Universitatea de Stat Alecu Russo, Bli Catedra Pedagogie, nvmnt primar i Educaie precolar

Dr., conf. Nina SOCOLIUC

BAZELE PUERICULTURII I IGIENA COPILULUI

(Curs de prelegeri)
Bli, 2007
2 CUPRINS Tema 1. OBIECTUL DE STUDIU AL CURSULUI BAZELE PUERICULTURII I IGIENA COPILULUI 1. Conceptul cursului. Obiectul de studiu................................................... 4 2. Legtura bazelor puericulturii cu alte tiine........................................... 6 3. Perioadele copilriei. Periodizarea in medicin i pedagogie................. 6 4. Dezvoltarea fizic i starea sntii....................................................... 8 5. Creterea i dezvoltarea. Criteriile pentru aprecierea creterii................ 10 6. Particularitile anatomo-fiziologice ale copilului in perioada copilriei............................................................................... 13 Tema 2. IGIENA SISTEMULUI NERVOS 1. Particularitile activitii nervoase superioare la copiii sntoi .......... 16 2. Tipurile de activitate nervoas superioar la copii.................................. 19 3. Regimul zilei in instituiile de copii. Cerinele igienice fa de somn, stare de veghe, alimentaie, activiti didactice, activiti intelectuale............................................................................... 22 4. Cerinele igienice fa de organizarea muncii intelectuale a elevilor de virst colar mic.............................................................. 25 5. Nervozitatea la copii (Tulburri ale ANS la copii) ................................ 28 Tema 3. IGIENA ANALIZATORILOR VIZUALI I AUDITIVI 1. Structura organului vzului..................................................................... 34 2. Miopia i hipermetropia, strabism, ostigmatism..................................... 36 3. Igiena vzului......................................................................................... 38 4. Igiena auzului ......................................................................................... 40 5. Dezvoltarea analizorului auditiv............................................................. 42 6. Afeciuni ale aparatului auditiv. Profilaxia............................................ 43 Tema 4. IGIENA APARATULUI CARDIOVASCULAR 1. Antrenarea inimii.................................................................................... 46 2. Dereglri in activitatea sistemului cardiovascular.................................. 48 3. Noiuni de anomalii cardiace congenitale i dobindite........................... 49 4. Profilaxia dereglrilor activitii cardiace............................................... 50 Tema 5. IGIENA APARATULUI RESPIRATOR 1. Dezvoltarea organelor respiratorii la copii.............................................. 52 2. Importana respiraiei normale............................................................... 56

3. Regimul aerian al instituiilor precolare i colare................................ 57 4. Igiena aparatului vocal la orele de muzic............................................. 60 5. Dereglrile i bolile organelor de respiraie............................................ 61 Tema 6. IGIENA SISTEMULUI LOCOMOTOR 1. Dezvoltarea inutei. inuta normal i inute incorect............................ 64 2. Profilaxia inutei incorecte...................................................................... 65 3. Cauzele dereglrii de inut a copiilor.................................................... 66 4. Piciorul plat............................................................................................. 67 5. Cerinele igienice fa de amenajarea slilor de studii pentru clasele primare............................................................................. 68 3 Tema 7. NUTRIIA, ALIMENTAIA I DEZVOLTAREA COPILULUI 1. Nutriia, alimentaia i dezvoltarea copilului.......................................... 71 2. Alimentele energetice............................................................................. 72 3. Vitaminele............................................................................................... 73 4. Alimentaia copilului mic, precolar i colar......................................... 75 5. Organizarea alimentaiei copiilor............................................................ 79 6. Igiena alimentaiei.................................................................................. 80 Tema 8. BOLILE INFECTO-CONTAGIOASE LA COPII I PROFILAXIA LOR 1. Boli infecto-contagioase. Concept i evoluie........................................ 82 2. Noiune de imunitate, tipurile ei............................................................. 83 3. Profilaxia prin vaccinare. Vaccinrile curente la copil........................... 84 4. Bolile i comportamentul copilului........................................................ 86 Tema 9. AFECIUNILE TRACTULUI GASTRO-INTESTINAL 1. Hepatita virotic (boala Botkin)............................................................. 97 2. Dizenteria................................................................................................ 99 3. Helmintozele........................................................................................... 100 4. Diateza exudativ.................................................................................... 102 5. Distrofia. Cauzele. Studiul clinic ........................................................... 103 Tema 10. BOLILE CRONICE LA COPII 1. Rahitismul i spasmofilia: cauzele, aspectul clinic, profilaxia................ 107 2. Tuberculoza. Izvoarele contaminrii. Clinica. Profilaxia....................... 109 3. Reumatismul la copii. Horea. Profilaxia................................................. 111 Tema 11. ACCIDENTELE LA COPIL I PREVENIREA LOR 1. Cele mai frecvente accidente la copii ..................................................... 115 2. Primul ajutor in caz de accidente............................................................ 118 3. Arsurile i degerturile. Primul ajutor.................................................... 119 4. Mucturile, inepturile i ptrunderea in organism a corpurilor strine. Primul ajutor .......................................................... 121 4 Tema 1. OBIECTUL DE STUDIU AL CURSULUI BAZELE PUERICULTURII I IGIENA COPILULUI Structura unitii de curs

1. Conceptul cursului. Obiectul de studiu. 2. Legtura bazelor puericulturii cu alte tiine. 3. Perioadele copilriei. Periodizarea in medicin i pedagogie. 4. Dezvoltarea fizic i starea sntii. 5. Creterea i dezvoltarea. Criteriile pentru aprecierea creterii. 6. Particularitile anatomo-fiziologice ale copilului in perioada copilriei. 1. Conceptul cursului. Obiectul de studiu tiina menit s cultive viaa fraged a copiilor se numete puericultur. Ea cuprinde totalitatea regulilor de cretere a copilului pentru dezvoltarea optim a acestuia atit din punct de vedere fizic, cit i psihic. Numai cunoscind i asigurind condiiile cele mai bune, mediul cel mai potrivit pentru dezvoltarea, intrim sntatea copiilor pentru a deveni ceteni vrednici ai patriei. Puericultura se ocup nu numai de ocrotirea copilului, ci i de a mamei, de care depinde, in primul rind, sntatea copilului. Consultaiile pentru femei (efectuate la fiecare circumscripie sanitar atit la orae, cit i la sate) acord gravidei ajutor medical, supravegheaz mersul sarcinii, acord concediul prenatal. Casele de natere (maternitile) al cror numr a ajuns astzi foarte mare in intreaga ar, asigur o natere normal sub supraveghere medical. Datorit acestor instituii, majoritatea femeilor nasc in cele mai bune condiii. Aici mamele inva cum s-i ingrijeasc, in mod corect, copilul. Serviciul de consultaii pentru copii (existent pe ling fiecare circumscripie sanitar) ine in eviden i supravegheaz copii sntoi sau bolnavi din localitatea respectiv. Se acord o atenie deosebit copiilor din primul an de via, personalul medical fiind obligat s-i viziteze periodic la domiciliu. Atit sora, cit i medicul pediatru inva mama cum s creeze acas condiii igienice pentru copil. Pediatria este un termen grecesc, care provine de la dou cuvinte: paid copil i iatrea tmduire. 5 Pediatria este tiina despre copilul sntos i bolnav. Pediatria contemporan acord o atenie mare intrebrilor profilaxiei bolilor, intrebrilor igienei copiilor i adolescenilor. Igiena copilului ca tiin studiaz influena factorilor mediului exterior la dezvoltarea i starea sntii copiilor de virst fraged, precolar, colar mic. Succesele tiinei medicale din ara noastr creeaz o baz teoretic temeinic a profilaxiei (prevenirii) imbolnvirilor. Rezolvarea acestei probleme depinde aproape in intregime de succesele ridicrii nivelului sanitar. Personalul medico-sanitar este antrenat din ce in ce mai mult in munca de ridicare a nivelului sanitar al populaiei. Pe ling munca de vindecare a bolilor (curativ), cadrele sanitare au rolul de a lupta impotriva acestor imbolnviri prin ridicarea nivelului sanitar al populaiei.

Organizarea msurilor de prevenire a bolilor, examenele medicale periodice, creterea copiilor in condiii igienice sub indrumarea cadrelor de specialitate au contribuit la scderea frecvenei imbolnvirilor i mortalitii infantile. Cadrele sanitare i, in general, toi activitii sanitari au rolul de a lupta impotriva obiceiurilor rele i superstiiilor care dinuie acolo unde nu au ptruns cunotinele sanitare. Paralel cu creterea nivelului de igien, obiceiurile rele dispar. Astfel, in privina infatului copilului exist credina, c dac nu se infa copilul strins, acesta va deveni rahitic. Dar adevratele cauze ale acestei boli sint lipsa unei alimentaii corecte, lipsa scoaterii copilului la aer i soare. Toate msurile corecte de prevenire a acestei boli i ingrijirea tiinific a copilului pentru aprarea lui de orice boal fac obiectul disciplinei in cauz. In corespundere cu obiectivele care se inainteaz in faa bazelor puericulturii, obiectul de studii prezint: particularitile de virst ale copiilor de virst fraged i precolar, colar mic; sntatea i dezvoltarea fizic a copiilor; profilaxia bolilor copiilor i primul ajutor in cazuri de traumatism etc.; igiena sistemului nervos i a unor organe: regimul raional de via al copiilor de diferite virste (organizarea igienic a somnului, jocurilor, ocupaiilor etc.), igiena organelor vizuale, respiratorii, digestive .a.; educaia fizic: intrirea sistemului osos-muscular, organizarea igienic a ocupaiilor de cultur fizic, gimnastica matinal, educarea inutei corecte i clirea organismului; bazele igienice ale alimentaiei copiilor: rolul alimentaiei ca izvor al sntii i dezvoltrii fizice normale a copiilor, prelucrarea normelor alimentaiei, organizarea alimentaiei copiilor in diferite colective de copii, cerinele igienice fa de produsele alimentare; 6 educarea igienic a copiilor, iluminarea sanitar a prinilor i personalului, deservirea medical in instituiile de copii; principiile igienice de planificare, construire i amenajare a instituiilor precolare: prelucrarea tipurilor instituiilor precolare i colare, amenajarea lor conform cerinelor sanitaro-igienice. 2. Legtura Bazelor puericulturii cu alte tiine Bazele puericulturii i igiena copilului este in strins legtur i in cercetrile sale se bazeaz pe experiena i descoperirile in biologie, medicin, pedagogie, psihologie i alte tiine. Fiziologia virstelor i morfologia omului servesc bazelor natural-tiinifice ale pediatriei i igienei copilului. In particular, cunotinele fiziologiei virstelor, legilor activitii nervoase superioare dau posibilitile de se apropia corect de soluionarea tuturor intrebrilor igienei procesului educativ-instructiv al copiilor de virst fraged, precolar i colar mic. Una din obiectivele pediatriei prezint profilaxia bolilor in instituiile precolare i colare. Pentru a realiza cu succes acest obiectiv trebuie de a cunoate bine cauzele apariiei bolilor la copii, mijloacele de transmitere, simptoamele. Prelucrind msurile igienice ce previn imbolnvirile copiilor, bazele puericulturii se

bazeaz pe datele altor tiine: epidemiologia, oftalmologia, otolaringologia .a. Folosind aceste date, bazele puericultur creaz condiii favorabile pentru dezvoltarea copiilor ce au avut infecii acute, ce au suferit de abateri funcionale sau boli cronice. In soluionarea unor ir de intrebri igienice de proiectare, construcie i amenajare a instituiilor precolare, colare igiena copilului se conduce de arhitectur i construcie. 3. Perioadele copilriei. Periodizarea n medicin i pedagogie Fiziologii i medicii demult au incercat s stabileasc particularitile dezvoltrii organismului copilului la fiecare etap a vieii i s determine perioadele de virst. La baza periodizrii luau aa semne ca tierea dinilor, osificarea unor pri ale scheletului, particularitile creterii, dezvoltrii psihice .a. Cea mai rspindit clasificare care i in prezent este primit de pediatrie, prezint clasificarea lui Gundobin. La baza ei stau particularitile biologice ale organismului in cretere al copilului. Se evideniaz urmtoarele perioade: perioada nou-nscutului (2-3 sptmini); perioada sugarului (pin la un an); perioada dinilor de lapte (de la un an pin la 6-7 ani); 7 perioada copilriei mari (de la 8 pin la 11 ani); perioada maturizrii sexuale (12-17 ani). La un simpozion internaional special (Moscova, 1985) a fost propus i confirmat schema periodizrii pe varste, unde perioada maturizrii a fost separat in citeva etape: nou-nscutul de la 1 pin la 10 zile; virsta sugarului de la 10 zile pin la 1 an; copilria timpurie de la 1 la 3 ani; prima copilrie de la 4 pin la 7 ani; a doua copilrie (bieii 8-12 ani; fetele 8-11 ani); virsta adolescent (bieii 13-16 ani; fetele 12-15 ani); virsta tinereii (tinerii 17-21 ani; fetele 16-20 ani). Pentru educaia copiilor este mai raional o aa periodizare, unde se iau in considerare particularitile anatomo-fiziologice i condiiile vieii, educaiei i instruirii: - Perioada dezvoltrii intrauterine: faza dezvoltrii embrionare (embrionul); faza dezvoltrii placentare (ftul). - Perioada de nou-nscut (neonatal). - Perioada de sugar. - Perioada de copil mic (virsta anteprecolar). - Perioada de precolar (3-7 ani). - Perioada de colar. a) Perioada de nou-nscut. Aceasta constituie perioada de adaptare la viaa extrauterin, in care se petrec o serie de fenomene caracteristice, cum ar fi: icterul fiziologic, scdere fiziologic in greutate, criza genital etc. Durata perioadei de nou-nscut este considerat pin la virsta de 30 de zile (deci prima lun de via). b) Perioada de sugar. Aceast perioad, care dureaz de la o lun pin la un an, este caracteristic printr-o cretere foarte activ. In nici o alt perioad nu gsim un ritm al creterii

atat de rapid ca in etapa de sugar. De asemenea, in aceast perioad dezvoltarea psihomotorie a sugarului este in progres permanent, in special datorit dezvoltrii continue a sistemului nervos. c) Perioada de copil mic. Dup virsta de un an, copilul inceteaz de a mai fi considerat sugar, merge singur, vorbete, devine activ. Creterea in lungime i greutate este mai puin accentuat. Aceast perioad cuprinde virsta intre 1 i 3 ani. In aceast perioad organizarea condiiilor de mediu este foarte important. Supravegherea corect a copilului mic, munca educativ bine condus contribuie insuirea primelor deprinderi igienice i a unor reguli elementare de educaie. 8 d) Perioada de precolar este intre 3 i 7 ani, virsta in care psihicul copilului are o dezvoltare intens, datorit dezvoltrii din ce in ce mai complexe a sistemului nervos central. Insuirea cunotinelor despre lumea inconjurtoare crete necontenit, in raport cu dezvoltarea ateniei, spiritului de observaie, memoriei. Copilul devine din ce in ce mai independent, prin dezvoltarea continu a acestor funcii. e) Perioada de colar. Ritmul de cretere este mai lent la inceputul acestei perioade (in comparaie cu virsta precolar), pentru c spre sfiritul ei s se accelereze, odat cu apariia pubertii. Treptat, infiarea copilului colar se apropie de cea a adultului. Prin maturizarea sistemului nervos central, colarul are o activitate psihic din ce in ce mai complex, care ii permite insuirea unor cunotine variate i bogate. Se obinuiete s se divid perioada de colar in dou subgrupe. Perioada cuprins intre virsta de 7 ani i momentul in care apar semnele premergtoare ale pubertii (pin la 12 ani, in medie). Perioada prepubertar (intre 12 i 14 ani). Virstei colare ii urmeaz perioada pubertii, marcat prin apariia caracterelor sexuale secundare, ea apare in jurul virstei de 15 ani la biei i intre 13-14 ani la fete. 4. Dezvoltarea fizic i starea sntii Unul din indicii de baz al sntii copiilor prezint dezvoltarea lor fizic, prin care se ineleg insuirile morfologice i funcionale ale organismului, ce caracterizeaz procesele creterii i dezvoltrii lui. Pentru determinarea dezvoltrii fizice a copiilor, se aplic metodica cercetrilor antropometrice. Din semnele morfologice se determin lungimea corpului, greutatea, circumferina coului pieptului; semnele funcionale caracterizeaz volumul plminilor, dinamometria, spirometria (puterea muscular a miinilor). In dezvoltarea fizic a copiilor se cerceteaz nu numai insuirile morfologice i funcionale ale organismului, dar i nivelul dezvoltrii biologice a copilului; formarea sistemei dentare, a motoricii, vorbirii, proceselor creterii; la adolesceni nivelul maturizrii sexuale. Dezvoltarea fizic, fiind unul din indicii sntii, poate s se schimbe sub influena diferitor boli. Indeosebi schimbri deosebite in dezvoltarea fizic (gigantism, pitic, dezvoltarea neuniform a unor pri ale corpului) se observ in rezultatul dereglrii activitii unor glande de secreie intern. La copiii ce frecvent i indelungat bolesc, in deosebi cei ce sufer de boli cronice (rahit, tuberculoz, dizenterie, ghipotrofie) se observ incetinirea creterii, scderea

greutii, slbirea tonusului musculaturii, dereglrii in inut, picior plat. 9 Astfel, starea sntii i dezvoltarea fizic se afl intr-o dependen strins i in timpul controlului medical al copiilor trebuie s se cerceteze paralel. Dezvoltarea fizic depinde i de condiiile sociale. Structura schimbrilor biologice in organismul copilului au artat, c de rind cu mrirea indicilor dezvoltrii fizice la copii i adolesceni in comparaie cu smaii lor ce au trit cu 10-20 de ani in urm, se observ intensificarea procesului creterii i maturizrii organismului. Acest fenomen a cptat denumirea de acceleraie i in prezent se studiaz minuios. Dezvoltarea fizic a copilului sntos in decursul vieii se schimb i trebuie s se determine in anumite norme de virst. Pentru a cpta aceste norme, sint supui controlului medical colective de copii. Prelucrarea statistic a datelor colectate d posibilitate de a determina indicii medii (standardele) dezvoltrii fizice. Pentru fiecare inut geografic se stabilesc standarde specifice reieind din condiiile vieii i din zone diferite climaterice, localiti rurale i urbane etc. Aproximativ la 5-10 ani standardele locale se clarific, deoarece dezvoltarea fizic a copilului se schimb sub influena materiale i nivelului cultural de via a populaiei. Creterea i dezvoltarea Fenomenul fiziologic prin care copilul se deosebete de adult este creterea. Aceast noiune cuprinde totalitatea fenomenelor care duc la o dezvoltare armonioas a greutii i inlimii copilului. Prin cretere nu trebuie ins s inelegem mrirea greutii, lungimii i esuturilor in general, ci, paralel cu acest proces are loc i modificarea calitativ a structurii i funciilor organismului copilului. De exemplu, aparatul digestiv al sugarului crete, in raport cu virsta, nu numai prin mrirea dimensiunilor, ci paralel i prin modificarea structurii sale, astfel incit devine capabil s digere nu numai laptele, ci i alte alimente complexe i variate. Dup A.V. Malkov, creterea trebuie privit ca un proces evolutiv continuu, in care organismul trece, in mod progresiv de la schimbri lente cantitative, la transformri calitative, survenind in mod rapid. Procesul de cretere este strins legat de condiiile in care se dezvolt organismul: cunoscind aceste condiii, se poate influena dezvoltarea armonioas a copilului. Factorii care influeneaz creterea sint de natur extern i intern. a) Factorii externi (exogeni) sint reprezentai de toate elementele care alctuiesc mediul inconjurtor, condiiile de via ale copilului; climatul geografic, locuine, alimentaie, sistemul de educaie. Dintre aceti factori, alimentaia are un rol considerabil. Ca s se dezvolte, copilul are nevoie de o alimentaie bogat in toate elementele nutritive (alimente plastice proteinele, alimente energetice lipidele i glucidele, ap, sruri minerale i vitamine. De asemenea, aceste 10 principii alimentare trebuie s se gseasc in hrana copilului in anumite proporii variabile cu virsta. Orice modificare in cantitatea i calitatea hranei este urmat de oprirea dezvoltrii armonioase a copilului. Creterea este influenat ins, dup cum am mai artat, nu numai de alimentaie, ci i de toi factorii de mediu amintit. b) Factorii interni (endogeni) sint reprezentani de glandele cu secreie intern

(endocrine). In primele luni de via, timusul constituie adevrata gland a creterii. Treptat, aciunea timusului se reduce i creterea se face sub influena glandei tiroide i a hipofizei. Hipofiza, care influeneaz creterea in lungime, in special a membrelor inferioare, ii intensific activitatea la inceputul pubertii (favorizeaz dezvoltarea glandelor sexuale, care la rindul lor dau un impuls puternic creterii la aceast virst). In afar de factorii fiziologici care influeneaz in mod normal creterea intervin uneori o serie de factori patologici, care tulbur desfurarea acestui proces normal. Astfel, bolile acute i cronice, diversele intoxicaii, boli ale glandelor endocrine, diverse vicii de conformaie a unor organe (anomalii congenitale sau citigate) intirzie dezvoltarea organismului copilului. 5. Creterea i dezvoltarea. Criteriile pentru aprecierea creterii Pentru a judeca dezvoltarea unui copil, s-au luat drept criterii unele modificri morfologice i anume: creterea in greutate i lungime, dezvoltarea unor perimetre, dezvoltarea esutului gras subcutanat. Aceste date sint incluse in diverse tabele i trebuie subliniat c cifrele indicate nu reprezint valori absolut fixe, ci servesc doar ca un mijloc de orientare pentru aprecierea dezvoltrii copilului la diverse virste. Creterea in greutate este cel mai rspindit i simplu mijloc de apreciere a dezvoltrii. Perioada cu cea mai marcat cretere in greutate este aceea de sugar: de la greutatea de 3000 g, la natere, sugarul ajunge la 4 luni la 6000 g (ii dubleaz greutatea) i la 12 luni la 9000 g (ii tripleaz greutatea). Pentru aprecierea creterii in greutate in primul an, trebuie s tim c: in primele 4 luni, sugarul crete in medie cu 750 g pe lun; intre 5-8 luni, sugarul crete in medie cu 500 g pe lun; intre 9-12 luni, sugarul crete in medie cu 250 g pe lun. Dup virsta de 1 an, creterea in greutate nu mai este atit de rapid: intre 1-2 ani, copilul crete in medie cu 3 kg; intre 2-10 ani, creterea se face cu 1,5000 pin la 2 kg in fiecare an. Aprecierea greutii se face prin cintrirea cu cintare pentru sugari a copiilor pin la virsta de 2 ani. Copiii trecui de aceast virst vor fi cintrii pe cintare pentru aduli. 11 Se inelege c inregistrarea greutii se face cintrind copiii dezbrcai i de preferin dimineaa, pe nemincate. Sugarul trebuie cintrit cit mai des, cel puin in primele dou luni, nu exagerm cintrindu-l in fiecare zi. Dup dou luni, evoluia greutii se apreciaz cintrind sugarul in fiecare sptmin. Intre 1-2 ani se recomand cintrirea o singur dat pe lun, iar dup aceast virst este sufcient aprecierea greutii o dat pe an. Creterea in inlime este un alt element pentru aprecierea creterii. Ea reprezint, in special, creterea sistemului osos (scheletul). Inlimea msoar distana de la creterea capului pin la tlpi i se apreciaz, pin la 2 ani, culcind copilul pe un dispozitiv construit special (periometru). Dup virsta de 2 ani, msurm copiii cu ajutorul unei rigle speciale, adaptat la cintarul medicinal (pentru aduli), iar in lipsa acesteia, folosim o rigl obinuit.

Creterea cea mai intens in inlime este, ca i pentru greutate, tot in perioada de sugar. Astfel, la natere, lungimea este de 50 cm: in prima lun, crete cu 4 cm; in lua a doua i a treia, crete cu 3 cm; in luna a patra, crete cu 2 cm; Intre 5 i 12 luni, crete cu 1 cm, in fiecare lun. In mod normal, lungimea de la natere se dubleaz la 5 ani i se tripleaz la 14 ani. Aprecierea dezvoltrii copilului se face prin msurarea perimetrului cranian i toracic, a cror cretere normal este, in medie, urmtoarea: Varsta Perimetrul cranian Perimetrul toracic (mamar) La natere 35 cm 34 cm La 1 an 45 cm 45 cm La 2 ani 48 cm 47 cm La 7 ani 51 cm 55 cm La 10 ani 51 cm 61 cm La 15 ani 54 cm 73-75 cm Creterea diverselor segmente ale corpului nu se face in mod egal: cu cit copilul este mai mic, cu atit capul reprezint o proporie mai mare din lungime. Astfel, la nou-nscut, capul (extremitatea cefalic) msoar 1/4 din inlime, la 2 ani, 1/5, la 6 ani, 1/6, iar la adult, 1/8. Lungimea membrelor superioare i inferioare este cu atat mai mare, cu cat copilul este mai mare (la sugar membrele sint scurte). 12 Dezvoltarea esutului grsos subcutanat indic de asemenea gradul de dezvoltare fizic. In mod normal, grosimea acestui strat (apreciat prin formarea intre 2 degete a unei cute pe abdomen) trebuie s fie de 1,8-2 cm. Toate aceste criterii permit s se precizeze dac un copil este dezvoltat normal, armonios sau, dimpotriv, prezint vreo tulburare in cretere. Alturi de aceste elemente ne interesm i de dezvoltarea psihomotorie, de rezistena la infecii, criterii importante care oglindesc stadiul de dezvoltare. 6. Particularitile anatomo-fiziologice ale copilului n perioada copilriei Organismul copilului nu este o miniatur a adultului, ci prezint o serie de particulariti de ordin anatomic i fiziologic proprii fiecrei virste. La natere, epiderma este foarte subire i cea mai mic iritaie produce leziuni care se infecteaz uor. Nou-nscutul are pielea acoperit cu un strat de grsime protector (numit vernix caseosa), dup indeprtarea cruia apare epiderma fin, de culoare trandafirie. Pielea are rol de protecie a organelor pe care le acoper, de meninere constant a temperaturii corpului; de asemenea, are i funcia de respiraie, care la copii este important. Stratul de grsime subcutanat nu este complet format la natere, ci se dezvolt treptat: apare intii pe fa, apoi pe membrele superioare i interioare, torace i la urm pe abdomen (in jurul virstei de 45 de zile). Pliul cutanat are la sugari o grosime de 1,5-2 cm. Acest strat de grsime (esut celular, subcutanat) are rol de protecie, rol in mecanismul termoreglrii, rol de rezerv nutritiv i de

susinere a diverselor organe. La copilul sntos, palparea tegumentelor d o senzaie special de rezisten la apsare. Scheletul. La copil, oasele sint mai puin mineralizate. Sistemul osos are o rezisten mai mic decit la adult, fa de lovituri directe, izbituri. Intre epifiza i diafiza oaselor lungi exist o zon cartilaginoas care asigur creterea in lungime a osului. Creterea in grosime a osului se produce prin capacitatea periostului de a forma noi kamele osoase. Cutia cranian nu este complet osificat la natere. Intre oasele craniului rmin poriuni moi, neosificate. Dintre acestea, cea mai mare este zona situat in cretetul capului, numit fontanela mare (moalele capului), cuprins intre osul frontal i parietate. Aceasta are forma unui romb i are la natere o suprafa de circa 9 cm2. Treptat, aceast zon se osific. In mod normal, fontanela mare trebuie s fie inchis la un an i jumtate. 13 Coloana vertebral este dreapt in primele 3 luni. Odat cu dezvoltarea micrilor sugarului, apar curburile coloanei. Toracele, conic la natere, devine treptat cilindric. Membrele superioare i inferioare sint egale ca lungime la natere. In comparaie cu capul i trunchiul, la sugar ele sint scurte. Pe msur ce copilul se dezvolt, membrele ii accelereaz creterea. esutul muscular se dezvolt dup natere proporional cu creterea intregului organism. Muchii se mresc prin creterea in lungime i grosime a fibrelor musculare. Alturi de schelet, esutul muscular are rol important in susinerea corpului. Aparatul respirator. Funcia respiratorie incepe imediat dup natere. In viaa intrauterin, copilul primete oxigenul necesar i elimin bioxidul de carbon prin circulaia placentar. Pin la natere, plminii nu conin aer i alveolele pulmonare sint turtite. In momentul naterii, prin legarea cordonului ombilical, circulaia intre mam i copil este intrerupt brusc. Atunci se stabilete respiraia pulmonar i copilul scoate primul ipt. Schimburile de oxigen i bioxid de carbon sint mult mai active la copii decit la adult: copilul consum mai mult oxigen i elimin mai mult bioxid de carbon, ceea ce duce la creterea numrului de respiraii pe minut. Aparatul circulator se deosebete la ft (copilul inainte de natere) fa de nou-nscut. In viaa intrauterin, exist comunicri intre marea i mica circulaie prin intermediul unui orificiu situat intre cele dou atrii i al unui canal (numit canal arterial), prin care se face legtura intre aort i plmini. La natere, aceste comunicri sint intrerupte. Cind ele se menin, singele venos se amestec in mod normal cu cel arterial. Copiii cu asemenea anomalii prezint o culoare vineie, din cauza lipsei de oxigenare a esuturilor (boal albastr). La copil inima are forma unui glob i o poziie aproape orizontal. Pin la 4 ani, virful inimii bate in cel de al patrulea spaiu intercostal sting, la 1-2 cm in afara liniei ce trece in dreptul mamelonului. Treptat, virful inimii coboar in cel de al cincilea spaiu intercostal i

inuntrul liniei mamelonare (situaie intilnit i la adult). Aparatul digestiv prezint unele particulariti la copil, legate de felul deosebit de alimentaie. Gura copilului nou-nscut este adaptat actului sugerii, prin conformaia i musculatura ei. Membrana ce acoper cavitatea bucal (mucoasa bucal) este foarte fin, de aceea poate fi uor rnit. De aceea nu este recomandat tergerea gurii copilului, aa cum obinuiesc unele mame. Primii dini apar, de obicei, in jurul virstei de 6 luni (apar intii incisivii mediani inferiori). La 1 an, copilul normal trebuie s aib cei 8 incisivi. La virsta de 2 ani 6 luni, prima dentiie este complet. Numrul acestor dini temporari sau de lapte2 este de 20. Inainte de cunoaterea mia 14 temeinic a bolilor copilului, se puneau pe seama apariiei dinilor o serie de simptoame, determinate in realitate de boli grave fr nici o legtur cu erupia dentar. In mod obinuit, apariia dinilor nu produce tulburri serioase in starea copilului. Intre 7 i 12 ani dinii de lapte sint inlocuii cu alii definitivi. In plus apar inc 12 dini, astfel incit dentiia permanent se compune din 32 de dini. Stomacul are o capacitate de aproximativ 35 cm3 la natere, 60-75 cm3 la 1 lun, 100-110 cm3 la 5 luni i 200-250 cm3 la 12 luni. Cunoaterea acestor cifre este necesar pentru c alimentaia trebuie dat copilului in raport cu capacitatea sa gastric. La sugar funcia stomacului este adaptat pentru digestia laptelui. La natere intestinul (subire i gros) are o lungime de 3,4 m. Cu varsta,el se lungeste i la adult ajunge de 2,5 ori mai mare. In general, peretele muscular al intestinului este mai slab dezvoltat decit la adult. Fermenii sucului intestinal apar treptat. Dac funcia secretorie este mai puin dezvoltat, in schimb cea de absorbie este foarte accentuat i asigur o asimilare intensiv, cerut de creterea continu a copilului. In procesul de digestie particip, in afar de sucul intestinal, i secreia glandelor anexe: ficatul i pancreasul. Ficatul este mai mare la copil (la care reprezint 1/20-1/23 din greutatea total a corpului) fa de adult (greutatea este 1/32 din greutatea total). Pancreasul are la copil o dezvoltare proporional cu cea a adultului. Aparatul urinar. Rinichii copilului sint relativ bine dezvoltai, chiar de la natere. Cantitatea de urin eliminat este cu atat mai mare cu cit copilul este mai mic. Sistemul nervos central al copilului dezvoltat relativ bine, ca mas, in raport cu greutatea corporal, rmine inc nedifereniat la natere. Maturitatea celulelor nervoase se face progresiv, in raport cu importana lor funcional: intii se maturizeaz centrii vitali (respirator, circulator, digestiv), iar ultimele sint zonele scoarei cerebrale. Subsistemul nervos este cel mai important din organism, pentru c, pe de o parte, acesta conduce, coordoneaz activitatea tuturor organelor din corpul omenesc, iar pe de alt parte, pune in legtur organismul cu mediul inconjurtor. Astzi se tie c intreaga activitate nervoas superioar a omului este format din procese care se desfoar in creier. Pentru c sistemul nervos nu este maturizat la natere, se inelege c in primele luni de via activitatea nervoas

este uin dezvoltat. Savantul rus I.P. Pavlov, care s-a ocupat cu studiul activitii sistemului nervos, a artat c omul se adapteaz la condiiile mediului inconjurtor prin crearea unui mecanism special: reflexele condiionate. Cercetrile lui Pavlov arat c psihicul copilului se construiete cu 15 ajutorul acestor reflexe. Reflexele condiionate reprezint i o bun metod pe care se sprijin educaia copilului. Dezvoltarea organelor de sim (analizorilor) reprezint primele semne ale unei dezvoltri nervoase normale a copilului. Intrebri de control. 1. Care este rolul Bazelor puericulturii i igienei copilului in organizarea i realizarea educaiei i instruirii precolarilor i colarilor mici? 2. Explicai corelaia: pedagogie bazele puericulturii 3. Argumentai perioadele copilriei. Ce insemntate au ele? 4. Care indici caracterizeaz dezvoltarea fizic a copilului? 5. Cum se apreciaz dezvoltarea fizic a copilului? 6. Enumerai criteriile de dezvoltare. Bibliografie 1. Antropova M. Igiena colar. Chiinu, 1972. 2. Bisearina V. Pediatrie i ingrijirea copiilor bolnavi. Chiinu, 1979. 3. Cabanov A., Ciabovscaia A. Anatomia, fiziologia i igiena copiilor de virst precolar. Chiinu, 1977. 4. Petriina O., Popova G. Anatomia, fiziologia i igiena copiilor de virst colar mic. Chiinu, 1988. 5. . 16 Tema 2. IGIENA SISTEMULUI NERVOS Structura unitii de curs 1. Particularitile activitii nervoase superioare la copiii sntoi 2. Tipurile de activitate nervoas superioar la copii. 3. Regimul zilei in instituiile de copii. Cerinele igienice fa de somn, stare de veghe, alimentaie, activiti didactice, activiti intelectuale. 4. Cerinele igienice fa de organizarea muncii intelectuale a elevilor de virst colar mic. 5. Nervozitatea la copii (Tulburri ale ANS la copii) 1. Particularitile activitii nervoase superioare la copiii sntoi Formarea primelor reflexe condiionate. La copiii prematuri pot fi elaborate reflexe condiionate in perioada dinainte de natere normal. Prin urmare, cu citeva sptmini inainte de natere celulele corticale sint destul de mature ca s-i manifeste funcia lor specific. Cu toate acestea nu se poate vorbi despre existena unor elemente ale activitii nervoase superioare in perioada de dezvoltare intrauterin. Mediul care inconjoar organismul ftului este foarte constant i de aceea lipsesc condiiile necesare formrii reflexelor condiionate. Momentul apariiei copilului pe lume constituie o trecere brusc spre condiii noi,

calitativ deosebite, de existen. Nou-nscutul se intilnete cu diferii iritani ai mediului extern i intern, care in asociere multipl cu aciunea iritanilor necondiionai pot cpta o importan semnalizatoare. De aceea reflexele condiionate incep s se formeze chiar din primele zile dup naterea copilului. Observrile au artat, c inc in perioada de nou-nscut apare reflexul condiionat alimentar la poziia corpului pentru actul sugerii. Indat ce copilul se aeaz in aceast poziie, el incepe s deschid gura, s mite din buze, de parc suge, adesea chiar mic i capul in cutarea sinului. Primele semne ale unui asemenea reflex condiionat apreau uneori in ziua a noua, iar la majoritatea copiilor in ziua a 10-12-ea dup natere, adic dup citeva zeci de asocieri ale poziiei corpului (Iritant condiionat) i hrnirii (iritant necondiionat). La inceput reflexul este nestabil; uneori poziia corpului pentru hrnire provoac o reacie alimentar foarte slab sau nu provoac nici o reacie. O alt articularitate caracteristic a acestui reflex condiionat este faptul c reacia alimentar (in special micrile de sugere) apare primul timp la diferite schimbri ale poziiei 17 corpului. Abia peste citeva zile (mai des in ziua 16-20) se produce diferenierea excitaiilor asemntoare i reflexul condiionat apare numai in cazul poziiei corpului luate pentru alimentare. Aceasta e o mrturie a faptului c la mijlocul primei luni de via apar nu numai reflexe condiionate pozitive, dar i negative. Reflexele condiionate artificiale alimentare i de aprare la iritanii sonori i la ali iritani pot fi elaborate in a 5-6 zi de via, cu condiia unui numr foarte mare de intriri. Formarea reflexelor condiionate n primele luni de via. Fcind experiene cu animale, I.P. Pavlov a stabilit, c la ciinii maturi in condiii de laborator primele reflexe condiionate artificiale se elaboreaz mai incet decit urmtoarele. Formarea lent a primului reflex condiionat se explic prin inhibiia indus legat de apariia reaciei de orientare la un nou excitant i la un mediu nou neobinuit. In primele zile de via se formeaz lent nu numai primul reflex, dar i urmtoarele in legtur cu iradiaia inhibiiei ce apare uor in scoara cerebral, manifestindu-se de obicei prin adormirea copilului in timpul experienei. Pe msura acumulrii reflexelor condiionate naturale viteza formrii unor reflexe condiionate noi se mrete, reflexele devin mai stabile, se micoreaz perioada lor latent, adic intervalul de timp de la momentul includerii iritantului condiionate pin la apariia reaciei de rspuns. Spre sfiritul primei sau inceputul celei de a doua luni de via reflexele condiionate alimentare i de aprare devin intrucitva mai trainice i pot fi formate de orice receptori. Se mrete viteza formrii unor reflexe condiionate noi. Se difereniaz uor iritanii care difer mult unul de altul. Primul timp ins diferenierile nu sint destul de stabile i se distrug uor. In lunile urmtoare se formeaz tot noi i noi reflexe condiionate pozitive i negative. Sporirea insemnat a fondului general de conexiuni condiionate elaborate este insoit de o difereniere mai rapid i mai fin a iritanilor asemntori. In acest caz atit reflexele condiionate pozitive, cit i cele negative devin mai stabile.

Chiar in primele luni de via incep s se formeze reflexe condiionate la iritanii compleci. In primele zile reflexul condiionat alimentar apare atunci cind copilul se pune la sin mai tirziu (de obicei, spre sfiritul lunii a doua), devine i aspectul sinului mamei iritant condiionat, ins numai in combinaie cu poziia corpului pentru alptare. Separat nici una nici alta nu provoac reflexul alimentar se formeaz atit ca rspuns la un complex de noi iritani, cit i la aciunea izolat a iritantului vizual, adic la vederea sinului matern fr poziie pentru alptare. Numai aceast poziie inceteaz s provoace reflexul. Deci iritantul vizual a devenit un component puternic al iritantului complex, pe cind poziia corpului pentru alptare un component slab. Prin urmare, de acum in primele luni de via nu numai c se formeaz reflexe 18 condiionate la iritanii compleci, dar se poate schimba i valoarea unor componeni ai complexului. Importana reflexului de orientare. In activitatea nervoas superioar a omului o deosebit insemntate prezint reflexul de orientare-investigaie. La noi, scria Pavlov, acest reflex se propag foarte departe, manifestindu-se, in sfirit, sub forma setei de cunoatere, care creeaz tiina, ce ne d i ne promite cea mai ampl i vast orientare in lumea inconjurtoare. Marea importan a reflexului necondiionat de orientare este determinat de mulimea de reflexe condiionate de orientare legate de el. La copiii chiar in primele zile dup natere se constat cele mai simple reflexe necondiionate de orientare. Ins primele reflexe de orientare condiionate se observ mult mai tirziu, de obicei, in luna a treia sau a patra de via. Ulterior reflexele de orientare condiionate se formeaz foarte uor i incep s joace un rol esenial in comportarea copilului. Un foarte important iritant condiionat care provoac reflexul de orientare devine vorbirea. Stereotipul dinamic. Lumea exterioar influeneaz asupra organismului printr-un sistem intreg de iritani simultani i consecutivi. In multe cazuri un asemenea sistem se repet de mai multe ori, sau cum se obinuiete s se spun, devine stereotip. Stereotipul de iritaii, in cazul unui numr mare de repetri, are drept urmare formarea in scoara cerebral a unui mozaic corespunztor de focare de excitaie i inhibiie, care apar i se inlocuiesc unul pe altul intr-o consecutivitate permanent. Stereotipul extern duce la formarea unui sistem sau, dup cum spune Pavlov, unui stereotip dinamic in activitatea scoarei; la condiiile care se repet scoara i apoi intregul organism rspund prin acelai sistem de procese, strict determinat i tot odat mobil (dinamic). Stabilitatea i mobilitatea sint dou proprieti principale ale stereotipurilor. Mobilitatea lor const in faptul c orice schimbare in sistemul de iritani stirnete indat o rectificare corespunztoare in stereotipul cortical. Stereotipurile dinamice stau la baza unor deprinderi, cum este mersul, alergatul,

sriturile, patinajul, folosirea lingurii, cuitului i furculiei in timpul mincrii .a. Oricit de stabile ar fi aceste deprinderi, schema manifestrii lor sufer din cauza unor obstacole aprute pe neateptate. Cu alte cuvinte, stereotipul cortical se afl sub controlul neincetat al impulsurilor aferente, care informeaz despre schimbrile in mediul inconjurtor sau in insui organismul. Unele din ele cer schimbri urgente in stereotipul cortical. La copiii pin la 3-4 ani stereotipurile corticale se formeaz foarte incet; ele nu sint destul de stabile, adesea se deregleaz i sint foarte puin mobile. La precolarul mare stereotipurile sint stabilite i tot atit de mobile ca la cei virstnici. 19 Elaborarea stereotipului este o activitate analitico-sintetic complicat a scoarei cerebrale. Ea reprezint o sarcin complicat i uneori (in cazul unui stereotip complex) o sarcin extrem de complicat pentru sistemul nervos. Meninerea unui stereotip deja format ins nu necesit incordare mare din partea activitii corticale. Reprezentind o form deosebit de uoar, prin urmare, i avantajoas pentru organism a activitii nervoase superioare, stereotipul dinamic devine adesea foarte stabil, rezistent, se distruge i se transform greu. Deprinderile reprezint sisteme bine intrite sau complexe de reflexe condiionate, legate de stereotipul dinamic din scoara cerebral. Orice munc educativ i instructiv creeaz in mod obligator stereotipuri dinamice noi, care imbogesc i perfecioneaz activitatea cortical. In viaa de toate zilele se pot intilni multe exemple, ce ilustreaz, pe de o parte, dificultatea formrii stereotipurilor complicate, iar, pe de alt parte stabilitatea stereotipurilor deja formate, dificultatea transformrii lor. Copilul inva timp indelungat s imble, iar mai tirziu s alerge i s sar; el nu capt de odat deprinderea de a ine in miini un creion sau un toc i s le minuiasc. Este o munc enorm s-l invei pe copil s fie ingrijit, s fie politicos, s respecte cu strictee regimul zilei, adic s se scoale, s-i fac patul, s fac gimnastic, s se spele .a. intotdeauna la aceeai or. Deprinderile i obinuinele formate i intrite sint indeplinite de copil uor i cu plcere fr s-i stirneasc emoii negative. Ele se pstreaz muli ani i constituie baza comportamentului uman. Deprinderile motoare, cptate in copilrie (de exemplu, patinajul, cintatul la pian), iar apoi neexersate timp de 20-30 de ani, se restabilesc uor i repede. Exemplu de stabilitate a stereotipurilor complexe poate servi acea munc colosal, pe care o cere copilul, care, invind s scrie, s cinte la pian sau s fac micri sportive, a cptat deprinderi greite. Dificultatea transformrii stereotipurilor oblig s se acorde o deosebit atenie metodelor de educare i instruire in primii ani de via. 2. Tipurile de activitate nervoas superioar

Clasificarea tipurilor. Medicul grec Hipocrat, care a trit in secolul IV i. Hr., scria, c fiecare om, in baza particularitilor comportrii sale, poate fi caracterizat ca avind unul din cele patru temperamente de baz: melancolic, coleric, sanguinic i flegmatic. Aceste temperamente corespund celor patru tipuri de baz ale activitii nervoase superioare, stabilite de I.P. Pavlov prin studierea indelungat a felului cum se formeaz i decurg reflexele condiionate la animale. La baza impririi pe tipuri Pavlov considera, c se afl trei insuiri de baz ale proceselor nervoase. Prima insuire intensitatea proceselor de excitaie i inhibiie. Ea este determinat de intensitatea limit a iritaiei, care d natere reflexelor condiionate. A doua insuire este raportul 20 dintre intensitatea procesului de excitaie i a procesului de inhibiie, cu alte cuvinte echilibrul sau dezechilibrul lor. A treia insuire mobilitatea proceselor de excitaie i de inhibiie, adic viteza cu care ele se pot succeda. Pe baza acestor trei insuiri I.P. Pavlov a evideniat patru tipuri de baz: tipul slab, puternic dezechilibrat, puternic echilibrat mobil, puternic echilibrat puin mobil sau linitit. O asemenea diviziune pe tipuri ale activitii nervoase superioare se potrivete i oamenilor, in special i copiilor. Tipul slab. Copiii, care fac parte din acest tip, nu suport iritani puternici i nici de lung durat, care provoac la ei inhibiie supraliminal. Astfel, reflexele se frineaz uor sub influena iritanilor strini, mai ales a iritanilor noi, neobinuii. Un asemenea copil, nimerind pentru prima dat intr-un mediu nou, de exemplu la grdinia de copii, st cu capul plecat, nu rspunde la intrebri, se ine de poala mamei i, dac se insist cu intrebrile, incepe s pling. Reflexele condiionate se formeaz incet, dup un numr mare de asociaii cu iritantul necondiionat. Activitatea motoare este neinsemnat i puin stabil. Copilul face impresia unei fiine slabe i lae. Tipul slab corespunde temperamentului melanholic dup Hipocrat. Tipul puternic dezechilibrat. Acest tip mai este numit i tip excitabil. El se caracterizeaz prin predominarea excitaiei asupra inhibiiei. La copiii de acest tip reflexele condiionate pozitive se formeaz uor nu numai la o iritaie slab, dar i la una puternic. Inhibiia reflexelor in schimb este foarte dificil. Iritanii strini, chiar puternici, adesea nu numai c nu provoac inhibiia indus, dar intensific reaciile reflexe. Reflexele condiionate negative sint nestabile, dispar adesea. Copilul vorbete repede, tare, ins neregulat. Este foarte mobil, extrem de excitabil; ca rspuns la iritaia dureroas, de exemplu in vizit la un dentist, el e foarte nereinut. Timp indelungat nu se poate liniti. O asemenea reacie poate fi stirnit chiar de o iritaie dureroas slab, de exemplu, ungerea cu iod a unei zgirieturi. In urma excitabilitii excesive i proceselor de inhibiie slabe aceti copiii sint nedisciplinai, adesea (fiind iritai) agresivi. Dac e de lung durat, starea de hiperexcitaie poate fi inlocuit prin depresie, adic prin slbiciune fizic, inhibiie psihic general. Acest tip corespunde temperamentului coleric, stabilit de

Hipocrat. Se disting citeva variante de tip dezechilibrat: 1) Copii cu temperament, adesea foarte capabili, dar hiperexcitibili. Foarte emoionali. Vorbirea i micrile lor sint repezi. Procesele de inhibiie puin slbite. 2) Copii impulsivi, cu crize de scurt durat in comportare; in timpul lor sint agresivi, argoi. 21 3) Copii cu procesele de inhibiie foarte slbite. Devin uor robi ai instinctelor lor. Pentru satisfacerea lor sint gata la orice. Ei sint obraznici, nedisciplinai i greu de educat. Se numesc dificili. Tipul puternic echilibrat mobil. Reflexele condiionate atit cele pozitive, cit i cele negative se formeaz repede. Conexiunile formate sint stabile. Stingerea, restabilirea i transformarea reflexelor condiionate se produce uor i rapid. Trecerea frecvent i brusc de la excitaie la inhibiie i invers nu tulbur activitatea cortical. Vorbirea este destul de rapid, cu glas tare, emoional i tot odat lin, cu gesticulaii i cu o mimic expresiv, dar nu exagerat. Copiii sint vioi, sociabili, cu emoii puternice; manifest de obicei un interes mare fa de fenomenele inconjurtoare. Activitatea de analiz i sintez a scoarei poate atinge un nivel inalt. Asemenea copii se supun uor educaiei; adesea sint foarte capabili. Acest tip corespunde temperamentului sanguinic dup Hipocrat. Tipul puternic echilibrat puin mobil. Reflexele condiionate pozitive i negative se formeaz mai incet decit la copiii de tipul descris mai sus. Vorbirea este lent, linitit, fr emoii exprimate i fr gesticulri. Trecerea de la excitaie la inhibiie i invers este lent. De aceea schimbul rapid al iritanilor pozitivi i negativi poate provoca dereglarea reaciilor. Copilul este, de regul, linitit, sirguincios, cuminte, disciplinat; iese uor din orice situaie grea. Orice insrcinare o execut incet, dar contiincios. Acest tip corespunde temperamentului flegmatic dup Hipocrat. Plasticitatea tipurilor activitii nervoase superioare. Particularitile tipologice ale activitii nervoase superioare sint determinate prin ereditate. Ins purtarea este condiionat nu numai de insuirile innscute ale sistemului nervos, dar i de particularitile, care au aprut sub influena mediului ce inconjoar omul din ziua naterii lui. Prin urmare, insuirile innscute ale sistemului nervos nu pot fi considerate invariabile. Ele se pot schimba intr-o msur sau alta sub aciunea educaiei i instruirii, ceea ce poate fi considerat drept o manifestare a celei mai importante insuiri generale a sistemului nervos plasticitatea lui, adaptarea la condiiile in continu schimbare ale mediului inconjurtor. Plasticitatea tipurilor activitii nervoase, posibilitatea modificrii lor prin exersare, educaie reprezint, dup expresia lui Pavlov, cel mai important fapt pedagogic. Intrucit aciunile inconjurtoare influeneaz cu atit mai puternic i mai trainic, cu cit mai tinr este organismul, o importan deosebit capt problemele educaiei i instruirii in mica copilrie. Nu toi copiii se supun in aceeai msur educaiei. cel mai dificili trebuie considerai

copiii cu activitatea nervoas superioar dezechilibrat, mai ales acei copiii care au fost determinai ca nedisciplinai, obraznici. Prin educaie corect, inceput din fraged copilrie, se reduc cu mult i se atenueaz, dup cum arat experiena, manifestrile urite ale particularitilor 22 tipologice, copilul cptind deprinderi trainice, care previn influena necontrolat a instinctelor, precum i agresivitatea i irascibilitatea. 3. Regimul zilei n instituiile de copii Componenii de baz ai regimului. Un regim corect inseamn succesiunea raional i precis, repetat zi de zi, a diferitor feluri de activitate i odihn in timp de 24 de ore. Respectarea regimului are drept urmare formarea in scoara cerebral a unor conexiuni condiionate i stereotipuri stabile, ce inlesnesc trecerea de la un fel de activitate la altul. Regimul corect ii disciplineaz pe copii, le imbuntete pofta de mincare, contribuie la dezvoltarea fizic normal i la intrirea sntii. Componenii de baz ai regimului somnul, alimentarea, ocupaiile i aflarea la aer curat trebuie respectai intocmai, intrucit au o foarte mare insemntate pentru sntatea copilului. Particularitile regimului n funcie de vrsta copilului. In instituiile pentru precolari fiecare grup de virst ii are regimul su, ce permite de a satisface la maximum toate necesitile copilului, asigurindu-i o dezvoltare fizic i educaie corect. In instituiile sptminale regimul prevede sculatul precolarilor mici la orele 6 i 30 de minute, iar al precolarilor mari la orele 7-8. Dup ce se scoal, copiii se duc la toalet, fac gimnastic i procedeele de clire. Cei care vin de acas sint supui in mod obligatoriu unui control profilactiv. Apoi urmeaz dejunul. Copiii de 3-6 luni sint alimentai de 6 ori pe zi, de 6 luni-1 an de 5 ori; de 1-7 ani de 4 ori pe zi. Durata intervalelor dintre mese se mrete treptat de la 3,5 pin la 44,5 ore. Pin la 1 an i jumtate copiii dorm de citeva ori pe zi; peste 1 an i jumtate, cind timpul de veghe al copilului se mrete mult, ei dorm ziua o singur dat (dup mas). Regimul leciilor. Tot timpul de veghe la copiii de pin la 3 ani este destinat jocurilor i leciilor de scurt durat, care nu au inc caracter sistematic. Copiii de 3-4 ani au dup dejun lecii sistematice in grup. Durata lor este de 10-15 minute. In grupa medie (a copiilor de 4-5 ani) aceste lecii dureaz 15-20 minute. Copiii de 5-6 ani tot in orele de diminea au dou lecii: prima de 25-30 minute, iar, dup un interval de zece minute, a doua de 15-20 de minute. In grupa pregtitoare se fac trei lecii a cite 30 de minute fiecare cu intervale intre ele. Aflarea la aer curat. Vara e de dorit ca toi copii s se afle cit mai mult la aer curat. In aceast perioad somnul de noapte se scurteaz (copiii se scoal la orele 7 i 30 de minute i nu la 8, i se culc la orele 20 i 30 de minute), iar cel de zi se lungete in mod corespunztor. Grupele mari nu au decit o singur lecie. Iarna copiii pin la un an i jumtate nu se scot la plimbare, intrucit este foarte complicat s-i imbraci, s-i dezbraci .a. Necesitatea de aer curat este asigurat prin somnul de zi pe 23

verande deschise sau in dormitoare cu ferestruicele deschise. Copiii de 1 an i jumtate i mai mari se plimb 2 ore dup jocurile i ocupaiile de diminea i 2-3 ore dup somn. Durata general a plimbrilor zilnice in timpul iernii este de 4-5 ore. La copiii mai mari de trei ani timpul destinat plimbrii este folosit nu numai pentru jocuri, dar i pentru autoservire, servicii, lucru pe teren. Variantele i modificarea regimului. Pentru stabilirea regimului se ia in considerare nu numai virsta, dar i starea sntii, anotimpul, condiiile climaterice .a. Copiii slbii, care au suportat boli grele, trebuie culcai mai devreme i sculai mai tirziu; tot odat plimbrile lor trebuie s fie mai lungi, iar leciile mai scurte. Mai muli copii suport foarte greu trecerea de la condiiile de cas la condiiile instituiei, cu alte cuvinte, modificarea regimului. De aceea in primele zile ei trebuie lsai s doarm i s mnince aa cum sint obinuii. Durata somnului la copii. Sugarii dorm aproape in permanen, trezindu-se doar la orele de alptare. Din 24 de ore nou-nscutul doarme 20-21 de ore. In lunile ulterioare necesarul de somn scade intrucitva i la virsta de trei luni copilul doarme cel mult 18 ore. Regimul zilei, adoptat in prezent in instituiile pentru copii, prevede pentru copiii de 3-6 luni 17 ore de somn 9,5 ore pentru somnul de noapte, celelalte pentru somnul de zi. Cu timpul orele destinate somnului de noapte i de zi se reduc treptat. Tot odat scade i frecvena orelor de somn de zi. Incepind de la virsta de 3-4 ani pentru starea de veghe i somn se rezerv acelai numr de ore. Pregtirea pentru somn. La copil se formeaz uor reflexe condiionate pentru somn. Iritani condiionai sint aciunile i fenomenele care se desfoar inainte de culcare. Cu alte cuvinte, dac in fiecare sear copilul se spal, ii spal dinii, picioarele, ii face patul, se dezbrac .a., toate aceste aciuni, luate impreun, provoac inhibiia reflex-condiionat a scoarei, scderea tonusului muscular i metabolismului general. Ca urmare, copilul adoarme uor i repede. Abaterea de la obinuinele inrdcinate, dimpotriv, impiedic adormirea. Pentru elaborarea reflexului la timp, care contribuie de asemenea la adormirea mai rapid, copiii trebuie culcai intotdeauna la aceeai or. Pentru a elabora la copiii mici o atitudine pozitiv fa de culcare, micrile personalului ingrijitor trebuie s fie domoale, vocea linitit, mingiietoare. Nu se recomand s se legene copilul, s i se cinte diferite cintece, cci el se va obinui i in viitor nu va putea altfel adormi repede. Pentru ca el s adoarm mai repede, trebuie inlturai iritanii ca lumina vie, discuiile cu glas tare, cintarea la instrumente muzicale, emisiunile de radio i televiziune. Dup ce copiii au adormit, nu-i trezesc nici discuiile cu glas sczut, nici muzica domoal. Copiii, care vin in grdinie de copii pentru prima oar i care nu sint obinuii s doarm ziua, trebuie culcai la urm, ca s vad, cum se culc toi ceilali copii. 24 Condiiile necesare pentru somn normal. Aerul proaspt, rcoros face copiii s adoarm mai repede i s doarm linitit i adinc. De aceea copiii trebuie s doarm in incperi bine aerisite, in care aerul se schimb permanent. In anotimpurile calde copiii dorm vara afar. In

instituiile de zi, in lipsa verandei, copiii dorm in camerele de grup. In instituiile sptminale fiecare grup de copii are un dormitor, a crui suprafa prevede 3 m2 pentru un copil. Iarna copiii dorm pe verande in saci de dormit, iar in incperi se acoper cu o plapom de vat sau flanel. Primvara, vara i toamna, pe timp rcoros, copiii se acoper cu o plapom de flanel, in zilele clduroase cu un cearaf. In timpul somnului copiii trebuie supravegheai. Nu trebuie lsai s doarm acoperii cu plapome peste cap sau culcai pe abdomen i cu nasul bgat in pern. Pe pern se va afla numai capul copilului. Nu e bine ca copiii s se obinuiasc s doarm numai pe o parte. Aflarea indelungat intr-o anumit poziie poate cauza deformarea craniului, cutiei toracice, coloanei vertebrale. Dac copiii se trezesc inainte de vreme, se va face tot posibilul ca ei s-i continue somnul Cum trebuie amenajate camerele copiilor. In dormitoare i pe verande e bine s fie paturi cu speteze nichelate sau hromate i cu o plas metalic rigid. Ele sint mai trainice, nu se stric in timpul transportrii, se cur i se dezinfecteaz uor. Patul nu trebuie s-l stinghereasc pe copil, s-l impiedice s ocupe o poziie comod. Dimensiunile recomandate limea 60 cm, lungimea pentru copiii pin la trei ani 120 cm, de la 3 pin la 7 ani 140 cm. Pentru copiii pin la doi ani patul trebuie s se afle la inlimea de 50 cm de la podea, ceea ce inlesnete ingrijirea lor, iar pentru copiii de 3-7 ani se recomand paturi joase (30 cm de la podea), pentru ca ei s se poat scula i culca singuri, fr ajutorul cuiva. In instituiile de zi pot fi folosite paturi pliante cu carcas din evi metalice goale. Paturile pliante de acest fel au avantajul c pinza lor este bine intins cu ajutorul arcurilor i nu se las in jos sub aciunea greutii copilului, spre deosebire de paturile de tipul capra, pe care copiii ocup poze anormale, ce duc adesea la deformarea coloanei vertebrale. Mobila uoar pentru somnul de zi in camerele de grup inlesnete pregtirea i derdicarea lor, permite copiilor mai mari s ajute personalul la facerea cureniei. Intre paturile din camere, in care dorm copiii, trebuie prevzut o distan de cel puin 1 m, iar intre peretele extern i cel apropiat rind de paturi distana trebuie s fie de 70 cm. Cele mai igienice sint saltelele de pr sau din iarb-de-mare. Pernuele se fac din puf sau pene moi cu dimensiunea de 30 x 30 cm. Pernele i saltelele din materialul sintetic porolon corespund intocmai cerinelor igienice. Ling fiecare pat se pune un scaun, pe care copilul s se poat dezbrca, imbrca i ine imbrcmintea in timpul somnului. Pentru cmaa de noapte sau pijama de speteaza patului se 25 prinde un buzunar, cusut dintr-un material ce se spal uor. Copiilor clii li se permite s-i scoat imbrcmintea in camera de grup i s se duc in dormitor numai in chiloi i ciupici. Inainte de culcare ei scot chiloii i pun cmaa de noapte sau pijama. Despre organizarea somnului in condiii casnice. Educatorii trebuie s le explice prinilor, c i in condiii casnice se cere s se respecte toate cerinele igienice fa de organizarea somnului copilului. Prinii sint obligai s tie c inainte de somn copiilor li se interzice mult mincare i butur, mai ales ceai tare, cafea, cacao, poveti stranice (cu

grozvii), jocuri mobile, televizorul. i in condiii casnice este foarte important ca fiecare copil s-i aib patul su individual, deoarece dormitul in acelai pat cu ali copii sau cu cei virstnici nu creeaz condiiile necesare unei odihne bune, linitite, contribuie la rspindirea bolilor infecioase i la trezirea precoce a instinctului sexual. 4. Cerinele igienice fa de organizarea muncii intelectuale a elevilor de vrst colar mic Copilul poate tri i inva normal numai dac i se organizeaz raional munca intelectual. Invtorului ii revine un rol deosebit in formarea unor furitori erudii ai societii. Ins nu e mai puin important ca tinra generaie s fie dezvoltat fizic, sntoas i fericit. Organizarea raional a instruirii i educaiei in scopul dezvoltrii armonioase i multilaterale a forelor intelectuale i fizice ale copilului este bazat pe cunoaterea i folosirea particularitilor lui de virst. Fiecare zi a elevului trebuie s fie organizat in aa mod, ca pe parcursul intregului an colar capacitatea lui de munc s se menin la acelai nivel. In organizarea procesului de instruire i educaie se va ine cont de mecanismul fiziologic de instalare a oboselii. Oboseala se prezint drept o stare natural, care se instaleaz de pe urma unei activiti intensive. La copiii de virst colar mic deosebim trei grade de oboseal. Gradul intii de oboseal se manifest prin reducerea capacitii de munc intelectual i fizic, prin neastimpr. In acelai timp scade atenia i nivelul de insuire la lecie. Survine apatia i somnolena. Aceasta ne vorbete despre inhibiia reflexelor de orientare, care totdeauna sint in legtur cu noutatea excitantului. In cadrul oboselii de gradul doi apar dureri de cap, are loc slbirea continu a ateniei in timpul leciilor, scade apetitul, se tulbur somnul. Gradul trei de oboseal se caracterizeaz prin somnul agitat, cu deteptri frecvente. In astfel de cazuri suprasolicitarea intelectual continu a copilului poate provoca inteirea durerilor de cap, excitabilitatea, reducerea brusc a capacitii de munc, scderea rezistenei organismului fa de bolile infecioase. Toate acestea sint semne de instalare a surmenajului. 26 Surmenajul. Dac la copil rmin urme de supraoboseal dup odihn, atunci se instaleaz un surmenaj persistent, care aduce daune sntii. El se manifest prin scderea capacitii de munc, slbirea generalizat, sporirea receptivitii fa de boli, paloare a tegumentelor .a. Pentru a preveni intensificarea oboselii, invtura trebuie s fie organizat in aa fel, ca activitatea intelectual a copiilor s alterneze cu munca fizic. Excitaia de noi focare din scoara cerebral duce la inhibiia centrilor aflai in stare de excitaie in cadrul ocupaiei precedente. In acest mod se recupereaz capacitatea lor de munc. Emoiile pozitive, de exemplu, bucuria, incintarea contribuie mult la combaterea obosirii copiilor. Emoiile negative, cum sint jignirea, frica, provoac la copii starea de depresiune, ceea ce creeaz premise de obosire rapid.

Surmenajul poate fi condiionat i de suprasolicitri, supradozri ale materiei de studiu, de expunerea ei monoton i lipsit de interes, de apostrofrile din partea invtorului, de pedepsele aspre i injuste. Numrul de lecii. In prezent planul de invmint in clasele I-IV prevede 30 de ore pe sptmin sau 6 ore pe zi. In sens igienic o astfel de repartizare de repartizare a orelor corespunde posibilitilor fizice ale elevilor de aceast virst. Ins pentru elevii de clasa intii aceast solicitaie este, totui, mare. Intrarea la coal transform brusc condiiile de via i caracterul activitii de via colar, s-i schimbe stereotipul dinamic. De exemplu, copilul se obinuiete cu greu s stea neclintit in banc timp de 45 de minute. Cercetrile efectuate denot, c elevii din clasele primare au un randament optimal de munc la primele lecii, pe cind la a patra lecie ei se sustrag in aa msur, incit este foarte greu s le mobilizm atenia la materia de studiu. Din punct de vedere igienic ar fi raional s reducem durata leciei in clasa intii la 35 minute. Durata leciei se va stabili in funcie de particularitile de virst ale elevilor. S-a constatat, c din cauza fireasc a dezvoltrii insuficiente la copii a proceselor de concentraie a excitaiei i inhibiiei, ei ii pot menine atenia un timp anumit: la virsta de 5-7 ani 15 minute; 8-10 ani 20 minute; 11-12 ani 25 minute. Aceste termene fiind depite, copilul cade in apatie, somnolen, atenia lui dispare, deoarece in regiunile obosite ale scoarei se instaleaz inhibiia. Iat de ce invtorul, intenionind un exerciiu, care necesit incordare intelectual, trebuie s cheltuiasc in acest scop doar timpul stabilit pentru perioada de virst dat. Timpul zilnic de studii, inclusiv temele pentru acas, nu trebuie s depeasc 5,5 ore pentru elevii de 7 ani i 6,5 ore pentru cei de 10 ani. 27 Recreaiile. Intre lecii se fac recreaii, pentru a menine capacitatea de munc la nivel optim pe tot parcursul zilei de invmint. In coli durata recreaiilor dup leciile intii i a treia este de 10 minute; dup lecia a doua de 20 de minute. Intreruperile destul de indelungate dintre lecii sint necesare pentru a putea preveni intensificarea oboselii, a organiza alimentarea copiilor i a aerisi slile de clas. Organizarea raional a recreaiilor are un anumit rol in meninerea capacitii de munc a elevilor la nivelul cuvenit. La intreruperi sint de evitat jocurile zgomotoase, lectura, receptarea materiei de studii, jocul de dame, de ah .a., ins fr a insista cu prisosin in acest sens. Elevii nu vor fi stingherii in alegerea modului de promovare a recreaiei. Orarul leciilor. Meninerea capacitii de munc a elevilor depinde in mare msur de elaborarea corect a orarului. Cercetrile denot, c la prima lecie randamentul elevilor este minim. Acesta este timpul de angajare in ritmul zilei de studii. La lecia a doua randamentul sporete, pentru a scdea din nou spre sfiritul leciei a treia. Anume aceste date tiinifice vor servi drept reper in elaborarea

orarului leciilor. Prin urmare, leciile mai complicate, de exemplu, de matematic, de scris, se vor planifica, de preferin, la lecia a doua. Leciile a treia i a patra pot fi rezervate pentru cultur fizic, munc, cint, deoarece deja la lecia a treia elevii incep s resimt oboseal. Se interzice a include in orar lecii duble. Starea funcional a sistemului nervos central la elevii de virst mic depinde in mare msur de alternarea indeletnicirilor. Organizarea leciilor intr-un singur schimb, de diminea, se prezint ca cea mai favorabil pentru sntatea i capacitatea de munc a copiilor. Cind in coala dat aceast form de organizare a zilei de invmint nu poate fi realizat, schimbul intii se rezerveaz pentru elevii de virst mic. Pregtirea temelor. Pe ling leciile de la coal, elevii mai au de indeplinit i temele pentru acas. Munca intelectual, fiind intens i complicat pentru elevii de virst mic, necesit condiii speciale de organizare a activitii encefalului. Igienitii au constatat, c elevii din clasa intii, pregtind temele, au nevoie de 30 minune o or; din clasa a doua 1-1,5 ore; din clasa III-IV 1,5-2 ore. Depirea acestor limite ale timpului de pregtire a temelor duce la apariia fenomenelor de oboseal in sistemul nervos central al copilului, ceea ce, cu timpul, poate duce la surmenaj. Intreruperea dintre leciile de orar i indeplinirea temelor pentru acas va fi de 2 ore cel puin. In acest rstimp organismul elevilor nu trebuie s fie suprasolicitat cu munc fizic. Jocurile agitate, cu potenial emotiv inalt, sint contraindicate. Aceti factori, ambii, reduc in mare msur capacitatea de munc a copiilor. 28 Starea locului de lucru al copilului cere o atenie deosebit. Ordinea, curenia, iluminarea optim i aerul curat stimuleaz munca lui intelectual. In timpul pregtirii temelor vom inltura pe cit e posibil excitanii puternici de sustragere, care ar putea induce o inhibiie in scoar. Fiecare 35-40 minute se vor face intreruperi, pentru a susine stereotipul dinamic format la coal. Deosebit de folositoare sint pauzele gimnastice, in cadrul crora se execut exerciii de respiraie i de redresare a coloanei vertebrale. Dou zile pe sptmin, simbta i duminica, elevii nu vor avea de indeplinit teme pentru acas. odihna copilului este cu atit mai calitativ, cu cit mai mult timp petrece el la aer curat, in jocuri dinamice, pline de avint i emoii. Regimul zilei elevului de vrst mic. Programul precis al zilei, in care este strict repartizat timpul de munc, odihn, alimentare i somn se numete regimul zilei. Ritmul de via, fiind bine organizat,formeaz insistemul nervos central nite conexiuni reflex condiionate complicate, care asigur i inlesnesc trecerea de la un fel de activitate la altul. Regimul de zi se alctuiete pentru fiecare copil, inind cont de particularitile lui individuale i de virst. Copiii, care au suportat o careva boal infecioas, nu sint in stare s respecte un regim strict, deoarece fora de rezisten a organismului lor este redus. Elaborind regimul pentru elevul de virst mic, se va rezerva mai mult timp pentru reconfortare i se va reduce solicitaia zilnic. Aceasta se refer in special la elevii din clasa intii. Sistemul lor nervos

are o serie de particulariti funcionale, care accentueaz procesele de surmenaj. Pe ling aceasta, in clasa intii programul de zi, format la grdini, cedeaz locul regimului colar, ceea ce impune restructurri serioase in organismul copiilor. In regimul zilei munca intelectual se va imbina raional cu lucrul fizic, aceasta fiind o condiie obligatorie a formrii unei personaliti dezvoltate armonios. Copilul trebuie s fie antrenat s participe la treburile i lucrrile din familie i coal. Elemente obligatoare ale regimului zilei sint i gimnastica matinal, pauzele gimnastice, jocurile dinamice. Aflarea zilnic la aer curat va fi de trei ore cel puin. 5. Nervozitatea la copii Tulburri ale activitii nervoase superioare. In experienele sale cu ciinii I.P. Pavlov a stabilit, c tulburri serioase ale activitii nervoase superioare se pot obine pentru aplicarea unor iritani condiionai sau necondiionai, extrem de puternici, mrirea brusc a duratei de aciune a iritanilor de inhibiie, includerea pe rind sau chiar simultan a excitantului pozitiv (intrit) i negativ (neintrit) .a. 29 Dac se include pe rind fr intrerupere iritantul pozitiv (de exemplu metronomul cu frecvena de 60 de bti pe minut) i unul negativ asemntor cu el (acelai metronom, dar cu frecvena de 100 de bti pe minut), reflexele condiionate se tulbur pentru un timp oarecare. Dup restabilirea lor complet experiena decurge normal, pin se aplic din nou iritani, ce provoac dereglri. E de ajuns s se pun in funciune cel puin unul din ei, adic s se ating punctul bolnav al scoarei cerebrale, pentru ca s se produc tulburri ale reflexelor condiionate pentru citeva ore sau chiar citeva zile. Asemenea vulnerabilitate a punctului bolnav din scoar se pstreaz in curs de multe luni. Pavlov a denumit tulburrile de acest fel inerie local patologic a celulelor corticale. Studierea tulburrilor activitii nervoase superioare a animalelor i-a permis lui Pavlov s explice apariia la om a irascibilitii ridicate i a unor boli nervoase i psihice. Aa, experienele prin care s-a obinut ineria patologic local au fcut posibil explicarea unor fenomene ca delirul de persecuie, grandomania, unele forme de halucinaii .a. Ineria local a celulelor nervoase afl la baza nevrozei obsesive, care se observ frecvent la oamenii sntoi sub form de idei, ginduri, melodii, micri, fapte obsedante. S-a stabilit c uurina cu care apar tulburri in activitatea scoarei cerebrale, precum i caracterul i intensitatea acestor tulburri depind de tipul activitii nervoase superioare. Tulburrile apar mai frecvent i decurg mai greu atit la tipul de activitate nervoas superioar slab cit i la cel puternic neechilibrat: la tipul slab scoara cerebral se afl aproape permanent in stare de inhibiie psihic, la tipul puternic neechilibrat, dimpotriv, in stare de excitaie puternic, care se poate schimba temporar prin scderea brusc a excitabilitii. Cauzele nervozitii infantile. In sistemul nervos al copiilor, in primii ani de via, excitaia aprut iradiaz uor i duce la nelinite motoare general, iar iritaia indelungat sau puternic duce la inhibiie. Pe msur ce se formeaz conexiuni condiionate noi i se complic activitatea nervoas superioar, aciunea iritanilor excesivi influeneaz tot mai mult asupra

comportrii copilului. Copilul de tip slab devine fricos, suprcios, plinge des, tremur; de tip excitabil devine nedisciplinat, capricios, impulsiv, extrem de mobil, agitat. Asemenea copiii sint numii nervoi. Copiii de alte dou tipuri (echilibrat mobil i echilibrat lent) pot fi i ei nervoi, dar nervozitatea lor, de regul, se manifest mult mai slab. Prin urmare, copilul poate s moteneasc de la prini tipul slab sau excitabil al sistemului nervos, i odat cu el labilitatea lui, care duce uor la nervozitate. Adesea predispoziia la nervozitate este congenital, adic apare la copil inainte de natere sub influena condiiilor nefavorabile ale dezvoltrii intrauterine. Asemenea condiii se creeaz, dac mama in timpul graviditii a avut o boal grea sau un oc nervos, se alimenta insuficient, fcea abuz de buturi spirtoase i, in genere, inclca regimul. In asemenea cazuri simptoamele de nervozitate se 30 manifest adesea chiar in primele zile dup natere: copilul ip mult, doarme agitat, se trezete des. Despre nervozitate dobindit se vorbete in cazurile, cind factorii care o produc acioneaz asupra copilului dup natere. Aa sint factorii ce slbesc, istovesc organismul copilului, mai ales sistemul lui nervos, ca de pild, traumatismul obstetrical, alimentarea neraional, nerespectarea regimului, somnul insuficient, diferite boli, in special cele care decurg cronic, adic timp indelungat. Copilul devine nervos din vina persoanelor ce-l inconjoar. Copilul observ i in felul su sufer din cauza a tot ce se intimpl in jurul su. Anturajul zgomotos, certurile frecvente in familie, schimbul de vorbe urite poate duce la o incordare a sistemului nervos, deci la dezvoltarea nervozitii. Copilul suport greu o atitudine nedreapt fa de el, o trecere brusc de la severitate la alintri, mingiieri i laude, observaii i interziceri dese, reprimarea iniiativei. Emisiunile televizate, spectacolele i filmele de cinematograf vzute frecvent, excitind puternic sistemul nervos, contribuie de asemenea la dezvoltarea nervozitii. Negativismul. Fiecare copil poate s manifeste un fel de incpinare s fac tocmai contrariul a ceea ce se cere de la el. la copiii nervoi o astfel de atitudine negativ fa de aciunile externe poate s se repete des i s devin o trstur caracteristic a purtrii lui. Copilului i se d o farfurie cu ca i i se propune s-o mnince el refuz. E de ajuns s iei farfuria i el o cere. O pui din nou in faa lui i el refuz iari s mnince. Dac in acest caz se pune farfuria la o parte i i se spune: Nu minca! i nu i se acord nici o atenie, peste un timp oarecare el va lua singur farfuria, va minca totul i poate va mai cere. Asemenea reacii negative apar cind i se vere copilului s-i spele miinile, s se duc la plimbare sau s se culce. Cu cit se insist mai mult, cu atit mai puternic se manifest reaciile negative. Aceast trstur de conduit numit negativism este una din manifestrile frecvente ale nervozitii la copii. Pentru a diminua negativismul trebuie s evitm tonul de comand, s ne adresm calm in felul acesta: Dac vrei, mninc fr insisten. Sentimentul de team la copii. Orice fenomen din jurul copilului, pe care el nu-l

cunoate i care apare pe neateptate, poate s-l sperie. Copilul se sperie cind de dup col apare pe neateptate un ciine sau se aude un zgomot puternic i neobinuit, sau cind vede pentru prima oar pe un om in masc. In asemenea cazuri este normal ca copilul s se sperie fr urmri pentru el. Cu totul altceva este teama neintemeiat i de neinvins a multor copiii nervoi. Ei se tem de zgomote, care se repet des, de intuneric, de furtun, de un vint puternic, li e fric de gindaci, viermi intr-un cuvint au multe pretexte pentru ca s se team. Copilul poate s se team s intre in curtea, unde cindva l-a speriat un ciine, refuz s se apropie de omul, pe care a vzut inainte o masc. Teama permanent il apas, reprim activitatea lui. 31 In dezvoltarea sentimentului de team la copii poart o mare vin persoanele din jurul lui, speriindu-l c va veni miliianul sau btrinul, care-l va bga intr-un sac i-l va duce de acas tilharul de drum mare sau lupul; uneori mama il amenin c-l va duce intr-o pdure intunecat i-l va prsi pentru totdeauna. Dac rolul principal in dezvoltarea nervozitii l-au jucat neinelegerile in familie, se asociaz adesea i teama; tatl a prsit familia copilul se teme ca i mama s nu-l prseasc; in alte situaii copilul se teme de btaie, de chipul tatlui beivan .a. Nevrozele. Iritanii foarte puternici pot provoca tulburri mai serioase ale activitii nervoase, numite nevroze. Nevrozele se manifest atit prin nervozitate crescut, cit i prin tulburarea unor sau altor funcii ale organismului. Aa, la un copil care s-a speriat tare, pot s apar crize convulsive, bilbiial, modificri in activitatea cardiac sau alte fenomene patologice. Toate aceste fenomene pot dura timp indelungat, uneori muli ani de-a rindul i chiar o via intreag. Influenele foarte puternice, care traumatizeaz sistemul nervos, pot provoca nevroza la orice copil. Mai frecvent ins apare starea nevrotic la copiii cu tipul de activitate nervoas superioar slab, neechilibrat sau excitabil. La copiii de tipuri echilibrate mobil i linitit aceleai influene provoac mai des tulburri temporare mai puin pronunate, care ulterior dispar fr urm. Cu alte cuvinte, copilul cu tipul de activitate nervoas superioar puternic echilibrat rezist mai uor aciunilor traumatizante. Profilaxia nervozitii. Copiii nervoi, mai ales cei care sufer de nevroze, trebuie s se trateze la medic. Persoanele din jurul copilului trebuie s le creeze o atmosfer care s previn apariia nervozitii sau intensificarea celei existente. Profilaxia, adic prevenirea nervozitii, se reduce de fapt la inlturarea tuturor factorilor care pot influena negativ asupra activitii nervoase a copilului. Profilaxia trebuie inceput inc din perioada dezvoltrii intrauterine, prin crearea unor condiii optime de via pentru femeia gravid, ferind-o de boli i ali factori ce traumatizeaz sistemul nervos. Pentru a educa la copil vioiciune, voioie prezint o mare importan cultura fizic, jocurile mobile, iar in viitor i

sportul. Oamenii maturi din jurul lor trebuie s fie intotdeauna calmi i politicoi atit intre ei cit i cu copilul. Copiilor timizi trebuie s le stimulm activitatea, s le formm deprinderi de autoservire, s le dm o serie de insrcinri pe care ei s fie in stare s le indeplineasc. Energia copiilor iritabili trebuie indreptat pe o cale raional, implindu-le viaa cu jocuri, exerciii fizice, munc. In vederea prevenirii negativismului la copiii, oamenii maturi nu trebuie s le impiedice s-i manifeste independena. Interzicerile i observaiile permanente, adesea neintemeiate, contribuie la dezvoltarea nervozitii copiilor. Tot odat prin nu se poate copilul trebuie s ineleag o interdicie, care nu poate fi pus la discuie. 32 Experiene foarte interesante au fost efectuare cu copiii de virst precolar. Li s-a elaborat un reflex condiionat pozitiv la cuvintele se poate i negativ la cuvintul nu se poate. Printr-o singur intrire a iritantului negativ (expresia nu se poate) i o neintrire a iritantului pozitiv (expresia se poate) s-a obinut ca in viitor expresia se poate s se transforme repede intr-un iritant pozitiv, iar expresia nu se poate s inceteze pe mult timp, s fie un iritant inhibitor stabil; dei n-a fost intrit, el a provocat o reacie pozitiv. Un om maturi cintrete importana acestor expresii pe baza experienei sale de mai muli ani; el tie cind i de ce se poate i nu se poate. Pentru copil expresiile se poate i nu se poate au de obicei un caracter de comand. Expresia nu se poate inceteaz s fie un iritant inhibitor, cind, de exemplu, dup ce i se interzice copilului s ia o bomboan i se d bomboana. O asemenea comportare este o deviere de la normele existente. Din cele spuse se inelege, ce insemntate are stabilirea unor conexiuni condiionate corecte intre anumii iritani verbali i reaciile copilului. In locul interzicerii permanente nu se poate e mai bine, acolo unde e posibil, s se sustrag atenia copilului, iar interzicerile trebuie s fie convingtoare, inelese de copil i tot odat definitive. Prinii i educatorii trebuie s vorbeasc cu copilul intotdeauna cu un ton calm, linitit, fr urm de iritaie, nerbdare i minie. Nu trebuie s existe contradicii intre cerinele tatlui i mamei, prinilor i educatorilor. Cu copiii incpinai se va vorbi cu un ton de rugminte i nu de ordin, categoric. Dac copilul protesteaz energic, e mai bine s nu se insiste asupra indeplinirii ordinului. Se interzice aplicarea pedepselor corporale, pentru c ele nu numai cauzeaz durere, ci jignesc i intrit copilul, traumatizeaz sistemul lui nervos. Intrebri de control. 1. Denumii tipurile activitii nervoase superioare la copii. 2. Enumerai condiiile ce asigur somnul normal al copilului. 3. Descriei cum se manifest oboseala la precolari. 4. Care sint cerinele igienice fa de activitile didactice din instituiile precolare, colare? 5. Care sint cauzele i semnele nervozitii la copii, profilaxia ei? Bibliografie

1. Antropova M. Igiena colar. Chiinu, 1972. 2. Cabanov A., Ciabovscaia A. Anatomia, fiziologia i igiena copiilor de virst precolar. Chiinu, 1977. 33 3. Petriina O., Popova G. Anatomia, fiziologia i igiena copiilor de virst colar mic. Chiinu, 1988. 4. Gabovici P., Poznanschi S. Igiena. Chiinu, 1991. 5. abalov N. Copilul de la un an la trei. Chiinu, 1979. 6. Vodocailo ., Rudi M. De la trei la apte ani. Chiinu, 1978. 7. ., . . ., 1991. 8. . 34 Tema 3. IGIENA ANALIZATORILOR VIZUALI I AUDITIVI Structura unitii de curs 1. Structura organului vzului. 2. Miopia i hipermetropia, strabism, ostimagtism. 3. Igiena vzului. 4. Dezvoltarea analizorului auditiv. 5. Afeciuni ale aparatului auditiv. Profilaxia. 1. Structura organului vzului Structura ochiului. Poriunea periferic a analizorului vizual, cu alte cuvinte, receptorii sensibili la lumin se afl in interiorul organului vzului sau ochiului, care este situat in adincitura craniului orbit. La marginile ei externe se afl glandele lacrimale. Ele elimin un lichid ce apr suprafaa ochiului de uscare; surplusul de lichid se scurge prin canale in cavitatea nazal. In fa ochiul este aprat de pleoape. Peretele globului ocular este alctuit din trei membrane extern, medie i intern. Membrana extern, foarte compact, se numete sclerotica, in partea anterioar ea trece in corneea transparent. Sub sclerotic e situat membrana medie coroida, care e alimentat cu un numr mare de vase sangvine. Partea anterioar modificat a coroidei formeaz corpul ciliar, care ptrunde in globul ocular sub form de inel, precum i irisul ce se afl dup cornee. Irisul conine o cantitate mate de pigment, de care depinde culoarea ochiului, i are in mijloc un orificiu rotund pupila. Prin pupil ptrund in ochi razele de lumin. Membrana intern se numete retin. Stratul ei exterior, invecinat cu coroida, este alctuit din celule pigmentare. Sub aceste celule se afl receptori sensibili la lumin, iar mai departe numeroase celule nervoase. Ultimul strat interior al retinei este format din celule nervoase, ai cror acsoni, strini la un loc de pe intreaga retin, formeaz nervul optic. Poriunea de retin prin care iese nervul optic se numete pata oarb. Ea nu conine deloc celule sensibile la lumin. De aceea nu vedem obiectul, a crei imagine nimerete pe pata oarb. Prezena ei poate fi stabilit cu ajutorul unei experiene simple. In interiorul globului ocular dup iris este situat cristalinul, ce se aseamn cu o lentil

biconvex. De la capsula transparent ce acoper cristalinul pleac de-a lungul marginilor lui nite fibre subiri, dar foarte elastice. Cu cellalt capt fibrele se fixeaz de corpul ciliar. Ele sint 35 bine intinse. Prin urmare, datorit corpului ciliar cristalinul este tot timpul intins. El capt o form rotunjit, forma lui natural, dac este extirpat din ochi prin secionarea fibrelor elastice. Spaiul dintre cornee i iris i dintre iris i cristalin este implut de un lichid transparent umoare apoas. Cavitatea ochiului din spatele cristalinului este implut de o substan gelatinoas transparent corpul vitros. Dezvoltarea ochiului. In momentul naterii, chiar la copiii prematuri, ochiul este in stare s funcioneze ca un organ al vzului. Drept mrturie servete reacia motoare (aplicarea inapoi a capului, micarea ochilor, intoarcerea capului) ca rspuns la aprinderea unui bec electric. La un nou-nscut diametrele globului ocular sint de obicei cu 25-35% mai mici decit la cei maturi, dar raportul diametrelor, ca i la cei maturi, este schimbtor. Masa ochiului unui om matur este adesea de 6-8 g, iar a nou-nscutului de 2-4 g. Dup natere masa ochiului se mrete numai de 2-3 ori, deosebit de intens in cursul primului an de via; la 3-4 aniea atinge aproape masa ochiului de om matur. Diametrul corneii la nou-nscut este aproape acelai ca la oamenii maturi, iar fanta palpebral este aproape de dou ori mai scurt, dar se deschide foarte larg. Ochiul iese mult inainte, deoarece orbita, in care e aezat, este puin adinc. Se observ adesea la nou-nscut o lips total sau o manifestare foarte slab a reaciei la lumin, deoarece in timpul naterii, din cauza comprimrii craniului, in retin apar uor hemarogii. Peste citeva zile starea normal se restabilete fr a lsa nici un fel de urmri. Uneori, in special la copiii prematuri, in primele zile, corneea pare alb i netransparent, vederea lipsete. Cauza este c membrana care acoper pupila nu s-a resorbit. Culoarea albastr-cenuie a ochilor la nou-nscut se explic prin coninutul mic de pigment in iris. Formarea pigmentului intunecat se intensific treptat i peste citeva luni ochii capt culoarea lor permanent. La locuitorii din rile sudice pigmentaia este de regul mai pronunat (ochii au culoarea inchis, cpruie), decit la cei din rile nordice (ochii de culoare mai deschis, cenuii). Glandele lacrimale funcioneaz la nou-nscui, chiar la cei prematuri, umezind suprafaa anterioar a globului ocular. Intensificarea reflex a secreiei apare ins numai in luna a 3-5-ea de via sub influena nervilor parasimpatici, care funcioneaz in intregime mult mai tirziu decit nervii simpatici. De aceea sugarii mici nu pling, ci ip fr lacrimi. 36 2. Miopia i hipermetropia, strabismul Limitele distanei de la care se vede un obiect nu sint la toi oamenii egale. Capacitatea de acomodaie a ochiului la un om tinr (20-25 ani) cu vederea normal este egal cu 10-8 dioptrii. Cu alte cuvinte, el vede clar atit obiectele deprtate cit i cele aezate cel puin la o distan de 10-12 cm de ochi. Miopia. Unii oameni vd bine numai la o distan apropiat. Asemenea miopie este mai des legat de mrirea diametrului antero-posterior al ochiului. In ochiul miop razele paralele nu

converg pe retin, ci inaintea ei. Pe retin se vor intilni razele ce pleac de la obiectele mai apropiate. In caz de miopie puternic punctul cel mai indeprtat al vederii clare se poate afla la distana de 25 i chiar de 10 cm de ochi. La o distan de 25 cm punctul apropiat de vedere clar se afl la 7 cm de ochi, iar la o deprtare de 10 cm la 5 cm de ochi. Pentru corecia miopiei se folosesc ochelari cu lentile concave care micoreaz refracia, permit razelor ce pornesc de la obiecte indeprtate s cad pe retin. Hipermetropia. In caz de hipermetropie omul vede clar numai obiectele mai mult sau mai puin deprtate, ceea ce se afl de obicei in legtur cu diametrul anteponosterior micorat al globului ocular. Intr-un ochi hipermetrop razele paralele converg in dosul retinei. Ca s cad pe retin ochiul trebuie s se acomodeze. Cu alte cuvinte, fr acomodaie ochiul hipermetrop nu poate s vad bine in general. Intrucit capacitatea de acomodaie este parial folosit, cind ochiul privete in deprtare, restul de capacitate este insuficient pentru vederea clar a obiectelor apropiate.de aceea in caz de hipermetropie punctul de vedere clar se afl intotdeauna la o distan mai mare de la ochi decit in cazul vederii normale. Pentru corecia hipermetropiei se folosesc ochelari cu lentile biconvexe care intensific refracia. Hipermetropia natural i miopia aparent la copii. La nou-nscut corneea i cristalinul sint mai convexe, iar dimensiunile lor sint aproape ca la maturi. In condiii naturale, adic cind cristalinul e intins, raza curburii suprafeei anterioare a cristalinului este aproximativ de dou ori mai mic decit la cei maturi. Distana dintre suprafeele anterioare ale corneei i cristalinului, adic intre limitele mediilor refractante de baz, este de asemenea mai mic decit la maturi. Toate acestea condiioneaz o refracie mai puternic a razelor. Tot odat la nou-nscut diametrul anteroposterior al ochiului este aproximativ cu 25% mai mic decit la cei maturi. In consecin razele paralele, dei refracia este mai puternic, se intretaie in dosul retinei, iar pentru ca ele s cad pe retin, se cere suplimentar intensificarea refraciei prin acomodaie. Cu alte cuvinte, ochiul normal al copilului poate fi numit hipermetrop. Hipermetropia natural la copii 37 nu impiedic ins vederea clar la distana de 4-6 cm, adic la o distan mai apropiat decit vederea este posibil nu numai pentru un ochi hipermetrop, dar i pentru un ochi normal de om matur. O asemenea miopie aparent se explic printr-o capacitate foarte mare de acomodaie ce depete 20 D i este legat de proprietatea cristalinului de a cpta o form aproape sferic. In cursul primilor an de via diametrul anteroposterior al ochiului crete repede, atingind la virsta de 1 an i jumtate 92%, iar la trei ani 94% din diametrul ochiului unui om matur. In mod corespunztor diminueaz hipermetropia infantil care dispare definitiv la virsta colar. Aceasta inseamn, c in cursul intregii perioade precolare copilul ii acomodeaz, prin urmare, ii incordeaz vederea chiar atunci cind privete in deprtare. Miopia aparent se pstreaz de asemenea in cursul intregii perioade precolare.

Chiar la virsta de 7 ani distana pin la punctul cel mai apropiat de vedere clar nu depete, de regul, 6-7 cm. De aceea, cind deseneaz sau examineaz ceva atent precolarul apleac atit de puternic capul, incit se poate crede c el este miop. In anii urmtori elasticitatea cristalinului se micoreaz treptat, ceea ce face s scad capacitatea de acomodaie i s se deprteze punctul cel mai apropiat de vedere clar. Tulburrile de acomodaie la copii. Hipermetropia, ca o deviere de la norm, la precolari se evideniaz foarte greu. Miopia adevrat (nu cea aparent) poate fi evideniat, de regul, dup virsta de trei ani. Ea se transmite mai des prin ereditate, dar poate fi i dobindit. Miopia se dezvolt adesea in urma incordrii intense a organului vzului in timpul leciilor, examinrii planelor, broderiei .a., mai ales dac nu se respect cerinele igienice fa deinut, iluminatul incperilor, fa de materialele ilustrative. Miopia se dezvolt mai des la copiii slbii. Miopia poate s schimbe vdit purtarea i chiar caracterul copilului. El devine distrat, apropie obiectele de ochi, ii mijete ochii, se girbovete, se plinge c-l doare capul, c-l dor ochii, c nu vede bine obiectele din faa ochilor. Unii copii, cind examineaz concentrat obiectele, mai ales dac sint obosii, incep s priveasc cruci. Toate acestea trebuie s atrag atenia educatorului. Dac se bnuiete c copilul este miop, el trebuie s fie consultat la un medic oculist. Copiii cu vederea slab trebuie aezai aproape de focarul de lumin i de masa educatorului. Educatorul trebuie s aib grij ca ochelarii copiilor s fie bine potrivii i s se in bine. Altfel ei nu numai c nu aduc nici un folos, dar dimpotriv mai pot duna copilului. De aceea, dac se descoper defecte, ochelarii trebuie reparai. Copiii crora li s-au prescris ochelari, trebuie s-i poarte numaidecit, altfel miopia va progresa mai rapid. Strabismul. Tulburrile micrii coordonate a globului ocular, precum i defectele sistemului optic al unui sau al ambilor ochi, pot duce la strabism stabil. La inceput strabismul se observ numai in caz de oboseal sau examinare concentrat a unui oarecare obiect, ulterior se 38 intensific i devine constant. La bolnavii de strabism scade simitor acuitatea vizual, se lichideaz capacitatea de a determina distana dintre obiecte, dimensiunile i volumul lor. La copii strabismul apare mai des la virsta de 2-3 ani. Uneori se observ dup o boal grea sau dac copilul s-a speriat. Este foarte important s se diagnosteze la timp strabismul, deoarece el poate fi vindecat numai in faza iniial a bolii. In urma strabismului adesea intregul efort vizual cade asupra unui singur ochi, iar cellalt inceteaz treptat s funcioneze i se atrofiaz. In caz de strabism se recomand ochelari, chiar la virsta de 1-2 ani. Copiii trebuie s poarte permanent ochelari i s-i scoat numai cind se spal i se duc la culcare. 3. Igiena vzului Organizarea leciilor care cer o ncordare a vzului. Incordarea prea mare a vzului, dac se repet des, contribuie la dezvoltarea miopiei i adesea a strabismului. De aceea este necesar s se acorde o mare atenie organizrii unei ambiane, care s uureze funcia organelor vzului. Ochii se incordeaz in caz de iluminare insuficient i de acomodaie pronunat. De aceea trebuie s se aib in vedere iluminarea incperilor in care inva precolarii, i distana

cuvenit de la suprafaa de lucru pin la ochi: vederea obosete mai puin la distana de 15-20 cm. La leciile legate de incordare de lung durat a muchilor oculari (desenul, modelarea, broderia), copiii trebuie distrai din timp in timp de la lucru, fcindu-li-se observaii sau demomstrindu-li-se materiale ilustrative, pentru a le schimba orientarea vederii la o distan mai deprtat) i a da posibilitate muchiului ciliar s se odihneasc. O deosebit atenie din punct de vedere igienic trebuie acordat organizrii i vizionrii diafilmelor i emisiunilor televizate. Diafilmul nu trebuie s aib mai mult de 20-30 cadre pentru grupele mici din grdinia de copii, 35-40 pentru grupele medii i 45-5+ pentru grupele mari. Copiilor de 3-5 ani li se recomand s priveasc cel mult 1 film (15-20 min.), celor mai mari, de 6-7 ani, 2 filme, dac durata lor total nu depete 20-25 min. Ecranele pentru demonstrarea diafilmelor trebuie s fie albe: pinz alb, hirtie vatman. E mai bine de a avea un ecran special cu un coeficient de reflectare 0,8. Ecranul se aeaz la nivelul ochilor precolarilor ce ed pe scaun. Deoarece luminozitatea imaginii depinde de becul din filmoscop, se va avea grij ca becul s nu lumineze mai mult de 20-25 de ore, adic de 40-60 ori. Primul rind de scaune trebuie pus in aa fel, ca distana de la ecran s fie egal cu limea lui dubl. Distana dintre rinduri trebuie s fie de cel puin 50 cm, iar intre ultimul rind de scaune i ecran de cel mult 4 m. Emisiunile televizate se recomand s se vizioneze cel mult de dou ori pe sptmin. Televizorul se aeaz pe o msu cu inlimea de 1-1,2 m i cu ajutorul imaginii de reglare se obine o imagine bun. Primul rind de scaune se pune la distana de cel puin 2 m, iar ultimul la 39 cel mult 5 m de la ecran; in interval se aeaz inc cite 4-5 scaune. Durata emisiunii televizate pentru copiii de 3-4 ani trebuie s fie cel mult de 10-15, iar pentru copiii de 5-7 cel mult de 2530 de minute. Afar de un ecran luminos se recomand s se aib in incpere inc o surs mic de lumin situat in spatele spectatorilor, ceea ce diminueaz oboseala vederii. Iluminarea. Dac camera este bine iluminat, toate funciile organismului decurg mai intens, se imbuntete dispoziia, se intensific activitatea, se mrete capacitatea de munc a copilului. Cea mai bun lumin se consider cea natural, de zi. Pentru ca s fie mai bine luminate camerele grupelor i cele de joc, ferestrele lor privesc la sud, sud-est sau sud-vest. In calea luminii nu trebuie s se afle nici cldiri, nici copaci inali. Cu cit mai mare este suprafaa geamurilor la ferestre, cu atit mai luminoas este camera. Norma minim admis se consider suprafaa geamurilor care d intr-o zi senin in locul cel mai indeprtat din camer o lumin egal cu 100 lx. De aici urmeaz c cu cit mai mare este suprafaa incperii, cu atit mai mare trebuie s fie suprafaa geamurilor. Raportul dintre suprafaa geamurilor i suprafaa podelei se numete coeficient de iluminare. Pentru incperile grupelor i cele de joc ale grdinielor de copii din orae se recomand coeficientul de iluminare egal cu 1:4 i 1:5, iar in sate, unde cldirile se construiesc, de regul, pe terenuri deschise din toate prile se admite coeficientul de lumin egal cu 1:5-1:6.

Coeficientul de iluminare pentru celelalte incperi trebuie s fie de cel puin 1:8. Cu cit mai departe se afl locul de geam, cu atit mai ru este el iluminat. Pentru iluminare suficient adincimea incperii nu trebuie s depeasc distana dubl dintre podea i marginea de sus a ferestrei. Dac adincimea incperii este egal cu 6 m, marginea de sus a geamului trebuie s se afle la distana de 3 m de la podea. Nici florile care pot s absoarb pin la 30% de lumin, nici obiectele strine, nici storurile nu trebuie s impiedice ptrunderea liber a luminii in incperea, in care se afl copiii. In camerele grupelor i cele de joc se permit numai perdele inguste din pinz de culoare deschis, ce se spal bine. Ele se prind de inele la marginea ferestrelor i se folosesc pentru a impiedica ptrunderea in incpere a razelor solare directe. Nu se permite ca in aezmintele pentru copii geamurile s fie mate sau acoperite cu cret. Ele trebuie s fie netede, de calitate inalt. Pentru iluminarea mai bun a camerelor de copii pereii i mobila se vopsesc in culori deschise, care reflect maximum de lumin. Partea de jos a pereilor (1-1,5-1,8 m de la podea), care se murdrete mai mult, se vopsete cu vopsele de ulei deschise, rezistente la ap cald, spun i soluii dezinfectante. Restul pereilor se acoper cu vopsea cu clei, iar tavanele se dau cu var. 40 Pentru iluminarea artificial se folosete de obicei electricitatea. Pentru iluminarea camerelor de grupe cu suprafaa de 62 m2 se cer 8 lmpi cu capacitatea de 300 wt fiecare, ce atirn in dou rinduri (cite 4 becuri intr-un rind) la inlimea de 2,5-3 m de la podea. In dormitoarele cu suprafaa de 70 m2 se recomand cite 8 becuri a cite 150 wt fiecare. Afar de aceasta, dormitoarele i coridoarele alturate trebuie s aib becuri speciale cu lumin albastr pentru noapte. Becurile se instaleaz in armatur, care le atenueaz luminozitatea, dind o lumin difuz. S-a stabilit c lumina direct micoreaz capacitatea de munc, orbete, formeaz opacitate intens. Astfel la lumin direct umbra format de corpul unui om reduce gradul de iluminare a locului de munc cu 50%, iar umbra format de o min chiar cu 80%. Un mare avantaj fa de electricitate prezint aa numitele lmpi-lumina zilei o surs de iluminare prin luminiscen. Tuburile luminiscente au un randament inalt i permit s se mreasc mult norma de iluminare. Spectrul lor in partea sa vizibil se apropie de spectrul luminii naturale, afar de aceasta ele dau o lumin difuz, care nu formeaz opacitate intens. Consumul de energie electric in iluminare prin luminiscent este aproape de 3 ori mai mic decit in caz de iluminare electric de aceeai intensitate. Iluminarea natural i cea artificial nu-i ating scopul, dac sursele de lumin i incperile, in care se afl ele, nu sint ingrijite aa cum trebuie. De exemplu, sticla ingheat absoarbe pin la 80% de raze la lumin, murdria poate s scad cu 25 i mai multe procente trecerea razelor de lumin. Puterea becurilor electrice scade mult pe msura exploatrii lor. De aceea sticlele geamurilor i armatura, precum i insi incperea, pereii i tavanul ei necesit o ingrijire sistematic. Becurile uzate trebuie i ele inlocuite la timp.

4. Dezvoltarea analizatorului auditiv Dezvoltarea organului auzului dup natere. Dup natere creterea urechii interne i celei medii inceteaz aproape complet. Pavilionul urechii la nou-nscut este relativ foarte mare: lungimea lui este de dou ori mai mic, iar limea aproape aceeai ca la maturi. Pavilionul urechii continu s creasc simitor in primii 2-3 ani de via, iar apoi creterea lui devine mai lent. Conductul auditiv extrem al nou-nscutului este implut cu o mas brinzoas (aa numitul dop). Lungimea peretelui lui superior este de aproximativ 15 mm, iar a celui inferior 8 mm. Lumenul lui in partea medie este foarte ingust, in form de fant. Pielea conductului auditiv este acoperit cu periori mici i conine glande ce secret cerumen. Conductul auditiv crete atit in lungime, cit i in lime in cursul primului an de via in mod intensiv, apoi mai incet, iar la virsta de ase ani atinge dimensiunile, caracteristice pentru maturi. Membrana timpanic dup 41 natere aproape c nu crete. La nou-nscut ea este acoperit pe dinuntru i mai ales pe dinafar cu un strat mai gros de epiteliu decit la cei maturi, ceea ce scade intensitatea vibraiilor ei sonore. Cavitatea urechii medii la ft este implut cu lichid. Dup natere lichidul se absoarbe i cavitatea se imple cu aer, care ptrunde prin trompa lui Eustache, aflat la nou-nscut intr-o poziie aproape orizontal, fr indoituri. La mturi diametrul lumenului ei nu depete de obicei 1 mm, iar lungimea atinge 35-40 mm. Trompa lui Eustache este mai scurt (aproximativ 19 mm) i mult mai lat (diametrul de aproximativ 3 mm), ceea ce face mai uoar implerea cavitii urechii medii cu aer. In cursul primilor ani de via diametrul lumenului trompei lui Eustache se micoreaz treptat i la ase ani devine la fel ca i la maturi. In lungime trompa lui Eustache continu s creasc pin la virsta de 15-18 ani. Dezvoltarea reaciilor la iritaiile sonore. S-a stabilit, c un ft de 6-7 luni reacioneaz la iritaiile sonore prin activitate motoare general. La nou-nscuii, chiar la cei prematuri, s-au observat diferite reacii, ca rspuns la iritaia sonor ca, de exemplu, clipirea, inchiderea ochilor (iar cind ochii sint inchii deschiderea lor), incetarea iptului, micri mimice, schimbarea ritmului micrilor respiratorii .a. Ca rspuns la iritaie sonor puternic copilul se sperie i face micri generale iradiate. Aplicarea unei serii de diapazoane permite s se evidenieze sensibilitatea ridicat fa de sunete. Dac se va repeta unul i acelai sunet de numeroase ori la intervale mici, reacia la el va slbi i apoi va dispare cu totul. Asemenea reacii se pot realiza fr participarea scoarei cerebrale, intrucit ele se observ i la copiii, care s-au nscut fr emisferele mari. Probabil c aceste sint reacii tipice de orientare. S-a stabilit, ins, c la un nou-nscut i chiar la un ft de apte luni poriunea cortical a analizorului reacioneaz la iritaiile sonore prin schimbarea activitii electrice. Drept dovad a faptului c analizorul este gata s funcioneze, servete posibilitatea formrii reflexelor condiionate la sunete in primii ani de via. Prin urmare, inc inainte de natere toate segmentele analizorului auditiv sint capabile s funcioneze. In prima zi de via aude prost de obicei. Aceasta se explic prin faptul c lichidul, care

se afl in urechea medie, nu se absoarbe i se inlocuiete prin aer de odat. In zilele urmtoare urechea copilului recepioneaz frecvena oscilaiilor sonore nu numai in limitele caracteristice pentru cei maturi, dar i mai mare. Un om matur aude sunetele cu frecvena oscilaiilor pin la 20-25 de mii, mai rar pin la 30 de mii pe secund, iar un sugar pin la 32 mii de oscilaii pe secund. Cu alte cuvinte, un copil mic aude sunete inaccesibile pentru un om matur. Cu virsta sensibilitatea crete i devine maxim la 12-14 ani. Dezvoltarea auzului muzical. Diferenierea unor sunete asemntoare incepe in urma exerciiilor, adic prin formarea unor conexiuni condiionate corespunztoare. La virsta de 3-4 luni sugarul difereniaz dup inlime sunetele muzicale, aflate la o distan de o octav sau 42 chiar mai mare intre ele, iar peste inc 3 luni distinge sunetele separate intre ele cu 1-2 tonuri. Prin antrenament se poate obine ca la sfiritul primului an de via copilul s diferenieze nu numai inlimea dar i timbrul sunetelor. Se tie c aptitudinile muzicale se transmit prin ereditate. Unii copii in primii ani de via nu numai disting bine . i chiar . de ton, dar pot s i reproduc sunetele corespunztoare cu vocea lor. Ascultind un cintec, ei rein bine in minte melodia. Aceasta nu inseamn ins, c auzul muzical poate fi numai innscut i c el nu trebuie educat. Lumea sunetelor poate fi o surs de emoii pozitive puternice i una din bazele educaiei estetice. La dezvoltarea auzului contribuie nu numai studierea cintului i muzicii sau audierea operelor muzicale, dar i observri asupra sunetelor din natura inconjurtoare. Fonetul frunzelor, murmurul izvorului, zgomotul mrii, ciripitul psrilor toate acestea cultiv auzul copilului, il inva s caute i s recunoasc sunetele. O mare insemntate are antrenamentul in recunoaterea direciei, din care apare sunetul, sau, dup cum se obinuiete s se spun, localizarea spaial a surselor sunetului. La un asemenea antrenament contribuie jocul de-a v-ai ascunselea .a. 5. Igiena auzului In primii ani de via copiii se imbolnvesc adesea de otit, ceea ce inseamn inflamaia urechii medii. Aceast boal se datorete faptului c prin trompa lui Eustache, care este la copiii mici lat i scurt, ptrund uor microbii, ce se afl pe mucoasa nazofaringelui. De aceea otita apare adesea in urma diferitor boli infecioase, in special a pojarului, scarlatinei, tusei convulsive, gripei i guturaiului. Dac copilul se plinge de dureri in urechi sau i se inrutete auzul, trebuie consultat de urgen de medic-specialist. Otita neglijat poate avea drept urmare o boal foarte grea meningita. Osificarea neterminat (parial) a osului temporal uureaz ptrunderea microbilor in craniu. In caz de otit procesul inflamator atinge i timpanul, ceea ce provoac uneori slbirea sau chiar pierderea complet a auzului. Pe un timp umed, rece i cu vint urechile copilului trebuie ferite de rceal, care micoreaz rezistena esuturilor, contribuind astfel la apariia inflamaiei. In conductul auditiv extern se acumuleaz uor murdrie i cerumen, ceea ce provoac iritaie i mincrime. Copiii, struindu-se s inlture senzaiile neplcute, recurg adesea la

obiecte tari i chiar ascuite (tocuri, creioane, agrafe). Cu aceste obiecte ei pot rni conductul auditiv i timpanul i pot introduce infecii in urechi. De aceea intreinerea urechilor in curenie este una din principalele reguli de igien. 43 In caz de mincrime in urechi se vor face splturi cu ap cald sau cu o soluie de ap oxigenat, folosind un tampon de vat. Dup aceea urechile se vor terge cu un virf de prosop. Una din cerinele eseniale ale igienei auzului este ferirea aparatului auditiv de o iritaie prea puternic i indelungat i antrenamentul reaciilor la sunete slabe i medii, mai ales la cele muzicale. 6. Afeciuni ale aparatului auditiv. Profilaxia Sub numele de otit se inelege o inflamaie a urechii. Cele mai multe afeciuni inflamatorii intereseaz urechea medie (situat inapoia timpanului) i anexele sale (celulele mastoidiene). Inflamaia urechii medii la copii este o boal destul de frecvent, mai ales la sugari. Frecvena mare este condiionat in mare msur de starea de nutriie deficitar. Otita reprezent complicaia cea mai frecvent a rinofaringitei, adenoiditei, amigdalitei. Mai rar, ia natere prin propagarea infeciei pe calea singelui, in septicimit. Multe boli infecioase (pojarul, scarlatina, difterita, gripa etc.) determin complicaii inflamatorii ale urechii. Se cunosc dou forme importante ale otitei medii acute: forma cataral i cea supurat. Otita medie cataral acut apare in special la copiii adenoidieni. Determin stare febril puin important, dureri in regiunea urechii, vijiituri in urechi. Uneori boala se vindec in acest stadiu. Tratamentul const in dezinfecia nazofaringelui, aplicarea de cldur la ureche (un scule de sare inclzit) i instalaii auriculare cu glicerin boraxat 2% sau preparatul Neotimpanal. Otita medie supurat acut apare in continuarea unei otite catarale sau se prezint de la inceput sub aceast form. Incepe brusc, cu dureri auriculare, temperatur crescut (400C), vrsturi, uneori convulsii. Timpanul este intens congestionat, bombat i se perforeaz spontan sau in urma deschiderii de ctre medic, lsind s se scurg o secreie sanguinolent la inceput i apoi purulent. Odat cu deschiderea timpanului, tulburrile se amelioreaz, scurgerea auricular inceteaz in dou, cel mult trei sptmini. Tratamentul const in repaus la pat, alimentaie compus din lichide multe. Durerile auriculare se calmeaz prin aplicare de cldur local i administrare de piramidon (care scade i febra). Se face dezinfecia nasului. Se recomand splturi auriculare cu ap oxigenat, soluii antiseptice slabe, de 3-4 ori pe zi. Se dau sulfamide i penicilin. Dac scurgerea auricular dureaz mai mult de trei sptmini, este vorba fie de trecerea bolii in cronicitate, fie de apariia unei complicaii, cel mai des a unei mastoidite. Scurgerea purulent prelungit duce la surditate, la formarea unor procese tumorale in ureche i la complicaii grave ca mastotid, meningit, absec cerebral. In acest caz (otita medie supural 44

cronic), trebuie inlturat cauza care intreine supuraia. De cele mai multe ori, inceteaz dup scoaterea vegetaiilor adenoide. La sugar semnele generale sint mai importante i mai grave. Pe ling febr mare i agitaie extrem, copilul are somnul intrerupt, ip i ii freac deseori capul pe pern. Apar vrsturi, diaree, scdere in greutate. Prin apsarea pe tragus (proeminena cartilagioas a pavilionului urechii din faa capului auditiv), copilul ip. Sugarul trebuie dus la medic cit mai curind dup inceputul bolii. Medicul va pune diagnosticul i va face aparacenteze (deschiderea) timpanelor. Uneori, mai ales la sugarii imaturi i distrofici, se intilnete aa-numita otit latent, care se caracterizeaz in special prin tulburri generale, ca: scderea poftei de mincare, dispensii prelungite, scderea in greutate, stare febril. In aceste cazuri, infecia trece pe nesimite la celulele mastoidiene i numai un tratament complex poate aduce vindecarea. Complicaia principal a otitei medii supurale este mastoidita. La copilul mare ea se instaleaz de obicei brusc in a treia sptmin de evoluie a otitei. Copilul prezint stare febril, vrsturi, convulsii i dureri locale mari. Curind apare umflarea regiunii mastoidiene, care indeprteaz pavilionul urechii i face s dispar anul dinapoia urechii. In acest caz copilul trebuie internat in spital i operat de urgen. La sugar mastoidita d simptoame grave, care altereaz profund starea general, dar fr semnele locale inflamatorii ale regiunii mastoidiente. Diagnosticul este uneori greu de pus. Radiografia mastoidelor, posibil astzi la orice virst, datorit perfecionrii tehnicii radiologice, este de un real folos in stabilirea diagnosticului. Tratamentul mastoiditei se face numai in spital i cuprinde: intervenia chirurgical, administrarea de antibiotice, medicamente care intresc capacitatea de aprare a sugarului. Complicaiile sint numeroase: meningit, abces cerebral, tromboflebit, paralizii faciale. Deseori mastoidita provoac la sugar tabloul grav al toxicozei. Intrebri de control. 1. Cum seare loccreterea i dezvoltarea ochiului dup naterea copilului? 2. Care sint cauzele miopiei i cum se manifest? 3. Ce inseamn ostigmatism (daltonism) i cum se manifest? 4. Care sint cerinele igienice fa de iluminarea natural i cea artificial? 5. Cum se dezvolt organul auzului la copii? 6. In ce const igiena auzului? 45 Bibliografie 1. Antropova M. Igiena colar. Chiinu, 1972. 2. Cabanov A., Ciabovscaia A. Anatomia, fiziologia i igiena copiilor de virst precolar. Chiinu, 1977. 3. Petriina O., Popova G. Anatomia, fiziologia i igiena copiilor de virst colar mic. Chiinu, 1988. 4. Gabovici P., Poznanschi S. Igiena. Chiinu, 1991. 5. abalov N. Copilul de la un an la trei. Chiinu, 1979.

6. Vodcailo ., Rudi M. De la trei la apte ani. Chiinu, 1978. 7. ., . . ., 1991. 8. . 46 Tema 4. IGIENA APARATULUI CARDIOVASCULAR Structura unitii de curs 1. Antrenarea inimii. 2. Dereglri in activitatea sistemului cardiovascular. 3. Noiuni de anomalii cardiace congenitale i dobindite. 4. Profilaxia dereglrilor activitii cardiace. 1. Antrenarea inimii Minut-volumul de singe, expulzat de inim in aort se schimb simitor in funcie de necesarul de oxigen al organismului. De exemplu, cind omul alearg, muncete greu fizic, necesarul de singe crete cel puin de 6-8 ori. In timpul somnului, dimpotriv, consumul de oxigen scade. Inima poate s-i mreasc minut-volumul, prin urmare, s-i intensifice activitatea pe dou ci: prin accelerarea contraciilor i prin mrirea volumului sistolic. Inima unui om, care duce o via sedentar i nu e obinuit cu munc fizic, poate s-i schimbe volumul contraciilor, adic volumul sistolic doar in msur foarte mic. Ea ii intensific activitatea aproape exclusiv prin creterea frecvenei contraciilor fapt care provoac scurtarea considerabil a ciclurilor cardiace. De exemplu, in caz de 160-180 contracii pe minut fiecrui ciclu ii revine mai puin de 0,4 sec. Ca urmare durata contraciilor ventriculelor e aa de scurt, incit ele nu dovedesc s expulzeze tot singele ce-l cuprind. Afar de aceasta, pauza, in timpul creia inima se odihnete i se umple cu singe, aproape c lipsete complet. In consecin, slbete activitatea muchiului cardiac i scade afluxul de singe din vene i inim. Creterea volumului sistolic se produce prin dilatarea mai intens a ventriculelor in timpul diastolei. Limita pin la care se poate mri capacitatea ventriculelor in timpul diastolei reprezint forele de rezerv ale inimii. Creterea forelor de rezerv se obine prin antrenarea inimii, cu alte cuvinte, prin solicitarea frecvent a unui efort crescut din partea muchiului cardiac. Modul de via mobil, munca fizic, gimnastica, sportul toate acestea intresc muchiul cardiac, il ingroa i-l fac mai elastic. Inima antrenat a unui sportiv, efectuind o munc intens, ii poate mri minut-volumul de 8-10 ori. La oamenii bine antrenai in repaus numrul contraciilor cardiace nu atinge 60 pe minut, coborind pin la 40-50. In schimb volumul sistolic crete pin la 80-90 ml, iar uneori chiar pin la 120 ml. La sportivii antrenai in eforturi de lung durat, de exemplu, la cei ce se ocup cu alergatul pe distane mari pulsul in repaus poate s scad pin la 32-35 bti pe minut. 47 In moment de mare efort inima antrenat se poate contracta mai mult de 200 ori pe secund, volumul sistolic fiind egal cu 180-200 ml i chiar 240 ml.

Limita capacitii de munc a omului este determinat in mare msur de forele de rezerv ale inimii. Importana lor devine deosebit de vdit in cazurile cind viaa solicit din partea inimii un efort mare i de lung durat, de exemplu in caz de boal. Se tie c in pneumonie i alte boli grave, moartea survine de cele mai multe pro din cauza insuficienei cardiace: inima fiind foarte slab nu poate satisface cerinele crescute ale organismului in legtur cu boala. Dac inima este nevoit s efectueze un lucru peste puteri, ea obosete repede, contraciile ei devin mai slabe, iar cantitatea de singe expulzat in aort se micoreaz. Eforturile mari din partea muchiului cardiac nu numai c nu contribuie la intrirea inimii, ci dimpotriv, au o influen negativ asupra activitii ei i asupra strii intregului organism. In caz de suprasolicitri frecvente inima se intinde, iar muchiul cardiac devine slab i flasc. Oamenii cu inima suprasolicitat nu sint in stare s munceasc greu fizic, se ridic anevoie pe scri i, ceea ce este deosebit de important, nu rezist la boli grave. La aceti oameni survine uneori brusc insuficiena cardiac i chiar moartea din cauza paraliziei inimii sau a rupturii unui anervism cardiac. Munca fizic grea, abuzul de alcool, de exerciii sportive, munca intelectual de lung durat, insoit de nopi nedormite, fumatul toate acestea pot contribui la insuficiena cardiac. Consumul permanent de alcool provoac deseori degenerescena gras a muchiului cardiac, adic inlocuirea treptat a esutului muscular prin esut adipos. Acumularea de grsime slbete muchiul cardiac, din care cauz in cele din urm survine insuficien cardiac. Fiecare muchi devine mai gros i mai puternic, dac funcioneaz intens. La un muchi, care nu lucreaz, fibrele devin mai subiri, iar intensitatea contraciilor scade. Muchiul cardiac lucreaz in permanen, cea ce trebuie, fr indoial, s contribuie la meninerea intensitii contraciilor lui. In decursul primilor doi ani de via are loc creterea rapid a corpului, lungimea vaselor sangvine, in special mrirea numrului de capilare, precum i intensificarea activitii motoare a copilului. De aceea inima este nevoit s fac fa unor cerine crescute: ea trebuie s se contracte mai intens. O asemenea antrenare natural face ca inima s creasc mult i s-i intensifice contraciile, prin urmare, s-i mreasc presiunea sistolic. Atit timp cit copilul e sntos, antrenarea natural a inimii lui satisface in msur necesar cerinele organismului. Ins in caz de boal forele de rezerv ale inimii copilului nu pot nici pe departe s asigure cerinele mult crescute ale organismului. Chiar i bolile care la aduli se desfoar cu temperatur normal (de exemplu, tulburrile intestinale, inflamaia cilor respiratorii superioare) la copiii de virst precolar i nu numai la sugari provoac temperatur inalt i suprasoliciteaz inima, ceea ce duce la slbirea activitii ei. 48 Cauze ale dereglrii activitii cardiace pot fi guturaiul cronic, procesele inflamatorii in urechi, rinichi i in alte organe i chiar viermii intestinali, dac se gsesc indelungat in organism.

Prin slbirea sau tulburarea activitii cardiace se explic paloarea copilului dup boal, faptul c obosete repede i e puin mobil. Deseori la un asemenea copil se observ accelerarea pulsului i respiraia grea. Deosebit de des se rsfring asupra inimii anginele repetate, inflamaiile cronice ale amigdalelor (amigdalite), gripele virotice, scarlatina. Aceste boli pot avea drept urmare reumatismul inimii (reumocardita), care duse la modificri in membrana ei intern in endocard, in muchiul cardiac, in valvulele inimii. Reumocardita este cea mai frecvent cauz a viciilor cardiace la copii i adolesceni. Pentru intrirea inimii copilului se cere, in primul rind, intrirea general a organismului, printre altele un regim raional i mult aer. O mare importan are intrirea sistemului nervos, deoarece inrutirea strii lui contribuie la slbirea activitii cardiace. O deosebit importan prezint antrenarea natural mai intens a inimii copilului, adic stimularea activitii lui motoare. Se va evita ins cu orice pre suprasolicitarea inimii i se va crua sistemul nervos, in special dup boal i ori de cite ori copilul devine puin activ i obosete repede. 2. Dereglri n activitatea sistemului cardio-vascular Dereglrile activitii sistemului cardio-vascular la copil pot fi diferite. Ele pot avea un caracter funcional: discordane in ritmul inimii, hipertensiune sau hipotensiune. Toate fenomenele acestea sint temporare in majoritatea lor i nu au la baz careva tulburri sau leziuni ale sistemului circulator. Deseori ele se explic prin modificri de virst i funcionarea glandelor endocrine, instabilitate in sistemul nervos, mai ales in sectorul lui vegetativ, abateri de la regimul normal de zi, neglijare a plimbrilor la aer, mod sedentar de via, fumat, consum de alcool, narcomanie .a. Fumul de tutun conine multe substane nocive pentru organism. In componena lui intr nicotin, amoniac, acid cianhidric, gudronuri .a. Organismul de copil este deosebit de sensibil la ele. Nicotina este o materie neurotoxic foarte puternic. Fumind 10 igri pe zi in organism se introduc pin la 90 mg de nicotin. De obicei copiii care incep s fumeze intirzie in cretere, fac anemie, au ameeli, bti de inim. Nicotina atac vasele mai ales, arterele coronariene, provocind stenozarea lor. O alt substan toxic, de la care trebuie s-i ocrotim pe copii, este alcoolul. Chiar i consumul de o singur dat a alcoolului poate avea urmri grave. Alcoolul submineaz i intoxic sistemul circulator subdezvoltat al copilului, reduce caracterele umane ale organismului. In funcie de caracterul leziunii vaselor hemoragia poate fi arterial, venoas i capilar. 49 Hemoragia arterial este cea mai periculoas. Singele din plag se scurge sub presiune inalt. In caz de lezare a unei artere de calibru mare getul de singe poate fi de ciiva centimetri. Culoarea singelui arterial este purpurie aprins. In caz de hemoragii arteriale pe membrul singerind mai sus de plag se aplic de urgen un garou. In caz de hemoragie venoas din plag curge uniform singe de culoare roie-inchis. Pentru a opri hemoragia venoas este destul s ridicm in sus extremitatea vulnerat, s-i aplicm un bandaj strins. In hemoragia venoas masiv se recurge la garou mai jos de plag. In hemoragiile capilare singele se scurge pictur cu pictur, fiindc sint afectate doar

vase de calibru minim. In asemenea cazuri un bandaj presant este suficient. La elevii de prim virst se observ deosebit de frecvent hemorinia sau scurgerea de singe din nas. In caz de hemorinie copilul va fi culcat cu capul adus uor inainte pentru a evita o eventual ptrundere a singelui in faringe i stomac, ceea ce ar putea provoca vom. Apoi nrile se string intre degete i pe rdcina nasului se face o compres cu ap rece. Dac hemoragia persist, putem astupa nrile copilului cu tampoane de vat pentru vreo 2 ore. Uneori, dup hemoragii abundente i de lung durat se poate instala o criz de singe, urmat de anemie. Cind o asemenea hemoragie este in sfirit oprit, copilul va fi culcat intre termofoare i i se va da de but ceai dulce, cafea. Aceste msuri de urgen se intreptrund doar cu scopul de a recupera carena de ap in organism i nu pot contribui la restabilirea numrului normal de eritrocite in singe. Din aceast cauz medicii recurg, in caz de necesitate, la transfuzii de singe. Organele hematopoetice ale omului au facultatea de a recupera repede pierderile de singe, ins aceasta impune un regim corect de alimentare, munc i odihn, precum i plimbri indelungate la aer curat. 3. Noiuni de anomalii cardiace congenitale i dobndite Inima incepe s se dezvolte la embrionul de trei sptmini de trei sptmini i ctre momentul naterii ea este deja format, avind toate compartimentele, camerele i valvulele cuvenite. Ins uneori procesul de dezvoltare a inimii se desfoar anormal i copiii se nasc cu anomalie congenital a inimii, adic ostiul existent in perioada embrionar pe sentul dintre atrii nu concrete. Cunoatem i alte tipuri de anomalii cardiace congenitale. In zilele noastre, datorit realizrilor medicinii, diagnosticarea viciilor cardiace nu prezint dificulti. In cazurile cind viaa copilului este periclitat, se recurge la intervenii chirurgicale. 50 Viciile cardiace dobindite apar adesea ca o complicaie a bolilor infecioase suportate, spre exemplu, anghina, scarlatina. In consecin, survine o boal, care atac, de obicei, intima inimii i articulaiile. Aceast boal se numete reumatism. Cele mai curente vicii cardiace. Cele mai curente vicii cardiace dobindite sint stenozele orificiilor atrio-ventriculare sau leziunile valvulelor cardiace, ceea ce cauzeaz remarginaia incomplet a cuspidelor. Atit anomaliile congenitale, cit i viciile dobindite ale inimii duc la grave tulburri circulatoare, la fenomene de staz sangvin, acestea avind drept efect hipoxia esuturilor. In cazurile neglijate, numite cardiopatii decompensate, bolnavii manifest cianoz (invineirea tegumentelor). Elevii claselor primare, suferinzi de cardiopatii, au nevoie de o supraveghere i menajare special. Pentru ei a fost elaborat o program special de exerciii la educaia fizic, cu ei se fac lecii de educaie fizic special, in cadrul crora solicitaia este dozat de medici.

4. Profilaxia dereglrilor activitii cardiace In profilaxia bolilor de inim ocup un loc deosebit antrenarea copiilor la diverse forme de munc fizic i la practicarea sportului i culturii fizice. Munca fizic dup puterile copilului perfecioneaz coordonarea micrilor i, pe ling faptul c fortific sistemul locomotor i circulator, mai asigur i o dezvoltare corect a activitii sistemului cardio-vascular. Asupra sistemului cardio-vascular influeneaz favorabil munca executat la aer curat. Deosebit de preioas este munca fizic fr supraincordare, care alterneaz cu ocupaii intelectuale. Elevii de virst mic pot face curat in odaie, s aduc citeva lemne pentru sob, ap, s cure zpada, s lucreze in grdin i in livad. O astfel de munc imbuntete irigarea inimii cu singe i fortific miocardul. In sporirea nivelului de antrenare a inimii un rol deosebit revine educaiei fizice i sportului, se va ine cont de faptul c activitatea inimii la copiii de virst colar mic este inc foarte instabil, aritmic i se tulbur lesne. Exerciiile fizice abuzive pot provoca tulburri in buna funcionare a inimii, suprasolicitarea ei, iar apoi i imbolnvirea ei. Dozarea solicitaiei fizice se face pornind de la particularitile individuale ale fiecrui copil i de la prescripiile medicilor. Organizarea corect a educaiei fizice, a ocrotirii i consolidrii sntii elevilor de virst mic nu poate fi realizat fr un abord individual. Nu toate exerciiile fizice i jocurile sportive sint de folos la orice virst a copiilor. 51 De exemplu, schierea, inotul pot fi practicate de la 6-7 ani, atletica uoar, voleiul de la 7-8 ani, pe cind practica de ciclism, lupt, hochei, fotbal se permite doar incepind cu virsta de 10-11 ani. La competiiile sportive copiii sint admii de la virsta de 9-10 ani la numai dou probe: inot i gimnastic artistic; pentru alte probe limita minim de virst e de 12-14 ani. Dozarea individual a solicitaiei fizice i admiterea copilului la practicarea unui sport anumit se realizeaz pe baza prescripiilor medicului colar. Invtorul claselor primare impreun cu medicul vor iniia copiii in regulile igienice care urmeaz s fie respectate pentru a antrena sistemul cardio-vascular. Se va avea grij ca elevii de virst colar mic s nu se pasioneze de halterofilie i fotbal, la virsta lor aceste sporturi aduc inimii numai daune. Exerciiile fizice i sportive indelungate i fr intreruperi provoac indispoziie, tahicardie i pot cauza boli de inim. Intrebri de control. 1. Ce importan are antrenarea inimii la copii? 2. Cum putem preveni tulburrile funciilor sistemului vascular la copii? 3. Ce tipuri de hemoragii cunoatei i care sint msurile de prim ajutor in ele? 4. Ce tii despre anomalii congenitale i vicii dobindite ale cordului? 5. Care este rolul muncii fizice dup puteri i educaiei fizice in sporirea rezervelor de

for ale inimii? Bibliografie 1. Antropova M. Igiena colar. Chiinu, 1972. 2. Cabanov A., Ciabovscaia A. Anatomia, fiziologia i igiena copiilor de virst precolar. Chiinu, 1977. 3. Petriina O., Popova G. Anatomia, fiziologia i igiena copiilor de virst colar mic. Chiinu, 1988. 4. Gabovici P., Poznanschi S. Igiena. Chiinu, 1991. 5. abalov N. Copilul de la un an la trei. Chiinu, 1979. 6. Vodcailo ., Rudi M. De la trei la apte ani. Chiinu, 1978. 7. ., . . ., 1991. 8. . 52 Tema 5. IGIENA APARATULUI RESPIRATOR Structura unitii de curs 1. Dezvoltarea organelor respiratorii la copii. 2. Importana respiraiei normale. 3. Regimul aerian al instituiilor precolare i colare. 4. Igiena aparatului vocal la orele de muzic. 5. Dereglrile i bolile organelor de respiraie. 1. Dezvoltarea organelor respiratorii la copii La sfiritul lunii a cincia a dezvoltrii intrauterine a ftului au loc micri respiratorii slabe ale cutiei toracice la inceput mai rare, apoi mai frecvente pin la 30-40 pe minut. Dup cum tim, ftul este inconjurat de lichid aminotic. Cu alte cuvinte, se dezvolt intrun mediu de ap i nu de aer. De aceea in timpul micrilor respiratorii in plmini ba intr, ba ies cantiti mici de acest lichid. Importana acestor micri const, in primul rind, in faptul c ele reprezint un fel de antrenament necesar, pentru ca plminii s-i poat indeplini funcia respiratorie chiar indat dup natere. Pe ling aceasta, micrile respiratorii ale ftului uureaz afluxul de singe la inim: in timpul inspiraiei in cavitatea toracic presiunea devine negativ. Sub influena ei pereii subiri ai atriilor i ai venelor mari, ce se vars in ele, se intind, ceea ce le permite s absoarb mai mult singe. Dup secionarea cordonului ombilical la nou-nscut inceteaz ptrunderea oxigenului i eliminarea bioxidului de carbon. In cursul unui interval de timp scurt (de la citeva secunde pin la 1 minut) coninutul de bioxid de carbon in singe se mrete mult, iar coninutul de oxigen scade. Excesul de bioxid de carbon provoac creterea excitabilitii centrului respirator; insuficiena de oxigen stimuleaz contractarea reflex a muchilor respiratorii. Ca urmare, se produce prima inspiraie a noului-nscut: aerul ptrunde in plmini, ii dilat, implind o parte din sacii lor alveolari. Iritind receptorii nervului vag, dilatarea plminilor provoac relaxarea reflex

a muchilor inspiratori i contractarea celor expiratori. Aa incepe respiraia pulmonar. Ea se manifest prin primul ipt al nou-nscutului, care se produce in urma vibrrii puternice a coardelor vocale in timpul expiraiei. La nou-nscut in primele luni de via o bun parte din cutia toracic ingust i parc strins din ambele pri este ocupat de inim i glanda timus. Din cauza presiunii exercitate de organele abdominale, in special de ficat, ale crui dimensiuni relative sint aproape de dou ori 53 mai mari decit la aduli, cupola diafragmului e foarte inalt. De aceea volumul plminilor nu e mare. La precolarii mari, ca i la aduli, in partea de jos cutia toracic este ingustat, la nounscut, dimpotriv este lit, iar marginea inferioar a sternului (aezat sus) proemineaz mult inainte. Micrile respiratorii ale sugarilor difer de ale adulilor. La aduli doar toate coastele, in special cele de jos, pornesc de la coloana vertebral oblic in jos, pe ling aceasta marginea superioar a sternului se gsete la nivelul vertebrei a 2-a-3-a, iar marginea inferioar, cu care se unete coasta a 7-ea la nivelul vertebrei a 9-10-a. La nou-nscut orificiul de sus al cutiei toracice, format de prima pereche de coaste, este perpendicular in raport cu coloana vertebral. Respectiv marginea superioar a sternului se gsete la nivelul primei vertebre toracice. Tot perpendicular in raport cu coloana vertebral sint aezate i urmtoarele ase perechi de coaste, iar marginea de jos a sternului se gsete la nivelul vertebrei a 6-a, a 7-ea. La adult muchii intercostali exteriori ridic coastele, trecindu-le din poziia oblic in poziie aproape orizontal. Tot odat se mrete volumul cutiei toracice. La nou-nscut poziia coastelor corespunde inspiraiei maxime. Orice deplasare a coastelor in sus sau in jos nu poate provoca decit micorarea volumului cutiei toracice. Cu alte cuvinte, contractarea muchilor intercostali nu poate provoca inspiraia. De aceea la nou-nscut inspiraia se realizeaz, in special, prin contractarea diafragmului i parial, prin contractarea muchilor gitului, care trag in sus toat cutia toracic. Tot odat se ridic sternul, iar marginea lui inferioar proemineaz mai mult inainte. Ca rezultat, in timpul inspiraiei aerul intr, in special, in partea de mijloc a plminilor. Plminii nou-nscutului sint puin elastici, relativ mari i nu colabeaz la disecarea cutiei toracice. Dilatarea din timpul inspiraiei mrete volumul lor doar cu 10-15 ml. Pentru a satisface marea cantitate de oxigen necesar organismului, micrile respiratorii ale nou-nscutului trebuie s fie foarte frecvente. In repaus frecvena lor ajunge pin la 50-60 pe 1 minut, iar minutvolumul respirator depete 600 ml. In caz dac necesitatea de oxigen crete, cum se intimpl in caz de ipt ori de activitate motrice, volumul micrilor respiratorii se schimb foarte puin, dac se schimb, in genere. De aceea minut-volumul crete doar datorit accelerrii acestor micri pin la 100-150 pe minut. Schimbarea frecvenei micrilor respiratorii poate fi

observat, nu numai cind copilul se afl in stare de excitaie, ci i atunci cind el e linitit. Ritmul neregulat al micrilor respiratorii este o trstur caracteristic tuturor sugarilor. Peste 8-10 zile dup natere volumul plminilor nou-nscutului se mrete puin, intrucit crete mult numrul sacilor alveolari implui cu aer, se mrete pin la 20-25 ml volumul micrilor respiratorii i aproximativ pin la 1000 ml minut-volumul in stare de repaus, in caz dac frecvena respiraiei este de 40-50 pe minut. 54 Suprafaa exterioar a sacilor alveolari este acoperit cu o reea foarte deas de capilare relativ largi, ceea ce uureaz saturarea cu oxigen a singelui i eliminarea bioxidului de carbon. In decursul primului an de via dimensiunile plminilor, ca i ale cutiei toracice se mresc mult. Peste 2-3 sptmini dup natere plminii ocup 2/3 din volumul cavitii toracice. Plminii cresc datorit ramificrilor bronhiilor mici i, in special, datorit formrii sacilor alveolari noi. Spre sfiritul primului an de via masa plminilor atinge 150 g, iar volumul 250280 ml. In acest timp i circumferina cutiei toracice, care msoar 30-40 cm, ajunge pin la 4548 cm, deci devine aproape de 1,5 ori mai mare. Diametrul transversal al cutiei toracice crete mai repede in comparaie cu cel antero-posterior, i la virsta de 5-6 luni ambele devin egale, iar spre sfiritul primului an de via diametrul transversal este aproximativ cu 6-8% mai mare decit cel antero-posterior. In a doua jumtate a primului an de via se schimb mult direcia coastelor, care devin tot mai oblice. Respectiv se las in jos i sternul. In primele luni de via volumul cutiei toracice se schimb aproape exclusiv datorit contractrii diafragmului, la sfiritul primului an de via, ins, la micrile respiratorii incep s ia parte muchii intercostali. Respiraia diafragmal se transform treptat in respiraie diafragmal-costal, care uureaz ventilarea prii superioare a plminilor. Pe msura creterii cutiei toracice i pe msura creterii plminilor micrile respiratorii devin mai intensive i mai puin frecvente. De exemplu, in stare de repaus la un copil de ase luni volumul micrilor respiratorii atinge in medie 50 ml, iar frecvena lor 40 pe minut; pe cind la un copil de un an volumul micrilor este egal cu 70-80 ml, iar frecvena lor cu 30 pe minut. Crete mult minut-volumul aerului: la un copil de ase luni el atinge 2000 ml, iar la un copil de 1 an 2600 ml. La virsta de o lun de acuma, dac copilul ip i face micri intense, minut-volumul se poate mri nu numai prin accelerarea micrilor respiratorii, dar i prin o oarecare intensificare a lor. In lunile ulterioare capacitatea de intensificare a micrilor respiratorii devine tot mai pronunat. In a doua jumtate a primului an de via volumul maxim al micrilor respiratorii este de dou ori mai mare decit in respiraie linitit. In prima copilrie intensitatea schimbului gazos dintre singe i aer este mult mai mic decit la aduli. Aa, la aduli aerul expirat conine 16,4% oxigen i 4,4% bioxid de carbon, iar la

copiii de 1 an 18% oxigen i 2,4% bioxid de carbon. Prin urmare, in prima copilrie singele absoarbe aproape de dou ori mai puin oxigen i elimin aproape de dou ori mai puin bioxid de carbon. Fenomenul se explic, in special, prin frecvena mare i volumul mic al micrilor respiratorii. 55 La inceputul celui de-al doilea an de via creterea cutiei toracice are loc mult mai incet, iar apoi se intensific din nou. Aa circumferina cutiei toracice se mrete in decursul celui deal doilea an de via cu 2-3 cm, in decursul celui de-al treilea an aproximativ cu 2 cm, iar in decursul celui de al patrulea cu 1-2 cm. In urmtorii doi ani creterea circumferinei cutiei toracice se intensific (in decursul anului al cincilea cu 2-4 cm, in decursul celui de-al aselea cu 2-5 cm), iar in decursul celui de-al aptelea an scade din nou (cu 1-2 cm). Tot in aceast perioad (de la 1 pin la 7 ani) se schimb mult i forma cutiei toracice. Devin mai inclinate coastele, in special, cele inferioare. Ca urmare, ele trag in jos sternul, care se lungete i se las in jos. Proeminarea captului inferior devine mai puin pronunat. In legtur cu aceasta circumferina prii inferioare a cutiei toracice crete ceva mai incet i la virsta de 2-3 ani ea devine egal cu circumferina prii ei superioare (msurat la subiori). In anii ulteriori, circumferina prii superioare incepe s depeasc pe cea a prii inferioare (la 7 ani aproximativ cu 2 cm). Tot odat se schimb raportul dintre diametrul antero-posterior i cel transversal al cutiei toracice. In decurs de ase ani (de la 1 pin la 7 ani) diametrul transversal se mrete cu 3,5 cm, devenind aproximativ cu 15% mai mare decit diametrul antero-posterior, care in acest interval de timp crete mai puin decit cu 2 cm. La virsta de 7 ani plminii ocup . din volumul cutiei toracice, masa lor satinmge aproximativ 350 g, iar volumul 500 ml. esutul pulmonar devine aproape tot aa de elastic ca la adult. Acest fapt inlesnete micrile respiratorii, al cror volum se mrete in decurs de 6 ani de 2-2,5 ori, ajungind pin la 140-170 ml. Frecvena respiraiei in stare de repaus scade in medie de la 35 pe minut la virsta de 1 an pin la 31 la virsta de 2 ani i pin la 28 la virsta de 3 ani. O mic scdere se produce i in anii ulteriori. La 7 ani frecvena respiraiei este de obicei de 22-24 pe minut. Minut-volumul respirator se mrete in decurs de 3 ani (de la 1 pin la 4 ani) aproape de 1,5 ori. In perioada precolar, in special, la copiii trecui de patru ani, inspiraia linitit se datorete in special contractrii muchilor intercostali, iar expiraia linitit se produce aproape fr participarea muchilor. Creterea cantitii de oxigen necesare organismului provoac, in primul rind, accelerarea micrilor respiratorii, deseori considerabil. Ulterior micrile respiratorii devin mai profunde, in schimb mai puin frecvente. Inspiraia profund se realizeaz la precolari, in primul rind, datorit diafragmului, iar expiraia datorit muchilor presei abdominale. Pe ling aceasta, se intensific lucrul produs de muchii intercostali i intr in aciune muchii inspiratori i expiratori suplimentari.

In caz de efort fizic mare (in comparaie cu starea de repaus), care dureaz puin timp, volumul micrilor respiratorii se poate mri la copiii de 3-4 ani aproximativ de trei ori, iar la 56 copiii de 5-6 ani de patru ori. Dac, ins, efortul dureaz peste 15-20 sec., respiraia devine mai superficial, in schimb mai frecvent. Pin la patru ani la copii nu se poate determina practic capacitatea vital a plminilor. La precolarii mari (la 5-7 ani) ea va constitui aproximativ 1000-1300 ml. Respiraia mai puin frecvent i mai profund a precolarului in comparaie cu respiraia copiilor de 1 an contribuie la intensificarea schimbului de gaze dintre singe i aerul ce se gsete in plmini. 2. Importana respiraiei normale. La copiii de virst precolar ritmul respiraiei, adic alternarea inspiraiei cu expiraia nu este constant; ba inspiraia de mai scurt decit expiraia, ba durata lor este aceeai. In caz de efort fizic, emoii, frecvena micrilor respiratorii crete considerabil. Treptat se instaleaz respiraia normal, regulat. Ins la oamenii cu sntate ubred, precum i la cei care duc o via sedentar, respiraia accelerat, neregulat, deci anormal se menine adesea in decurs de muli ani, iar uneori toat viaa, micorind productivitatea muncii fizice, a muncii intelectuale i provocind slbirea organismului. In respiraie normal inspiraia este mai scurt decit expiraia. Un asemenea ritm uureaz atit activitatea fizic cit i cea intelectual, intrucit in timpul inspiraiei are loc excitarea centrului respirator, cea ce provoac scderea excitabilitii altor regiuni ale encefalului, iar in timpul expiraiei, dimpotriv, excitabilitatea in centrul respirator scade, iar in alte regiuni ale encefalului crete. De aceea tonusul muchilor i intensitatea contractrilor lor scad in timpul inspiraiei i cresc in timpul expiraiei. Atenia slbete i ea intrucitva in timpul inspiraiei i se concentreaz in timpul expiraiei. Iat de ce omul ii reine pentru scurt timp inspiraia, cind ascult ceva atent. Tot din aceast cauz micrile ce necesit un efort mare sint insoite, de obicei, de expiraie. La tietorul de lemne, ciocnar, visla, momentul de efort maxim este insoit de obicei de o expiraie pronunat, care se aude clar (uh). Acum se inelege de ce scade capacitatea de munc i survine mai repede oboseala, dac inspiraia este prelungit, iar expiraia prescurtat. Copiii trebuie invai s respire intotdeauna prin nas. Cind copilul respir prin gur, ritmul respiraiei se deregleaz. Respiraia nazal mai prezint importan, pentru c aerul inspirat, trecind prin orificiile inguste ale cavitii nazale, se inclzete, se umezete i se cur de praf i microbi. Copiii se obinuiesc s respire prin gur cind respiraia nazal e ingreuiat. Aa se intimpl, de exemplu, in caz de rinit (guturai) cronic i de apariie in nazofaringe a vegetaiilor adenoide. Acestea reprezint nite proliferri ale ganglionilor limfatici, ce acoper trecerea in cavitatea nazal.

57 Respiraia nazal ingreuiat influeneaz asupra intregului organism, putind cauza tulburri digestive, somn nelinitit, oboseal, dureri de cap, iar uneori chiar i reinerea dezvoltrii mintale. Dac copilul respir tot timpul prin gur, el trebuie artat medicului. Dac vegetaiile adenoide sint multe proliferate, ele se inltur pe cale chirurgical. In urma acestei intervenii starea copilului se imbuntete mult. Fiecare om trebuie s se struie in mod activ s respire normal. In acest scop el trebuie s aib grij de starea cilor sale respiratorii. Una don condiiile principale de instalare a respiraiei normale este dezvoltarea normal a cutiei toracice, care se obine prin inut corect, gimnastic de diminea i exerciii fizice. Dac cutia toracic e bine dezvoltat, respiraia de obicei regulat, normal. O aciune pozitiv asupra dezvoltrii coardelor vocale, laringelui i plminilor are cintul i declamarea. Pentru instalarea vocii se cere mobilitatea cutiei toracice i a diafragmului, de aceea e bine ca, declamind i cintind, copiii s stea in picioare. Nu se recomand s se cinte, s se vorbeasc, s se ipe in incperi reci, umede, prfuite i nici in timpul plimbrilor pe vreme rece i umed, deoarece aceste condiii favorizeaz imbolnvirea coardelor vocale, cilor respiratorii i plminilor. Asupra organelor respiratorii se rsfring i oscilaiile brute de temperatur. Copiii nu trebuie scoi afar pe frig din baie, nu trebuie lsai s bea buturi reci, nici s mnince ingheat, cint sint inclzii. 3. Regimul aerian n instituiile precolare i colare Construind cldiri, omul creeaz in ele o microclim, adic o clim local, care se caracterizeaz prin anumite proprieti fizice (temperatur, umiditate, grad de ionizare .a.), chimice i biologice. In cldirile in care se afl timp indelungat oameni, compoziia aerului se schimb. Crete cantitatea de bioxid de carbon, de vapori de ap, de ioni grei, se ridic temperatura, gradul de prfuire, de infectare bacterian, apar substane volatile, de exemplu, amoniacul, hidrogenul sulfurat .a. Schimbarea compoziiei chimice i a insuirilor fizice ale aerului din cldiri se produce, de regul, paralel cu creterea coninutului de bioxid de carbon in el. de aceea microclima locuinei se poate determina pe baza coninutului de bioxid de carbon din aer. S-a stabilit, c microclima unei incperi este mai favorabil, cind cantitatea de bioxid de carbon nu depete 0,1%. Pentru a asigura instituiile precolare cu o microclim favorabil se cere, in primul rind, un anumit cubaj pentru fiecare copil, i anume: 2,5 m2 de suprafa de podea, inlimea fiind de 3 m, adic de 7,5-8 m3 de spaiu aerian. A doua condiie necesar a microclimei favorabile este aerisirea regulat a incperilor. 58 Aerisirea ncperilor. Incperile se aerisesc atit pe cale natural, cit i prin ventilare artificial. Aerisirea natural se face prin porii materialului de construcie, prin crpturile ferestrelor, ale uilor. Aceast aerisire nu este ins suficient. Pentru o aerisire mai bun instituiile precolare utilizeaz sisteme de ventilaie prin aspiraie i nie de ventilaie. Sistemul de ventilare prin aspiraie funcioneaz pe baza tirajului natural datorit diferenei de temperatur prin interiorul i din exteriorul incperii. Orificiile de ventilaie se gsesc in partea de sus a

peretelui i au jaluzele speciale care regleaz evacuarea aerului din incperi. La buctrie, in nodurile sanitare i in camerele de baie se instaleaz ventilatoare cu aspiraie stimulat. Niele de ventilaie cu aeraj se inzidesc in unul din pereii extremi ai incperii destinate grupelor de copii; in partea de jos a niei cu aeraj se gsete un orificiu pentru aspirarea aerului din exterior, care se inclzete de la radiatorul aezat de asupra orificiului. In partea de sus a niei se afl o tblie cu guri, prin care aerul inclzit vine in incpere in geturi mici. Orificiul de aspiraie al niei este inzestrat cu jaluzele, care regleaz afluxul de aer. Niele, in special pereii lor interni i radiatoarele, se terg in fiecare zi cu o cirp ud. Se interzice categoric folosirea nielor de aspiraie cu alte scopuri. Organizarea aerisirii. Dac temperatura aerului nu este mai joas de 00 i nu este vint puternic, incperea se aerisete in prezena copiilor. Aerul proaspt vine prin ferestruici, oberlihturi, canaturile ferestrelor. Pentru ca incperea s se aeriseasc bine in timp de 10-20 minute suprafaa total a ferestruicilor in oberlihturilor deschise trebuie s fie de cel puin 1/50 din suprafaa incperii. Aa, in camerele destinate grupelor de copii cu o suprafa de 62,5 m2 suprafaa total a ferestruicilor sau canaturilor deschise trebuie s fie egale cu 1,25 m2. Cu ferestruici sau oberlihturi trebuie prevzute dou din trei ferestre. Oberlihturile se fac in partea de sus a ferestrei. Cind sint deschise, diferena dintre temperatura dinuntru i din afara incperii crete; ca urmare viteza de circulaie a aerului i volumul aerului circulant devin i ele mai mari decit in cazul aerisirii prin ferestruici, aezate, de regul, in partea de mijloc sau de jos a ferestrei. Aerul ce ptrunde prin oberliht, lsindu-se in jos in virtutea greutii specifice mici, trece prin straturile calde ale aerului din incpere, absoarbe o parte din cldura lor i se inclzete singur intr-o msur oarecare. Datorit acestui fapt oberlihturile se pot ine deschise in prezena copiilor toamna i primvara devreme, i parial iarna. Canatul ramei interne al unui oberliht construit i situat in conformitate cu regulile in vigoare trebuie s se deschid inuntru i in jos in aa fel ca deschiderea s fie indreptat in sus; canatul ramei exterioare, ins, trebuie s se deschid in afar i in sus, iar deschiderea trebuie s fie indreptat in jos. Prin urmare, canatul exterior al oberlihtului, fiind aezat ca un cozoroc de asupra deschiderii exterioare, apr spaiul dintre cele dou rame de ploaie i zpad. 59 Dac afar este frig, afluxul permanent de aer se asigur prin ventilarea incperilor vecine. In lipsa copiilor (inainte de venirea sau dup plecarea lor) pentru aerisire se face curent direct sau in diagonal cu ajutorul oberlihturilor sau ferestrelor. Dac afar este foarte frig (sub 200), pentru a nu rci prea tare incperea, ea se aerisete cel mult 2-3 minute, iar dac afar e mai cald 10-15 minute.

In timpul aerisirii se face dereticarea umed a incperii care trebuie terminat cu 30 minute inainte de venirea copiilor. Cind se adun copiii, temperatura din incpere trebuie s corespund celei stabilite pentru instituiile de copii. De aceea in toate incperile in care copiii dorm i mninc, pe perete, la inlimea de 1,2-1,5 m se atirn cite un termometru. Combaterea prafului. Praful ptrunde in cldire cu aerul din jur, cu hainele i imbrcmintea, se depune pe mobil, podele, ferestre, mutindu-se din loc in loc, cind copiii se mic i se joac. Praful este periculos, pentru c transmite microbii nimerii in aer in timpul respiraiei, vorbirii, strnutului, tusei .a. Plantele rein praful i in felul acesta cur aerul. De aceea instituiile precolare se construiesc, de obicei, in apropierea masivelor verzi, iar ling cldire se sdesc diferite plante. Pentru a micora cantitatea de praf, ce ptrunde in cldire, toate drumurile care duc la ea, se asfalteaz sau se paveaz cu bolovani sau igl frimiat. Gunoiul de pe plantaii se scoate zilnic cu 1-2 ore inainte de venirea copiilor sau dup plecarea lor, ferestrele fiind inchise. Vara sectorul se ud cel puin de dou ori pe zi inainte de venirea sau scularea copiilor i inainte ce culcarea lor de dup mas. La intrare in instituiile de copii se pun grilaje de lemn sau curitoare demontabile pentru a scoate noroiul de pe inclminte. In tambur se atern rogojine, iar in vestibul preuri. In felul acesta inclmintea se cur bine de noroi i praf. In vestibul se pregtesc perii i mturici pentru imbrcminte i inclminte. Se va practica exclusiv dereticarea umed (rumegu umed, mtur i cirp umed). Gunoiul uscat se stringe in cldri bine inchise cu capace i se duce pe un sector special, unde se vars in lzi de gunoi. Dac exist un sistem centralizat de evacuare a gunoiului, lzile se dezinfecteaz regulat (vara in fiecare zi), se spal cu soluie de 2% de clorur de var. Dac un asemenea sistem nu exist, gunoiul se vars in gropi speciale cu fundul i pereii cptuii cu un material impermeabil (beton, crmid). Groapa trebuie s fie bine inchis cu capac. nclzirea. Pentru instituiile de copii sint stabilite urmtoarele norme de temperatur a aerului: pentru nou-nscui 23-260C, pentru copiii de pin la 2 ani 21-220C, pentru copiii de 2-3 ani 19-200C, in camerele pentru copiii de 3-7 ani 18-200C. Tot odat umiditatea relativ in camerele pentru copii trebuie s oscileze intre 30 i 60%, viteza de circulaie a aerului fiind de cel mult 0,2 m/sec. 60 Pentru meninerea temperaturii respective se recomand inclzirea central. Se va prefera inclzirea cu ap la presiunea joas, temperatura apei in cazane fiind de 90-950C, iar in radiatoare de cel mult 700C. Aceast inclzire nu prezint pericol in ce privete incendii i aproape c nu modific proprietile fizice i chimice ale aerului, in special umiditatea lui. Radiatoarele trebuie s fie izolate prin ecrane-grilaje de lemn pentru a feri copiii de arsuri i lovituri. In ultimul timp a inceput s practice larg in instituiile de copii inclzirea prin radiaie, care prezint avantaj prin faptul c aparatele de inclzire sint ascunse in podea, plafon, perei, plinte, ceea ce contribuie la imbuntirea strii sanitare a incperilor.

4. Igiena aparatului vocal la orele de muzic Prima cerin igienic in educaia vocal const in a-l inva pe copil s inspire corect aerul prin nas. Un rol deosebit in igiena i protecia vocii revine alegerii chibzuite a repertoriului de cintece in conformitate cu posibilitile individuale i de virst ale elevilor. Nu le vom permite copiilor s forele sunetele, aceasta poate avea efecte duntoare asupra aparatului vocal. Deprinderile vocale corecte, antrenamentul sistematic al vocii in cint dezvolt i perfecioneaz sistemul respirator i aparatul vocal al copilului. Orele de cint se fac in incperi, care corespund pe deplin cerinelor sanitaro-igienice: in sli de clas bine aerisite, cu temperatura aerului de +18 +200C i umiditate suficient. Cintul in incperi reci, umede, slab aerisite, traversate de cureni influeneaz negativ asupra aparatului vocal, duce la boli ale cilor de respiraie. Cind temperatura se schimb brusc, de exemplu, venirea de la ger intr-o incpere cald, nu este un moment potrivit pentru cintare. Prevenirea dereglrilor vocale. Se intimpl cazuri cind vocea copilului e stins, rguit, puin sonor. Aceasta se intimpl in consecina suprasolicitrii coardelor vocale cu ocazia unui strigt, vorbirii indelungate cu voce exagerat. O supraincordare brusc a coardelor vocale poate provoca in ele hemoragii i formare de noduri ale cintreilor, care impiedic remarginaia coardelor vocale i pot duce la pierderea vocii. In timp de ger mare se va evita mersul prea repede, deoarece respiraia in astfel de condiii devine frecvent, profund, masele de aer prea rece trec prin laringe i pot duce la rcirea coardelor vocale. Din aceleai cauze nu vom permite copiilor s vorbeasc prea mult la ger. Orice fel de tulburare in activitatea aparatului vocal al copilului constituie un motiv serios de a consulta medicul. 61 5. Dereglrile i bolile organelor de respiraie Defecte ale organelor de vorbire. In copilrie se intilnesc defecte de voce i vorbire, genante pentru copil in viaa de toate zilele, in invtur. Cunoscind cauzele de apariie a acestor defecte, le putem corecta. Leziuni ale nasului se intimpl de pe urma unei lovituri, ce distruge scheletul osos nazal sau ptrunderii unor corpi strini in nas (pietricele, mrgele, diferite boabe .a.). Toate acestea impiedic respiraia, modific sonoritatea vocii in consecina tulburrii funciei rezonatoare a cavitii nazale. Despre prezena unor corpi strini in cavitatea nazal ne pot mrturisi eliminrile de mucus din nas, acestea avind i un miros fetid. Extragerea acestor corpi este de competena medicului. Din cele mai frecvente defecte ale vorbirii, care ingreuneaz i fonaia, face parte frenulul sublingval prea scurt. Copiii suferinzi de acest defect au o vorbire neineleas. In cazuri grave defectul se corecteaz prin intervenie chirurgical, in cele mai uoare prin exerciii logopedice

speciale. Bolile cavitii nazale. Guturaiul acut (inflamaia mucoasei nazale) la copii se observ destul de frecvent. Una din cauzele lui poate fi inocularea microbilor patogeni in mucoasa nazal. Mucoasa tumefiat astup nasul i impiedic respiraia. Aceasta provoac modificri de timbru vocal. Msurile de profilaxie se rezum la clirea organismului, iar cele terapice la administrarea de medicamente prescrise de medic. Guturaiul fetid este o boal cronic, insoit de atrofia mucoasei nasului i altor ci de respiraie. Aceast boial afecteaz i scheletul osos al coanelor nazale. In cavitatea nazal se formeaz numeroase cruste cu miros neplcut (fetid). Uneori mirosul este intr-atit de respingtor, incit ceilali copii nu pot edea alturi de bolnav. Aceast boal este insoit i ea de tulburri ale vorbirii. Polipii constituie nite formaiuni cenuii sau galbene-roze in meaturile nazale. Ei pot fi extirpai doar pe cale chirurgical. Respiraia copiilor, care au polipi in nas, este ingreuiat, ei sufer deseori de dureri de cap, de scdere a memoriei. Astfel de copii au o reuit slab. Bolile faringelui. Anghina este o boal infecioas acut, provocat de streptococ. Ea este insoit de inflamaia amigdalelor palatine. Apare frecvent de pe urma suprarcirii organismului, incepe cu indispoziie, febr, cefalee, frisoane, dureri in muchi i articulaii. Anghina cataral este de cea mai uoar form, insoit de careva inroirea amigdalelor i mucoaselor glotei. In caz de anghin lacunar in lacunele amigdalelor se formeaz pseudomembrane purulente. Anghina folicular se caracterizeaz prin formarea de puncte 62 supurative numeroase, care sint colonii de coci. Dup anghin pot s apar complicaii (inflamaii acute in urechea medie, reumatism, nefrite). Amigdalita constituie o inflamaie a amigdalelor, care apare de pe urma anghinelor frecvente. In amigdalit copilul simte dureri la deglutiie, din gur apare un miros neplcut. Procesele de inflamaie in rinofaringe pot provoca proliferarea amigdalelor rinofaringiene. Aceasta duce la formarea de adenoizi, care umplu aproape in intregime rinofaringele, iar uneori scoate din funcie respiraia nazal. Vorbirea devine neclar, gutural. Adenoizii se observ deosebit de frecvent la copii de virst precolar i colar mic. Din cauza respiraiei dificile copilul nu reuete s se odihneasc deplin nici ziua, nici noaptea, el devine apatic, somnolent. Memoria i atenia lui scad, copilul insuete slab materia de studiu. Adenoizii se extirpeaz pe cale chirurgical. Bolile laringelui. Din bolile laringelui fac parte laringita, care este inflamaia mucoasei laringelui. Laringita apare de pe urma hipotermiei, bolilor de rceal, supraincordrii coardelor vocale, fumatului. La inceputul bolii bolnavul simte c i se usuc in gur, il zgirie in git, apare apoi o tuse seac, vocea devine rguit sau dispare (afonie). Mucoasa faringelui capt o culoare roie-aprins, coardele vocale se tumefiaz i nu pot remargina complet. Remediul principal in laringit este odihna deplin a laringelui, din raia alimentar se exclud bucatele fierbini i picante. Importana aerului curat pentru organismul de copil. In dezvoltarea corect a

organismului copilului aerul curat joac un rol deosebit de mare. Aerul din incperile locative i colare conine mai mult bioxid de carbon decit aerul de afar. Deci, singele cedeaz in plmini o cantitate mai mic din acest gaz. Acumulindu-se in mediul intern al organismului, bioxidul de carbon frineaz activitatea vital a celulelor, reduce nivelul metabolismului in ele. Pe ling aceasta, in incperile locative i colare aerul conine, in cantiti mari, particule de praf i microbi, printre care exist i ageni de boli infecioase. Cind copiii se afl zilnic, pentru citeva ore, la aer liber, mai ales in livezi, parcuri, in cimp sau pdure, metabolismul gazos din plminii lor sporete considerabil. Aceasta constituie o condiie important de dezvoltare normal a organismului de copil. Iat de ce este atit de important s organizm regimul de zi al copiilor in aa fel, ca ei s se poat plimba nu mai puin de dou ore pe zi. In afar de aceasta, orele de cultur fizic se vor face de preferin afar, ori de cite ori se prezint ocazia. E greu de supraapreciat rolul antrenamentului de iarn al copiilor prin schiere, patinaj, jocuri sportive la aer liber, precum i al competiiilor, turismului i excursiilor la natur, efectuate in afara orelor de clas. O mare importan are i munca agricol pe lotul experimental colar. Pe vreme cald ferestrele claselor se in deschise, iar in timpul gerurilor de iarn sala de clas se aerisete la fiecare recreaie. 63 Se va acorda o atenie cuvenit i educaiei igienice a copiilor, precum i lucrului de iniiere a prinilor in aceast materie. Aerisirea obligatorie a odilor de locuit, mai ales inainte de culcare, somnul cu ferestruica deschis chiar i in anotimpurile reci, curarea umed a camerelor locative, inlturarea prafului de pe mobil cu o cirp umed toate acestea trebuie s devin obinuin nestrmutat pentru fiecare copil. Aflarea la aer liber timp de citeva ore pe zi, precum i aerisirea localurilor au un rol deosebit i in clirea organismului, deoarece sporete nivelul lui de rezisten fa de bolile de rceal. Intrebri de control. 1. Care sint particularitile structurii i funciei organelor respiratorii la copii? 2. Care sint cerinele igienice fa de orele de muzic la coal? 3. Ce tulburri patologice ale aparatului vocal cunoatei la copii? 4. Ce fel de boli ale organelor de respiraie sint frecvente la copii? 5. Ce rol are aerul curat pentru copii? Bibliografie 1. Antropova M. Igiena colar. Chiinu, 1972. 2. Cabanov A., Ciabovscaia A. Anatomia, fiziologia i igiena copiilor de virst precolar. Chiinu, 1977. 3. Petriina O., Popova G. Anatomia, fiziologia i igiena copiilor de virst colar mic.

Chiinu, 1988. 4. Gabovici P., Poznanschi S. Igiena. Chiinu, 1991. 5. abalov N. Copilul de la un an la trei. Chiinu, 1979. 6. Voidcalo ., Rudi M. De la trei la apte ani. Chiinu, 1978. 7. ., . . ., 1991. 8. . . 64 Tema 6. IGIENA SISTEMULUI LOCOMOTOR Structura unitii de curs 1. Dezvoltarea inutei. inuta normal i inute incorect. 2. Profilaxia inutei incorecte. 3. Cauzele dereglrii de inut a copiilor. 4. Piciorul plat. 5. Cerinele igienice fa de amenajarea slilor de studii pentru clasele primare. 1. Dezvoltarea inutei. inuta normal i inute incorect inuta normal. inuta, adic poziia in timpul ederii, ortostatismului, mersului, incepe s se formeze inc din mica copilrie. inuta normal sau corect este inuta cea mai potrivit pentru funcionarea aparatului locomotor i a intregului organism. Aceast inut se caracterizeaz prin curburile naturale moderate ale coloanei vertebrale, omoplaii simetrici (fr proeminene la marginile inferioare), umerii drepi, picioarele drepte i bolile plantare normale. Persoanele cu inut corect sint svelte: in capul drept, au muchi elastici, abdomenul strins, micrile armonioase, precise. inuta incorect se manifest prin spate rotund, curbura natural toracic a coloanei vertebrale pronunat (inuta cifotic), curbura lombar pronunat (inuta lordotic), prin deformarea ei in pri scolioz. Spatele rotund apare din cauza dezvoltrii insuficiente a sistemului muscular i in primul rind a muchilor dorsali. In consecin capul i gitul sint aplecate inainte, toracele turtit, umerii strini infa, abdomenul ieit puin inainte. Toate acestea sint i mai accentuate in inuta cifotic, deoarece in afar de muchii slab dezvoltai in acest caz se observ i modificri ale aparatului ligamentar al coloanei vertebrate: ligamentele sint intinse, mai puin elastice, din care cauz curbura toracic e mai pronunat. In inuta lordotic este extrem de pronunat curbura lombar, curbura cervical e mai mic, abdomenul ieit mult inainte. In scolioz se observ asimetria umerilor, omoplailor i a corpului in intregime. inuta incorect are o influen negativ asupra funciei organelor interne: se ingreuiaz travaliul inimii, plminilor, tractului gastrointestinal; se micoreaz capacitatea vital a plminilor; scade metabolismul; apar dureri de cap, oboseal sporit; scade pofta de mincare. Copilul devine adinamic, apatic, evit jocurile mobile. 65 2. Profilaxia inutei incorecte inuta incorect aprut in copilrie poate duce la deformarea sistemului osos. Ea poate

fi o urmare a ederii indelungate pe un loc, mai ales, dac scaunul i masa nu corespund virstei i proporiilor corpului copilului. De aceea profilaxia inutei incorecte cere exerciii fizice, jocuri mobile, plimbri la aer curat, care contribuie la intrirea sntii i aparatului locomotor. Copiii nu trebuie s doarm pe aternut prea moale sau in pat cu fund care se las mult in jos sub povara corpului. Tot odat copiii nu trebuie lsai s doarm pe aceeai parte. Se interzice s se in in poziie vertical copilul pin la trei luni, s se aeze pin la ase luni, s se in timp indelungat in picioare pin la 9-10 luni. Cind copilul se inva a merge, nu se recomand s-l inem de minu, pentru c in felul acesta poziia corpului lui devine asimetric; e mai bine s se foloseasc in acest scop nite bretele speciale. Nu vom permite copiilor s stea timp indelungat intr-un picior, de exemplu, pe trotinet. Vom avea grij ca micuii s nu stea pe loc in picioare i s nu ad pe vine mult timp, s nu parcurg distane mari (dozarea plimbrilor i a excursiilor), s nu duc greuti. Aceasta se refer in special la copiii slbii, bolnvicioi i la copiii rahitici. Pentru ca, jucindu-se cu nisip, copiii s nu ad mult timp pe vine, lzile cu nisip trebuie s fie prevzute cu scunele i mesue. In timpul leciilor i la mas copiii trebuie s ad drept. In acest scop se cere ca mobilierul s corespund inlimii i proporiilor corpului lor. Pentru ca copilul s poat sta comod i sigur, adincimea fundului scaunului trebuie s fie egal cu dou treimi din lungimea oldului, iar limea lui s depeasc cu 10 cm bazinul. Lungimea picioarelor scaunului trebuie s fie egal cu lungimea gambei plus piciorul (se va msura de la podea pin la genunchi), adugindu-se 2 cm pentru tocul de la inclminte. Dac scaunul e prea inalt, picioarele copilului nu ajung pin la podea i poziia e mai puin stabil. Dac scaunul e prea jos, copilul e nevoit s stea cu picioarele desfcute (poziie incorect), ori strinse sub scaun. In ultimul caz ele pot s amoreasc din cauza comprimrii venelor mari, ce trec sub genunchi. Diferena dintre inlimea mesei i a scaunului trebuie s dea posibilitate copilului s in liber coatele pe mas, fr s ridice sau s coboare umerii. Dac diferena e prea mare, copilul, stind la mas, ridic umerii, mai ales dreptul, atunci cind scrie ori deseneaz, iar dac e prea mic, el st girbovit. Pentru ca copilul s se poat rezema de sptarul scaunului, distana dintre sptar i marginea mesei trebuie s fie cu 3-5 cm mai mare decit lungimea diametrului toracic anteroposterior. In cazul acesta distana mas-scaun, adic distana dintre liniile verticale, coborite de la marginea din fa a scaunului i marginea dinapoi a mesei, devine negativ 66 marginea scaunului intr cu 2-3 cm sub marginea mesei. Dac distana mas-scaun e egal cu zero, deci verticalele lor coincid, i mai ales dac distana e pozitiv, deci scaunul e ceva mai

deprtat de la marginea mesei, copilul nu se poate rezema de sptarul scaunului cind lucreaz cu miinile pe mas. 3. Cauzele dereglrii de inut a copiilor La copiii de virst colar mic continu procesul de osificare a scheletului i de consolidare treptat a aparatului musculo-ligamentar. In aceast perioad tot sistemul locomotor al copilului se adapteaz intens la condiii i solicitaii noi. Copiii au de invat a ine corect creionul, stiloul, s stea un timp indelungat in banc la coal, iar acas la masa de lucru. Modul de via al copilului, obinuinele lui exercit anumit influen asupra coloanei vertebrale, ii formeaz inuta. Sub influena unor factori nefavorabili la copii apar relativ uor diferite deformaii ale coloanei vertebrale. Gravitatea acestor boli se manifest deosebit de vdit la elevii de virst mic i la preadolesceni, mai frecvent la fete decit la biei. Aceasta se explic prin mobilitatea sporit a bieilor, ceea ce contribuie la meninerea inutei i la corecia deformaiilor in curs de apariie. inuta este poza obinuit in stare ezind, statatic i in mers. Se consider corect inuta in cadrul creia toate cuburile coloanei vertebrale sint conturate uniform i moderat, capul st drept, umerii, scapulele i crestele ileonului formeaz o singur linie. inuta se modeleaz in procesul creterii, dezvoltrii fizice i formrii la copii a deprinderilor de a respecta corectitudinea pozei. O bun inut a copilului inseamn sobrietatea neforat a pozei lui. Obinuina de a lua un aspect ingrijit are motive nu numai estetice. inuta incorect are efecte negative pentru sntatea copilului: dereglri de respiraie, de circulaie sangvin, de digestie, spatele rotund, toracele pilnie impiedic buna funcionare a plminilor. Volumul lor vital este redus. Insuficiena de oxigen duce la dereglarea proceselor de oxidare, aceasta avind drept urmare o scdere a rezistenei organismului la factorii nefavorabili din mediul extern. Printre cele mai grave deformaii de inut este i scolioza. Ea nu este numai o deformare a scheletului, ci i cauz de dezvoltare incorect a muchilor. In cadrul scoliozei se strmut inima, plminii, ficatul. Din deformrile i inutele incorecte intilnite frecvent fac parte inuta astenic, spatele plat, spatele rotund. inuta astenic se caracterizeaz prin exagerarea curburilor cervicale i toracale ale coloanei vertebrale. Capul copiilor este aplecat, umerii sint trai inainte. Cutia toracic este 67 retras, scapulele proemineaz, abdomenul iese puin inainte, picioarele sint uor afectate in articulaiile genunchiului. Spatele plat se manifest in aplatisarea tuturor curburilor coloanei vertebrale. Umerii atirn i sint uor adui inainte, abdomenul proemineaz (mai ales, in partea inferioar). In caz de spate rotund este deosebit de accentuat curbura toracic a coloanei vertebrale.

Umerii sint adui mult inainte, curbura lombar este intrucitva aplatisat, abdomenul este foarte proeminent. Toate deformaiile de inut enumerate se explic prin astenia aparatului musculoligamentar, dereglarea armoniei muchilor, care susin coloana vertebral in poziie corect. Elevii care sufer de aceste deformaii obosesc repede. La lecie ei sint agitai i simt necesitatea de a-i schimba cit mai des poziia corpului. Cauzele de apariie a defectelor de inut, scoliozelor pot fi dezvoltarea insuficient a musculaturii; dezvoltarea neuniform a muchilor responsabili de meninerea coloanei vertebrale in poziie corect; anumite boli, bunoar rahitismul, in cadrul crora se deformeaz cutia toracic; regimul incorect de via al copilului; mobilierul ce nu corespunde inlimii i proporiilor corpului, lumina scund la masa de lucru (poza incorect); imbrcmintea incomod (sutienele jenante, cordoanele prea strinse sau prea libere). Copiii cu defecte de inut urmeaz s fie supravegheai in mod special. Se va avea mereu grij ca ei s respecte poza corect la lecii i la domiciliu. Ei vor fi aezai in bncile din rindul mediu. Rechizitele colare le vor purta nu in geni, ci in ghiozdane. La leciile de educaie fizic copiii cu defecte de inut nu sint separai in grupul special, ins cu ei se va face gimnastic de corecie. Gimnastica de corecie include exerciii de fortificare a muchilor, de ameliorare a coordonrii micrilor de recuperare a defectelor inutei, de consolidare a inutei corecte. 4. Piciorul plat La inut contribuie foarte mult forma piciorului. Dac forma e normal, extremitatea se sprijin pe bolta longitudinal lateral, iar bolta medial servete drept arc, ce asigur elasticitatea mersului. Dac muchii ce susin bolta plantar slbesc, toat greutatea cade asupra ligamentelor, care, intinzindu-se, fac piciorul plat. La persoanele cu picioare plate sufer funcia de sprijin a extremitilor inferioare, se inrutete irigaia lor cu singe, din care cauz apar dureri i chiar spasme musculare in ele. Picioarele asud, devin reci, se invineesc. Picioarele plate inriuresc asupra poziiei bazinului i coloanei vertebrale, din care cauz inuta devine incorect. Copiii cu picioarele plate merg anevoios: dau din miini, bocnesc, indoae mult 68 picioarele in genunchi i in articulaia oldului; mersul lor este incordat i stingaci. La aceti copii inclmintea ce rupe mai repede, se rod mai tare prile mediale ale tlpilor i tocurilor. Spre sfiritul zilei copiii se pling de obicei, c li-i strimt inclmintea, cu toate c dimineaa era bun. Toate acestea se explic prin faptul c din cauza supraincordrii din timpul zilei piciorul devine i mai plat, prin urmare, se lungete. Condiiile ce contribuie la dezvoltarea piciorului plat sint diferite, ca de exemplu:

rahitismul, astenia i dezvoltarea fizic slab, obezitatea, din cauza creia bolta plantar suport o greutate excesiv; poziia vertical de lung durat i mersul pin la virsta de 10-12 luni, mersul indelungat pe asfalt in inclminte moale i fr tocuri. Pentru prevenirea piciorului plat se recomand exerciii moderate pentru muchii extremitilor inferioare, bi zilnice, mersul descul. Mersul descul se recomand in special pe pmint moale sau pe nisip, deoarece in cazul acesta copilul transfer greutatea corpului pe marginea exterioar a boltei plantare i stringe degetele, contribuind in felul acesta la intrirea bolii plantare. Pentru copiii cu inuta incorect i picioarele plate, in cadrul exerciiilor de cultur fizic se introduc exerciii de corecie. 5. Cerinele igienice fa de amenajarea slilor de studii pentru clasele primare Mobilierul principal al slii de clas este banca (pupitrul i scaunul). Exist diferite tipuri de bnci, ins cea mai rspindit este banca Episman, deoarece satisface in mod optimal cerinele igienei i pedagogiei. In coli se folosesc de obicei bnci de dou persoane, mai rar, individuale, construite din lemn sau metal, potrivite pentru prelucrare sanitar. Cerina principal fa de banca colar este, ca s corespund proporiilor antropometrice ale copilului. Inlimea scaunului trebuie s echivaleze lungimii gambei i piciorului copilului plus 3 cm pentru tocul inclmintei. Un scaun prea inalt las picioarele fr sprijin. Cind inlimea scaunului este mai mic, se reduce suprafaa de sprijin a coapsei. Limea antero-posterioar a scaunului trebuie s constituie dou treimi din lungimea coapsei. Cind scaunul este mai lat, marginea lui apas vasele sangvine i nervii de sub genunchi. In afar de aceasta scaunul sub speteaz trebuie s fie un pic inclinat pentru a impiedica alunecarea de pe el. din punct de vedere igienic, sint de preferat spetezele alctuite din dou bare, ele asigurind dou suprafee de sprijin in regiunea sacro-lombar i in cea subscapular. Distana de la speteaza bncii pin la marginea pupitrului va egala cu diametrul anteroposterior al cutiei toracice plus 3-5 cm rezerv pentru excursiile ei de respiraie. 69 Distana de la marginea posterioar a pupitrului pin la marginea anterioar a scaunului, numit distan de edere, poate fi pozitiv (intre marginea pupitrului i marginea scaunului rmin pe orizontal ciiva centimetri), nul 8ambele margini se afl pe aceeai vertical) i negativ (marginea scaunului trece cu 3-5 cm sub marginea pupitrului). Distana negativ este de preferat: cind pupitrul are capac rabatabil, elevii lesne s se aeze, s se ridice i s lucreze nestingherii in timpul leciei. Inlimea pupitrului msurat la scaunul bncii (diferena) poate fi mare, mic i normal.

Cind diferena e mare exist pericolul de scolioz in dreapta. Cind diferena e mic, copiii sint nevoii s ad aplecai, ceea ce provoac deformaia numit spate rotund (gibozitate). Diferena normal asigur condiii fiziologice i igienice optime de lucru al elevului la banc. Tlpile se sprijin pe bar sau pe podea; elevul st pe toat limea scaunului, ine corpul corect, inclinind uor capul inainte; antebraele i miinile se afl libere pe pupitre. Poziia corect in banc poate fi asigurat, doar cind ultima corespunde inlimii copilului. Elevii claselor primare se impart in 3-4 grupe de virst, deci, in fiecare sal de studii se vor aranja respectiv bnci de 3-4 numere. Pentru a afla care numr de banc corespunde unui anumit copil, trebuie s tim inlimea lui. Msurarea inlimii elevului se face cu ajutorul dispozitivului antropometric sau unei rigle de 2 m cu gradaii din 10 cm in 10 cm, incepind de la 110 cm. Pentru a inlesni msurrile, pe rigl se scriu i numere de banc. De exemplu, in drept cu gradaia 110-119 cm se pune nr. 6, 120-129 cm nr. 7 .a.m.d. Folosind aceast rigl, putem determina concomitent inlimea copilului i numrul de banc, in care urmeaz s fie aezat. Intrebri de control. 1. Ce numim inut i care tipuri de deformaii ale ei intilnim la copii? 2. Prin ce se caracterizeaz inuta corect? 3. Cum trebuie s stea copiii la mas? 4. De ce criterii ne conducem in alegerea bncilor pentru elevi? 5. Care sint cerinele fa de organizarea muncii elevilor pe lotul experimental? Bibliografie 1. Antropova M. Igiena colar. Chiinu, 1972. 2. Cabanov A., Ciabovscaia A. Anatomia, fiziologia i igiena copiilor de virst precolar. Chiinu, 1977. 3. Petriina O., Popova G. Anatomia, fiziologia i igiena copiilor de virst colar mic. Chiinu, 1988. 70 4. Gabovici P., Poznanschi S. Igiena. Chiinu, 1991. 5. abalov N. Copilul de la un an la trei. Chiinu, 1979. 6. Vodcailo ., Rudi M. De la trei la apte ani. Chiinu, 1978. 7. ., . . ., 1991. 8. . . 71 Tema 7. NUTRIIA, ALIMENTAIA I DEZVOLTAREA COPILULUI Structura unitii de curs 1. Nutriia, alimentaia i dezvoltarea copilului. 2. Alimentele energetice. 3. Vitaminele.

4. Alimentaia copilului mic, precolar i colar. 5. Organizarea alimentaiei copiilor. 6. Igiena alimentaiei. 1. Nutriia, alimentaia i dezvoltarea copilului Prin nutriie se inelege totalitatea fenomenelor care se produc in corpul omenesc dup introducerea alimentelor. In acest sens, noiunea de nutriie este intrebuinat in locul noiunii de metabolism. Nutriie i alimentaie copilului reprezint capitolul cel mai important din puericultur, pentru c de acestea depind buna dezvoltare a copilului i starea sntii sale, mai ales in primul an. In timp ce alimentaia adultului urmrete intreinerea organismului i repararea unor pierderi celulare, la copil alimentaia trebuie s asigure in plus creterea tuturor esuturilor. Principiile alimentare fac parte din mediul extern i reprezint una din cele mai importante ci prin care mediul influeneaz organismul. Pe de alt parte, modificarea alimentaiei ne d posibilitatea s conducem, s dirijm dezvoltarea organismului copilului. Regimul alimentar trebuie s fie compus din: alimente generatoare de energie = hidrai de carbon i grsimi; alimente plastice = proteice (albuminoide); ap, sruri minerale i vitamine. Fiecare dintre acestea trebuie s se gseasc in alimentaie in anumite proporii, diferite dup virsta copilului i starea de sntate a acestuia. 72 2. Alimentele energetice Hidraii de carbon (glucidele) aduc aproximativ 70% din energia necesar organismului. De asemenea intervin in metabolismul substanelor proteice i grsimilor, uurind atit asimilaia, cit i dezasimilaia acestora. Hidraii de carbon sint absolut indispensabili pentru fixarea apei in esuturi. Dulciurile, pastele finoase, leguminoasele conin foarte muli hidrai de carbon. Cei mai simpli i mai cunoscui hidrai de carbon sint: lactoza (zahrul din lapte), zaharoza (din zahr), maltoza, amidonul (din grunele de cereale). In urma procesului de digestie, toi hidraii de carbon sint transformai in monozaharide (glucoz, dextroz, levuloz). Digestia lor incepe in gur, de aceea alimentele vor fi bine mestecate, pentru ca ptialina (enzima din saliv) s ptrund bine in bolul alimentar. Nevoile de hidrai de carbon ale copilului sint intre 10-16 g/kg corp i pe zi. Influena favorabil a hidrailor de carbon se traduce la sugari printr-o musculatur viguroas (atunci cind aceste alimente nu depesc ins 45-50% din totalul raiei alimentare). Grsimile (lipidele). Se gsesc atit in alimentele de origine animal, cit i in cele de origine vegetal. Grsimile reprezint sursa cea mai important de cldur i energie. In timp ce 1g de hidrai de carbon produce 4 cal, 1g de grsime produce 9 cal. Aceste alimente au rol in construirea celulelor unor esturi din organism i servesc ca suport vitaminelor A i D. In prima

copilrie, sursa cea mai important din grsimi o constituie laptele. Bila transform grsimea din alimente in prticele mici aceast aciune se numete emulsionare. Numai emulsionate, grsimile sint descompuse de lipaz (enzim a sacului pancreatic) in acizi grai i glicerin. In celulele care alctuiesc vilozitile intestinale, acizii grai i glicerina se transform din nou in grsimi, trec in limf, care le transport pin la celulele esuturilor. Cu cit copilul este mai mic, cu atit nevoia de grsimi este mai mare: 4,5-8g/kg corp i pe zi la sugar. Pin la 2 ani, aceste alimente trebuie s reprezinte 35-40% din raia total, iar dup aceast virst, numai 30%. Administrarea de cantiti mai mari d unele tulburri: pierderea poftei de mincare, vrsturi, diaree. Alimentele proteice (proteinele) sint absolut indispensabile vieii, pentru c ele fac construcia celulelor corpului omenesc. Sint constituite din carbon, oxigen, hidrogen i azot, de aceea se mai numesc i substane azotate. In compoziia lor mai intr: fosfor, fier i iod. Se gsesc in cantitate mare in alimentele de origine animal i mai puin in cele vegetale. Digestia lor incepe in stomac, unde sub influena pepsinei sint transformate in peptone. Tripsina pancreatic i erepsina sucului intestinal le transform mai departe in polipeptide i amino-acizi. Nu toate proteinele sint absolut indispensabile formrii esuturilor, pentru c numai 73 anumii amino-acizi au rol plastic important. Aceti amino-acizi se gsesc numai in structura unor anumite proteine (laptele este bogat in amino-acizi indispensabili creterii). Deci, la stabilirea regimului alimentar, se va ine seama de valoarea plastic a proteinelor. Necesitile zilnice ale copilului in aceste alimente sint: 2-2,8g/kg corp la sugarul alimentat natural; 3,5-4g la sugarul alimentat artificial; 3g la copilul intre 1 i 4 ani. In general, ele pot atinge 10-15% din totalul valorii calorice a alimentaiei. Apa face parte integrant din celulele organismului, de aceea este tot atit de necesar ca i alimentele. Cu cit copilul este mai mic, cu atit are nevoie de mai mult ap. Sugarul are nevoie de 125-150 cm3 de ap/kg corp. Apa are rol in metabolismul tuturor substanelor nutritive. De asemenea, are rol important in meninerea constant a temperaturii corpului; prin evaporarea sudorii, care conine 99,5% ap, corpul pierde o cantitate mare de cldur. Apa este suportul principal al tuturor schimburilor celulare. Lipsa de ap d tulburri cu atit mai grave, cu cit copilul este mai mic. Srurile minerale au un rol important in organism, intrind in compoziia fiecrei celule. Fr ele, viaa i mai ales creterea nu sint posibile un timp mai indelungat. Se inelege de aici importana lor mare pentru copil, la care creterea este intens. Dac alimentele nu conin cantitatea suficient de sruri, se produc tulburri numeroase, printre care i tulburri osoase (oasele devin moi, spongioase, se rup repede). Cele mai importante minerale necesare sint: calciul, fosforul, fierul, sodiul, potasiul etc. Prin fierberea alimentelor, srurile trec, in parte, in ap, de aceea fierberea trebuie fcut cu ap cit mai puin. 3. Vitaminele

Importana vitaminelor. In raia alimentar trebuie s fie prezente nite substane organice speciale, care au cptat denumirea de vitamine. S-a stabilit, c multe vitamine intr in componena fermenilor. Consumarea lor insuficient schimb mult activitatea organismului, ducind la tulburri metabolice i boli grave. Starea organismului, survenit in urma lipsei in alimentaie a unei ori altei vitamine, se numete avitaminoz. Starea organismului, survenit in urma administrrii insuficiente de vitamine, se numete hipovitaminoz. In alimentele, chiar bogate in vitamine, coninutul lor este mic. Pe ling aceasta, multe vitamine sint puin stabile. Ele se distrug sub aciunea temperaturii inalte, a razelor solare sau prin pstrare indelungat. Vitaminele se formeaz in special in plante. Cu alimentele vegetale nimeresc in organismul animalului. De aceea coninutul de vitamine in produsele animaliere depinde in mare msur de hrana animalului. Aa, laptele de var conine mult mai multe 74 vitamine decit laptele de iarn, deoarece vara vacile se hrnesc cu nutre proaspt, pe cind iarna cu fin, ce conine mai puine vitamine. Nevoia de vitamine la un om adult depinde in special de pierderea lor in legtur cu distrugerea parial, ce are loc in organism. La copil nevoia de vitamine e mai mare, intrucit pentru un organism in cretere ele sint necesare i ca un component al substanei vii neoformate. S-a stabilit, c multe vitamine intr in compoziia grupelor de fermeni ale moleculelor lor proteice. Legtura dintre vitamine i proteine ce confirm prin faptul, c tratamentul avitaminozei necesit administrarea vitaminelor i tot odat alimentarea bogat in proteine. Vitamina C sau acidul ascorbic. Se tie demult c in anii de foamete, precum i in timp de rzboi, in special, in sinul populaiei oraelor asediate aprea o boal numit scorbut. Scorbutul este o boal grea. La inceput se simte slbiciune general, oboseal, dureri de picioare, apoi incep s singereze gingiile, apar hemoragii in piele, muchi i organele interne; se tulbur funcia henatopoetic a mduvei osoase, ce dezvolt o anemie grav, scade rezistena la bolile infecioase. Bolnavii ins se vindec repede prin administrarea suficient a vitaminei C. Vitamina C se gsete in special in celulele vegetale vii. Deosebit de mult vitamin C se gsete in ptlgele roii (tomate), fructele de mcie, ceap verde, spanac, coacz neagr, lmii, portocale, mandarine, fragi, zmeur, agri, unele soiuri de mere. Prin pstrarea indelungat, uscarea i conservarea produselor, precum i prin prepararea iraional a bucatelor vitamina C se distruge parial sau in intregime. Vitamina A. In lips sau in insuficien de vitamin A in alimentaie se deregleaz vederea i apare o boal grav a ochilor, care poate avea drept urmare orbirea. Tulburri serioase apar in esuturile epiteliale, in special in piele i mucoase. In copilrie lipsa vitaminei A reine creterea organismului. In cea mai mare cantitate aceast vitamin se gsete in untura de pete. Ficatul, untul, glbenuul de ou, iar din produsele vegetale morcovul, spanacul, mcriul, ceapa verde, ardeiul rou .a. conin mult vitamin A. Mai precis, plantele nu conin vitamina A, dar carotina, din care in organismul animalului se formeaz vitamina A. Vitaminele grupei B. Ceea ce inainte se numea vitamina B, reprezint un amestec de

vitamine, aflate in seminele de cereale i de plante leguminoase, in alune, in varz, cartof, sfecl, morcov, ptlgele i salat. Deosebit de multe vitamine din aceast grup se gsesc in drojdia de bere. Din produsele alimentare relativ bogate in vitaminele grupei B sint glbenuul de ou, icrele, ficatul, rinichii, inima, unca, laptele. Insuficiena sau lipsa lor in alimente provoac boli grave. Oboseala, pierderea poftei de mincare, tendina la constipaii, clbiciunea muscular, incetinirea i reinerea creterii, unele boli de ochi, apariia frecvent de crpturi pe piele, tulburrile henatopoetice, tulburrile nervoase provin in urma insuficienei acestor vitamine in alimentaie. 75 Vitamina D. In copilrie lipsa sau insuficiena de vitamin in alimentaie duce la o boal numit rahitism. Rahitismul este o boal de copii, in special al celor mici, caracterizat prin dereglarea metabolismului fosfo-calcic al copilului. Ea se manifest in special in modificrile survenite in oasele scheletului i in muchi. In afar de vitamina D activ, in alimente se gsete de obicei provitamina, care se depune in piele. Sub aciunea razelor ultraviolete ale soarelui provitamina se transform in vitamin activ. Prin aceasta se explic mult cunoscutul fapt, c rahitismul apare mai frecvent la copiii, ce triesc in locuine umede, intunecoase, lipsite de aer curat i de soare, precum i la copiii, care triesc in condiii locative bune, ins se afl puin la aer curat. Se imbolnvesc de rahitism in special copiii prematuri, ori copiii alimentai artificial, precum i cei cu tulburri cronice de digestie i nutriie. Vara boala e mai puin frecvent decit iarna, deoarece copiii se afl mai mult la soare. Primele semne ale rahitismului apar mai frecvent in primul an de via. Copiii devin iritabili, dorm prost, la cel mai mic zgomot tresar. Apare hiperhidroza, in special in regiunea cefii. Micrile agitate ale capului pe pern provoac cderea prului de pe ceaf. In oase apar poriuni de ramolisment, care au drept urmare deformarea scheletului. De exemplu, cutia toracic se comprim in pri i proemineaz in fa (torace in caren), iar uneori pare infundat. Pot s apar deformri ale coloanei vertebrale i ale oaselor de la picioare. In cazuri grave se deformeaz i oasele bazinului, ceea ce ulterior se poate rsfringe nefavorabil asupra actului de natere. Copiii rahitici incep mai tirziu s imble, s se aeze, s stea in picioare; la aceti copii incepe mai tirziu decit la cei sntoi erupia dinilor. Rahitismul este o boal, care poate s dureze multe luni i s lase pentru toat viaa diferite deformaii osoase. 4. Alimentaia copilului mic, precolar i colar a) Alimentaia ntre 1 i 3 ani. Alimentaia in al doilea an al vieii este o trecere de la alimentaia sugarului la aceea a copilului mic. De la virsta de 10-12 luni, dup inrcare, sugarul este obinuit cu o alimentaie variat. Particularitile anatomo-fiziologice i modul deosebit de via. Particularitile anatomo-fiziologice i modul deosebit de via caracteristice fiecrei virste imprim i modaliti diferite de alimentaie. Hrana trebuie pregtir in condiii igienice, vesela trebuie s fie in stare de curenie

perfect, dar nu mai este necesar acea sterilizare strict, la fiecare mas, ca la sugar. Numrul de calorii necesare copilului intre 1 i 3 ani trebuie s fie, in medie, intre 75 i 90 cal/kg corp in 24 de ore. Ca i pentru sugar, hrana trebuie s aduc toate principiile alimentare in proporii bine echilibrate. 76 Proteinele sint necesare in cantitate de 3-4 g/kg corp in 24 de ore. Proteinele animale conin unii amino-acizi indispensabili pentru dezvoltare; de aceea trebuie s fie in proporie de 60% cantitatea total de proteine. Fa de raia caloric global, proteinele trebuie s acopere 1015% din numrul total de calorii din 24 de ore. Lipidele sint necesare in cantitate de 4-5 g/kg corp in 24 de ore. Cele mai des intrebuinate sint grsimile de provenien animal, reprezentate in special prin unt. Lipidele trebuie s reprezinte, in medie, 40% din raia caloric zilnic. Glucidele se dau in cantitate de 10-12 g/kg corp in 24 de ore. Ele acoper 45-50% din caloriile totale ale unei raii zilnice, bine intocmite. O alimentaie variat, echilibrat, preparat corect aduce i cantitile necesare de sruri minerale i vitamine, de aceea in mod normal aceste substane nu vor fi administrare sub form de preparate medicamentoase. Numrul meselor poate s fie pin la 1,5 an acelai ca la sugarul mare, adic 5 intr-o zi. De la 1,5 an se recomand 4-5 mese. Dar, in timp ce la sugar, raia total este repartizat in mod egal la numrul de mese, dup virsta de 1 an se dau numai 3 mese principale i 2 gustri. Mesele principale trebuie s fie date la o distan intre ele de cel puin 5 ore. Astfel, dimineaa se d o mas (Micul dejun), cu o valoare caloric de 15-20% din totalul raiei, masa de prinz trebuie s cuprind 40-50% din totalul raiei, iar masa de sear (cina), 20-30%. Intre mesele principale se dau 1-2 gustri (la orele 10 sau 10 i 16), reprezentind numai 10-15% din numrul total de calorii necesare in 24 de ore. Laptele nu trebuie s depeasc 500-600g in 24 de ore. Trebuie de avut grij ca alimentele s fie bine mestecate, copilul s nu fie grbit cind mninc. Ora de mas trebuie respectat totdeauna. Educaia copilului trebuie s cuprind i grija pentru deprinderea copilului de a minca in mod corect i igienic. Miinile vor fi splate totdeauna inainte i dup fiecare mas, copilul va minca aezat pe un scunel potrivit, imprimindu-i-se grija de a nu se murdri. Cantitatea alimentelor date la o mas nu trebuie s depeasc 300-350 cm3. Dac nu vrea s mnince, copilul nu trebuie distrat cu cintece, poveti sau jucrii, dar trebuie insistat, pentru c uneori nu este vorba de lipsa poftei de mincare, ci numai de un capriciu. Alctuirea regimului. Masa de diminea se servete intre ora 7 i 8 i se compune din 250g de lapte simplu sau cu fiertur de cafea mal sau cacao. Copiii nu se satur cu lapte simplu, de aceea se va da i o

felie de piine cu unt sau gri cu lapte (250g), iar uneori ceai (de tei, izm, chimen) cu piine cu unt, miere sau biscuii). Gustarea se d la ora 10 i orele 16-17. Mincarea servit la aceast mas trebuie s fie compus in special din fructe sau legume proaspete crude. Alteori, acestea vor fi inlocuite cu piine cu unt i brinz, miere sau marmelad, piine cu unc slab etc. 77 Masa de prinz se servete intre orele 12 i 14 i reprezint masa principal. Trebuie alctuit din dou feluri de mincare i un desert. Primul fel este, de obicei, o sup. La aceast virst, supa nu este un aliment indispensabil, uneori ea poate lipsi din regimul zilnic. Nu trebuie dat in cantitate mai mare de 150-200g, altfel umple stomacul copilului i nu mai poate fi administrat al doilea fel, mai bogat in calorii. Supele vor fi intotdeauna imbogite cu finoase (gri, orez, glute de gri) i unt, smintin sau ou. Se pot da i supe acrioare (cu bor, lmiie), care plac copiilor. Cind felul intii nu este o sup, va fi constituit din: o salat de cruditi, mmligu cu brinz, papanai din brinz de vac, un ou fiert sau omlet. Al doilea fel aduce cel mai mare numr de calorii pentru aceast mas. Trebuie s se in seama ca aceast bogie caloric s fie dat de mincruri concentrate, cu volum nu prea mare, care s nu incarce stomacul copilului. Acest fel trebuie s fie pregtit cit mai variat, uneori avind ca baz carnea, alteori legumele sau finoasele; 1-2 zile pe sptmin, regimul nu va conine carne. Desertul va fi mai consistent in zilele fr carne i va fi compus din: prjituri cu crem, fric sau marmelad, un finos cu lapte, crem dulce din brinz de vaci. Alteori se vor da fructe crude, coapte sau fierte (compot). Masa de sear (intre orele 19 i 20) va fi compus dintr-o mincare uoar, fr carne, mai ales pe baz de finoase i lapte. Se indic urmtoarele la aceast mas: cafea cu lapte, biscuii, piine cu unt i brinz sau miere, brinz cu smintin i piine, iaurt cu zahr i biscuii, gri cu lapte, o budinc de legume sau finoase, mmligu cu unt i brinz sau un ou moale i la completare fructe. b) Alimentaia copilului precolar (3-7 ani). Regimul alimentar la aceast virst trebuie s fie variat i abundent. El trebuie s acopere caloriile necesare: 70-80 cal/kg corp in 24 de ore. De asemenea, trebuie s fie echilibrat din punct de vedere al raportului dintre proteine, lipide i glucide, inind seama c precolarul are nevoie de: 2-2,5 g de proteine/kg corp pe zi; 2-3 g de lipide/kg corp pe zi; 10-12 g de glucide/kg corp pe zi. In alctuirea regimului se ine seama de particularitile anatomiei i fiziologiei acestei

virste, ca i de gustul copilului. Creterea in greutate i inlime continu, dar intr-un ritm mai lent, in schimb activitatea muscular i cerebral sint intense. Aparatul digestiv, in continu perfecionare, nu funcioneaz inc la fel ca la adult, de aceea copilul precolar nu poate s mnince la fel ca adultul. Numrul meselor este inc mare: 4 pe zi. Masa de diminea trebuie s 78 cuprind 20-25% din totalul de calorii, cea de prinz 40-45%, gustarea 10%, iar masa de sear 2030%. Hrana cea mai consistent va fi gata dimineaa i la prinz. Laptele va fi redus la 400g in 24 de ore i va fi dat dimineaa sau seara, socotindu-se in aceast cantitate i laptele necesar pentru pregtirea unor mincruri. Grsimile vor fi reprezentate nu numai prin unt, ci i prin alte grsimi animale i vegetale. Oul poate fi dat chiar in fiecare zi. Carnea se f fiart, dar nu mai trebuie tocat, ci fript la grtar sau prjit. Nu se va da carne la masa de sear. Finoasele constituie un material energetic important, de care copiii au nevoie la aceast virst. Legumele i fructele sint foarte necesare nu numai pentru aportul de sruri i vitamine, dar i pentru c se opun tendinei fiziologice la constipaie. Vitaminele foarte necesare dezvoltrii copilului vor fi date in plus prin adugarea de sucuri proaspete (lmiie, roii. Morcovi, sfecl) la mincarea fiart, inainte de a fi servit. Orele de mas pot fi aceleai ca i pentru copilul mic. Gustarea de la ora 10 poate fi suprimat. Copilul precolar va minca la mas cu prinii, perfecionindu-i inuta in timpul mesei i bunele deprinderi, in general. Alcoolul, condimentele sint interzise. Se permit murturile (mai ales pregtite cu ap srat, nu oet) i se vor evita crnurile conservate, vinatul c) Alimentaia copilului colar (7-15 ani). In aceast perioad copilul are o cretere intens. Cheltuiala energetic este mare, din cauza activitii sporite prin invtur i micare. Nevoile calorice sint intre 70-50 cal (corp intr-o zi. Echilibrul intre diversele principii alimentare trebuie de asemenea respectat. Nevoia de proteine este de 2-3 g/kg corp intr-o zi, de lipide intre 1,5 i 2 g, iar de glucide intre 8 i 10 g/km. Prin viaa sedentar, colarii au tendina la constipaie de aceea vor da alimente bogate in celuloz, care intrein contraciile intestinului i evacuaia acestuia. Piinea neagr este foarte indicat in hrana colarilor: conine celuloz, impiedic tendina la constipaie i in plus este bogat in sruri i vitamina B2. Vitaminele sint necesare i la aceast virst, deci mincrurile fierte vor fi imbogite cu sucuri bogate in vitamine. De asemenea, colarii vor consuma fructe i legume crude. Se vor da trei mese principale i o gustare. colarii vor minca aceleai feluri ca adulii, pregtite ins fr condimente. Orice butur alcoolic este interzis. 79 5. Organizarea alimentaiei copiilor Alctuirea meniului. Meniul se alctuiete impreun cu reprezentantul personalului

medical pentru o sptmin, alegind produsele alimentare in funcie de virsta grupei de copii, in corespundere cu necesitile organismului lor i folosind tabelele, ce indic compoziia i valoarea caloric a alimentelor. Meniul trebuie s prevad zilnic o cantitate suficient de vitamine i substane minerale. Nu trebuie s se repete in timpul zilei aceleai mincruri. In timpul sptminii se recomand s se varieze forma i modul de preparare al aceluiai produs alimentar. De exemplu, cartofii se vor servi sub form de cartofi fieri, pirjoale de cartofi, pireu de cartofi, cartofi prjii .a. Organizarea alimentaiei. Se va avea grij, ca in primul rind s-i spele miinile is se aeze la mas copiii, care mninc incet. Pentru a deprinde un copil cu mincarea, pe care el o refuz s mnince, i se va servi acest fel de mincare in porii mici. Afar de aceasta educatoarea il va aeza la masa copiilor, care o mninc cu plcere. Dac copilul nu vrea s mnince toat poria, el nu trebuie silit, pentru c normele de alimente servite sint medii nu se ine seama de particularitile i cerinele individuale. Copilul singur face corectrile necesare, refuzind s-o mnince in intregime, ori, dimpotriv, cerind s i se mai dea. Dac, ins, copilul mninc sistematic, mai puin decit se cuvine, devine agitat i adaug puin in greutate, el trebuie artat medicului. Deseori copiii nu mninc poria in intregime, pentru c obosesc. Cei virstnici trebuie s le vin in ajutor i s-i hrneasc. Copiii trebuie invai s mnince supa in intregime lichidul impreun cu desimea, carnea cu garnitura. Nu trebuie s silim copilul s mnince la mas mult pine, pentru ca el s poat minca in intregime felul doi. Dac felul doi este o mincare uscat, se poate servi odat cu felul doi i felul trei compot sau chisel. Aceasta se recomand, in special, pentru copiii, care secret puin saliv i, ca urmare, mestec incet i in timp indelungat in gur alimentele. Alimentarea acas trebuie s fie un supliment la alimentarea din instituiile de copii (medicul sau educatorul trebuie s explice acest lucru prinilor). Nu se admite ca inainte de plecare de acas, copiii s fie hrnii in aa fel, ca s nu-i poat minca poria la instituie. Pe ling aceasta, o influen negativ asupra poftei de mincare a copilului exercit dulciurile (bomboane, copturi, pesmei), pe care le aduce de acas i pe care le mninc intre mese. Cultivarea deprinderilor igienice in timpul mesei. Copiii trebuie deprini s-i spele numaidecit miinile inainte de mas, s ad corect la mas, s nu se sprijine de speteaza scaunului, s nu in coatele pe mas, s se foloseasc de tacimuri, s nu in lingura i furculia 80 cu pumnul, dar cu trei degete ale miinii drepte, s nu mnince cu lingura, ceea ce se poate minca cu furculia, s nu bea din farfurioar. Copiii de 6-7 ani trebuie invai s se foloseasc de cuit, s taie cu el carne, castravei, roii, mere. Cei care au guturai, trebuie s-i curee bine nasul cu

batista inainte de a se aeza la mas. In timpul mesei copiii nu trebuie s se grbeasc, s se distrag, s se joace cu tacimurile, s bage in gur prea mult mincare, s vorbeasc cu gura plin, s clefeasc cu buzele i s mnince cu zgomot. Cu lingura sau cu furculia se va lua doar atita mincare cit incape in ele. Oasele sau bucelele de alimente, pe care nu sint in stare s le mestece, copiii le vor scoate pe neobservate cu lingura sau furculia apropiat de gur i le vor pune pe marginea farfuriei. Copiii trebuie deprini s-i tearg gura cu ervetul nu numai dup mas, dar i in timpul ei. Celor mici li se imbrac inainte de mas pieptare, iar pentru cei mari se pun pe mas erveele de hirtie in pahar. Toi copiii trecui de 3 ani ii vor clti gura dup mas cu ap cald. 6. Igiena alimentaiei Cerinele fa de produsele alimentare. Produsele alimentare, aduse in instituiile de copii, trebuie s fie proaspete i de calitate bun, s nu conin impuriti i microbi patogeni .a. Produsele alimentare aduse trebuie supuse unui control sanitar, iar rezultatele fixate intr-un registru special. La cea mai mic bnuial in ce privete calitatea produsul alimentar in cauz trebuie separat de celelalte i supus unui examen de laborator suplimentar. Fiecare instituie, ce organizeaz alimentaia copiilor, trebuie utilat cu frigidere. Bucatele se distribuie indat dup preparare pentru a preveni intoxicaiile alimentare i pentru a pstra vitaminele din ele i calitile gustative. Dac dup distribuire mai rmin mincruri preparate, inainte de a le servi ele trebuie inclzite pin la fierbere ori prjite. Se interzice categoric s se amestece mincrurile rmase cu cele proaspt preparate. Produsele alimentare trebuie inute i prelucrate in aa fel, ca s se pstreze la maximum vitaminele din ele. Se va avea in vedere, c unele din ele se distrug sub aciunea oxigenului din aer, luminii i temperaturii inalte. Cea mai puin stabil este vitamina C. Pentru ca s se pstreze mai bine vitaminele, legumele trebuie aduse in blocul de alimentare, curate i splate, chiar inainte de prepararea bucatelor; legumele i cartofii pregtii pentru a fi fieri se pun in ap clocotit, inchizind bine oala sau cazanul cu capacul. Alimentarea cu ap. Instituiile de copii trebuie s fie asigurate cu ap pentru prepararea bucatelor i but, pentru intreinerea igienic a incperilor i pentru cultivarea deprinderilor igienice la copii. In grdiniele i creele de zi se prevd 75l de ap, in cele sptminale 100l de ap pe zi pentru fiecare copil. 81 In localitile, unde lipsesc conductele de ap, se instaleaz surse locale de ap. Sursa cea mai de valoare din punct de vedere igienic este fintina artezian. Se pot folosi fintini obinuite, dar in acest caz se cere respectarea msurilor stricte de protecie a fintinii de murdrii. Se interzice s se spele rufe, s se colecteze gunoi, s se adape vitele ling fintin. Apa din fintin se scoate cu cldarea comun prins in acest scop. Pentru instituiile de copii se interzice s se ia ap din riu mai jos de locul, unde se cltesc rufele, se adap vitele, se scald oamenii.

In instituiile pentru precolari conducta de ap rece i cald trebuie instalat in toaletele situate ling camerele pentru grupe, in izolator, in cabinetul medicului, in incperile destinate pentru splarea vaselor i a rufelor. Toaletele pentru copiii de virst anteprecolar se utilizeaz cu cite dou spltoare, avind inlimea de 45-50 cm, un canal de scurgere i o chiuvet pentru splarea oalelor. Intrebri de control. 1. Care sint particularitile metabolismului in perioada de cretere a copilului? 2. Ce compoziie i valoare caloric trebuie s aib raia alimentar a copiilor? 3. Ce condiie trebuie s indeplineasc meniul in instituiile precolare, colare? 4. Care sint cerinele fa de produsele alimentare in condiiile de pstrare ale acestora? Bibliografie 1. Antropova M. Igiena colar. Chiinu, 1972. 2. Cabanov A., Ciabovscaia A. Anatomia, fiziologia i igiena copiilor de virst precolar. Chiinu, 1977. 3. Petriina O., Popova G. Anatomia, fiziologia i igiena copiilor de virst colar mic. Chiinu, 1988. 4. Gabovici P., Poznanschi S. Igiena. Chiinu, 1991. 5. abalov N. Copilul de la un an la trei. Chiinu, 1979. 6. Vodocailo ., Rudi M. De la trei la apte ani. Chiinu, 1978. 7. ., . . ., 1991. 8. . . 82 Tema 8. BOLILE INFECTO-CONTAGIOASE LA COPII I PROFILAXIA LOR Structura unitii de curs 1. Boli infecto-contagioase. Concept i evoluie. 2. Noiune de imunitate, tipurile ei. 3. Profilaxia prin vaccinare. Vaccinrile curente la copil. 4. Bolile i comportamentul copilului. 1. Boli infecto-contagioase. Concept i evoluie Numim boli infectocontagioase sau transmisibile bolile cauzate de microorganisme patogene (microbi, virusuri) i care se transmit de la bolnav la omul sntos. Contaminarea se face de cele mai multe ori prin excrementele bolnavilor (fecale, urin, expectoraie) sau prin obiecte contaminate (vesel, imbrcminte, cri etc.). Alteori boala se transmite prin aer (grip, varicel, rujeol) sau prin intermediul insectelor (malaria prin inari, tifosul exantematic prin pduchi etc.). Cu alte cuvinte, fiecare microorganism patogen recunoate o anumit poart de intrare. Cunoaterea acesteia folosete la prevenirea bolii. La fel de util este i cunoaterea modului in care agentul patogen este eliminat din organismul omului bolnav. De asemenea trebuie tiut c exist i oameni sntoi care pot transmite microbi patogeni. Acetia sint aanumiii purttori de microbi. Tocmai prin faptul c nu manifest semne de suferin, ei sint

foarte periculoi, putind rspindi boala prin srut, tuse, strnut, materii fecale etc. Pentru acest motiv copiii nu trebuie srutai, mai ales pe buze, nu numai de persoanele strine, dar chiar de membrii familiei. Ptrunderea microbilor patogeni in organism nu este urmat totdeauna de boal. Apariia bolii este condiionat pe de o parte de puterea i numrul microbilor invadatori, iar pe de alt parte de rezistena organismului invadat. Animalele (bolnave sau purttoare de bacili) in deosebi cele domestice cu care copiii vin adesea in contact pot fi izvor de infecie (bruceloza, toxoplazma etc.). Transmitorii mecanici ai infeciilor intestinale sint mutele de cas. Este posibil transmiterea intrauterin a germenilor prin placent de la mam bolnav la ft (sifilisul, rujeola, gripa, variola, hepatita epidemic etc.). 83 Bolile infecioase se impart in acute i cronice. Numim o infecie acut, cind semnele ei dispar dup ce evolueaz o anumit perioad de timp (pojarul, scarlatina, varicela). Infecia cronic se caracterizeaz prin alternarea perioadelor de stingere a bolii, uneori de insntoire aparent, cu izbucnirile fenomenelor acute ale bolii (tuberculoz, sifilis etc.). Toate bolile infectocontagioase au o evoluie asemntoare, caracterizat prin succesiunea unor acelorai perioade i anume: Perioada de incubaie reprezint intervalul de timp de la ptrunderea agentului bolii in organism i pin la ivirea primelor semne de boal. In aceast perioad se d lupta intre microbul invadator i mijloacele de aprare ale organismului invadat. Aceast perioad in dependen de caracterul bolii i strii organismului poate s se prelungeasc de la citeva ore pin la citeva luni. In decursul acestei perioade microbii se inmulesc in organism, dar nu manifest dureri. Perioada de invazie (prodromal) corespunde apariiei primelor semne de boal. Perioada de stare sau de boal propriu zis dureaz atita vreme cit semnele de boal instalate se gsesc in plin desfurare. Perioada de convalescen este intervalul de timp imediat urmtor dispariiei semnelor de suferin, marcheaz trecerea de la o boal la insntoirea complet. Asistena medical de inalt calificare acordat in ara noastr in mod gratuit tuturor copiilor a contribuit la scderea frecvenei acestor boli, prin organizarea msurilor de prevenire (profilaxie). De asemenea, prin educaia sanitar dus de toi activitii sanitari, copiii sint adui la medic de la primele semne de boal ceea ce permite aplicarea la timp a tratamentului, prevenirea complicaiilor, ca i a extinderii bolii (prin izolarea copilului bolnav). Cunoaterea duratei perioadei de incubaie la diferite boli este necesar pentru a determina termenii izolrii copiilor, ce au fost in contact cu bolnavii (carantina). In timpul stabilirii carantinei pentru copiii ce au fost in contact cu bolnavul contagios, medicul aduce la cunotin instituia respectiv, pe care o frecventeaz copilul. Copiii ce se afl in carantin sint izolai i supravegheai. Durata carantinei pentru copiii ce au fost in contact cu bolnavii pe o perioad egal cu perioada de incubaie.

2. Noiune de imunitate, tipurile ei Starea de rezisten a organismului fa de bolile infectocontagioase poart numele de imunitate, i poate fi de dou tipuri: innscut sau dobindit in cursul vieii. La rindul ei, imunitatea dobindit se poate cpta fie in mod natural, prin boal, fie in mod artificial, prin vaccinare. Multe din bolile infectocontagioase apar la om numai o dat in via, lsind in urma lor o imunitate durabil. Organismul vindecat devine imun (rezistent) la o nou infecie cu 84 acelai microb. Cu cit copilul este mai mic i cu cit starea de nutriie este mai deficitar (distrofie), cu atit pericolul este mai mare. In primele 6 luni de via, copilul alimentat natural posed o marcat capacitate de aprare impotriva multor boli transmisibile, datorit anticorpurilor pe care-i primete odat cu laptele matern (imunitate pasiv). Pe de alt parte, prin maturizarea insuficient a organismului, nediferenierea mecanismelor de incubaie i reglri nervoase, prin urmare, prin reacii imunologice slabe. Din aceast cauz bolile copiilor la virsta de sugar au tendina de generalizare, de antrenare a intregului organism in procesul patologic i evolueaz atipic. Cu cit copilul este mai mic, cu atit mai atipice sint manifestrile bolii. 3. Profilaxia prin vaccinare Vaccinarea este o metod de imunizare activ de cea mai mare importan pentru scderea bolilor transmisibile. Prin introducerea in organism, in doze crescinde, a germenilor atenuai, omorii sau a toxinelor lor, iau natere anticorpi specifici care apr copilul de imbolnvire. Aceast metod de imunizare se numete vaccinare. Imunitatea conferit de vaccinare dureaz numai o perioad de timp, de aceea este necesar revaccinarea, pentru refacerea imunitii. Cele mai cunoscute vaccinri ce se fac in perioada copilriei sint: a) Vaccinarea B.C.G. (antituberculoas) are ca scop creterea rezistenei specifice a organismului fa de infecia tuberculoas. Aceast vaccinare trebuie fcut in maternitate la toi nou-nscuii la termen. Se intrebuineaz o tulpin special de bacili tuberculoi bovini, lipsii complet de virulen, dar capabili s determine imunitate (bacilii Calmette-Guetini). Vaccinul se administreaz pe cale bucal sau percutanat. In majoritatea cazurilor, dup 3-6 sptmini, reacia la tuberculin devine pozitiv i arat eficacitatea vaccinrii. Imunitatea cptat astfel dureaz 3-4 ani, dup care este necesar revaccinarea. In prealabil trebuie fcut reacia la tuberculin i, dac se obine un rspuns negativ, se aplic revaccinarea. Imbolnvirea de tuberculoz i mortalitatea prin aceast boal este de zece ori redus la indivizii vaccinai fa de cei nevaccinai. b) Vaccinarea antivariolic imunizeaz copilul impotriva variolei, boal eruptiv foarte grav cauzat de un virus. Datorit acestei vaccinri, variola este astzi o boal aproape disprut. Vaccinarea se face in perioada de sugar, intre 3 i 9 luni. Copiii sint vaccinai pe cale cutanat. Se face o zgarietur superficial, de obicei pe bra, i se aplic o pictur de vaccin. Dup 4 zile apare o mic umfltur roie, care se mrete. In ziua a 6-a se transform intr-o bic plin cu un lichid clar, care devine tulbure in ziua a opt. Din ziua a 11-a, leziunea se usuc treptat i apare o crust, care cade la trei sptmini de la vaccinare i las o cicatrice durabil,

85 mrturie a imunizrii. Paralel cu modificrile locale, incepind din ziua a asea, copilul prezint i reacii generale (febr, nelinite, lipsa poftei de mincare). Complicaiile ce se pot ivi sint rare: erupii generalizate, encefalit, piodermit. In aceste cazuri, este necesar internarea, de urgen, in spital. Nu vor fi vaccinai copiii care au prezentat convulsii, boli ale sistemului nervos, eczem, tuberculoz. In caz de febr, dispepsie, vaccinarea se amin. La 7 ani se face revaccinarea, care evolueaz fr reacia puternic intilnit la prima vaccinare. c) Vaccinarea antipoliomielitic a devenit cel mai eficace mijloc de combatere a bolii. Se practic incepind de la virsta de 4-6 luni, la interval de 1-2 luni de alte vaccinri. Vaccinul se prepar cu virus omorit i se administeaz prin injecii subcutanate. Se fac in total 3 injecii, la distane de cite 3 sptmini. Imunitatea se instaleaz dup 8 zile de la a doua inoculare. Dup un an este nercesar revaccinarea (o singur injecie). Reaciile postvaccinate sint foarte uoare, aproape neobservate. Contraindicaii: orice boal acut, starea febril, convalescena de boal contagioas. De asemenea nu vor fi vaccinai copiii contactai de bili contagioase. d) Vaccinarea antidifteric are o puternic aciune imunizant. Se face din perioada de sugar (intre 6 i 8 luni). Se folosete anatoxina difteric (toxin creia is-a distrus toxicitatea, dar i s-a meninut valoarea imunizant). Se fac dou injecii intramiscilare, la interval de 30 de zile. Reaciile postvaccinale sint aproape inexistente. In caz de boli febrile sau piodermite, vaccinarea se amin. Revaccinarea se face dup 6 luni. a virsta de 3 i 7 ani se repet revaccinarea (cite o singur injecie). e) Vaccinarea antigripal este un mijloc eficace de prevenire a gripei. Vaccinul este preparat cu virus gripal viu atenuat sau omorit. Se face o singur injecie subcatanat. Vaccinul uscat se administreaz prin pulverizarea intranazal. Dup 1-3 sptmini se instaleaz imunitatea, care dureaz intre 3 i 6 luni. In afar de aceste vaccinri obligatorii, se poate face in scop preventiv vaccinarea antitetanic i contra tusei convulsive. Vaccinarea antitifoparatific nu se practic sau 5 ani. In afara de aciunea preventiv, unele vaccinri se fac i cu scop curativ, in caz de tetanos, difterie etc. Datorit imunizrilor active, boli grave (variola, febra galben) sint pe cale de dispariie, iar altele sint in scdere continu. De aceea, vaccinarea in mas a populaiei constituie metoda cea mai sigur de prevenire a multor boli transmisibile. 86 4. Bolile i comportamentul copilului Rujeola (pojarul). Germenul pojarului este un virus filtrat, extrem de sensibil la aciunea factorilor fizici ai mediului extern. In afara organismului omenesc virusul moare repede. Pe ling

c este puin rezistent, virusul pojarului mai este fugace (se rspindete cu curentul de aer prin gaura cheilor, crpturi). Copiii sun 1 an i de virst colar se imbolnvesc de pojar relativ mai rar. Izvorul de infecie este numai omul bolnav care-i contagios din prima zi a perioadei prodromale i timp de patru zile dup apariia erupiilor. Infecia se rspindete prin aer. Imunitatea se dezvolt in urma bolii i se pstreaz toat viaa. Cazurile de imbolnvire repetat sint rare Clinica. Perioada de incubaie a pojarului ine 9-10 zile, uneori pin la 17 zile. La copiii supui sertoprofilaxiei, perioade de incubaie se poate prelungi pin la 21 de zile. Perioada prodromal dureaz 3-4 zile. In timpul ei se observ creterea temperaturii, apariia catarurulor mucoaselor nasului (rinit seroas, purulent), laringelui, ochilor (conjunctivit, fitofobie). Pentru pojar este caracteristic simptomul Belechi-Filatov: pe mucoasa obrazului la nivelul incisivilor inferiori apar pete albe mrunte i fine inconjurate de un cerc rou. Acesta este simptomul cel mai precoce, apare cu dou zile inainte de erupii i dispare in prima i a doua zi de erupie. Al doilea simptom important este enantemul, care reprezint nite pete roii pe mucoasa palid a palatului moale i dur. Afar de aceste simptoame la copiii mici se observ scaune lichide frecvente, tulburri de somn, poft de mincare, capricii. La cei mai mari, la sfiritul perioadei prodromale apar dureri de cap, vrsturi, hemoragii nazale, dureri difuze in abdomen. Perioada erupiei incepe in ziua a 4-5 a bolii, cu o nou ascensiune a temperaturii (pin la 39-40o), intensificarea intoxicaiei i catarurilor mucoaselor. Erupiile au caracter maculopapulos, se rspindete de sus in jos, las dup sine pigmentaie (in 5-8 zile). Prima zi erupiile acoper faa, capul, gitul, a doua zi trunchiul, a treia zi membrele. Pielea e umed, transpiraia i secreia glandelor sebacee e mrit. Apoi temperatura scade critic sau litic, starea general se imbuntete, slbesc catarurile. Forma grav a pojarului se observ mai des la copiii trecui de 4-5 ani. Este insoit de intoxicaie general foarte pronunat, uneori de sindrom encefalitic sau meningoencefalitic, hemoragii nazale. Cele mai frecvente complicaii ale pojarului sint laringita, pneumonia, stomatitele, encefalitele, cheratitele. 87 In formele tipice diagnosticarea pojarului nu prezint dificulti. Ins in cazurile cind o parte din simptoamele caracteristice lipsesc, diagnosticul devine dificil i mai intii de toate boala trebuie difereniat de rubeol. Tratamentul. Aflarea indelungat la aer liber curat, alimentarea regulat, alimentele uor asimilabile imbogite cu vitamine A, B1, C. In perioada acut a pojarului este necesar ingrijirea minuioas a ochilor i cavitii bucale. In ochi se picur cite 1-2 picturi de untur de pete sau

ulei de vazelin steril de 2-4 ori pe zi; dimineaa i seara se face toaleta ochilor (se spal cu soluie 2% de acid borix). Este foarte important ingrijirea pielei (bi igienice, friciuni, splturi). Profilaxia. Comunicare urgent, izolarea, asisten medical la domiciliu tuturor bolnavilor acui, primirea organizat a copiilor in toate instituiile curativ-profilactice etc. Din msurile speciale face parte seroprofilaxia rugeolei care se infptuiete prin administrarea gamaglobulinei tuturor copiilor de la 3 luni pin la 4 ani, ce n-au suferit de pojar i au avut contact cu bolnavul de pojar in perioada infectant. Vaccinrile sint obligatorii pentru copiii bolnavi convalesceni independent de virst. Gama-globulinei in doze de 3-6 ml se administreaz intramusculor. Durata aciunii preparatului este de 3-4 sptmini, contraindicaii nu exist. Peste 3-4 sptmini dup primul caz de imbolnvire copiilor care nu s-au imbolnvit li se mai administreaz, suplimentar, 2 ml de gama-globulin. Copiii care au fost vaccinai cvontra unei infecii inclusiv i contra pojarului, pot fi vaccinai contra altei infecii numai peste dou luni. Rubeola. In ultimii ani acestei infecii i se d atenie ca unei boli care afectind femeia gravid, poate fi cauzat malformaiilor congenitale la copil. Agentul patogen al rubeolei este un virus foltrant instabil in mediul extern. Izvorul infeciei este omul bolnav. Bolnavul devine contagios cu 1-2 zile inainte de apariia semnelor bolii. Contagiozitatea crete in perioada de stare a bolii, iar peste 5 zile de la inceputul erupiilor bolnavul se poate socoti necontagios. Infecia se rspandete pe cale aerogen. Sintem de prere, c femeile gravide bolnave de rubeol pot fi izvorul de infecie intrauterin a ftului. Se imbolnvesc cu precdere copiii de 210 ani. Clinica. Perioada de incubaie dureaz 11-23 zile. Perioada prodromal este scurt de la citeva ore pin la una-dou zile. Ea se caracterizeaz prin fenomene catarale neinsemnate: guturai, tus uoar, hiperemia conjunctivelor. Temperatura poate fi subfebril sau normal. Starea general se schimb puin. Un semn aproape constant al pubeolei este poliademita cu afectarea predominant a ganglionilor limfatici occitibili i cervicali posteriori. Alt semn caracteristic sint erupiile, care apar la inceput pe fa, git i apoi se rspindesc repede pe intreg corpul. Erupiile sub form de pete mrunte sau papule mici n-au tendin de contopire, se 88 localizeaz in special pe feele extensorii ale membrelor, pe spate i fese. Erupiile dispar peste 2-3 zile, nelsind nici o urm spre deosebire de erupiile pojarului, dup care rmine pigmentaie. Spre deosebire de pojar in perioada eruptiv fenomenele catarale nu se intensific de obicei. Pete Filatov nu se vd pe mucoase. Analiza singelui in perioada de incubaie evideniaz leucocitoz i neurofilie, iar in perioada eruptiv leucopemie, limfaritoz i celule plasmatice. Complicaiile (meninghite, encefalite, pneumonie, otite) se intilnesc extrem de rar. Tratamentul. In rubeol este necesar doar terapia tonizant i regimul la pat in perioada acut a bolii. Bolnavul se ine izolat de colectiv pin in ziua a cincia de la inceputul erupiilor. Scarlatina. Este o boal infecioas acut, caracterizat prin intoxicaie general, angin,

erupii punctiforme i tendine de complicaii. Germenii scarlatinei sint streptococii B-hemolitici toxigeni din grupa A. Aceast boal se intilnete la copiii de 3-10 ani sensibili. Izvorul principal al bolii este bolnavul. Infectarea este posibil pe tot parcursul bolii, ins in perioada acut contagiozitatea este mau mare. Un serios pericol din punct de vedere epidemic prezint cazurile uoare, al cror numr a crescut mult in ultimul timp. Agentul patogen al scarlatinei se afl in special in mucoasa faringelui i nasofaringelui i se transmite pe calea aerului, precum i prin contract direct. Nu se d mare importan transmiterii scarlatinei prin obiecte, deoarece germenii se pstreaz pe ele foarte puin timp. Clinica. Perioada de incubaie oscileaz intre 3 i 7 zile, rar 11 zile. O incubaie mai scurt se observ in forme extrabucale a scarlatinei. Forma tipic uoar se caracterizeaz printr-o uoar intoxicaie, o cretere uoar de temperatur i de scurt durat, lips de vrsturi. Angina este cataral cu hiperemie limitat i o coloraie mai vie a uvulei, amigdalele puin mrite i dureroase. Erupiile punctiforme pe fondul epitematic pot fi destul de rspindite, ins ele evit mijlocul feei, buzele, nasul i brbia (triunghiul alb Filastov). Elementele eruptive se observ de multe ori numai in pliurile cutanate pe suprafaa intern a coapselor, partea inferioar a abdomenului. Toate simptoamele involueaz repede i in ziua a cincia de boal incepe convalescena. In prezent forma uoar este predominant, constind 80-85%. In form medie a scarlatinei temperatura este inalt, intoxicaia moderat, vrsturile repetate, erupiile abundente uniforme, angina cu necroze, ganglionii limfatici regionali mrii. Complicaiile in aceast form mai frecvente decat in cea uoar i au un caracter mai variat. Formele grave de scarlatin se intilnesc in prezent rar. In ultimii ani se observ o cretere a numrului imbolnvirilor de scarlatin tears i atenuarea principalelor ei semne iniiale. Temperatura nu atinge cifre inalte, perioada febril e mai scurt, erupia puin intens i ine relativ scurt, angina cataral, reacia ganglionilor limfatici regionali e moderat. 89 Se disting complicaii septice i alergice, iar dup timpul apariiei precoce i tardive. Din complicaiile septice fac parte limfadenta, otita. Cel mai frecvent se intilnete limfatita la grupul de ganglioni limfatici cervicali anteriori. Ea se manifest mai des i involieaz peste 2-5-8 zile. Din complicaiile alergice fac parte sinovita i nefrita. Sinovita este o inflamaie bening de scurt durat a articulaiilor cu preferin mici, apare mai des in ziua 4-7 a bolii la copiii trecui de 5 ani. Leziunile rinichilor in scarlatin pot fi variate de la nfroza toxic pin la glomerulonefruita difuz. In ultimii ani nefritele accentuate se observ foarte rar. Tratamentul. Bolnavii de scarlatin se interneaz in staionar dup indicaii clinice i epidemiologice. E dorit popularea concomitent (timp de 1-3 zile) a saloanelor sau seciei. Deoarece obiectele care vin in contact cu bolnavul pot fi surs de infecie pentru cei din jur, se cere s se fac dezinfecie curent a veselei, tergarelor, batistelor, jucriilor etc. Este obligatorie msurarea temperaturii de dou ori pe zi i analiza sistematic a urinei.

In perioada acut se administreaz buturi abundente (cel puin un litru pe zi). In scarlatin se prescriu antibiotice. Se va da atenie terapiei simptomatice, buturilor abundente. In complicaiile septice primul loc il ocup antibioticoterapia timp de 6-8-10 zile. In nefrit scarlatinoas se aplic un tratament dup principiul terapiei nefritei acute. Profilaxia. Izolarea precoce a bolnavilor, respectarea termenului carantinei i prevenirea rspindirii infeciei in colectivele de copii. Externarea se face dup 10 zile de boal, dac bolnavul se simte bine, are temperatur timp de 5 zile i analiza singelui normal, nu are complicaii i nici modificri in faringe i nas. In caz de tratament la domiciliu copilul se izoleaz pentru 10 zile de la debutul bolii. Pentru copiii care frecventeaz instituiile precolare i primele dou clase ale colii se impune izolarea suplimentar timp de 12 zile dup ieire din spital sau izolare la domiciliu. In caz se spitalizare a bolnavului carantina se instaleaz numai pentru copiii care stau intr-o odaie cu el i frecventeaz instituiile precolare i primele dou clase primare. Durata carantinei este de 7 zile din momentul izolrii bolnavului. Dac bolnavul rmine acas, carantina pentru copiii contaci se stabilete pentru 7 zile din momentul terminrii perioadei acute, adic dup ziua a zecea. Difterita. Germinele difteritei este un bacil, izolat de F. Leffer (1884). Microbii mor sub aciunea luminii solare directe in decurs de citeva ore, iar sub aciunea luminii difuze in timp de citeva zile. Temperaturile sczute nu ucid microbii nici intr-un timp indelungat. Rezistena considerabil pe suprafaa obiectelor uscate (jucrii, creioane, cri) foste in uzul bolnavilor de difterie sau purttorilor de bacili difterici. 90 Izvorul de infecie in natur este omul bolnav de difterie. Din punct de vedere epidemiologic cel mai periculos este bolnavul, in special, intr-o form uoar de difterie. Purttorul de bacili sntos este mai puin periculos decit bolnavul i convalescentul. Purttorii de bacili se intilnesc in 1-10% din cazuri. Durata acestei stri difer in mod indivizibil i constituie in medie 1-3 sptmini. Infecia se transmite pe calea aerului, uneori prin obiecte i produsele alimentare (laptele). Mai sensibili la difterie sint copiii de 1 pin la 5 ani. Clinica. Difteria se caracterizeaz printr-un proces inflamator, local cu depozit fibrinos i fenomene de intoxicaie general. Este tipic. In funcie de localizare se disting: 1) difteria orofaringelui; 2) difteria nasului; 3) crupul difteric; 4) localizrile rare ale difteriei (pielea, ochii, urechile, organele genitale); 5) form combinat (afectarea considerabil a citorva organe). Difteria faringian constituie majoritatea coviritoare (95-97%) din toate formele de difterie. Se caracterizeaz prin manifestri toxice neimportante, temperatur moderat ridicat (38,50) i depozite numai pe amigdale. Depozitele sint compacte, strlucitoare, de culoare

cenuie, se desprind greu, sint localizate pe amigdale. Diagnosticul clinic al difteriei faringiane prezint mari greuti din cauz c la copiii vaccinai boala se manifest printr-o simptomolie slab. La copiii vaccinai este posibil resorbia depozitelor i curarea faringelui in 3-4 zile fr tratament specific. Asemenea difterie se ia uneori drept angin insoit de stare de purttor de bacili, in special dac bacilii difterici se evideniaz dup curarea faringelui de depozite. Difteria faringean toxic se caracterizeaz prin fenomene generale pronunate de intoxicaie general, edemul faringelui i hipodermului. Ea apare in special la copiii nevaccinai. Aceast form incepe acut, cu temperatura de 39-400 C, vrsturi, ganglionii limfatici se mresc dureroi. Edemul faringelui este unul din cele mai precoce i mai caracteristice semne ale difteriei toxice. Difteria nasului intoxicaia general aproape lipsete, de regul temperatura e normal sau subfebril. Apare o mic cantitate de secreii sangvinolente sau sero-purulente care irit pielea nasului. Difteria nasului se diagnostizeaz tirziu din cauza evoluiei uoare i examenului greit. Crupul difteric se intilnete foarte rara la copiii neimunizai sau vaccinai cu mari defecte. Difteria laringian (crupul) poate evolua izolat sau in combinaie cu difteria faringian sau 91 nazal. Intoxicaia general in crupul difteric este moderat. In funcie de gradul de extindere procesul se subdivide in 1) crup localizat (difterie laringian), 2) crup rspindit A difteria laringelui i traheii; crup rspindit B (laringelui, traheei, bronhiilor). Diagnosticul crupului difteric se pune pe baza urmtoarelor semne: pierderea vocii, la inceput se schimb vocea i apare o tus grea, apoi se adaug respiraia stendic, care incepe cu atit mai devreme, cu cit e mai mic copilul; bolnavul se simte la inceput mai mult sau mai puin normal temperatura e subfebril. Localizrile rare ale difteriei: a ochilor, pielii, organelor genitale este secundar, se adaug la difteria faringelui sau nazal. In prezent aproape c nu se intilnesc. Uneori se confund conjunctura membranoas in infecie adenovizatic cu difteria ochilor. In difterie trebuie s distingem diagnosticul preliminar de cel definitor. Primul se bizuie de fapt pe datele clinice i determin condiiile de izolare ale bolnavului (box, salonul de diagnostic). Diagnosticul definitiv se pune in majoritatea cazurilor pe baza observaiilor clinice, inind seama de datele epidemiologice, bactereologice. Cercetrile bactereologice au foarte mare importan pentru diagnosticarea difteriei. Metoda insminrii directe a materialului pe placa Petri asigur practic aproape 100% confirmarea bactereologic a diagnosticului de difterie. Complicaiile: miocardit, nefroz polipodiculonevrit sint urmrile intoxicaiei difterice i apar in prezent numai in difterie toxic. Tratamentul. Principalul este serul antidifteric antitoxic, eficiena cruia e cu atat mai mare, cu cit mai devreme s-a inceput tratamentul. Doza de ser depinde de forma bolii. Serul se administreaz intramuscular.

Tusa convulsiv. Agentul patogen este un microb descoperit in 1906 de Borde-Jangu. In mediul extern este foarte puin rezistent. Izvorul de infecie este bolnavul, care devine mai periculos in perioada cataral i primele sptmini ale celei convulsive. Uneori el devine mai puin periculos, iar peste ase sptmini de la debutul bolii inceteaz de a mai fi contagios. Deosebit de periculos in ce privete transmiterea infeciei sint bolnavii. Infecia se transmite pe cale aerian. Se intilnete la copiii de toate virstele, ins este mai periculoas pentru copiii sub doi ani i in special in primele ase luni de via. Clinica. In condiiile contemporane tusa convulsiv se deosebete prin predominarea formelor uoare de boal. In evoluia tusei convulsive se disting patru perioade: 1) de incubaie (1,5-2 sptmini); 2) cataral (1,5-2 sptmini); 3) convulsiv (3-4 sptmini); 92 4) convalescen. Boala evolueaz treptat. La inceput apare o tus care se intensific treptat, guturai. Uneori se ridic temperatura, se deregleaz somnul, pofta de mincare, tegumentele devin palide. Perioada cataral trece treptat in cea spastic: tusa se intensific in fiecare zi, capt un caracter paraxiastic tipic. Accesele de tus frecvente se intrerup prin inspiraii adinci uiertoare reprize. Pentru tusa convulsiv este caracteristic eliminarea la sfiritul accesului de mucoziti viscoase filante, urmat uneori de vrsturi. Venele gitului i capul se infl mult, apare cianoza feei i mucoaselor. Limba iese din gur, pe friul limbii pot aprea ulceraii. Pe la sfiritul sptminii a treia sau a patra incepe s slbeasc, de obicei, accesele se repet mai rar, devin mai scurte. Survine convalescena. Tusa convulsiv poate evolua i intr-o form tears, cind tusa n-are caracter paraxistic convulsiv, este uoar i dureroas cel mult 2-3 sptmini. In calitate de metod specific de diagnosticare se folosete cercetrile bacteriologice. In timpul accesului de tus inaintea gurii bolnavului (la distane de 4-6 cm) timp de 10-20 secunde se ine placa Petri cu mediu nutritiv, care apoi se pune in termostat la 35-370 c. Tratamentul. Organizarea corect a regimului aflarea cit mai indelungat la aer. Alimente bogate in calorii i vitamine. Se va respecta cu strictee regimul de somn i veghe. Copilul trebuie s fie ocupat cu jocuri interesante, lecturi, poveti ocupaii tuesc mai puin. Trebuie ferii de infecie secundar, in special de grip. Cei cu manifestri acute nu trebuie inui impreun cu convalescen. In prezent se folosesc antibiotice timp de 7-10 zile. Sint eficace contra tusei convulsive serul hirerimum de donator i gama globuline preparat din el (6-9 ml) intramuscular zilnic, 2-3 injecii in perioada cataral sau primele zile ale perioadei convulsive. Se recomand folosirea larg a vitaminelor, in special a acidului ascorbic i complexului B.

Profilaxia. Tusa la copilul reintors la grdini, coal impune clarificarea naturii ei. Dimineaa sora medical sau educatoarea va intreba cum se simt copiii, dac nu tuesc. Copiii care tuesc trebuie izolai in izolator. Se izoleaz patul copilului cu un paravan, ducind observaii asupra acceselor de tus. Dac se observ convulsii de tus sau se pune diagnostic bactereologic, copilul trebuie imediat izolat. Copiii contaci se izoleaz i ei. Carantina se instaleaz pentru 14 zile din momentul izolrii ultimului bolnav, dac printre contaci nu sint copiii care tuesc. Dac sint se organizeaz un grup izolat cu regim de instituie sptminal. Profilaxia specific se face cu vaccina antipertusic; antipertusic i antidifteric; antipertusic-antidoft-antitetanic absorbit. Se administreaz subcutanat cite 1 ml de 3 ori, la 93 intervale de 3-4 sptmini. Intervalul dintre prima i a doua vaccinare poate fi mrit pin la dou luni, iar intre a doua i a treia pin la trei luni. Se administreaz copilului pin la 5 ani, inclusiv i celor care au fost vaccinai anterior contra difteriei. Varicela (vrsatul de vnt) este o boal infecioas acut, insoit de temperatur ridicat i erupii maculo-veziculoase pe piele i mucoase. Predispoziia copiilor la varicol este foarte mare, se constat inc din primele luni de via, ins mai des boala atac copiii pin la 10 ani. Agentul patogen este un virus filtrabil, care in afara organismului moare in citeva ore. Izvorul infeciei este bolnavul care este contagios de la ultimele zile de incubaie pin la ziua a cincia dup apariia ultimelor elemente eruptive: virusul se identific in secreiile nasofaringelui bolnavilor i se rspindete pe cale aerian. Clinica. Perioada de incubaie ine 2-3 sptmini. Pin la erupie nu se observ fenomene patologice i doar in cazuri rare pot fi ascensiuni ale temperaturii, adihalie, vrsturi, diaree, somn nelinitit. Elementele eruptive apar mai intii pe fa i partea piloas a capului, ins uneori i pe brae, piept i abdomen sub form de pete roze sau papule bine conturate de diferit mrime. In decursul primelor 24 de ore in centrul unora dintre ele se formeaz vezicule pline cu lichid seros transparent. Erupia poate cuprinde i mucoasele orofaringelui. Gurii, laringelui, pleoapelor etc. Timp de dou zile veziculele ii pstreaz forma lor iniial, apoi se usuc, se formeaz o crust, dup cderea creia rmine un timp o oarecare pigmentaie, ins nu cicatrice. Erupia este insoit de prurit. In urma scrpinatului sau infeciei secundare pot rmine cicatrice. In majoritatea cazurilor erupia este insoit de febr, starea general nu-i afectat de obicei, ins bolnavii se pling uneori de dureri de cap, somn nelinitit, prurit, scderea poftei de mincare. Numrul elementelor eruptive in varicel este supus unor mari oscilaii: de la citeva

vezicule pin la un numr enorm. Complicaii se intilnesc rar, pot fi piodermite, pneumonii, otite, laringite, conjunctivite, nefrite, meninghite, encefalite .a. Diagnosticul prezint dificulti doar atunci cind se suspecteaz variola. Tratamentul varicelei se reduce la msuri igienice, prevenirea infeciei secundare. In perioada febril bolnavii trebuie s rmin in pat. Pentru grbirea uscrii veziculelor ele se ung cu soluie alcoolic !% de verde briliant, soluie 10% de permanganat de caliu. In procesele ulceroase ale cavitii bucale i orofaringelui se aplic garghare sau irigaii, ungerea atent a ulcerelor cu soluie 3% de azotat de argint. In prurit puternic se recomand friciuni uoare cu ap i oet, spirt, pudrarea ulterioar cu talc sau talc cu xeroform. In perioada eruptiv baie nu se recomand, dup formarea crustelor copilul poate fi scldat. 94 Profilaxia. Copilul se izoleaz de colectiv i se admite din nou dup cderea crustelor. Copiii de cre i virst precolar se izoleaz pentru 21 de zile de la contact. Dac se tie exact cind a avut loc contactul, copilul se admite in instituiile precolare in primele zile ale perioadei de incubaie i se izoleaz din ziua a 11 pin la a 24 de incubaie. Copiii de cre i de virst precolar din locuina unde a fost un bolnav de varicel, nu-s admii in instituii sociale timp de 21 zile. Dezinfecia in varicel nu se face, incperea se aerisete i se supune unei deridicri umede. Parotidita epidemic este o boal infecioas. Se intilnete pretutindeni, la copiii de toate virstele, ins maximul imbolnvirilor ii revine virstei de la 5 la 15 ani in anotimpul rece. Izvorul de infecie este omul bolnav. Virusul se evideniaz in saliv spre sfiritul perioadei de incubaie i primele 3-5 zile de boal. Virusul se transmite prin aer, ins nu se exclude transmiterea prin obiectele contaminate cu saliv bolnavului. Virusul parotiditei epidemice este relativ puin rezistent la aciunea unui ir de factori fizici i chimici (temperatur inalt, iradierea ultraviolet, soluia de aldexid formic, lizol, spirt, eter .a.). Clinica. Perioada de incubaie ine de la 3 pin la 35 de zile, in medie 16 zile. In perioada prodormal se constat scderea poftei de mincare, dureri de cap, frisoane, la copiii mici vrsturi repetate, convulsii, fenomene meningeale. Apoi crete temperatura, apare senzaia de tensiune i dureri in regiunea parotidian, vijiituri in urechi, dureri in timpul masticaiei. In faa urechii apare o tumefacie care se rspindete repede i atinge dezvoltarea deplin in ziua a 5-6 de boal. Pielea de asupra regiunii afectate este intins, lucete. Bolnavii deschid gura cu greu, vorbesc cu voce slab i accent nazal. Peste 2-5 zile edemul apare de multe ori i pe partea opus. Afar de glandele peritate pot fi afectate i alte glande selivare. Afectarea glandelor salivare este expresia cea mai frecvent i mai tipic a bolii.

La copii se intilnesc de multe ori meningite seroase i meningoencefalite, insoite de delir, convulsii, dureri de cap pronunate, bradicardie. O variant mai rar a evoluiei clinice este pancreatita, insoit de dureri epidestrale acute, vrsturi. In cazuri foarte rare la biei poate fi forma testicular cind in ziua a 5-6 dup apariia tumefaciei in regiunea glandelor salivare se incep dureri ascuite intr-un testicul, care crete ulterior de 2-3 ori. Tratamentul in forme uoare se reduce la regimul la pat. Local se aplic cldur sub form de bandaj cu vat sau solux. Antibioticele se folosesc numai in cazul infeciei secundare. 95 Profilaxia. Bolnavul se izoleaz la domiciliu i numai in evoluia grav a bolii in salonul de boxe al seciei de boli infecioase. Contacii sub 12 ani se izoleaz pentru trei sptmini i intre ziua 10 i 20 a incubaiei presupuse. Nu se face dezinfecie. Poliomielita (paralizia infantil). Este o boal infectocontagioas intilnit mai ales in perioada copilriei, caracterizat prin paralizii i atrofia ulterioar a muchilor. La noi in ar, virsta cea mai atins este intre 6 luni i 5 ani. Boala este datorit unui virus care rezist la frig i uscciune i se pstreaz timp de mai multe luni in ap i in unt. In schimb, cldura i unele antiseptice (permanganatul de potasiu, apa oxigenat, sublimatul) il distrug. Contagiunea se face direct de la bolnavi sau de la purttorii sntoi de virus. Infecia se rspindete atit prin cile respiratorii superioare, cit i prin tubul digestiv. Boala se transmite i pe cale indirect, prin intermediul apei, laptelui, untului, fructelor i legumelor crude etc. Mutele au rol important in rspindirea acestei infecii. Incubaia este variabil, de 3-14 zile i chiar mai multe. Perioada de invazie se manifest prin semne foarte variate de boal, imbrcind aspectul unei dispensii acute, corize, rinofaringite etc. Temperatura se ridic brusc, la inceputul bolii, pin la 39-40oC. Este caracteristic scderea brusc a temperaturii dup 6-7 zile i apoi o nou ascensiune. Uneori aceast perioad trece neobservat i boala incepe aparent cu perioada de stare. Dup 1-10 zile de la primele simptome, se instaleaz paraliziile, simptomul principal din perioada de stare. Orice grup muscular poate fi atins de paralizie. Prinderea muchilor respiratori duce la asfixie i moartea copilului. Paraliziile pot fi regresive (uneori dispar total) sau persistente pentru toat viaa. Dup citeva luni, regiunile paralizate se atrofiaz. Complicaiile pulmonare i cardiace stau la baza celor mai multe dintre cazurile mortale. Poliomielita este o boal grav mai ales din cauza infirmitilor pe care le las. Tratamentul se face numai in spitale (in secii speciale din serviciile de boli contagioase). Tratamentul trebuie inceput cit mai precoce i urmrete impiedicarea apariiei paraliziilor sau cel puin limitarea lor. Repausul la pat este absolut necesar. Se administreaz ser de convalescent. Se incepe un tratament complex cu aciune de intrire a muchilor bolnavi. In caz de paralizie a muchilor respiratori, se face respiraie artificial cu ajutorul unor aparate speciale. Prevenirea imbolnvirilor se face prin izolarea obligatorie a bolnavilor, in spital, timp de

28 de zile. Contacii sint izolai timp de 14 zile. Trebuie acordat mare atenie formelor uoare de boal. Copiii nu vor fi dui in aglomeraii, in timp de epidemie. Distrugerea mutelor, fierberea tuturor alimentelor, igiena personal riguroas impiedic rspindirea bolii. Vaccinarea populaiei infantile este o arm eficace impotriva acestei boli. 96 Intrebri de control. 1. Care sint cauzele apariiei bolilor infectocontagioase? 2. Care microbi pot fi numii patogeni? Cum se impart ei? 3. Ce inelegei prin imunitate? Descriei felurile imunitii. 4. Ce-s acelea vaccinrile? Care este importana lor? 5. Descriei izvoarele bolilor infectocontagioase. 6. Lmurii perioada de incubaie. 7. Ce inelegei prin carantin i ce insemntate are ea in prevenirea bolilor infectocontagioase? 8. Lmurii cum se realizeaz profilaxia bolilor infecioase in instituiile precolare, clasele primare? 9. Care sint simptomele rujeolei? Prin ce se deosebesc de rubeol? 10. Prin ce este periculoas scarlatina? Care este clinica acestei boli? 11. Lmurii regimul alimentaiei copiilor bolnavi de tus convulsiv? 12. Care glande sint atacate la copiii ce se imbolnvesc de parotidit epidemic? 13. Cum trebuie de ingrijit pielea copiilor ce sufer de vrsat de vint? De ce? 14. Prin ce este periculoas boala poliomielita la copii? Bibliografie 1. Bisearina V. Pediatrie i ingrijirea copiilor bolnavi. Chiinu, 1979. 2. Vodcailo S., Rudi M. De la trei la apte. Chiinu, 1988. 3. . . M., 1980. 4. . - . ., 1980. 97 Tema 9. AFECIUNILE TRACTULUI GASTRO-INTESTINAL Structura unitii de curs 1. Hepatita virotic (boala Botkin). 2. Dizenteria. 3. Helmintozele. 4. Diateza exudativ. 5. Distrofia. Cauzele. Studiul clinic. 1. Hepatita virotic (boala Botkin). Hepatita infecioas i cea de inoculare sint boli virotice asemntoare, caracterizate prin leziunea ficatului i prin fenomene toxice generalizate. Icterul este unul dintre cele mai evidente simptome, ins neobligatorii ale bolii.

Se cunosc doi virui de hepatic: 1) a germenul hepatitei infecioase; 2) B germenul hepatitei de inoculare. O hepatit nu d imunitate pentru alte. De hepatit infecioas se pot imbolnvi copiii de orice virst, in special in perioada de toamn-iarn. Durata termenului de incubaie este de 15-20 de zile, mai des de 20-30 de zile. Izvorul de infecie este bolnavul, intr-o msur mai mic convalescentul i purttorul de virus. Virusul se elimin cu fecalele mai mult in ultimele zile ale incubaiei, in perioada preicteric i in prima sptmin de icter. Singele i serul sanguinic al bolnavilor sint contagioase aproximativ in aceeai perioad cu fecalele. Infecia se poate transmite copiilor pe cale aerian. Infecia se transmite de la bolnav la sntos atit prin contactul lor, cit i prin miinile, apa, produsele alimentare, obiectele de uz casnic contaminate cu excreiile bolnavului. De hepatit prin inoculare se imbolnvesc copiii din primul an de via. Perioada de incubaie este de 50-180 zile, mai frecvent 60-120 zile. Sursa de infecie este bolnavul cu form acut sau critic a hepatitei, precum i purttorii de virusuri, contaminarea se produce mai des prin reanfuzie de singe, plasm, ser i ali componeni (afar de gama-globulin), instrumente insuficient sterilizate. Contaminarea se poate produce i prin administrarea intravenoas, intramuscular, subcutanat etc. a medicamentelor, vaccinelor i alte preparate, prin recoltarea singelui din ven i deget, prin proceduri stomatologice, urologice etc. Virusul hepatitei de inoculare nu se elimin in mediul extern. Clinica. Semnele hepatitei infecioase nu se deosebesc mult de cele ale hepatitei de inoculare. Hepatita infecioas poate evolua in form icteric, tears i anicteric. Dup durata 98 evoluiei se distinge hepatita virotic acut (pin la dou luni), trenant (2-6 luni) i cronic (peste 6 luni). Dup graviditate formele icterice se subdivizeaz in uoare, medii i grave. Formele acute anicterice i terse decurg de obicei uor. Forma acut icteric are trei perioade: 1) prodromal (de la citeva zile pin la dou sptmini); 2) icteric; 3) perioada de insntoire. Perioada icteric incepe cu apariia unei coloraii icterice a sclerelor, mucoaselor vizibile i pielei. Icterul este slab i dureaz aproximativ 10-15 zile. Crete in dimensiune ficatul, de multe ori i splina. Forma anicteric se intilnete mai des decit cea icteric, mai ales la copii, ins diagnosticarea prezint greuti, evoluia bolii e destul de uoar: scade pofta de mincare, temperatur inalt, fenomene catarale. In aceast form nu se observ icterizarea sclerelor, pielii, schimbarea culorii urinei, fecalelor. Diagnosticul se pune pe baza datelor epidemologice i cercetrilor suplimentare de laborator. In majoritatea cazurilor hepatita virotic se termin cu insntoirea deplin. La unii bolnavi perioada de restabilire se intinde destul de mult, sindrom posthepatic (oboseal, senzaii neplcute in abdomen), uneori este posibil trecerea in hepatit cronic, care poate duce la ciroz hepatic.

Tratamentul se reduce la respectarea regimului necesar i a dietei respective i la administrarea medicamentelor. Regimul la pat este obligatoriu in toate formele bolii. O mare insemntate are dieta, bazat pe principiul crurii mecanice i chimice. Bolnavii de hepatit virotic se izoleaz pentru cel puin trei sptmini de la inceputul icterului i patru sptmini clinice dintre care principalele sint: starea general bun, lipsa coloraiei icterice a piele i sclerelor, normalizarea dimensiunilor ficatului, lipsa pigmenilor biliari in urin. Fostul bolnav se afl sub observaie in cadrul dispensarului timp de 6 luni. colarii convalesceni sint scutii de cultur fizic pentru 3-6 luni. In decurs de 6 luni dup hepatit sint contraindicate vaccinrile preventive. Contacii trebuie supui examinrii medicale cel puin o dat pe sptmin timp de 50 zile dup izolare. Se are in vedere starea general, temperatura, dimensiunile ficatului i splinei, culoarea urinei, fecalelor. Dac se evideniaz un bolnav in instituia precolar respectiv se vor admite copiii numai dup ce li s-a administrat gama-globulin. Gama-globulina trebuie administrat cit mai devreme (in primele zece zile dup contact). La apariia hepatitei de inoculare profilaxia cu gama-globulin nu se efectueaz. 99 2. Dizenteria In ultimul timp agentul patogen al dizenteriei sint i gelele de tip Zone, care constituie 80-85% din toate cazurile de dizenterie confirmate bactereologic i doar intr-un mic procent se inregistreaz bacterii Tlecsner. Dizenteria Zone a cptat unele particulariti epidemiologice, sa mrit importana cii alimentare de transmisie, care d izbucniri, legate mai des de infectarea laptelui i produselor lactate. Un rol important in epidemiologia dizenteriei capt germenii rezisteni la medicamente i cu viabilitate mrit in mediul extern. Pentru dizenteria contemporan sint caracteristice predominarea formelor uoare de boal, scderea considerabil a mortalitii, tendina de prelungire a termenelor de eliminare a agentului patogen, recidivele. Sursa de infecie in dizenterie sint bolnavii i purttorii de germeni. Omul bolnav elimin germeni in cantiti enorme cu masele fecale. Un izvor de infecie pot fi i aa numiii purttori sntoi, dac persoanele, care elimin bacili dizenterici, ins nau manifestri clinice de boal. Agentul patogen nimerete in gura copilului sensibil pe diferite ci prin miini, vesel, jucrii sau rufe contaminate. In ultimul timp a crescut importana apei in rspindirea dizenteriei. Se mai constat contaminri prin alimente (lapte, produse lactate). Clinica. Perioada de incubaie oscileaz intre una i apte (mai des 2-3 zile), iar in caz de contaminare alimentare se scurteaz considerabil. Simptomele de baz ale dizenteriei sint intoxicaiile generale (creterea temperaturii, vrsturi, nelinitea, excitaie, somnolen, scderea poftei de mincare) i tulburrile

gastrointestinale (dureri abdominale, scaun frecvent lichid cu mucoziti sau striuri de singe, balonarea abdomenului) la copiii mici. In cazuri grave se dezvolt sindromul neuritoxicozei i toxicozei intestinale cu dezhidrataie, care se manifest clinic prin inhibiie, adinamil sau excitaie, intunecarea cunotinei, scderea considerabil a masei corporale diminuarea turgorului i a elasticitii esuturilor, apariia convulsiilor, vrsturilor, scderea activitii cardiovasculare, rcirea membrelor, respiraia frecvent, profund sau superficial. In legtur cu diversificarea manifestrilor clinice ale acestei boli in lucrul practic este util clasificaia formelor clinice de dizenterie a lui A. Coltipin. La baza acestei clasificri se afl diviziunea dup tipuri (tipic, atipic), gravitate (uoar, medie, grav) i evoluie (abortiv 2-3 zile, acut, trenant, cronic). La cei mai muli copii dizenteria evolueaz tipic i de aceea diagnosticul nu prezint dificulti. 100 3. Helmintozele Helmintozele sint boli foarte rspindite, cauzate de viermi parazii (helmini)ce triesc pe seama organismului in care se afl. Rolul principal il joac starea sanitar a localitii, deprinderii sanitaro-igienice i factorii naturali. Helminii pot parazita aproape in toate organele i esuturile: tractul gastrointestinal, plmini, singe, sistemul nervos central, muchi, oase. Cele mai multe specii de helmini ai omului paraziteaz in intestin, hrninsu-se cu coninutul acestuia, sucuri, esturi, vitamine, microelemente. Numrul helminilor poate fi diferit de la citeva exemplare pin la sute i mii, iar uneori pot parazita concomitent citeva specii de helmini. Gsindu-se in organismul copiilor helminii rein dezvoltarea lor, duc la intoxicaie general lezarea organelor interne, in special a organelor digestive, sistemului nervos central. Toate acestea se datoresc aciunii toxico-alergice a produselor metabolice ale helminilor i produselor de descompunere care se formeaz cu moartea lor, precum i influenelor mecanice. Deosebit de periculoase pentru viaa copiilor este ascaridoza chirurgical. Helminii agraveaz evoluia bolilor infecioase acute (dizenteria, febra tifoid, pojarul, scarlatina). La copii se intilnesc mai des ascarozi, oxiuri, tricocefali, viermii lai. Dintre viermii rotunzi, cei mai obinuii la copii sint: Ascaridul (limbricul). Triete, de obicei, in intestinul subire. Femela depune oule in intestin i de aici sint eliminate cu materiile fecale. Aceste ou ajung in tubul digestiv al copiilor o dat cu alimentele nesplate. Coaja oului este distrus i rmine liber larva, care, inainte de a se fixa in intestin, urmeaz un ciclu prin corpul omului. Oxiurul este un vierme mic, lung de 0,5-1 cm i triete in intestinul subire i apendice. Femela nu depune oule in intestin, ci coboar in rect i le depune intre pliurile orificiului anal. Astfel se explic mincrimea chinuitoare din regiunea anal, tulburare ce se accentueaz in timpul nopii. Tricocefalul msoar 3-5 cm i se fixeaz puternic de peretele intestinului gros. Trichina este un parazit mic, cu lungimea de 1,5-3 mm i produce o boal foarte grav,

femelele depun in intestin larvele, care sint rspindite in organism pe calea singelui. Ajunse in muchi, larvele se inchisteaz i triesc timp indelungat. Boala nu se ia de la alt om, ci trichinele ajung in organismul copilului impreun cu carnea de porc parazitar. Viermii lai se dezvolt trecind in ciclul lor evolutiv, prin organismul unei gazde intermediare (pete, vite etc.). copilul, mincind carnea parazitar, introduce larvele in organism, 101 care se vor transforma apoi in form adult. In acest grup de viermi sint cuprinse: teniile (panglica) i botriocefalul. Dintre protozoare, cel mai frecvent la copii este Lamblia intestinalis sau giardia. Nu poate fi vzut decit cu microscopul. Triete in primele poriuni ale intestinului subire i cile biliare (vezica fierei etc.). prezena parazitului se pune in eviden prin tubaj duodenal sau prin analiza fecalelor (care conin chisturi de giardia). Simptomele parazitozelor intestinale. Uneori paraziii enumerai nu dau tulburri. Alteori prezena lor d natere unor simptome variate i grave. Tulburrile digestive sint cele mai frecvente. Copiii se pling de dureri abdominale, uneori foarte vii. Ei prezint grea, vrsturi i scderea poftei de mincare. Deseori exist diaree. Tulburrile nervoase sint variate, ca: nelinite, insomnie, crize, convulsive. Tulburrile cutanate sint reprezentate prin: urticarie, mincrimi in regiunea anal, mincrimi ale nasului. In trichinoz, bolnavii se umfl la fa. Parazitozele produc anemie. Creterea este impiedicat. Din cauza acestor tulburri atit de variate, diagnosticul bolii se pune pe baza examenului de laborator al materiilor fecale. Acest examen evideniaz prezena oulor sau a paraziilor. Complicaiile parazitozelor. Se cunoate apendicita, determinat de viermi (in special oxiuri). Ascarizii ptrund uneori in apendice i-l perforeaz. Alteori paraziii in numr mare sint cauza unei complicaii grave: ocluzia intestinal. Ei pot produce boli ale ficatului, ictere grave. Ascarizii pot produce moartea prin asfixierea bolnavului, in stadiul de trecere prin plmini. Din cauza intoxicaiei generale, trichnoza duce la moarte in primele sptmini de boal. Prin rnirile mucoasei intestinale, viermii formeaz pori de intrare pentru infecii intestinale grave. inind seama de suferinele produse de viermii intestinali, trebuie cunoscut modul de prevenire a acestor imbolnviri (tratament profilactic). Curenia personal joac un rol deosebit de important. Copiii vor fi deprini s-i spele miinile dup ce au fost la closet, dup terminarea jocului i mai ales inainte de fiecare mas. Unghiile vor fi totdeauna tiate scurt. Alimentele vor fi ferite de praf i mute. Toate alimentele ce se consum crude (legume, fructe) vor fi bine splate. Carnea trebuie bine fiart, de asemenea nu trebuie consumat carne tiat clandestin. Copiii vor avea olie strict individuale, bine curate i splate imediat dup folosire. Tratamentul curativ cuprinde medicamente variate, dup felul viermelui. Ele vor fi administrate numai dup prescripia mediului. Cele mai intrebuinate sint: In caz de ascarizi: santonina (se d in doze de 0,01 g pe an de virst i pe zi, timp de 3 zile). Dup trei zile de tratament, se d un purgativ salin (sulfat de sodiu). Un preparat eficace, produs al industriei noastre farmaceutice, este vermicidul, un sirop pe baz de piperazin. Se

administreaz timp de 7 zile, in doze variabile dup virst. 102 Impotriva oxiurilor: se dau medicamente (santoninam vermicid, violet de gentian etc.) i se fac clisme cu usturoi, oet, ap srat. Dup fiecare scaun, regiunea anal trebuie bine splat cu ap i spun i uns cu alifie cu mercur. Copiii vor fi culcai cu pantaloni. Rufria de corp i pat trebuie schimbat zilnic, splat i clcat. In caz de tricocefali se d timol. In teniaz se indic extract eterat de ferig sau atebrin. In caz de giardia atebrin. In cazul imbolnvirii cu viermi intestinali a unul membru din familie, trebuie s-i fac examenul materiilor fecale toi membrii familiei. 4. Diateza exudativ Sub denumirea de diatez exudativ se inelege tentina pe care o au unii copii de a prezenta inflamaia frecvent a pielei i mucoaselor (bronite, astim etc.). Aceast stare particular este influenat favorabil prin condiii corecte de mediu. Manifestrile cutanate sint variate: intertrigo, coji galbene pe pielea capului i coji ce acoper obrajii, care sint roii, exem i urticarie. Diateza ca atare nu este o boal, ea poate duce la boal in urma unor factori determinani. In prezent sint mai bine studiate urmtoarele anomalii constituionale: diatezele exudativo-cataral, limfatico-hipoplastic i neuro-artriotic. La copii se intilnete mai frecvent diateza exudativo-catarl, ce se caracterizeaz prin alergie, rezisten sczut la infecii. Frecvena acestei diateze la copii in condiiile noastre oscileaz larg (intre 10-20%, mai rar 30%) sub influena factorilor climatici sezonieri, caracterul alimentaiei i multor altor cauze. Factorii favorizani ai manifestrilor clinice ale diatezei exudative pot fi alergenii alimentari (in special componenii proteici i lipidici laptele de vac, oule), excitanii fizici i chimici locali, condiiile climaterice i meteorologice (rcirea, suprainclzirea), vaccinrile preventive .a. In form mai pronunat diateza exudativ se observ la copiii in primii doi ani de via. Somptomele ei iniiale se constat la copiii de 3-5 luni, ele sint posibile i mai tirziu. Clinica. In faza florid diagnosticul diatezei exudative este de obicei scris pe faa copilului. Cele mai timpurii i mai constante semne de diatez sint cele cutanate. La inceput apar schimbri pe partea proas a capului sub form de cruste seboreice: in jurul fontanelei mari i pe cretet apar solzi seboreici grsoi. In urma acestor schimbri cutanate la nivelul obrajilor 103 apare o crust de lapte: o roa pe obraji, pe care se formeaz scame albe, vezicule. Coninutul veziculelor se usuc treptat i se transform in coji groase brune. Exema este asociat de obicei cu prurit puternic, care este cauza iritrii, excitibilitii, indispoziiei, insomniei i infectrii secundare din cauza scrpinatului. Relativ mai rar se intilnete exema uscat. Un simptom caracteristic al diatezei exudative este mrirea ganglionilor limfatici periferici, in special ai celor cervicali.

Dac simptomele diatezei exudative sint pronunate, in singe se observ leucocitoz. Diateza exudativ constituie pentru copii un format nefavorabil atit pentru cei sntoi cit i pentru cei bolnavi. Aceti copii se imbolnvesc des de grip, boli respiratorii acute. Evoluia acestor boli este de obicei trenant cu unele complicaii. Vaccinarea poate provoca agravarea diatezei. Imunizarea trebuie s li se aplice cu o precauie deosebit in perioada remisiunii clinice pe fondul terapiei desensibilizante. Manifestarea diatezei exudative trec de obicei la virsta de 2-3 ani. Tratamentul diatezei exudative trebuie s includ: alimentaia raional a copilului, ingrijirea lui, clirea, tratamentul leziunilor pielei. Hrana copiilor de toate virstele trebuie imbogit cu vitaminele A, B1, B2, B6, C i D. Pe ling tratamentul general, care const in alimentaie i rein corect de via, este necesar un tratament local, care depinde de felul leziunilor. In caz de exem, localizat mai ales la fa, se aplic un strat de comprese cu acid boric, ca o masc. Dup cderea cojilor i dispariia roeei, aplicarea de gudron d rezultate foarte bune. 5. Distrofia. Cauzele. Studiul clinic Spre deosebire de tulburrile acute, care survin brusc, tulburrile cronice de nutriie i digestie se instaleaz treptat, pe nesimite i uneori sint remarcate numai cu ocazia controlului medical. Se inelege prin distrofie o tulburare cronic de nutriie a copilului, caracterizat prin dispariia total sau parial a esutului grsos, o tulburare in creterea i dezvoltarea normal, la care se adaug tulburri in metabolism i o imunitate sczut. Unele distrofii evolueaz fr dispepsie, altele sint insoite de fenomene digestive mai mult sau mai puin intense. Cauzele distrofiilor. Cauze alimentare. Subalimentaia, alimentarea dezechilibrat din punct de vedere al raportului dintre principalele componente (hrnirea exclusiv cu lapte de vac sau numai cu finoase). 104 Cauze infecioase. Infeciile acute repetate (otite, rinofaringite, bronhopneumonii etc.) i infeciile cronice (tuberculoz, sifilis) prilejuiesc instalarea distrofiei prin lipsa de poft de mincare, vrsturile i diareea pe care le produc. Tulburrile acute de digestie i nutriie duc la apariia distrofiei, mai ales dac se prelungesc. Cauze care depind de mediu. Lips de igien, de aer, soare, locuin insalubr favorizeaz distrofia. De obicei aceste cauze nu acioneaz izolat, ci se asociaz i, practic, este greu de apreciat care dintre ele a contribuit mai mult la apariia distrofiei. Studiul clinic. Tabloul clinic al distrofiilor este dominat de starea de denutriie. Aceasta se manifest printr-o intirziere sau chiar oprire a creterii in greutate, uneori i in lungime i prin dispariia treptat a esutului grsos. Rezistena organismului scade, copiii distrofici fac mai uor tulburri digestive, infecii ale aparatului respirator, urinar etc. Aceste boli se manifest mult mai grav decit la copilul eutrofuc i au o durat mult mai lung. In raport cu gravitatea strii de denutriie, se deosebesc trei grade de distrofie, i anume:

a) Distrofia de gradul intii. Greutatea este mai mic cu 10-20% fa de normal. Creterea in lungime nu este interesat. esutul gras suncutanat se reduce treptat pe abdomen i torace. b) Distrofia de gradul al doilea. Greutatea este mai mic cu 20-40%, iar lungimea cu 2-3 cm fa de normal. esutul gras subcutanat dispare intr-o mare msur de pe trunchi i membre. Pielea copilului este palid, uscat. Muchii devin moi, copilul nu se mai dezvolt normal psihomotor. Sugarii au funcia digestiv tulburat, fac dispepsii grave. Rezistena la infecii scade. Dac nu se intervine la timp, cu un tratament corect, aceti copii trec uor in forma urmtoare i cea mai grav. c) Distrofia de gradul al treilea sau atrepsie. Greutatea sugarului rmine in urm cu 4060%, iar lungimea cu 5-6 cm, fa de normal. esutul gras subcutanat dispare complet de pe trunchi, membre i fa. Pielea este palid-cenuie, uscat, rece i atirn in cute mari, mai ales pe membre i fese. Din cauza dispariiei stratului de grsime de pe fa, copilul capt un aspect particular asemntor cu faa de btrin. Muchii devin slabi i din aceast cauz abdomenul poare fi uor destins de gaze. Copiii devin apatici, indifereni la tot ce se petrece in jurul lor, linsul este din ce in ce mai slab, rmin foarte mult in urm din punctul de vedere al dezvoltrii psihomotorii. Exist o tulburare a funciilor organelor vitale (care asigur circulaia, respiraia etc.). Funciile digestive sint diminuate (digestia, absorbia). Deseori aceti copii au diaree i vrsturi. Complicaiile sint cu atit mai frecvente i mai grave cu cit tulburarea de nutriie este mai inaintat. Aceste complicaii sint explicate de starea de slbire a organismului, de scdere a capacitii de aprare impotriva infeciilor. Complicaiile infecioase sint grave: otite, mastoidite, 105 bronhopneumonii, piodermie. Se intilnesc des muguet-ul bucal, ulceraiile bucale, intestinale, i cutanate. In antresie, deseori moartea se produce datorit acestor complicaii. Tratamentul depinde de gradul distrofiei. Formele grave necesit internarea in spital, unde se face un tratament comp0lex. Copiii vor fi inui in camere luminoase, bine aerisite i inclzite. Igiena individual va fi respectat riguros. Infeciile vor fi evitate prin izolarea copiilor, curenia pielii, sterilizarea veselei i chiar prin administrarea de antibiotice. Alimentaia trebuie condus numai dup prescripia medicului. Dac in distrofia de gradul intii este necesar numai corectarea alimentaiei, in distrofiile grave, alimentaia trebuie condus cu mult pruden. Atrepsicii au nevoie ca cel puin o treime din raie s fie acoperit de lapte de femeie. Se dau la inceput cantiti mici, crescute progresiv. Badeurre-ul este bine tolerat de aceti copii; se administreaz in completarea laptelui matern. Distroficii au nevoie de un numr mai mare de calorii decit copiii dezvoltai normal (eutrofici). Funciile digestive sint stimulate prin administrarea de fermeni pancreatici, acid clorhidric, pepsin etc. Starea general este favorabil influenat de transfuzii mici de singe sau de plasm. Profilaxia (prevenirea) distrofiilor se realizeaz prin lupta impotriva tuturor cauzelor enumerate. Educaia sanitar a mamelor, crearea condiiilor de mediu favorabile dezvoltrii

armonioase a copiilor impiedic apariia distrofiei. In afar de distrofiile amintite, la care se ajunge in general printr-o insuficien alimentar global, exist unele distrofii produse din cauza dezechilibrului raiei alimentare din punct de vedere calitativ. Cele mai cunoscute distrofii calitative sint: prin alimentaia exclusiv cu lapte de vac i prin exces de finoase. Distrofia prin lapte de vac se produce prin alimentaia exclusiv cu lapte de vac, fr adaos de hidrai de carbon, prin administrarea unei cantiti excesive de lapte, ca i prelungirea regimului exclusiv lactat. Copiii prezint o cretere intirziat, neregulat. Ei devin palizi, apatici, cu tonicitatea muscular sczut. Grsimea subcutanat se reduce treptat, ajungindu-se la aspectul distrofiei de gradul al doilea i atreosiei. Tratamentul const in administrarea prudent, treptat, a unei alimentaii corespunztoare virstei. Pe ling corectarea alimentaiei, se face i un tratament de stimulare general cu vitamine, transfuzii mici i repetate de singe, extracte hepatice etc. Distrofia prin exces de finoase apare in cazul unei alimentaii prelungite cu fierturi de finoase i lipsit de lapte. Aceti copii sint la inceput umflai, cresc in greutate, pentru c hidrocarbonatele fixeaz in esuturi o cantitate mare de ap. Pielea este palid, uscat. Copiii sint triti, apatici, dezvoltarea psihomotorie intirziat. Cu timpul el slbesc i apare evident distrofia, mascat pin atunci. Rahitismul i anemia fac parte chiar din tabloul clinic al bolii. Evoluia acestei distrofii duce la moartea copilului, dac nu se intervine cu tratamentul necesar. 106 Restabilirea unei alimentaii corecte trebuie fcut cu pruden sub supravegherea medical. La inceput se dau cantiti mici de lapte matern sau babeure. Se ajunge treptat la alimentaia indicat de virsta sugarului. Intrebri de control. 1. Prin ce este periculoas hepatita virotic? Care sunt simptomele caracteristice ale acestei boli? 2. Prin ce condiii deseori copiii se imbolnvesc de dizenterie? 3. Ce influen au helminii asupra organismului copilului? Cum de prevenit copiii de infectarea cu ei? 4. Prin ce se manifest la copii diateza exudativ? 5. Ce msuri trebuiesc folosite in scopul prevenirii difteriei? Ce simptome i complicaii pot aprea? Bibliografie 1. Bisearina V. Pediatrie i ingrijirea copiilor bolnavi. Chiinu, 1979. 2. Vodcailo S., Rudi M. De la trei la apte. Chiinu, 1988. 3. abalov N. Copilul de la un an la trei. Chiinu, 1989. 4. Dicionar de pediatrie. Semne i simptoame. Bucureti, 1991. 107 Tema 10. BOLILE CRONICE LA COPII Structura unitii de curs

1. Rahitismul i spasmofilia: cauzele, aspectul clinic, profilaxia. 2. Tuberculoza. Izvoarele contaminrii. Clinica. Profilaxia. 3. Reumatismul la copii. Horea. Profilaxia. 1. Rahitismul i spasmofilia: cauzele, aspectul clinic, profilaxia Afeciunile rahitismul i spasmofilia sint descrise impreun pentru c sint determinate aproape de aceleai cauze, se intilnesc mult mai frecvent la copiii intre patru luni i doi ani i sint deseori asociate. a) Rahitismul reprezint manifestarea clinic a lipsei de vitamina D. Cauzele sint multiple. Factorul alimentar. Alimentaia artificial, cu lapte de vac, favorizeaz apariia rahitismului. La fel, alimentaia unilateral, cu finoase in exces, cu un coninut insuficient de vitamin D. Regimurile deficitare in proteine (amino-acizi) sruri minerale i grsimi duc la instalarea bolii. Factorul igienic. Lipsa de soare, aer i lumin, prin condiii deficitare de trai sint o cauz important. Razele ultraviolete au rolul de a transforma provitamina D in vitamin activ. Bolile acute i cronice, tulburrile digestive repetate sint factori cauzali primordiali. Aspectul clinic. Se tie c vitamina D reprezint substana activatoare necesar formrii unui complex calciu-fosfor, care este indispensabil pentru construcia osului. In lipsa acestei vitamine, oasele pierd capacitatea de a fixa acest complex calcic, devin moi, se deformeaz. Cele mai importante semne sint tulburrile osoase. Rahitismul trebuie privit ins ca o boal mai general, a intregului organism, care produce tulburri ale tuturor esuturilor i funciilor vitale. Modificrile osoase intereseaz in special oasele cu o cretere mai activ. Primele tulburri apar la oasele craniului. Se produce o inmuiere a oaselor parietale i occipitale (craniotabes). Forma capului devine asimetric, dac sugarul este culcat mereu in aceeai poziie. Din cauza formrii unui esut osos anormal, fruntea proemin. Alteori craniul devine ptrat. Fontanela anterioar nu se micoreaz treptat, ci rmine larg deschis i se inchide mai tirziu de 18 luni. Toracele se turtete lateral i in poriunea inferioar se rsfringe in afar. Se observ ingrori la unirea poriunii osoase cu cea cartilaginoas a coastelor (Mtnii costale). Uneori toracele este bombat anterior, alteori coloana vertebral din dreptul toracelui se curbeaz, 108 formind o cocoa. Oasele membrelor se modific de asemenea, in special membrele inferioare se deformeaz (gambe in parantez sau in X). Dinii apar tirziu, se rup uor. Alte tulburri. Muchii sint slabi, din aceast cauz abdomenul devine mare, copiii au intirziere in dezvoltarea motorie. Se produce mrirea ganglionilor limfatici, anemie. Copiii rahitici transpir mult. Din cauza scderii rezistenei organismului, aceti copii se imbolnvesc mai des i mai grav. Bronhopneumonia este grav, bun funcionare a plminilor sufer din cauza deformrii toracelui. Rahitismul evolueaz lent, timp de luni sau chiar ani. Dac nu se face tratamentul la timp, boala inceteaz dup virsta de 3-4 ani, dar las deformri osoase importante, care rmin pentru

toat viaa. Tratamentul cuprinde in primul rind asigurarea unor condiii satisfctoare de mediu. Alimentaia trebuie s fie echilibrat in toate principiile. Ca medicamente, se recomand administrarea vitaminei D2 sub form de picturi (3000-6000 uniti pe zi), timp de 6 sptmini, apoi 2 sptmini pauz i inc dou cure in continuare (in timpul iernii). Uneori se fac injecii la interval de o lun cu o fiol de vitamina D2 (400000-600000 U). Concomitent, se d calciu (tablete de calciu lactic, 0,50 g/an de virst i pe zi) timp de 10-15 zile pe lun. Copiii au nevoie i de alte vitamine (C, B1). In loc de administrarea vitaminei D2 ca medicament, se pot face edine de iradiaii cu raze ultraviolete (iarna se recomand razele obinute prin lampa de cuar). In timpul verii, copiii beneficiaz de aciunea razelor ultraviolete prin expunere la soare, cel mai bine in climat marin. b) Spasmofilia. Din cauza lipsei de calciu, copiii prezint o stare de excitabilitate crescut a sistemului nervos i muscular, descoperit cu ocazia examenului medical. Uneori, mai ales spre sfiritul iernii i primvara, sau cu ocazia unei stri febrile, boala devine manifest (tetanie). In aceste cazuri, copiii prezint brusc crize de contractur muscular (spasme sau convulsii). Cind spasmul este localizat la muchii laringelui, se produce brusc greutate in respiraie, invineirea copilului, pin la asfixie i moarte. Accidentele spasmofiliei manifeste (tetaniei) sint grave i necesit internarea, de urgen, in spital. Tratamentul spasmofiliei latente este acelai ca in rahitism. Profilaxia rahitismului i spasmofiliei se realizeaz prin asigurarea necesitilor de aer, lumin, soare i alimentaie. Pentru c procentul acestor boli este cu mult mai mare la sugarii alimentai artificial, se va lupta pentru alimentaia natural. Ablactarea trebuie fcut ins la timp i corect. Untura de pete (bogat in vitaminele D i A) previne aceste boli. 109 2. Tuberculoza. Izvoarele contaminrii. Clinica. Profilaxia Tuberculoza este o boal infecioas general, provocat de microbacterie. Germenul tuberculozei a fost descoperit de Koh in 1882 i face parte dintr-un grup mare de microbacterii. Bacilii Koh. Agentul patogen al tuberculozei este rezistent la agenii fizici. Din aceast cauz dezinfecia in tuberculoz este dificil. Izvoarele contaminrii. Izvorul principal de contaminare este bolnavul. Toate secreiile lui servesc drept izvor de infecie. Cea mai primejdioas este sputa. Prin tus, vorb, strnut omul rspindete in jurul su picturi minuscule de mucus, care conin micobacterii de tuberculoz, ce se aeaz pe obiectele din jur, se usuc repede, transformindu-se in praf. Mai periculoas este rufria de pat i corp a bolnavului. Izvor de contaminare pot fi i vitele cornute, deoarece laptele vacilor tuberculoase conin de multe ori micbacterii. Porile de intrare ale infeciei sint pielea, mucoasele i epiteliul alveolar al plminilor. Cea mai mare importan are calea aerogen. In cazuri rare micobacteriile pot ptrunde prin amigdalele faringelui, conjunctiva ochiului, mucoasa organelor genitale. In unele cazuri extrem de rare, e posibil infectarea

intrauterin, cind microbacteriile ptrund din organismul matern in organismul ftului prin placent. In majoritatea cazurilor germenul tuberculozei se stabilete in esutul pulmonar. La copii se intilnete mai des infecia primar. In tuberculoz se elaboreaz imunitate. Ins sub influena diferitor aciuni nefavorabile ale mediului extern (boli infecioase, modificarea condiiilor de trai, alimentaia proast, traumatismul psihic i fizic) imunitatea poate fi dereglat. Ptrunderea unor microbacterii noi de tuberculoz in acest caz provoac cu totul alte reacii. In fiecare perioad de virst tuberculoza ii are trsturile ei caracteristice. La copiii de virst precolar manifestrile primare decurg mult mai uor. La ei se intilnesc mai des formele oso-articulare i glandulare ale tuberculozei, precum i formele relativ benigne ale tuberculozei pulmonare. La copii de virst colar forma cea mai caracteristic este tuberculoza fr o localizaie clar intoxicaia tuberculoas cronic, care se caracterizeaz printr-o evoluie benign i sfirit favorabil. La copiii de 12-14 ani i mai mari formele de manifestare sint aproape aceleai ca i la aduli. In majoritatea cazurilor copiii de aceast virst au avut in trecut infecia primar i pe 110 fondul complexului primar neterminat ce produce o izbucnire cu tendin la descompunerea, formarea de caverne, eliminarea microbacteriilor i cu un sfirit mai puin favorabil. Se disting trei grupe de forme clinice principale. Grupul intii il constituie intoxicaia tuberculoas a copiilor i adolescenilor; grupul al doilea tuberculoza organelor respiratorii; al treilea tuberculoza altor organe i sisteme. Aceast clasificare prevede i caracteristica procesului tuberculos (localizaia, extinderea, faza, eliminri de bacili). Complicaiile (hemoragie, insuficien pulmono-cardiac, renal .a.) i fenomenele reziduale. Intoxicaia tuberculoas cronic nu-i altceva decit tuberculoz fr localizare precis, ins cu manifestri generale destul de pronunate. In multe cazuri aceast form este rezultatul procesului local nediagnosticat in perioada acut. Ea poate evolua din bronhiademit, procesul pulmonar .a. care nu se manifest nici clinic, nici radiologic. Se intilnete aceast form la copiii de toate virstele, dar mai des la colari. Clinica i evoluia intoxicaiei tuberculoase au fost amnunit studiate de ctre A. Chisel. In anamnez la aceti copii exist adesea intoxicaii cu privire la tuberculoza prinilor i rudelor apropiate, ca tare frecvente ale cilor respiratorii superioare, bronite, pneumonii .a. Semnele principale sint: oboseala, irascibilitatea, pierderea poftei de mincare, dureri de cap. Cutia toracic e de obicei lung, ingust, plat. Simptoamele principale sint ganglionii limfatici periferici. La toi copiii reaciile la tuberculoz sint pozitive, din partea singelui periferic se observ o anemie material sau pronunat. Examenul radiologic al plminilor nu evideniaz, de regul, modificri substaniale. Tulburrile generale se pot manifesta intr-o msur mai mare sau mai mic. In form

uoar tulburrile sint neinsemnate: oboseal, rminere in urm cu creterea masei corporale i inlimii, ascensiunii inconstante de temperatur (cel mult 37,50). In form grav sint dereglri funcionale pronunate ce se caracterizeaz prin rminere in urm in creterea masei corporale, pofta de mincare mult mai sczut, anemie, temperatur (37,5-37,80). Diagnosticul intoxicaiei tuberculoase cronice este dificil, el necesit un examen foarte atent i minuios, deoarece sub acest diagnostic se ascund uneori cele mai diverse boli, care n-au nimic comun cu tuberculoza. De obicei, msurile oportune (scutirea la invtur, tratamentul la coal de pdure, sanatorii de zi, alimentaia complex bogat in vitamine) dau un efect pozitiv. De aceea evidenierea timpurile a acestei forme de boal poate lichida pericolul trecerii la tuberculoza grav local sau generalizat. 111 Tuberculoza pulmonar la copii nu ocup un loc predominant printre alte localizri, in special in comparaie cu adulii, la care aceast localizare predomin. La copii se observ frecvent tuberculoz primar i ca o manifestare a infeciei primare procesele pulmonare, printre care predomin complexul primar i adenopatie traheo bronchic. In prezent primul lor il ocup tuberculoza ganglionilor limfatici bronchici. Diagnosticul se pune pe baza datelor clinice i radiologice. In afar de simptome fizice i radiologice se observ simptome generale: schimbri in purtarea copiilor, scderea poftei de mincare, scderea ponderal, paloare, oboseal, creterea temperaturii (380 i mai mult). Tuberculoza ganglionilor limfatici periferici se intilnete destul de des, in special pin la virsta colar. Ganglionii limfatici ating uneori dimensiuni mari pin la mrimea unui ou de gin i mai mult. In diagnosticul tuberculozei metoda radiologic este obligatorie. Fiecare examen radiologic se incepe cu radioscopie. Apoi se trece la radiografie. O mare importan in diagnosticarea tuberculozei pulmonare a cptat tomografia. Aceast metod permite determinarea mai precis a localizrii formelor i calitilor formate in urma descompunerii esutului pulmonar, precum i starea hilului pulmonar. Metoda principal de stabilire a tuberculozei la copiii de la un an pin la 14 ani este tuberculodiagnosticul sistematic. In cercetrile in mas se aplic proba Mantu tuberculin uscat, soluie gata. Rezultatele probei Mantu se apreciaz peste 72 de ore prin msurarea infiltratului in milimetri cu ajutorul unei linii transparente de mas plastic. Reacia se socoate negativ in lipsa total de infiltrat sau in caz de infiltrat mic. Proba pozitiv in prezena unui infiltrat pronunat cu diametrul de 5 mm i mai mult. Proba Mantu se aplic tuturor copiilor incepind de la 12 luni i adolescen in mod sistematic o dat pe an. In diagnosticul formelor locale de tuberculoz pulmonar i extrapulmonar joac un mare rol diagnosticul pe baza reaciei de tuberculin. 3. Reumatismul la copii. Horea. Profilaxia

Reumatismul ocup un loc important printre bolile sistemului cardiovascular, fiind o boal infecioas-alergic. Majoritatea invailor sint de prere c agentul patogen este streptococul beta-hemolitic din grupul A, unii autori presupun c boala n-ate germen specific, iar alii numesc in calitate de germen al reumatismului un virus filtrant. Prile de intrare ale infeciei reumatice sint amigdalele farinziene, mai rar mucoasa alveolelor dentare, sinusul mascular. 112 Procesul reumatismal este precedat des de angin sau acutizarea tonzilitei cronice, mai rar de cariesul dentar i alte infecii de focar. Din aceste focare i vin produsele toxicoinfecioase, care sint iritani extraordinari neobinuii ai mecanismelor de aprare ale organismului. Se modific sistemul imunologic al organismului, apare alergia. Morbiditatea masculin prin reumatism se observ la copiii de la 6 la 15 ani. Gradul de afectare a colarilor in orae oscileaz in limite mari. Reumatismul este o afeciune general a organismului, care evolueaz prin simptoame multiple i variate. La copii in majoritatea cazurilor se produce infecia reumatic primar ca urmare sistemul cardiovascular devine deosebit de vulnerabil. In condiiile contemporane din toate inveliurile inimii cel mai des antrenat in procesul patologic este muchiul cardiac. Afeciunea miocardului se documenteaz prin anumite acuze (dureri in regiunea inimii, surmenaj, cefalee, scderea poftei de mincare, somn nelinitit). Datele examenului obiectiv (tahicardie, paloarea tegumentelor, dilatarea inimii, zgomot asurzite, suflu sistolic la virf, scderea tensiunii, temperatur subfebril). Datele cercetrile instrumentale (electrocardiograma, radiograma). Datele cercetrilor de laborator (leucocite mrite). In miocardie difuz pronunat afar de modificrile descrise se poate observa dispnee pronunat, edeme la picioare, temperatur de obicei subfebril, uneori mrit Pe ling miocardia difuz in reumatism la copii se poate intilni i miocardita in focar, care decurge uor, evoluind prin simptome terse i se termin, de regul, cu insntoire complex. Tabloul clinic tipic al endocarditei in reumatism se caracterizeaz prin urmtoarele simptome. In primele zile temperatura este ridicat pin la 39-400C, apoi devine subfebril, in unele cazuri cu temperatur normal. Starea general dereglat: surmenaj, dureri de cap, scderea capacitii de munc, copiii mai mari au palpitaii. La examen se observ paloarea tegumentelor, nuan cianotic a buzelor, o dispnee modurat. La percuie limitele inimii pot rmine normale un timp indelungat. La sfiritul sptminii a doua de la inceputul bolii prin auscultaie se deceleaz la virful inimii un suflu sistolic. Acest suflu este la inceput scurt, apoi intensitatea lui crete, el se face mai aspru. Timbrul acestui suflu se poate modifica in decursul zilei, ins este localizat i nu se propag in alte regiuni. Uneori suflul sistolic poate fi insoit de un murmur cordal, suflu cu sonoritate specific, care imit sunetul unui ferestru. 113 Din partea pulsului in endocordit se observ de cele mai multe ori tahicardie, tensiunea

arterial normal sau puin sczut. Poliartrita reumatic se caracterizeaz prin afectarea multipl a articulaiilor, mai des ale celor mari (talocrurale, genunchilor, coatelor, umerilor, oldurilor), mai rar ale celor mici (articulaiile palmei, ale coloanei vertebrale, mandibulei .a.); simetria afectrii articulaiilor; fugacitatea (nestabilitatea) afeciunii, edemul inflamator dispare tot aa de repede, cum i apare, durata afectrii unei articulaii nu depete, de obicei, citeva zile, iar sindromul poliartric ca atare 2-3 sptmini; lipsa artritelor cronice de obicei nu rmine nici o schimbare exterioar i funcional din partea articulaiilor; efectul pozitiv rapid al deviaiilor acidului salicilic sau al seriei purazolinice i hormonilor. In prezent intilnim mai des afeciuni ale articulaiilor mai puin delimitate, sub form de poliaertralgii, cind bolnavii acuz dureri in articulaii in lipsa modificrilor obiective in ele. O particularitate caracteristic a reumatismului infantil este afectarea sistemului nervos, care se manifest mai des sub form de Horee. In prezent se crede c horeea este un fel de encefalit subcostical i parial cortical. Horeea se intilnete mai frecvent la virsta de 5-10 ani i mai des la fetie. In cazurile tipice boala se dezvolt treptat. Apar micri necoordonate, grimase, se schimb scrisul, mersul, vorbirea, apar tulburri psihice (irascibilitate, plins, negativism), tonusul muscular scade brusc. Aceste simptome se intensific cu timpul. Afar de horeea tipic, la copii se mai intilnesc forme atipice ale acestei boli i in condiiile contemporane frecvena lor crete vdit, in special la precolari i colari. Printre formele atipice in prezent se intilnete mai des forma tears a horeei. Ea se caracterizeaz prin simptomele principale hiperchinezia i hipotonia puin pronunate, terse. Hiperchineziile nu sint extinse, ele se manifest prin clipirea pleoapelor, micri masticatorii ale limbii, ticuri ale muchilor feei, miinilor, presei abdominale. Afar de asta, se mai observ labilitatea emoiilor. Toate aceste semne ale horeei sint insoite de modificri ale sistemului cardiovascular sub form de miocardit, mai rar de endomiocardit. Durata horeei uoare oscileaz de obicei intre 2 i 3 luni. Uneori se prelungete pin la 612 luni, evoluind cu perioade de hiperchinezii stinse, ce se succed cu perioade de hiperchinezii intensificate. Insntoirea deplin nu-i o garanie c nu vor aprea recidive peste citeva sptmini, luni, iar mai des peste 1-2 ani. Prognosticul este favorabil chiar i in formele grave i trenante ale bolii. Horeea este cea mai frecvent form de afectare a sistemului nervos in reumatism la copii. Celelalte forme clinice: encefalita reumatismal cu ticuri, encefalita reumatismal cu hiperchinezie mioclonic, meningita reumatismal, epilepsia reumatismal. 114 Evoluia reumatismului poate fi diferit: acut (pin la 2 luni); subacut (de la 2 la 4 luni); trenant sau lent (peste 4 luni); mereu recidivant i latent. La diagnosticarea reumatismului trebuie luai in calcul toi indicii de laborator. Atacul reuzmatic este doar o etap, dup care urmeaz o perioad indelungat proces latent. Aceast perioad este numit faz nativ. Unii copii se pling de slbiciune general, surmenaj, poft de mincare sczut, somn nelinitit, senzaii dureroase in articulaii, in grupe

musculare. Dureri de cap, senzaii neplcute in regiunea inimii. Copii sint palizi, cu toate c analizele de laboratort nu confirm anemia; miinile i picioarele sint reci, cianotice. Ritmul cardiac e nestabil, cu tendine la tahicardie, tensiune arterial sczut, hemoragii nazale. Periodic temperatura devine subfebril, fiind insoit de o slab acutizare a tonzilitei cardiace. In ultimii ani evoluia fazei neactive a reumatismului a devenit mai favorabil. Durata fazei neactive a reumatismului oscileaz in limite mari de la citeva luni la ciiva ani. Sfiritul primului atac reumatic la copii poate fi diferit: la unii se observ o afectare a inimii i o progresare ulterioar; la alii, in pofida manifestrilor deosebit de grave din perioada acut, modificrile cardiace se disting greu i cu timpul nu se disting deloc. In ultimii ani asemenea sfirit se intilnete tot mai des datorit metodelor eficiente de tratament, profilaxiei reumatismului. Una din particularitile reumatismului la copii este tendina de atacuri repetate, care pot evolua cu diferite manifestri clinice. Fiecare atac reumatic las o urm oarecare (uneori grav) in inim. Viciul valvular al inimii apare la copii mai des numai dup atacul reumatic repetat. Reumatismul trebuie tratat in funcie de faza procesului, respectindu-se o anumit succesiune in msurile curativo-profilactice. In perioada acut a reumatismului copiilor li se prescrie regim la pat indelungat i strict pe cit e posibil, care poate fi realizat in condiii spitaliceti. Intrebri de control. 1. Ce organe i sisteme sint atacate la copii in cazul imbolnvirii de rahitism? 2. Care sint cauzele, simptomele i profilactica tuberculozei? 3. Ce cauze duc la apariia reumatismului? Prin ce este periculoas aceast boal? Bibliografie 1. Dicionar de pediatrie. Semne i simptoame. Bucureti, 1991. 2. Bisearina V. Pediatrie i ingrijirea copiilor bolnavi. Chiinu, 1979. 3. Rusu I. Boli infecioase la copii. Chiinu, 1998. 4. . . ., 1980. 115 Tema 11. ACCIDENTELE LA COPIL I PREVENIREA LOR Structura unitii de curs 1. Cele mai frecvente accidente la copii (contuziile, rnile, entorsele, luxaiile, fracturile, arsurile, hemoragiile, intoxicaii accidentale). 2. Primul ajutor in caz de accidente. 3. Arsurile i degerturile. Primul ajutor. 4. Mucturile, inepturile i ptrunderea in organism a corpurilor strine. Primul ajutor 1. Cele mai frecvente accidente la copii In perioada copilriei accidentele sant frecvente. Copiii alearg mult, se intereseaz de tot ce-l inconjoar, nu au senzaia de team i nu cunosc inc pericolele ce-l amenin dac umbl cu obiecte duntoare. Toate aceste cauze duc, in lipsa unei supravegheri permanente, la accidente

cu urmri grave uneori. Cele mai obinuite accidente sant: Contuziile prezint leziunile produse prin lovire, cdere etc., fr ca pielea regiunii interesate s fie rnit. Regiunea lovit se umfl, se invineete i devine dureroas. Copilul trebuie inut linitit imediat dup lovire. I se vor pune comprese reci, schimbate des. Spre deosebire de contuziile superficiale, loviturile puternice pot duce la rupturi de organe (ficat, splin etc.), adic la contuzii profunde. Loviturile puternice de cap duc uneori la o comoie cerebral, cu pierderea cunotinei. In asemenea cazuri, copilul trebuie imediat intins in pat, i se va pune o compres rece sau chiar pung cu ghea pe cap. Aceste contuzii necesit chemarea de urgen a medicului. Rnile (plgile) sant leziunile care distrug continuitatea pielii. Unele intereseaz nu numai pielea, ci i esturile de dedesubt (rni profunde). Cauzele care provoac rnirea sint numeroase: ineparea, tierea, zdrobirea, zdrelirea se intalnesc des la copil. Rnile produse prin impucare sau schij de proiectil sant mai rare in copilrie. Orice ran este periculoas, pentru c in ea ptrund microbi care o infecteaz, dac nu se iau imediat dup accident msurile necesare. Infeciile acestor plgi pot fi punctul de plecare a unor boli grave: erizipel, gangren gazoas, tetanos, septicemie. Rnile superficiale vor fi splate in jur cu alcool iodat sau alcool simplu, apoi dezinfectate cu ap oxigenat (se toarn din sticl deasupra rnii9 i pansate. Pansamentul se face punand de asupra comprese sterile de tifon, apoi un strat de vat, peste care se aplic faa de 116 tifon. Nu se pune niciodat vata direct pe ran. Pansamentul cu batiste murdare, carpe etc. infecteaz plaga. Dac rana sangereaz, pansamentul trebuie s fie bine strans, dar fr s produc rcirea i invineirea regiunii situate mai jos. In caz de rni profunde, cu marginile indeprtate i pierdere mare de sange, se va face un pansament steril protector i copilul va fi dus imediat la medic. Rnile nu vor fi splate cu ap in afar de personalul sanitar, nimeni nu are voie s scoat corpii strini (resturi de haine, peri, buci de lemn) din rni, ca s nu se imprtie infecia. In orice cas, mai ales acolo unde sant copii, trebuie s existe la indeman o cutie cu comprese, vat, fei de tifon. Sticlele cu ap oxigenat, alcool vor fi bine inchise i vor avea etichete pe care va fi scris cite coninutul. Entorsele sant rsuciri ale unei articulaii (incheieturi). Copiii cad i se lovesc des, fiind expui acestor accidente. Cel mai des, rsucirile se petrec in articulaia gleznei i a pumnului. Copilul are dureri, ii mic greu articulaia interesat, care se umfl. Cu comprese reci i repaus, entorsele se vindec. Luxaiile (scrantiturile). Uneori, in afar de rsucire, cu ocazia unei czturi, oasele incheieturilor se deplaseaz, ies de la locul lor, dar fr s se rup. Copilul are dureri mari, nu mai poate mica membrul interesat. Articulaia ii modific aspectul obinuit, se umfl. Imediat

dup accident, copilul nu va mai fi lsat s-i mite regiunea bolnav i va fi dus la medic, care va preciza dac este vorba de o luxaie sau fractur. Cand oasele se rup, ne aflm in faa unei fracturi. Cand se rupe numai osul, iar prile moi (muchii, pielea) rman intacte, fractura se numete inchis. Cand ruperea osului este intovrit i de rnirea prilor moi, fractura este deschis. Copilul are dureri foarte mari, nui mai poate mica membrul fracturat. Regiunea interesat se deformeaz, se umfl i uneori se invineete. Copilul trebuie aezat in pat i transportat de urgen la spital. Inainte de a fi transportat, este necesar ca membrul fracturat s fie imobilizat cu ajutorul unor atele improvizate (scanduri, bee, verigele de fier). Atelele se infoar in carpe, se aeaz cate una de fiecare parte a membrului i se fixeaz legandu-le bine cu fei trecute de jur imprejur. Este important ca aceast imobilizare s cuprind atat articulaia de deasupra, cat i cea de dedesubtul fracturii. Arsurile sant grave la copii i se produc din neglijena celor mari. Lsai s se joace nesupravegheai in preajma focului sau in jurul vaselor cu ap fiart, copiii capt leziuni grave, uneori mortale. Cand arsura intereseaz pielea, care se ingrozete i se umfl, se numete de gradul I. Expunerea indelungat la soare duce la procedura unei astfel de arsuri. Cand pe piele apar bici (pline cu un lichid glbui sau sanguinolent), arsura este de gradul II, suferina copilului este mare. Cand arsura intereseaz i esturile mai profunde, ajungand uneori pan la os, este de gradul III. Gravitatea arsurilor depinde de intinderea in profunzime, dar i in 117 suprafa. Chiar o arsur de gradul I poate duce la moarte, dac intereseaz mai mult de o treime din suprafaa total a pielii. Arsurile sant accidente ce necesit un tratament de urgen, pentru c duc la complicaii grave, chiar la moartea copilului. In arsurile de gradul I este suficient ungerea pielii cu o substan gras sau pudrarea cu bicarbonat de sodiu, talc sau amidon. In arsurile de gradul II, bicile nu se vor sparge, de asemenea nu trebuie aplicat grsimea. Se acoper regiunea cu un pansament protector steril i copilul este dus la medic. La fel se procedeaz i in cazul arsurilor de gradul III. Dac arsura este intins, copilul trebuie dezbrcat uor de haine (fr s fie trase). Va fi invelit intr-un cearaf curat, acoperit cu o ptur i transportat la spital. Hemoragia (pierderea de sange). Cand sangele curge printr-o ran, in afara corpului, hemoragia se numete extern, iar cand pierderea de sange se face in interior, intr-un organ, hemoragia se numete intern. In caz de hemoragie extern, pierderea sangelui trebuie impiedicat prin poziia ridicat a membrului i aplicarea unui pansament compresiv. Dac hemoragia nu inceteaz, se va aplica deasupra rnii un cordon strans in jurul membrului. In timp de dou ore de la aplicarea acestei legturi (garou), copilul trebuie imediat transportat la spital. Hemoragia intern se manifest astfel: imediat dup accident, copilul devine palid, cu mainile i picioarele reci, pulsul slab i rapid. El trebuie culcat cu capul mai jos decat trunchiul,

bine invelit i dus de urgen la spital. Intoxicaii accidentale. Din neglijena celor din jur, copiii pot inghii petrol, benzin i alte substane toxice. La descrierea bolilor esofagului au fost artate leziunile pe care le produce inghiirea de sod caustic i alte substane caustice. Inghiirea de petrol duce la complicaii pulmonare (pneumonii). Imediat dup inghiirea unei substane toxice, se va provoca o vrstur i apoi se va da copilului un pahar cu lapte. Este necesar chemarea de urgen a medicului. In caz de intoxicare cu gaze asfixiante (prin arderea incomplet a crbunilor, lsarea deschis a instalaiilor de gaze) copilul trebuie scos imediat la aer curat. Uneori este necesar respiraia artificial. Prevenirea accidentelor. Copiii (in special cei mici) vor fi supravegheai in permanen. Nu vor fi lsai s se urce pe scaune inalte, mese etc. Ferestrele, uile vor fi inchise. Copiii mici nu vor fi lsai singuri pe scri. Este interzis jocul cu chibriturile sau in jurul sobei de gtit. Nu se vor aeza pe marginea sobei sau mesei vase cu lichide fierbini. Medicamentele, sticlele cu petrol, benzin, analcid etc. vor fi bine inchise i inute in locuri ferite. 118 2. Primul ajutor n caz de accidente La varsta precolar i colar mic accidentele sant foarte frecvente. Ele se explic atat prin mobilitatea i neastamprul copiilor, cat i prin curiozitatea lor, mai bine zis prin setea lor de a cunoate. Copiilor de 5-7 ani le place s se joace cu focul, s taie singuri painea sau s modeleze cu cuitul o bucic de lemn, s bat cu ciocanul etc. Toate acestea, bineineles, pot s duc la accidente: contuzii (lovituri), tieturi, arsuri. Mult mai rar se intalnesc la copii fracturile i comoiile cerebrale (in urma unor cderi de la inlime, lovituri la cap). Dac am pune intrebarea: Cum putem feri copiii de tot felul de accidente, probabil c majoritatea prinilor vor rspunde: Trebuie s li se interzic s se joace cu focul, s ia in man obiecte tioase, s se urce in copaci, s bat cu ciocanul Enumerarea interdiciilor poate fi dus la infinit, deoarece este imposibil de prevzut posibilitile prin care copiii ii pot provoca lovituri, rniri i alte mici accidente. De aceea cea mai bun metod de prevenire a accidentelor la copii este de a li se da posibilitatea s fac cunotin cu diferite pericole ce-i amenin din partea focului, ciocanului, cuitului, lamelor, cuielor .a. Aceasta nu inseamn c trebuie s-i lsm s se frig un pic (dup cum procedeaz unii prini), ci trebuie s-i invm cu mult rbdare pe copii s se foloseasc de cuit, de ciocan, de chibrituri .a. In acelai timp va trebui s-l convingem, c aceste obiecte nu sant pentru joac, c ele sant destinate efecturii unui anumit lucru. Dac, totui, unele accidente mai apar din cand in cand, trebuie s inspirm prin comportarea noastr o atitudine calm copilului fa de ele. In nici un caz nu trebuie s se sperie copilul (o s-i ias maele pe aici), cum greit fac unii prini, sau inc li mai ru s fie

pedepsit. In faa unor mici accidente (arsuri, tieturi uoare, loviri, zgarieturi .a.) prinii trebuie s liniteasc copilul, ba mai mult s micoreze fa de copil gravitatea accidentului. In acelai timp copilul trebuie invat s-i acorde singur ajutor i s ajute pe alii in asemenea imprejurri. In caz de contuzii (lovituri) primul ajutor const in aplicarea unor comprese reci la locul lovit. Dac este vorba de o lovitur mai puternic, urmat de o scurt pierdere a cunotinei sau i fr ea de una-dou vrsturi, trebuie s fie chemat imediat medicul, deoarece este vorba de o comoie cerebral. In acest caz copilul va fi reinut la pat i i se vor pune comprese reci sau pung cu ghea la cap. Copilul va fi transportat la spital, tot astfel culcat i cu rece la cap. In caz de rniri se va opri in primul rand sangerarea, care produce o impresie adanc asupra copilului. Aceasta se face printr-o compresiune a rnii sau printr-o legare cu o batist, curelu . a. a membrului rnit mai sus de locul rnii. De cele mai multe ori este suficient o apsare de cateva minute cu mana mai sus de ran. Copilul de 5-7 ani trebuie invat s fac 119 singur acest lucru. Rana se spal cu o soluie de ap oxigenat de 3%, se presar cu praf de sulfamide i se panseaz strans. In caz de arsur dac ele sant uoare (inroirea pielii, mici bicue pe un loc restrans) este suficient s se ung suprafaa ars cu o substan gras vazelin, untur de pete, untur de porc .a. Dac bicuele cu lichid se sparg, se va tia pielia care le forma cu o forfecu trecut prin flacr, in aa fel, incat la marginea rnii formate prin spargerea bicuei s nu rman nici o bucic de pieli. Aceasta trebuie fcut spre a impiedica acumularea infeciei sub marginea pieliei. Apoi rana se prelucreaz cu spirt sau cu o soluie concentrat (de culoarea cernelei violete) de permanganat de potasiu. Arsurile mai profunde i mai rspandite se trateaz numai la spital. Fracturile la copii se intalnesc rar. Totui, in caz c ele vor surveni, trebuie s tim s acordm primul ajutor. Dac fractura este deschis, adic insoit de o ran i sangerare, in primul rand se va opri hemoragia, legand strans membrul fracturat, mai sus de locul rnii. Se va avea grij s se interpun intre piele i aceast legtur o faie de material moale. Dup oprirea hemoragiei membrul fracturat va fi imobilizat. Imobilizarea se face in felul urmtor: o scanduric, un carton tare, cateva crengue impreunate, o plcu de metal .a. (destul de lungi ca s ajung la cele dou pri ale fracturii) se vor infura intr-o carp curat i se vor aplica apoi de-a lungul membrului fracturat. Pe urm membrul fracturat se bandajeaz strans. Trebuie de reinut c in timpul tuturor acestor proceduri (de oprire a hemoragiei i de imobilizare) membrul fracturat trebuie susinut cu grij de ambele pri mai sus i mai jos de fractur. 3. Arsurile i degerturile. Primul ajutor Arsurile termice i chimice. Arsurile pot fi provocate de flacr, ap clocotit, aburi,

acizi, alcalii, unele medicamente (azotat de argint, iod, soluie de amoniac .a.), curent electric, substane radioactive, raze solare. Cele mai frecvente sant arsurile pielii, rare sant arsurile ochilor, iar prin ingerarea alimentelor sau buturilor fierbini, lichidelor caustice se pot produce arsuri ale gurii, faringelui, esofagului i chiar stomacului. In ce privete intensitatea aciunii asupra pielii distingem trei grade de arsuri: arsura de gradul intai (inroirea i o mic tumefacie a pielii, care dispare peste 2-3 zile); arsura de gradul doi (formarea de bule umplute cu ap pe suprafaa inroit i tumefiat); arsura de gradul trei (mortificarea/carbonizarea pielii, iar uneori i a esuturilor mai adanci, ulcerarea i cicatrizarea lor ulterioar). 120 In arsurile de gradul intai i doi ajutorul const in special in alinarea durerilor, care sant de obicei in aceste cazuri chinuitoare. Se poate uura starea victimei printr-un get de ap rece, aplicat in decurs de 10-15 minute pe sectoarele arse i prelucrarea lor ulterioar cu soluie de 5% de permanganat de caliu. Dac apar bule (arsur de gradul doi), pentru a preveni infecia se aplic un pansament steril, muiat in aceeai soluie. Se interzice tierea bulelor, intrucat ele apr pielea de sub ele de microbi. In caz de arsuri de gradul trei pe suprafaa rnii se aplic un pansament steril uscat i se expediaz indat copilul la spital. Arsurile chimice, independent de substana, care le-a provocat (acizi, alcalii, sruri concentrate .a.), necesit i ele un get de ap rece aplicat pe sectoarele lezate in timp de cateva minute. In felul acesta se inltur mecanic substana chimic de pe suprafaa corpului. Se interzice ins s se spele locurile arse cu var nestins, intrucat acesta combinandu-se cu ap, degaj mult cldur. In aceste cazuri se unge locul ars cu o grsime oarecare, se aplic un pansament cu ungvent zincat sau boricat i se expediaz victima la medic. Dup ce se spal cu ap, zona se irig abundent cu soluie de acid boric sau acetic de 12% dac arsurile sant provocate de alcalii, sau cu soluie 2% de sod dac arsurile sant provocate de acizi, iar apoi se aplic pe suprafaa lezat un pansament muiat in aceeai soluie. in caz de arsuri chimice ale ochilor sau mucoaselor gurii, vestibulului faringian, locul ars se spal i el la inceput cu ap, apoi cu soluie de acid boric de 1%, dac arsura e provocat de un alcaliu, sau cu soluie 1% de sod dac arsura e provocat de un acid. In caz de arsuri termice se picur in ochi 1-2 picturi de ulei steril de vazelin, rsrit sau ricin, se aplic pansament i se expediaz accidentatul la medic. oc caloric i insolaie. Dac copilul se gsete un timp indelungat intr-o incpere prea cald sau afar intr-o zi cu ari fr vant, chiar la umbr, el se poate suprainclzi i ca urmare poate avea loc un oc caloric. In acest caz se produce dereglarea termic, se ridic temperatura corpului, faa i se inroete, el devine apatic, transpir abundent, are dureri de cap i tulburri in

coordonarea micrilor. In cazuri mai grave se accelereaz respiraia, faa devine palid i copilul poate s-i piard cunotina. Aceleai fenomene au loc i in caz de insolaie, care se produce deseori in zile calde cu soare sub aciunea razelor solare directe asupra cpuorului descoperit. La primele semne de oc caloric sau insolaie copilul trebuie dus intr-un loc rcoros i culcat. Apoi i se va da de but i i se va muia capul i pieptul cu ap rece. Dac copilul nu respir de loc sau respir foarte slab, se aplic respiraia artificial. Dup oc caloric sau insolaie copiii nu suport de obicei un timp indelungat (pan la o lun i chiar mai mult) razele solare directe i temperatura inalt a aerului, de aceea ei trebuie ferii in mod special de suprainclzire. Degerturi. Degerturile se produc nu numai la temperatura sczut a aerului, dar i in condiiile de umiditate crescut sau de vant puternic, chiar la o temperatur de 3-5o mai sus de 0o. 121 Ele apar mai des la copiii slabi, anemici, care gsindu-se la aer, se mic puin. De obicei deger sectoarele deschise sau puin acoperite ale corpului, precum i locurile insuficient alimentate cu sange: varful nasului, urechile, obrajii, degetele de la maini i picioare (in special in inclminte stramt). In caz de degertur pielea devine palid din cauza ingustrii vaselor sangvine, apar senzaii de impunsturi i picturi, iar ulterior i pierderea deplin a sensibilitii. Se disting trei grade de degerturi. Degerturile de gradul intai provoac dureri, edematiere, coloraie cianotic semne care dispar in intregime peste 1-2 sptmani. Perioada de revenire la norm este insoit de mancrime i descvamare. In caz de degerturi de gradul doi apar pe piele bule implute cu un lichid tulbure amestecat cu sange. Degertura de gradul trei provoac necroza pielii, iar uneori i a esturilor mai adanci. Degerturile de gradul intai i doi de obicei nu se determin indat, ele sant insoite de dureri mari. La apariia primelor semne de degertur se cere s se inlture aciunea frigului asupra esutului lezat. Dac exist posibilitatea de a duce indat suferindul in incpere, se va gsi pentru el un loc, ferit de vant, se va friciona partea lezat a corpului cu o man curat sau cu o batist pan la apariia coloraiei normale, se va acoperi cu haine i, dac e posibil, se va sili copilul s fac cateva micri intense, pentru a stimula circulaia sangelui i a inclzi corpul. Se interzice s se fricioneze sectorul lezat cu zpad. In caz de degertur de gradul intai se recomand s se aplice pe sectorul lezat un pansament cu vazelin, ulei de ricin sau untur de pete. In caz de degertur de gradul doi nu se vor tia bulele, dar se va aplica pe ele un pansament cu ungvent penicilinic sau streptocidic. Dac sant rni deschise, se aplic un pansament uscat steril i se expediaz copilul la instituia medical din apropiere. Dup degertur de orice grad locul lezat rmane foarte sensibil la frig pentru mult timp.

Chiar la o temperatur a aerului puin sczut, mai ales pe vreme umed sau in incpere umed, pielea, care a fost degerat in trecut, se umfl i se face vant. Pentru a atenua aceste fenomene, ea se unge cu grsime i anume cu ungvent camforat sau ihtiolic. 4. Mucturile, nepturile i ptrunderea n organism a corpurilor strine. Primul ajutor Vara, in special in afar de ora, copiii sant frecvent inepai de anari. Locul inepat se umfl, se inroete i il mnanc pe copil in aa msur, c el nu poate dormi. Scrpinandu-se, copilul poate s introduc o infecie purulent. Pentru a atenua mancrimea i a dezinfecta pielea, locurile inepate se fricioneaz cu spirt, ap de colonie, rachiu. Pentru a feri copiii de inepturile anarilor prile descoperite ale corpului lor (faa, gatul, mainile i picioarele) se ung 122 cu o crem special contra anarilor. Aceasta se recomand in special in primele zile, pentru c s-a stabilit, c sensibilitatea pielii la inepturile anarilor scade cu timpul. In caz de ineptur de albin se cere in primul rand s se gseasc i s se scoat acul care conine toxinul. Apoi se fricioneaz locul inepat cu o soluie de spirt, iod sau alt dezinfectant pentru a diminua durerile i edemul, pe locul inepat se aplic comprese reci sau pung de cauciuc cu ap rece. Se interzice s se aplice pe acest loc pmant, intrucat prin el se poate introduce o infecie purulent i tetanos. Dac are semne de infecie general sau dac este inepat in faringe, ochi, copilul trebuie dus urgent la instituie medical. erpi veninoi se intalnesc in Caucaz, Crimeia i Asia Mijlocie (vipere, cobre .a.) Victima trebuie dus fr amanare pe targ la punctul medical din apropiere. Pentru odihna de var a copiilor se vor alege locuri, unde nu se prea intalnesc insecte i erpi veninoi. Nu se recomand plimbrile cu copiii in locuri joase, umede i in special mltinoase cu iarb inalt, cu tufari dei. Nu li se da voie copiilor s se joace, s se tolneasc in fan, paie. Corpuri strine. Dac in faringe sau in esofag nimeresc oase, nasturi, monede, ace, copilul are dureri in regiunea faringian, inghite cu greu sau nu poate s inghit de loc, regurciteaz mucus sangvinolent; dac corpurile sint mari, respir greu. Primul ajutor, mai ales, dac a fost inghiit un obiect ascuit, este expedierea urgent la medic. Se interzice inghiirea de alimente sau de coji uscate de paine pentru propulsarea corpurilor in stomac. Dac in stomac nimerete un corp strin neascuit, el iese, de regul, singur peste 2-3 zile impreun cu excrementele. In acest caz nu trebuie limitat copilul in mancare i nici nu trebuie administrat nici un fel de purgativ. Regimul de foame, slbind peristaltica, reine ieirea corpului strin; purgativele, dimpotriv, intensificand contracia pereilor intestinali, pot contribui la lezarea lor

de ctre corpul strin. I se va da copilului paine moale, terciuri, supe mucilaginoase, chiseluri, adic bucate, care, invelind corpul strin, apr pereii stomacului i intestinului de leziuni. Dac corpul strin nimerete in laringe, traxee sau bronhii, survine indat starea de asfixie, copilul se inbu, faa i buzele se invineesc, el incepe s tueasc convulsiv. Dac prin tuse nu s-a eliminat corpul strin, cum se intampl frecvent, copilul trebuie urgent expediat la spital. Pe conjunctiva sau corneea ochiului pot nimeri grune de nisip, bucele de crbune, gene czute, musculie .a. In acest caz copilul are senzaie de arsuri de ochi, ochii incep s-i lcrimeze, el se teme de lumin. Dac se vede corpul strin care a nimerit in interior, el trebuie evacuat cu o bucic de tifon infurat pe un chibrit i muiat in soluie de 1% de acid boric. Se poate incerca s se evacueze corpul strin, spland ochiul cu mult ap cu ajutorul unei pipete. Dac nu se reuete, copilul trebuie imediat expediat la specialist. 123 Dac corpul strin nimerete in ureche, copilul are senzaie de ceva strin in urechi, se plange de zgomot. Deseori se inrutete auzul. Senzaii deosebit de neplcute pot provoca furnicile, mutele, pianjenii ptruni in ureche. Pentru evacuarea corpurilor strini i pentru a omori i a scoate din ureche insectele ce au ptruns, se toarn in conductul auditiv o jumtate de linguri de ulei, glicerin, spirt sau rachiu inclzit pan la 360, iar apoi se culc copilul pentru 510 minute pe urechea bolnav. In acest caz corpul strin sau insecta moart iese, de regul, din ureche impreun cu lichidul. Dac nu se reuete s se scoat corpul strin, copilul trebuie numaidecat expediat la medic. Dac corpul strin nimerete in nas, copilul incepe s strnute intens, respir greu prin jumtatea nasului suferind. In cazuri neglijate apar secreii purulente i chiar sangvinolente. Pentru a extirpa corpul strin se comprim nara sntoas i se propune copilului s-i sufle bine nasul prin nara, in care se gsete corpul strin, sau se irit mucoasa cu o pan, hartiu i in felul acesta se provoac reflexul de strnut. Dac nu se reuete, se expediaz copilul la medic. Nu se cuvine s se incerce scoaterea corpului strin din urechi sau nas cu ajutorul unor instrumente (deprttor, pens), pentru c in felul acesta se poate impinge corpul adanc, se poate leza timpanul sau mucoasa nazal i introduce infecie. Intrebri de control. 1. Cum se acord primul ajutor in caz de: luxaii i fracturi; hemoragii, arsuri; intoxicaii, degerturi? 2. Cum se acord primul ajutor in caz de mucturi, inepturi? Bibliografie 1. Antropova M. Igiena colar. Chiinu, 1972. 2. Cabanov A., Ciabovscaia A. Anatomia, fiziologia i igiena copiilor de virst precolar.

Chiinu, 1977. 3. Petriina O., Popova G. Anatomia, fiziologia i igiena copiilor de virst colar mic. Chiinu, 1988. 4. Gabovici P., Poznanschi S. Igiena. Chiinu, 1991. 5. abalov N. Copilul de la un an la trei. Chiinu, 1979. 6. Vodocailo ., Rudi M. De la trei la apte ani. Chiinu, 1978. 7. Vldoianu C., Puericultura. Bucureti, Ed. Didactic i Pedagogic, 1962. 8. ., . . ., 1991. 9. .