de două ecuaţii de gradul I 1
IV 1.2-1.6 3 Operaţii cu numere reale. Proprietăţi 1 IX cu una/două necunoscute. Metode de
VII 1.2-1.6 4-5 Radicali. Proprietăţi 2 X rezolvare
VIII 1.2-1.6 6 Aplicaţii ale numerelor reale 1 3.7, 3.8 32 Sisteme de inecuaţii de gradul I cu o 1
X 1.1-1.6 7 Ora de sinteză 1 necunoscută
1.1-1.6 8 Evaluare iniţială 1 3.7, 3.8 33 Ecuaţii de gradul I cu o necunoscută 1
cu modul
II Mulţimi 6 S.I 3.1-3.8 34 Ora de sinteză 1
I 2.1, 2.3, 2.4, 2.7 9 Noţiunea de mulţime. Mulţimi nume- 1 1.1-1.6, 2.1-2.7, 3.1-3.8 35 Ora de sinteză integrativă 1
II rice. Intervale de numere reale 1.1-1.6, 2.1-2.7, 3.1-3.8 36 Evaluare sumativă 1
III 2.1-2.6 10 Operaţii cu mulţimi (reuniune, inter- 1
IV secţie, diferenţă, produs cartezian) IV. 3 Funcţia de gradul II. Ecuaţii de gra- 10 S.I,
VII 2.3-2.7 11 Aplicaţii ale mulţimilor 1 dul II. Inecuaţii de gradul II. Sisteme II
VIII 2.1-2.7 12 Ora de sinteză 1
IX 1.1-1.6, 2.1-2.7 13 Ora de sinteză integrativă 1 I 3.1-3.6 37 Noţiunea de funcţie de gradul II. Gra- 1
X 1.1-1.6, 2.1-2.7 14 Evaluare sumativă 1 II ficul funcţiei
III 3.1-3.6 38 Proprietăţile funcţiei de gradul II 1
III Elemente de combinatorică 11 S.I IV 3.7, 3.8 39 Ecuaţii de gradul II și reductibile la 1
V acestea. Clasificarea lor
I 6.1, 6.2 15 Noţiune de mulţime ordonată. Noţiu- 1 VI 3.5, 3.7, 3.8 40 Rezolvarea ecuaţiilor de gradul II și 1
II ne de factorial VII reductibile la ele. Relaţiile lui Viète
III 6.2, 6.3, 6.4 16 Permutări 1 VIII 3.5, 3.7, 3.8 41 Inecuaţii de gradul II și reductibile la 1
IV 6.2, 6.3, 6.4 17 Aranjamente 1 IX acestea
V 6.2, 6.3, 6.4 18-19 Combinări. Proprietăţi ale combinărilor 2
X 3.5, 3.7, 3.8 42 Sisteme de ecuaţii 1
VI 6.2, 6.3, 6.4 20 Ecuaţii ce conţin elemente de combi- 1
VII natorică 3.5, 3.7, 3.8 43 Ecuaţii și inecuaţii raţionale cu o ne- 1
VIII 6.1-6.4 21-22 Legile combinatoricii 2 cunoscută
IX 6.1-6.4 23 Ora de sinteză 1 3.1-3.8 44 Ora de sinteză 1
X 1.1-1.6,2.1-2.7, 6.1-6.4 24 Ora de sinteză integrativă 1 1.1-1.6, 2.1-2.7, 3.1-3.8 45 Ora de sinteză integrativă 1
1.1-1.6, 2.1-2.7, 6.1-6.4 25 Evaluare sumativă 1 1.1-1.6, 2.1-2.7, 3.1-3.8 46 Evaluare sumativă 1
IV. 4 Funcţia putere. Funcţia radical 8 S.II 5.1-5.8 80 Cercul. Coarde. Arce. Discul 1
5.1, 5.2, 5.3, 5.5 81 Poziţia relativă a unei drepte faţă de 1
I 3.1-3.4, 3.5, 3.6 47-48 Noţiunea de funcţie putere. Graficul 2 un cerc
II funcţiei putere. Proprietăţi ale func- 5.1-5.3,5.7, 5.8 82 Unghi la centru. Unghi înscris 1
III ţiei putere 5.3- 5.8 83 Triunghi înscris în cerc. 1
IV 3.1-3.6 49-50 Noţiunea funcţie radical. Graficul 2 5.3-5.8 84 Triunghi circumscris cercului 1
V funcţiei radical. Proprietăţi ale func- 5.1,5.3-5.8 85-86 Aria suprafeţelor poligonale. Aplicaţii 2
VI ţiei radical 5.4-5.8 87 Lungimea cercului. Aria discului 1
VII 3.5, 3.7, 3.8 51-52 Ecuaţii iraţionale de tipul: 2 5.1-5.8 88 Ora de sinteză 1
VIII f(x) = ax + b; a,b R; 1.1-1.6, 5.1-5.8 89 Ora de sinteză integrativă 1
IX g(x) · f(x) = 0 1.1-1.6, 5.1-5.8 90 Evaluare sumativă 1
X 3.1-3.8 53 Ora de sinteză 1
VI Elemente de trigonometrie 10 S.II
Logaritmul unui număr pozitiv.
IV. 5 Funcţia exponenţială. 12 S.II I 4.1, 4.2, 4.4 91 Cercul trigonometric. Transformarea 1
Funcţia logaritmică II unităţilor de măsură a unghiurilor din
III grade în radiani și invers
I 3.1-3.6 55-56 Noţiunea de funcţie exponenţială. 2 IV 4.1, 4.2, 4.3, 4.4 92 Identităţile trigonometrice funda- 1
II Graficul funcţiei exponenţiale. Pro- VII mentale
III prietăţi ale funcţiei exponenţiale VIII 4.3, 4.4, 4.5, 4.6 93 Formule de reducere 1
IV 1.2-1.6 57-58 Logaritmul unui număr pozitiv. Pro- 2 IX 4.3, 4.4, 4.5, 4.6 94 Formulele sumei și ale diferenţei de 1
V prietăţi X unghiuri
VI 3.5, 3.7, 3.8 59-60 Noţiunea de funcţie logaritmică. Gra- 2 4.3, 4.4, 4.5, 4.6 95 Formulele unghiului dublu 1
VII ficul funcţiei logaritmice Proprietăţi 4.1-4.6 96-97 Aplicaţii ale trigonometriei 2
VIII ale funcţiei logaritmice 4.1-4.6 98 Ora de sinteză 1
IX 3.5, 3.6, 3.7, 3.8 61 Ecuaţii exponenţiale 1 4.1-4.6, 5.1-5.8 99 Ora de sinteză integrativă 1
X 3.5, 3.6, 3.7, 3.8 62 Ecuaţii logaritmice 1 4.1-4.6, 5.1-5.8 100 Evaluare sumativă 1
3.5, 3.6, 3.7, 3.8 63 Sisteme de ecuaţii exponenţiale și 1
logaritmice VII Recapitulare finală 2 S.II
1.1-1.6, 2.1-2.7, 3.1-3.8 65 Ora de sinteză integrativă 1 I-X 1.1-6.4 101-102 Lecţii de sinteză integrativă 2
1.1-1.6, 2.1-2.7, 3.1-3.8 66 Evaluare sumativă 1
V Figuri geometrice în plan 24 S.II

Clasa a XI-a, profil umanistic
I 5.1, 5.2, 5.3, 5.8 67 Noţiunea de propoziţie matematică. 1
II Valoarea de adevăr a propoziţiei
Observaţii
Nr. de ore
III 5.1, 5.2, 5.3, 5.8 68 Noţiunea de axiomă, teoremă, teoremă 1 Indicatorii competenţelor
Data
IV reciprocă specifice (CS) și a subcom- Nr. crt. Conţinuturi
V 5.1, 5.3, 5.4, 5.5 69 Noţiuni geometrice fundamentale 1 petenţelor (S)
VI 5.1, 5.3-5.8 70 Triunghiuri. Clasificări 1
VII 5.1, 5.3-5.8 71 Congruenţa triunghiurilor 1 CS S
VIII 5.1-5.5, 5.7, 5.8 72 Linii importante în triunghi 1
IX 5.1-5.8 73 Asemănarea triunghiurilor. 1 Repartizarea generală a orelor:
X 5.3-5.8 74 Metoda triunghiurilor asemenea. Aplicaţii 1 – Recapitulare 4
5.2-5.8 75 Relaţii metrice în triunghi 1 – Predare-învăţare 90
5.1-5.8 76 Patrulatere 1 – Evaluare 8
5.1-5.8 77-78 Poligoane regulate. Aplicaţii 2 Total ore: 102
Recapitulare și completări. S.I,

I 11 S.I III Paralelism în spaţiu 11
Șiruri de numere reale II
I 1.1, 1.3,1.4 1 Numere reale. Mulţimile N, Z, Q, R 1 I 5.1-5.3, 5.8, 5.9 40 Axiomele planului. Proprietăţi ale 1
II 1.1, 1.3, 1.4 2 Operaţii cu numere reale. Proprietăţi 1 II planului
III 1.1, 1.2, 1.3, 1.4 3 Noţiunea de șir de numere reale 1 III 5.1-5.3, 5.8, 5.9 41 Poziţiiile relative ale dreptelor în 1
IV 1.1-1.5 4-5 Șiruri finite, infinite. Șiruri monotone 2 IV spaţiu
VII 1.1-1.5 6-7 Progresia aritmetică. Proprietăţi. 2 V 5.1-5.6, 5.8 42 Drepte paralele în spaţiu 1
VIII Aplicaţii VI 5.3-5.9 43 Poziţiile relative ale dreptei și 1
X 1.1-1.5 8-9 Progresia geometrică. Proprietăţi. 2 VII planului
Aplicaţii VIII 5.3-5.9 44 Dreapta paralelă cu planul, proprie 1
1.1-1.5 10 Ora de sinteză 1 IX tăţi, criteriu. Aplicaţii
1.1-1.5 11 Evaluare sumativă 1 X 5.1-5.3, 5.8, 5.9 45 Poziţiile relative a două plane. 1
5.1-5.9 46 Plane paralele, proprietăţi, criteriu 1
Funcţii derivabile. 5.1-5.9 47 Aplicaţii ale paralelismului în spaţiu 1
II 28 S.I
Aplicaţii ale derivatelor 5.1-5.9 48 Ora de sinteză 1
I 2.2, 2.3 12-13 Noţiunea de limita funcţiei într-un punct 2 1.1-1.5, 5.1-5.9 50 Evaluare sumativă 1
II 2.1, 2.2, 2.3, 2.6 14-15 Noţiunea de derivata funcţiei într-un 2
III punct. Probleme din diverse domenii IV Perpendicularitate în spaţiu 14 S.II
IV ce conduc la noţiunea de derivată.
V Funcţii derivabile pe o mulţime I 6.1-6.5, 6.7, 6.10 51 Drepte perpendiculare în spaţiu, pro- 1
VI 2.3, 2.5, 2.6, 2.7 16-17 Interpretare geometrică și fizică a 2 II prietăţi, criteriu
VII derivatei III 6.1-6.5, 6.7, 6.10 52 Dreapta perpendiculară pe un plan, 1
VIII 2.3, 2.5, 2.6, 2.7 18-19 Ecuaţia tangentei la graficul funcţiei 2 IV proprietăţi, criteriu
IX într-un punct V 6.6-6.10 53 Distanţa de la un punct la o dreaptă, 1
X 2.1, 2.2, 2.3 20-21 Derivatele funcţiilor elementare 2 VI de la un punct la un plan, de la o
2.1, 2.2, 2.3 22-23 Operaţii cu funcţii derivabile 2 VII dreaptă la un plan
2.1, 2.2, 2.3 24-25 Derivata funcţiei compuse 2 VIII 6.2-6.4, 6.7-6.10 54-55 Teorema celor trei perpendiculare. 2
2.1-2.6 26 Evaluare sumativă 1 IX Reciproca
X 6.2-6.4, 6.7-6.10 56 Aplicaţii ale teoremei celor trei per- 1
2.3, 2.4, 2.5 27-28 Proprietăţile funcţiilor derivabile: 2 pendiculare
teorema lui Fermat. Puncte critice. 6.1-6.5, 6.7, 6.10 57 Plane perpendiculare, proprietăţi, 1
Puncte de extrem, extremele funcţiei criteriu
2.3, 2.4, 2.5 29-30 Aplicaţii ale derivatelor de ordinul I în 2 6.2-6.4, 6.7-6.10 58 Proiecţii ortogonale ale punctelor, 1
studiul variaţiei funcţiei polinomiale, segmentelor, dreptelor pe plan
reprezentarea grafică a funcţiei poli- 6.5-6.7, 6.9, 6.10 59 Unghi dintre două drepte 1
nomiale. 6.5-6.7, 6.9, 6.10 60 Unghi dintre dreaptă și plan 1
2.3, 2.4, 2.5, 2.7 31-32 Aplicaţii directe ale derivatelor în 2 6.5-6.7, 6.9, 6.10 61 Unghi diedru 1
fizică, geometrie, economie 6.1-6.10 62 Ora de sinteză 1
2.3-2.7 33-34 Probleme simple de maxim și minim. 2 5.1-5.9, 6.1-6.10 63 Ora de sinteză integrativă 1
2.5, 2.6, 2.7 35-36 Optimizări 2 5.1-5.9, 6.1-6.10 64 Evaluare sumativă 1
V Numere complexe 12 S.II Clasa a XII-a, profil umanistic

I 3.1,3.6 65 Noţiunea de număr complex. Mulţimea C 1 Indicatorii competenţelor
Observaţii
Nr. de ore
II 3.1, 3.2, 3.3, 3.6 66-67 Forma algebrică a numărului complex 2 specifice (CS) și a sub-
Data
III 3.1-3.3, 3.5, 3.6 68-70 Operaţii aritmetice cu numere com- 3 Nr. crt. Conţinuturi (Module)
competenţelor (S) conform
VII plexe scrise în formă algebrică curriculumului
VIII 3.1, 3.3, 3.5 71 Modulul unui număr complex 1
X 3.1-3.4, 3.6 72-73 Rezolvarea ecuaţiilor de gradul II cu 2 CS S
coeficienţi reali în mulţimea C
3.1-3.6 74 Ora de sinteză 1 Repartizarea generală a orelor:
1.1-1.5, 3.1-3.6 75 Ora de sinteză integrativă 1 – Recapitulare 19
1.1-1.5, 3.1-3.6 76 Evaluare sumativă 1 – Predare-învăţare 75
– Evaluare 8
Matrice. Determinanţi. Total ore: 102
VI 16 S.II
Sisteme de ecuaţii liniare
I 4.1, 4.3 77 Noţiunea de matrice. Cazuri particulare 1 I Recapitulare iniţială 3 S.I
II 4.1, 4.3, 4.6 78-79 Operaţii cu matrice. Proprietăţi 2
III 4.2, 4.3, 4.4, 4.6 80 Noţiunea de determinant de ordinul 1 I 1.4, 1.5, 1.6 1 Derivata funcţiei 1
IV doi, ordinul trei II 1.4, 1.5, 1.6 2-3 Aplicaţii ale derivatei funcţiei 2
V 4.2, 4.3, 4.4, 4.6 81-82 Calculul determinanţilor de ordinul 2 III
VI doi, trei. VIIII
VII 4.1-4.6 83 Sisteme de ecuaţii liniare de tipul 1 X
VIII mxn, m,n N*, m,n ≤ 3
IX 4.2-4.6 84-85 Regula lui Cramer, metoda lui Gauss 2 II Primitiva. Integrala nedefinită 12 S.I
X 4.1, 4.3-4.6 86-87 Sisteme de ecuaţii liniare omogene de 2
I 1.1, 1.3, 1.4-1.6 4-5 Noţiunea de primitivă a unei funcţii 2
tipul mxn, m,n N*, m,n ≤ 3
II 1.2-1.6 6-7 Integrala nedefinită 2
4.3-4.6 88-89 Aplicaţii ale sistemelor de ecuaţii 2
III 1.2-1.6 8-9 Proprietăţi ale integralelor nedefinite 2
liniare
IV 1.2-1.6 10-11 Calculul integralelor nedefinite 2
VII 1.3, 1.4, 1.5, 1.6 12-13 Aplicaţii ale primitivelor funcţiilor și 2
VIII integralelor nedefinite
X 1.1-1.6 14 Ora de sinteză 1
VII Transformări geometrice în spaţiu 8 S.II
III Integrala definită. Aplicaţii 16 S.I
I 7.1, 7.2, 7.4, 7.6 93 Transformări izometrice în spaţiu 1
II 7.1-7.6 94 Simetria faţă de un punct 1 I 2.1, 2.6 16-17 Noţiunea de integrală definită. Func- 2
III 7.1-7.6 95 Simetria axială 1 II ţii integrabile. Proprietăţi
IV 7.1-7.6 96 Simetria în raport cu un plan 1 III 2.1, 2.2, 2.6 18-19 Formula lui Newton-Leibnitz 2
V 7.3, 7.4, 7.5, 7.6 97 Aplicaţii ale transformărilor geome- 1 IV 2.1, 2.2, 2.6 20-22 Proprietăţi ale integralelor definite 3
VI trice în spaţiu V 2.1, 2.2, 2.6 23-24 Calculul integralei definite 2
VII 7.1-7.6 98 Ora de sinteză 1 VI 2.3-2.6 25-26 Aria subgraficului unei funcţii 2
VIII 5.1-5.9, 6.1-6.10, 7.1-7.6 99 Ora de sinteză integrativă 1 VII 2.1-2.6 27-28 Aplicaţii ale integralei definite în fizi- 2
IX 5.1-5.9, 6.1-6.10, 100 Evaluare sumativă 1 VIII că, geometrie etc.
X 7.1-7.6 IX 2.1-2.6 29 Ora de sinteză 1
X 1.1-1.6, 2.1-2.6 30 Ora de sinteză integrativă 1
VIII Recapitulare finală 2 S.II 1.1-1.6, 2.1-2.6 31 Evaluare sumativă 1
I-X 1.1-7.6 101-102 Lecţii de sinteză recapitulativă 2
S.I, I V.2 Elemente de statistică matematică 10

IV Poliedre 20
II II 3.3-3.7 59 Noţiuni fundamentale 1
III 3.3-3.10 60 Înregistrarea și gruparea datelor 1
I 4.1-4.3, 4.7, 4.8 32 Prisma. Elemente. Clasificări 1 IV 3.3-3.10 61-62 Reprezentarea grafică a datelor sta- 2
II 4.1-4.3, 4.6-4.8 33 Secţiuni diagonale, secţiuni ce conţin 1 V tistice
III înălţimea, secţiuni paralele cu baza VI 3.4-3.8 63 Mărimi medii ale seriilor statistice 1
V 4.2-4.8 34 Aria suprafeţei laterale a prismei. Aria 1 VII 3.6-3.10 64-65 Elemente de calcul financiar 2
VI suprafeţei totale a prismei. VIII 3.1-3.10 66 Ora de sinteză 1
VII 4.2-4.8 35 Volumul prismei. Aplicaţii 1 IX 3.1-3.10 67 Ora de sinteză integrativă 1
VIII 4.1-4.3, 4.7, 4.8 36 Piramida. Elemente. Clasificări 1 X 3.1-3.10 68 Evaluare sumativă 1
IX 4.1.4.3, 4.7, 4.8 37 Piramide regulate (triunghiulare, pa- 1
X trulatere, hexagonale) VI Corpuri rotunde 18 S.II
4.1-4.3, 4.6, 4.7 38 Secţiuni ce conţin înălţimea, secţiuni 1
paralele cu baza I 5.1, 5.2, 5.3, 5.7 69 Cilindrul circular drept. Elemente 1
4.2-4.8 39 Aria suprafeţei laterale a piramidei. 1 II 5.2, 5.3 ,5.6-5.9 70 Secţiuni paralele cu baza. Secţiuni 1
Aria suprafeţei totale a piramidei III axiale
4.2-4.8 40 Volumul piramidei. Aplicaţii 1 IV 5.1, 5.3-5.8 71 Aria suprafeţei laterale a cilindrului 1
4.1-4.8 41 Evaluare sumativă 1 V circular drept. Aria suprafeţei totale a
VI cilindrului circular drept
4.1-4.3, 4.7, 4.8 42 Trunchiul de piramidă. Elemente. 1 VII 5.5, 5.6, 5.7, 5.8 72 Volumul cilindrului circular drept. 1
Clasificări VIII Aplicaţii
4.1-4.3, 4.7, 4.8 43 Trunchi de piramidă regulată (triun- 1 IX 5.1, 5.2, 5.3, 5.7 73 Conul circular drept. Elemente 1
ghiulară, patrulateră, hexagonală). X 5.2, 5.3, 5.6-5.9 74 Secţiuni paralele cu baza. Secţiuni 1
Aplicaţii axiale
4.1-4.3, 4.6-4.8 44 Secţiuni diagonale, secţiuni ce conţin 1 5.1, 5.3-5.8 75 Aria suprafeţei laterale a conului cir- 1
înălţimea, secţiuni paralele cu baza cular drept. Aria suprafeţei totale a
4.2-4.8 45 Aria suprafeţei laterale a trunchiului 1 conului circular drept
de piramidă. Aria suprafeţei totale a 5.5, 5.6, 5.7, 5.8 76 Volumul conului circular drept. Apli- 1
trunchiului de piramidă caţii
4.2-4.8 46 Volumul trunchiului de piramidă 1 5.1, 5.2, 5.3, 5.7 77 Trunchi de con circular drept. Ele- 1
4.1-4.8 47-48 Aplicaţii ale poliedrelor 2 mente
4.1-4.8 49 Ora de sinteză 1 5.2, 5.3 ,5.6-5.9 78 Secţiuni paralele cu baza. Secţiuni 1
2.3-2.6, 4.1-4.8 50 Ora de sinteză integrativă 1 axiale
2.3-2.6, 4.1-4.8 51 Evaluare sumativă 1 5.1, 5.3-5.8 79 Aria suprafeţei laterale a trunchiului 1
de con circular drept. Aria suprafeţei
Elemente de statistică matematică. totale a trunchiului de con circular
V 17 S.II
Elemente de teoria probabilităţilor drept
5.5, 5.6, 5.7, 5.8 80 Volumul trunchiului de con circular 1
V.1 Elemente de teoria probabilităţilor 7 drept. Aplicaţii
I
3.1, 3.3, 3.6, 3.8 52 Eveniment. Clasificarea evenimen- 1 5.1, 5.2, 5.3, 5.7 81 Sfera. Elemente (centru, raza, diame- 1
II
telor tru). Aria suprafeţei sferice
III
3.1-3.3, 3.6-3.8 53 Definiţia clasică a probabilităţilor 1 5.1-5.8 82 Corpul sferic. Volumul corpului 1
V
3.1-3.3, 3.6-3.8 54 Evenimente aleatoare 1 sferic
VII
3.1-3.3, 3.6-3.8 55 Evenimente aleatoare independente 1 5.1-5.8 83 Aplicaţii ale corpurilor rotunde 1
VIII
3.1-3.3, 3.6-3.8 56 Operaţii cu evenimente aleatoare 1 5.1-5.8 84 Ora de sinteză 1
IX
3.1-3.3, 3.6-3.8 57 Aplicaţii ale teoriei probabilităţilor 1 4.1-4.8, 5.1-5.8 85 Ora de sinteză integrativă 1
X
3.1-3.3, 3.6-3.8 58 Evaluare sumativă 1 4.1-4.8, 5.1-5.8 86 Evaluare sumativă 1
VII Recapitulare 16 S.II 5. Curriculumul modernizat și proiectarea

I 1.1-1.6 (cl. X), 3.1-3.6 87 Numere reale. Numere complexe. 1 evaluării rezultatelor școlare
II (cl. XI) Operaţii. Proprietăţi
III 2.1-2.7, 6.1 (cl. X) 88 Mulţimi. Operaţii. Proprietăţi 1
IV 4.1-4.6 (cl. X) 89 Elemente de trigonometrie 1 5.1. Cum se realizează evaluarea rezultatelor șco-
Se folosește și Programa pentru examenul de BAC

V 3.1-3.8 (cl. X), 2.1-2.4 90 Funcţii elementare. Proprietăţi 1
VI (cl. XI) lare din perspectiva formării competenţelor?
VII 3.6, 3.8 (cl. X) 91 Ecuaţii iraţionale 1
VIII 3.6, 3.8 (cl. X) 92 Ecuaţii și sisteme de ecuaţii logaritmi- 1
Evaluarea pedagogică are ca obiectiv determinarea eficienţei învăţămîntului
IX ce, exponenţiale prin raportarea rezultatelor școlare la obiectivele stabilite.
X 2.1-2.7 (cl. XI) 93 Derivata funcţiei. Aplicaţii ale deriva- 1 Obiectul evaluării pedagogice vizează toate componentele funcţionale, struc-
tei în studiul funcţiei polinomiale turale și operaţionale ale activităţii de instruire determinate de nivelul interacţiu-
2.5-2.7 (cl. XI) 94 Probleme simple de maxim și minim 1 nii proiectate între finalităţile macrostructurale ale sistemului educaţional (ideal
5.1-5.8 (cl. X) 95 Geometrie în plan 1
5.1-5.9 (cl. XI) 96 Paralelism în spaţiu. 1 educaţional, competenţe-cheie/transversale, competenţe transdisciplinare) și cele
6.1-6.10 (cl. XI) 97 Perpendicularitate în spaţiu 1 microstructurale, ale procesului de învăţămînt (competenţe specifice-subcompe-
6.1-6.4 (cl. X) 98 Elemente de combinatorică 1 tenţe-obiective operaţionale).
4.1-4.6 (cl. XI) 99 Matrice. Determinanţi. Sisteme 1 Etapele acţiunii de evaluare didactică reflectă dimensiunea funcţional-struc-
1.1-6.4 (cl. X), 1.1-7.6 100 Evaluare sumativă 1
(cl. XI), 1.1-5.8 (cl. turală a operaţiilor de măsurare-apreciere-decizie, angajate în direcţia obţinerii
XII) unor informaţii esenţiale despre „actorii” procesului educaţional și curriculumu-
rile școlare activate, informaţii ce vor contribui la perfecţionarea continue a pro-
1.1-6.4 (cl. X), 1.1-7.6 101-102 Lecţii de sinteză integrativă 2 cesului și a sistemului de învătămînt. Structura acţiunii de evaluare pedagogică
(cl. XI), 1.1-5.8 (cl.
include trei operaţii ierarhice funcţionale la nivel de sistem și de proces: măsura-
XII)
rea-aprecierea-decizia:
– măsurarea reprezintă operaţia de evaluare care asigură consemnarea „unor
caracteristici observabile” exprimate în termeni cantitativi (scor, cifre, statis
tici etc.) sau/și prin descrieri concentrate asupra unor zone restrînse de mani-
festare (vezi: Gilbert De Landsheere, Evaluarea continuă a elevilor și examene-
le. Manual de docimologie, EDP, București, 1975);
– aprecierea reprezintă operaţia de evaluare care implică interpretarea faptelor
consemnate, în funcţie de anumite criterii calitative specific pedagogice, inde-
pendente în raport cu instrumentele de măsură folosite în cadrul unei anumite
metode sau strategii didactice;
– decizia reprezintă operaţia de evaluare care asigură prelungirea aprecierii într-
o notă școlară, caracterizare, hotărîre, recomandare etc., cu valoare de prog-
noză pedagogică.
Așadar, evaluarea trebuie concepută ca o modalitate de ameliorare a predării
și învăţării, de eliminare a eșecului și de realizare a unui progres constant în pre-
gătirea fiecărui elev.
Rolul fundamental al evaluării constă în asigurarea unui feed-back permanent
și corespunzător, necesar atît actorilor procesului educaţional, cît și factorilor de
decizie și publicului larg. Așadar, în procesul educaţional integrat predare–învă- În cadrul activităţilor educaţionale evaluarea este un proces care se realizează
ţare-evaluare componenta evaluare ocupă un loc nodal, de importanţă supremă, continuu și prin care se determină dacă au fost atinse obiectivele preconizate pen-
atît psihopedagogică, profesională, cît și socială. Acest fapt este confirmat și de tru etapa respectivă sau nu, dacă rezultatul este un succes sau un insucces.
algoritmul procesului educaţional modern: În general, orice activitate evaluativă trebuie să se desfășoare pe baza unei
hărţi tehnologice bine determinate din start, care ar concretiza:
Instrumente Succes – contingentul care va fi evaluat;
– tipul evaluării [iniţială, curentă (formativă), sumativă(finală)];
Obiecte → Eva- Obiective
ș.a.m.d. – obiectivele evaluării (corelate cu competențele, subcompetențele curri-
Competențe luare noi
Conți Teh- culare);
Insucces – tehnologiile de evaluare (forme, metode, procedee, mijloace etc.);
nuturi nologii
– timpul rezervat fiecărei activităţi de evaluare;
– spaţiul (locul) unde se va realiza evaluarea;
– monitorizarea activităţii evaluative;
Cauzele insuccesului – baza de date (teste, probe, lucrări practice etc.);
– reflexia (compararea rezultatelor învăţării cu obiectivele preconizate);
– concluzii (diagnoza și prognoza);
Evaluarea determină, de fiecare dată, dacă sînt atinse obiectivele preconizate – decizii.
și ce obţinem în rezultatul activităţii respective: succes sau insucces. În cazul unui
Este important ca fiecare profesor de matematică să înţeleagă că orice evaluare
insucces se vor determina cauzele acestuia și activitatea se va relua, astfel încît
la matematică, inclusiv cea sumativă la nivel de stat, este axată pe determinarea
rezultatul final să fie un succes. Următorul pas constă în formularea de obiective
nivelului de realizare a subcompetenţelor și de formare a competenţelor preconi-
noi și astfel procesul continuă, formînd următoarea spirală educaţională.
zate în curriculumul școlar (proiectat) la matematică [1, p. 6-48].
Procesul modern de evaluare a performanţelor școlare, axat pe principiile eva-
În activitatea evaluativă profesorul se va ghida de principiile evaluării rezul-
luării (vezi p. 27), este chemat:
tatelor școlare la matematică și cerinţele moderne referitoare la organizarea și
– să scoată în evidenţă succesul fiecărui elev, dar nu eșecul acestuia; desfășurarea acţiunilor evaluative, inclusiv stipulate în curriculum la rubrica Stra-
– să informeze agenţii educaţionali, indicînd ce anume să se predea și cum să se tegii de evaluare. Important este ca atît elevul, cît și profesorul să conștientizeze că
predea; evaluarea în orice circumstanţe trebuie să fie obiectivă.
– să fie multidimensional, concentrîndu-se atît asupra evoluţiei sociale și emo- Accentul se va pune pe evaluarea formativă în cadrul fiecărei lecţii. Succesul
ţionale, cît și asupra evoluţiei cognitive; lecţiei se determină în funcţie de nivelul de atingere a obiectivelor preconizate.
– să includă o relaţie de cooperare între profesor și elevi, între elevi; Profesorul are libertatea să aplice acele forme, metode și instrumente de eva-
– să evidenţieze importanţa studiului, să promoveze succesul și studiul optim luare care le consideră optimale la clasa respectivă, la tema (conţinutul, modulul)
pentru toţi elevii; respectivă etc. Strategiile de evaluare vor fi corelate cu cele propuse în curriculu-
– să fie înțeles ușor atît de toţi elevii, cît și de părinţi, agenţii educaţionali etc. mul modernizat, la rubrica Activităţi de învăţare și evaluare, pentru fiecare clasă,
Se evidenţiază următoarele tipuri de evaluare, aplicabile în procesul educaţio- și în secvenţa Strategii de evaluare.
nal la matematică la etapa actuală: Evaluarea sumativă la capitol (modul), trimestrială și anuală se va axa pe de-
b) evaluarea iniţială; terminarea nivelului de realizare a subcompetenţelor și formare a competenţelor
c) evaluarea curentă (formativă); specifice respective preconizate în curriculumul pentru liceu. În cadrul exame-
d) evaluarea finală (sumativă). nului de BAC se va determina care competenţe, inclusiv competenţele specifice
Și în contextul formării competenţelor prioritară este evaluarea curentă/for- disciplinei matematica, sînt formate și la ce nivel.
mativă. La realizarea evaluării rezultatelor școlare la matematică se va ţine cont de
standardele de competenţă pentru fiecare treaptă de învăţămînt.
În procesul educaţional la matematică profesorul va utiliza atît metodele tradi- 3. Cercetarea propriu-zisă.
ţionale (probe scrise , probe orale, probe practice), cît și cele moderne de evaluare. 4. Elaborarea materialelor.
Reamintim esenţa unor Metode alternative de evaluare prioritare în contextul 5. Prezentarea rezultatelor cercetării și/sau a materialelor create.
formării competenţelor: 6. Evaluarea:
1. Observarea sistematică a comportamentului elevilor în timpul activităţilor a) cercetării în ansamblu;
didactice este o metodă de evaluare care furnizează o serie de informaţii utile, b) modului de lucru;
greu de obţinut pe alte căi. Pentru a le înregistra, profesorul poate utiliza trei re- c) produsului realizat.
medii: Metoda proiectelor reprezintă o metodă eficientă de evaluare a competenţelor
• fișa de evaluare; elevilor.
• scara de clasificare;
Exemple de teme de proiecte la matematică:
• lista de control/verificare .
a) Utilizarea procentelor în situaţii cotidiene.
Informaţii detaliate privind observarea sistematică a comportamentului elevi-
b) Dependenţe funcţionale în activităţi practice.
lor pot fi selectate din [11].
c) Aplicaţii ale funcţiilor în tehnică.
2. Investigaţia reprezintă o activitate ce durează nu mai mult de o oră (lecţie) d) Exemple de combinări de corpuri geometrice în construcţiile observa-
și poate fi descrisă precum urmează: elevul primește, prin instrucţiuni precise, o bile în localitatea respectivă.
sarcină pe care trebuie să o înţeleagă și apoi să o rezolve, demonstrînd o gamă lar- e) Aplicaţii ale statisticii matematice în diverse activităţi cotidiene.
gă de cunoștinţe și capacităţi. Investigaţia oferă elevului posibilitatea de a aplica în f) Probleme de minim și maxim în activităţi practice.
mod creativ cunoștinţele și de a explora situaţii noi sau foarte puţin asemănătoare g) Formarea bugetului personal și a celui familial.
cu experienţa sa anterioară [18]. h) Elemente de geometrie în construcţii.
3. Proiectul contribuie la transferul de cunoștinţe în diverse domenii și la in- i) Utilizarea numerelor complexe în tehnică.
tegrarea disciplinelor, cel puţin, în aria curriculară. Proiectul poate fi individual, j) Creditele bancare în Republica Moldova și eficienţa acestora.
realizat de un singur elev, sau colectiv, realizat de un grup de elevi. Modalitatea de 4. Portofoliul este un instrument complex de evaluare a rezultatelor școlare.
a realiza un proiect ar fi următoarea: activitatea începe în clasă prin explicarea și Practic, portofoliul este o mapă care conţine toate rezultatele obţinute prin alte
înţelegerea sarcinii, prin încercarea rezolvării acesteia. Apoi activitatea continuă, metode și tehnici de evaluare: probele scrise și practice, proiectele, autoevaluarea,
pe parcursul a cîteva zile sau săptămîni, în funcție de sarcină, în acest timp elevul eseurile, referatele, testele etc. Portofoliul reprezintă „cartea de vizită” a elevului,
(grupul de elevi) poate primi consultaţii de la profesor. Activitatea de cercetare se urmărindu-i progresul de la un trimestru la altul, de la un an școlar la altul, de
încheie în clasă prin prezentarea rezultatelor obţinute în faţa colegilor. la o treaptă de învăţămînt la alta. Fiecare elev are acces liber la portofoliul său,
Etapele realizării unui proiect includ: completîndu-1 sistematic cu diverse rezultate ale evaluării. O dată pe semestru,
profesorul realizează o apreciere globală a portofoliului, în conformitate cu crite-
1. Alegerea temei și formularea problemei.
riile comunicate elevilor din timp. Nota obţinută la această apreciere poate deveni
2. Planificarea activităţii: nota semestrială (sau anuală).
• stabilirea obiectivelor proiectului;
• formarea grupelor; 5. Jocurile didactice evaluative, prin realizarea scenariilor respective, ofe-
• alegerea subiectului în cadrul temei proiectului de către fiecare elev/grup; ră posibilitatea de a evalua atît activitatea individuală a elevului, cît și a grupu-
• distribuirea responsabilităţilor în cadrul grupului; lui (echipei) de elevi. De exemplu, scenariile jocurilor evaluative la matematică
• identificarea surselor de informare (manuale, proiecte mai vagi, cărţi „Next” și „Brain ring” sînt propuse în [3, 4].
de specialitate, reviste de specialitate, persoane sau instituţii speciali- 6. Autoevaluarea oferă elevilor încredere în sine și îi motivează pentru îmbu-
zate în domeniu). nătăţirea performanţelor școlare. Profesorul va ajuta elevii să-și dezvolte capaci-
tăţile autoevaluative, să-și compare nivelul la care au ajuns cu obiectivele, compe-
tenţele și standardele educaţionale și să-și impună un program propriu de învăţa- 8. Pentru care valori reale ale lui х, valorile funcţiilor
re. Este absolut necesar de a-i învăţa pe elevi să se autoevalueze adecvat pentru a f1: D1 → R, f1(x) = log2 x, D1 R și
lua decizii corecte în situaţiile respective. f2: D2 → R, f2 (x) = log2 (3 – x), D2 R diferă între ele mai puţin decît cu 1?
7. Evaluarea reciprocă îi va implica activ în procesul de evaluare a performan-
ţelor școlare ale colegilor, contribuind, în ansamblu, la formarea competenţelor Nr. itemului 1 2 3 4 5 6 7 8
respective.
Numărul de puncte 3 3 4 7 7 8 6 8
8. Testarea rămîne una dintre metodele eficiente de evaluare a nivelului de for-
mare a competenţelor preconizate. Testele propuse vor conţine mai puţini itemi
axaţi pe evaluarea unor cunoștinţe sau capacităţi separate și mai mulţi itemi in- Baremul de notare
tegrativi, destinaţi evaluării competenţelor fixate în curriculum.
Nota 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1
5.2. Cum se realizează evaluarea finală (sumativă)
Punctaj
a rezultatelor școlare la matematică în cadrul acumulat
46 41-45 36-40 30-35 24-29 16-23 12-15 8-11 4-7 1-3
sesiunilor în clasele X-XII?
Test de evaluare la matematică pentru teza de vară Matricea de specificații
Clasa a X-a, profil real
Domenii Rezolvări de pro-
„___” mai _____
cognitive Cunoaștere bleme, rezolvări
Aplicare Total
Timp efectiv: 90 de minute. și înţelegere de situaţii-pro-
Conţinuturi blemă (Integrare)
În itemii 1-3 scrieţi răspunsul solicitat fără argumentări.
12,5% 12,5%
1. Ordonaţi în mod crescător numerele log5 4; log0,2 10; log25 2. Ecuaţii iraţionale
1 item 1 item
2. În paralelogramul ABCD din B F C
desenul alăturat, punctul F este Funcţia exponenţială.
12,5% 12,5%
mijlocul [BC]. Aflaţi raportul Ecuaţii, inecuaţii expo-
1 item 1 item
nenţiale
dintre aria triunghiului ABF și
aria patrulaterului AFCD. A Logaritmul unui număr
D
pozitiv. Funcţia logarit- 12,5% 12,5% 25%
( √22 ) + arctg (–1) + arcsin 1.
3. Calculaţi: arccos – mică. Ecuaţii, inecuaţii 1 item 1 item 2 itemi
sin x + √3 cos x – 1 logaritmice
4. Rezolvaţi în R ecuaţia: = 0.
cos x Funcţii trigonometrice. 12,5% 12,5% 25%
5. Bacteriile se înmulţesc în apă în conformitate cu legea N = N0 ∙ 44t, unde N0 Ecuaţii trigonometrice 1 item 1 item 2 itemi
– numărul inţial de bacterii pentru t = 0, N – numărul de bacterii peste t ore.
Peste cît timp numărul de bacterii se va dubla? 12,5% 12,5% 25%
Geometria în plan
1 item 1 item 2 itemi
6. În triunghiul АВС , laturile căruia sînt АС = ВС = 12 сm, АВ = 6 сm, din vîrful
А este construită bisectoarea [BD]. R este raza cercului, circumscris triunghiu- Total
37,5% 37,5% 25% 100%
lui ADC. Aflaţi valoarea de adevăr a propoziţiei: „R > 6,5 сm”. Argumentaţi 3 itemi 3 itemi 2 itemi 8 itemi
răspunsul.
7. Rezolvaţi în R ecuaţia: 20 ∙ 3x – 11 = 3x – 4.
Test de evaluare la matematică pentru teza de vară

Nr. itemului 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Clasa a XI-a, profil real
„___” mai _____ Numărul de puncte 3 2 2 4 6 7 7 8 8
Timp efectiv: 90 de minute.

Baremul de notare
1. Fie numărul complex z = – 2 + 3i. Reprezentaţi în sistemul de coordonate nu- Nota 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1
merele: z, z1, z2, unde z1 – opusul numărului z, z2 – conjugatul numărului z.
Punctaj
47 43-46 37-42 31-36 24-30 17-23 11-16 6-10 3-5 1-2
acumulat
2. În desenul alăturat este repre-
zentat graficul derivatei funcţiei
Matricea de specificații
f: [a;b] → R. Cîte puncte de mi-
nim are funcţia f? Rezolvări de
Domenii
cognitive probleme, re-
Cunoaștere
Aplicare zolvări de si- Total
și înţelegere
Conţinuturi tuaţii-problemă
3. În desenul alăturat este o prismă triunghiulară regu- (Integrare)
lată АВСА1В1С1. Construiţi unghiul format de dreap-
ta АС1 și planul (АА1В1). Aplicaţii ale derivatelor
11% 11% 11% 33%
1 item 1 item 1 item 3 itemi
(
1 i
4. Calculaţi A x B, dacă A = –2i 0 ) și B = (i0 –3i1 ). Numere complexe
11%
1 item
11%
1 item
22%
2 itemi
{
–x – y + z = 3 Elemente de algebră
12% 12%
5. Rezolvaţi în R x R x R sistemul de ecuaţii liniare: 5x + 2y + 3z = –4 . superioară. Matrice.
1 item 1 item
Determinanţi
3x + 4y – 2z = –9
11% 11%
6. Determinaţi intervalele de creștere, de descreștere și extremele funcţiei Sisteme de ecuaţii liniare
– 1x
1 item 1 item
f: D → R, f(x) = x ∙ e .
Perpendicularitatea 11% 11% 22%
7. Rezolvaţi în С ecuaţia 3x4 + 4x3 + 2x 2 + 4x + 3 = 0. în spaţiu 1 item 1 item 2 itemi
8. Un punct este situat la distanţa de 2 7 сm de la planul unghiului drept și la
33% 56% 11% 100%
distanţa de 8 сm de la laturile acestuia. Aflaţi distanţa de la acest punct la vîr- Total
3 itemi 5 itemi 1 item 9 itemi
ful unghiului.
9. Pentru păstrarea plantelor medicinale, dintr-o
bucată de carton de formă unui pătrat cu latura
de 9 dm s-a confecţionat o cutie cu capac (vezi
desenul alăturat). Aflaţi dimensiunile cutiei, da
că se știe că volumul acesteia este maxim.
Test de evaluare la matematică pentru teza de vară Matricea de specificații

Clasa a XII-a, profil real Rezolvări de
Domenii
„___” mai _____ probleme, re-
cognitive Cunoaștere
Aplicare zolvări de si- Total
Timp efectiv: 90 de minute. și înţelegere
Conţinuturi tuaţii-problemă
(Integrare)
1 2
11% 11% 22%
1. Fie funcţia integrabilă f: R → R. Calculaţi ∫ f(x)dx, dacă se știe că ∫ f(x)dx = 7, Poliedrele
1 item 1 item 2 itemi
2 0 0
iar ∫ f(x)dx = 3.
1 Primitiva funcţiei. 11% 11% 22%
Integrala nedefinită 1 item 1 item 2 itemi
2. Pe desenul alăturat este reprezentat graficul 11%
11% 22%
Integrala definită 1 item
funcţiei f:[–2;2] → R. Utilizînd datele din de 1 item 2 itemi
2
sen, calculaţi ∫ f(x)dx.
–2 Aplicaţii ale integralei 11% 11% 12% 34%
definite 1 item 1 item 1 item 3 itemi
33% 33% 34% 100%
Total
3 itemi 3 itemi 3 itemi 9 itemi
3. Baza unei piramide triunghiulare (vezi desenul)
este triunghiul dreptunghic АВС (m(<ABC) =
90˚). Toate muchiile laterale ale piramidei sînt con- Nr. itemului 1 2 3 4 5 6 7 8 9
gruente. Construiţi unghiul format de muchia VC
cu planul bazei. Numărul de puncte 3 3 3 4 6 6 7 7 8
4. Aflaţi drumul parcurs de corp în primele 5 secun-
m Baremul de notare
de ale căderii lui libere (acceleraţia este de 9,8 2 ).
s
Nota 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1
5. Graficul primitivei F1 a funcţiei f: R* → R, f(x) = 3 1 trece prin punctul А(1;2),
Punctaj
√x 2 acumulat
47 43-46 38-42 31-37 24-30 17-23 11-16 6-10 3-5 1-2
iar graficul primitivei F2 a aceleiași funcţii trece prin punctul В (8;4). Care din-
tre graficele acdestor primitive este situat mai sus în sistemul de coordonate?
Argumentaţi răspunsul. Test de evaluare la matematică pentru teza de vară
e 2
6. Calculaţi integrala ∫ ln x – 3lnx + 1 dx . Clasa a X-a, profil umanistic
0 x
„___” mai _____
7. Baza paralelepipedului drept este un paralelogram cu unghiul ascuţit de 30˚.
Aria bazei paralelepipedului este egală cu 4 сm2, iar ariile a două feţe laterale Timp efectiv: 90 de minute.
sînt egale cu 6 сm2 și 12 сm2. Calculaţi volumul paralelepipedului.
În itemii 1-4 completați spațiile indicate.
8. Aflaţi zerourile primitivei F a funcţiei f:[π;2π] → R, f(x) = cos x – sin x, dacă se
1. Fie funcţia f: R*+ → R, f(x) = log3 x. Completaţi casetele libere:
( )
știe că F 3π = –2.
2 1
х
9. Aflaţi în ce raport graficul funcţiei g: R → R, g(x) = (x – 5)2 împarte subgraficul 9
funcţiei f:[1;5] → R, f(x) = –x2 + 6x – 5. f(x) 0
2. Scrieţi în casetă unul dintre semnele >, < astfel încît propoziţia obţinută să fie
12,5%
adevărată: Dacă α π; 3π , atunci sinα · cosα · tgα · ctgα
( ) 0. Funcţia exponenţială.
1 item
12,5%
2 Ecuaţii exponenţiale 1 item
3. Fie ecuaţia x2 = –x. Mulţimea soluţiilor reale ale ecuaţiei este S = .
Elemente de trigono- 12,5% 12,5%
4. Fie o placă de fier de forma unui pătrat cu latura de 2 metrie 1 item 1 item
cm, completată cu două semidiscuri. În această placă
12,5%
s-a făcut o gaură, așa cum este arătat în desenul ală- 12,5% 25%
Geometria în plan 1 item
turat. Aria piesei obţinute este egală cu cm . 2 1 item 2 itemi
5. Calculaţi: lg 1000 + ln eπ – log5 125. 37,5% 37,5% 25% 100%

Total
3 itemi 3 itemi 2 itemi 8 itemi
( 49 ) = ( 278 ) .
5–4x –14
6. Rezolvaţi în mulţimea R ecuaţia:

7. Înălţimea paralelogramului АВСD, dusă din vîrful D, intersectează latura
[AB] în punctul Н. Avem DН = 5 сm, АН = 3 сm, НВ = 6 сm. Aflaţi lungimea 5.3. Ce teste integrative pot fi propuse elevilor
diagonalei mai mare a paralelogramului. la evaluarea finală în clasele X-XII?
8. Aflaţi cardinalul mulţimii М, dacă se știe că M = N D, D R, unde
2 Formarea competenţelor transdisciplinare și a celor specifice disciplinei Mate-
D – domeniul maximal de definiţie al funcţiei f: R → R, f(x) = lg 10 – 3x – x ,
x+3 matica necesită realizarea integrării disciplinelor școlare matematica, fizica, chi-
iar N – mulţimea numerelor naturale.
mia, informatica, biologia. Asumarea de către școală a principiului integralizării
implică și reconstituirea metodologiilor de predare, învăţare, evaluare. Din pers-
Nr. itemului 1 2 3 4 5 6 7 8
pectiva argumentelor aduse de psihologia contemporană, a necesităţii de adapta-
Numărul de puncte 2 2 2 2 6 5 7 8 re permanentă într-o lume dinamică se impune, în planul strategiilor didactice,
promovarea metodelor activ-participative. Acestea vor să-l implice conștient și
Baremul de notare activ pe elev în procesul de predare-învăţare-evaluare, să realizeze efortul necesar
unei învăţări eficiente. Promovarea tehnologiilor didactice moderne, concepută
Nota 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1 și realizată din perspectiva obiectivelor pedagogice, antrenează schimbări im-
Punctaj portante în evaluarea rezultatelor școlare. Aceste reconsiderări duc la o integrare
34 31-33 27-30 23-26 18-22 12-17 8-11 5-7 3-4 1-2
acumulat funcţională a proceselor evaluative în actul didactic, astfel încît ele să realizeze o
verificare sistematică a performanţelor elevilor, să depisteze eventualele lacune
Matricea de specificații și să furnizeze informaţii cu privire la calitatea demersului didactic, în vederea
ameliorării continue a acesteia.
Domenii Rezolvări de pro- În continuare propunem exemple de teste integrative interdisciplinare la pro-
cognitive Cunoaștere bleme, rezolvări
Aplicare Total filul real, care pot fi utilizate avînd ca obiectiv integrarea educaţională în cadrul
și înţelegere de situaţii-pro-
Conţinuturi blemă (Integrare) ariei curriculare „Matematica și Știinţe”. Fiecare test include trei compartimente:
I – cunoaștere; II – aplicare; III – integrare (rezolvare de probleme, situații-pro-
Funcţia putere. Ecuaţii 12,5% 12,5% blemă). Testele sînt elaborate de profesoara de matematică Varvara Lupașcu, grad
iraţionale 1 item 1 item
didactic superior, Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, mun. Chișinău.
Funcţia logaritmică. 12,5% 12,5% 12,5% 37,5%
Ecuaţii logaritmice 1 item 1 item 1 item 3 itemi
Test integrativ interdisciplinar 5. Se presupune că, într-un mediu favorabil, numărul de bacterii se dublează în
Clasa a X-a fiecare oră. La începutul experienţei, într-un vas se găseau 10 bacterii. 6 p.
a) Determinaţi cîte bacterii vor fi peste 4 zile?
Timp efectiv: 90 de minute.
b) Presupunînd că fiecare bacterie are forma unui mic cilindru de înălţi-
I. mea 200µm și raza bazei de 100µm, calculaţi volumul ocupat de bacte-
1. Încercuiţi litera corespunzătoare variantei corecte de răspuns. 1 p. rii în cea de a 4-a zi.
Vectorul se utilizează la: c) Comparaţi acest volum cu volumul oceanului, care este aproximativ de
a) Determinarea masei substanţei chimice. 1338 mln km3 (1µm = 10-6 m)?
b) Determinarea acceleraţiei deplasării unui mobil. 6. Într-un calculator, fiecare caracter reprezintă un octet. Mai frecvent este utili-
c) Determinarea numărului de bacterii în anumite condiţii. zat megaoctetul (Mo) care este egal cu un milion de octeţi sau gigaoctetul (Go)
d) Determinarea masei molare a unei substanţe chimice. care este egal cu un miliard de octeţi. 6 p.
a) Memoria operativă are o capacitate de 32 Mo și discul rigid – 4,2 Go.
2. Completaţi spaţiile libere, astfel încît să obţineţi propoziţii adevărate. 3 p.
Scrieţi fiecare dintre aceste numere utilizînd puterile întregi ale lui zece.
a) O moleculă de apă conţine atomi de hidrogen și atomi
b) Pe un disc se pot înscrie 1,44 Mo. Aflaţi cîţi octeţi reprezintă acest număr.
de oxigen.
c) Un CD Rom are o capacitate de 65 · 107 octeţi. Exprimaţi acest număr
b) Un calculator execută o instrucţiune a unui program în 3 · 10-9 secun-
în Mo.
de. Scrierea zecimală a numărului conţine cifre după virgulă.
7. Într-o cultură bacteriologică populaţia este de 1200 indivizi (în momentul de
c) Un electron cîntărește aproximativ 9,1 · 10 g, iar un atom de hidro-
-28
timp t=0). Peste 3 h 30 min numărul lor a crescut pînă la 3 300. Exprimaţi
gen – 1,6 · 10-24 g. Un atom de hidrogen este aproximativ de ori
numărul de indivizi f(x) în funcţie de timpul x (exprimat în ore). 7 p.
mai greu decît un electron.
III.
II. 8. Industria electrică utilizează anual 4,5 mln tone de cupru sub formă de fir
3. Alungirea unui resort este proporţio- electric. 8 p.
nală cu masa suspendată. 3 p. a) Aflaţi ce volum de cupru reprezintă această cantitate, dacă 1m de cu-
3
pru cîntărește 8,95 tone.

Folosind datele din desen, determi
naţi lungimea resortului, dacă de el b) Calculaţi lungimea firului de cupru ce poate fi obţinut din cantitatea
este suspendată o greutate de 80 g. menţionată (4,5 mln tone).
c) Calculaţi aria secţiunii axiale a firului de cupru ce are diametru de 5 mm.
4. Interacţiunea hidrogenului cu oxige-
d) Determinaţi de cîte ori lungimea firului obţinut este mai mare decît
nul este o reacţie chimică în rezultatul
distanţa dintre Pămînt și Lună ( distanţa dintre Pămînt și Lună fiind
căreia se formează apa, ecuaţia reac-
aproximativ 3 · 105km).
ţiei fiind: xH2 + yO2 aH2O.
Această ecuaţie este egalată dacă nu- 9. Un teren de formă dreptunghiulară
merele x, y și a sînt alese astfel încît cu suprafaţa de 450 m2, ce se află pe
numărul de atomi de oxigen și hidro- malul unui rîu, trebuie îngrădit (la-
gen să fie același pînă și după reacţie. 4 p. tura dinspre rîu nu va fi îngrădită).
a) Argumentaţi de ce a = 2y și a = x. Aflaţi dimensiunile terenului, astfel
încît lungimea gardului să fie mini-
b) Pentru y = 1 scrieţi ecuaţia egalată.
mă. 8 p.
10. Trei obiecte de preţ constau dintr-un amestec de aur, platină și argint. 8 p. 4. Cantitatea de informaţie emisă de o sursă se calculează după formula
– primul are masa de 6 2g, și constă din 1 cm3 de platină, 1 cm3 de aur și C=Nlog2n. Calculaţi numărul de mesaje emise (n) de această sursă, dacă canti-
2 cm3 de argint; tatea de informaţie emisă de ea este egală cu 3000 biţi, iar numărul de mesaje
– al doilea are masa de 83 g și constă din 2 cm3 de platină, 1 cm3 de aur și posibile N este egal cu 4. 3 p.
r
2 cm3 de argint; 5. Fie ABCD un tetraedru regulat de muchia 4. Calculaţi lungimea vectorului v
– al treilea are masa de 71 g și constă din 1 cm3 de platină, 2 cm3 de aur și r r
= AB + CD . Răspuns: 4 p.
2 cm3 de argint.
6. Molecula de metan CN4 este alcătuită dintr-un atom de carbon și patru atomi
Determinaţi densitatea aproximativă (în g/cm3) a fiecărui metal în fiecare din-
de hidrogen. Centrele atomilor de hidrogen sînt vîrfurile tetraedrului regulat
tre cele trei obiecte de preţ.
ABCD. Centrul O al atomului de car-
Răspunsuri: 1 – b; 2 a) – 2 și 1; b) -9; c) –2000; 3 – 9; 4- 2H2O+O2→2H2O; bon este egal depărtat de vîrfuri. Fie
5 a) 295.1096; b) – π296.1084m; 6 a) – 32.106, 4,2.109; b) – 1,44.106; c) – 650Mo; 7 – f(x) = |AB| = a.
= 600x+1200; 8 a) – 5,02.105m3; b) – π.6,25mm2; c) – 75.1010m; d) – 25.105; 9 – (30m,
1) Exprimaţi în funcţie de a.
15m); 10 – 21g/cm3, 9 g/cm3, 16 g/cm3.
a) distanţa OA;
b) volumul tetraedului.
Test integrativ interdisciplinar 2) Calculaţi m(<AOB). 7 p.
Clasa a XI-a 7. Aflaţi măsura unghiului format de muchia laterală și planul bazei tetraedrului
Timp efectiv: 90 de minute. regulat. 8 p.
I. III.
1. Încercuiţi litera corespunzătoare variantei corecte de răspuns. 2 p. 8. Demonstraţi că n drepte, care sînt situate într-un plan și au un punct comun,
Mulţimea soluţiilor ecuaţiei 2x · x – 5 = 0 este: împart acest plan în 2n părţi. 7 p.
a) S={0}; b) S={0, 5}; c) S={5}. 9. Trecînd printr-o placă de sticlă o rază de lumină pierde 23% din intensitatea sa.
2. Pentru a transforma o anumită temperatură din grade Celsius în grade Faren- a) Fie I0 intensitatea razei pînă la trecerea prin placa de sticlă, I1 intensita-
heit, „se înmulţește această temperatură cu 9/5, apoi se adună 32”. tea sa după trecerea prin placă. Exprimaţi I1 în funcţie de I0.
a) Se știe că temperatura unui refrigerator este cuprinsă între 3ºC și 5ºC. b) Fie In intensitatea razei după trecerea prin n plăci de sticlă (identice).
Determinaţi limitele de variaţie a acestei temperaturi în grade Faren- Exprimaţi In în funcţie de In-1.
heit? c) Determinaţi natura șirului In, primul termen și raţia lui. Exprimaţi In
Răspuns: 2 p. în funcţie de I0.
b) Temperatura unei anumite cantităţi de apă este cuprinsă între 120 F și
º d) Calculaţi numărul minim de plăci prin care trecînd raza ar avea o in-
130 ºF. Determinaţi limitele de variaţie a acestei temperaturi în grade tensitate de patru ori mai mică decît intensitatea iniţială. 8 p.
Celsius? 10. Un corp este lansat vertical în aer, cu viteza iniţială de 100 m/s.
Răspuns: 2 p. Calculaţi:
II. a) timpul de ascensiune;
a) înălţimea la care ajunge acest corp;
3. Fie l = l0 (1 + α(t – t0)), unde l0 este lungimea unui obiect la temperatura t0, l este
lungimea aceluiași obiect la temperatura t, α este coeficientul dilatării. b) timpul de cădere;
c) viteza cu care atinge solul. 7 p.
Exprimaţi t în funcţie de l0, l, t0 și α. 4 p.
l – l 0 + αl 0 t0 6. Un rezervor cu volumul de 100 l este umplut cu apă sărată ce conţine 10 kg de

Răspunsuri: 1 – b); 2. a)-37,4 ºF<t<41ºF; b) 48,8 ºF<t<54,4 ºF; 3 – t = ;
αl 0 sare. Rezervorul este alimentat de un robinet cu un debit de 20 l/min, conco-
4 – 2750;5 – 4 2 6 – 1) a) a √ 6 ; b) a √ 2 ; 2)109,5 º; 9 – a) I1=0,77 · I0 ; b) In=0,77 ·
3
mitent apa este pompată din rezervor cu același ritm, astfel încît în rezervor
4 12 rămîn 100 l. 8 p.
In-1; c) In=0,77n · I0 ; d) -5;
a. Studiaţi concentraţia sării în funcţie de timp.
b. Determinaţi peste cît timp concentraţia se va micșora de două ori.
Test integrativ interdisciplinar
III.
Clasa a XII-a
7. Căldura specifică a unui kilogram de apă variază în funcţie de temperatura t,
Timp efectiv: 90 de minute. conform legii: f(t)= 1 + 4 · 10-5 t + 9 · 10-7 t2 . Determinaţi cantitatea de căldură
I. necesară pentru a încălzi 1 m3 de apă de la 10 º la 60 º. 7 p.
1. Într-un calculator, fiecare caracter reprezintă un octet. Determinaţi cantitatea 8. Determinaţi valoarea parametrului real m (m ≥ 0), astfel încît dreapta de ecua-
de informaţie într-o dictare scrisă de un elev timp de 10 min, care este capabil ţia y = m împarte domeniul mărginit de parabola y = x2 și dreapta de ecuaţia y
să scrie 200 de caractere pe minut. 3 p. = 9, în două domenii de arii egale. 9 p.
2. Scrieţi în spaţiul rezervat A, dacă propoziţia este adevărată sau F, dacă propo- 9. Fie D domeniul plan, mărginit de axa Ox, de graficul funcţiei f:D → R,
ziţia este falsă: 4 p. f(x) = lnx și tangenta la graficul acestei funcţii în punctul de coordonatele
a) distanţa parcursă de un autovehicol cu viteză constantă (e, 1). Calculaţi volumul corpului obţinut la rotaţia acestui domeniu în jurul
este proporţională cu timpul. axei Ox. 9 p.
b) preţul de închiriere a unui automobil reprezintă
Răspunsuri: 1 – 2000; 2 a) – A; b) – A; c) – A; d) – F; 3 – 5; 4 – 5 129 – 15;
o funcţie de gradul întîi. 3
5 – 6250; 6 a) – 10 · 0,8 t; b) – 3 min; 8 – √ ; 9 – 6 – 2e · π u.c.

9 4
c) o reducere de 20% a preţului iniţial x este exprimată
2 3
prin 0,2x.
d) alungirea unui resort este invers proporţională Aplicarea testelor integrative interdisciplinare propuse în cadrul evaluării su-
cu masa suspendată. mative va contribui la realizarea eficientă a interdisciplinarităţii în cadrul ariei
curriculare „Matematica și Știinţe” și, în final, la formarea de competenţe trans-
II. diciplinare.
3. Determinaţi baza sistemului de numeraţie în care este prezentat numărul 100,
dacă (19)16=(100)?. 3 p.
4. Distanţa de frînare d a unui autovehicul ce se deplasează cu viteza v este dată
de legea d = v 2
+ v . Determinaţi v, astfel încît distanţa de frînare să nu
150 5
depășească 20 m. 5 p.
5. Într-o anumită cultură, numărul de bacterii crește în 3 ore de la 400 la 1000, și
în orice moment procentul creșterii este proporţional cu numărul de bacterii
prezente. Numărul de bacterii peste t ore este o funcţie f care verifică condiţii-
le: f'(t) = af(t), pentru orice t ≥ 0, f(0) = 400 și f(3) = 1000. Determinaţi numărul
de bacterii peste 9 ore. 7 p.
6. Lecția modernă de matematică Clasificarea tipurilor de lecţii după criteriul competenţei [26]:
I. „lecţie de formare a capacităţilor de dobîndire a cunoștinţelor” (vizează
și specificul ei prioritar formarea capacităţilor de dobîndire a cunoștinţelor);
II. „lecţie de formare a capacităţilor de înţelegere a cunoștinţelor” (vizează
6.1. Care sînt cerinţele pentru o lecţie modernă prioritar formarea capacităţilor de înţelegere a cunoștinţelor dobîndite
anterior);
de matematică? III. „lecţie de formare a capacităţilor de aplicare a cunoștinţelor” (vizează
Indiferent de tip, lecţia de matematică, pentru a fi o lecţie modernă și adecvată prioritar formarea capacităţilor de aplicare a cunoștinţelor dobîndite și
învăţămîntului formativ, trebuie să corespundă următoarelor caracteristici: înţelese anterior);
– să fie axată pe obiective și, în final, pe formare de competenţe; IV. „lecţie de formare a capacităţilor de analiză-sinteză a cunoștinţelor”
– să fie centrată pe elevi: activitatea profesorului în cadrul lecţiei consti- (vizează prioritar formarea capacităţilor de analiză-sinteză a cunoș
tuie de regulă 30%, iar activitatea elevilor – 70% din timpul ei; tinţelor dobîndite, înţelese și aplicate anterior);
– să reflecte o materie de studiu raţional selectată de către profesor; V. „lecţie de formare a capacităţilor de evaluare a cunoștinţelor” (vizează
– să fie axată pe metode optime de predare-învăţare-evaluare, corelate prioritar formarea capacităţilor de evaluare critică a cunoștinţelor do-
cu mijloace eficiente de învăţămînt; bîndite, înţelese, aplicate și interpretate analitico-sintetic anterior).
– să fie axată pe un parteneriat de tipul profesor-elev, elev-elev, elev-pro- Această clasificare a lecţiilor este valabilă pentru secvenţe didactice extinse, de
fesor; exemplu, în cadrul unui modul de studiu, unui capitol.
– să fie fundamentată pe realizarea triadelor: Practica proiectării și dezvoltării curriculare a activităţii didactice confirmă
a) cunoștinţe – capacităţi/deprinderi – atitudini; importanţa lecţiei combinate (mixte), lecţie centrată prioritar pe realizarea inter-
b) predare-învăţare-evaluare; dependenţei obiective-conţinuturi-metodologie-evaluare și a parteneriatelor pe-
– să fie bazată pe diversitatea formelor, metodelor și tehnicilor de evalua- dagogice profesor-elev, elev-elev, elev-profesor.
re aplicate în cadrul lecţiei. Fiecare dintre cele cinci tipuri de lecţii și lecţia combinată cuprinde un ansm-
blu de secvenţe – componentele structurale ale lecţiei.
6.2. Pe ce clasificare a tipurilor de lecţii se funda- I. Lecţia de formare a capacităţilor de dobîndire a cunoștinţelor
mentează procesul educaţional la matematică? Secvenţele lecţiei:
Reforma curiculară solicită o taxonomie a tipurilor de lecţii realizate simultan 1. Organizarea clasei (moment organizatoric)
ca activităţi de predare-învăţare-evaluare, care integrează variabilitatea situaţii- 2. Verificarea temei pentru acasă; reactualizarea cunoștinţelor și a capa-
lor didactice la nivelul formelor de organizare a parteneriatelor de tipul profesor- cităţilor
elev, elev-elev, elev-profesor, orientate frontal, pe grupe sau individual în direcţia 3. Predarea-învăţarea materiei noi
realizării unui proces educaţional de maximă eficienţă pedagogică și socială. O 4. Consolidarea materiei și formarea capacităţilor (la nivel de reproducere)
asemenea taxonomie devine posibilă prin raportarea lecţiei la obiectivele preco- 5. Evaluarea (curentă, instructivă, fără aprecieri cu note)
nizate sau la modul de organizare și desfășurare a activităţilor. În acest context,
6. Bilanţul lecţiei. Concluzii
taxonomiile tipurilor de lecţii pot fi raportate la:
7. Anunţarea temei pentru acasă.
– criteriul competenţei, criteriu care solicită angajarea unor priorităţi
metodologice evidente la nivelul valorilor cognitive dobîndite în ca- II. Lecţia de formare a capacităţilor de înţelegere a cunoștinţelor
drul lecţiei; Secvenţele lecţiei:
– modul (forma) de organizare și desfășurare a lecţiei. 1. Organizarea clasei (moment organizatoric)
2. Verificarea temei pentru acasă
3. Reactulizarea cunoștinţelor și a capacităţilor 4. Bilanţul lecţiei. Concluzii

4. Consolidarea materiei și formarea capacităţilor: 5. Anunţarea temei pentru acasă.
a) la nivel de reproducere;
VI. Lecţia mixtă
b) la nivel productiv.
Secvenţele lecţiei:
5. Evaluarea (curentă, instructivă, fără aprecieri cu note)
1. Organizarea clasei (moment organizatoric)
2. Verificarea temei pentru acasă. Reactualizarea cunoștinţelor și a capa-
7. Anunţarea temei pentru acasă. cităţilor
III. Lecţia de formare a capacităţilor de aplicare a cunoștinţelor 3. Predarea-învăţarea materiei noi
Secvenţele lecţiei: 4. Consolidarea materiei și formarea capacităţilor:
1. Organizarea clasei (moment organizatoric) a) la nivel de reproducere;
2. Verificarea temei pentru acasă b) la nivel productiv, cu unele transferuri în alte domenii.
3. Reactaulizarea cunoștinţelor și a capacităţilor 5. Evaluarea:
a) curentă, fără aprecieri cu note pentru materia nouă;
4. Consolidarea materiei și formarea capacităţilor:
b) sumativă, cu aprecieri cu note pentru materia studiată anterior.
a) la nivel productiv;
b) la nivel de transferuri în alte domenii.
7. Anunţarea temei pentru acasă.
5. Evaluarea (formativă de tip suumativ, cu aprecieri cu note)
6. Bilanţul lecţiei. Concluzii Observaţii:
7. Anunţarea temei pentru acasă. 1. În structura lecţiei, secvenţele „Bilanţul lecţiei. Concluzii” și „Anunţa-
rea temei pentru acasă” pot fi, la dorinţă, schimbate între ele.
IV. Lecţia de formare a capacităţilor de analiză-sinteză a cunoștinţelor 2. În funcţie de necesitate, verificarea temei pentru acasă poate fi atît
Secvenţele lecţiei: cantitativă, cît și calitativă.
1. Organizarea clasei (moment organizatoric) 3. Concluziile lecţiei vor conţine atît aspecte cantitative, cît și aspecte ca-
2. Verificarea temei pentru acasă litative.
3. Analiza-sinteza materiei teoretice studiate (sistematizarea, clasificarea, Clasificarea tipurilor de lecţii după modul (forma) de organizare și desfășurare
generalizarea) a lecţiei este prezentată la pag. 103-104.
4. Analiza-sinteza metodelor de rezolvare studiate:
a) la nivel productiv, cu transferuri în alte domenii; 6.3. Cum se elaborează un proiect didactic
b) la nivel creativ.
5. Evaluarea (formativă de tip sumativ, cu aprecieri cu note)
la matematică în corelare cu tipurile de lecţii
6. Bilanţul lecţiei. Concluzii indicate în 6.2?
7. Anunţarea temei pentru acasă. În continuare propunem exemple de proiecte didactice la matematică pentru
lecţii de diferite tipuri.
V. Lecţia de formare a capacităţilor de evaluare a cunoștinţelor
Proiect didactic al lecției de matematică
Secvenţele lecţiei:
Clasa: a XI-a, profil real
1. Organizarea clasei (moment organizatoric)
Numărul lecţiei în modul (conform proiectării de lungă durată): 3/40
2. Instrucţiuni privind realizarea lucrării de evaluare
Numărul lecţiei conform orarului: 4
3. Realizarea lucrării de evaluare (testul, lucrarea practică, lucrarea de
Durata lecţiei: 45 de minute
laborator, proiectul, autoevaluarea etc.)
Modulul: Axiomatica geometriei în plan și în spaţiu
Subiectul lecţiei: Axiomele geometriei în spaţiu

2. Verifica- 5 min – Ce a fost dat pentru acasă? De învăţat §1, mod. IX din Evaluare
Subcompetenţele curriculare: 6.1, 6.2, 6.3, 6.8 rea temei – Aveţi întrebări la tema pentru aca- manual. orală
Obiectivele lecţiei. La finele lecţiei elevii vor fi capabili: pentru să? De rezolvat A.3,4.
acasă. – În ce constă structura logică a geo- – Se evidenţiază noţiunile de
O1: să recunoască și să aplice axiomele geometriei în spaţiu;
Reactua- metriei? bază, care nu se definesc.
O2: să recunoască și să descrie poziţia punctelor și a dreptelor în spaţiu lizarea Celelalte noţiuni se defi-
în situaţii reale și/sau modelate; cunoștin nesc folosind noţiunile de
O3: să reprezinte puncte, drepte, plane în spaţiu, inclusiv utilizînd ţelor și bază și/sau deja definite.
calculatorul electronic; capacită- Se formulează propoziţiile
ţilor matematice care exprimă
O4: să justifice un rezultat geometric obţinut sau indicat recurgînd
relaţiile dintre noţiunile
la argumentări, demonstraţii; de bază. Aceste propoziţii
O5: să susţină propriele idei și puncte de vedere prin argumentare matematice se consideră
și/sau formulări de întrebări. adevărate și se numesc
axiome. Utilizînd noţiunile
Tipul lecţiei: lecţie mixtă definite și propoziţiile deja
Tehnologii didactice: formulate, se formulează
а) forme: noi propoziţii adevărate,
– frontală; numite teoreme. Ș.a.m.d.
– Numiţi noţiunile geometrice de – Punctul, dreapta, planul,
– în perechi; distanţa și măsura unghiu-
bază.
– individuală; lui.
b) metode: – Formulaţi axiomele de incidenţă. – Prin două puncte distincte
– conversaţia euristică; trece o dreaptă și numai
una.
– metoda activitatea cu manualul; – Oricare ar fi dreapta, exis-
– metoda exerciţiului; tă puncte ce-i aparţin și
– instruirea asistată de calculator. puncte ce nu-i aparţin.
с) mijloace de învățămînt: 3. Predarea- 10 O1 Se solicită ca elevii să scrie tema lecţiei Elevii scriu tema lecţiei. Exerciţii
1) Manualul Matematică pentru clasa a XI-a, autori: I. Achiri, V. Cio- învăţarea min O2 în caiete. orale, pro-
banu, P. Efros ș.a., Editura Prut Internaţional, Chișinău, 2010. materiei O3 Se formulează obiectivele lecţiei. Reprezintă desenul în caiete. bleme în
2) Modele de corpuri geometrice; noi O4 Conversaţia euristică scris
Reprezentaţi desenul
3) Calculatorul electronic.
Evaluarea: formativă, evaluare orală și în scris, lucrare independentă (fără
apreciere cu note).
Scenariul lecţiei
Obiective
Timpul
Secvenţe-
№ Activitatea profesorului Activitatea elevilor Evaluarea Fig. 1
le lecţiei
Scrieţi:
– Care dintre punctele desenate apar- A, D α
1. Orga- 1 min Salută elevii. Pe tablă este scrisă data Salută profesorul. Elevul de Vizual se ţine planului α?
nizarea și tema în clasă. serviciu anunţă absenţii. verifică – Care puncte nu aparţin planului α? C, B α
clasei Verificarea pregătirii de lecţie. dacă elevii – Se poate desena alt plan care să con- Da.
Observație: ora poate fi realizată în au rechizi- ţină punctele А și D? Un elev desenează un plan
sala de calculatoare tele nece- distinct de planul α, care
sare pentru conţine punctele A și D.
lecţie.
Reprezentaţi desenul în caiete. Elevii desenează în caiete. 4. Conso- 17 O1 Metoda exerciţiului. Elevii rezolvă de sinestătător. Întrebări
lidarea min O2 a) Rezolvarea problemelor orale și
materiei O3 la nivel de recunoaștere. exerciţii
și forma O4 Fig. 4 în scris
rea capa- O5
cităţilor
Fig. 2
Punctele M, N, K sînt necoliniare și Nu. Planul care conţine
aparţin planului γ. Se poate desena aceste trei puncte este unicul
un alt plan, care să conţină aceste trei plan γ.
puncte?
Efectuaţi următorul desen:
Pe fig. 4 este reprezentat un cub. D, D1, C, C1

Scrieţi, folosind simbolurile respective:
1) vîrfurile cubului, care nu aparţin
planului (АВВ1); A1D1
2) dreptele care sînt intersecţia planelor: DC
а) (ADD1) și (А1В1С1)
Fig. 3 b) (DCC1) și (АВС);
Scrieţi: 3) planul determinat de dreptele con-
– Cărui plan îi aparţine punctul А? А α, А β. (DCC1)
curente: (ABB1)
– Ce puteţi spune despre poziţia pla- α β = d, А d. а) DC și D1C
nelor α și β? b) АВ și ВВ1 (ADD1)
Fiecare dintre desenele efectuate este re- 4) Care plan este determinat de: (BCC1)
Elevii lucrează în perechi. а) dreapta DD1 și punctul N;
prezentarea geometrică a unor axiome
Discută, numesc axiomele, b) dreapta ВС și punctul F?
de incidenţă ale geometriei în spaţiu. (A1B1C1)
corectează greșelile. 5) Cărui plan îi aparţine dreapta:
Discutaţi în perechi și încercaţi să (ABB1)
Citesc în manual. а) FD1
formulaţi aceste axiome. Citesc răspunsurile, corectea-
Fac notaţiile necesare. b) QN?
Citiţi formulările respective. ză in comun greșelile, formu-
Fiecare răspuns argumentaţi-l cu una lează axiomele și teoremele
Metoda activitatea cu manualul. dintre teoremele sau axiomele învăţate.
Deschideţi manualele la pag. 240 și corespunzătoare.
Verificăm. Rezolvarea frontală a proble-
citiţi axiomele. b) Rezolvarea problemelor la nivel
Lîngă fiecare desen scrieţi numărul melor. Un elev scrie rezolvă-
productiv cu unele transferuri în rile pe tablă.
axiomei, corespunzătoare desenului. alte domenii.
– Planul γ din fig. 2 poate fi notat – Deoarece trei puncte neco- Rezolvaţi problemele pe desenele date
(MNK). De ce se acceptă așa notaţie? liniare determină un plan. (fig. 5, 6):
Lucrează în perechi. 1) Punctul Е aparţine planului (АBC).
Teoremele 4, 5, 6 din manual sînt con- Elevii citesc teoremele în ma- Rezolvare:
secinţe ale axiomelor menţionate. Argumentaţi răspunsul.
nual, analizează, desenează А (АВС) și
Citiţi formularea acestor teoreme. în caiete. С (АВС) => АС (АВС)
Discutaţi în perechi. Formulează teoremele 4, 5 și 6. conform teoremei 4.
Efectuaţi în caiete desenele pentru Contină să activeze în perechi. F АС => F (АВС)
fiecare teoremă. Similar
Trecem la studiul teoremei 7. Elevii citesc teorema 7 și N (АВС)
– Ce aţi aflat din ceea ce aţi citit? definiţiile respective din ma- În baza teoremei 4 avem
Studiem conceptele semispaţii (deschi- nual, analizează, desenează FN (АВС).
se și închise), frontiera semispaţiului. în caiete. Fig. 5
Е FN => Е (АВС).
2) Semidreptele МА, МВ, МС sînt si- Un elev scrie rezolvarea pe 4) Un lemnar verifică cu ajutorul a do Se discută cele rezolvate la
tuate în același plan și intersectează partea verso a tablei. uă aţe dacă capetele a patru picioare tablă. Se corectează greșelile.
planul α în punctele А, В, С respec- Rezolvare: ale unui scaun aparţin aceluiași
tiv. Arătaţi că punctele А, В și С sînt A (MAC) și А α, plan. Cum procedează lemnarul?
coliniare. В (MAC) și В α 5) De ce ușa care nu este complet în-
În baza axiomei 3. chisă se deschide ușor, iar ușa în-
(МАС) α=АВ chisă nu se deschide?
С (MAC) și С α
Deci, conform axiomei 3 С 6. Tema 1 min De învăţat §2, cap. IX.
АВ => А,В,С – sînt puncte pentru De recapitulat 1.5, §1, cap. IX.
coliniare. acasă De rezolvat: A.3, B.4, 5, 6.
7. Bilanţul 3 min a) bilanţul cantitativ: Axiomele planului. Întrebări
Fig. 6 lecţiei 1. Ce am învăţat nou astăzi la lecţie? Elevii formulează orale
Verificăm. 2. Formulaţi axiomele studiate. a) trei puncte necoliniare;
5. Evalua- 8 min O1 Lucrare independentă. Un elev rezolvă pe partea Lucrare 3. Ce elemente determină un singur b) două drepte concurente;
rea O2 1. Determinaţi valoarea de adevăr a verso a tablei (sau pe tabla indepen- plan? c) dreapta și punctul ce nu-i
O3 propoziţiilor: portabilă). dentă b) bilanţul calitativ: aparţine.
O4 а) Prin orice trei puncte trece un Evaluare Se discută care dintre obiectivele lecţiei
singur plan. frontală sînt atinse și care nu. Se trag concluzii-
b) Există două plane distincte a le asupra activităţii elevilor la lecţie.
căror intersecţie este un singur Mulţumesc pentru lecţie. La revedere!
punct.
с) Dacă o dreaptă intersectează
două laturi alăturate ale unui Proiect didactic al lecţiei de matematică
pătrat, atunci această dreaptă Clasa: a XI-a, profil real
aparţine planului determinat de
pătrat. Numărul lecţiei în modul (conform proiectării didactice de lungă durată): 14/92
2. Completaţi propoziţiile astfel încît Durata lecţiei: 45 de minute
ele să fie adevărate:
а) Dacă printr-o dreaptă și un punct
Modulul: Aplicaţii ale derivatelor
se pot duce mai mult decît un Subiectul lecţiei: Probleme de maxim și minim
plan, atunci punctul _______ Subcompetenţele curriculare: 3.4, 3.5, 3.7, 3.8.
__________________ .
b) Dacă două plane au trei puncte Obiectivele lecţiei. La finele lecţiei elevii vor fi capabili:
necoliniare comune, atunci aceste O1: să recunoască probleme de maxim și minim;
plane sînt _________. O2: să recunoască și să utilizeze în rezolvarea problemelor practice
3. Punctele Р și L aparţin planului α, algoritmul determinării extremului global al funcţiei;
iar punctele А și В nu aparţin pla-
nului (fig. 7). Desenaţi punctul de O3: să utilizeze derivata funcţiei la rezolvarea unor probleme simple
intersecţie al dreptei АВ cu planul α. de maxim și minim;
O4: să evidenţieze, în procesul rezolvării de probleme, avantajele pe care
le oferă matematica în abordarea, clarificarea și rezolvarea unor
probleme practice sau situaţii cotidiene.
O5: să manifeste curiozitate și imaginație în crearea strategiilor
de rezolvare a problemelor;
Fig. 7 Tipul lecţiei: Lecţie de formare a capacităţilor de dobîndire a cunoștinţelor.
Tehnologii didactice:
O2 – Întotdeauna maximul local este Nu.
а) forme: valoarea maximă a funcţiei? Elevii răspund la întrebările
– frontală; – Formulaţi un contraexemplu. formulate de profesor.
– în perechi; Activitatea cu planșa „Derivata 1) Se află punctele critice ale
funcţiei” funcţiei f, care aparţin in-
– individuală; – Folosind datele din planșă, deter- tervalului (а;b). Se calculea-
b) metode: minaţi extremele globale și locale ză valoarea funcţiei în aces-
– metoda expunerii problematizate; ale funcţiei. te puncte și în extremităţile
– metoda exerciţiului; Se solicită determinarea extremelor domeniului de definiţie.
globale ale funcţiei: Dintre valorile obţinute se
– metoda activitatea cu manualul; O3 1) f:[a;b] → R, alege cea mai mare valoare.
с) mijloace de învăţămînt: 2) g:(a;b) → R, 2) Se procedează analog,
1) Manualul Matematica pentru clasa a XI-», autori: I. Achiri, V. Cio- 3) h:R → R. doar că în loc de calculul
banu, P. Efros, V. Garit, V. Neagu, N. Prodan, D. Taragan, A. Topală, – Cum se procedează în fiecare situa- valorilor g(a) și g(b) se cal-
ţie? culează
Editura Prut Internaţional, Chișinău, 2010. lim g(x) și .
2) Planșa „Derivata funcţiei” din completul de planșe la matematică x→a+0
lim g(x) și .
pentru liceu, editura Cartdidact, Chișinău, 2007. x→b–0
3) În acest caz funcţia va avea
Evaluare: formativă, evaluări orale și în scris, lucrare independentă (fără apre- valoare maximă, dacă ea va
cieri cu note) avea un singur extremum
Scenariul lecţiei care este al ei maximum.
Deci funcţia h se va cerceta
la extremum.
Obiectivele
Secven 3. Predarea- 14 O1 Se creează o situaţie-problemă.

Timpul
Elevii scriu în caiete data și Evaluare

№ ţele lec- Activitatea profesorului Activitatea elevului Evaluarea învăţarea min. O2 Din antichitate s-a păstrat legenda subiectul lecţiei. orală
ţiei materiei O3 despre o problemă, cunoscută ca pro-
noi O4 blema Didonei.
1. Moment 1 Salutarea. Salută profesorul. Vizual O5 Regina Finikhiei (sec. IX î. Hr.) a ho-
organiza min. Verificarea pregătirii elevilor de lec- tărît să organizeze o colonie pe malul
toric ţie. golfului tunisian din Africa de Nord.
Ea l-a convins pe conducătorul tribu-
lui local să-i dea doar o porţiune de
pămînt, care poate fi împrejmuită de
2. Verifica 7 – Care a fost tema pentru acasă? – De repetat algoritmul Evaluare pielea unui bivol. Ostașii Didonei au
rea temei min. determinării extremelor orală tăiat în fîșii înguste pielea respectivă
pentru globale și locale ale funcţiei și Didona a împrejmuit cu frînghia
acasă; (1.3, §1). formată din fîșiile tăiate o porţiune de
reactua – De rezolvat problema B. 2, pămînt de pe malul golfului. Astfel a
lizarea pag. 158 din manual. fost instituit orașul Karphaghen.
cunoș – Numiţi funcţia obţinută la rezolva- f:[0;a] → R, Așadar, problema Didonei a constat
tinţelor rea problemei B. 2 (a). f(x) = 1/2x (a – x) în determinarea hotarelor lotului de
și a capa – Pentru determinarea valorii maxi- – Nu, deoarece se obţine pămînt cu aria maximală, care tre-
cităţilor me a funcţiei a fost obligatoriu de o funcţie de gradul II și buie să aibă lungimea dată. Această
utilizat derivata funcţiei? conform proprietăţilor ea problemă aparţine clasei de probleme
admite un extrem în vîrful numită probleme de minim și maxim.
parabolei.
Aceste probleme au o mare importan- Lucrează în perechi. 5. Evaluarea 9 O1 Lucrare independentă Elevii rezolvă independent Lucrare
ţă aplicativă. De aceasta ne vom con- Analizează rezolvarea pro- min. O2 Se solicită rezolvarea problemei: problema în caiete, un elev indepen
vinge în cadrul lecţiei de astăzi. blemei. O3 Diferenţa a două numere pozitive este rezolvă problema pe partea dentă
Deschideţi manualul la pagina 158 Formulează algoritmul res- O5 egală cu 8. Determinaţi aceste numere, verso a tablei.
și examinaţi rezolvarea problemei pectiv. Propun 2-3 variante dacă se știe că produsul dintre cubul Elevii verifică rezolvările
nr. 1. Analizaţi rezolvarea lucrînd în de algoritm. primului număr și al doilea număr personale a problemei cu
perechi. Elevii își fixează în caiete este minim. rezolvarea de pe tablă, corec-
Determinaţi algoritmul rezolvării algoritmul de rezolvare a pro- tează greșelile.
problemei. blemelor de maxim și minim.
– Ce algoritm de rezolvare a proble- Un elev trece la tablă. 6. Bilanţul 3 a) bilanţul cantitativ: Elevii răspund la întrebările Întrebări
mei propuneţi? Scrie condiţiile problemei și lecţiei. min. – Care este algoritmul de rezolvare formulate. orale
Se face generalizarea. reprezintă desenul. a problemelor de maxim și mi-
nim?
4. Conso 10 O1 Activitate frontală: Exerciţii b) bilanţul calitativ:
lidarea min. O2 Aplicăm acest algoritm la rezolvarea orale și în – Cum consideraţi, ce obiective au
materiei O4 problemei: scris fost realizate astăzi la lecţie?
și forma O5 Să se determine dimensiunile unui bazin – Care dintre obiectivele realizate
rea capa deschis cu volumul de 32 m3, baza căruia anterior au fost necesare la lecţia
cităţilor are forma de pătrat, dacă se știe că pen- de astăzi?
tru a acoperi pereţii și baza lui s-au utili- Se trag concluzii privind activitatea
zat un număr minim de plăci de faianţă. elevilor în cadrul lecţiei.
– Citiţi primul punct al algoritmului Un elev citește de în caiet pri-
de rezolvare a problemelor de ma- mul punct al algoritmului. 7. Tema 1 De învăţat §4, mod. VI. Notează în agende sau în
xim și minim. pentru min. De recapitulat §§1-3, mod. VI. caiete.
– Cu ajutorul cărei funcţii problema Aria suprafeţei paralelipipe- acasă De rezolvat problemele B. 2, 3, 4, §4,
se traduce în limbaj matematic? dului ca funcţie de una dintre mod. VI.
lungimile laturilor lui.
Fie lungimea laturii bazei para-
lelipipedului х, atunci h = 322 . Proiect didactic al lecţiei de matematică
x
Obţinem funcţia: A: R*+ → R*+ Clasa: a XI-a, profil real
128
A(x) = x + x2
Numărul lecţiei în modul (conform proiectării didactice de lungă durată): 5/83
– Citiţi punctul doi al algoritmului de Un elev citește al doilea punct
rezolvare a problemei. al algoritmului respectiv. Numărul lecţiei conform orarului: 2
– Ce metodă învăţată poate fi utili- Cercetăm funcţia3 la extre- Durata lecţiei: 45 de minute
zată pentru a determina valoarea mum: A'(x) = 2 x – 128 . Modulul: Aplicaţii ale derivatelor
minimă a funcţiei А? x2
Avem A'(x) = 0 pentru х = 4. Subiectul lecţiei: Determinarea extremelor globale
– Citiţi punctul trei al algoritmului. Un elev citește punctul trei. Subcompetenţele curriculare: 3.2, 3.3, 3.4,3.5, 3.7
– Ce concluzie puteţi trage? Conchidem că funcţia admite
un minimum pentru х = 4. Obiectivele lecţiei: La finele lecţiei elevii vor fi capabili
Așa cum extremumul obţinut O1: să identifice în diverse contexte, să formuleze definiţiile și să aplice
este unic, pentru х = 4 funcţia noţiunile: punct critic, punct de extrem, extremele unei funcţiei,
admite valoarea minimă. Deci extreme globale;
cea mai mică cantitate de plăci
de faianţă se utilizează în cazul O2: să evidenţieze relaţia dintre derivata funcţiei și
cînd lungimea laturii bazei este 4 determinarea intervalelor de monotonie ale acesteia;
m, iar înălţimea h = 32= 2 (m). O3: să determine diferenţa dintre extremele globale și cele locale ale unei
16 funcţii;
Răspuns: dimensiunile bazi-
nului sînt 4m x 4m x 2m.
O4: să determine relaţiile reciproce dintre graficul unei funcţii derivabile

3. Reactu 10 O5 – Formulaţi definiţia punctelor critice Formulează și discută Întrebări
și graficul derivatei acesteia; alizarea min. O6 ale unei funcţii. întrebările (dacă există). orale și în
O5: să utilizeze proprietăţile generale (teoremele fundamentale) cunoștin – Formulaţi definiţia punctelor de Răspund la întrebările profe- scris
ale funcţiilor derivabile în diverse contexte; ţelor și a extrem ale unei funcţii. sorului.
capacităţi – Formulaţi definiţia extremelor lo-
O6: să manifeste independenţă în gîndire și acţiune în procesul rezolvării cale ale unei funcţii.
lor
de probleme. – Conform cărui criteriu se deter-
Tipul lecţiei: lecţie de formare a capacităţilor de înţelegere a cunoștinţelor. mină intervalele de monotonie ale
unei funcţii derivabile ?
Tehnologii didactice: – Formulaţi teorema lui Fermat.
а) forme: În anul 1629 Piere Fermat a formulat
– frontală; condiţia necesară pentru ca funcţia
derivabilă să aibă extrem local în
– în perechi; punctul respectiv; or, însuși calculul
– individuală; diferenţial a fost inventat mult mai
b) metode: tîrziu. Noi am studiat formularea mo-
dernă a teoremei. Cine cunoaște cum
– conversaţia; a formulat însuși Fermat teorema sa?
– activitatea cu manualul; – Formulaţi teorema fără a utiliza
– metoda exerciţiului; noţiunea derivata. Formulează teorema, uti-
– Este oare teorema lui Fermat și o lizînd sensul geometric al
с) mijloace de învăţămînt: condiţie suficientă pentru ca func- acesteia.
1) Manualul Matematica pentru clasa a XI-a. Autori: I. Achiri, V. Cio- ţia derivabilă să aibă în punctul Contra-exemplu:
banu, P. Efros, V. Garit, V. Neagu, N. Prodan, D. Taragan, A. Topală, extrem local? Formulaţi un contra- f: R → R;
Editura Prut Internaţional, Chișinău, 2010; exemplu. f(x) = x3;
– Formulaţi algoritmul de determi- f'(0) = 0;
2) Prezentarea în Power Point, computerul, proiectorul sau tabla digi- nare a intervalelor de monotonie dar x0 = 0 nu este punct de
tală; și a extremelor locale unei funcţii extrem local al funcţiei f.
3) Materiale didactice. derivabile.
– Formulaţi algoritmul de determina-
Evaluarea: formativă, probe orale și în scris, lucrare independentă (instructivă, re a extremelor globale.
fără aprecieri cu note).
4. Conso- 16 O2 a) Activitatea în perechi Evaluare
Scenariul lecţiei lidarea min. O3 1. Se proiecteză pe ecran graficul orală și în
materiei O4 funcţiei f: [–3;10] → R scris
O5 (Diapozitivul 1)
Obiectivele
și forma-
Timpul
Secvenţe- rea capa- O6

№ Activitatea profesorului Activitatea elevilor Evaluarea
le lecţiei cităţilor
1. Moment 1 Salutarea. Salută profesorul. Vizual

organiza- min. Verificarea pregătirii elevilor de lecţie.
toric Formularea subiectului și a obiective-
lor lecţiei. Determinaţi: 1. Schiţează graficul și scriu
– Pentru care valori ale lui х, în caiete: f'(x) = 0, pentru
2. Verifica- 5 – Care a fost tema pentru acasă? De repetat teorema lui Fer- Evaluare f'(x) = 0, x {–2,1;3;7;8};
rea temei min. – Ce întrebări aveţi la tema pentru mat, p.1.1, 1.2 §1, mod. VI din orală f'(x) > 0, f'(x) < 0? f'(x) > 0 pentru x (–2;1)
pentru acasă? manual. (3;7) (8;10)
acasă De rezolvat: A.ex. 2,d),f); f'(x) < 0 pentru x (–3;–2)
3,b); B. ex. 2,e),f); 4, f),g). (1;3) (7;8)
Argumentează cele scrise.
b) Activitate frontală Evaluare 4. 4. f pentru x R; funcţia nu

2. În desenul de mai jos este repre- 2. Discută. Află răspunsul orală are puncte de extrem.
zentat graficul funcţiei corect b) și argumentează.
f: R → R;
f(x) = ax2 + bx + c,
a ≠ 0;
(Diapozitivul 2).
c) Activitatea în perechi
5. Utilizînd graficul funcţiei
f:[–3;7] → R
(Diapozitivul 5),
Determinaţi care dintre desenele de

mai jos a), b), c) reprezentă graficul
derivatei funcţiei f?
a)
completaţi tabelul:
x 5. Discută rezultatele obţi-
nute.
f'
Discută în perechi și comple-
b) f tează tabelul.
– Aflaţi valoarea maximă și minimă a fmax = 2;

funcţiei f. max f(x) = 3
[–3;7]
– Formulaţi definiţiile extremelor
globale ale funcţiei. fmax ≠ max f
[–3;7]
c) – Coincid oare extremele locale și cele fmin = min f(x) = –4
globale ale funcţiei f? [–3;7]
– Formulaţi un exemplu de funcţie con Trasează grafice ale funcţiilor

tinuă f:[a;b] → R a cărei valoare mini- propuse de elevi din perspec-
mă nu coincide cu minimul ei local. tiva condiţiilor date.
Pe ecran se proiectează graficul deri- 6. În desenele de mai jos sînt repre-
vatei funcţiei derivabile f: R → R; zentate graficele derivatelor funcţii-
(Diapozitivele 3, 4) lor derivabile f, g, h, q: → R
Determinaţi întervalele de creștere, de (Diapozitivul 6)
descreștere ale funcţiei f, punctele de
extrem ale acesteia și tipul respectiv
de extrem:
3. 3. f pentru x [2;+∞]
f pentru x [–∞;2]
xmin = 2
2. Determinaţi intervalele de creștere Se verifică rezultatele obţi-

și descreștere ale funcţiei f: (–5;4) nute cu cele de pe tablă și se
→ R și punctele ei de extrem, avînd corectează greșelile.
graficul derivatei acestei funcţii:
3. Utilizînd graficul funcţiei f: R → R,

comparaţi valorile f'(–4), f'(0).
Despre care dintre funcţiile f, g, h, q 6. Discută în perechi.

vom spune că:
1) este crescătoare pe R; 1) f, g
4. Formulaţi un exemplu de funcţie
2) are două extreme locale; 2) h, q
continuă f: [a;b] → R a cărei extre-
3) are punct critic, dar nu are extreme 3) g
me globale nu coincid cu minimul
globale;
și, respectiv, maximumul ei local.
4) este crescătoare pe R și nu are punc- 4) f
te critice; 6. Bilanţul 4 O1 a) Bilanţul cantitativ Elevii răspund la întrebările Întrebări
5) are maximum în punctul de abscisa –2 5) h lecţiei min. O2 – Ce tipuri de probleme referitoare formulate. orale
și minimum în punctul de abscisa 3; O3 la aplicaţiile derivatei de ordinul I
6) are maximum în punctul de abscisa 3 6) q O4 am rezolvat astăzi la lecţie?
și minimum în punctul de abscisa –2? Argumentează răspunsurile. O5 – Care ceste algoritmul de determi-
nare a intervalelor de monotonie
5. Evalua- 7 O1 Lucrare independentă instructivă Elevii rezolvă de sine stătător Lucrare
ale unei funcţii derivabile?
rea min. O2 1. Determinaţi intervalele de creștere sarcinile propuse. Concomi- indepen-
– Cum determinăm punctele de
O3 și descreștere ale funcţiei f: D → R, tent, un elev rezolvă exerciţii- dentă
extrem și extremele unei funcţii
O4 D R, graficul căreia este reprezen- le pe partea opusă a tablei.
derivabile?
O6 tat în desenul alăturat:
– Cum determinăm intervalele de
monotonie ale unei funcţii deriva-
bile și punctele ei de extrem, avînd
dat graficul derivatei acesteia?
b) Bilanţul calitativ
Se determină care obiective au fost
realizate la lecţie.
Se trag concluzii privind activitatea
clasei de elevi în ansamblu și a unor
elevi în particular.
Astfel accentul se deplasează de pe transmiterea de informaţii de către profe-

7. Tema 2 De învăţat: §1, mod. VI Notează în agende sau caiete
pentru min. De recapitulat: 4.6, 6.1-6.3, mod. V sor pe dobîndirea de către elevi a cunoștinţelor, formarea capacităţilor și aptitu-
acasă De rezolvat: B. 2, c), f); 3,c); 4, c); f),5, b). dinilor și, în final, pe formarea de competenţe, fiind ghidaţi de către profesor în
Mulţumesc pentru lecţie. aceste activităţi.
La revedere! În acest context este eficientă realizarea unui sistem de predare-învăţare-eva-
luare pe module la matematică în învăţămîntul liceal. Un modul poate să reprezin-
te unul, mai multe capitole ale manualului respectiv de matematică sau compar-
6.4. Cum poate fi organizată predarea-învăţarea- timente ale matematicii (modulul Algebra, modulul Geometria, modulul Analiza
evaluarea matematicii pe module? matematică, modulul Combinatorica, modulul Elemente de statistică matematică
Modul de proiectare didactică tradiţională este axat pe obiective, metodolo- etc.) determinate de către curriculumul școlar la matematică.
gii și evaluări într-o logică proprie „învăţămîntul informativ”, care supralicitea- Prin prisma proiectării didactice modulare la matematică propunem urmă-
ză predarea, transmiterea de cunoștinţe, dirijarea și unilaterizarea procesului de torul sistem de lecţii, clasificare realizată după modul (forma) de organizare a
formare a elevilor. Astfel predarea-învăţărea-evaluarea, inculsiv la matematică, se activităţilor în cadrul lecţiei:
realizazea tradiţional la nivelul unor formule care fărîmiţează stuctura unitară a I. Lecţie-prelegere.
cursului la disciplina școlară respectivă. Fărîmiţarea o realizează profesorul, or- II. Lecţie-rezolvare de exerciţii și probleme simple.
ganizînd studiul matematicii pe secvenţe. În conformitate cu metodologia de pre- III. Lecţie-seminar.
dare-învăţare-evaluare propusă în manualul de matematică, profesorul divizează IV. Lecţie-practicum (rezolvări de exerciţii și probleme mai complicate,
materia de studiu la capitolul respectiv pe secvenţe mici (paragrafe, secvenţe ale lucrări de laborator, practice sau grafice, excursii didactice, lecţii
manualului). De regulă, la o oră de matematică se studiază o mică secvenţă (un integrative (de exemplu, lecţie mixtă de matematică și chimie,
paragraf) din materia de studiu a capitolului respectiv. matematică și geografie, matematică și informatică etc.) ș.a.).
Acest mod de organizare a procesului educaţional la matematică are următoa- V. Lecţie-consultaţie.
rele dezavantaje: VI. Lecţie-evaluare (testare, colocviu, probă de evaluare, susţinerea
• axarea pe conţinuturi standardizate, statice; proiectelor etc.).
• predominanţa conţinuturilor de tip informativ; În cadrul acestui sistem de lecţii predarea-învăţarea-evaluarea matematicii se
• învăţarea în progresie liniară prin stăpînirea informaţiilor acumulate efectuează pe module. Dacă, de exemplu, la un modul (capitol, cîteva capitole sau
în cadrul studiului secvenţei respective; copartiment) s-au repartizat 30 ore, atunci ele pot fi divizate pe tipurile de lecţii,
• orientarea evaluării preponderent spre determinarea neajunsurilor în indicate mai sus, astfel:
baza informaţiei memorate; I. 5-6 ore, în cadrul cărora se realizează predarea-învăţarea materiei
• fărîmiţarea cursului de matematică pe secvenţe mici și excluderea, în teoretice a modulului;
acest mod, a integrităţii acestuia în cadrul predării-învăţării-evaluării II. 1-2 ore, destinate rezolvării unor probleme și exerciţii simple prin
tradiţionale a matematicii; care se exemplifică materia teoretică expusă la prelegeri;
• reducerea rezolvării de probleme la aplicarea de algoritmi.
III. 2-3 ore, în cadrul cărora în formă de seminar teoretic se abordează și
Procesul educaţional modern se axează pe o nouă paradigmă didactică, numi- se sistematizează materia teoretică studiată;
tă structural-cognitivă, fundamentată pe aplicarea unor modalităţi de selectare IV. 17-18 ore, care au scopul rezolvării unor probleme și exerciţii mai
și organizare a obiectivelor și conţinuturilor conform principiului „nu mult, ci complicate la matematică și formării capacităţilor de utilizare în
bine”; important este nu doar ce anume, dar cît de bine, cînd și de ce se învaţă, diferite contexte, inclusiv în cotidian, a materiei studiate. Eficiente
la ce va servi mai tîrziu ceea ce s-a învăţat la școală. Sensul major al referinţelor din multe puncte de vedere sînt lecţiile integrative duble realizate
actuale în predarea-învăţarea matematicii constă în deplasarea accentului de pe concomitent de către doi profesori – profesorul de matematică, care
predarea de informaţii pe formarea de capacităţii mintale și atitudini prin inteme- dezvăluie aspectul matematic al materiei studiate și profesorul de
diul unor cunoștinţe funcţionale, adică pe formarea de competenţe.
altă disciplină (de exemplu, de fizică, de chimie, de biologie, de Schema evaluării (autoevaluării) lecţiei (SEL)
istorie etc.), care confirmă eficienţa aplicaţiilor acestei materii în
I. Determinarea aspectelor fundamentale ale lecţiei:
domeniul respectiv.
1.1. locul lecţiei asistate în sistemul de lecţii la tema respectivă;
V. 1-2 ore, pe parcursul cărora profesorul va răspunde la întrebările
1.2. obiectivele lecţiei, corelate cu subcompetenţele și competenţele speci-
elevilor privind modulul studiat și va determina ce n-au înţeles și
fice la matematică;
n-au însușit elevii. În funcție de cele realizate în cadrul lecţiei-con-
1.3. tipul și scructura lecţiei.
sultaţie profesorul va decide dacă mai este necesar de a mai
repartiza cîteva ore pentru a aprofunda sau completa cele studiate sau II. Analiza structurală a fiecarei secvenţe (etape) ale lecţiei:
se poate realiza evaluarea finală la acest modul. 2.1. determinarea problemei didactice care se rezolvă la etapa respectivă a
VI. 1-2 ore pentru evaluarea finală, care vor demonstra nivelul de lecţiei;
atingere a obiectivelor, preconizate pentru modulul respectiv. 2.2. determinarea obiectivelor lecţiei, corelate cu subcompetenţele și com-
petenţele specifice la matematică, asupra cărora se lucrează la etapa
Fiecare dintre tipurile de lecţii I-VI își are structura sa specifică care, în fond,
respectivă;
corelează cu denumirea tipului de lecţie.
2.3. selectarea materiei de studiu și repartizarea ei pe etape;
Predarea-învăţarea-evaluarea matematicii în liceu pe module implică urmă-
2.4. evidenţierea formelor, metodelor și procedeelor aplicate de către pro-
toarele avantaje:
fesor la fiecare etapă:
– excluderea fărîmiţării materiei de studii și realizarea integrităţii cursu-
b) formele de organizare a activităţilor elevilor (frontală, pe grupuri,
lui de matematică;
individuală);
– posibilitatea elevilor de a înţelege și conștientiza în ansamblu modulul
c) metodele și procedeele de predare-învăţare;
studiat;
d) tipul, formele și metodele de evaluare a rezultatelor școlare ale ele-
– aplicarea tehnologiilor educaţionale moderne, tehnologii centrate pe
vilor.
colaborarea dintre cel ce predă (profesorul) și cel ce învaţă, descoperă,
2.5. Realizarea feed-back-ului (evaluarea de proces) la fiecare secvenţă a
dobîndește noul (elevul);
lecţiei.
– realizarea eficientă a interdisciplinarităţii în cadrul învăţămîntului
liceal; III. Analiza particularităţilor didactice și psihologice ale lecţiei
– majorarea posibilităţilor de evidenţiere a aplicabilităţii matematicii în (evaluarea activităţii cadrului didactic):
diverse domenii, inclusiv în viaţa cotidiană; 3.1. Sînt oare determinate și formulate corect obiectivele lecţiei? sînt aces-
– preconizarea procesului de învăţare ca o spirală care se tot extinde, tea corelate cu subcompetenţele și competenţele specifice fixate în
avînd conţinut integru, adîncime și lărgime; curriculum?
– orientarea evaluării spre competenţe finale și spre aprecierea succese- 3.2. Corespunde oare tipul lecţiei obiectivelor preconizate?
lor; 3.3. Sînt oare corect determinate problemele didactice, care se rezolvă la
– elaborarea și realizarea unor obiective centrate pe formarea de compe- etapele respective ale lecţiei?
tenţe; 3.4. Este oare argumentată selectarea materiei de studiu (conţinutul
– pregătirea liceenilor pentru sistemul universitar de studiere a matema- știinţific) pentru această lecţie (corespunde oare conţinutul lecţiei
ticii. obiectivelor ei; este oare suficient volumul materiei de studiu pentru
lecţie)?
6.5. Cum se evaluează (autoevaluează) lecţia 3.5. Sînt oare admise greșeli știinţifice în procesul lecţiei?
3.6. Corespund oare formele de organizare a activităţilor elevilor, me-
de matematică? todele și procedeele de predare-învăţare obiectivelor și conţinutului
Lecţia asistată (realizată) poate fi analizată și evaluată (autoevaluată) după ur- lecţiei? Originalitatea formelor, metodelor și procedeelor aplicate în
mătoarea schemă: cadrul lecţiei.
3.7. Cum este realizată predarea-învăţarea materiei noi (noţiunile, regu-

lile, legităţile, formulele noi), în cazul cînd aceasta este prezentă în
7. Suportul didactic la matematică
cadru lecţiei? pentru învățămîntul liceal
3.8. Ce particularităţi specifice ale corelaţiilor profesor-elev, elev-elev,
elev-profesor au fost evidenţiate în cadrul lecţiei (adaptarea profeso-
7.1. Ce suport didactic poate fi utilizat în procesul
rului la particularităţile de vîrstă ale elevilor; abateri nejustificate de
la subiectul lecţiei; emoţiile pozitive și negative ale elevilor; captarea educaţional la matematică?
atenţiei elevilor pe parcursul lecţiei; limbajul utilizat de către cadrul La etapa actuală se utilizează următorul suport didactic pentru:
didactic; stimularea activităţilor de învăţare a elevilor; folosirea idei-
lor și propunerilor elevilor privind conţinutul și desfăţurarea lecţiei; Clasa a X-a
motivaţia învăţării; menţinerea interesului elevilor pentru lecţie)? 1. I. Achiri, P. Efros, V. Garit, N. Prodan. Matematică. Manual pentru clasa a X-a.
3.9. Mijloacele de învăţămînt (manualul, materialele și mijloacele didacti- Prut Internaţional, Chișinău, 2007.
ce) au fost utilizate oportun și în corelaţie cu obiectivele lecţiei? 2. I. Achiri, M. Efros, P. Efros, V. Garit, A. Popa, V. Popa, N. Prodan, P. Sîrbu.
3.10. Care a fost ritmul lecţiei (sînt oare reţineri nejustificate în timpul lec- Matematică. Culegere de exerciţii și probleme pentru clasa a X-a. Prut Interna-
ţiei)? ţional, Chișinău, 2001.
3.11. Volumul temei pentru acasă, concretizarea și diferenţierea ei? 3. I. Achiri, M. Efros, P. Efros, V. Garit, A. Popa, V. Popa, N. Prodan, P. Sârbu.
3.12. În ce mod s-a realizat bilanţul lecţiei (cantitativ și calitativ)? Matematică. Teste pentru clasa a X-a. Prut Internaţional, Chișinău, 2001.
IV. Concluzii generale cu privire la lecţie: Clasa a XI-a
4.1. Concluzii privind organizarea și desfășurarea lecţiei.
1. I. Achiri, V. Ciobanu, P. Efros, V. Garit, V. Neagu, N. Prodan, D. Taragan, A. Topa-
4.2. Concluzii privind realizarea obiectivelor lecţiei.
lă. Matematică. Manual pentru clasa a XI-a. Prut Internaţional, Chișinău, 2010.
V. Propuneri privind înlăturarea lacunelor observate și perfecţionarea 2. I. Achiri, V. Ciobanu, P. Efros, V. Garit, V. Neagu, N. Prodan, D. Taragan, A.
activităţii educaţionale a cadrului didactic Topală. Matematică. Culegere de exerciţii și probleme pentru clasa a XI-a. Prut
VI. Aprecierea lecţiei și a activităţii cadrului didactic Internaţional, Chișinău, 2004.
Aprecierea lecţiei și a activităţii profesrului se va efectua în funcție de numărul 3. I. Goian, V. Marin. Elemente de algebră superioară. Exerciţii și probleme pentru
de puncte acumulate la realizarea secvenţei a III-a a acestei scheme. Pentru fiecare licee. Evrica, Chișinău, 1998.
din poziţiile 3.1-3.12 scorul maximum este 10 puncte, iar cel minim – 1 punct. În- Clasa a XII-a
sumînd punctele acordate, se determină calitatea lecţiei și se apreciază activitatea
1. I. Achiri, V. Ciobanu, P. Efros, V. Garit, V. Neagu, N. Prodan, D. Taragan, A. Topa-
profesorului astfel:
lă. Matematică. Manual pentru clasa a XII-a. Prut Internaţional, Chișinău, 2005.
120-105 puncte – lecţie excelentă – nota 10 2. I. Achiri, V. Ciobanu, P. Efros, V. Garit, V. Neagu, N. Prodan, D. Taragan, A.
104-85 puncte – lecţie foarte bună – nota 9 Topală. Matematică. Culegere de exerciţii și probleme pentru clasa a XII-a. Prut
84-65 puncte – lecţie bună – nota 7 sau 8 Internaţional, Chișinău, 2005.
64 – 45 puncte – lecţie satisfăcătoare – nota 5 sau 6 3. I. Achiri, V. Ceapa, O. Șpuntenco. Matematică. Teste. Pregătire pentru BACa-
44 – 1 puncte – lecţie nesatisfăcătoare – nota 4. laureat. Prut Internaţional, Chișinău, 2009.
Atenţie! Pentru o evaluare obiectivă a lecţiei asistate (inclusiv în procesul atestă- 4. L. Costiuc, O. Petelina, G. Raico, A. Timotin. Matematică. Teste. Pregătire că-
rii cadrului didactic) se recomandă ca această lecţie să fie apreciată de cel puţin trei tre BACalaureat. Prut Internaţional, Chișinău, 2006.
asistenţi-specialiști (cadre didactice, inspectori, metodiști, manageri) în domeniul 5. Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova. Matematică. Programe pentru
respectiv. Aprecierea finală se va efectua reieșindu-se din suma mediilor aritmetice examenul de bacalaureat 2008, Lyceum, Chișinău, 2008.
ale punctelor acordate de către fiecare asistent pentru fiecare dintre poziţiile 3.1-3.12
ale prezentei scheme și în conformitate cu grila de evaluare, indicată mai sus.
Clasele X-XII 8. Probleme integrative la matematică

1. V. Iavorschi. Algebra. Culegere de exerciţii și probleme pentru clasele 10-12.
Prut Internaţional, Chișinău, 2002. pentru liceu
2. I. Goian, R. Grigor, V. Marin. Matematica. Algebra în exerciţii și probleme pen-
tru licee. USM, Chișinău , 2002.
8.1. Cum pot fi utilizate problemele de matematică
În activitatea la clasă se va utiliza setul de planșe și tabele tematice la mate-
matică elaborat de I. Achiri, V. Ceapa, O. Șpuntenco, R. Copăceanu la editura de tip cascadă din perspectiva formării
Cartdidact, Chișinău, 2007. competenţelor?
Revista de specialitate la matematică și informatică în Republica Moldova se Introducem în practica educaţională un tip nou de probleme de matematică –
numește Delta și este editată de Prut Internaţional, Chișinău. Multe materiale di- probleme de matematică de tip cascadă. Problema de matematică de tip cascadă
dactico-metodice de valoare au fost publicate în revista Foaie matematică. Alte este problema în care răspunsul la întrebarea (sarcina) următoare este în funcție
ediţii periodice ce apar în Republica Moldova în care se publică și materiale de
de rezultatul obţinut la pasul precedent (cascada precedentă).
matematică sînt revistele:
– Didactica Pro…. Revista de teorie și practică educaţională a C.E. De exemplu:
„Pro Didactica”; Fie ecuaţia 3x 2 – x – 2 = 0.
– Univers pedagogic. Revista Ministerului Educaţiei și Tineretului. 1. Rezolvaţi în R ecuaţia.
Se recomandă ca fiecare liceu să fie abonat la revista de matematică și informa- 2. Scrieţi trinomul de gradul doi, rădăcinile căruia sînt inversele soluţii-
tică Delta și revista Univers pedagogic, în care se publică materiale semnificative lor ecuaţiei date.
pentru procesul educaţional la matematică și informatică. 3. Reprezentaţi grafic funcţia f de gradul doi, asociată trinomului de la p. 2.
Alte surse ce pot fi utilizate în procesul educaţional la matematică sînt indicate 4. Utilizînd graficul de la p. 3, determinaţi intervalele de monotonie ale
la bibliografia acestui ghid. funcţiei f.
5. Scrieţi o inecuaţie de gradul I, mulţimea soluţiilor căreia este interva-
7.2. Care este rolul manualului de matematică lul pe care funcţia f este strict crescătoare.
în procesul educaţional modern? Este un exemplu de problemă de matematică de tip cascadă, structurată pe
cinci cascade, care poate fi propusă în clasele a IX-a – X-a.
Manualul a fost, este și va fi instrumentul didactic principal privind predarea-
Problemele de matematică de tip cascadă pot fi structurate în cascadă liniară
învăţarea-evaluarea matematicii atît pentru elev, cît și pentru profesor. Specificul
lecţiei de matematică constă, în general, în corelarea celor realizate în cadrul ei sau cascadă ramificată.
cu scenariul respectiv expus în manual. În funcție de pregătirea matematică a În exemplul de mai sus problema propusă posedă o structură în cascadă linia-
elevilor, profesorul va selecta materia respectivă din manual pentru a fi prezen- ră.
tată în cadrul lecţiei. Astfel nu totul ce este inclus în manual va fi expus în cadrul În continuare prezentăm un exemplu de problemă de tip cascadă ramificată:
lecţiei de matematică. Materia selectată trebuie să contribuie eficient la realizarea Fie ∆ABC, m( A) = 30˚, m( B) = 45˚, AB = 8 cm.
obiectivelor lecţiei și, în final, la formarea de competenţe. Profesorul are dreptul 1. Aflaţi lungimile laturilor triunghiului.
să utilizeze în activitatea profesională orice manual de matematică și, respectiv, 2. Calculaţi perimetrul ∆ABC.
orice suport didactic ce va contribui la realizarea unui învăţămînt de calitate, axat 3. Calculaţi aria ∆ABC.
pe cerinţele curriculumului școlar. 4. Aflaţi raza cercului înscris în ∆ABC.
Atenţie! Pentru clasa a XI-a va fi utilizat manualul nou, care corespunde cur- 5. Calculaţi lungimea cercului înscris în ∆ABC.
riculumului modernizat pentru această clasă. Pentru clasele X și XII profesorul va 6. Determinaţi raza cercului circumscris ∆ABC.
ţine cont de schimbările survenite în conținuturile curriculare și va utiliza manu- 7. Calculaţi aria discului cu raza obţinută în p. 6.
alele existente pentru aceste clase în conformitate cu curriculumul modernizat. În 8. Aflaţi distanţa dintre centrul cercului înscris în ∆ABC și raza cercului
perspectivă și pentru aceste clase vor fi editate manuale corelate cu curriculumul circumscris acestui triunghi.
modernizat.
Observaţii Este eficientă și activitatea de compunere de către elevi a problemelor de ma-

1. Ramificarea se referă la cercurile înscris și circumscris triunghiului dat. tematică de tip cascadă.
2. Problema va fi propusă elevilor din clasa a X-a. Profesorul va propune sistematic astfel de probleme în procesul studierii ma-
tematicii. Probele de evaluare propuse la clasă și testele propuse la examenele de
Sub aspect didactic problemele de matematică de tip cascadă sînt eficiente la:
absolvire sau examenele de BAC la matematică ar putea include și itemi structu-
• studierea materiei și formarea competenţelor preconizate în curriculu-
raţi pe cascade.
mul la matematică;
• realizarea conexiunilor intra- și interdisciplinare în cadrul studierii
matematicii;
8.2. Ce tipuri de probleme integrative pot fi
• organizarea și realizarea recapitulării materiei studiate; utilizate în procesul formării competenţelor?
• formarea și dezvoltarea gîndirii logice; În contextul formării competenţelor profesorul va propune elevilor diferite ti-
• dezvoltarea interesului pentru matematică; puri de probleme a căror rezolvare necesită integrarea cunoștinţelor din mai mul-
• dezvoltarea capacităţilor creative ale elevilor; te domenii matematice. În continuare vă propunem un set de astfel de probleme.
• pregătirea către susţinerea examenelor la matematică; Profesorul le va utiliza la secvenţa optimă a procesului educaţional la matematică
• evaluarea rezultatelor școlare la matematică (cu o atenţie sporită). în liceu.
Sarcinile incluse în problema de matematică de tip cascadă pot avea corelări 1. Două drumuri auto АА1 și ВВ1 sînt re-
cu diverse teme matematice, ceea ce majorează șansele elevilor de a conștientiza ciproc perpendiculare și se intersectea-
esenţa materiei matematice studiate. ză în punctul С. Se știe că АС=150 km,
De exemplu: ВС=200 km. Din punctele А și В în di-
Fie funcţia f: R → R, f(x) = x2 (x – 1) (x – 2). recţia С concomitent s-au pornit două
1. Determinaţi punctele de extrem ale funcţiei f. autovehicule cu vitezele de V1 = 80km/h
2. Scrieţi o ecuaţie ale cărei soluţii vor fi opusele valorilor lui x obţinute la p. 1. și, respectiv, V2 = 60km/h. Peste cîte ore
3. Aflaţi primitiva funcţiei g, asociate ecuaţiei de la p. 2. distanţa dintre autovehicule va fi minimă?
2
4. Calculaţi integrala ∫ g(x)dx. 2. Un businessman la scara mică a procurat de la producător două tipuri de mar-
1
5. Aflaţi lungimea muchiei cubului, aria suprafeţei totale a căruia este fă în sumă de 2250 lei. Apoi a realizat-o și a obţinut o dobîndă de 40%. Cît
valoarea numerică (în unităţi pătrate) obţinută la p. 4. a plătit businessmanul iniţial pentru fiecare tip de marfă, dacă în rezultatul
6. Calculaţi volumul tetraedrului regulat a cărui muchie este congruentă vînzării primululi tip de marfă el a odţinut o dobîndă de 25%, iar în rezultatul
cu muchia cubului de la p. 5. vînzării marfei de tipul al doilea a avut o dobîndă de 50%?
3. Două mobile se deplasează în conformitate cu următoarele ecuaţii de
Observăm că problema de tip cascadă, propusă pentru clasa a XII-a, integrează
mișcare S1(t) = 2t3 – 5t2 – 3t și S2(t) = 2t3 – 3t2 – 11t + 7, unde S1,S2 – distanţa
cunoștinţe, deprinderi și capacităţi dobîndite și formate în cadrul studierii modu-
măsurată în metri și timpul t în secunde. Determinaţi acceleraţiile celor două
lelor Funcţii derivabile, Ecuaţii. Inecuaţii. Sisteme. Totalităţi, Primitive și integrale
mobile în momentul cînd vitezele lor sînt egale.
nedefinite, Integrale definite, Poliedre.
Considerăm că astfel de probleme contribuie eficient la formarea competen- 4. Rezolvaţi în mulţimea R inecuaţia f'(x) > g'(x), dacă f: D → R, f(x) = x + ln(x – 5),
ţelor specifice și ale celor transdisciplinare, preconizate în curriculumul liceal la g: D → R, g(x) = ln(x – 1).
1–x
matematică. 5. Fie М – intervalul de creștere al funcţiei f: R*+ → R, f(x) = , D –domeniul
√x
Rezolvarea problemelor de tip cascadă cere de la elevi o atenţie sporită în pro- maxim de definiţie al funcţiei g: D → R, g(x) = 1 . Aflaţi M D.
cesul rezolvării acestora, deoarece greșeala admisă la una dintre etapele preceden- lg x – lg(4 – x)
te ale cascadei conduce la obţinerea rezultatelor incorecte la toate următoarele eta- 6. Scrieţi ecuaţia tangentei la graficul funcţiei f: D → R, f(x) = √ 4x – x 2 în punctul
pe ale cascadei. De acest aspect se va ţine cont în cadrul aplicării problemelor de π
6
matematică de tip cascadă în cadrul evaluării rezultatelor școlare la matematică. de abscisa x0 = ∫cosx dx.
π
–
6
7. Două vîrfuri ale dreptunghiului sînt situate pe axa Ох, iar celelalte două, avînd Problema 2. Etichete
ordonatele opuse, sînt situate pe graficul funcţiei f: R → R, f(x) = 4 – x2. Determi- Într-o fabrică de conserve de ton se întîmplă uneori ca aparatul de etichetat
naţi în ce raport împarte bisectoarea unghiului drept latura mai mare a drep- să deterioreze cutiile cu ton. În fiecare zi lucrătoare, se aleg la întîmplare 500 de
tunghiului, știind că aria dreptunghiului esta maximă. cutii și se controlează. Mai jos se indică numărul de cutii deteriorate înregistrate
8. Aflaţi perimetrul maxim al dreptunghiului, două vîrfuri ale căruia sînt si- în ultimele 5 zile:
4
[
tuate pe axa Ох, iar celelalte două – pe graficul funcţiei f: – π ; π → R, ]
2 2 Ziua 1 Ziua 2 Ziua 3 Ziua 4 Ziua 5
f(x) = cosx.
√3 3 8 3 10 5 4
dx
9. Fie cos 2α = ∫ 1–x . ln √ 2 . Aflaţi sinα, dacă π < α < 1,5π.
8
2 2
10. Rezolvaţi în mulţimea R ecuaţia ctgx – tgx = (sin2x)' + (cos2x)'. Dacă fabrica de conserve livrează unui magazin alimentar 1000 de cutii cu ton,
11. Rezolvaţi în mulţimea R inecuaţia: cîte cutii deteriorate se vor găsi în această livrare?
(1 + cosx) . tg 2x Problema 3. Retragerea de bani
lim > log 2 (5x 2 – 7x + 2)(x + 2) √ 5 – x > cos x . log sin x (ctg x ).
x→0 x 2 2 2 ATM-UL este reglat astfel încît să dea cel mai mare număr posibil de bancnote
Competenţa se formează și, respectiv, se evaluează prin acţiune, inclusiv prin de 50 lei pentru fiecare sumă retrasă. Cîte bancnote de 50 lei și cîte bancnote de 20
acţiuni cotidiene. În acest context sînt importante activităţile referitoare la rezol- lei ar trebui să obţină Laurenţiu de la ATM dacă retrage 310 lei?
varea unor probleme cu aspect aplicativ, practic. Prin astfel de probleme elevii vor
Problema 4. Piramidele vîrstei
învăţa cum se extrag, din condiţiile date, elementele semnificative și informaţiile
Pentru a prezenta repartizarea populaţiei unei ţării la diferite date (1950, 1990,
relevante, necesare pentru soluţionarea problemei reale și/sau modelate. Vă pro-
2000, 2035) au fost stabilite următoarele piramide ale vîrstei.
punem cîteva probleme de acest gen, care, în perspectivă, probabil vor fi propuse
și în cadrul examenului de BAC:
Problema 1. Greierele-termometru
Greierele verde pal de Fulton este o insectă comună în America de Nord, care
scoate un sunet ascuţit (ţîrîit) cu aripile sale. Acesta este deseori numit „greierele-
termometru” sau „greierele-temperatură”, deoarece este posibil să se determine cu
o precizie remarcabilă temperatura numărînd sunetele pe care acesta le emite.
Dacă numărăm sunetele unui greier de Fulton timp de 14 secunde și adăugăm
42, rezultatul va fi foarte aproape de temperatura în grade Fahrenheit (°F), care
este unitatea de temperatură utilizată în mod curent în unele regiuni din America
de Nord.
a) Într-o noapte, Carina a nu-
mărat 17 sunete în 14 se-
cunde. Care este tempera
tura în grade Fahrenheit?
b) Carina se gîndește că ar
fi mult mai sigur dacă ar
număra sunetele timp de un minut. Știind că simbolul N reprezintă
numărul de sunete pe minut, scrieţi, în funcţie de N, formula pentru T,
temperatura în grade Fahrenheit.
A (adevărat)
Afirmaţia
sau F (fals)
Media de vîrstă a populaţiei a scăzut între anii 1950 și 2035.
Populaţia totală din 1990 este mai numeroasă decît populaţia totală din
1950.
Dimensiunea populaţiei active (numărul de persoane cu vîrsta între 20 și
64 ani) a crescut din 1950 pînă în 1990.
Există dovezi precum că din 1990, femeile tind să trăiască mai mult decît
bărbaţii.
Problema 5. Pista de atletism

Schema de mai jos arată o parte a unei piste de atletism mici. În partea centrală
a pistei de atletism se află o zonă rectangulară cu un semicerc la fiecare extremi-
tate.
Fiecare culoar are 1 metru lăţime.
a) Conform datelor, determinaţi cîte persoane (băieţi și fete împreună) ar avea

această ţară în anul 2035 în grupa de vîrstă de la 5 ani pînă la 9 ani? Explicaţi
cum aţi găsit acest răspuns.
b) În anul 1950, un băiat numit Ion avea vîrsta de 3 ani. Coloraţi partea piramidei
în care el se situează, respectiv în 1950 și 2035 (admiţînd că el va fi în viaţă în
anul 2035).
c) Conform acestor piramide, doar o parte din aceste persoane care aparţineau a) Aflaţi lungimea unui tur de pistă dacă sportivul aleargă pe culoarul 1 (culoa-
grupei de vîrstă 0-4 ani în 1950 vor atinge vîrsta de 85 ani și mai mare. Care va rul interior). Argumentaţi răspunsul.
fi procentajul maximal (presupunînd că nu ar exista fluxuri migratoare)?
b) Pentru o cursă de un tur de pistă, poziţiile de plecare ale diferitelor culoare sînt
d) Scrieți în casetă una dintre literele „A” (adevărat) sau „F” (fals) pentru fiecare decalate astfel încît toţi atleţii să parcurgă aceeași distanţă pentru a trece linia
dintre afirmaţiile următoare, ţinînd cont de informaţia furnizată de piramide- de sosire. La ce distanţă trebuie să se situeze punctul de plecare al culoarului 2
le vîrstei (presupunînd că nu există fluxuri migratoare): faţă de punctul de plecare al culoarului 1? Argumentaţi răspunsul.
116 Matematica
Bibliografie
1. Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova. Curriculum pentru clasele a X-a – a XII-a.

Știinţa, Chișinău, 2010.
2. Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova. Matematică. Curriculum școlar pentru clasele
a V-a – a IX-a, Chișinău, 2010.
3. A. Raileanu, I. Achiri, N. Prodan, Matematică. Clasele a V-a – a IX-a. În lucrarea Matema-
tică și Știinţe. Chiduri metodologice, Chișinău. Grupul editorial Litera, 2000.
4. O. Achiri, V. Ceapa, O. Șputenco, Matematică. Ghid de implementare a curriculumului
modernizat în învăţămîntul liceal, Știinţa, Chișinău, 2007.
5. Standarde de competenţă la disciplinele școlare din învăţămîntul primar, gimnazial și liceal,
(Proiect) Chișinău, 2010.
6. I. Achiri, A. Cara, Proiectarea didactică: orientări metodologice, Lyceum, Chișinău, 2004
7. Coordonatori dr. A. Cara, dr. I. Achiri, Unitatea de învăţămînt: Management educaţional,
Lumina, Chișinău, 2002.
8. I. Achiri, V. Ceapa, R. Copăceanu, O. Șpuntenco, Planșe la matematică pentru gimnaziu și
liceu, Chișinău, Cartdidactic, 2005, 2007.
9. Delta. Revista de matematică și informatică, Editura Prut-Internaţional, Chișinău (Edita-
rea revistei a început în anul 2006).
10. Programele pentru examenul de BAC la matematică, care vor fi publicate pe parcursul anu-
lui de învăţămînt.
11. A. Stoica, S. Musteaţă, Evaluarea rezultatelor școlare. Ghid metodologic, Chișinău, 2003.
12. Culgerile de teste privind pregătirea pentru:
a) examenul de BAC. Autori: I. Achiri, V. Ceapa. O. Șpuntenco. Editura Prut-Inter-
naţional, Chișinău, 2009;
b) examenul de BAC. Autori: L. Costiuc, O. Petelina, A. Timotin, G. Raico. Editura
Prut-Internaţional, Chișinău, 2006.
13. V. Cabac, Evaluarea prin teste în învăţămînt, Bălţi, Universitatea de Stat „Alecu Russo”, 1999.
14. I. Achiri, E. Cibotarenco, A. Solomon ș.a., Metodica predării matematicii. Didactica mate-
maticii, Vol. I, Chișinău, Lumina, 1992.
15. I. Achiri, G. Gaidargi, Z. Turlacov ș.a., Metodica predării matematicii în învăţămîntul
preuniversitar, metodica predării algebrei și elementelor de analiză matematică, Vol. II,
Chișinău, Lumina, 1995.
16. I. Achiri, M. Anastasiei, N. Solomon ș.a., Metodica predării geometriei în învăţămîntul pre-
universitar, Chișinău, Lumina, 1997.
17. V. Guţu, V. Pâslaru ș.a., Tehnologii educaţionale. Ghid metodologic, Chișinău, Cartier, 1998.
18. Evaluarea în învăţămînt: orientări conceptuale. Ghid metodologic, coordonatori: V. Pâsla-
ru, V. Cabac, Chișinău, I.Ș.E., 2002.
19. Materialele Conferinţei Știinţifice Internaţionale „Modernizarea standardelor și curricula
educaţionale – deschidere spre o personalitate integrală”, Chișinău, IȘE, 2009.
20. M. Fryer, Predarea și învăţarea creativă, Editura Uniunii Scriitorilor, Chișinău, 2004.
21. Psihopedagogia centrată pe copil, coordonator Vl. Guţu, Chișinău, CEP USM, 2009.
22. Educaţia centrată pe cel ce învaţă, ghid metodologic, coordonator Vl. Guţu, Chișinău, CEP
USM, 2009.
23. T. Cartaleanu, A. Ghicov, Predarea interactivă centrată pe elev. Ghid metodologic pentru
formarea cadrelor didactice din învăţămîntul preuniversitar, Chișinău, Știinţa, 2007.
24. T. Cartaleanu, O. Cosovan, V. Goraș-Postică ș.a., Formare de competenţe prin strategii di-
dactice interactive, Chișinău, C.E. Pro Didactica, 2008.
25. O. Cosovan, A. Ghicov, Evaluarea continuă la clasă. Ghid metodologic pentru formarea ca-
drelor didactice din învăţămîntul preuniversitar, Știinţa, Chișinău, 2007. București, 2003.
26. S. Cristea, Dicționar de pedagogie, Chișinău – București: Grupul editorial Litera. Litera
Internațional, 2000.

Ghid Matematica PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid Matematica PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ministerul Educației al Republicii Moldova

Proiectul Educația de calitate în mediul rural din Republica Moldova

Clasa a X-a, profil real

I XI Arii 10 S.II 4.1-4.7 166 Ora de sinteză 1

I II Limite de funcţii. Funcţii continue 23 S.I I IV Funcţii derivabile 27 S.I,

I VI Perpendicularitate în spaţiu 14 S.II I VIII Matrice. Determinanţi. Sisteme de 25 S.II

Se folosește și Programa pentru examenul de bacalaureat.

Repartizarea generală a orelor: IV. 2 Funcţia de gradul I. Ecuaţii de gradul 9 S.I

V Figuri geometrice în plan 24 S.II

Recapitulare și completări. S.I,

V Numere complexe 12 S.II Clasa a XII-a, profil umanistic

S.I, I V.2 Elemente de statistică matematică 10

VII Recapitulare 16 S.II 5. Curriculumul modernizat și proiectarea

Se folosește și Programa pentru examenul de BAC

Test de evaluare la matematică pentru teza de vară

Timp efectiv: 90 de minute.

Test de evaluare la matematică pentru teza de vară Matricea de specificații

5. Calculaţi: lg 1000 + ln eπ – log5 125. 37,5% 37,5% 25% 100%

6. Rezolvaţi în mulţimea R ecuaţia:

pru cîntărește 8,95 tone.

l – l 0 + αl 0 t0 6. Un rezervor cu volumul de 100 l este umplut cu apă sărată ce conţine 10 kg de

5 – 6250; 6 a) – 10 · 0,8 t; b) – 3 min; 8 – √ ; 9 – 6 – 2e · π u.c.

3. Reactulizarea cunoștinţelor și a capacităţilor 4. Bilanţul lecţiei. Concluzii

Subiectul lecţiei: Axiomele geometriei în spaţiu

Pe fig. 4 este reprezentat un cub. D, D1, C, C1

Sec­ven­ 3. Preda­rea- 14 O1 Se creează o situaţie-problemă.

Elevii scriu în caiete data și Evaluare

O4: să determine relaţiile reciproce dintre graficul unei funcţii derivabile

Secvenţe- rea capa- O6

1. Moment 1 Salutarea. Salută profesorul. Vizual

b) Activitate frontală Evaluare 4. 4. f pentru x R; funcţia nu

Determinaţi care dintre desenele de

– Aflaţi valoarea maximă și minimă a fmax = 2;

– Formulaţi un exemplu de funcţie con­ Trasează grafice ale funcţiilor

2. Determinaţi intervalele de creștere Se verifică rezultatele obţi-

3. Utilizînd graficul funcţiei f: R → R,

Despre care dintre funcţiile f, g, h, q 6. Discută în perechi.

Astfel accentul se deplasează de pe transmiterea de informaţii de către profe-

3.7. Cum este realizată predarea-învăţarea materiei noi (noţiunile, regu-

Clasele X-XII 8. Probleme integrative la matematică

Observaţii Este eficientă și activitatea de compunere de către elevi a problemelor de ma-

Problema 5. Pista de atletism

a) Conform datelor, determinaţi cîte persoane (băieţi și fete împreună) ar avea

1. Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova. Curriculum pentru clasele a X-a – a XII-a.

S-ar putea să vă placă și

Secven 3. Predarea- 14 O1 Se creează o situaţie-problemă.

– Formulaţi un exemplu de funcţie con Trasează grafice ale funcţiilor