Analiza Matematica I - Chis Codruta PDF

Analizǎ matematicǎ
Chiş Codruţa
2
Cuprins
1 Serii numerice 5
1.1 Definiţii. Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.2 Criterii de convergenţǎ pentru serii cu termeni pozitivi . . . 8
1.3 Criterii de convergenţǎ pentru serii cu termeni oarecare . . . 16
1.4 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
2 Serii de puteri 23
2.1 Suma unei serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
2.2 Operaţii cu serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
2.3 Derivarea seriilor de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
2.4 Integrarea seriilor de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
3 Formula lui Taylor 35

3.1 Serii Taylor pentru funcţii de douǎ variabile . . . . . . . . . 38
4 Noţiuni de topologie ı̂n Rn 41
5 Funcţii de mai multe variabile 45

5.1 Definiţii. Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
6 Limite. Continuitate 49
6.1 Limita unei funcţii ı̂ntr-un punct . . . . . . . . . . . . . . . 49
6.2 Continuitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
3
4 CUPRINS
7 Derivate parţiale 55
7.1 Derivate parţiale de ordinul ı̂ntâi . . . . . . . . . . . . . . . 55
7.2 Derivate parţiale de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . 57
7.3 Gradient. Diferenţialǎ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
7.3.1 Diferenţierea funcţiilor compuse . . . . . . . . . . . . 62
7.4 Hessiana unei funcţii ı̂ntr-un punct . . . . . . . . . . . . . . 64
8 Extreme locale ale funcţiilor de mai multe variabile 67

8.1 Extreme necondiţionate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
8.2 Extreme condiţionate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
9 Elemente de calcul integral 77

9.1 Primitive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
9.1.1 Primitive reductibile la primitivele funcţiilor raţionale 79
9.2 Funcţii integrabile. Integrala definitǎ . . . . . . . . . . . . . 80
9.3 Aplicaţii ale integralelor definite . . . . . . . . . . . . . . . . 83
9.3.1 Aria subgraficului unei funcţii continue şi pozitive . . 83
9.3.2 Lungimea graficului unei funcţii derivabile cu derivata
continuǎ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
9.3.3 Volumul unui corp de rotaţie . . . . . . . . . . . . . . 84
9.3.4 Aria suprafeţelor de rotaţie . . . . . . . . . . . . . . 84
9.3.5 Centre de greutate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
10 Ecuaţii diferenţiale 87
10.1 Introducere ı̂n teoria ecuaţiilor diferenţiale . . . . . . . . . . 87
10.2 Ecuaţii diferenţiale de ordinul I . . . . . . . . . . . . . . . . 89
10.2.1 Ecuaţii cu variabile separabile . . . . . . . . . . . . . 89
10.2.2 Ecuaţii diferenţiale omogene . . . . . . . . . . . . . . 92
10.2.3 Ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul I . . . . . . . . 93
10.2.4 Ecuaţii diferenţiale de tip Bernoulli . . . . . . . . . . 95
10.3 Modele matematice ale creşterii populaţiei . . . . . . . . . . 97
10.3.1 Modelul lui Malthus . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
10.3.2 Modelul lui Verhulst . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
1
Serii numerice
1.1 Definiţii. Exemple

Pn
Definiţie. Fie (an )n≥1 un şir de numere reale şi sn = i=1 ai , n ≥ 1. Cu-
P
plul ((an )n≥1 , (sn )n≥1 ) se numeşte serie numericǎ şi se noteazǎ n≥1 an sau
P P∞
n an sau n=1 an .
• Elementul an se numeşte termen general al seriei, elementele şirului (an )n≥1
se numesc termenii seriei;
• elementele şirului (sn )n≥1 se numesc sumele parţiale ale seriei, iar elemen-
tul sn se numeşte suma parţialǎ de rang n.
P
Definiţie. O serie de numere reale n≥1 an se numeşte convergentǎ dacǎ
şirul (sn )n≥1 al sumelor parţiale este convergent; dacǎ şirul sumelor parţiale
are limitǎ, aceastǎ limitǎ se numeşte suma seriei, şi scriem
X
lim sn = s =⇒ an = s.
n−→∞
n≥1
În particular,
X
lim sn = ∞ =⇒ an = ∞,
n−→∞
n≥1
X
lim sn = −∞ =⇒ an = −∞.
n−→∞
n≥1
Dacǎ şirul sumelor parţiale nu are limitǎ, atunci seria se numeşte oscilantǎ.
Dacǎ o serie este oscilantǎ sau are suma ±∞, ea se numeşte divergentǎ.
P∞
Exemplu. Dacǎ r ∈ R este un numǎr real, seria n=0 rn se numeşte seria
geometricǎ de raţie r.
5
6 1. SERII NUMERICE
Fie r = 1. Atunci suma parţialǎ de ordin n a seriei geometrice este
sn = |1 + 1 +{z. . . + 1} = n + 1.
n+1
P∞
Deoarece limn−→∞ (n + 1) = ∞, seria n=0 1n este diveregentǎ.
Pentru r 6= 1, suma parţialǎ de ordin n a seriei geometrice este
1 − rn+1
sn = .
1−r
P∞
Propoziţie. Fie n=0 rn o serie geometricǎ.
(i) Dacǎ |r| < 1, atunci seria geometricǎ este convergentǎ , cu suma
1
.
1−r
(ii) Dacǎ |r| ≥ 1, atunci seria geometricǎ este divergentǎ.
Demonstraţie. (i) Dacǎ |r| < 1, atunci limn−→∞ rn+1 = 0, astfel cǎ
1 1
limn−→∞ sn = 1−r
, deci seria este convergentǎ, cu suma 1−r
.
(ii) Dacǎ |r| > 1, atunci limn−→∞ |r|n+1 = ∞, deci suma este divergentǎ.
Dacǎ r = 1, am vǎzut mai sus cǎ seria geometricǎ diverge.
Dacǎ r = −1, atunci şirul sumelor parţiale alterneazǎ ı̂ntre valorile 0 ş1,
deci şi aceastǎ serie este divergentǎ.
P∞
Exemplu. 1 − 32 + ( 32 )2 − · · · = 2 n
n=1 (− 3 ) = 1
1−(− 32 )
= 35 .
Observaţie. Uneori, aşa cum am vǎzut şi ı̂n exemplele de mai sus, primul
P∞ 1 n P∞ 1
termen al unei serii nu este neapǎrat a1 . n=1 ( 2 ) şi n=2 ln n sunt exemple
de asemenea serii. În al doilea caz, trebuie sǎ ı̂ncepem cu n = 2, deoarece
1
ln 1
nu este definit.
1
Exemplu. Putem scrie numǎrul 3
ca
1 3 3 3 3
= 0, 33333 . . . = + + + ... + n + ....
3 10 100 1000 10
3
Aceastǎ expresie este o serie, având termenul general an = 10n
. Putem
demonstra cǎ aceastǎ serie este convergentǎ:
3 3 3 3 3 1 1 1
+ + + . . . + n + . . . = (1 + + + . . . + n + . . .) =
10 100 1000 10 10 10 100 10
∞
3 X 1 3 1 3 10 3 1
= ( )k = · 1 = · = = .
10 k=0 10 10 1 − 10 10 9 9 3
1.1. DEFINIŢII. EXEMPLE 7
De altfel, orice numǎr subunitar x poate fi gândit ca suma unei serii con-
vergente, deoarece dacǎ x = 0, a1 a2 a3 . . . an . . ., atunci
∞
a1 a2 a3 an X an
x= + + + ... + n + ... = n
.
10 100 1000 10 n=1 10
O condiţie necesarǎ de convergenţǎ a unei serii numerice este urmǎtoarea:

P
Propoziţie. Fie n≥1 an o serie convergentǎ de numere reale. Atunci şirul
(an )n≥1 este convergent la 0.
P∞
Demonstraţie. Fie s = k=1 ak . Pentru douǎ sume parţiale consecutive
avem atunci
n
X
sn = = (a1 + a2 + . . . + an−1 ) + an = sn−1 + an ,
k=1
deci
an = sn − sn−1 .
Atunci
lim (sn − sn−1 ) = n−→∞

lim an = n−→∞
n−→∞
lim sn − n−→∞
lim sn−1 = s − s = 0.
Rezultǎ atunci urmǎtoarea condiţie suficientǎ de divergenţǎ:

P
Corolar. Fie n≥1 an o serie de numere reale. Dacǎ şirul (an )n≥1 nu are
limitǎ sau are limitǎ nenulǎ, atunci seria datǎ este divergentǎ.
P
Observaţie. Dacǎ n≥1 an este o serie pentru care limn−→∞ an = 0, nu
rezultǎ neapǎrat cǎ seria datǎ este convergentǎ.
P 1 P 1
Contraexemplu. Seria armonicǎ n≥1 n este divergentǎ, cu suma n≥1 n =
1
∞, ı̂n ciuda faptului cǎ limn→∞ n
= 0:
P 1
Sǎ presupunem cǎ seria datǎ ar fi convergentǎ cu suma n≥1 n = s. Fie
1 1
sn = 1 + + ··· + .
2 n
Rezultǎ deci cǎ limn→∞ sn = s. Dar
1 1 1 1 1 1 1 1
s2n − sn = + + ··· + > + + ··· + =n· =
n+1 n+2 2n |2n 2n {z 2n} 2n 2
n
şi obţinem cǎ

1
s2n > + sn , (∀)n ≥ 1.
2
8 1. SERII NUMERICE
Trecând la limitǎ ı̂n ultima relaţie, obţinem:

1
s ≥ + s,
2
ceea ce este absurd. Prin urmare presupunerea facutǎ nu poate fi adevǎratǎ,
deci seria armonicǎ este divergentǎ.
O proprietate importantǎ a seriilor convergente este urmǎtoarea:

P P
Propoziţie. Fie n≥1 an şi n≥1 bn douǎ serii convergente cu sumele s,
respectiv t, şi fie α, β ∈ R. Atunci seria
P
n≥1 (αan + βbn ) este convergentǎ
şi are suma αs + βt.
Demonstraţie. Fie sn , respectiv tn , sumele parţialǎ de rang n ale celor
P
douǎ serii. Atunci suma parţialǎ de rang n a seriei n≥1 (αan + βbn ) este
αsn + βtn , şi avem
lim (αsn + βtn ) = α lim sn + β lim tn = αs + βt.

n−→∞ n−→∞ n−→∞
P
Corolar. Presupunem cǎ seria n≥1 (αan + βbn ) este convergentǎ pentru
anumite constante α, β ∈ R∗ . Atunci
P
n≥1 an este convergentǎ dacǎ şi nu-
P
mai dacǎ n≥1 bn este convergentǎ.
P
Observaţie. Din convergenţa seriei n≥1 (αan + βbn ) nu rezultǎ ı̂nsǎ
P P
convergenţa seriilor n≥1 an şi n≥1 bn .
n
+ (−1)n+1 ) este convergentǎ, ı̂n timp
P
Contraexemplu. Seria n≥1 ((−1)
P n P n+1
ce seriile n≥1 (−1) şi n≥1 (−1) sunt divergente.
1.2 Criterii de convergenţǎ pentru serii cu

termeni pozitivi
P
Definiţie. Spunem cǎ seria n≥1 an este cu termeni pozitivi dacǎ orice
termen al sǎ este pozitiv: an > 0, (∀)n ≥ 1.
Propoziţie. Şirul sumelor parţiale ale unei serii cu termeni pozitivi este
strict crescǎtor.
Demonstraţie. Fie (sn )n≥1 şirul sumelor parţiale ale unei serii cu termeni
P
pozitivi n≥1 an . Atunci
sn+1 − sn = an+1 =⇒ sn+1 > sn , ∀n ≥ 1,

1.2. CRITERII DE CONVERGENŢǍ PENTRU SERII CU TERMENI POZITIVI9
deci şirul (sn ) este crescǎtor.
Corolar. O serie cu termeni pozitivi are ı̂ntotdeauna sumǎ(finitǎ sau nu).
Câteva criterii pentru studiul seriilor cu termeni pozitivi sunt:
P
C1) Seria n≥1 an cu termeni pozitivi este convergentǎ dacǎ şi numai dacǎ
şirul (sn )n≥1 al sumelor parţiale este mǎrginit.
Demonstraţie. Şirul (sn ) al sumelor parţiale este monoton, astfel cǎ el
este convergent dacǎ şi numai dacǎ este mǎrginit. Proprietatea enunţatǎ
rezultǎ atunci imediat.
C2) Primul criteriu al comparaţiei.

P P
Fie n≥1 an , n≥1 bn douǎ serii de numere reale nenegative, astfel ı̂ncât
(∃)n0 ∈ N : an ≤ bn , (∀)n ≥ n0 .
Atunci au loc proprietǎţile:

P P
(a) n≥1 bn convergentǎ =⇒ n≥1 an convergentǎ.
P P
(b) n≥1 an divergentǎ =⇒ n≥1 bn divergentǎ.
Demonstraţie. Dacǎ notǎm cu sn , respectiv tn , sumele parţiale de rang n
P P
ale seriilor n≥1 an şi n≥1 bn , atunci din inegalitatea din enunţ rezultǎ cǎ
sn − sn0 ≤ tn − tn0 , (∀)n ≥ n0 .
este convergentǎ, atunci limn−→∞ tn < ∞, de unde

P
(a) Dacǎ seria n≥1 bn
rezultǎ cǎ limn−→∞ sn = tn + sn0 − tn0 < ∞, deci

P
n≥1 an este convergentǎ.
an este divergentǎ, atunci limn−→∞ sn = ∞, de unde
P
(b) Dacǎ seria n≥1
rezultǎ cǎ limn−→∞ tn = sn + tn0 − sn0 = ∞, deci

P
n≥1 bn este divergentǎ.
P∞
Exemplu. Sǎ studiem convergenţa sau divergenţa seriei √1 .
n=1 n
√1 ≥ n1 , (∀)n ≥ 1, şi deoarece seria ∞ 1
P
Deoarece n n=1 n este divergentǎ,
rezultǎ cǎ ∞ √1
P
n=1 n este divergentǎ.
Exemplu. Vom studia natura seriei ∞ 1
P
n=1 n! .
Dacǎ n ≥ 4, atunci n! ≥ 2n , deci n!1 ≤ 21n . Deoarece seria ∞ 1
P
n=1 2n este o
serie geometricǎ, cu raţia 12 < 1, ea este convergentǎ, de unde rezultǎ cǎ
10 1. SERII NUMERICE
P∞ 1
seria n=1 n! este convergentǎ.
P∞
Observaţie. Dacǎ pentru un numǎr natural oarecare N , seria n=N +1 an
P∞
este convergentǎ, atunci seria n=1 an este convergentǎ. De asemenea,
P∞ P∞
dacǎ seria n=N +1 an este divergentǎ, atunci seria n=1 an este divergentǎ.
Adunarea unui numǎr finit de termeni la o serie nu afecteazǎ deci
convergenţa sau divergenţa seriei.
P P
Definiţie. Spunem cǎ douǎ serii de numere reale n≥1 an , n≥1 bn au
aceeaşi naturǎ dacǎ ambele sunt convergente sau ambele sunt divergente.
an ∼
P P
Notaţie. Notǎm acest lucru prin n≥1 n≥1 bn
C3) Al doilea criteriu al comparaţiei.

P P
Fie n≥1 an , n≥1 bn douǎ serii de numere reale nenegative astfel ı̂ncât
an
lim = l.
n→∞ bn
Atunci au loc urmǎtoarele:
(a) Dacǎ 0 < l < ∞, cele douǎ serii au aceeaşi naturǎ.
P P
(b) Dacǎ l = 0 şi n≥1 bn este convergentǎ, atunci n≥1 an este convergentǎ.
(c) Dacǎ l = ∞ şi
P P
n≥1 bn este divergentǎ, atunci n≥1 an este divergentǎ.
an
Demonstraţie. (a) Deoarece limn→∞ bn
= l, existǎ un numǎr natu-
an
ral N , astfel ı̂ncât bn
∈ (l − 2l , l + 2l ), (∀)n ≥ N . Prin urmare au loc
l 3l
≤ an ≤ (∀)n ≥ N . Deoarece seria
P
b
2 n 2 n
b , n≥1 bn are evident aceeaşi
P l P 3l
naturǎ ca şi seriile n≥1 2 bn şi n≥1 2 bn , pe baza primului criteriu de
comparaţie rezultǎ afirmaţia din enunţ.
(b) Dacǎ l = 0, atunci existǎ un numǎr natural N , cu proprietatea cǎ
an
bn
< 1, (∀)n ≥ N . Dar atunci an < bn , (∀)n ≥ N , de unde aplicând primul
criteriu de comparaţie se obţine proprietatea enunţatǎ.
(c) Dacǎ l = ∞, atunci existǎ un numǎr natural N , cu proprietatea cǎ
an
bn
> 1, (∀)n ≥ N . Dar atunci an > bn , (∀)n ≥ N , de unde aplicând primul
criteriu de comparaţie se obţine proprietatea enunţatǎ.
P n
Exemplu. Vom arǎta cǎ n≥1 n2 +1 este divergentǎ.
n 1 an P
Fie an = n2 +1
, bn = n
. Atunci limn→∞ bn
= 1, deci seriile n≥1 an şi
P P 1 P n
n≥1 bn au aceeaşi naturǎ . Dar n≥1 n este divergentǎ, deci şi n≥1 n2 +1
este divergentǎ.
C4) Al treilea criteriu al comparaţiei.

P P
Fie n≥1 an , n≥1 bn douǎ de numere reale nenegative, astfel ı̂ncât :
an+1 bn+1
(∃)n0 ∈ N : ≤ , (∀)n ≥ n0 .
an bn
Atunci au loc proprietǎţile:
P P
(a) n≥1 bn convergentǎ =⇒ n≥1 an convergentǎ.
P P
(b) n≥1 an divergentǎ =⇒ n≥1 bn divergentǎ.
Demonstraţie. Inegalitatea
an+1 bn+1
≤ , (∀)n ≥ n0
an bn
poate fi transcrisǎ ı̂n forma
an+1 an
≤ , (∀)n ≥ n0 ,
bn+1 bn
an an0
de unde rezultǎ cǎ bn
≤ b n0
, (∀)n ≥ n0 , adicǎ
an bn
≤ , (∀)n ≥ n0 .
an 0 bn0
P P an P P bn
Deoarece seriile n≥1 an şi n≥1 an , respectiv n≥1 bn şi n≥1 bn au aceeaşi
0 0
naturǎ, din ultima inegalitate şi primul criteriu de comparaţie rezultǎ afirmaţiile
din enunţ.
C5) Criteriul condensǎrii.

P
Fie n≥1 an o serie de numere reale pozitive, ai cǎrei termeni formeazǎ un
P
şir descrescǎtor, convergent cǎtre 0. Atunci seria n≥1 an are aceeaşi natura
2n a2n .
P
ca şi seria n≥0
P
Demonstraţie. Deoarece şirul sumelor parţiale al seriei n≥1 an este
monoton, seria este convergentǎ dacǎ şi numai dacǎ şirul sumelor parţiale
este mǎrginit, sau, ceea ce este echivalent(datoritǎ monotoniei), dacǎ şi nu-
mai dacǎ şirul sumelor parţiale are un subşir mǎrginit.
Deoarece şirul (an ) este descrescǎtor, avem inegalitǎţile
2k a2k ≥ s2k+1 − s2k ≥ 2k a2k+1 , (∀)k ∈ N.
Adunând inegalitǎţile acestea pentru k = 0, n − 1, obţinem atunci

n−1 n
k 1X
2k a2k ,
X
2 a2k ≥ s2n ≥ (∀)n ∈ N.
k=0 2 k=1
P
Din primul criteriu de comparaţie deducem atunci cǎ seriile n≥1 an şi
2n a2n au aceeaşi naturǎ.
P
n≥0
Aplicaţie(Seriile armonice generalizate).

P 1
Fie α > 0 un numǎr real pozitiv. Seria n≥1 nα se numeşte seria armonicǎ
generalizatǎ de grad α. Termenii ei sunt pozitivi şi descresc cǎtre 0, astfel
cǎ putem folosi criteriul condensǎrii pentru a studia convergenţa ei. Prin
urmare
1 1
2n n α .
X X
α
∼
n≥1 n n≥0 (2 )
2n (2n1)α . Avem
P
Studiem acum seria n≥0
n n
1 X 2 1
X
2n
X
= = .
n≥0 (2n )α n≥0 2α n≥0 2α−1
1
Aceasta este o serie geometricǎ, de raţie 2α−1
. Ea este convergentǎ dacǎ şi
numai dacǎ raţia este subunitarǎ. Aceastǎ condiţie este ı̂n cazul nostru
1
< 1 ⇐⇒ 2α−1 > 1 ⇐⇒ α − 1 > 0 ⇐⇒ α > 1.
2α−1
Am obţinut deci urmǎtorul rezultat:

convergentǎ, dacǎ α > 1

Seria armonicǎ generalizatǎ de grad α este 
divergentǎ, dacǎ α ≤ 1
C6) Criteriul rǎdǎcinii(al lui Cauchy).

P √
Fie n≥1 an o serie de numere reale pozitive şi fie l = lim n an . Atunci:
P
(a) Dacǎ l < 1, seria n≥1 an este convergentǎ.
P
(b) Dacǎ l > 1, seria n≥1 an este divergentǎ.
P
(c) Dacǎ l = 1, natura seriei n≥1 an poate fi oricare.
Demonstraţie. (a) Dacǎ l < 1, atunci existǎ n0 ∈ N cu proprietatea cǎ
√
n a < l+1 , (∀)n ≥ n . Dar atunci are loc
n 2 0
!n
l+1
an < , (∀)n ≥ n0 .
2
P∞ l+1 n
Deoarece seria n=1 ( 2 ) este geometricǎ, cu raţia subunitarǎ, ea este o
serie convergentǎ, şi atunci din primul criteriu de comparaţie rezultǎ cǎ seria
P∞
n=1 an este convergentǎ.
(b) Dacǎ l > 1, atunci pentru orice n0 ∈ N fixat putem gǎsi n ∈ N cu
n ≥ n0 astfel ı̂ncât an > 1. Dar atunci nu putem avea limn−→∞ an = 0.

P∞
Prin urmare, conform criteriului necesar de convergenţǎ, seria n=1 an nu
este convergentǎ.
(c) Dacǎ l = 1, este suficient sǎ indicǎm douǎ serii cu aceastǎ proprietate,
dintre care una sǎ fie convergentǎ, iar cealaltǎ sǎ fie divergentǎ. Considerǎm
P∞ 1 P∞ 1
seriile n=1 n şi n=1 n2 . Deoarece pentru orice funcţie polinomialǎ P cu
coeficientul dominant pozitiv are loc
q
n
lim
n−→∞
P (n) = 1,
q q
1 1
rezultǎ cǎ lim n n
= lim n n2
= 1, dar prima serie este divergentǎ, iar a doua
convergentǎ.
În foarte multe situaţii este utilǎ urmǎtoarea

C6’) Variantǎ practicǎ a criteriului rǎdǎcinii
P
Fie n≥1 an o serie de numere reale pozitive astfel ı̂ncât existǎ limita l =
√
limn−→∞ n a . Atunci:
n
P
P
P
nα
este convergentǎ, ∀α ∈ R.
P
Exemplu. n≥1 2n
Într-adevǎr, s
√ nα n 1
n
an = n
−→ < 1 =⇒
2 2
Xn α
=⇒ n
convergentǎ.
n≥1 2
P 1
Exemplu. n≥2 (lnn)n este convergentǎ.
1
Observǎm ı̂n primul rând cǎ seria ı̂ncepe de la n = 2 deoarece (ln 1)1
nu este
definit.
s
√ 1 1
n
an = n
n
= −→ 0 < 1 =⇒
(ln n) ln n
X 1
=⇒ n
convergentǎ.
n≥2 (ln n)
C7) Criteriul raportului(al lui d’Alembert).

P
Fie n≥1 an o serie de numere reale pozitive. Atunci:
(a) Dacǎ lim an+1

P
an
< 1, seria n≥1 an este convergentǎ.
an+1
(b) Dacǎ (∃)n0 ∈ N, astfel ı̂ncât ≥ 1, (∀)n ≥ n0 seria
P
an n≥1 an este
divergentǎ.
(c) Dacǎ lim an+1
P
an
= 1, natura seriei n≥1 an poate fi oricare.
Demonstraţie. (a) Dacǎ lim an+1
an
< 1, atunci existǎ n0 ∈ N astfel ı̂ncât
an+1 l+1
an
< 2
, (∀)n ≥ n0 . Dar atunci
an+1 l+1 ( l+1

2
)n+1
< = l+1 n , (∀)n ≥ n0 .
an 2 ( 2 )
P∞ l+1 n
Deoarece seria n=1 ( 2 ) este convergentǎ, din al treilea criteriu de convergenţǎ
P
rezultǎ cǎ seria n≥1 an este convergentǎ.
an+1
(b) Dacǎ (∃)n0 ∈ N, astfel ı̂ncât an
≥ 1, (∀)n ≥ n0 , atunci rezultǎ cǎ
an ≥ an0 , (∀)n ≥ n0 . Dar atunci nu putem avea limn−→∞ an = 0. Prin
P∞
urmare, conform criteriului necesar de convergenţǎ, seria n=1 an nu este
convergentǎ.
au proprietatea cǎ lim an+1
P∞ 1 P∞ 1
(c) Seriile n=1 n şi n=1 n2 an
= 1. Prima dintre
ele este divergentǎ, iar a doua este convergentǎ.
Ca ı̂n cazul criteriului rǎdǎcinii, şi pentru criteriul raportului avem o

C7’) Variantǎ practicǎ a criteriului raportului
P
Fie an o
n≥1 serie de numere reale pozitive astfel ı̂ncât existǎ limita l =
an+1
limn−→∞ an . Atunci:
P
P
P
P n
Exemplu. Arǎtǎm cǎ n≥1 2n este convergentǎ.
n
Cu notaţia an = 2n
, avem
an+1 n+1 1
= −→ < 1 =⇒
an 2n 2
X n
=⇒ n
convergentǎ.
n≥1 2
C8) Criteriul lui Kummer.

P
Fie n≥1 an o serie de numere reale pozitive.
(a) Dacǎ existǎ un şir (tn ) de numere pozitive, un numǎr r > 0 şi n0 ∈ N
cu proprietatea cǎ
an
tn − tn+1 ≥ r, (∀)n ≥ n0 ,
an+1
P
atunci seria n≥1 an este convergentǎ.
(b) Dacǎ existǎ un şir (tn ) de numere pozitive cu proprietatea cǎ seria
P∞ 1
n=1 tn este divergentǎ şi un numǎr natural n0 ∈ N cu proprietatea cǎ
an
tn − tn+1 ≤ 0, (∀)n ≥ n0 ,
an+1
P
atunci seria n≥1 an este divergentǎ.
an
Demonstraţie. (a) Din inegalitatea tn an+1 − tn+1 ≥ r, deducem cǎ
ran+1 ≤ tn an − tn+1 an+1 , (∀)n ≥ n0 ,
de unde obţinem şirul de inegalitǎţi
ran0 +1 ≤ tn0 an0 − tn0 +1 an0 +1

ran0 +2 ≤ tn0 +1 an0 +1 − tn0 +2 an0 +2
... ... ...
ran+1 ≤ tn an − tn+1 an+1 .
Adunând aceste inegalitǎţi, obţinem cǎ
r(sn − sn0 ) ≤ tn0 an0 − tn+1 an+1 ≤ tn0 an0 , (∀)n ≥ n0 ,
deci
1
sn ≤ sn0 + tn0 an0 , (∀)n ≥ n0 ,
r
adicǎ şirul sumelor parţiale este mǎrginit, şi cum el este şi monoton crescǎtor,
P
este convergent. Seria n≥1 an este deci convergentǎ.
an an tn+1
(b) Inegalitatea tn an+1 − tn+1 ≤ 0 este echivalentǎ cu an+1
≤ tn
sau
tn an+1 P∞ 1
tn+1
≤ an
. Deoarece seria n=1 tn este divergentǎ, din al treilea criteriu
P
de comparaţie rezultǎ cǎ seria n≥1 an este divergentǎ.
C9) Criteriul lui Raabe şi Duhamel.

P
Fie n≥1 an o serie de numere reale pozitive.
(a) Dacǎ existǎ un numǎr ρ > 1 şi un numǎr natural n0 ∈ N astfel ı̂ncât
!
an
n − 1 ≥ ρ, (∀)n ≥ n0 ,
an+1
P
atunci seria n≥1 an este convergentǎ.
(b) Dacǎ existǎ un numǎr natural n0 ∈ N astfel ı̂ncât
!
an
n − 1 ≤ 1, (∀)n ≥ n0 ,
an+1
P
atunci seria n≥1 an este divergentǎ.
Demonstraţie. Aplicǎm criteriul lui Kummer, considerând şirul tn = n.
Putem scrie !
an an
tn − tn+1 = n − 1 − 1.
an+1 an+1
(a) Notând r = ρ − 1, avem r > 0 şi este ı̂ndeplinitǎ condiţia
an
tn − tn+1 ≥ r, (∀)n ≥ n0 ,
an+1
care conform criteriului lui Kummer ne asigurǎ convergenţa seriei date.

an
(b) Dacǎ n an+1
− 1 ≤ 1, (∀)n ≥ n0 , atunci
an
tn − tn+1 ≤ 0, (∀)n ≥ n0 ,
an+1
P
şi seria n≥1 an este divergentǎ.
Variantǎ practicǎ a criteriului Raabe-Duhamel

P
Fie n≥1 an o serie de numere reale pozitive şi sǎ presupunem cǎ existǎ
an
l = limn−→∞ n( an+1 − 1). Atunci:
P
(a) Dacǎ l > 1, atunci seria n≥1 an este convergentǎ.
P
(b) Dacǎ l < 1, atunci seria n≥1 an este divergentǎ.
P
1.3 Criterii de convergenţǎ pentru serii cu

termeni oarecare
P
Definiţie. O serie n≥1 an de numere reale se numeşte serie absolut con-
|an | este convergentǎ. O serie
P
vergentǎ dacǎ are proprietatea cǎ seria n≥1
|an | este divergentǎ se

P P
convergentǎ n≥1 an cu proprietatea cǎ seria n≥1
numeşte serie semiconvergentǎ.

1.3. CRITERII DE CONVERGENŢǍ PENTRU SERII CU TERMENI OARECARE17
Definiţie. Un şir (un )n≥1 se numeşte şir fundamental(sau şir Cauchy) dacǎ
este satisfǎcutǎ urmǎtoarea condiţie:
(∀)ε > 0 =⇒ (∃)nε :| un+p − un |< ε, (∀)n ≥ nε , p ∈ N.
Se poate demonstra cǎ un şir de numere reale este convergent dacǎ şi numai
dacǎ este fundamental. In cazul seriilor obţinem atunci urmǎtorul criteriu
de convergenţǎ:
C1) Criteriul lui Cauchy.

P P
Fie n≥1 an o serie de numere reale. Atunci n≥1 an este convergentǎ dacǎ
şi numai dacǎ

n+p
X
(∀)ε > 0 =⇒ (∃)nε ≥ 1 :
ak < ε, (∀)n ≥ nε , p ∈ N.
k=n+1
Corolar. Orice serie absolut convergentǎ este convergentǎ.
Corolar. Printr-o permutare a termenilor unei serii absolut convergente se

obţine tot o serie absolut convergentǎ, având aceeaşi sumǎ.
C2) Criteriul lui Abel.

P
Dacǎ seria de numere reale n≥1 an are şirul sumelor parţiale (sn )n≥1 mǎrginit,
iar (αn )n≥1 este un şir de numere pozitive descrescǎtor la 0, atunci seria
αn · an este convergentǎ.
P
n≥1
P
Definiţie. O serie n≥1 an se numeşte serie alternantǎ dacǎ are loc relaţia
an · an+1 < 0, (∀)n ≥ 1. O asemenea serie se scrie
u1 − u2 + u3 − u4 + . . . + u2n−1 − u2n + . . . ,
unde un > 0, (∀)n ≥ 1 sau un < 0, (∀)n ≥ 1.
Pentru serii alternante are loc urmǎtorul criteriu de convergenţǎ:

C3) Criteriul lui Leibniz.
P n
Fie n≥1 (−1) an o serie alternantǎ de numere reale. Dacǎ şirul (an )n≥1
este monoton convergent la zero, atunci seria este convergentǎ.
n1
este convergentǎ, deoarece şirul ( n1 )n≥1 de-
P
Exemplu. Seria n≥1 (−1) n
screşte cǎtre zero.

1.3. CRITERII DE CONVERGENŢǍ PENTRU SERII CU TERMENI OARECARE19
CRITERII DE CONVERGENŢǍ
(Tabel recapitulativ)
Criterii Descriere Exemple şi comentarii

P∞ P∞ 1
Criteriul de Seria n=0 rn este n=0 2n este
convergenţǎ • convergentǎ, cu suma convergentǎ, cu suma 2
1
pentru seriile 1−r
dacǎ |r| < 1
P∞
geometrice • divergentǎ dacǎ |r| ≥ 1 n=0 2n este divergentǎ
Criteriul Dacǎ (an )n≥1 nu converge Dacǎ an −→ 0 atunci
P∞ P∞
suficient la 0, atunci n=0 an n=0 an poate fi
P∞
1
de divergenţǎ este divergentǎ. convergentǎ( n=0 n2 )
divergentǎ( ∞ 1
P
sau n=0 n )
Criteriul • Dacǎ 0 ≤ an ≤ bn , (∀)n Nu este necesar ca

comparaţiei (sau an+1
an
≤ bn+1
bn
, (∀)n) an ≤ bn (sau an+1
an
≤ bn+1
bn
,
P∞
şi n=0 bn este convergentǎ, etc.) pentru toţi n ∈ N,
atunci ∞ ci doar pentru n ≥ N ,
P
n=0 an
este convergentǎ. unde N ∈ N este fixat
• Dacǎ 0 ≤ bn ≤ an , (∀)n (convergenţa sau
(sau an+1
an
≥ bn+1
bn
, (∀)n) divergenţa unei serii
P∞
şi n=0 bn este divergentǎ, nu este afectatǎ
atunci ∞
P
n=0 an de valorile primilor
este divergentǎ. câtorva termeni)
P∞ 1
Criteriul de n=0 nα este Seriile armonice
convergenţǎ divergentǎ dacǎ α ≤ 1 generalizate se folosesc
pentru serii convergentǎ dacǎ α > 1. pentru studiul naturii
armonice unor serii cu ajutorul
generalizate criteriilor de comparaţie
Criteriul Dacǎ an ≥ 0, bn ≥ 0 Acest criteriu se foloseşte

comparaţiei şi existǎ l > 0 pentru a studia natura unei
P∞
cu limitǎ astfel ı̂ncât serii n=0 an şi
an
limn−→∞ bn
= l, putem gǎsi o serie
P∞
atunci seriile n=0 bn , astfel ı̂ncât
P∞ P∞
n=0 an , n=0 bn (a) cunoaştem natura
P∞
sunt fie seriei n=0 bn
an
ambele convergente, (b) Limita limn−→∞ bn
este
fie ambele divergente uşor calculabilǎ
Criteriul Dacǎ an > 0 şi Dacǎ l = 1, atunci
raportului limn→∞ an+1
an
= l, seria poate fi
P P∞
1
(D’Alembert) atunci n≥1 an este convergentǎ( n=1 n2 )
• convergentǎ divergentǎ( ∞ 1
P
sau n=1 n ).
dacǎ l < 1 şi
• divergentǎ
dacǎ l > 1.
Criteriul Dacǎ an > 0 şi Dacǎ l = 1, atunci
√
rǎdǎcinii l = limn−→∞ n an , seria poate fi
P P∞
1
(Cauchy) atunci n≥1 an este convergentǎ( n=1 n2 )
• convergentǎ divergentǎ( ∞ 1
P
sau n=1 n ).
dacǎ l < 1 şi * Criteriul rǎdǎcinii
• divergentǎ se aplicǎ cel mai
dacǎ l > 1. frecvent atunci când an
este de forma an = (. . .)n
1
( ln1n )n )
P P
( (ln n)n
=
n
Dacǎ an 6−→ 0
P
Criteriu pentru Seria n≥1 (−1) an ,
serii alternante cu an ≥ 0, este seria este divergentǎ.

(Leibniz) convergentǎ dacǎ Criteriul lui Leibniz
(i) limn−→∞ an = 0 şi se aplicǎ
(ii) (an )n≥1 este numai dacǎ
descrescǎtor termenii seriei sunt
cu semne alternante
|an |
P
Criteriul Dacǎ n≥1 Pentru studiul convergenţei
|an |
P
convergenţei converge, atunci seriei n≥1
P
absolute n≥1 an converge se pot folosi criteriile
absolut de convergenţǎ
1.4. PROBLEME PROPUSE 21
1.4 Probleme propuse

Calculaţi sumele urmǎtoarelor serii
P 1 P 1
1. n≥0 4n 2. n≥2 2n
P 100 P 1
3. n≥0 5n 4. n≥2 n(n+1)
P 1 P 2(n+3)
5. n≥0 (n+1)(n+2) 6. 3n
n≥2
P 5(n−2) P 5n
7. n≥4 6(n+1) 8. n≥0 100

P 1 P 1 1
9. n≥3 n(n−1) 10. n≥0 2n
+ 5n
Studiaţi natura urmǎtoarelor serii
2n rn
∈ (0, 1)
P P
11. n≥1 n2 12. n≥1 nr0 , r
rn n!
≥ 1 14.
P P
13. n≥1 nr0 , r n≥2 nn
P nn P en
15. n≥1 (2n)! 16. n≥1 n5
2
P en P n3
17. n≥1 n! 18. n≥1 10k
P n P 3n +n
19. n≥2 (ln n)n 20. n≥1 n!+2
√
P 4n P n ln n
21. n≥1 n3 22. n≥1 n3 +1
P 34n+5 P n2 n!
23. n≥1 nn
24. n≥1 (2n)!
P (2n)! P n! n
25. n≥1 n2 n! 26. n≥1 ( nn )
P nn n P en
27. n≥1 ( n! ) 28. n≥2 (ln n)n
n
29. n≥1 (lnnn) n
)n
P P
2 30. n≥1 ( 3n+2
Aflaţi care dintre urmǎtoarele serii sunt convergente, absolut convergente,
respectiv divergente
P n P (−1)n+1
31. n≥1 (−1) 32. n≥1 2n
P (−1)n P (−1)n
33. n≥2 n ln n 34. n≥1 3
n2
P (−1)n n P (−1)n ln n
35. n≥2 ln n
36. n≥1 n
(−1)n+1
sin nπ
P P
37. n≥1 5n−4
38. n≥1 2
(−3)n
cos nπ
P P
39. n≥0 2
40. n≥1 n!
P n! P (−2)n
41. n≥1 (−3)n 42. n≥1 n2
n+1
P n2 P (−1)
√
43. n≥1 (−2)n 44. n≥2
n(n+1)
P (−1)n n2 P cos( nπ )
45. n≥2 n3 +1
46. n≥1 n2
6
P sin( nπ ) P (−1)n (n+2)

47. n≥1 n3
7
48. n≥1 n(n+1)
P (−1)n n(n+1) P (−1)n n(n+1)

49. n≥2 (n+2)3
50. n≥2 (n+2)4
P (−1)n 2n P (−1)n+1
51. n≥1 n
52. n≥1 n!
√
P (−1)n nn P (−1)n n
53. n≥1 n!
54. n≥1 n+3
P (−1)n (n2 +3)

55. n≥2 n3 +4
2
Serii de puteri
Definiţie. Fie a un numǎr real oarecare şi (an )n∈N un şir de numere.
Numim serie de puteri(sau serie Taylor) centratǎ ı̂n punctul a, cu coeficienţii
an , seria
∞
an (x − a)n ,
X
n=0
ı̂n care numǎrul x ∈ R reprezintǎ o variabilǎ.
Exemplu. Seriile urmǎtoare sunt câteva serii de puteri centrate ı̂n 0:
1 + x + x 2 + . . . + xn + . . .
x 2 n
1− 3
+ x5 x
− . . . + (−1)n 2n+1 + ...
x 2 xn
1+ 1!
+ x2! + ... + n!
+ ...
Definiţie. Seriile de puteri centrate ı̂n punctul 0 se mai numesc şi serii
MacLaurin.
Definiţie. (i) Spunem cǎ o serie de puteri converge ı̂n punctul x dacǎ seria
P∞
n=0 an (x − a)n este convergentǎ. În caz contrar spunem cǎ seria diverge
ı̂n x.
(ii) Spunem cǎ o serie de puteri converge pe o mulţime D dacǎ ea converge
ı̂n orice punct x ∈ D.
Exemplu. Vom ı̂ncerca sǎ determinǎm punctele x ∈ R ı̂n care converge

seria de puteri
∞
X xn x x2 x3
n
= 1 + + + 3 + ...
n=0 3 3 32 3
23
24 2. SERII DE PUTERI
xn
Soluţie. Al n-lea termen al seriei este an = 3n
. Aplicǎm criteriul raportului
pentru a studia convergenţa seriei
∞ n
X x
.
n
n=0 3
Avem
|an+1 | x

lim
n−→∞ |a |
= .
n 3
Deducem cǎ pentru x ∈ R cu |x| < 3, seria iniţialǎ este absolut convergentǎ,
iar dacǎ |x| > 3, deoarece limn−→∞ |an | = ∞ =
6 0, seria este divergentǎ. Sǎ
considerǎm acum separat cazul când |x| = 3.
Pentru x = 3, seria iniţialǎ de puteri devine
∞ ∞ ∞
xn 3n
1n ,
X X X
n
= n
=
n=0 3 n=0 3 n=0
care este evident divergentǎ.

Pentru x = −3,
∞ ∞ ∞
xn (−3)n
(−1)n ,
X X X
n
= n
=
n=0 3 n=0 3 n=0
care diverge de asemenea.
Problema centralǎ ı̂n studiul seriilor de puteri este determinarea mulţimii

numerelor reale pentru care seria este convergentǎ.
Definiţie. Mulţimea
∞
( )
X
K= x∈ R an (x − a)n -convergentǎ ,

n=0
se numeşte mulţimea de convergenţǎ a seriei.

P∞
Observaţie. Oricare ar fi n=0 an (x − a)n o serie de puteri centratǎ ı̂n
punctul a, are loc a ∈ K, deoarece pentru x = a, seria de puteri devine
a0 + 0 + 0 + . . . + 0 + . . .
Prin urmare, K este o mulţime nevidǎ.
P∞
Lemǎ. (i) Dacǎ o serie de puteri n=0 an (x − a)n converge ı̂ntr-un punct
t ∈ R, atunci ea converge absolut ı̂n orice punct x ∈ R cu |x − a| < |t − a|.
25
P∞
(ii) Dacǎ o serie de puteri n=0 an (x − a)n diverge ı̂ntr-un punct t ∈ R,
atunci ea diverge ı̂n orice punct x ∈ R cu |x − a| > |t − a|.
Demonstraţie. (i) Din criteriul necesar de convergenţǎ rezultǎ cǎ limn−→∞ an (t−
a)n = 0. Prin urmare existǎ n0 ∈ N cu proprietatea cǎ |an (t − a)n | <
1, (∀)n ≥ n0 . Pentru n ≥ n0 avem atunci cǎ

(x − a)n x − a n

x − a n

n n
|an (x − a) | = |an (t − a) |· = |an (t − a)n | · < .

(t − a)n t−a t−a

x−a n
P∞
Deoarece seria geometricǎ n=0 t−a
de raţie subunitarǎ este convergentǎ,
din primul criteriu al comparaţiei şi inegalitatea de mai sus rezultǎ cǎ seria
P∞
n=0 an (x − a)n este absolut convergentǎ.
P∞
(ii) Dacǎ seria n=0 an (x − a)n ar fi convergentǎ, atunci ar rezulta, con-
P∞
form punctului (i), cǎ seria n=0 an (t − a)n ar fi absolut convergentǎ, şi
deci convergentǎ. Acest lucru ar contrazice ı̂nsǎ ipoteza. Prin urmare, pre-
P∞
supunerea cǎ seria n=0 an (x − a)n ar fi convergentǎ nu poate fi corectǎ,
P∞
deci n=0 an (x − a)n este divergentǎ.
P∞
Teorema I a lui Abel. Pentru orice serie de puteri n=0 an (x − a)n existǎ
un numǎr R, cu 0 ≤ R ≤ ∞, astfel ı̂ncât
a) Seria este absolut convergentǎ pe intervalul deschis (a − R, a + R).
b) Seria este divergentǎ pentru orice x cu |x − a| > R.
Demonstraţie. Fie
( ∞ )
X
R = sup |t − a| ∈ [0, ∞) an (t − a)n - convergentǎ .

n=0
Din lema de mai sus rezultǎ cǎ numǎrul R verificǎ toate afirmaţiile din
enunţul teoremei.
Definiţie. Numǎrul R din enunţul teoremei de mai sus se numeşte raza de

convergenţǎ a seriei de puteri, iar intervalul deschis I = (a − R, a + R) se
numeşte intervalul de convergenţǎ al seriei de puteri.
Observaţie. Afirmaţia teoremei I a lui Abel se poate sintetiza ı̂n relaţia
(∃)R ∈ [0, ∞] : (a − R, a + R) ⊆ K ⊆ [a − R, a + R].
Observaţie. În cazul când R ∈ (0, ∞), teorema lui Abel nu spune
nimic despre convergenţa sau divergenţa seriei de puteri ı̂n capetele
a − R şi a + R ale intervalului de convergenţǎ. Convergenţa seriei

de puteri ı̂n aceste puncte se studiazǎ separat, folosind diverse
criterii de convergenţǎ(cum ar fi criteriul necesar, criteriile de
comparaţie, Raabe-Duhamel, Leibniz,. . . ).
Este utilǎ şi urmǎtoarea
Propoziţie. Dacǎ seria de puteri este absolut convergentǎ ı̂ntr-unul dintre
capetele a − R sau a + R ale intervalului de convergenţǎ, atunci ea este
absolut convergentǎ şi ı̂n celǎlalt capǎt.
Demonstraţie. Avem cǎ
|an (a − R − a)n | = |an (−R)n | = |an Rn | = |an (a + R − a)n |,
de unde rezultǎ cǎ afirmaţia propoziţiei este trivialǎ.
Raza de convergenţǎ a unei serii de puteri este datǎ de

P∞
Teorema lui Cauchy şi Hadamard. Fie n=0 an (x−a)n o serie de puteri
şi R raza sa de convergenţǎ. Dacǎ notǎm
q 1
ω = lim n |an |, atunci R = .
ω
1 1
(Folosim aici convenţiile uzuale 0
= ∞, ∞
= 0.)
Demonstraţie. Fie x ∈ R un numǎr real oarecare. Atunci
q q
n
lim |an (x − a)n | = |x − a|lim n |an | = |x − a|ω.
(i) Dacǎ |x − a| < ω1 , atunci

q
lim n |an (x − a)n | < 1,
P∞
de unde, conform criteriului rǎdǎcinii, rezultǎ cǎ seria n=0 an (x − a)n este
absolut convergentǎ.
(ii) Dacǎ |x − a| < ω1 , atunci
q
lim n |an (x − a)n | > 1,
P∞
de unde rezultǎ cǎ termenul general al seriei n=0 an (x − a)n nu converge
la 0, deci seria este divergentǎ.
Din cele demonstrate la (i) şi (ii) obţinem cǎ numǎrul
1
R=
ω
27
este raza de convergenţǎ a seriei date.
Exemplu. 1) Pentru seria

∞
1 + x + x 2 + . . . + xn + . . . = xn
X
n=0
q
avem n
|an | = 1, (∀)n ≥ 2, deci ω = 1, şi atunci R = 1.
2) Pentru
∞
x x2 xn X 1 n
1+ + + ... + + ... = x ,
1! 2! n! n=0 n!
q q q
1 1
n
|an | = n
n!
, ω = lim n n!
= 0, şi R = ∞.
Uneori raza de convergenţǎ poate fi gǎsitǎ pe o cale ceva mai simplǎ:

P∞
Propoziţie. Fie n=0 an (x − a)n o serie de puteri. Dacǎ existǎ limita
|an+1 |
limn−→∞ |an |
, atunci
|an+1 |
ω = lim ,
n−→∞ |an |
1
deci pentru raza de convergenţǎ R = ω
avem ı̂n acest caz
|an |
R = n−→∞
lim .
|an+1 |
Exemplu. Determinǎm mulţimea de convergenţǎ a seriei de puteri
x x2 x3 xn
+ + + ... + + ...
1 2 3 n
Coeficientul termenului general al seriei date este an = n1 . Deoarece existǎ
|an+1 | n
limn−→∞ |an |
= limn−→∞ n+1
= 1, avem ω = 1, deci R = 1. Intervalul
de convergenţǎ este deci I = (−1, 1) şi pentru mulţimea de convergenţǎ K
avem I ⊆ K ⊆ [−1, 1]. Rǎmâne sǎ mai studiem convergenţa seriei de puteri
ı̂n capetele intervalului de convergenţǎ.
Pentru x = 1, seria de puteri devine seria armonicǎ, care este divergentǎ.
Deci 1 6∈ K.
Pentru x = −1, seria de puteri devine o serie alternantǎ, pentru care mod-
ulele termenilor formeazǎ un şir descrescǎtor, convergent la 0. Conform cri-
teriului lui Leibniz, aceasta este o serie convergentǎ, deci rezultǎ cǎ −1 ∈ K.
Am dedus astfel cǎ mulţimea de convergenţǎ a seriei de puteri date este
K = [−1, 1).
2.1 Suma unei serii de puteri

P∞
Definiţie. Fie n=0 an (x − a)n o serie de puteri şi K mulţimea sa de
convergenţǎ. Pentru fiecare x ∈ K sǎ notǎm
∞
an (x − a)n = a0 + a1 (x − a) + a2 (x − a)2 + . . . + an (x − a)n + . . .
X
σ(x) =
n=0
Am definit astfel o funcţie σ : K −→ R : x 7−→ σ(x). Funcţia aceasta se

P∞
numeşte suma seriei de puteri n=0 an (x − a)n .
Observaţie. Suma unei serii de puteri este o funcţie definitǎ numai pe
mulţimea de convergenţǎ a seriei de puteri, deşi funcţiile putere an (x − a)n
care sunt termenii seriei de puteri sunt definite pe ı̂ntreaga mulţime R a
numerelor reale.
Exemplu. 1) Seria
∞
2 n
xn
X
1 + x + x + ... + x + ... =
n=0
are mulţimea de convergenţǎ este K = (−1, 1). Pentru orice x ∈ K, seria

corespunzǎtoare(care este o seria geometricǎ) are suma
1
σ(x) = 1 + x + x2 + . . . + xn + . . . = .
1−x
1
Funcţia f : R \ {1} −→ R : x 7−→ 1−x
este ı̂nsǎ diferitǎ de σ, deoarece are
un alt domeniu de definiţie.
Funcţia sumǎ σ asociatǎ unei serii de puteri are urmǎtoarele proprietǎţi:

P∞
Propoziţie. Suma σ unei serii de puteri n=0 an (x − a)n este o funcţie
continuǎ pe intervalul de convergenţǎ.
P∞
Teorema II a lui Abel. Fie n=0 an (x − a)n o serie de puteri şi R raza sa
de convergenţǎ. Dacǎ seria este convergentǎ ı̂n punctul a − R(sau ı̂n a + R),
atunci suma σ a seriei este continuǎ ı̂n acest punct.
Observaţie. Prin urmare, suma unei serii de puteri este o funcţie continuǎ
pe ı̂ntregul ei domeniu de definiţie.
2.2. OPERAŢII CU SERII DE PUTERI 29
2.2 Operaţii cu serii de puteri

P∞ P∞
Propoziţie. Fie n=0 an (x − a)n şi n=0 bn (x − a)n douǎ serii de puteri
centrate ı̂ntr-un acelaşi punct a, şi fie α un numǎr real nenul oarecare. Dacǎ
R1 şi R2 sunt razele de convergenţǎ ale celor douǎ serii, atunci:
P∞
1) raza de convergenţǎ R a seriei sumǎ n=0 (an + bn )(x − a)n verificǎ ine-
galitatea
R ≥ inf(R1 , R2 ).
2) raza de convergenţǎ a seriei

∞ ∞
an (x − a)n = αan (x − a)n
X X
α
n=0 n=0
este R1 .
P∞
3) raza de convergenţǎ R0 a seriei produs n=0 cn (x−a)
n
, ai cǎrei coeficienţi
sunt daţi prin
n
X
cn = a0 bn + a1 bn−1 + . . . + an b0 = ak bn−k ,
k=0
verificǎ inegalitatea
R0 ≥ inf(R1 , R2 ).
Observaţie. Mulţimea seriilor de puteri centrate ı̂ntr-un punct formeazǎ

un spaţiu vectorial ı̂n raport cu operaţiile de adunare (1) şi ı̂nmulţire cu
scalari (2), respectiv un inel ı̂n raport cu operaţiile de adunare (1) şi ı̂nmulţire
(3).
2.3 Derivarea seriilor de puteri

P∞
Definiţie. Fie n=0 an (x − a)n o serie de puteri:
a0 + a1 (x − a) + a2 (x − a)2 + . . . + an (x − a)n + . . .
Seria care are ca termeni derivatele termenilor acestei serii,
a1 + 2a2 (x − a) + 3a3 (x − a)2 + . . . + nan (x − a)n−1 + . . .
este de asemenea o serie de puteri, pe care o vom numi seria derivatelor

P∞
seriei n=0 an (x − a)n . Pentru cele douǎ serii are loc atunci urmǎtoarea
proprietate:
P∞
Propoziţie. Dacǎ n=0 an (x − a)n este o serie de puteri, având suma σ,
atunci:
1) Seria derivatelor are aceeaşi razǎ de convergenţǎ.
2) Funcţia σ este derivabilǎ pe intervalul de convergenţǎ, şi derivata sa σ 0
coincide pe acest interval cu suma seriei derivatelor.
Corolar. O serie de puteri poate fi derivatǎ ”termen cu termen”.

Exemplu. Seria derivatelor a seriei de puteri
1 + x + x2 + . . . + xn + . . .
este
1 + 2x + 3x2 + . . . + nxn−1 + . . .
Deoarece pentru suma primei serii de puteri avem

1
1 + x + x2 + . . . + xn + . . . = , (∀)x ∈ (−1, 1),
1−x
suma seriei derivatelor va fi
1
1 + 2x + 3x2 + . . . + nxn−1 + . . . = , (∀)x ∈ (−1, 1).
(1 − x)2
2.4 Integrarea seriilor de puteri

P∞
Propoziţie. Dacǎ n=0 an (x − a)n este o serie de puteri, având suma σ,
atunci:
P∞ an n+1
1) Seria n=0 n+1 (x−a) este o serie de puteri cu aceeaşi razǎ de convergenţǎ.
P∞ an
2) Suma ξ a seriei n=0 n+1 (x − a)n+1 este o primitivǎ a funcţiei σ.
Corolar. O serie de puteri poate fi integratǎ ”termen cu termen”.

Exemplu. Considerǎm seria de puteri
1 − x2 + x4 − x6 + . . . + (−1)n x2n + . . .
care este convergentǎ pentru x ∈ (−1, 1). Suma ei este
1
1 − x2 + x4 − x6 + . . . + (−1)n x2n + . . . = , (∀)x ∈ (−1, 1).
1 + x2
Integrând termen cu termen ı̂n ultima relaţie, obţinem
x3 x5 x7 x2n+1
arctg(x) = x − + − + . . . + (−1)n + ..., (∀)x ∈ (−1, 1).
3 5 7 2n + 1
1 1 1 1
Deoarece pentru x = 1, seria 1 − 3
+ 5
− 7
+ . . . + (−1)n 2n+1 + . . . este
convergentǎ(conform criteriului lui Leibniz), din teorema a II-a a lui Abel
deducem cǎ
π
= arctg(1) = lim arctg(x) =
4 x−→1
x3 x5 x7 x2n+1
= lim (x − + − + . . . + (−1)n + . . .) =
x−→1 3 5 7 2n + 1
1 1 1 1
=1− + − + . . . + (−1)n + ...
3 5 7 2n + 1
Am obţinut deci identitatea
π 1 1 1 1
= 1 − + − + . . . + (−1)n + ...,
4 3 5 7 2n + 1
care a fost descoperitǎ de Leibniz. Pentru demonstraţia convergenţei seriei

din membrul drept, el a folosit pentru prima datǎ criteriul de convergenţǎ
pentru serii alternante care astǎzi ı̂i poartǎ numele.
Determinaţi intervalele de convergenţǎ şi domeniile de convergenţǎ ale urmǎtoarelor

serii de puteri:
P∞ P∞ xn
1. n=0 xn 2. n=1 n2n
P∞ x2n−1 P∞ 2n−1 x2n−1

3. n=1 2n−1 4. n=1 (4n−3)2
P∞ (−1)n−1 xn P∞ (n+1)5 x2n

5. n=1 n
6. n=0 2n+1
P∞ n P∞ xn
7. n=0 (−1) (2n + 1)2 xn 8. n=0 n!
P∞ P∞ xn
9. n=0 n!xn 10. n=1 nn
P∞ n 2n−1 n P∞ 2 2
11. n=1 ( 2n+1 ) x 12. n=0 3n xn
P∞ n x n P∞ n!xn
13. n=1 n+1 ( 2 ) 14. n=1 nn
P∞ xn−1 P∞
15. n=2 n3n ln(n) 16. n=0 xn!
2
P∞ P∞ xn
17. n=0 n!xn! 18. n=1 2n−1 nn
n
P∞ xn P∞ (−1)n−1 (x−5)n
19. n=1 nn 20. n=1 n3n
P∞ (x−3)n P∞ (x−1)n
21. n=1 n5n
22. n=1 n9n
P∞ (−1)n−1 (x−2)2n P∞ (x+3)n

23. n=1 2n
24. n=1 n2
P∞ P∞ (x+5)2n−1
25. n=1 nn (x + 3)n 26. n=1 2n4n
P∞ (x−2)n P∞ (−1)n+1 (2n−1)2n (x−1)n

27. n=1 (2n−1)2n 28. n=1 (3n−2)2n
P∞ n!(x+3)n P∞ (x+1)n
29. n=1 nn
30. n=1 (n+1)ln2 (n+1)
2
P∞ (x+2)n P∞ 2
31. n=1 nn
32. n=1 (1 + n1 )n (x − 3)n
Prin derivare sau integrare, sǎ se calculeze sumele seriilor de puteri:

x2 x3 xn
33. x + 2
+ 3
+ ... + n
+ ...
x2 x3 n
34. x − 2
+ 3
− . . . + (−1)n−1 xn + . . .
x3 x5 x2n−1
35. x + 3
+ 5
+ ... + 2n−1
+ ...
x3 x5 2n−1
36. x − 3
+ 5
− . . . + (−1)n−1 x2n−1 + . . .
37. 1 + 2x + 3x2 + . . . + (n + 1)xn + . . .
38. 1 − 3x2 + 5x4 − . . . + (−1)n−1 (2n − 1)x2n−2 + . . .
39. 1 · 2 + 2 · 3x + 3 · 4x2 + . . . + n(n + 1)xn−1 + . . .
Gǎsiţi sumele seriilor:

40. x1 + x22 + x33 + . . . + n
xn
+ ...
x5 x9 x 4n−3
41. x + 5
+ 9
+ ... + 4n−3
+ ...
1
42. 1 − 3·3
1
+ 5·31 2 − . . . + (−1)n−1 (2n−1)·3n−1 + ...
1 3 5 2n−1
43. 2
+ 22
+ 23 + . . . + 2n + . . .
3
Formula lui Taylor
Definiţie. Fie f : I −→ R o funcţie, derivabilǎ de n ori ı̂ntr-un punct

a ∈ I. Pentru fiecare x ∈ I putem atunci defini polinomul
f 0 (a) f ”(a) 2 f (n)
Tn (x) = f (a) + (x − a) + (x − a) + . . . + (a)(x − a)n .
1! 2! n!
Polinomul Tn (x) se numeşte polinomul Taylor de gradul n(sau de ordinul n)
asociat funcţiei f ı̂n punctul a.
Definiţie. Dacǎ pentru fiecare x ∈ I notǎm
Rn (x) = f (x) − Tn (x),
atunci vom putea scrie

x−a 0 (x − a)2 (x − a)n (n)
f (x) = f (a) + f (a) + f ”(a) + . . . + f (a) + Rn (x),
1! 2! n!
oricare ar fi x ∈ I. Aceastǎ egalitate se numeşte formula lui Taylor de
ordinul n corespunzǎtoare funcţiei f ı̂n punctul a. Funcţia Rn se numeşte
restul de ordinul n al formulei lui Taylor.
Observaţie. Polinomul lui Taylor Tn (x) are proprietatea cǎ
Tn(k) (a) = f (k) (a), (∀)k = 0, n.
Corolar. Restul de ordinul n al formulei lui Taylor este o funcţie derivabilǎ

de n ori ı̂n punctul a şi
Rn(k) (a) = 0, (∀)k = 0, n.
35
36 3. FORMULA LUI TAYLOR
Observaţie. Pentru restul Rn de ordin n al formulei lui Taylor are loc

proprietatea
Rn (x)
lim = 0.
(x − a)n
x→a
Propoziţie. Dacǎ f este derivabilǎ de n ori ı̂n punctul a ∈ I, atunci existǎ

o funcţie α(x) definitǎ pe I astfel ca
lim α(x) = 0 = α(a)

x→a
şi astfel ca pentru orice x ∈ I sǎ avem

x−a 0 (x − a)2
f (x) = f (a) + f (a) + f ”(a) + . . . +
1! 2!
(x − a)n (n) (x − a)n
+ f (a) + α(x).
n! n!
În continuare vom presupune cǎ f este derivabilǎ de n + 1 ori pe ı̂ntreg
intervalul I. Pentru restul de ordinul n al formulei lui Taylor vor fi atunci
valabile urmǎtoarele formule:
1) Pentru orice numǎr natural p, cu 1 ≤ p ≤ n + 1 existǎ ξ cuprins ı̂ntre a
şi x astfel cǎ
(x − a)p (x − ξ)n−p+1 (n+1)
Rn (x) = f (ξ).
n!p
În aceastǎ formǎ, Rn se numeşte restul lui Schlömlich-Roche pentru formula
lui Taylor.
2) Dacǎ ı̂n formula de mai sus punem p = 1, obţinem restul lui Cauchy
pentru formula lui Taylor:
(x − a)(x − ξ)n (n+1)
Rn (x) = f (ξ).
n!
3) Dacǎ ı̂n formula de la 1) luǎm p = n + 1, obţinem restul lui Lagrange
pentru formula lui Taylor
(x − a)n+1 (n+1)
Rn (x) = f (ξ).
(n + 1)!
Observaţie. Punctul intermediar ξ depinde de a, x, n şi p. Prin urmare,
punctul ξ nu este neapǎrat acelaşi pentru cele trei formule de mai sus.
Observaţie. Deoarece ξ este cuprins ı̂ntre a şi x, existǎ un numǎr θ(care
depinde de asemenea de a, x, n şi p) astfel ı̂ncât 0 < θ < 1 şi
ξ = a + θ(x − a).
37
Dacǎ notǎm h = x − a, atunci ξ = a + θh, şi formula lui Taylor se va scrie

h 0 h2 hn (n)
f (a + h) = f (a) + f (a) + f ”(a) + . . . + f (a) + Rn ,
1 2 n!
unde restul Rn poate avea una din formele:
hn+1 (1−θ)n−p+1 (n+1)
Rn = n!p
f (a + θh) (Schlömlich-Roche);
hn+1 (1−θ)n (n+1)
Rn = n!
f (a + θh) (Cauchy);
hn+1 (n+1)
Rn = (n+1)!
f (a + θh) (Lagrange).
Exerciţiu. Scrieţi formula lui Taylor cu restul lui Lagrange ı̂n punctul 0
pentru urmǎtoarele funcţii:
1) f : R −→ R, f (x) = ex .
2) f : R −→ R, f (x) = sin(x).
3) f : R −→ R, f (x) = cos(x).
4) f : (−1, ∞) −→ R, f (x) = ln(1 + x).
Definiţie. Fie f : I −→ R o funcţie indefinit derivabilǎ ı̂ntr-un punct

a ∈ I. Atunci putem considera seria urmǎtoare:
x−a 0 (x − a)2 (x − a)n (n)
f (a) + f (a) + f ”(a) + . . . + f (a) + . . .
1! 2! n!
Aceastǎ serie de puteri se numeşte seria Taylor a funcţiei f ı̂n punctul
a. Ea are o razǎ de convergenţǎ 0 ≤ R ≤ ∞, o mulţime de convergenţǎ
nevidǎ K care conţine cel puţin punctul a, şi un interval de convergenţǎ
(a − R, a + R) ⊆ K. Pe mulţimea K este definitǎ funcţia sumǎ T a acestei
serii de puteri.
Sumele parţiale ale seriei Taylor a funcţiei f ı̂n punctul a sunt evident
polinoamele Taylor asociate funcţiei f ı̂n punctul a. Deoarece pentru nu-
mere x aflate ”aproape” de numǎrul a, polinoamele Tn (x) aproximeazǎ din
ce ı̂n ce mai bine funcţia f (x), se pune ı̂ntrebarea dacǎ vom putea scrie
f (x) = T (x), (∀)x ∈ I ∩ K.
Rǎspunsul la aceastǎ ı̂ntrebare este dat de urmǎtoarea

Teoremǎ. Seria Taylor a funcţiei f ı̂n punctul a este convergentǎ ı̂ntr-un
punct x ∈ I ∩K cǎtre valoarea f (x) a funcţiei f ı̂n x dacǎ şi numai dacǎ val-
orile ı̂n x ale resturilor Rn ale formulelor lui Taylor formeazǎ un şir (Rn (x))
convergent cǎtre 0.
3.1 Serii Taylor pentru funcţii de douǎ vari-

abile
Dezvoltarea ı̂n serie Taylor a unei funcţii f (x, y) ı̂n jurul unui punct (a, b)
are forma
1 ∂ ∂
f (x, y) = f (a, b) + [(x − a) + (y − b) ]f (a, b)+
1! ∂x ∂y
1 ∂ ∂ 1 ∂ ∂
+ [(x−a) +(y−b) ]2 f (a, b)+. . .+ [(x−a) +(y−b) ]n f (a, b)+. . . ,
2! ∂x ∂y n! ∂x ∂y
unde
∂ ∂ ∂f ∂f
[(x − a) + (y − b) ]f (a, b) = (a, b)(x − a) + (a, b)(y − b),
∂x ∂y ∂x ∂y
∂ ∂ ∂ 2f
[(x − a) + (y − b) ]2 f (a, b) = 2
(a, b)(x − a)2 +
∂x ∂y ∂x
∂ 2f ∂ 2f
+2 (a, b)(x − a)(y − b) + 2 (a, b)(y − b)2 ,
∂x∂y ∂y
ş.a.m.d.

1. Arǎtaţi cǎ
xx2 n
i) ex = 1 + 1!2!
++ . . . + xn! + . . . , (∀)x ∈ R
3 5 x2n−1
ii) sin(x) = x − x3! + x5! − . . . + (−1)n−1 (2n−1)! + . . . , (∀)x ∈ R
x2 x4 x 2n
iii) cos(x) = 1 − 2! + 4! − . . . + (−1)n (2n)! + . . . , (∀)x ∈ R
2 3 n
iv) ln(1 + x) = x − x2 + x3 − . . . + (−1)n−1 xn + . . . , (∀)x ∈ (−1, 1]
2 3 n
v) ln(1 − x) = −x − x2 − x3 − . . . − xn − . . . , (∀)x ∈ [−1, 1)
vi) (1 + x)m = 1 + m 1!
x + m(m−1)
2!
x2 + . . . + m(m−1)...(m−n+1)
n!
xn + . . . , (∀)x ∈
(−1, 1)
2. Determinaţi dezvoltǎrile ı̂n serie MacLaurin ale urmǎtoarelor funcţii,

indicând şi intervalele ı̂n care este valabilǎ fiecare dezvoltare:
i) f (x) = ax ; ii) f (x) = sin(x + π4 );

iii) f (x) = cos(x + a); iv) f (x) = sin2 (x);
2x−3
v) f (x) = ln(2 + x); vi) f (x) = (x−1)2
;
3x−5 2
vii) f (x) = x2 −4x+3
; viii) f (x) = cos (x);
x √ 1
ix) f (x) = 1+x2
; x) f (x) = 4−x2
;
xi) f (x) = ch(x); xii) f (x) = sh(x);
xiii) f (x) = ln( 1+x
1−x
); xiv) f (x) = (1 + x) ln(1 + x);
√
xv) f (x) = ln(x + 1 + x2 ); xvi) f (x) = arctg(x);
xvii) f (x) = arcsin(x); xviii) f (x) = ln(1 + x − 2x2 ));
√
xix) f (x) = (1 + x)e−x ; xx) f (x) = 3 8 + x.
3. Scrieţi primii trei termeni nenuli ai dezvoltǎrilor ı̂n serie MacLaurin ale
urmǎtoarelor funcţii:
i)f (x) = tg(x); ii)f (x) = th(x); iii)f (x) = ln(cos(x));

iv)f (x) = ecos(x) ; v)f (x) = esin(x) .
4. Dezvoltaţi funcţia f (x) = x3 − 2x2 − 5x − 2 ı̂n serie de puteri ale lui x + 4.
5. Dezvoltaţi funcţia f (x) = ln(x) ı̂n serie de puteri ale lui x − 1.
1
6. Dezvoltaţi funcţia f (x) = x
ı̂n serie de puteri ale lui x − 1.
1
7. Dezvoltaţi funcţia f (x) = x2
ı̂n serie de puteri ale lui x + 1.
1
8. Dezvoltaţi funcţia f (x) = x2 +3x+2
ı̂n serie de puteri ale lui x + 4.
√
9. Dezvoltaţi funcţia f (x) = x ı̂n serie de puteri ale lui x + 2.
10. Dezvoltaţi funcţia f (x) = cos(x) ı̂n serie de puteri ale lui x − π2 .
1−x
11. Dezvoltaţi funcţia f (x) = ln(x) ı̂n serie de puteri ale lui 1+x
.
12. Dezvoltaţi funcţia f (x) = √x ı̂n serie de puteri ale lui x

.
1+x 1+x
13. Folosind dezvoltarea funcţiei arctg(x), aflaţi numǎrul π cu o zecimalǎ

exactǎ.
14. Folosind dezvoltarea funcţiei ex , aflaţi numǎrul e cu trei zecimale exacte.
15. Dezvoltaţi ı̂n serie de puteri ale lui x şi y urmǎtoarele funcţii:
i) f (x, y) = sin(x) sin(y), ii) f (x, y) = ln(1 − x − y + xy),
x+y
iii) f (x, y) = sin(x2 + y 2 ), iv) f (x, y) = arctg( 1−xy )
1−x+y
v) f (x, y) = 1+x−y
.
16. Fie f (x, y) = ax2 + 2bxy + cy 2 . Dezvoltaţi f (x + h, y + k) ı̂n serie de

puteri ale lui h şi k.
17. Dezvoltaţi ex+y ı̂n serie de puteri ale lui x − 2 şi y + 2.
18. Dezvoltaţi sin(x + y) ı̂n serie de puteri ale lui x şi y − π2 .
19. Scrieţi formula lui Taylor de ordinul doi ı̂n punctul (0, 0) pentru
urmǎtoarele funcţii:
i) f (x, y) = ex cos(y), ii) f (x, y) = (1 + x)1+y .
4
Noţiuni de topologie ı̂n Rn
Spaţiul vectorial Rn are o structurǎ de spaţiu euclidian definitǎ de produsul

scalar şi de norma asociatǎ. Cu ajutorul normei se poate defini pe Rn o
distanţǎ:
d : Rn × Rn −→ R, d(X, Y ) = ||X − Y ||, (∀)X, Y ∈ Rn .
Proprietǎţile funcţiei distanţǎ sunt:

1) d(X, Y ) ≥ 0, (∀)X, Y ∈ Rn .
2) d(X, Y ) = 0 ⇐⇒ X = Y .
3) d(X, Y ) = d(Y, X), (∀)X, Y ∈ Rn .
4) d(X, Y ) ≤ d(X, Z) + d(Z, Y ), (∀)X, Y, Z ∈ Rn .
O funcţie cu proprietǎţile funcţiei distanţǎ de mai sus se mai numeşte şi
metricǎ, şi spunem cǎ (Rn , d) este un spaţiu metric.
Definiţie. Fie X ∈ Rn şi r ∈ R+ .

• Bila deschisǎ de centru X şi razǎ r este mulţimea
B(X, r) = {Y ∈ Rn |d(X, Y ) < r}.
• Bila ı̂nchisǎ de centru X şi razǎ r este mulţimea
B(X, r) = {Y ∈ Rn |d(X, Y ) ≤ r}.
• Sfera de centru X şi razǎ r este mulţimea
S(X, r) = {Y ∈ Rn |d(X, Y ) = r}.
41
42 4. NOŢIUNI DE TOPOLOGIE ÎN RN
Definiţie. Fie X ∈ Rn şi V ⊆ Rn . V se numeşte vecinǎtate a lui X

dacǎ existǎ r > 0 cu proprietatea cǎ B(X, r) ⊆ V . Mulţimea vecinǎtǎţilor
punctului X o vom nota cu V(X), iar dacǎ V este o vecinǎtate a lui X,
vom scrie V ∈ V(X).
Definiţie. O mulţime D ∈ Rn se numeşte mulţime deschisǎ dacǎ este
vecinǎtate pentru orice punct al sǎu, i.e.
(∀)X ∈ D (∃)r > 0 : B(X, r) ⊆ D.
Vom nota cu D mulţimea mulţimilor deschise incluse ı̂n Rn .

• Complementarele mulţimilor deschise se numesc mulţimi ı̂nchise.
• O mulţime compactǎ este o mulţime ı̂nchisǎ şi mǎrginitǎ.
Propoziţie. Mulţimile deschise incluse ı̂n Rn au urmǎtoarele proprietǎţi:

1) Rn , ∅ ∈ D.
2) Dacǎ D1 , D2 ∈ D, atunci D1 ∩ D2 ∈ D.
3) Dacǎ (Di )i∈I ∈ D este o familie oarecare de mulţimi deschise, atunci
∪i∈I Di ∈ D.
Definiţie. O familie T de submulţimi ale lui Rn care satisface condiţiile

din propoziţia de mai sus, se numeşte topologie pe Rn .
Observaţie. Mulţimea D a mulţimilor deschise din Rn formeazǎ deci o
topologie pe Rn .
Definiţie. Perechea (Rn , D) fomeazǎ un spaţiu topologic.
Definiţie. Fie M ⊆ Rn o submulţime oarecare a spaţiului topologic

(Rn , D).
• Interiorul lui M (notat Int(M )) este cea mai mare mulţime deschisǎ
conţinutǎ ı̂n M . Avem
Int(M ) = {X ∈ Rn |M ∈ V(X)}.
• Exteriorul lui M (notat Ext(M )) este interiorul mulţimii complementare

lui M ı̂n Rn :
Ext(M ) = {X ∈ Rn |(∃)r > 0 : B(X, r) ∩ M = ∅}.

43
• Închiderea(sau aderenţa lui M )(notatǎ M ) este cea mai micǎ mulţime

ı̂nchisǎ care conţine M şi este complementara exteriorului mulţimii M :
M = {X ∈ Rn |(∀)r > 0 =⇒ B(X, r) ∩ M 6= ∅} =
= {X ∈ Rn |(∀)V ∈ V(X) =⇒ B(X, r) ∩ M 6= ∅}.
• Mulţimea punctelor de acumulare a lui M (notatǎ M 0 ) este
M 0 = {X ∈ Rn |(∀)V ∈ V(X) =⇒ B(X, r) ∩ M \ {X} =

6 ∅}.
• Frontiera lui M (notatǎ F r(M )) constǎ din punctele aderente atât lui M ,
cât şi complementarei lui M :
F r(M ) = {X ∈ Rn |(∀)V ∈ V(X) =⇒ B(X, r) ∩ M 6= ∅ =

6 B(X, r) \ M }.
• Mulţimea punctelor izolate ale mulţimii M (notatǎ Iz(M )) constǎ din

punctele aderente ale lui M care nu sunt puncte de acumulare:
Iz(M ) = M \ M 0 .
44 4. NOŢIUNI DE TOPOLOGIE ÎN RN
5
Funcţii de mai multe variabile
5.1 Definiţii. Exemple

Definiţie. Fie D ⊆ Rn o submulţime a spaţiului Rn . O funcţie f : D −→
R se numeşte funcţie(scalarǎ) de n variabile. Mulţimea D este domeniul de
definiţie al lui f , notat Dom(f ), iar mulţimea {f (X)|X ∈ D} se numeşte
imaginea funcţiei f , şi o notǎm Im(f ).
Observaţie. Uneori nu se indicǎ domeniul de definiţie al unei funcţii, ci
doar spaţiul Rn ı̂n care este inclus acesta. În acest caz se considerǎ de
regulǎ cǎ domeniul de definiţie este domeniul maxim de definiţie, pentru
care au sens toate calculele care se fac pentru determinarea imaginii unui
vector prin funcţia a cǎrei lege de corespondenţǎ este indicatǎ.
Exemplu. 1) Pentru funcţia f : R4 −→ R, definitǎ prin
f (x1 , x2 , x3 , x4 ) = x21 + x22 + x23 + x24 ,
domeniul de definiţie este R4 , iar imaginea este R+ .

2) Fie f : D ⊆ R4 −→ R, datǎ de legea de corespondenţǎ
1
f (x1 , x2 , x3 , x4 ) = .
x21 + x22 + x23 + x24 − 1
Domeniul de definiţie nu este indicat, astfel cǎ trebuie considerat ca fiind
domeniul maxim de definiţie al expresiei care defineşte legea de corespondenţǎ
prin care este definitǎ funcţia. Astfel,
Dom(f ) = {X ∈ R4 |x21 + x22 + x23 + x24 − 1 6= 0} =
45
46 5. FUNCŢII DE MAI MULTE VARIABILE
= {X ∈ R4 |d(X, 0) 6= 1} = R4 \ S(0, 1).
Imaginea funcţiei f este R \ (−1, 0].
Definiţie. Fie f : D ⊆ Rn −→ R o funcţie de n variabile. Graficul funcţiei

f este mulţimea
Gf = {(X, xn+1 ) ∈ Rn+1 | X ∈ D, xn+1 = f (X)}.
Exemplu. Graficul funcţiei f : B(0, 1) ⊆ R2 −→ R, definitǎ prin f (X) =

q
1 − ||X||2 este semisfera ”superioarǎ” S + (0, 1) ⊆ R3 .
Definiţie. Fie f : D ⊆ Rn −→ R o funcţie de n variabile şi α ∈ R.

Linia de nivel α a lui f este mulţimea Lα (f ) = {(x1 , x2 , . . . , xn ) = X ∈
D, f (X) = α}. Ea se mai numeşte preimaginea(sau imaginea inversǎ) a lui
α şi se mai noteazǎ şi f −1 (α).

Determinaţi domeniile şi imaginile funcţiilor urmǎtoare
√ √
1. f (x, y) = x2 + y 2 ; 2. f (x, y) = 1 + x + y;
√
3. f (x, y) = xy ; 4. f (x, y) = 1 − x2 − 4y 2 ;
√
5. f (x, y) = 1 − x2 + 4y 2 ; 6. f (x, y) = sin(x + y);
7. f (x, y) = ex + ey ; 8. f (x, y) = (x2 −y1 2 )3/2 ;
r
x+y
9. f (x, y) = tan(x − y); 10. f (x, y) = x−y ;
r
x−y
11. f (x, y) = x+y ; 12. f (x, y) = sin−1 (x + y);
y
13. f (x, y) = cos−1 (x − y); 14. f (x, y) = |x| ;
x2 −y 2
15. f (x, y) = x+y ; 16. f (x, y) = ln(1 + x2 − y 2 );
x 2y
17. f (x, y) = 2y + x; 18. f (x, y, z) = x + y + z;
√
19. f (x, y, z) = x + y + z; 20. f (x, y, z) = √ 1
;
x2 +y 2 +z 2
√
21. f (x, y, z) = √ 1
; 22. f (x, y, z) = −x2 − y 2 − z 2 ;
x2 −y 2 +z 2
xy
23. f (x, y, z) = ln(x − 2y − 3z + 4); 24. f (x, y, z) = z ;
48 5. FUNCŢII DE MAI MULTE VARIABILE
6
Limite. Continuitate
6.1 Limita unei funcţii ı̂ntr-un punct

Fie f : D ⊆ Rn −→ R o funcţie de n variabile, A = (a1 , a2 , . . . , an ) ∈ D0
un punct de acumulare al domeniului de definiţie al funcţiei f şi l ∈ R.
Definiţie. Spunem cǎ funcţia f are limita l ı̂n punctul A dacǎ pentru
orice vecinǎtate U a lui l existǎ o vecinǎtate V a lui A cu proprietatea cǎ
f (X) ∈ U, (∀)X ∈ V ∩ D \ {A}.
O formǎ echivalentǎ a definiţiei de mai sus este:

Definiţie. Funcţia f are limita l ı̂n punctul A dacǎ pentru orice vecinǎtate
U a lui l existǎ δ > 0 astfel ı̂ncât f (X) ∈ U, (∀)X ∈ D, 0 < d(X, A) < δ.
Dacǎ l ∈ R este un numǎr finit, putem transcrie definiţiile de mai sus

ı̂n forma urmǎtoare:
Definiţie. Funcţia f are limita l ı̂n punctul A dacǎ pentru orice ε > 0
existǎ δ > 0 astfel ı̂ncât
|f (X) − l| < ε, (∀)X ∈ D, 0 < d(X, A) < δ.
Observaţie. Aceastǎ ultimǎ variantǎ a definiţiei poartǎ şi numele de ”cri-

teriul ε − δ”.
În cazul când l = ∞, putem formula definiţia ı̂n modul urmǎtor:
Definiţie. Funcţia f are limita ∞ ı̂n punctul A dacǎ pentru orice M ∈ R
f (X) > M, (∀)X ∈ D, 0 < d(X, A) < δ.
49
50 6. LIMITE. CONTINUITATE
Asemǎnǎtor, pentru l = −∞ avem

Definiţie. Funcţia f are limita −∞ ı̂n punctul A dacǎ pentru orice m ∈ R
f (X) < m, (∀)X ∈ D, 0 < d(X, A) < δ.
Exemplu. Vom arǎta cǎ
lim (x1 + 2x2 − x3 + 3x4 ) = 7.

X−→(−4,1,0,3)
Soluţie. Fie ε > 0 dat. Vom cǎuta sǎ determinǎm δ > 0 cu proprietatea
cǎ
|x1 + 2x2 − x3 + 3x4 − 7| < ε
dacǎ
q
0< (x1 + 4)2 + (x2 − 1)2 + x23 + (x4 − 3)2 < δ
Pentru aceasta, sǎ observǎm cǎ putem folosi inegalitatea modulului şi scrie:
|x1 + 2x2 − x3 + 3x4 − 7| = |x1 + 4 + 2x2 − 2 − x3 + 3x4 − 9| ≤
≤ |x1 +4|+|2x2 −2|+|x3 |+|3x4 −9| = |x1 +4|+2|x2 −1|+|x3 −0|+3|x4 −3|.
Fiecare dintre numerele |x1 + 4|, |x2 − 1|, |x3 − 0|, |x4 − 3| mai mic sau egal
cu
q
(x1 + 4)2 + (x2 − 1)2 + x23 + (x4 − 3)2 .
Prin urmare, rezultǎ cǎ

q
|x1 + 2x2 − x3 + 3x4 − 7| ≤ 7 (x1 + 4)2 + (x2 − 1)2 + x23 + (x4 − 3)2 =
= 7 · d((x1 , x2 , x3 , x4 ), (−4, 1, 0, 3)).
Fie acum δ = 71 ε. Dacǎ d(X, (−4, 1, 0, 3)) < δ, atunci conform inegalitǎţii
de mai sus are loc:
ε
|f (X) − 7| = |x1 + 2x2 − x3 + 3x4 − 7| ≤ 7δ = 7 = ε
7
şi deci
lim (x1 + 2x2 − x3 + 3x4 ) = 7.
X−→(−4,1,0,3)
Exemplu. Vom arǎta cǎ pentru funcţia

x21 − x22 + x23 − x24 + x25
f : R5 \ {0} −→ R, f (x1 , x2 , x3 , x4 , x5 ) =
x21 + x22 + x23 + x24 + x25
6.2. CONTINUITATE 51
nu existǎ limX−→0 f (X).

Soluţie. Vom arǎta acest lucru demonstrând cǎ putem obţine douǎ valori
diferite apropiindu-ne de 0 pe douǎ cǎi diferite. Fie X −→ 0 cu x1 = x2 =
x3 = x4 = 0 şi x5 −→ 0, adicǎ ne apropiem de 0 de-a lungul axei Ox5 .
Atunci avem
x25
f (X) = = 1,
x25
astfel cǎ
lim f (X) = 1.
(0,0,0,0,x5 )−→0
Fie acum X −→ 0 cu x1 = x2 = x3 = x5 = 0 şi x4 −→ 0. Atunci
−x24
f (X) = = −1,
x24
astfel cǎ
lim f (X) = −1.
(0,0,0,x4 ,0)−→0
Deoarece am obţinut douǎ rezultate diferite, deducem cǎ limita nu poate

exista.
Observaţie. Reţineţi deci cǎ limita unei funcţii ı̂ntr-un punct, dacǎ existǎ,
este unicǎ. Sau, cu alte cuvinte, dacǎ apropiindu-ne de punctul a ı̂n mai
multe moduri obţinem limite diferite, atunci funcţia nu are limitǎ ı̂n punctul
A.
6.2 Continuitate
Definiţie. Fie f : D ⊆ Rn −→ R o funcţie de n variabile reale şi A ∈ D.
Spunem cǎ funcţia f este continuǎ ı̂n punctul A dacǎ pentru orice vecinǎtate
U a lui f (A) existǎ o vecinǎtate V a punctului A astfel ı̂ncât f (X) ∈ U ,
pentru orice X ∈ V ∩ D.
Observaţie. Dacǎ A este un punct izolat al mulţimii D, atunci existǎ
o vecinǎtate V a sa, astfel ı̂ncât V ∩ D = {A}. Dar atunci, pentru orice
vecinǎtate U a lui f (A) are loc f (X) ∈ U , pentru orice X ∈ V ∩ D(deoarece
A este singurul element din V ∩ D şi f (A) se aflǎ ı̂n orice vecinǎtate a sa).
Înseamnǎ cǎ orice funcţie este continuǎ ı̂n orice punct izolat al domeniului
sǎu de definiţie.
Observaţie. Dacǎ A ∈ D este ı̂nsǎ un punct de acumulare al lui D, atunci
funcţia f este continuǎ ı̂n A dacǎ şi numai dacǎ f are limitǎ ı̂n punctul A
şi aceastǎ limitǎ este egalǎ cu f (A).
Exemplu. Funcţia f : R5 −→ R definitǎ prin f (0) = 0 şi
x21 − x22 + x23 − x24 + x25

f (x1 , x2 , x3 , x4 , x5 ) = , (∀)X 6= 0
x21 + x22 + x23 + x24 + x25
nu are limitǎ ı̂n 0, prin urmare nu este continuǎ ı̂n 0.
Continuitatea ı̂ntr-un punct poate fi studiatǎ şi ea cu ajutorul unui ”cri-

teriu ε − δ”, deoarece definiţia continuitǎţiiı̂ntr-un punct este echivalentǎ cu
urmǎtoarea:
Definiţie. Funcţia f : D ⊆ Rn −→ R este continuǎ ı̂ntr-un punct A ∈ D
dacǎ pentru orice ε > 0 existǎ δ > 0 astfel ı̂ncât
|f (X) − f (A)| < ε, (∀)X ∈ D, d(X, A) < δ.
Definiţie. (i) Un polinom p(X) = p(x1 , x2 , . . . , xn ) ı̂n variabilele x1 , x2 ,

. . . , xn este o sumǎ finitǎ de termeni(numiţi monoame) de forma
αxm1 m2 mn
1 x2 . . . xn ,
unde m1 , m2 , . . . , mn ∈ N, iar α ∈ R. Gradul unui monom este suma

m = m1 + m2 + . . . + mn , iar gradul unui polinom este cel mai mare dintre
gradele monoamele sale.
(ii) O funcţie raţionalǎ r(X) = r(x1 , x2 , . . . , xn ) ı̂n variabilele x1 , x2 , . . . , xn
este o funcţie care poate fi scrisǎ ca raportul dintre douǎ polinoame:
p(X)
r(X) = .
q(X)
Propoziţie. (i) Orice polinom ı̂n n variabile este continuu ı̂n orice punct
din Rn .
(ii) Orice funcţie raţionalǎ r = p/q este continuǎ ı̂n orice punct A ∈ Rn cu
proprietatea cǎ q(A) 6= 0.
(iii) Dacǎ f şi g sunt douǎ funcţii continue ı̂ntr-un punct A atunci f + g şi
f g sunt cotinue ı̂n A.
(iv) Dacǎ f şi g sunt continue ı̂n A şi g(A) 6= 0, atunci f /g este continuǎ ı̂n
A.
(v) Dacǎ f este continuǎ ı̂n A, iar h est eo funcţie de o variabilǎ, care este
continuǎ ı̂n punctul f (A), atunci funcţia compusǎ h ◦ f este continuǎ ı̂n A.
Exemplu. p(X) = x31 x52 x85 − 3x1 x42 x24 + 5x21 x32 x43 x24 x5 este continuǎ ı̂n orice
punxt A din R5 .
Exemplu.
x21 x5 x44 + x1 x22 x33 x55 − x61 x2 x35
r(X) =
x1 − 2x2 + 3x3 − 4x4 + 2x5 − 6
este continuǎ ı̂n orice X ∈ R5 , cu excepţia acelor X care satisfac egalitatea
x1 − 2x2 + 3x3 − 4x4 + 2x5 = 6.
Observaţie. O mulţime de vectori care verificǎ o egalitate ca cea de mai

sus se numeşte hiperplan. În general, un hiperplan ı̂n Rn este o mulţime de
forma
H = {X ∈ Rn | a1 x1 + a2 x2 + . . . + an xn = b}
unde a1 , a2 , . . . , an , b sunt numere reale.
Exemplu. Funcţia sin(x21 +2x1 x4 −x43 x55 ) este continuǎ ı̂n orice a din R5 , fi-
ind o compusǎ a funcţiei continue de o variabilǎ sin şi a unei funţii continue.

Verificaţi cu ajutorul definiţiei valorile limitelor
1. lim (3x + y) = 5 2. lim (x − 7y) = 10

(x,y)−→(1,2) (x,y)−→(3,−1)
2x2 y
3. lim (ax + by) = 5a − 2b 4. lim x 2 +y 2 =0
(x,y)−→(5,−2) (x,y)−→(0,0)
x
5. lim (x2 + 3y 2 ) = 19 6. lim =1
(x,y)−→(4,1) (x,y)−→(1,1) y
Arǎtaţi cǎ urmǎtoarele limite nu existǎ

x+y xy
7. lim x−y
8. lim x 2 −y 2
(x,y)−→(0,0) (x,y)−→(0,0)
ax2 +by xy+2xy+3yz

9. lim 2 , a, b, c, d > 0 10. lim x2 +y 2 +z 2
(x,y)−→(0,0) cx +dy (x,y,z)−→(0,0,0)
xyz
11. lim 3 3 3
(x,y)−→(0,0,0) x +y +z
Calculaţi limitele urmǎtoare
√3xy x3 +y 3
12. lim 13. lim 2 2
(x,y)−→(0,0) x2 +y 2 (x,y)−→(0,0) x +y
1+xy
14. lim 15. lim ln(1 + ex+y )
(x,y)−→(−4,3) 1−xy (x,y)−→(1,2)

x−y x+1
16. lim 2 2 17. lim sh
(x,y)−→(1,1) x −y (x,y)−→(2,5) y−2
yx2 +z 3
18. lim x 2 +y 2 +z 2 19. lim ln(x − yz + 4x3 y 5 z)
(x,y)−→(0,0,0) (x,y)−→(4,1,3)
Studiaţi continuitatea funcţiilor urmǎtoare ı̂n origine.



 √3xy (x, y) 6= (0, 0)
x2 +y 2
20. f (x, y) =
c (x, y) = (0, 0)



xy

|x|+|y|
(x, y) 6= (0, 0)
21. f (x, y) =
 c (x, y) = (0, 0)

yz−x2

x2 +y 2 +z 2
(x, y, z) 6= (0, 0, 0)
22. f (x, y, z) =
 c (x, y, z) = (0, 0, 0)
7
Derivate parţiale
7.1 Derivate parţiale de ordinul ı̂ntâi

Definiţie. Fie f : D ⊆ Rn −→ Rn o funcţie de n variabile, definitǎ pe
o mulţime deschisǎ D din Rn şi fie A ∈ D un punct fixat al domenilui de
definiţie. Spunem cǎ funcţia f este derivabilǎ parţial ı̂n raport cu variabila
xi ı̂n punctul A dacǎ existǎ şi este finitǎ limita
f (a1 , . . . , ai−1 , ai + ∆xi , ai+1 , . . . , an ) − f (a1 , . . . , ai−1 , ai , ai+1 , . . . , an )
lim .
∆xi −→0 ∆xi
∂f
Atunci când existǎ, limita de mai sus se noteazǎ cu ∂x (A).
i
Definiţie. Fie f : D ⊆ Rn −→ Rn o funcţie de n variabile şi Di o mulţime

inclusǎ ı̂n domeniul D de definiţie al funcţiei. Spunem cǎ f este derivabilǎ
parţial ı̂n raport cu variabila xi pe Di dacǎ f este derivabilǎ parţial ı̂n raport
cu xi ı̂n orice punct A ∈ Di .
Definiţie. Derivata parţialǎ a unei funcţii f : D ⊆ Rn −→ Rn ı̂n raport
cu variabila xi este funcţia (∂f /∂xi ) : Di −→ R definitǎ de limita de mai
sus pe mulţimea punctelor pe care f este derivabilǎ parţial ı̂n raport cu
variabila xi .
Observaţie. Din definiţia derivatei parţiale ı̂n raport cu o variabilǎ se poate

constata cǎ ea se calculeazǎ fixând toate celelalte variabile constante(egale
cu componentele corespunzǎtoare ale punctului ı̂n care se face calculul),
apoi derivând dupǎ variabila respectivǎ. În consecinţǎ, atunci când cal-
culǎm derivate parţiale putem folosi regulile de derivare pentru funcţii de o
55
56 7. DERIVATE PARŢIALE
variabilǎ.
Observaţie. Atenţie! Chiar dacǎ pentru calculul unei derivate parţiale de-
rivǎm practic ı̂n raport cu o singurǎ variabilǎ, fixând celelalte variabile, o
derivatǎ parţialǎ este o funcţie de n variabile.
x4
Exemplu. Derivatele parţiale ale funcţiei f (X) = x21 − x22 + 3x1 x2 x3 − x1
sunt:
∂f x4 ∂f
∂x1
= 2x1 + 3x2 x3 + x21 ∂x3
= 3x1 x2
∂f ∂f
∂x2
= −2x2 + 3x1 x3 ∂x4
= − x11
∂f
Notaţie. Frecvent vom folosi ı̂n loc de ∂xi
notaţia fxi , sau pentru simpli-
tate fi ; astfel derivatele parţiale din exemplul de mai sus se scriu fx1 = f1 =
x4
2x1 + 3x2 x3 + x21
, fx2 = f2 = −2x2 + 3x1 x3 , ş.a.m.d.
Observaţie. Spre deosebire de cazul funcţiilor de o singurǎ variabilǎ, o

funcţie care este derivabilǎ parţial ı̂n raport cu toate variabilele nu este ı̂n
mod necesar continuǎ ı̂n acel punct.
Exemplu. Fie f : R2 −→ R, definitǎ prin


xy

x2 +y 2
(x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) = 
0 (x, y) = (0, 0).
Arǎtaţi cǎ fx şi fy existǎ ı̂n punctul (0, 0), dar cǎ f nu este continuǎ ı̂n
origine.
Soluţie. Vom arǎta ı̂n primul rând cǎ nu existǎ lim(x,y)−→(0,0) f (x, y), deci f
nu poate fi continuǎ ı̂n origine. În acest scop, vom considera ı̂ntâi (x, y) −→
(0, 0) cu y = x. Pentru acest caz avem atunci:
xy x2 1
= = ,
x2 + y 2 x2 + x2 2
astfel cǎ dacǎ ar exista lim(x,y)−→(0,0) f (x, y), aceasta ar fi egalǎ cu 12 . Sǎ
considerǎm acum (x, y) −→ (0, 0) cu y = −x. Atunci
xy −x2 1
2 2
= 2 2
=− ,
x +y x +x 2
de unde ar rezulta cǎ lim(x,y)−→(0,0) f (x, y) ar fi egalǎ cu − 12 . Prin urmare
limita nu poate exista şi deci funcţia f nu este continuǎ ı̂n origine. Pe de
7.2. DERIVATE PARŢIALE DE ORDIN SUPERIOR 57
altǎ parte avem

(0+∆x)·0
f (0 + ∆x, 0) − f (0, 0) (0+∆x)2 +02
−0
fx (0, 0) = lim = lim =
∆x−→0 ∆x ∆x−→0 ∆x
0
= lim = lim 0 = 0.
∆x−→0 ∆x ∆x−→0
Analog, obţinem cǎ fy = 0. Astfel ı̂n punctul (0, 0) existǎ ambele derivate
parţiale fx şi fy , chiar dacǎ funcţia f nu este continuǎ ı̂n acest punct.
7.2 Derivate parţiale de ordin superior

Pentru funcţii de o variabilǎ, y = f (x) derivatele de ordinul I şi al II-lea
sunt date de
d2 f
!
df d df
y0 = şi y” = 2 = .
dx dx dx dx
Cu alte cuvinte, derivata de ordinul al doilea este derivata derivatei de
ordinul ı̂ntâi.
Asemǎnǎtor, pentru o funcţie de douǎ variabile z = f (x, y), putem
deriva fiecare din ”primele” derivate ∂f /∂x şi ∂f /∂y ı̂n raport cu fiecare
din variabilele x şi y, obţinând astfel patru derivate parţiale de ordinul doi:
Definiţie. Fie f : D ⊆ R2 −→ R o funcţie de douǎ variabile, z = f (x, y),

derivabilǎ parţial ı̂n raport cu ambele variabile pe D, astfel ı̂ncât fiecare
derivatǎ parţialǎ este de asemenea derivabilǎ parţial. Se pot obţine atunci
derivatele parţiale de ordinul doi ale funcţiei f ı̂n urmǎtoarele moduri:
(i) Derivând de douǎ ori ı̂n raport cu x:
∂ 2z ∂ 2f
!
∂ ∂f
2
= 2
= fxx = .
∂x ∂x ∂x ∂x
(ii) Derivând ı̂ntâi ı̂n raport cu x şi apoi ı̂n raport cu y:
∂ 2z ∂ 2f
!
∂ ∂f
= = fxy = .
∂y∂x ∂y∂x ∂y ∂x
(iii) Derivând ı̂ntâi ı̂n raport cu y şi apoi ı̂n raport cu x:
∂ 2z ∂ 2f
!
∂ ∂f
= = fyx = .
∂x∂y ∂x∂y ∂x ∂y
(i) Derivând de douǎ ori ı̂n raport cu y:
∂ 2z ∂ 2f
!
∂ ∂f
2
= 2
= fyy = .
∂y ∂y ∂y ∂y
Observaţie. Derivatele parţiale ∂ 2 f /∂x∂y şi ∂ 2 f /∂y∂x se numesc derivate

parţiale mixte de ordinul doi.
Observaţie. În notaţia ”fracţionarǎ”, a calcula ∂ 2 f /∂x∂y ı̂nseamnǎ a
deriva ı̂ntâi ı̂n raport cu variabila y, şi apoi ı̂n raport cu x, adicǎ de-
rivǎm ı̂n ordinea inversǎ apariţiei variabilelor la numitorul ”raportului de
derivare”(asemǎnǎtor cu situaţia ı̂ntâlnitǎ la compunerea funcţiilor), spre
deosebire de notaţia ”indicialǎ” fyx , ı̂n care ordinea scrierii variabilelor core-
spunde ordinii ı̂n care efectuǎm derivǎrile parţiale.
Exemplu. Fie z = f (x, y) = x3 y 2 − xy 5 . Vom calcula derivatele parţiale

de ordinul doi ale lui f .
Soluţie. Avem fx = 3x2 y 2 − y 5 şi fy = 2x3 y − 5xy 4 . Derivatele parţiale de
ordinul al doilea sunt:
∂ ∂
fxx = (f )
∂x x
= 6xy 2 fxy = (f )
∂y x
= 6x2 y − 5y 4
∂ ∂
fyx = (f )
∂x y
= 6x2 y − 5y 4 fyy = (f )
∂y y
= 2x3 − 20xy 3 .
Asemǎnǎtor putem defini derivate de ordinul doi şi ı̂n cazul unei funcţii
de n variabile:
Definiţie. Fie f : D ⊆ Rn −→ R o funcţie de n variabile, derivabilǎ parţial
pe D ı̂n raport cu fiecare variabilǎ, astfel ı̂ncât fiecare derivatǎ parţialǎ este
la rândul ei derivabilǎ parţial. Derivata parţialǎ de ordinul doi ı̂n raport cu
variabilele xi şi xj este atunci funcţia
∂ 2f
!
∂ ∂f
= = f xi xj .
∂xj ∂xi ∂xj ∂xi
Adesea, pentru a simplifica notaţia, vom scrie fij ı̂n loc de fxi xj .
Observaţie. În exemplul de mai sus am avut fxy = fyx . Acest lucru nu
este ı̂ntâmplǎtor. Mai exact, are loc urmǎtoarea teoremǎ(proprietatea a
fost observatǎ de L.Euler care a enunţat ı̂n 1734 rezultatul, demonstrat mai
târziu de cǎtre Schwarz):
Teoremǎ. (Criteriul lui Schwarz) Dacǎ f : D ⊆ Rn −→ R este o
7.3. GRADIENT. DIFERENŢIALǍ 59
funcţie de n variable, iar A ∈ D un punct din domeniul de definiţie, ı̂n care

f , fi , fj , fij şi fji sunt continue, atunci are loc egalitatea
fij (A) = fji (A).
Corolar. Dacǎ o funcţie f admite derivate mixte continue, atunci aceste

derivate mixte sunt egale.
Definiţie. Fie f : D ⊆ Rn −→ R o funcţie de n variabile. În mod analog

celui ı̂n care am definit derivate parţiale de ordinul doi, se pot defini derivate
parţiale de ordin t pentru orice numǎr t ∈ N∗ :
∂ tf
∂xti11 ∂xti22 . . . ∂xtikk
unde k ∈ N∗ , t1 , t2 , . . . , tk ∈ N∗ cu t1 + t2 + . . . + tk = t, iar i1 , i2 , . . . , ik ∈
{1, . . . , n}. Cum criteriul lui Schwarz se extinde ı̂n mod natural la derivate
parţiale de orice ordin, vom scrie cel mai adesea pentru o derivatǎ de ordin
t mai simplu
∂ tf
,
∂xt11 ∂xt22 . . . ∂xtnn
unde t1 , t2 , . . . , tn ∈ N cu t1 + t2 + . . . + tn = t.
Definiţie. O funcţie f : D ⊆ Rn −→ R de n variabile se numeşte funcţie

de clasǎ C k pe D(şi scriem f ∈ C k (D)) dacǎ f admite derivate parţiale de
ordinul k pe D, iar acestea sunt funcţii continue pe D.
Definiţie. O funcţie f : D ⊆ Rn −→ R de n variabile se numeşte funcţie
de clasǎ C ∞ pe D(şi scriem f ∈ C ∞ (D)) dacǎ f este de clasǎ C k pe D pentru
orice numǎr natural k.
Observaţie. Orice polinom de n variabile este o funcţie de clasǎ C ∞ pe
Rn .
7.3 Gradient. Diferenţialǎ

Definiţie. Fie f : D ⊆ Rn −→ R o funcţie de n variabile definitǎ pe o
mulţime deschisǎ D ⊆ Rn şi A ∈ D un punct al domeniului de definiţie
cu proprietatea cǎ f este derivabilǎ parţial ı̂n raport cu fiecare variabilǎ ı̂n
punctul A. Vectorul notat ∇f (A), care are drept componente derivatele

parţiale ale funcţiei f ı̂n punctul A
!
∂f ∂f ∂f
∇f (A) = (A), (A), . . . , (A)
∂x1 ∂x2 ∂xn
se numeşte gradientul lui f ı̂n punctul A. Dacǎ f este derivabilǎ parţial pe

D, atunci gradientul lui f este funcţia vectorialǎ(i.e., cu domeniul de valori
un spaţiu vectorial) ∇f : D −→ Rn , definitǎ prin
!
∂f ∂f ∂f
∇f (X) = (X), (X), . . . , (X) , (∀)X ∈ D.
∂x1 ∂x2 ∂xn
x4
Exemplu. Fie f : R4 −→ R, f (X) = x21 − x22 + 3x1 x2 x3 − x1
. Vom
determina ∇f .
Soluţie. Conform definiţiei gradientului lui f , avem
∇f (X) = (fx1 (X), fx2 (X), fx3 (X), fx4 (X)) =

x4 1
= (2x1 + 3x2 x3 + 2
, −2x2 + 3x1 x3 , 3x1 x2 , − ).
x1 x1
Definiţie. Fie f : D ⊆ Rn −→ R o funcţie de n variabile definitǎ pe o
mulţime deschisǎ D ⊆ Rn şi A ∈ D un punct al domeniului de definiţie.
Spunem cǎ f este diferenţiabilǎ ı̂n punctul A dacǎ existǎ o aplicaţie liniarǎ
T : Rn −→ R şi o funcţie g : V0 −→ R, unde V0 este o vecinǎtate a
g(∆X)
originii spaţiului Rn , astfel ı̂ncât A + V0 ⊆ D, lim∆X−→0 ||∆X||
= 0 şi are
loc egalitatea
f (A + ∆X) − f (A) = T (∆X) + g(∆X).
Dacǎ funcţia f este diferenţiabilǎ ı̂n punctul A, forma liniarǎ T de mai sus
se numeşte diferenţiala funcţiei f ı̂n punctul A şi se noteazǎ dA f .
Exemplu. Orice formǎ liniarǎ f : Rn −→ R este diferenţiabilǎ ı̂n orice
punct A ∈ Rn şi dA f = f, (∀)A ∈ Rn .
Demonstraţie. Datoritǎ aditivitǎţii formei liniare f are loc egalitatea
f (A + ∆X) − f (A) = f (∆X) + 0,
astfel cǎ este ı̂ndeplinitǎ condiţia din definiţia de mai sus, cu T = f şi
g = 0(funcţia constant nulǎ).
O formulǎ a diferenţialei unei funcţii este datǎ de urmǎtoarea

Propoziţie. Fie f derivabilǎ parţial ı̂n raport cu toate variabilele pe o
vecinǎtate a unui punct A al domeniului de definiţie, astfel ı̂ncât derivatele
parţiale sunt continue ı̂n A. Atunci f este diferenţiabilǎ ı̂n punctul A şi
dA f (H) = (∇f (A), H) =
∂f ∂f ∂f
= (A) · h1 + (A) · h2 + . . . + (A) · hn , (∀)H ∈ Rn .
∂x1 ∂x2 ∂xn
Am vǎzut ceva mai devreme cǎ o funcţie derivabilǎ parţial ı̂ntr-un punct
nu este neapǎrat continuǎ ı̂n acel punct. Altfel stau lucrurile ı̂n cazul unei
funcţii diferenţiabile ı̂ntr-un punct:
Propoziţie. Dacǎ f : D ⊆ Rn −→ R este o funcţie diferenţiabilǎ ı̂n
punctul A ∈ D, atunci f este continuǎ ı̂n acel punct.
Demonstraţie. Trebuie sǎ arǎtǎm cǎ limX−→A f (X) = f (A). Deoarece f
este diferenţiabilǎ ı̂n A, are loc egalitatea
f (X) − f (A) = (∇f (A), X − A) + g(X − A).
Conform inegalitǎţii Cauchy-Buniakowski-Schwarz, avem cǎ
0 ≤ |(∇f (A), X − A)| ≤ ||∇f (A)|| · ||X − A||,
de unde rezultǎ cǎ limX−→A (∇f (A), X − A) = 0. De asemenea,
g(X − A)
lim g(X − A) = lim · ||X − A|| = 0.
X−→A X−→A ||X − A||
Prin urmare, limX−→A (f (X) − f (A)) = 0, de unde rezultǎ afirmaţia din

enunţ.
Alte proprietǎţi ale funcţiilor diferenţiabile sunt date de urmǎtoarea
Propoziţie. Fie f şi g funcţii de n variabile, diferenţiabile pe o mulţime
deschisǎ D ⊆ Rn , iar α ∈ R un scalar oarecare. Atunci funcţiile f + g şi
αf sunt diferenţiabile pe D şi au loc egalitǎţile
∇(f + g) = ∇f + ∇g, ∇(αf ) = α∇f.
Observaţie. Din aceastǎ propoziţie deducem cǎ mulţimea funcţiilor diferenţiabile

pe o mulţime deschisǎ are o structurǎ de spaţiu vectorial real.
7.3.1 Diferenţierea funcţiilor compuse

Indicǎm aici câteva formule care reprezintǎ analoagele pentru funcţii de mai
multe variabile ale formulei de derivare a unei funcţii compuse cunoscute
pentru funcţii de o singurǎ variabilǎ:
(f ◦ g)0 (t) = (f 0 ◦ g)(t) · g 0 (t).
Propoziţie. Fie f : D ⊆ Rn −→ R o funcţie diferenţiabilǎ de n variabile şi

g1 , g2 , . . . , gn : I ⊆ R −→ R funcţii derivabile de o variabilǎ, cu proprietatea
cǎ
g(t) = (g1 (t), g2 (t), . . . , gn (t)) ∈ D, (∀)t ∈ I.
Atunci funcţia f ◦ g : I −→ R, datǎ de (f ◦ g)(t) = f (g1 (t), g2 (t), . . . , gn (t))

este o funcţie derivabilǎ de o variabilǎ şi are loc egalitatea
(f ◦ g)0 (t) = (∇f (g(t)), g 0 (t)) =
∂f ∂f ∂f
= (g(t)) · g10 (t) + (g(t)) · g20 (t) + . . . + (g(t)) · gn0 (t), (∀)t ∈ I,
∂x1 ∂x2 ∂xn
unde g 0 (t) = (g10 (t), g20 (t), . . . , gn0 (t)).
Exemplu. Fie z = f (x, y) = xy 2 şi fie x = cos t şi y = sin t. Atunci
∂f 0 ∂f 0
z = z(t) şi z 0 (t) = · x (t) + · y (t) =
∂x ∂y
= y 2 (− sin t) + 2xy(cos t) = (sin2 t)(− sin t) + 2(cos t)(sin t)(cos t) =
= 2 sin t cos2 t − sin3 t.
Propoziţie. Fie f : D ⊆ Rn −→ R o funcţie diferenţiabilǎ de n variabile

şi g1 , g2 , . . . , gn : G ⊆ Rm −→ R funcţii diferenţiabile de m variabile, cu
proprietatea cǎ
g(Y ) = (g1 (Y ), g2 (Y ), . . . , gn (Y )) ∈ D, (∀)Y ∈ G.
Atunci funcţia h = f ◦ g : G −→ R, definitǎ prin h(Y ) = (f ◦ g)(Y ) =

f (g1 (Y ), g2 (Y ), . . . , gn (Y )) este o funcţie diferenţiabilǎ de m variabile şi au
loc egalitǎţile
∂h ∂f ∂g1 ∂f ∂g2 ∂f ∂gn
= + + ... + , (∀)j = 1, m.
∂yj ∂x1 ∂yj ∂x2 ∂yj ∂xn ∂yj
r
Exemplu. Fie z = f (x, y) = sin xy 2 . Dacǎ x = s
şi y = er−s , sǎ se
∂z ∂z
calculeze ∂r
schi ∂s
.
Soluţie. Ţinând cont de formulele de mai sus, putem scrie
∂z ∂f ∂x ∂f ∂y 1
= + = (y 2 cos xy 2 ) · + (2xy cos xy 2 ) · er−s =
∂r ∂x ∂r ∂y ∂r s
e2(r−s) r 2re2(r−s) r

cos e2(r−s) + cos e2(r−s)
s s s s
şi
∂z ∂f ∂x ∂f ∂y r

= + = (y 2 cos xy 2 ) · − 2 + (2xy cos xy 2 ) · (−er−s ) =
∂s ∂x ∂s ∂y ∂s s
re2(r−s) r 2(r−s) 2re2(r−s) r

− 2
cos e − cos e2(r−s) .
s s s s
n
Definiţie. Fie X, Y ∈ R . Segmentul [X, Y ] care uneşte X şi Y este
mulţimea
[X, Y ] = {V ∈ Rn | (∃)t ∈ [0, 1] : V = tX + (1 − t)Y }.
Observaţie. X = 1X + (1 − 1)Y ∈ [X, Y ] şi Y = 0X + (1 − 0)Y ∈ [X, Y ].

Putem formula acum o extindere a teoremei creşterilor finite a lui Lagrange
Propoziţie. Fie f : D ⊆ Rn −→ R o funcţie diferenţiabilǎ pe D şi
X, Y ∈ D cu proprietatea cǎ [X, Y ] ⊆ D. Atunci existǎ un punct C ∈ [X, Y ]
cu proprietatea cǎ
f (Y ) − f (X) = (∇f (C), Y − X).
Demonstraţie. Fie g : [0, 1] −→ R definitǎ prin g(t) = f (X + t(Y −

X)) = (f ◦ h)(t), unde h : [0, 1] −→ Rn , h(t) = X + t(Y − X). Atunci
h(t) = X + t(Y − X) ∈ [X, Y ], (∀)t ∈ [0, 1], g(0) = f (X), g(1) = f (Y ) şi g
este o funcţie derivabilǎ. Aplicând teorema lui Lagrange pentru funcţia g,
rezultǎ cǎ existǎ t0 ∈ (0, 1) cu proprietatea cǎ
g(1) − g(0) = g 0 (t0 )(1 − 0) = g 0 (t0 ).
Dar
g 0 (t) = (∇f (h(t)), h0 (t)) = (∇f (h(t)), Y − X),
astfel cǎ pentru C = h(t0 ) obţinem
f (Y )−f (X) = g(1)−g(0) = g 0 (t0 ) = (∇f (h(t0 )), Y −X) = (∇f (C), Y −X).
Afirmaţia este deci demonstratǎ.

7.4 Hessiana unei funcţii ı̂ntr-un punct
Definiţie. Fie f : D ⊆ Rn −→ R o funcţie de n variabile derivabilǎ parţial

de douǎ ori ı̂n raport cu fiecare variabilǎ pe mulţimea deschisǎ D ⊆ Rn şi
A ∈ D un punct al domeniului de definiţie al lui f . Matricea hessianǎ a
funcţiei f ı̂n punctul A este matricea
∂2f ∂2f ∂2f

 

 ∂x21 (A) ∂x1 ∂x2 (A) ... ∂x1 ∂xn (A) 

 
 
 
 ∂2f ∂2f ∂2f
 
 ∂x2 ∂x1 (A) ∂x22 (A) ... ∂x2 ∂xn (A) 
Hf (A) =

 

.. .. ... .. 
. . .
 
 
 
2
∂ f ∂2f ∂2f
 
∂xn ∂x1 (A) ∂xn ∂x2 (A) ... ∂x2n (A)
Observaţie. Dacǎ derivatele parţiale mixte ale funcţiei f sunt continue, din
criteriul lui Schwarz rezultǎ cǎ matricea hessianǎ a funcţiei f este simetricǎ.
Exemplu. Fie f : D ⊆ R3 −→ R, definitǎ prin
f (x, y, z) = ln(x + 2y + 3z)
şi A = (2, 2, 5). Vom determina matricea hessianǎ a funcţiei f ı̂n punctul
A.
Soluţie. Derivatele parţiale de ordinul ı̂ntâi ale funcţiei f sunt
∂f 1 ∂f 2 ∂f 3
= , = , = .
∂x x + 2y + 3z ∂y x + 2y + 3z ∂z x + 2y + 3z
Derivatele de ordinul al doilea sunt
∂2f 1 ∂2f 2 ∂2f 3

∂x2 = − (x+2y+3z)2 ∂x∂y = − (x+2y+3z)2 ∂x∂z = − (x+2y+3z) 2
∂2f 2 ∂2f 4 ∂2f 6

∂y∂x = − (x+2y+3z)2 ∂y 2 = − (x+2y+3z)2 ∂y∂z = − (x+2y+3z) 2
∂2f 3 ∂2f 6 ∂2f 9

∂z∂x = − (x+2y+3z) 2 ∂z∂y = − (x+2y+3z) 2 ∂z 2 = − (x+2y+3z)2
Astfel cǎ matricea hessianǎ a funcţiei f ı̂n punctul A = (2, 2, 5) este

 
1 2 3
 − 441 − 441 − 441 
 
 
 
 
 
2 4 6 
Hf (2, 2, 5) = − 441 − 441 − 441

 
 
 
 
 
 
3 6 9
 
− 441 − 441 − 441
Definiţie. Forma pǎtraticǎ care are drept coeficienţi elementele matricei
hessiene Hf (A) ale unei funcţii f : D ⊆ Rn −→ R de n variabile ı̂ntr-un
punct A ∈ D se numeşte forma hessianǎ asociatǎ funcţiei f ı̂n punctul A.
Vom nota cu hf,A aceastǎ formǎ pǎtraticǎ
∂ 2f 2 ∂ 2f 2 ∂ 2f
hf,A (z1 , z2 , . . . , zn ) = (A)z1 + (A)z2 + . . . + (A)zn2 +
∂x21 ∂x22 ∂x2n
∂ 2f ∂ 2f ∂ 2f
+2 (A)z1 z2 + 2 (A)z1 z3 + . . . + 2 (A)z1 zn +
∂x1 ∂x2 ∂x1 ∂x3 ∂x1 ∂xn
∂ 2f ∂ 2f
+2 (A)z2 z3 + . . . + 2 (A)zn−1 zn
∂x2 ∂x3 ∂xn−1 ∂xn
(Am presupus aici cǎ derivatele mixte sunt egale, aşa cum este cazul aproape
ı̂ntotdeauna.)
Exemplu. Pentru cazul funcţiei f : D ⊆ R3 −→ R, f (x, y, z) = ln(x +
2y + 3z), pentru care am determinat mai sus matricea hessianǎ ı̂n punctul
A = (2, 2, 5), forma hessianǎ ı̂n acelaşi punct este
1 2
− (z + 4z22 + 9z32 + 4z1 z2 + 6z1 z3 + 12z2 z3 ).
441 1

Calculaţi ∂z/∂x şi ∂z/∂y pentru funcţiile urmǎtoare
3
1. z = x2 y 2. z = xy 2 3. 3exy
4. z = sin(x2 + y 3 ) 5. z = 4x/y 5 6. z = ey tg(x)
√
7. z = ln(x3 y 5 − 2) 8. z = xy + 2y 3 9. z = (x + 5y sin x)4/3
Calculaţi derivatele parţiale de ordinul ı̂ntâi şi doi ale funcţiilor urmǎtoare
ı̂n punctele indicate:
10. f (x, y, z) = xyz, ı̂n (2, 3, 4)
√
11. f (x, y, z) = x + 2y + 3z ı̂n (2, −1, 3)
x−y
12. f (x, y, z) = z
ı̂n (−3, −1, 2)
13. f (x, y, z) = sin(x2 − y 2 + z) ı̂n (0, 1, 0)
14. f (x, y, z) = ln(x + 2y + 3z) ı̂n (2, 2, 5)
15. f (x, y, z) = tg xy
z
ı̂n (1, 2, −2)
y 3 −z 5
16. f (x, y, z) = x2 y+z
ı̂n (4, 0, 1)
17. f (x, y, z) = exy (ch(z) − sh(z)) ı̂n (2, 3, 0)
√
18. f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 ı̂n (a, b, c)
19. Costurile de producţie ale unui fabricant pentru a produce x unitǎţi

din produsul A şi y unitǎţi din produsul B este dat de
50 125
C(x, y) = + .
2 + x (3 + y)2
Calculaţi costul marginal al fiecǎrui produs.
20. Venitul realizat de acelaşi fabricant este dat de

q
V (x, y) = ln(1 + 50x + 75y) + 1 + 40x + 125y.
Calculaţi venitul marginal realizat cu fiecare produs.

8
Extreme locale ale funcţiilor de

mai multe variabile
Orice funcţie continuǎ definitǎ pe o mulţime compacte are urmǎtoarea pro-

prietate remarcabilǎ:
Teorema lui Weierstrass Fie f : K ⊆ Rn −→ R o funcţie continuǎ
având drept domeniu de definiţie o mulţime compactǎ K ⊆ Rn . Atunci
existǎ douǎ puncte X1 , X2 ∈ K şi douǎ numere reale m, M ∈ R cu propri-
etatea cǎ
m = f (X1 ) ≤ f (X) ≤ f (X2 ) = M, (∀)X ∈ K.
Definiţie. Numerele reale m şi M poartǎ numele de minim global, respec-

tiv maxim global al funcţiei f , iar punctele X1 şi X2 ı̂n care se ating aceste
valori se numesc punct de minim global, respectiv punct de maxim global.
Definiţie. Fie f : D ⊆ Rn −→ R o funcţie de n variabile şi A ∈ D un punct

al domeniului de definiţie. Punctul A se numeşte punct de maxim(minim)
local al funcţiei f dacǎ existǎ o vecinǎtate V a sa cu proprietatea cǎ
f (X) ≤ f (A)(resp. f (X) ≥ f (A)), (∀)X ∈ V ∩ D.
Valoarea f (A) a funcţiei f ı̂n punctul A se numeşte maxim local(respectiv

minim local) al funcţiei f .
Valorile minime sau maxime(locale sau globale) ale unei funcţii se numesc
extreme ale funcţiei, iar punctele ı̂n care se ating aceste valori se numesc
67
68 8. EXTREME LOCALE ALE FUNCŢIILOR DE MAI MULTE VARIABILE
puncte de extrem.
8.1 Extreme locale necondiţionate ale funcţiilor

diferenţiabile
Propoziţie. Fie f : D ⊆ Rn −→ R o funcţie diferenţiabilǎ de n variabile
definitǎ pe mulţimea deschisǎ D ⊆ Rn şi A ∈ D un punct de extrem local.
Atunci
∇f (A) = 0.
Demonstraţie. Fie A = (a1 , a2 , . . . , an ) şi hi : Ii −→ R funcţia definitǎ

prin hi (x) = f (a1 , . . . , ai−1 , x, ai+1 , . . . , an ) pe un interval Ii cu propietatea
cǎ ai ∈ Ii şi (a1 , . . . , ai−1 , x, ai+1 , . . . , an ) ∈ D, (∀)x ∈ Ii . Conform enunţului,
rezultǎ cǎ hi este derivabilǎ pe Ii şi ai este un punct de extrem local pentru
funcţia hi . Conform teoremei lui Fermat, avem atunci
h0i (ai ) = 0.
dar din definiţia lui hi rezultǎ cǎ

∂f
h0i (ai ) = (A).
∂xi
Prin urmare, obţinem cǎ
∂f
(A) = 0, (∀)i = 1, n,
∂xi
adicǎ ∇f (A) = 0.
Definiţie. Un punct A se numeşte punct critic al unei funcţii f dacǎ f

este diferenţiabilǎ ı̂n A şi ∇f (A) = 0.
Observaţie. Din propoziţia de mai sus avem cǎ orice punct de extrem local
al unei funcţii diferenţiabile este un punct critic. Reciproca nu este ı̂n gen-
eral adevǎratǎ, adicǎ nu orice punct critic este neapǎrat un punct de extrem.
Exemplu. Fie f : R2 −→ R, f (x, y) = 1 + x2 + 3y 2 . Atunci ∇f (x, y) =

(2x, 6y), astfel cǎ singurul punct critic al funcţiei f este (0, 0), care este
8.1. EXTREME NECONDIŢIONATE 69
evident un punct de minim local(şi chiar global).

Exemplu. Fie f : R2 −→ R, f (x, y) = 1 − x2 − 3y 2 . Atunci ∇f (x, y) =
(−2x, −6y), care se anuleazǎ numai pentru (0, 0), care este un punct de
maxim local(şi chiar global).
Exemplu. Fie f : R2 −→ R, f (x, y) = x2 − y 2 . Avem ∇f (x, y) =
(2x, −2y), deci singurul punct critic este (0, 0). Acesta ı̂nsǎ nu este nici
punct de maxim local, deoarece ı̂n orice vecinǎtate a sa se gǎsesc puncte
(x, y) cu |x| > |y|, pentru care f (x, y) > 0, nici punct de minim local,
cǎci orice vecinǎtate a sa conţine puncte (x, y) cu |x| < |y|, pentru care
f (x, y) < 0.
Definiţie. Un punct critic al unei funcţii derivabile f care nu este punct

de extrem local al funcţiei f , se numeşte punct-şa al lui f .
Pentru a recunoaşte care dintre punctele critice ale unei funcţii sunt
puncte de extrem local, vom utiliza polinoamele de aproximare ale lui Tay-
lor:
Fie f : D ⊆ Rn −→ R o funcţie diferenţiabilǎ de n variabile, definitǎ
pe mulţimea deschisǎ D, şi fie A ∈ D un punct critic al lui f . Conform
teoremei lui Taylor, ı̂ntr-o vecinǎtate V ⊆ D a punctului A putem scrie
f (X) = T2 (f ; A)(X) + R2 (f ; A)(X), (∀)X ∈ V,
unde T2 (f ; A)(X) este polinomul Taylor de ordinul 2 asociat funcţiei f ı̂n

jurul punctului A, iar R2 (f ; A)(X) este restul formulei lui Taylor de ordinul
2, despre care ştim cǎ
R2 (f ; A)(X)
lim = 0.
X−→A ||X − A||2
Polinomul Taylor de ordinul 2 asociat lui f ı̂n jurul lui A este
∂f (A) ∂f (A)
T2 (f ; A)(X) = f (A) + (x1 − a1 ) + . . . + (xn − an )+
∂x1 ∂xn
∂ 2 f (A) 2 ∂ 2 f (A)
+ (x 1 − a 1 ) + . . . + (xn − an )2 +
∂x21 ∂x2n
∂ 2 f (A) ∂ 2 f (A)
+2 (x1 − a1 )(x2 − a2 ) + . . . + 2 (xn−1 − an−1 )(xn − an )
∂x1 ∂x2 ∂xn−1 ∂xn
Cu notaţiile şi definiţiile din paragraful precedent putem scrie
T2 (f ; A)(X) = f (A) + (∇f (A), X − A) + hf,A (X − A).
Ţinând cont de faptul cǎ A este un punct critic, din formula lui Taylor de-
ducem urmǎtoarea aproximare, valabilǎ ı̂ntr-o vecinǎtate a punctului critic
A:
f (X) ≈ f (A) + hf,A (X − A),
sau
f (X) − f (A) ≈ hf,A (X − A).
Deducem cǎ un punct critic este

• punct de minim, dacǎ hessiana hf,A este pozitiv definitǎ.
• punct de maxim, dacǎ hessiana hf,A este negativ definitǎ.
• punct-şa, dacǎ hessiana hf,A este nedefinitǎ.
În celelalte situaţii, când hessiana este semidefinitǎ, punctul critic poate fi
de oricare din cele trei tipuri(minim, maxim, punct-şa).
Exemplu. Fie f (x, y) = 2x3 − 24xy + 16y 3 . Vom determina natura

punctelor critice ale lui f .
Soluţie. Gradientul lui f este ∇f (x, y) = (6x2 − 24y, −24x + 48y 2 ), astfel
cǎ punctele critice ale lui f sunt soluţiile sistemului
 
 x2 − 4y = 0  4y 4 − 4y = 0
⇐⇒ 
 x − 2y 2 = 0 x = 2y 2
Soluţiile acestui sistem sunt (0, 0) şi (2, 1). Matricea hessianǎ a funcţiei f
ı̂ntr-un punct oarecare (x, y) este
 
12x −24
Hf (x, y) =  
−24 96y
Forma hessianǎ este atunci
hf ;(x,y) (z1 , z2 ) = 12xz12 + 96yz22 − 48z1 z2 .
Pentru punctul critic (0, 0), forma hessianǎ este
hf ;(0,0) (z1 , z2 ) = −48z1 z2 ,

8.2. EXTREME CONDIŢIONATE 71
care este o fromǎ nedefinitǎ, deci (0, 0) este un punct-şa. În punctul critic
(2, 1) avem
hf ;(2,1) (z1 , z2 ) = 24z12 + 96z22 − 48z1 z2 = 24((z1 − z2 )2 + 3z22 ),
deci forma hessianǎ este pozitiv definitǎ, astfel cǎ punctul (2, 1) este un
punct de minim local.
Etapele pe care le parcurgem deci când dorim sǎ determinǎm punctele

de extrem local ale unei funcţii dierenţiabile definite pe o mulţime deschisǎ,
sunt:
• Calculǎm derivatele parţiale de ordinul ı̂ntâi şi de ordinul doi.
• Determinǎm punctele critice.
• Pentru fiecare punct critic ı̂n parte construim forma hessianǎ asociatǎ
funcţiei ı̂n acel punct şi studiem definirea(pozitivǎ, negativǎ sau ”non”),
studiu din care deducem dacǎ punctul critic este un punct de extrem lo-
cal(minim sau maxim) sau un punct-şa.
8.2 Extreme locale condiţionate. Regula mul-

tiplicatorilor lui Lagrange
În probleme de optimizare cǎutǎm de multe ori sǎ determinǎm valori ex-
treme(locale sau globale) a unei funcţii ale cǎrei variabile nu sunt ”libere”,
ci condiţionate de anumite restricţii:



 max(min)[f = f (x1 , x2 , . . . , xn )]





 g1 (x1 , x2 , . . . , xn ) = 0


g2 (x1 , x2 , . . . , xn ) = 0

.....................








gm (x1 , x2 , . . . , xn ) = 0
Pentru puncte de extrem condiţionat este valabilǎ urmǎtoarea propri-

etate
Propoziţie. Fie f, g1 , . . . , gm : D ⊆ Rn −→ R funcţii diferenţiabile de n
variabile, şi A ∈ Dr = {X ∈ D|gj (X) = 0, (∀)j = 1, m}. Dacǎ punctul
A este un punct de extrem local al funcţiei f ı̂n raport cu mulţimea Dr a

punctelor din D care respectǎ condiţiile g1 (X) = 0, . . . , gm (X) = 0, atunci
existǎ numere reale λ1 , . . . , λm ∈ R cu proprietatea cǎ
∇f (A) = λ1 ∇g1 (A) + . . . + λm ∇gm (A).
Definiţie. Numerele λ1 , . . . , λm care au apǎrut mai sus poartǎ numele de

multiplicatori ai lui Lagrange.
Vom prezenta ı̂n continuare Metoda multiplicatorilor lui Lagrange

pentru determinarea punctelor de extrem local condiţionat ale unei funcţii.
Fie deci f, g1 , . . . , gm : D ⊆ Rn −→ R funcţii diferenţiabile de n variabile,
şi Dr = {X ∈ D|gj (X) = 0, (∀)j = 1, m} mulţimea punctelor din D care
respectǎ condiţiile g1 (X) = 0,. . . , gm (X) = 0. Etapele pe care le parcurgem
pentru a determina punctele de extrem local ale funcţiei f ı̂n raport cu
mulţimea Dr sunt:
• Construim funcţia lui Lagrange L : D × Rm −→ R asociatǎ funcţiei f
şi condiţiilor exprimate cu ajutorul funcţiilor g1 , . . . , gm :
L(x1 , . . . , xn , λ1 , . . . , λm ) = f (x1 , . . . , xn )−
−λ1 g1 (x1 , . . . , xn ) − . . . − λm gm (x1 , . . . , xn ).
• Calculǎm derivatele parţiale de ordinul ı̂ntâi şi doi ale funcţiei lui La-
grange(pentru derivatele de ordinul al doilea este suficient sǎ calculǎm doar
derivatele ı̂n raport cu variabilele xi ).
• Rezolvǎm sistemul de ecuaţii ∇L(x1 , . . . , xn , λ1 , . . . , λm ) = 0:

∂f ∂g1



 ∂x1
(X, λ) − λ1 ∂x 1
(X, λ) − . . . − λm ∂g
∂x1
m
(X, λ) = 0







∂f ∂g1
− λ1 ∂x (X, λ) − . . . − λm ∂g




 ∂x2
(X, λ) 2 ∂x2
m
(X, λ) = 0





 ...........................

∂f ∂g1 ∂gm
 ∂xn
(X, λ) − λ1 ∂xn (X, λ) − . . . − λm ∂xn (X, λ) =0











 g1 (x1 , . . . , xn ) = 0


...........................






 g (x , . . . , x ) = 0

m 1 n
8.2. EXTREME CONDIŢIONATE 73
aceasta este doar o transcriere a condiţiilor ∇f (A) = λ1 ∇g1 (A) + . . . +

λm ∇gm (A), g1 (A) = 0,. . . , gm (A) = 0, pe care trebuie sǎ le verifice un
punct de extrem condiţionat.
• Pentru fiecare soluţie (A, µ) a sistemului de mai sus, studiem semnul pe
care ı̂l poate lua forma pǎtraticǎ
∂ 2 L(A, µ) 2 ∂ 2 L(A, µ) 2
hf ;A;µ : Rn −→ R, hf ;A;µ (z1 , . . . , zn ) = z1 + . . . + zn +
∂x21 ∂x2n
∂ 2 L(A, µ) ∂ 2 L(A, µ)
+2 z1 z2 + 2 zn−1 zn ,
∂x1 ∂x2 ∂xn−1 ∂xn
ale cǎrei variabile nu sunt libere, ci verificǎ condiţiile
dA (gj )(z1 , . . . , zn ) = 0, (∀)j = 1, m
(corespunzǎtoare faptului cǎ vrem sǎ comparǎm valoarea funcţiei f ı̂n punc-
tul A doar cu valori ale lui f ı̂n puncte dintr-o vecinǎtate a lui A care se
gǎsesc ı̂n mulţimea Dr ). Aceste condiţii se pot transcrie sub forma

∂g1 ∂g1 ∂g1


 z
∂x1 1
+ z
∂x2 2
+ ... + z
∂xn n
=0







∂g2 ∂g2 ∂g2

z + ∂x2 z2 + . . . + ∂xn zn
∂x1 1
=0

........................ ...






 ∂gm
 ∂gm ∂gm
∂x1
z1 + ∂x2
z2 + . . . + z
∂xn n
=0
Din acest sistem vom putea exprima m dintre variabilele zk ı̂n funcţie de
celelalte n − m, astfel cǎ, ı̂nlocuind ı̂n forma pǎtraticǎ hf ;A;µ , vom ajunge
sǎ studiem definirea unei forme pǎtratice cu n − m variabile independente.
• În funcţie de rezultatul obţinut, vom putea deduce natura punctului critic
A ∈ Dr :
- dacǎ forma pǎtraticǎ este pozitiv definitǎ, atunci A este un punct de
minim local condiţionat.
- dacǎ forma pǎtraticǎ este negativ definitǎ, atunci A este un punct de
maxim local condiţionat.
- dacǎ forma pǎtraticǎ este nedefinitǎ, atunci A nu este punct de extrem
local condiţionat.
Exemplu. Fie f : R3 −→ R, definitǎ prin f (x1 , x2 , x3 ) = x21 + x22 + x23 ,

şi fie g1 , g2 : R3 −→ R, g1 (x1 , x2 , x3 ) = 2x1 + x2 + x3 − 2, g2 (x1 , x2 , x3 ) =
x1 − x2 − 3x3 − 4. Vom ı̂ncerca sǎ determinǎm punctele de extrem local ale

lui f ı̂n raport cu condiţiile g1 (x) = 0 şi g2 (x) = 0.
Soluţie. • În primul rând construim funcţia lui Lagrange
L : R5 −→ R, L(x1 , x2 , x3 , λ1 , λ2 ) = x21 + x22 + x23 −
−λ1 (2x1 + x2 + x3 − 2) − λ2 (x1 − x2 − 3x3 − 4).
• Derivatele parţiale ale funcţiei lui Lagrange sunt
∂L ∂L
∂x1
= 2x1 − 2λ1 − λ2 ∂λ1
= −(2x1 + x2 + x3 − 2)
∂L ∂L
∂x2
= 2x2 − λ1 + λ2 , ∂λ2
= −(x1 − x2 − 3x3 − 4)
∂L
∂x3
= 2x3 − λ1 + 3λ2
iar cele de ordinul doi sunt

∂ 2L ∂ 2L ∂ 2L
= = = 2,
∂x21 ∂x22 ∂x23
∂ 2L ∂ 2L ∂ 2L
= = = 0,
∂x1 ∂x2 ∂x1 ∂x3 ∂x2 ∂x3
• Sistemul asociat este



 2x1 − 2λ1 − λ2 =0





 2x2 − λ1 + λ2 =0


2x3 − λ1 + 3λ2 =0

2x1 + x2 + x3 − 2 = 0






x1 − x2 − 3x3 − 4 = 0



44 1 −27 30 28
Soluţia acestui sistem este , , ; ,
31 31 31 31 31
, deci avem un singur punct

44 1 −27
critic, a = , ,
31 31 31
, şi corespunzǎtor valorile multiplicatorilor sunt µ =

30 28
,
31 31
.
• Forma pǎtraticǎ asociatǎ este
hf ;a;µ (z1 , z2 , z3 ) = 2z12 + 2z22 + 2z32 ,
iar variabilele z1 , z2 , z3 satisfac condiţiile
dA (g1 )(z1 , z2 , z3 ) = 0 şi dA (g2 )(z1 , z2 , z3 ) = 0,

adicǎ sistemul de ecuaţii


 2z1 + z2 + z3 = 0
 z1 − z2 − 3z3 = 0
cu soluţia z1 = 32 z3 , z2 = − 73 z3 , z3 ∈ R.
• Forma pǎtraticǎ hf ;A;µ se poate scrie atunci ca o formǎ pǎtraticǎ de o
124 2
singurǎ variabilǎ(i.e., o funcţie de gradul II): h(z3 ) = z3 , care este
9
44 1 −27
evident pozitiv definitǎ, astfel cǎ punctul A = , ,
31 31 31
este un punct
de minim local condiţionat.

Determinaţi punctele de extrem local şi valorile extreme locale corespunzǎtoare
ale urmǎtoarelor funcţii(domeniul de definiţie se presupune cǎ este cel maxim
posibil):
1. f (x, y) = 7x2 − 8xy + 3y 2 + 1

2. f (x, y) = x2 + y 3 − 3xy
3. f (x, y) = xy 2 + x2 y − 3xy
1 1
4. f (x, y) = y
− x
− 4x + y
5. f (x, y) = x4 + y 4 − 2x2 + 4xy − 2y 2
6. f (x, y) = √1+x−y
1+x2 +y 2
7. f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 − 2x + 4y − 6z − 11
y2 z2
8. f (x, y, z) = x + 4x
+ y
+ z2 (x > 0, y > 0, z > 0).
Determinaţi puntele de extrem condiţionat ale funcţiilor urmǎtoare
9. f (x, y) = xy dacǎ x + y = 1
10. f (x, y) = x + 2y dacǎ x2 + y 2 = 5
11. f (x, y) = x2 + y 2 dacǎ 3x + 2y = 6
12. f (x, y, z) = x − 2y + 2z dacǎ x2 + y 2 + z 2 = 9
13. f (x, y, z) = xy 2 z 3 dacǎ x + y + z = 12(x > 0, y > 0, z > 0)
14. f (x, y, z) = xyz dacǎ x + y + z = 5, xy + xz + yz = 8
9
Elemente de calcul integral
9.1 Primitive
Definiţie. Fie f : I −→ R o funcţie definitǎ pe un interval I ⊆ R. Spunem
cǎ f admite primitive pe I dacǎ existǎ o funcţie F : I −→ R, astfel ı̂ncât
a) F este derivabilǎ pe I;
b) F 0 (x) = f (x), (∀)x ∈ I.
Funcţia F se numeşte o primitivǎ a funcţiei f .
Propoziţie. Fie f : I −→ R o funcţie care admite primitive pe I. Dacǎ
F1 , F2 : I −→ R sunt douǎ primitive ale lui f , atunci existǎ o constantǎ
C ∈ R cu proprietatea cǎ F2 (x) = F1 (x) + C, (∀)x ∈ I.
Definiţie. Fie f : I −→ R o funcţie care admite primitive. Mulţimea
primitivelor lui f se numeşte integrala nedefinitǎ a funcţiei f , notatǎ
Z
f (x) dx
Notând cu C mulţimea funcţiilor constante definite pe I, dacǎ F este o

primitivǎ a lui f , atunci
Z
f (x) dx = F + C .
Propoziţie. O funcţie care admite primitive are proprietatea lui Darboux.

Propoziţie. O funcţie continuǎ pe un interval admite primitive pe acel
interval.
Propoziţie. Dacǎ f, g : I −→ R sunt funcţii care admit primitive, iar
λ ∈ R, atunci f + g şi λ · f sunt funcţii care admit primitive. Pentru
77
78 9. ELEMENTE DE CALCUL INTEGRAL
acestea,
R R R
(f (x) + g(x)) dx = f (x) dx + g(x) dx ,
(λ · f (x)) dx = λ · f (x) dx .
R R
Propoziţie. (formula de integrare prin pǎrţi) Dacǎ f, g : I −→ R

sunt funcţii derivabile cu derivate continue, atunci funcţiile f 0 g şi f g 0 admit
primitive pe I şi
Z Z
0
f (x)g(x) dx = f (x)g(x) − f (x)g 0 (x) dx .
Teoremǎ. (prima metodǎ de schimbare de variabilǎ) Fie I, J ⊆ R

douǎ intervale şi φ : I −→ J, f : J −→ R douǎ funcţii cu proprietǎţile:
a) φ este derivabilǎ pe I;
b) f admite primitive pe J.
Atunci funcţia (f ◦ φ) · φ0 admite primitve pe I, iar dacǎ F este o primitivǎ
a lui f , atunci F ◦ φ este o primitivǎ a lui (f ◦ φ) · φ0 , astfel cǎ
Z
f (φ(x)) · φ0 (x) dx = F (φ(x)) + C .
Observaţie. În aplicarea primei metode de schimbare de variabilǎ dis-

tingem:
- o funcţie de integrat h : I −→ R;
- se cautǎ douǎ funcţii cu proprietǎţile din teorema de mai sus, astfel ı̂ncât
h(x) = f (φ(x)) · φ0 (x), (∀)x ∈ I;
- se cautǎ o primitivǎ F a lui f ;
- se determinǎ o primitivǎ H a funcţiei h prin H = F ◦ φ:
Z Z
h(x) dx = f (φ(x)) · φ0 (x) dx = F (φ(x)) + C .
Teoremǎ. (a doua metodǎ de schimbare de variabilǎ) Fie I, J ⊆ R

douǎ intervale şi φ : I −→ J, f : J −→ R douǎ funcţii cu proprietǎţile:
a) φ este bijectivǎ, derivabilǎ, cu derivata nenulǎ;
b) funcţia h = (f ◦ φ) · φ0 admite primitive.
Atunci funcţia f admite primitive, iar dacǎ H este o primiivǎ a lui h, atunci
H ◦ φ−1 este o primitivǎ a lui f , astfel cǎ
Z
f (x) dx = H(φ−1 (x)) + C .
Observaţie. În aplicarea celei de-a doua metode de schimbare de variabilǎ

distingm:
9.1. PRIMITIVE 79
- funcţia de integrat f : J −→ R;
- se cautǎ φ : I −→ J, bijectivǎ, derivabilǎ şi cu derivata nenulǎ;
- se construieşte funcţia h(t) = f (φ(t)) · φ0 (t);
- se cautǎ o primitivǎ H a funcţiei h;
- se obţine o primitivǎ F a funcţiei f prin F = H ◦ φ−1 :
Z Z
1
f (x) dx = h(φ−1 (x)) · dx = H(φ−1 (x)) + C .
φ0 (φ(x))
9.1.1 Primitive reductibile la primitivele funcţiilor raţionale

În acest paragraf, prin R(x, y, z, . . .) vom ı̂nţelege o funcţie raţionalǎ ı̂n vari-
abilele x, y, z, . . .
R(x, xr1 , xr2 , . . .) dx

R
Integrale de forma
p1 p2
Dacǎ r1 = q1
, r2 = q2
,... ∈ Q, iar n = c.m.m.m.c. al numerelor naturale
q1 , q2 , . . ., se face substituţia x = tn .
R(eλx ) dx, λ ∈ R∗
R
Integrale de forma
Se face substituţia eλx = t.
R √
n1
√
n2
Integrale de forma R(x, ax + b, ax + b, . . .) dx
Dacǎ n = c.m.m.m.c. al numerelor naturale n1 , n2 , . . ., se face substituţia

√
n
ax + b = t.
q
R ax+b
Integrale de forma R(x, n
cx+d
) dx
q
ax+b ax+b
Se face substituţia n
cx+d
= t ⇐⇒ cx+d
= tn .
√
ax2 + bx + c) dx
R
Integrale de forma R(x,
Se face una dintre substituţiile lui Euler: i) Dacǎ a > 0, alegem t =

√ √
ax2 + bx + c ± x a.
√ √
ax2 +bx+c± c
ii) Dacǎ c > 0 şi 0 6∈ I, alegem t = x
.
iii) Dacǎ b2 − 4ac > 0, ax2 + bx + c = a(x − x1 )(x − x2 ) şi x1 6∈ I, alegem
q
x−x2
t= a x−x 2
.
De asemenea, se pot folosi substituţii trigonometrice:

√
i) Pentru R(x, a2 − x2 ) dx, alegem x = a sin(t) sau x = a cos(t).
R
√
ii) Pentru R(x, a2 + x2 ) dx, alegem x = a tg(t).
R
√
iii) Pentru R(x, x2 − a2 ) dx, alegem x = a sec(t).
R
xm (axn + b)p dx, cu m, n, p ∈ Q

R
Integrale de forma
Se face una dintre substituţiile lui Cebı̂şev:

m+1 1
i) Dacǎ p ∈ Z şi n
= rs , alegem t = (xn ) s .
m+1 1
ii) Dacǎ n
∈Z şi p = rs , alegem t = (axn + b) s .
1
iii) Dacǎ m+1
n
+p ∈ Z şi p = rs , alegem t = (a + bx−n ) s .
R
Integrale de forma R(sin(x), cos(x)) dx
i) Dacǎ R(−sin(x), cos(x)) = −R(sin(x), cos(x)), alegem t = cos(x).

ii) Dacǎ R(sin(x), −cos(x)) = −R(sin(x), cos(x)), alegem t = sin(x).
iii) Dacǎ R(−sin(x), −cos(x)) = R(sin(x), cos(x)), alegem t = tg(x).
iv) În celelalte cazuri se poate folosi substituţia t = tgx2.
9.2 Funcţii integrabile. Integrala definitǎ

Definiţie. Fie f : [a, b] −→ R o funcţie, definitǎ pe un interval [a, b], ∆ =
(a = x0 < x1 < x2 < . . . < xn−1 < xn = b) o diviziune a intervalului, iar ξ =
(ξ1 , ξ2 , . . . , ξn ) un sistem de puncte intermediare(i.e. ξi ∈ [xi−1 , xi ], (∀)i =
1, n). Suma Riemann asociatǎ funcţiei f , diviziunii ∆ şi sistemului de
puncte intermediare ξ este numǎrul real
n
X
σ∆ (f ; ξ) = f (ξi ) · (xi − xi−1 ) .
i=1
Definiţie. O funcţie f : [a, b] −→ R se numeşte funcţie integrabilǎ

Riemann dacǎ existǎ un numǎr I ∈ R astfel ı̂ncât pentru orice ε > 0,
existǎ ηε > 0 cu proprietatea cǎ pentru orice diviziune ∆ = (a = x0 < x1 <
x2 < . . . < xn−1 < xn = b) cu norma ||∆|| = maxi=1,n (xi −xi−1 ) < ηε şi orice
sistem de puncte intermediare ξ = (ξ1 , ξ2 , . . . , ξn ), cu ξ ∈ [xi−1 , xi ], (∀)i =
9.2. FUNCŢII INTEGRABILE. INTEGRALA DEFINITǍ 81
1, n are loc inegalitatea |σ∆ (f ; ξ)−I| < ε. În acest caz, numǎrul I se numeşte
integrala definitǎ a funcţiei f pe intervalul [a, b] şi se noteazǎ
Z b
I= f (x) dx .
a
Observaţie. Pentru o funcţie integrabilǎ Riemann f : [a, b] −→ R, inte-

Rb
grala I = a f (x) dx este unic determinatǎ.
Observaţie. Orice funcţie integrabilǎ Riemann pe un interval este mǎrginitǎ.
Teoremǎ. O funcţie f : [a, b] −→ R este integrabilǎ Riemann dacǎ şi nu-
mai dacǎ pentru orice şir de diviziuni (∆n )n≥1 , ∆n = (a = xn0 < xn1 < . . . <
xnln = b) cu limn−→∞ ||∆n || = 0 şi orice sisteme de puncte intermediare aso-
ciate acestora ξ n = (ξ1n , ξ2n , . . . , ξlnn ), cu ξin ∈ [xni−1 , xni ], atunci şirul sumelor
Riemann corespunzǎtoare (σ∆n (f ; ξ n ))n este convergent. În acest caz lim-
itele tuturor acestor şiruri coincid, iar dacǎ I ∈ R este limita lor comunǎ,
atunci Z b
f (x) dx = lim σ∆n (f ; ξ n ) = I .
a ||∆n ||−→0
Definiţie. Fie f : [a, b] −→ R şi ∆ = (a = x0 < x1 < . . . < xn = b)

o diviziune a intervalului [a, b]. Pentru fiecare i = 1, n, notǎm mi =
inf x∈[xi−1 ,xi ] f (x) şi Mi = supx∈[xi−1 ,xi ] f (x). Suma inferioarǎ Darboux
Pn
asociatǎ funcţiei f şi diviziunii ∆ este numǎrul s∆ (f ) = i=1 mi (xi −
xi−1 ). Suma superioarǎ Darboux asociatǎ funcţiei f şi diviziunii ∆
Pn
este numǎrul S∆ (f ) = i=1 Mi (xi − xi−1 ).
Teoremǎ. O funcţie mǎrginitǎ f : [a, b] −→ R este integrabilǎ Riemann
dacǎ şi numai dacǎ pentru orice ε > 0 existǎ ηε > 0 cu proprietatea cǎ pen-
tru orice diviziune ∆ a intervalului [a, b] cu ||∆|| < ηε are loc inegalitatea
S∆ (f ) − s∆ (f ) < ε.
Teoremǎ. Orice funcţie monotonǎ f : [a, b] −→ R este integrabilǎ.
Teoremǎ. Orice funcţie continuǎ f : [a, b] −→ R este integrabilǎ.
Teoremǎ. (Leibniz-Newton) Dacǎ f : [a, b] −→ R este o funcţie

integrabilǎ Riemann care admite primitive, iar F este o primitivǎ a sa,
atunci Z b
f (x) dx = F (b) − F (a) .
a
Propoziţie. (liniaritatea integralei) Dacǎ f, g : [a, b] −→ R sunt douǎ

funcţii integrabile, iar λ, µ ∈ R, atunci funcţia λ · f + µ · g este integrabilǎ
şi
Z b Z b Z b
(λ · f (x) + µ · g(x)) dx = λ · f (x) dx + µ · g(x) dx .
a a a
Propoziţie. (aditivitatea integralei) Dacǎ f : [a, b] −→ R este o funcţie

integrabilǎ Riemann, iar c ∈ (a, b), atunci
Z b Z c Z b
f (x) dx = f (x) dx + f (x) dx .
a a c
Corolar. Dacǎ f : [a, b] −→ R este o funcţie integrabilǎ Riemann, atunci

Ra
a f (x) dx = 0 ;
Ra Rb
b f (x) dx = − a f (x) dx .
Propoziţie. Dacǎ f, g : [a, b] −→ R sunt douǎ funcţii integrabile, cu

proprietatea cǎ f (x) ≤ g(x), (∀)x ∈ [a, b], atunci
Z b Z b
f (x) dx ≤ g(x) dx .
a a
Teorema de medie Dacǎ f : [a, b] −→ R este o funcţie continuǎ, atunci

existǎ c ∈ (a, b), astfel ı̂ncât
Z b
f (x) dx = f (c) · (b − a) .
a
Teorema de existenţǎ a primitivelor pentru funcţiile continue Dacǎ

f : [a, b] −→ R este o funcţie continuǎ, x0 ∈ [a, b] şi y0 ∈ R, atunci funcţia
F : [a, b] −→ R, definitǎ prin
Z x
F (x) = dx + y0
x0
este o primitivǎ a funcţiei f , pentru care F (x0 ) = y0 .
Propoziţie. (formula de integrare prin pǎrţi) Dacǎ f, g : [a, b] −→

R sunt douǎ funcţii derivabile, cu derivatele continue, atunci
Z b Z b
0
f (x) · g (x) dx = (f (x) · g(x))|ba − f 0 (x) · g(x) dx ,
a a
unde (f (x) · g(x))|ba = f (b) · g(b) − f (a) · g(a).

Propoziţie. (formula de schimbare de variabilǎ(I)) Fie h : [a, b] −→
R o funcţie cu proprietatea cǎ existǎ douǎ funcţii φ : [a, b] −→ I şi f :
9.3. APLICAŢII ALE INTEGRALELOR DEFINITE 83
I −→ R, astfel ı̂ncât φ este derivabilǎ cu derivata continuǎ, f continuǎ, iar

pentru orice x ∈ [a, b], h(x) = f (φ(x)) · φ0 (x). Atunci
Z b Z b Z φ(b)
h(x) dx = f (φ(x)) · φ0 (x) dx = f (t) dt .
a a φ(a)
Propoziţie. (formula de schimbare de variabilǎ(II)) Fie f : [a, b] −→

R o funcţie continuǎ şi φ : [c, d] −→ [a, b] o funcţie bijectivǎ şi derivabilǎ,
cu derivata nenulǎ. Atunci
Z b Z φ−1 (b)
f (x) dx = f (φ(t)) · φ0 (t) dt .
a φ−1 (a)
9.3 Aplicaţii ale integralelor definite
9.3.1 Aria subgraficului unei funcţii continue şi pozi-

tive
Definiţie. Fie f : [a, b] −→ R o funcţie continuǎ, cu f (x) ≥ 0, (∀)x ∈ [a, b].
Mulţimea
Γf = {(x, y) ∈ R2 |x ∈ [a, b], 0 <≤ y ≤ f (x)}
se numeşte subgraficul funcţiei f .
Propoziţie. Fie f : [a, b] −→ R o funcţie continuǎ, cu f (x) ≥ 0, (∀)x ∈
[a, b]. Atunci
Z b
Aria(Γf ) = f (x) dx .
a
Corolar. Dacǎ f, g : [a, b] −→ R sunt douǎ funcţii continue, cu g(x) ≤
f (x), (∀)x ∈ [a, b], iar
Γg,f = {(x, y) ∈ R2 |x ∈ [a, b], g(x) <≤ y ≤ f (x)} ,
atunci Z b
Aria(Γg,f ) = (g(x) − f (x)) dx .
a
9.3.2 Lungimea graficului unei funcţii derivabile cu

derivata continuǎ
Propoziţie. Fie f : [a, b] −→ R o funcţie derivabilǎ cu derivata continuǎ.
Lungimea graficului funcţiei f este atunci
Z bq
l(f ) = 1 + (f 0 (x))2 dx .
a
9.3.3 Volumul unui corp de rotaţie

Definiţie. Fie f : [a, b] −→ R o funcţie continuǎ, cu f (x) ≥ 0, (∀)x ∈ [a, b].
Mulţimea
q
Cf = {(x, y, z) ∈ R3 |x ∈ [a, b], y 2 + z 2 ≤ f (x)}
se numeşte corp de rotaţie generat prin rotirea aubgraficului funcţiei

f ı̂n jurul axei Ox.
[a, b]. Atunci volumul corpului de rotaţie Cf este
Z b
V ol(Cf ) = π · f 2 (x) dx .
a
9.3.4 Aria suprafeţelor de rotaţie

Definiţie. Fie f : [a, b] −→ R+ o funcţie derivabilǎ cu derivata continuǎ.
Suprafaţa de rotaţie generatǎ de rotirea graficului funcţiei f ı̂n
jurul axei Ox este mulţimea
q
3
Sf = {(x, y, z) ∈ R |x ∈ [a, b], y 2 + z 2 = f (x)} .
Propoziţie. Fie f : [a, b] −→ R+ o funcţie derivabilǎ cu derivata continuǎ.

Aria suprafeţei de rotaţie Sf este
Z b q
Aria(Sf ) = 2π · f (x) · 1 + (f 0 (x))2 dx .
a
9.3.5 Centre de greutate

Def O placǎ planǎ P se numeşte omogenǎ dacǎ existǎ o constantǎ ρ > 0,
numitǎ densitate superficialǎ, astfel ı̂ncât masa oricǎrei porţiuni A ⊆ P
a plǎcii P sǎ fie datǎ de m(A) = ρ · Aria(A).
Propoziţie. Dacǎ P1 , P2 , . . . , Pn sunt plǎci plane omogene cu aceeaşi
densitate superficialǎ şi având interioarele disjuncte douǎ câte douǎ, de
centre de greutat Gi (xi , yi ), i = 1, n, atunci reuniunea plǎcilor are centrul
de greutate G cu coordonatele date de
Pn Pn
i=1 xi · Aria(Pi ) i=1 yi · Aria(Pi )
xG = Pn , yG = Pn .
i=1 Aria(Pi ) i=1 Aria(Pi )
9.3. APLICAŢII ALE INTEGRALELOR DEFINITE 85

[a, b]. Atunci placa planǎ omogenǎ Pf reprezentatǎ prin subgraficul Γf al
funcţiei f are centrul de greutate G cu coordonatele date de
Rb
x · f (x) dx 1 b f 2 (x) dx
R
a
xG = Rb , yG = · Rab .
a f (x) dx
2 a f (x) dx
Propoziţie. Fie f, g : [a, b] −→ R douǎ funcţii continue, cu proprietatea

cǎ g(x) ≤ f (x), (∀)x ∈ [a, b]. Placa omogenǎ Pg,f reprezentatǎ de mulţimea
Γg,f are atunci coordonatele centrului de greutate date de
Rb
x · (f (x) − g(x)) dx 1 b (f 2 (x) − g 2 (x)) dx
R
a
xG = Rb , yG = · aR b .
a (f (x) − g(x)) dx
2 a (f (x) − g(x)) dx
10
Ecuaţii diferenţiale
10.1 Introducere ı̂n teoria ecuaţiilor diferenţiale

Fenomenele din naturǎ şi societate au adesea un pronunţat caracter dinamic,
ele fiind procese evolutive ı̂n timp conform unor legi proprii. Exemple de
asemenea fenomene pot fi evoluţia unui grup biologic sau social, precum şi
o reacţie chimicǎ.
Studiul unui asemenea proces evolutiv presupune urmǎrirea unui numǎr
de parametri care caracterizeazǎ procesul sau fenomenul respectiv. În lim-
baj matematic, acest grup de parametri reprezintǎ starea sistemului sau a
procesului şi formeazǎ un grup de funcţii dependente de timp. De exem-
plu, starea unei populaţii poate fi descrisǎ prin numǎrul de indivizi din care
este compusǎ. Starea unei reacţii chimice poate fi datǎ, dupǎ caz, de tem-
peratura sau concentraţia uneia sau mai multor substanţe care participǎ la
reacţie.
Starea sistemului apare relativ rar ca o funcţie explicitǎ de timp, ci,
mult mai adesea, ca soluţie a unei anumite ecuaţii care descrie o lege ce
guverneazǎ fenomenul respectiv.
Modelarea matematicǎ a unui fenomen dinamic revine la stabilirea aces-
tor ecuaţii, care sunt ı̂n majoritatea cazurilor ecuaţii diferenţiale.
Definiţie. Se numeşte ecuaţie diferenţialǎ de ordinul I o ecuaţie

de forma
F (x, y, y 0 ) = 0 , (10.1)
87
88 10. ECUAŢII DIFERENŢIALE
unde F : D ⊆ R3 −→ R este o funcţie, x ∈ I = (a, b) ⊆ R este variabila

independentǎ, y = y(x) ese funcţia necunoscutǎ, iar y 0 = y 0 (x) este derivata
de ordinul I a funcţiei necunoscute.
Observaţie. Relaţia (10.1) se numeşte forma generalǎ(implicitǎ) a
ecuaţiei diferenţiale.
Definiţie. Dacǎ ecuaţia (10.1) se poate transcrie ı̂n forma
y 0 = f (x, y) , (10.2)
atunci aceasta se numeşte forma explicitǎ(sau normalǎ) a ecuaţiei

diferenţiale.
Definiţie. Se numeşte soluţie(sau integralǎ) a ecuaţiei diferenţiale
(10.1) sau (10.2) o funcţie y = y(x), y : I ⊆ R −→ R, derivabilǎ pe I
pentru care
F (x, y(x), y 0 (x)) = 0 , (∀)x ∈ I .
Definiţie. Se numeşte soluţie generalǎ(sau integralǎ generalǎ) a

ecuaţiei diferenţiale (10.1) o familie de funcţii {φ(x; C)|C ∈ R} pentru care
F (x, φ(x; C), φ0 (x; C)) = 0 , (∀)x ∈ I, C ∈ R .
Definiţie. Se numeşte soluţie particularǎ a ecuaţiei diferenţiale (10.1)

o funcţie y = φ1 (x) care se obţine din soluţia generalǎ dând o valoare par-
ticularǎ constantei reale C.
Definiţie. O soluţie a ecuaţiei diferenţiale, care nu se poate obţine prin
particularizarea constantei dintr-o soluţie generalǎ, se numeşte soluţie sin-
gularǎ.
Observaţie. A rezolva sau a integra o ecuaţie diferenţialǎ ı̂nseamnǎ deter-
minarea tuturor funcţiilor y = y(x) care verificǎ, pentru x dintr-o anumitǎ
mulţime o relaţie de forma (10.1).
Definiţie. Graficul unei soluţii y = y(x) a ecuaţiei se numeşte curbǎ in-
tegralǎ a ecuaţiei date.
Definiţie. Prin problema Cauchy ataşatǎ unei ecuaţii (10.1) se

ı̂nţelege problema determinǎrii acelo soluţii ale ecuaţiei care verificǎ o egal-
itate de forma
y(x0 ) = y0 , (10.3)
10.2. ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDINUL I 89
unde x0 ∈ I, iar y0 ∈ R sunt fixate. Relaţia (10.3) se numeşte condiţie

iniţialǎ.
Observaţie. O problemǎ Cauchy constǎ deci dintr-o ecuaţie diferenţialǎ şi
o condiţie iniţialǎ: 
 y 0 = f (x, y)
(10.4)
 y(x0 ) = y0
Teoremǎ. Fie ecuaţia diferenţiaǎ y 0 = f (x, y), unde f : D ⊆ R −→ R,
(x0 , y0 ) ∈ D. Dacǎ f satisface condiţiile
(i) f este continuǎ pe D;
∂f
(ii) f admite derivata parţialǎ ∂y
continuǎ pe D,
atunci existǎ un interval (x0 − h, x0 + h) şi o funcţie unicǎ y = y(x) definitǎ
pe acest interval, care sǎ fie soluţie a problemei Cauchy.
Observaţie. Din punct de vedere geometric, rezolvarea problemei Cauchy
revine la determinarea unei cubr integrale a ecuaţiei care sǎ treacǎ prin
(x0 , y0 )
Observaţie. Dacǎ y = φ(x; C) este o soluţie generalǎ a ecuaţiei diferenţiale,
atunci problema Cauchy se poate rezolva dacǎ existǎ C ∈ R cu proprietatea
cǎ y0 = φ(x0 ; C).
10.2 Ecuaţii diferenţiale de ordinul I

Primele ecuaţii diferenţiale de ordinul I au fost rezolvate ı̂n secolul XVII,
odatǎ cu apariţia calcului integral:
y 0 = f (x) , x ∈ I , (10.5)
unde f : I ⊆ R −→ R este o funcţie continuǎ. Soluţia acestei ecuaţii este

Z x
y(x) = y0 + f (t) dt .
x0
10.2.1 Ecuaţii cu variabile separabile

Definiţie. Se numeşte ecuaţie cu variabile separabile o ecuaţie de
forma
y 0 = f (x) · g(y) , (10.6)
unde f : (a, b) −→ R şi g : (c, d) −→ R sunt funcţii continue, iar g nu se
anuleazǎ ı̂n nici un punct din intervalul (c, d)(a, b, c, d, ∈ R).
Observaţie. Funcţia g fiind continuǎ şi nenulǎ, pǎstreazǎ semn constant

pe intervalul (c, d). Fǎrǎ a restrânge generalitatea, putem presupune cǎ
g > 0 pe (c, d)(ı̂n caz contrar, ı̂nlocuim f şi g cu −f , respectiv −g). Fie
y = y(x), y : (a, b) −→ (c, d), o soluţie a ecuaţiei (10.6). Atunci putem
”separa variabilele”:
y 0 (x)
y 0 = f (x) · g(y) ⇐⇒ = f (x) , (∀)x ∈ (a, b) .
g(y(x))
Deoarece f este continuǎ, f şi fie F : (a, b) −→ R o primitivǎ a sa. De
asemenea, fie G : (c, d −→ R o primitivǎ a funcţiei g1 . Rezultǎ cǎ G0 = g1 ,
G ◦ y : (a, b) −→ R este derivabilǎ şi
1
(G ◦ y)0 (x) = G0 (y(x)) · y 0 (x) = · y 0 (x) = f (x) , (∀)x ∈ (a, b) ,
g(y(x))
astfel cǎ (G ◦ y)0 = f . Dar atunci (G ◦ y)0 = F 0 , astfel cǎ existǎ o constantǎ
realǎ C ∈ R cu proprietatea cǎ G ◦ y = F + C. Rezultǎ cǎ
y(x) = G−1 (F (x) + C), (∀)x ∈ I ⊆ (a, b) . (10.7)
Reciproc, fie y = y(x) de forma (10.7). Atunci
y 0 (x) = (G−1 (F (x) + C))0 = (G−1 )0 (F (x) + C) · (F (x) + C)0 =

f (x)
= 1
G0 (G−1 (F (x)+C))
· F 0 (x) = 1
G0 (y(x))
· f (x) = ( g1 )(y(x))
=
= f (x) · g(y(x)) ,
astfel cǎ y = y(x) este soluţie a ecuaţiei (10.6). Am demonstrat astfel

urmǎtoarea
Propoziţie. Fie f : (a, b) −→ R şi g : (c, d) −→ R douǎ funcţii

continue cu g 6= 0 pe (c, d). Atunci ecuaţia cu variabile separabile
y 0 = f (x) · g(y)
are soluţia generalǎ
y = y(x) , y(x) = G−1 (F (x) + C) , (∀)x ∈ I ⊆ (a, b) ,
unde F : (a, b) −→ R este o primitivǎ a funcţiei f , G : (c, d) −→ R este o

primitivǎ a funcţiei g1 , iar C ∈ R este o constantǎ realǎ.
Observaţie. Când avem de rezolvat o ecuaţie diferenţialǎ cu variabile

separabile, de forma y 0 = f (x) · g(y), procedǎm astfel:
y 0 (x)
1) separǎm variabilele: g(y(x))
= f (x).
R dy R
2) integrǎm şi obţinem g(y)
= f (x) dx, egalitate care este echivalentǎ cu
G ◦ y = F + C, C ∈ R.
3) Scriem soluţia generalǎ
y(x) = G−1 (F (x) + C) , C ∈ R .
4) Dacǎ avem date şi condiţii iniţiale, i.e. avem de rezolvat problema Cauchy

 y 0 = f (x) · g(y)
 y(x0 ) = y0
soluţia se obţine considerând ı̂n soluţia generalǎ C = G(y0 ) − F (x0 ), sau,

echivalent rezolvând ı̂n raport cu y = y(x) ecuaţia
Z y(x) Z x
dt
= f (s) ds . (10.8)
y0 g(t) x0
Exemplu. 1) Sǎ considerǎm ecuaţia y 0 = 2x · (1 + y 2 ). Pentru a o

rezolva, separǎm ı̂n primul rând variabilele:
y0
= 2x .
1 + y2
Prin integrare, avem cǎ
Z
dy Z
= 2x dx ,
1 + y2
de unde, ţinând cont de
Z
dy Z
= arctg(y) + C şi 2x dx = x2 + C ,
1 + y2
obţinem cǎ
arctg(y(x)) = x2 + C , cu C ∈ R .
Soluţia generalǎ a ecuaţiei date este atunci
y(x) = tg(x2 + C) , C ∈ R .
2) Sǎ considerǎm problema Cauchy


 y 0 = 2x · y
 y(1) = 2
Determinǎm soluţia generalǎ a ecuaţiei diferenţiale din cadrul sistemului:

y0 R dy
y 0 = 2x · y ⇐⇒ = 2x dx ⇐⇒
R
y
= 2x =⇒ y
2 +C
⇐⇒ ln(|y|) = x + C, C ∈ R ⇐⇒ y = ±ex
2
,C∈R
x2 x2
⇐⇒ y = ±eC · e , C ∈ R ⇐⇒ y(x) = K · e , K = ±eC ∈ R∗ .
Pentru a rezolva problema Cauchy, determinǎm constanta nenulǎ K astfel

ı̂ncât sǎ fie verificatǎ condiţia iniţialǎ y(1) = 2:
2 2
y(1) = 2 ⇐⇒ K · e1 = 2 ⇐⇒ K · e = 2 ⇐⇒ K = .
e
Obţinem astfel soluţia
2 x2 2
y(x) = · e = 2ex −1 .
e
Observaţie. Am fi putut rezolva problema Cauchy şi direct, fǎrǎ sǎ mai
scriem soluţia generalǎ a ecuaţiei diferenţiale, folosind egalitatea integralelor
definite:
R y(x) dt Rx
2 t
= 1 2s ds ⇐⇒ ln(y(x)) − ln(2) = x2 − 12 ⇐⇒
2 −1
⇐⇒ ln(y(x)) = ln(2) + x2 − 1 ⇐⇒ y(x) = eln(2)+x ⇐⇒
x2 −1
⇐⇒ y(x) = 2e .
10.2.2 Ecuaţii diferenţiale omogene

Definiţie. O ecuaţie diferenţialǎ se numeşte ecuazie diferenţialǎ omogenǎ
dacǎ poate fi adusǎ la forma
y

0
y =f . (10.9)
x
Pentru a rezolva ecuaţia se considerǎ funcţia auxiliarǎ
y(x)
z(x) = . (10.10)
x
Din relaţia de mai sus obţinem succesiv:
y(x) = x · z(x) =⇒ y 0 (x) = z(x) + x · z 0 (x) .
Înlocuind ı̂n relaţia (10.9), ţinând cont de (10.10), obţinem atunci ecuaţia
z(x) + x · z 0 (x) = f (z(x)), sau, echivalent,
f (z) − z
z0 = , (10.11)
x
care este o ecuaţie cu variabile separabile. Rezolvând aceastǎ ecuaţie se

gǎsesc soluţiile z = z(x), care ne permit, cu ajutorul relaţiei (10.10) sǎ
scriem soluţiile ecuaţiei omogene (10.9):
y = y(x) = x · z(x) .
Exemplu. Sǎ considerǎm ecuaţia 2xyy 0 = x2 + 3y 2 . Împǎrţind ecuaţia

prin x2 se obzine
2
2xyy 0 3y 2
x2
=1+ x2
⇐⇒ 2 xy · y 0 = 1 + 3 y
x
⇐⇒
y 2
1+3( x )
⇐⇒ y 0 = y
2x
,
y(x)
care reprezintǎ o ecuaţie diferenţialǎ omogenǎ. Cu notaţia z(x) = x
obţinem ecuaţia cu variabile separabile
1 + 3z 2
!
10
z = · −z .
x 2z
Pentru rezolvarea acesteia scriem succesiv:
2z·z 0 1 2z R 1
dx ⇐⇒
R
1+z 2
= x
=⇒ 1+z 2
dz = x
⇐⇒ ln(1 + z 2 ) = ln(|x|) + C, C ∈ R ⇐⇒ 1 + z 2 = eln(|x|)+C , C ∈ R ⇐⇒
√
⇐⇒ z 2 = ±x · eC − 1, C ∈ R ⇐⇒ z = ± K · x − 1, K = ±eC ∈ R∗ .
Putem scrie atunci soluţia ecuaţiei iniţiale:

√
y(x) = ± K · x − 1 , K ∈ R∗ .
Dacǎ ı̂n plus am avea şi o condiţie iniţialǎ, ca de exemplu y(1) = 2, deter-
minǎm constanta K ı̂ncât sǎ fie verificatǎ aceastǎ condiţie:
√ √
±1 · K · 1 − 1 = 2 =⇒ K − 1 = 2 ⇐⇒ K − 1 = 4 ⇐⇒
⇐⇒ K = 5 .
Soluţia problemei Cauchy este atunci

√
y(x) = x 5x − 1 .
10.2.3 Ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul I

Definiţie. O ecuaţie diferenţialǎ de forma
y 0 + P (x) · t = Q(x) , (10.12)

ı̂n care P, Q : I ⊆ R −→ R sunt douǎ funcţii continue, se numeşte ecuaţie

diferenţialǎ liniarǎ de ordinul I.
Observaţie. Denumirea provine de la faptul cǎ atât funcţia necunoscutǎ
y, cât şi derivata sa y 0 apar numai la puterea ı̂ntâi.
Observaţie. Dacǎ Q(x) = 0, ecuaţia se numeşte ecuaţie liniarǎ omogenǎ
de ordinul I, ı̂n caz contrar ea numindu-se ecuaţie liniarǎ neomogenǎ
de ordinul I.
Pentru rezolvarea ecuaţiei (10.12) vom folosi metoda variaţiei constan-
telor:
1) Vom determina soluţia generalǎ y = φ(x; C) a ecuaţiei omogene y 0 +
P (x) · y = 0, dupǎ care
2) Vom ı̂nlocui constanta C cu o funcţie C(x), pe care o vom determina
ı̂n aşa fel ı̂ncât funcţia y = φ(x; C(x)) sǎ fie soluţie a ecuaţiei neomogene
y 0 + P (x) · y = Q(x).
Fie deci ecuaţia omogenǎ
y 0 + P (x) · y = 0 .
Aceasta este o ecuaţie cu variabile separabile, pentru care putem scrie suc-
cesiv:
y0 R dy
y 0 = −P (x) · y ⇐⇒ = −P (x) =⇒ = − P (x) dx =⇒
R
y y
=⇒ ln(|y|) = − P (x) dx + C, C ∈ R ⇐⇒
R
R
C − P (x) dx
⇐⇒ y(x) = ±e · e , C ∈ R ⇐⇒
R
− P (x) dx
⇐⇒ y(x) = K · e , K = ±eC ∈ R∗
Pentru ecuaţia neomogenǎ cǎutǎm aum o soluzie de forma
R
y(x) = K(x) · e− P (x) dx
,
prin ”varierea constantei” K. Pentru funcţia y de mai sus avem

R R
y 0 (x) = K 0 (x) · e− P (x) dx
+ K(x) · e− P (x) dx
· (−P (x)) .
Înlocuind ı̂n ecuaţia (10.12) obţinem

R R
K 0 (x) · e− P (x) dx
+ K(x) · e− P (x) dx
· (−P (x))+
R
+K(x) · e− P (x) dx
· P (x) = Q(x) ⇐⇒
R
P (x) dx
⇐⇒ K 0 (x) = Q(x) · e =⇒
R
P (x) dx
=⇒ K(x) = Q(x) · e dx + K1 , K1 ∈ R .
R
Obţinem atunci soluţia generalǎ a ecuaţiei (10.12):

Z R R
y(x) = Q(x) · e P (x) dx
dx + K1 · e− P (x) dx
, K1 ∈ R .
Exemplu. Sǎ considerǎm problema Cauchy


 y 0 + 2xy = x3
e−1
 y(0) = 2
Ecuaţia diferenţialǎ din cadrul problemei este una liniarǎ de ordinul I, cu

P (x) = 2x şi Q(x) = x3 . Soluţia sa generalǎ va fi de forma
Z R R
y(x) = x3 · e 2x dx
dx + K · e− 2x dx
, K ∈ R.
Avem Z
2x dx = x2 + C
şi
2
2
2
0
1 1
x3 · ex dx = x2 · 2x · ex x2 · ex
R R R
2
dx = 2
dx =

1 2 x2 2 0 x2 1 2 x2 1 2
x ·e − (x ) · e dx = (x2 ex −e )= · ex (x2 − 1) ,
R
2 2 2
astfel cǎ
1 x2 2 1

2 2
y(x) = · e (x − 1) + K · e−x = (x2 − 1) + K · e−x , K ∈ R .
2 2
Dterminǎm acum constanta K ∈ R, astfel ı̂ncât sǎ fie verificatǎ condiţia
e−1
iniţialǎ y(0) = 2
:
1 e−1 e
· (−1) + K · e0 = ⇐⇒ K = ,
2 2 2
şi soluţia problemei Cauchy este
1 e 2 1 2 2

y(x) = (x2 − 1) + · x−x = x − 1 + e1−x .
2 2 2
10.2.4 Ecuaţii diferenţiale de tip Bernoulli

Definiţie. O ecuaţie diferenţialǎ de forma
y 0 + P (x) · y = Q(x) · y α , (10.13)
ı̂n care P, Q : I ⊆ R −→ R sunt douǎ funcţii continue, cu Q neidentic nulǎ,

iar α ∈ R \ {0, 1}, se numeşte ecuaţie diferenţialǎ de tip Bernoulli.
Observaţie. Valorile exceptate ale exponentului α corespund unor ecuaţii

liniare de ordinul I(omogenǎ pentru α = 1, respectiv neomogenǎ pentru
α = 0).
Pentru rezolvarea ecuaţiei (10.13), ı̂mpǎrţim ecuaţia prin y α , obţinând
y 0 · y −α + P (x) · y 1−α = Q(x) ,
sau, echivalent,
(1 − α)y 0 · y −α + (1 − α)P (x) · y 1−α = (1 − α)Q(x) ,
Considerm̊ funcţia auxiliarǎ z(x) = y(x)1−α , pentru care z 0 = (1 − α)y 0 y −α .

Înlocuind ı̂n relaţia de mai sus, avem cǎ
z 0 + (1 − α)P (x) · z = (1 − α)Q(x) ,
care este o ecuaţie liniarǎ de ordinul I ı̂n raport cu funcţia necunoscutǎ

z = z(x). Rezolvând aceastǎ ecuaţie, din soluţia sa z = z(x) putem obţine
1
o soluţie y = y(x) = z(x) 1−α a ecuaţiei de tip Bernoulli iniţiale.
Exemplu. Sǎ considerǎm ecuaţia diferenţialǎ

√
y 0 + 4xy = x y .
Aceasta este o ecuaţie de tip Bernoulli, ı̂n care P (x) = 4x, Q(x) = x, iar
q
α = 12 . Pentru z = z(x) = y(x)1−α = y(x) obţinem atunci ecuaţia liniarǎ
x
z 0 + 2xz = ,
2
a cǎrei soluţie generalǎ are forma
x R 2x dx
Z R
z(x) = ·e + K · e− 2x dx , K ∈ R .
2
Obţinem
1 x2 1

2 2
z(x) = · e + K · e−x = + K · e−x .
4 4
Prin urmare,
2
1

1 2
y(x) = (z(x)) 1−α = (z(x))2 = + K · e−x , K ∈ R.
4
10.3. MODELE MATEMATICE ALE CREŞTERII POPULAŢIEI 97
10.3 Modele matematice ale creşterii populaţiei

Dacǎ p(t) este populaţia unei anumite specii dintr-un anumit areal la un
moment t, iar d(p, t) este diferenţa dintre rata natalitǎţii şi cea a mor-
talitǎţii, atunci ı̂n ipoteza cǎ populaţia este izolatǎ(i.e. nu au loc emigrǎri
şi imigrǎri), viteza de creştere a populaţiei va fi
p0 (t) = d(p, t) .
10.3.1 Modelul lui Malthus

Un model simplificat de creştere, propus de Malthus, presupune cǎ aceastǎ
vitezǎ de creştere este proporţionalǎ cu p:
p0 (t) = α · p(t) , cu α ∈ R, constant.
Considerând cǎ ı̂ntr-un moment t0 , populaţia este p0 , obţinem o problemǎ

Cauchy: 
 p0 (t) = α · p(t)
 p(t0 ) = p0
Soluţia acestei probleme se obţine separând variabilele t şi p, şi integrând:
p0 (t) R p(t) dp Rt
p(t)
= α =⇒ p0 p
= t0 αds ⇐⇒
⇐⇒ ln(p(t)) − ln(p0 ) = α(t − t0 ) ⇐⇒ ln(p(t)) = ln(p0 ) + α(t − t0 ) ⇐⇒
⇐⇒ p(t) = p0 · eα(t−t0 ) .
Ultima relaţie reprezintǎ legea malthusianǎ de creştere a populaţiei.
10.3.2 Modelul lui Verhulst

Un alt model, mai realist, a fost propus de biologul olandez Verhulst ı̂n
1837. Modelul sǎu ia ı̂n considerare şi interacţiunile dintre indivizii unei
specii(mai exact, efectul inhibitor al aglomerǎrii). El a considerat o ecuaţie
de forma
p0 (t) = α · p(t) − β · p2 (t) ,
ı̂n care α, β > 0 sunt constante, cu β foarte micǎ ı̂n comparaţie cu α.
Considerând cǎ la un moment t0 , populaţie este p0 , se obţine problema
Cauchy 
 p0 (t) = α · p(t) − β · p2 (t)
 p(t0 ) = p0
Ecuaţia diferenţialǎ din cadrul problemei,
p0 − α · p = −β · p2 ,
este o ecuaţie Bernoulli cu coeficienţi constanţi P (t) = −α şi Q(t) = −β, de

exponent e = 2. Trecând la funcţia auxiliarǎ z = z(t), z = p1−e = p1−2 = p1 ,
obţinem ecuaţia liniarǎ neomogenǎ cu coeficienţi constanţi
z 0 + (1 − e)P (t) · z = (1 − e)Q(t) ⇐⇒ z 0 + α · z = β ,
pentru care soluţia generalǎ este datǎ de

R R R
β·e α dt
dt + K · e− α dt
= ( β · eαt dt + K) · e−αt =
R
z(t) =

β β
= α
· eαt + K · e−αt = α
+ K · e−αt .
1
Folosind condiţia iniţialǎ p(t0 ) = p0 , rezultǎ cǎ z(t0 ) = p0
, astfel cǎ
β
α
+ K · e−αt0 = 1
p0
=⇒

1 β 1
=⇒ K = p0
− α
· eαt0 = αp0
· (α − βp0 ) · eαt0
Rezultǎ cǎ
β
z(t) = α
+ αp1 0 · (α − βp0 ) · eαt0 · e−αt =

= 1
αp0
· βp0 + (α − βp0 ) · e−α(t−t0 )
şi obţinem legea lui Verhulst:
1 αp0
p(t) = z(t)
= βp0 +(α−βp 0 )·e
−α(t−t0 ) =
αp0 ·eα(t−t0 )
= βp0 ·eα(t−t0 ) +(α−βp0 )
Bibliografie
[1] Angel,A.R., Porter,S.R., A Survey of Mathematics with Applica-

tions, Addison-Wesley, New York, 1997
[2] Batschelet,E., Introduction to Mathematics for Life Scientists,

Springer Verlag, Berlin-Heidelberg-New York, 1971
[3] Creţ,F., Elemente de Modelare şi Matematici Speciale, Editura MIR-

TON, Timişoara, 2000
[4] Creţ,F., Otiman,P., Elemente de Matematici aplicate ı̂n economia

agroalimentarǎ, Editura Agroprint, Timişoara, 2002
[5] Creţ,F., Rujescu,C., Boldea,M., Rotariu,L., Ivan,M., Ele-

mente de Matematici Speciale, teorie şi aplicaţii, Editura MIRTON,
Timişoara, 2000
[6] M.Craioveanu, I.D.Albu Geometrie afinǎ şi euclidianǎ, Editura Fa-

cla, Timişoara, 1982.
[7] G.Chidioşan, D.Criveanu, Gh.David, M.Popa Culegere de

Probleme–Matematici şi Cercetǎri operaţionale, Tipografia Univer-
sitǎţii din Timişoara, Timişoara, 1990.
[8] J.Curwin, R.Slater Quantitative Methods for Bussiness Decisions,

Chapmann & Hall, London, 1994.
[9] B.Demidovich Problems in Mathematical Analysis, Mir Publishers,

Moscow, 1976.
[10] D.K.Faddeev, I.S.Sominskii Culegere de probleme de algebrǎ supe-

rioarǎ, Editura Tehnicǎ, Bucureşti, 1954.
99
100 BIBLIOGRAFIE
[11] D.Flondor, N.Donciu Algebrǎ şi Analizǎ matematicǎ–culegere de

probleme, Editura didacticǎ şi pedagogicǎ, Bucureşti, 1979.
[12] Garfunkel,S., Moore,D.S., Introduction to Contemporary Mathe-

matics, W.H.Freeman & Co, New York, 1988
[13] S.I.Grossman Multivariable Calculus, Linear Algebra, and Differen-

tial Equations, Harcourt Brace Jovanovich, 1986.
[14] Iaglom,A.M., Iaglom,I.M., Probleme nelementare tratate elemen-

tar, Editura Tehnicǎ, Bucureşti, 1983
[15] Ion D.Ion, N.Radu Algebrǎ, Editura didacticǎ şi pedagogicǎ, Bu-
cureşti, 1991.
[16] Gh.Ivan Iniţiere ı̂n Algebra liniarǎ, Tipografia Universitǎţii din

Timişoara, Timişoara, 1993.
[17] Mihoc, M. Matematici aplicate ı̂n economie(Algebrǎ liniarǎ), Ti-

pografia Universitǎţii ”Babeş–Bolyai” din Cluj–Napoca, Cluj–Napoca,
1995.
[18] Miller,C.D., Heeren,V.E., Hornsby,E.J., Mathematical Ideas,

Scott, Foresman & Co, London, 1990
[19] Muja,A., Diatcu,E., Matematica pentru economişti, Editura Victor,

Bucureşti, 1999
[20] M.Nicolescu, N.Diculeanu, S.Marcus Analizǎ Matematicǎ, Edi-

tura didacticǎ şi pedagogicǎ, Bucureşti, 1971.
[21] Orman,G.V., Capitole de matematici aplicate, Editura Albastrǎ,

Cluj-Napoca, 1999
[22] I.P.Popescu Geometrie afinǎ şi euclidianǎ, Editura Facla, Timişoara,

1984.
[23] Popescu,O., Raischi,C., Bǎdin,V., Butescu,V., Firicǎ,O.,

Toma,M., Woinaroski,S., Matematici aplicate ı̂n economie, Editura
Didacticǎ şi Pedagogicǎ, Bucureşti, 1993
BIBLIOGRAFIE 101
[24] M.Postnikov Linear Algebra and Differential Geometry (”Lecture

Notes in Geometry”-Semester II), Editura Mir, Moscova, 1982.
[25] I.Purcaru Matematici generale şi elemente de optimizare, Editura

Economicǎ, Bucureşti, 1997.
[26] Pusztai,A., Ardelean,Gh., LATEX, Ghid de utilizare, Editura

tehnicǎ, Bucureşti, 1994
[27] Rus,I.A., Iancu,C., Modelare matematicǎ, Casa de editurǎ TRAN-

SILVANIA PRESS, Cluj-Napoca, 2000
[28] Şabac,I.Gh., Matematici speciale, Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ,

Bucureşti, 1965
[29] P.Stanciu, D.Criveanu, Gh.David, W.Fuchs Matematici aplicate

ı̂n economie, Editura Facla, Timişoara, 1981.
[30] Tan,S.T., College Mathematics, for the managerial and social sci-
ences, Prindle, Weber & Schmidt, Boston, 1983
[31] A.Thuizat, G.Girault Algèbre linéaire et applications, Collection

Durrande, Paris, 1977.
[32] C.Udrişte, C.Radu, C.Dicu, O.Mǎlǎncioiu Probleme de algebrǎ,

geometrie şi ecuaţi diferenţiale, Editura didacticǎ şi pedagogicǎ, Bu-
cureşti, 1981.
[33] Vasiliu,D.P., Vasiliu,A.M.D., Metode cantitative ı̂n probleme eco-

nomice, Editura ”Tribuna economicǎ”, Bucureşti, 2000
[34] Vogel,A., Funktionentafeln und statistische Tabellen, Verlag Konrad

Wittwer, Stuttgart, 1979
[35] Waner,S., Costenoble,S.R., Finite Mathematics applied to the real

world, Harper Collins College Publishers, New York, 1996

Analiza Matematica I - Chis Codruta PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza Matematica I - Chis Codruta PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analizǎ matematicǎ

3 Formula lui Taylor 35

4 Noţiuni de topologie ı̂n Rn 41

5 Funcţii de mai multe variabile 45

8 Extreme locale ale funcţiilor de mai multe variabile 67

9 Elemente de calcul integral 77

1.1 Definiţii. Exemple

Fie r = 1. Atunci suma parţialǎ de ordin n a seriei geometrice este

O condiţie necesarǎ de convergenţǎ a unei serii numerice este urmǎtoarea:

lim (sn − sn−1 ) = n−→∞

Rezultǎ atunci urmǎtoarea condiţie suficientǎ de divergenţǎ:

şi obţinem cǎ

Trecând la limitǎ ı̂n ultima relaţie, obţinem:

O proprietate importantǎ a seriilor convergente este urmǎtoarea:

lim (αsn + βtn ) = α lim sn + β lim tn = αs + βt.

1.2 Criterii de convergenţǎ pentru serii cu

sn+1 − sn = an+1 =⇒ sn+1 > sn , ∀n ≥ 1,

deci şirul (sn ) este crescǎtor.

Corolar. O serie cu termeni pozitivi are ı̂ntotdeauna sumǎ(finitǎ sau nu).

Câteva criterii pentru studiul seriilor cu termeni pozitivi sunt:

C2) Primul criteriu al comparaţiei.

Atunci au loc proprietǎţile:

sn − sn0 ≤ tn − tn0 , (∀)n ≥ n0 .

este convergentǎ, atunci limn−→∞ tn < ∞, de unde

rezultǎ cǎ limn−→∞ sn = tn + sn0 − tn0 < ∞, deci

rezultǎ cǎ limn−→∞ tn = sn + tn0 − sn0 = ∞, deci

C3) Al doilea criteriu al comparaţiei.

C4) Al treilea criteriu al comparaţiei.

C5) Criteriul condensǎrii.

2k a2k ≥ s2k+1 − s2k ≥ 2k a2k+1 , (∀)k ∈ N.

Adunând inegalitǎţile acestea pentru k = 0, n − 1, obţinem atunci

Aplicaţie(Seriile armonice generalizate).

C6) Criteriul rǎdǎcinii(al lui Cauchy).

n ≥ n0 astfel ı̂ncât an > 1. Dar atunci nu putem avea limn−→∞ an = 0.

În foarte multe situaţii este utilǎ urmǎtoarea

C7) Criteriul raportului(al lui d’Alembert).

(a) Dacǎ lim an+1

an+1 l+1 ( l+1

Ca ı̂n cazul criteriului rǎdǎcinii, şi pentru criteriul raportului avem o

C8) Criteriul lui Kummer.

ran+1 ≤ tn an − tn+1 an+1 , (∀)n ≥ n0 ,

de unde obţinem şirul de inegalitǎţi

ran0 +1 ≤ tn0 an0 − tn0 +1 an0 +1

Adunând aceste inegalitǎţi, obţinem cǎ

r(sn − sn0 ) ≤ tn0 an0 − tn+1 an+1 ≤ tn0 an0 , (∀)n ≥ n0 ,

C9) Criteriul lui Raabe şi Duhamel.

Variantǎ practicǎ a criteriului Raabe-Duhamel

1.3 Criterii de convergenţǎ pentru serii cu

|an | este divergentǎ se

numeşte serie semiconvergentǎ.

(∀)ε > 0 =⇒ (∃)nε :| un+p − un |< ε, (∀)n ≥ nε , p ∈ N.

C1) Criteriul lui Cauchy.

Corolar. Orice serie absolut convergentǎ este convergentǎ.

Corolar. Printr-o permutare a termenilor unei serii absolut convergente se

C2) Criteriul lui Abel.

unde un > 0, (∀)n ≥ 1 sau un < 0, (∀)n ≥ 1.

Pentru serii alternante are loc urmǎtorul criteriu de convergenţǎ:

screşte cǎtre zero.

Criterii Descriere Exemple şi comentarii

Criteriul • Dacǎ 0 ≤ an ≤ bn , (∀)n Nu este necesar ca

Criteriul Dacǎ an ≥ 0, bn ≥ 0 Acest criteriu se foloseşte

serii alternante cu an ≥ 0, este seria este divergentǎ.

1.4 Probleme propuse