PASTELUL– PLAN DE ARGUMENTARE A APARTENENŢEI LA SPECIA LITERARĂ

A – argument principal; a – argument secundar;

PASTELUL este o specie literară aparţinând genului liric în care este prezentă o descriere literară în versuri care
înfăţişează un tablou din natură, un peisaj, un element sau un fenomen al naturii, un anotimp sau un moment al zilei, aspecte
din viaţa plantelor sau a animalelor în strânsă legătură cu care sunt exprimate direct şi discret sentimentele prin intermediul
eului liric şi al unui limbaj artistic, figurat.
AI – VOCEA EULUI LIRIC: textul citat este un pastel, deoarece eul liric, aflat în ipostaza de contemplativ / fin observator
al naturii / fiinţă meditativă îşi exprimă / dezvăluie / prezintă în mod direct sentimentele de încântare / dragoste / admiraţie /
melancolie / regret /nostalgie / resemnare / optimism / nelinişte / fiorul / frică / îndoială / dezamăgire / dor / bucurie /
exuberanţă / optimism / linişte etc. faţă de tabloul de natură descris.
aI – MARCILE LEXICO-GRAMATICALE SAU STILISTICE ALE PREZENŢEI SALE: prezenţa sa este sugerată în text
prin mărci lexico-gramaticale (verbe si pronume la persoana I sau a-II-a, adj. pron. posesive de pers I sau a II-a– ilustrează
cu citate din text) şi stilistice specifice (verbe la imperativ, substantive vocative, interjecţii, propoziţii exclamative şi
interogative – ilustrează cu citate din text).
AII – TABLOUL NATURII DESCRISE / PEISAJUL ÎNFĂŢIŞAT: textul citat este un pastel al primăverii / verii / autumnal /
hibernal / al dimineţii / al înserării / al amurgului / montan / marin etc. în care este înfăţişat un tablou de natură / o privelişte /
un peisaj diurn sau nocturn / un element al naturii / un fenomen al naturii, după cum sugereză şi titlul poeziei care indică
tema textului – identifică ideile poetice din fiecare strofă. Modul principal de expunere este descrierea literară subiectivă de
tip tablou, fapt sugerat prin frecvenţa mare a structurilor de tip substantiv+adjectiv. Prin intermediul substantivelor sunt
preyentate elementele naturii descrise, care pot fi grupate pe două planuri: terestru (ilustrează cu citate din text) şi cosmic
(ilustrează cu citate din text). Adjectivele au rolul de a înfăţişa trăsăturile caracteristice peisajul descris (ilustrează cu citate
din text).
aII – Natura este surprinsă atât în detaliile ei semnificative, cât şi în imaginea ei de ansamblu – identifică în text detalii sau
imagini de ansamblu. Momentul surprins de eul liric spectator este ...., anotimp / timp al ....., iar atmosfera creată este de
vrajă / de visare / sumbră / întunecată / apăsătoare / luminoasă / caldă etc.
AIII – LIMBAJ EXPRESIV, SUGESTIV, BOGAT ÎN FIGURI DE STIL ŞI IMAGINI ARTISTICE: pentru exprimarea
directă a sentimentelor eului liric şi realizarea tabloului de natură sunt utilizate figurile de stil: metaforă / personificare / epitet /
comparaţie / enumeraţie / repetiţie etc. (ilustrează-le pe fiecare cu citate din text). Acestea sunt create/realizate prin
intermediul a numeroase imagini artistice: vizuale / auditive / olfactive / dinamice / statice etc. (ilustrează-le pe fiecare cu
citate din text).
aIII – Astfel, un rol esenţial în realizarea sensului şi transmiterea mesajului poetic îl au metaforele (dă citat din text şi
interpretează figura de stil cea mai sugestivă) cărora li se alătură personificarea / comparaţiile etc. (dă citat din text şi
interpretează figura de stil), prin care se sugerează atmosfera specifică anotimpului descris.
AIV – ELEMENTELE DE VERSIFICAŢIE:RIMĂ, MĂSURĂ, RITM: opera are un caracter liric, deoarece este organizată
în versuri care alcătuiesc x strofe (catrene, distihuri, terţine etc.) cu rimă (monorimă, împerechetă, încrucişată, îmbrăţişată),
măsura fixă / variabilă şi ritm trohaic / iambic care conferă un spor de expresivitate textului.
FORMULE DE UTILIZAT
 poezia, creaţia, doina, pastelul, elegia, imnul etc. evocă, surprinde, dezvăluie, prezintă, înfătişează...
etc.
 scriitorul, poetul, autorul etc. descrie, exprimă, creează, înfătişează… etc.
 epitetul, personificarea etc. sugerează, potenţează, amplifică, creează impresia, accentuează, pune în
lumină, reliefeaza, semnifică… etc.
 sentimente: singurătatea, melancolia, regretul, nostalgia, resemnarea, optimismul, revolta, neliniştea,
fiorul, frica, îndoiala, dezamăgirea, dorul de..., bucuria, exuberanţa, exaltarea, optimismul, liniştea…etc.
 tonul fundamental al poeziei este unul: elegiac, trist, expansiv, exuberant… etc.
 atmosfera creată: de vrajă, de visare, sumbră, întunecată, luminoasă, caldă… etc.
Atenţie! Nu se folosesc expresii de tipul: „textul mi- a plăcut, pentru că...”, ci se utilizează expresii impersonale,
cu caracter obiectiv cum ar fi: „se poate concluziona...”, „textul este impresionant prin...” sau „poezia X aduce o
viziune inedită asupra..... prin ...”

SCHEMA COMPUNERII ARGUMENTATIVE cuprinde urmăroarele etape:

I. Definirea speciei literare – definiţia: pastel conform tabelului;

II. Ipoteza – este un enunţ cu caracter general, formulat asupra unor aspecte ale operei literare: Opera X de
autorul Y este un pastel, având toate trăsăturile caracteristice acestei specii literare a genului liric.

III. Demonstraţia – cuprinde argumentele propriu-zise principale (AI, AII, AIII; AIV) şi secundare (aI, aII,
aIII, aIV) ilustrate cu exemple / citate din text şi susţinute clar, coerent. Argumentele trebuie formulate
concis, ordonate logic, de la cele mai „slabe" spre cele mai „tari" sau invers. Argumentul principal se formulează
în termeni de: pe de o parte, … pe de alta parte, în primul rând, în al doilea rănd, în continuare, în sfârşit ... în
primul rând, nu în ultimul rănd etc.
Exprimarea legăturii logice între argumente se realizează prin conectorii care indică diferite tipuri de
raţionamente:
Enumerare –t ip de raţionament folosit în numirea argumentelor; operator specific: în primul rând, în al doilea
rănd, în continuare, în sfârşit ...
Adunare – tip de raţionament folosit în numirea argumentelor, dar şi în susţinerea acestora prin dovezi: în plus,
mai mult, încă, în afară de, pe lângă...
Explicare – tip de raţionament folosit în susţinerea argumentelor cu dovezi şi exemplificarea dovezilor.
Explicarea cauzelor: fiindcă, datorită, pentru că; explicarea consecinţelor: deoarece, din cauză că, întrucât, din
cauză că...
Alternativă – tip de raţionament folosit în producerea de contraargumente : sau... sau..., fie... fie..., pe de-o
parte... pe de altă parte...
Comparaţie – tip de raţionament folosit în susţinerea dovezilor şi exemplificarea lor: cum, ca şi cum, de parcă, la
fel ca, diferit de ...
Opoziţie sau restricţie – tip de raţionament folosit în producerea contraargumentelor: din contră, totuşi, deşi,
este contrar cu, dimpotrivă, totuşi,de altfel, de altminteri....

IV.Concluzia - reia ipoteza şi argumentele pe scurt, le enumeră şi încheie eseul argumentativ. Concluzia este o
propoziţie declarativă cu valoare de adevăr. Fiecare element al concluziei trebuie susţinut de premise. În
formularea concluziilor se utilizează diverse cuvinte/formule persuasive: deci, aşadar, în concluzie, prin urmare,
în consecinţă etc.
OBS! Legătura dintre segmentele discursului se realizează prin conectori constituind mijloace de realizare a
coeziunii textului.Timpul verbelor este prezentul etern, neutru, timp al reprezentarii actualizatoare, al înscrierii
particularului in general.
În concluzie, prin exprimarea directă a sentimentelor eului liric în faţa tabloului naturii, prin
caracterul descriptiv al textului şi prin utilizarea unui limbaj figurat, expresiv, poezia X de Y este o
specie a genului liric, un pastel.