IGIENA ACTIVITĂŢILOR

ŞCOLARE ŞI EXTRAŞCOLARE
CURS IX
• DEZVOLTAREA FIZICĂ ŞI NEUROPSIHICĂ A
COPILULUI

• IGIENA ŞCOLARĂ ŞI EXTRAŞCOLARĂ

• PREVENIREA ŞI COMBATEREA
COMPORTAMENTELOR CU RISC ÎN
COLECTIVITĂŢILE DE COPII ŞI ADOLESCENŢI
 Factorii cu rol formativ în
dezvoltarea copilului

 Factorii mediului intern

– proprii organismului matern
– genetici
– metabolici
– endocrini.

 Factorii de mediu extern

– sociali şi familiali: nivelul de cultură, statutul profesional, nivelul
veniturilor, locuinţa, mărimea familiei
– alimentaţia
– îmbolnăvirile acute şi cronice
– mediul urban/rural
– instruirea şi educaţia în familie şi instituţii
– clima.
Dezvoltarea fizică la nivelul organismului
uman tânăr se poate defini prin
indicatorii dezvoltării fizice:
– Somatoscopici
• starea tegumentelor (vascularizaţie, uscăciune, elasticitate, culoare), a mucoaselor
şi a ţesutul adipos prin grosimea pliului cutanat
• dezvoltarea musculaturii
• forma toracelui (normal sau deformat), coloana vertebrală (normală, deviată:
scolioză, cifoză, lordoză), echilibrul bazinului ( normal, înclinări), membrele inferioare
(normale, deformări) şi postura corpului
• dezvoltarea caracterelor sexuale secundare
• dezvoltarea dentiţiei.
– Antropometrici
• talia şi greutatea
• perimetrele: cranian, brahial la jumătatea braţului, toracic, al moletului
• pliurile cutanate: tricipital, subscapular, crural
– Fiziometrici
• forţa musculară – dinamometrul
• capacitatea vitală – spirometrul
• tensiunea arterială (tensiometrul) şi frecvenţa cardiacă (palparea arterei radiale)
• acuitatea vizuală – optotipul,
 Metodologia de apreciere a
dezvoltării fizice

 Unii indicatori de dezvoltare fizică sunt valabili pentru toate vârstele:

– vârsta cronologică
– sexul
– talia
– greutatea.

 Indicatorii de dezvoltare fizică se apreciază întotdeauna corelativ, în

asociere, exemplu:
– greutatea şi talia raportate la vârstă
– greutatea raportată la talie şi vârstă
– indicele Quetelet = greutatea/talie2
– indicele ponderal = greutatea/talie3x100
• urmate de raportarea oricărui indicator la medii orientative.
 Metodologia de apreciere a
dezvoltării fizice

► Indicatorii dezvoltării definitorii pentru adolescenţi,

stabiliţi de OMS (ex):
– vârsta
– sexul
– talia
– greutatea
– grosimea pliului cutanat: tricipital şi subcapular
– indicatori de maturizare pubertară:
• menarha
• dezvoltarea glandei mamare
• dezvoltarea genitală
• vocea adultă
– indici complecşi: indicele Quetelet
 Dezvoltarea neuropsihică a
copilului - influenţe
 Ereditatea
• Trăsături diferenţiale genetice (care combină trăsături materne şi paterne):
– culoarea ochilor, părului, pielii
– postura, desenul venos, momentul maturizării biologice, aranjamentul dentiţiei
– forma feţei, a urechilor, mâinilor, constituţia organismului
– constituţia mentală, sensibilitatea la boli, amprente digitale, grupa sanguină, semne distinctive
• Predispoziţii native (particularităţi individuale):
– particularităţi anatomo-fiziologice ale organelor de simţ
– particularităţi anatomo-fiziologice ale sistemului nervos
– aptitudini simple senzorio-motorii
– memoria brută
– dispoziţii afective fundamentale
 Mediul (obiceiurile familiale)
 Educaţia (intervine în procesul dezvoltării neuropsihice nu direct, ci prin intermediul
sistemului de relaţii sociale (la nivel de familie, grădiniţă, şcoală), şi prin activitatea
fundamentală (joc, învăţare, muncă) ce caracterizează fiecare etapă a dezvoltării
neuropsihice.
• Între ereditate, mediu şi educaţie, educaţia deţine un rol conducător, deoarece
ea se exercită constant, organizat şi sistemic...
• DEZVOLTAREA FIZICĂ ŞI NEUROPSIHICĂ A
COPILULUI

• IGIENA ŞCOLARĂ ŞI EXTRAŞCOLARĂ

• PREVENIREA ŞI COMBATEREA
COMPORTAMENTELOR CU RISC ÎN
COLECTIVITĂŢILE DE COPII ŞI ADOLESCENŢI
I. Igiena activităţii din procesul instructiv-
educativ

II. Cerinţele igienice ale organizării

programului de activitate şcolară
 Igiena activităţii din procesul
instructiv-educativ

• Programul de viaţă al copilului şi adolescentului se

organizează ţinând cont de:

– nevoile de alimentaţie
– de activitate
– de odihnă şi somn
– precum şi de nevoile educative ale acestuia.
 Igiena activităţii din procesul
instructiv-educativ

• In perioada de şcolarizare, când copiii şi adolescenţii

sunt în plin proces de creştere şi dezvoltare fizică, şi
când funcţiile organismului şi ţesuturile lui se
perfecţionează şi se schimbă de la o vârstă la alta,
respectarea regulilor de igienă în activitatea lor este de
maximă importanţă !

 astfel activitatea instructiv-educativă se va desfăşura:

– în condiţii de igienă corespunzătoare
– cu o intensitate şi durată anume
– în condiţii normale de mediu
– fără a se depăşi capacitatea de efort a şcolarilor.
 Igiena activităţii din procesul
instructiv-educativ

• Procesul instructiv-educativ va trebui să fie organizat,

avându-se în vedere anumite aspecte:

a. particularităţile sistemului nervos al elevului

b. capacitatea de lucru a elevului
c. caracteristicile activităţii elevului
d. condiţiile materiale în care se desfăşoară activitatea
e. condiţiile modului de predare a cunoştinţelor
 Igiena activităţii din procesul
instructiv-educativ

a. Particularităţile sistemului nervos al elevului

• In funcţie de vârsta elevilor, sistemul nervos prezintă anumite

particularităţi funcţionale:
– şcolarii mici obosesc mai uşor, atenţia este instabilă, se concentrează greu,
imobilitatea, activitatea uniformă şi monotonia îi obosesc
– pentru activitatea de educaţie fizică şi sport la vârsta şcolară mică se pot
dezvolta o serie de calităţi motrice în unele ramuri sportive: patinaj,
gimnastică, schi, înot etc.
– spre vârsta de 16-18 ani, se dezvoltă procesele de gândire, asociere şi
generalizare...iar capacitatea de efort este în creştere
– astfel la vârsta de 13-14 ani, dezvoltarea motrică permite formarea unor
stereotipuri dinamice mai perfecţionate, iar dezvoltarea sistemului nervos (la
vârsta mijlocie şi mare) permite învăţarea şi perfecţionarea tehnicilor şi
tacticilor diverselor ramuri sportive.
 Igiena activităţii din procesul
instructiv-educativ

b. Capacitatea de lucru a elevului

 Capacitatea zilnică de lucru, creşte după ora 8, atingând un maximum

între orele 9-11, apoi între orele 13-15 s-a constatat o scădere, ca apoi să
crească din nou între orele 15-18, fără a atinge nivelul capacităţii de lucru
înregistrată în primele ore ale dimineţii, iar spre ora 20 să scadă din nou,
mai mult.
 Capacitatea săptămânală de lucru variază astfel: în prima parte a
săptămânii, această capacitate este scăzută, pentru că elevii vin din week-
end deconectaţi., începând cu zilele de marţi şi miercuri, joi ea începe să
crească, valoarea ei maximă înregistrând-se în ultimele zile; capacitatea de
efort începe să scadă spre sfârşitul săptămânii – vineri cea mai mică
valoare (din cauza oboselii acumulate)
 Curba capacităţii de lucru a elevilor este importantă pentru stabilirea
orarului zilnic şi săptămânal.: astfel, în orele în care capacitatea de lucru
este scăzută, nu vor fi programate în orar materii de studiu dificile, ci de
sport sau muzică
 Igiena activităţii din procesul
instructiv-educativ
b. Capacitatea de lucru a elevului – factorii de influenţă:
 Vârsta (capacitatea de adaptare la efort creşte paralel cu vârsta la fel coordonarea şi precizia
mişcărilor cresc, posibilităţile maxime de efort fiind atinse în momentul în care se termină
procesul de creştere - la 19-20 de ani pentru fete şi la 22-24 de ani pentru băieţi)
 Sexul (capacitatea de efort diferă în funcţie de sex, la fete începând cu vârsta de 8-10 ani,
forţa musculară este mai mică, iar după pubertate au o capacitate mai redusă la efortul de
durată şi intensitate crescută, dar pot efectua mai bine activităţile care cer precizie şi fineţe, au
o bună mobilitate, un echilibru mai bun în activitatea de educaţie fizică, o rezistenţă mai mare
când sunt implicate într-o activitate monotonă)
 Dezvoltarea fizică (capacitatea de efort depinde, între 11-18 ani, de înălţime şi greutate,
adolescenţii cu o greutate mai mare au şi o forţă de contracţie musculară mai mare)
 Starea de sănătate (capacitatea de efort a elevilor scade când elevul este bolnav)
 Intensitatea, durata şi felul efortului depus (perioada de creştere este favorabilă
eforturilor intense de durată scurtă, organismul copiilor şi adolescenţilor se adaptează mai uşor
la eforturile musculare dinamice decât la cele statice, pauzele trebuie să fie mai dese şi mai
scurte, activităţile trebuie să fie mai interesante şi să corespundă aptitudinilor lor)
 alţi factori (oboseala fizică şi intelectuală, emoţiile neplăcute, obezitatea, lipsuri de vitamine şi
proteine din alimente, frigul sau temperatura excesivă, aerul poluat, condiţiile neigienice din
şcoală sau de acasă, începerea prematură a activităţii sexuale, fumatul şi alcoolul).
 Igiena activităţii din procesul
instructiv-educativ

c. Caracteristicile activităţii elevului:

• sunt varietatea şi complexitatea

 Varietatea: cu cât copilul este mai mic, cu atât activitatea lui

trebuie să fie mai variată, în caz contrar, el oboseşte sau devine
nervos

 Complexitatea: activitatea instructiv-educativă din şcoală trebuie

să fie complexă, să îmbine armonios, în funcţie de vârstă,
activitatea fizică cu cea intelectuală.
 Igiena activităţii din procesul
instructiv-educativ

d. Condiţiile materiale de desfăşurare a activităţii

• în ce priveşte şcoala şi clasa unde se desfăşoară activitatea,

trebuie să fie respectate cerinţele igienico-sanitare în vigoare
• condiţiile care se referă la această respectare a cerinţelor de
igienă sunt: amplasarea, orientarea, ventilaţia, iluminatul,
încălzirea, mobilierul din clasă şi atelier, uneltele de
efectuare a lucrului
• materialul didactic trebuie să fie interesant şi atractiv, iar
manualele să fie tipărite pe o hârtie de bună calitate.
 Igiena activităţii din procesul
instructiv-educativ

e. Condiţiile modului de predare a cunoştinţelor

• metodele didactice folosite de cadrele didactice în activitatea de predare

a cunoştinţelor noi, au o importanţă psiho-pedagogică deosebită, cu
consecinţe imediate în plan medical şi igienic
• felul în care profesorii reuşesc că capteze şi să menţină atenţia elevilor,
să-i antreneze activ în timpul lecţiilor este un factor de seamă în reuşita
procesului de instruire.
• dacă predarea va fi monotonă, şcolarul îşi va pierde interesul, iar dacă
profesorul are o atitudine negativă faţă de elevi, aceştia vor avea
repulsie faţă de disciplina predată de profesorul respectiv.
I. Igiena activităţii din procesul instructiv-
educativ

II. Cerinţele igienice ale organizării

programului de activitate şcolară
Cerinţele igienice ale organizării
programului de activitate şcolară

• Următoarele reguli vor fi respectate pentru ca programul

activităţii şcolare să fie bine organizat:
– să fie conform perioadei de vârstă
– între activitate şi odihnă, să se realizeze un echilibru
corect
– activităţile dificile să alterneze cu cele uşoare
– gradarea activităţii să fie respectată
– să existe o legătură adecvată cu programul de acasă al
şcolarului.
Cerinţele igienice ale organizării
programului de activitate şcolară

► Principalele elemente ale unui program şcolar sunt:

– structura anului şcolar din planul de învăţământ

– corecta organizare a primirii şcolarilor
– durata lecţiei şi a activităţii zilnice şi săptămânale
– distribuirea materiilor în orar, în funcţie de dificultatea obiectelor de
studiu
– organizarea corectă a pauzelor (a recreaţiilor)
– normarea corectă a activităţilor de pregătire a lecţiilor efectuate
acasă
– legătura dintre regimul şcolar şi activitatea extraşcolară ► ► ►
Cerinţele igienice ale organizării
programului de activitate şcolară

► Principalele elemente ale unui program şcolar sunt:

 structura anului şcolar din planul de învăţământ (alternarea

dintre vacanţe şi semestre asigură refacerea organismului)
 corecta organizare a primirii şcolarilor (în ziua începerii cursurilor
se va efectua un triaj epidemiologic şi un examen medical pentru a
se verifica starea de sănătate a şcolarilor, în vacanţă, baza
materială va fi asigurată, şcoala va fi renovată, dezinfectată.
îmbunătăţită)
 durata lecţiei şi a activităţii zilnice şi săptămânale (este indicat
ca lecţia să nu depăşească 40 de minute pentru copiii din clasele I-II
şi 45-50 de minute pentru clasele mai mari pt ca nu mai sunt atenţi,
pentru clasa I, durata activităţii zilnice să fie de 4 ore şi a celei
săptămânale de cel mult 20 de ore iar pentru clasele IX-XII,
activitatea zilnică să fie de 5-6 ore, iar cea săptămânală de 30)
Cerinţele igienice ale organizării
programului de activitate şcolară

► Principalele elemente ale unui program şcolar sunt:

 distribuirea materiilor în orar, în funcţie de dificultatea obiectelor
de studiu
• ore mai uşoare la început apoi tot mai grele, obiecte mai uşoare luni şi vineri
şi mai grele în rest (plus alternare, o oră teoretică şi una practică)
• nu se admit lecţii duble de educaţie fizică
• pentru a influenţa pozitiv activitatea cerebrală a elevilor şi a preveni
instalarea prea devreme a oboselii, lecţia de educaţie fizică trebuie plasată
în timpul zilei după ora a 3-a, în nici un caz nu va fi ultima oră de curs, când
ei sunt obosiţi, dar nici în prima oră când se află în stare de somnolenţă
• lecţia de educaţie fizică nu se va ţine vinerea, pentru că elevii sunt obosiţi
după o săptămână de activitate
 organizarea corectă a pauzelor (a recreaţiilor)
• prin odihnă activă
• atât profesorul, cât şi elevul, trebuie să respecte durata pauzelor, mai ales
elevul trebuie să iasă afară (când timpul o permite) în aer liber.
Cerinţele igienice ale organizării
programului de activitate şcolară

► Principalele elemente ale unui program şcolar sunt:

 Igiena activităţii extraşcolare
• organizarea bună a activităţii extraşcolare are la bază alternarea corectă a
activităţilor şi dozarea corectă a efortului
• regulile igienice care trebuie să fie respectate sunt:
– să se desfăşoare în afara orelor de curs, în orele libere ale elevului
– conducerea şcolii trebuie să antreneze toţi copiii în astfel de activităţi, evitând
lipsa de activitate a unora sau supraîncărcarea altora
– să nu preceadă activitatea de învăţământ sau de pregătire a lecţiilor
– nu trebuie să dezechilibreze regimul normal de viaţă al elevilor (orele de masă,
de somn etc.)
– forme aplicate: cercuri /ateliere pe discipline (literatură, biologie, informatică,
desen, muzică), activitate obştească (cursuri de prim ajutor, să ajute profesorii la
igienă), activitate sportivă după preferinţe, regimul igienic al elevului în familie
(regim alimentar, somn, odihnă pasivă, pregătire lecţii, igienă individuală),
pregătirea şi organizarea igienică a zilelor libere (2 zile pe săpt, odihnă şi
distracţie) şi a vacanţelor (excursii, tabere) etc.
• DEZVOLTAREA FIZICĂ ŞI NEUROPSIHICĂ A
COPILULUI

• IGIENA ŞCOLARĂ ŞI EXTRAŞCOLARĂ

• PREVENIREA ŞI COMBATEREA
COMPORTAMENTELOR CU RISC ÎN
COLECTIVITĂŢILE DE COPII ŞI ADOLESCENŢI
Comportamentele cu risc la
adolescenţi sunt:

Obiceiurile alimentare
Fumatul
Abuzul de băuturi alcoolice
Consumul de droguri
Comportamentul sexual
Comportamentul violent şi distructiv
Igiena buco-dentară
Măsuri de prevenire:

Educaţia pentru sănătate/igienico-sanitară

Monitorizarea activităţii, obiceiurilor, atitudinii şi
cunoştinţelor elevilor
Monitorizarea medicală periodică de bilanţ
Măsuri legislative şi social-economice
Cercetarea şi evaluarea comportamentelor în
colectivităţi (chestionare, interviuri, seminarii,
cursuri, teste).
 Factori de risc - asociaţi
morbidităţi cronice la copii

• Morbiditatea cronică la copii si adolescenti este asociată

unor factori multipli si diferiti, care pot actiona singuri,
cumulativ sau chiar prin potentare reciprocă ...

 Factori din perioada prenatală şi de sarcină

 Factori din perioada naşterii
 Factori din perioada postnatală
 Factori de risc - asociaţi
morbidităţi cronice la copii

 Factori din perioada prenatală

– din antecedentele părintilor: tuberculoza, luesul, distrofia endemică
tireopată, boli psihice, boli cardiovasculare, digestive
– din antecedentele mamei în perioada graviditătii: alimentatie
nesănătoasă, locuintă insalubră, efort fizic excesiv, mediu toxic la
locul de muncă, traume psihice, tabagism,consum de alcool si alte
droguri, consum de medicamente (chinina, tetraciclina, thalidomida),
boli virotice (rubeolă, gripă), iradiere medicală cu radiatii X.

 Factori din timpul naşterii

– manopere obstetricale la nasteri dificile (prelungite, aplicare de
forceps)
– infectii puerperale
– prematuritatea.
 Factori de risc - asociaţi
morbidităţi cronice la copii
 Factori din perioada postnatală :
• alimentatia
• infectii microbiene, virotice, infestări cu paraziti
• accidente
• poluarea mediului ambiant: aer, apă, sol
• carenta sau excesul unor microelemente din apa potabilă
• ambianţă familială: familia dezorganizată din motiv de divort, abandon, alcoolism, brutalitate,
structura psihică nefavorabilă: lipsa de afectiune, atitudinea inegală fată de copii, brutalitatea, excesul
de afectiune si răsfătul, stări tensionale, deficiente în starea materială a familiei, nivelul cultural scăzut
al părintilor, familia numeroasă, locuinta insalubră
• ambianţa şcolară: mobilier cu caracteristici necorespunzătoare, bănci scolare nereglabile folosite
de diferite grupe de vârstă, iluminat insuficient, deficiente de ventilatie si de încălzire, timp îndelungat
petrecut în spatii cu aer viciat , purtarea incorectă a ghiozdanului, purtare de greutăti excesive,
program de activitate si de odihnă defectuos organizat, surmenaj scolar, lipsa educatiei fizice si
tendintă spre sedentarism, lipsa grijii pentru călirea organismului cu ajutorul factorilor naturali,
orientare scolare incorectă
• educatia începută în familie si extinsă în institutiile pentru copii si adolescenti
• asistenta medico-sanitară
• gradul de igienizare, urbanizare si culturalizare a centrelor populate.
Obiceiurile alimentare
Fumatul
Abuzul de băuturi alcoolice
Consumul de droguri
Comportamentul sexual
 a. Obiceiurile alimentare

 Cauze ale obiceiurilor alimentare necorespunzătoare

 Sărăcia (lipsa alimentelor)

 Tradiţii familiale, religioase
 Lipsa unor noţiuni elementare despre alimentaţia sănătoasă
 Nesupravegherea de către părinţi a alimentaţiei copiilor
 Industria alimentară modernă care promovează produse alimentare
prelucrate şi rafinate (bogate în grăsimi şi zahăr, sărăcite în
micronutrienţi şi vitamine)
 Reclamele publicitare
 Teama de obezitate.
 a. Obiceiurile alimentare

 Riscuri pentru sănătate

carenţa de fier (prin aport scăzut de carne) provoacă oboseală şi anemie (special la fete)
aport insuficient de calciu (prin aport scăzut de lapte şi produse lactate) in copilărie poale fi
la originea osteoporozei de mai târziu (mai ales la femei)
o alimentaţie săracă în proteine de calitate superioară (din ouă, lapte, carne) poate
determina un deficit de creştere şi dezvoltare şi performanţe intelectuale scăzute (examene)
un aport energetic prea mare (pe seama grăsimilor şi dulciurilor) asociat cu sedentarism,
va duce la creşterea greutăţii corporale cu repercusiuni grave (obezitatea este un factor de
risc pentru bolile cardio-vasculare, diabet zaharat, artrite, litiaza biliară, anumite cancere)
băuturile gazoase, dulciurile, guma de mestecat sunt alimente preferate de copii: taie pofta
de mâncare pentru alimente mai hrănitoare, distrug dantura, favorizează obezitatea şi
diabetul, produc un deficit relativ de vitamine
gustările (snack, fast-food) constituie un model alimentar frecvent întâlnit la elevi şi
studenţi: sunt produse bogat calorigene, grase, cu conţinut scăzut de calciu şi vitamina A şi
bogate în sare
produsele din carne (mezelurile) conţin aditivi alimentari, nitraţi de sodiu, sare,
hidrocarburi policiclice aromatice (în afumături; cu rol în carcinogeneză).
renunţarea la micul dejun reprezintă un obicei nesănătos; acesta trebuie să fie
consistent, cu un conţinut crescut de proteine, având în vedere faptul că în cursul dimineţii
solicitarea fizică şi psihică este maximă.
Obiceiurile alimentare
Fumatul
Abuzul de băuturi alcoolice
Consumul de droguri
Comportamentul sexual
 b. Fumatul

 Cauzele fumatului
– curiozitatea şi nevoia de a experimenta ceva nou
– presiunea grupului
– imitarea modelelor (staruri de cinema, vedete ale muzicii moderne, sportivii de
performanţă)
– tendinţa de "emancipare", de opoziţie şi protest faţă de interdicţiile părinţilor

 Riscuri pentru sănătate

– nocivitatea fumului de ţigară variază în funcţie de caracteristicile tutunului şi ale
hârtiei, de lungimea ţigaretei (scurtarea acesteia prin fumat creşte concentraţia
gazelor în fază solubilă), corelate cu numărul ţigărilor fumate şi cu vârsta la
care se începe această activitate
– fumatul intensiv şi prelungit joacă un rol determinant în apariţia cancerului
pulmonar, emfizemul şi bronşita cronică, ateroscleroza, cardiopatia ischemică
– tutunul are efecte nocive asupra fătului la adolescentele însărcinate fumătoare
şi creşte riscul naşterii premature şi a copiilor cu greutate mică
– mestecarea tutunului provoacă afecţiuni dentare şi cancerul cavităţii bucale.
 b. Fumatul

 Măsuri de prevenire şi combatere

 interzicerea vânzării tutunului minorilor
 limitarea distribuirii şi vânzării ţigărilor (chioşcuri şi magazine situate în
apropierea şcolilor).
 interzicerea fumatului în locuri frecventate de tineri (şcoli, locuri publice,
localuri), interzicerea fumatului în public pentru copii şi adolescenţi
 publicitate negativă fumatului
 promovarea educaţiei sanitare privind tabagismul (cursuri obligatorii de
igienă în şcolile publice, campanii audio-vizuale, afişe, broşuri, reviste şi
conferinţe pentru tineri
 legislaţia privitoare la "publicitatea negativă" cere ca toate pachetele de
ţigări să aibă o etichetă de avertizare privind nocivitatea tutunului. De
exemplu: "Tutunul dăunează grav sănătăţii".
 alte măsuri legislative: reglementarea conţinutului tutunului în substanţe
nocive şi măsuri fiscale şi economice
Obiceiurile alimentare
Fumatul
Abuzul de băuturi alcoolice
Consumul de droguri
Comportamentul sexual
 c. Abuzul de băuturi alcoolice

 Consumul de alcool a crescut în ultimul timp ca volum şi frecvenţă, iar vârsta la

care se începe băutul a scăzut (la tineri “binge-drinking”)

 Cauzele consumului de alcool etilic la tineri

anumite tipuri de personalitate (hiperemotivi, persoane cu
complexe de inferioritate şi cu instabilitate psihică) – alcoolul redă
încrederea şi o falsă bunăstare
terenul ereditar (transmiterea genetică a unei enzime implicate în
metabolismul alcoolului)
presiunea grupului
dorinţa de experimentare (pentru mulţi tineri alcoolul este un simbol de
maturitate)
exemplul idolilor
conflicte cu părinţii
mediul social
teama de obligaţiile impuse de vârsta adultă (ex.căutarea unei slujbe).
 c. Abuzul de băuturi alcoolice

 Riscuri pentru sănătate

 alcoolismul acut (beţia) poate produce o afectare neuropsihică, crescând
probabilitatea unui comportament cu risc (agresiunea, delicventa,
suicidul, accidentele de circulaţie)
 alcoolismul cronic poate induce:
 afectarea tubului digestiv: gastrită atrofică, duodenită, enterocolită, pancreatită
cronică cu tulburări secundare ale digestiei şi absorbţiei; steatoză hepatică,
hepatită cronică, ciroză hepatică, cancer hepatic
 afectarea sistemului nervos central: tulburări de percepţie şi memorie, euforie,
depresie afectivă, susceptibilitate exagerată, scăderea voinţei, pasivitate
egocentrism, demenţă în cazurile grave (acestea duc la afectarea mediului
familial, socio-profesional)
 afectarea sistemului nervos periferic: manifestări polinevritice
 afectarea aparatului cardio-vascular
 scăderea duratei de viaţă
 afectarea fătului în cazul mamelor alcoolice: deficienţe fizice (greutate mică la
naştere, malformaţii), mortalitate infantilă, deficienţe psihice şi mai târziu în viaţă
dezadaptare socială.
 c. Abuzul de băuturi alcoolice

• Măsuri de prevenire şi combatere

– măsuri instructiv-educative prin: difuzarea în rândul tinerilor a unor cunoştinţe
temeinice privind efectele alcoolului asupra sănătăţii, a capacităţii de muncă,
comportamentului social, implicaţiilor demografice şi economice, cu ajutorul unor
broşuri, pliante, panouri şi conferinţe pe aceste teme
– măsuri social-economice
 restrângerea producţiei de băuturi alcoolice, mai ales a celor concentrate
 limitarea producţiei ilicite
 menţinerea unor preţuri ridicate
 realizarea unor cantităţi sporite şi variate de băuturi nealcoolice şi difuzarea
largă a acestora, interzicerea reclamei care se face Ia băuturile alcoolice prin
mijloace mass-media sau prin etichete şi ambalaje atrăgătoare
 restrângerea spaţiilor de expunere a băuturilor alcoolice
 interzicerea vânzării de băuturi alcoolice la copii şi adolescenţi
 reducerea numărului de unităţi în care se consumă în exclusivitate băuturi
alcoolice şi neautorizarea funcţionării acestora în vecinătatea şcolilor,
căminelor, instituţiilor, întreprinderilor etc.
– tratamentul alcoolismului cronic şi reinserţie socială
Obiceiurile alimentare
Fumatul
Abuzul de băuturi alcoolice
Consumul de droguri
Comportamentul sexual
 d. Consumul de droguri

 Clasificarea drogurilor
Opiacee: morfina, heroina, methadona, pethidina.
– suprimă durerea, au efect euforizant şi induc o dependenţă fizică, cu fenomene de
sevraj în caz de suprimare bruscă
Deprimante ale sistemului nervos central: barbituricele (Amobarbital,
Fenobarbital), benzodiazepinele (Diazepam), sedative de sinteză şi hipnotice
– aceste substanţe creează somnolenţă şi sedare sau o relaxare agreabilă, dar pot să
inducă şi o dezinhibare, cu pierderea controlului comportamentului dobândit
Stimulante ale sistemului nervos central: cocaina, amfetaminele
(flexamfetamina, levamfetamina) şi substanţele înrudite (phenmetrazina)
– produc un sentiment de veselie şi diminua senzaţia de oboseală şi foame: ceaiul şi
cafeaua care conţin cafeina (ceaiul conţine şi teobromină) ce înlătura oboseala
 Halucinogenele: LSD-ul (dietilamina acidului lisergic), mescalina, phenciclidina -
induc fenomene psihologice foarte complexe, halucinaţii şi alte tulburări de percepţie
 Alte substanţe: canabisul este denumirea generică dată mai multor produse
din cânepă indiană; marihuana, kif, ganja desemnează frunzele sau
inflorescenţele uscate, iar haşişul răşina plantei; substanţe volatile precum
anestezice, lacuri, diluanţi, vopsele pentru picturi care, inhalate, pot avea
 d. Consumul de droguri

 Cauzele consumului de droguri

 tendinţă de experimentare, curiozitate
 presiunea grupului
 disponibilitatea drogului
 personalitatea şi mediul social (drogul poate fi un mod de evadare din realitatea
dură)
 mass-media (idoli ai tinerilor care consumă droguri şi beneficiază de publicitate)

 Măsuri de prevenire şi combatere

 control asupra producerii şi distribuţiei produselor farmaceutice
 control asupra producţiei, comercializării sau folosirii anumitor droguri
 pedepse aspre pentru cei care fac comerţ ilegal cu droguri şi mai ales pentru cei
care incită un minor să-şi procure sau să utilizeze droguri
 măsuri educative: informarea tinerilor asupra riscurilor farmacodependenţei.
conferinţe obligatorii pentru elevi si profesori şi prelegeri facultative pentru părinţi
 depistarea precoce a celor care folosesc droguri
 tratament şi readaptare pentru consumatorii cronici (dezintoxicare, reinserţie
 d. Consumul de droguri

• Riscuri pentru sănătate

 variază în funcţie de tipul de drog, modul de administrare şi statusul afectiv, fizic şi
nutriţional al consumatorului !!
 în cazul administrării intravenoase a drogurilor exista riscul îmbolnăvirii de SIDA, hepatite,
septicemie
 consumul cronic de opiacee poate produce afectare hepatică, infecţii şi afecţiuni
neurologice
 dependenţa de opiacee (heroină), se asociază cu moarte la naştere şi retard de creştere
fetală
 supradoza este cauza principală de deces prematur, dar şi şoc anafilactic, septicemie,
endocardita, hepatita şi violenţa cu o creştere a nivelului sinuciderilor
 consumul prelungit de sedative poate antrena schimbări de personalitate, în special în
cazul benzodiazepinelor (diazepam, clordiazepoxid), care alterează memoria şi vigilenţa
 stimulantele produc insomnie, scădere în greutate, halucinaţii, psihoza paranoidă şi
afectare cardiacă
 halucinogenele (LSD) induc psihoză acută, psihoză cronică (ca un schizofren cronic), stări
depresive precum şi simptome neurologice (convulsii sau tulburări de percepţie)
 substanţele utilizate prin inhalare pot produce moarte subită prin fibrilaţie sau asfixie
 abuzul de droguri cauzează şi probleme comportamentale şi sociale: suicid, accidente,
absenteism, delicvenţă, familii dezorganizate etc.
Obiceiurile alimentare
Fumatul
Abuzul de băuturi alcoolice
Consumul de droguri
Comportamentul sexual
 e. Comportamentul sexual

 Riscuri pentru sănătate

 Maternitatea precoce
• consecinţe sociale (renunţare la şcoală)
• consecinţe asupra fecundităţii (fecunditate ridicată, familie numeroasă)
• consecinţe asupra sănătăţii (complicaţii la naştere, HTA de sarcină,
infecţii la naştere, incontinenţă urinară, moarte fetală sau prematuritate)
 Avortul provocat (complicaţii, sterilitate)
 Bolile sexuale transmisibile (gonoree, sifilis, herpes genital, infecţia cu
virusul papiloma uman, cu chlamidia, SIDA, sterilitate)
 Problemele sexuale (disjuncţii sexuale, deviaţii sexuale, hărţuire sau abuz
sexual practicat în special asupra fetelor de către oameni mai în vârstă,
prostituţie)
 e. Comportamentul sexual

 Măsuri de prevenire şi combatere

 educaţie sanitară (iniţiată la vârste tinere, exercitarea de către părinţi şi profesori
a unui control discret asupra lecturilor şi conversaţiilor dintre copii; orientarea către
activităţi sportive; abordarea cu delicateţe a problemei masturbaţiei etc)
 vârsta minimă pentru căsătorie: 16 ani la fete şi 18 ani la băieţi.
 acces la contracepţie: prezervative, pilule (prin centrele de planificare familială) şi
asigurarea serviciilor contraceptive gratuite adolescenţilor
 sterilizarea (doar din motive medicale, iar în rest este permisă numai peste 25 ani)
 întreruperea sarcinii (deşi contracepţia este preferabilă avortului, nici o metodă
contraceptivă nu e fiabilă 100% şi probabil va fi nevoie şi de un avort în caz de
eşec contraceptiv; adolescenta însărcinată care are în vedere un avort trebuie să
cunoască şi consecinţele unui avort înainte de a da un consimţământ "fulger", prin
consultarea unui centru de planificare familială sau a unui serviciu social)
 alte măsuri: în internatele şcolare nu se va permite culcarea elevilor câte doi într-
un pat, urmărirea ca în timpul spălării să nu se insiste prea mult asupra organelor
genitale, câştigarea încrederii tinerilor, scularea din pat dimineaţa imediat după
trezire urmată de evacuarea conţinutului intestinal şi a vezicii urinare, combaterea
constipaţiei, precum şi depistarea şi tratamentul bolilor transmisibile sexual.
METODE ŞI STILURI ÎN PREDAREA
EDUCAŢIEI PENTRU SĂNĂTATE

 Lecţia de predare propriu-zisă – în care sunt furnizate informaţiile dorite prin curs,
citit, audio-vizual, demonstraţii
 Discuţia – care constituie o comunicare între elevi şi profesori (efectuată în grupuri
mici, care le permit elevilor să-şi împărtăşească sentimentele, ideile şi gândurile
legate de un subiect)
 Brainstorming – este o metoda care presupune fluxul liber al ideilor cu o anumită
temă (profesorul prezintă elevilor o situaţie de viată la care ei trebuie să se
gândească şi apoi să dea cât mai multe soluţii posibile pentru această problemă)
 Interpretarea de roluri – este tehnica prin care elevii sunt încurajaţi să-şi asume
un rol pentru care pun în scenă o situaţie reală (această metodă îi ajută pe elevi să-
şi studieze sentimentele, gândurile şi acţiunile, având în vedere faptul că ei nu-şi
exprimă neapărat ideile lor şi nu se prezintă pe sine)
 Activităţi structurate – au ca scop înţelegerea de sine şi folosirea propriei
persoane în faţa unor situaţii complexe de viaţă (cu cât elevii învaţă mai mult
despre posibilităţile lor, cu atât creşte încrederea şi flexibilitatea luarea deciziilor)
 Transmiterea cunoştinţelor învăţate către alţii – una din cele mai eficiente
metode de a atrage atenţia elevilor şi de a le schimba comportamentul (astfel se
poate schimba atât comportamentul elevului care predă, cât şi comportamentul