Ciclului violenței domestice

Ciclului violenței domestice, parcurge trei faze distincte specifice respectiv

construirea tensiunii, incidentele acute de agresivitate și faza ”pocăinței soțului”.
o Construirii tensiunii, este prima fază în care apar incidente minore, când
femeia apelează la calm, înțelegere, tăcere sau evitarea soțului. În felul
acesta, feedback-ul pe care-l transmite este cel de acceptare a abuzului,
fără să conștientizeze acest fapt. Se activează mecanismul de negare,
respectiv refuzul de a recunoaște realitatea percepției traumei. Femeia
bătută neagă față de ea că este afectată de atitudinea soțului,
raționalizează, căutând motive pentru comportamentul acestuia
(oboseală, stres, consum alcool, proasta dispoziție). În această etapă
inițială femeile abuzate dețin un oarecare control, dar nu asupra soțului, ci
a situației. Repetarea incidentelor va genera supărare, furie, apoi frică
pentru femeia abuzată, ceea ce va alimenta tensiunea și determina
scăderea controlului. Acceptarea pasivă a comportamentului agresiv din
partea partenerei și stereotipurile legate de drepturile soțului îl va încuraja
pe agresor să nu se mai controleze. Bărbatul va deveni din ce în ce mai
posesiv, mai brutal, va recurge la umilire, batjocură, iar femeia va deveni
incapabilă să restabilească echilibrul relației și să se apere. Apare
tendința de retragere din fața soțului, retragere care percepută ca sfidare
îl va întărâta și mai mult pe acesta.
Această fază se regăsește aproape la toate cuplurile, diferențele dintre
cele care se înscriu în zona funcțională și cele din zona disfunțională, este
că în cazul celor din urmă femeile au tendința de a deveni neajutorate,
învățând că nu au puterea necesară pentru a preveni agravarea situației.
o Faza incidentelor acute de agresivitate este asociată cu brutalitatea și se
instalează când tensiunile acumulate nu mai pot fi controlate, de cele mai
multe ori acestea izbucnind la cel mai mic incident. Bărbatul poate
declanșa comportamentul violent din dorința de a da o lecție partenerei,
iar aceasta la rândul ei poate determina declanșarea unui astfel de
incident din cauza furiei și anxietății pe care le trăiește. Dificultatea
anticipării acestor evenimente care conduc la comportamente agresive din
partea partenerul nu face decât să crească anxietatea, depresia și să
faciliteze apariția unor simptome psihofiziologice specifice precum dureri
de cap, palpitații cardiace etc. și cel specifice tulburărilor de somn,
tulburărilor alimentare, oboselii cronice etc. În astfel de momente femeia
manifestă o rezistență pasivă, în ideea de a nu alimenta furia partenerului,
dar care din contră îl întărâtă și mai mult. După încheierea atacului, de
cele mai multe ori victimele intră într-o stare de șoc, după care se
 activează mecanismele de negare și minimalizare a gravității rănilor și
umilințelor îndurate.
Ca durată, această fază poate să se întindă în medie de la o zi la una sau
două săptămâni, fiind mai scurtă decât celelalte două.
o Pocăința soțului, este cea de a treia fază care se caracterizează prin
comportamentul afectuos al partenerului abuziv. Este perioada în care
comportamentul dintre cei doi parteneri este foarte afectuos, sens în care
se mai folosesc și termenii de fază de curtare sau a lunii de miere,
agresorul manifestând disponibilitate față de parteneră și nevoile acesteia,
inducându-i impresia victimei că relația este funcțională, ceea ce
adâncește dependența dintre victimă și agresor. Tensiunea din prima fază
eliberată prin comportamentele violente în cea de a doua, urmate de
perioada de regret și implorare a iertării duc la schimbarea
comportamentului victimei. Dacă la sfârșitul celei de-a doua faze aceasta
este hotărâtă să încheie relația, după derularea fazei de curtare ajunge
să-și vadă partenerul ca fiind fragil și nesigur, că are nevoie de ea. Se
structurează astfel o dublă dependență, victimei fiindu-i dificil să
părăsească relația abuzivă. Durata acestei etape nu este bine delimitată
temporar. În situația în care perioada de iubire este urmată rapid de o
intensă tensiune, victima poate să-și piardă controlul, să se apere, să-și
rănească sau omoare partenerul.