Universitatea Tehnica “Gheorghe Asachi” Iasi

Facultatea de Inginerie Chimica si Protectia Mediului

Specializarea: Ingineria si Protectia Mediului in Industrie

Biotehnologii si Bioremediere

Fitoremedierea solului

Profesor indrumator: Studente:

Conf. Dr. Ing. Irina Volf Anca-Diana Craciun

Andreea-Raluca Rusu
 Fitoremedierea Solului

Fitoremedierea se refera la bioremedierea botanica si implica utilizarea

plantelor verzi pentru decontaminarea solurilor, apelor si aerului. Este o
tehnologie care poate fi aplicata atat poluantilor organici cat si poluantilor
anorganici (metale mai ales) prezenti in sol, apa sau aer.

Tehnicile de fitoremediere pot oferi singura cale eficienta de refacere a

sutelor de mii de km2 de sol si ape poluate in urma activitatilor umane,
constituind o alternativa ieftina si ecologica a metodelor fizice de remediere,
distructive pentru mediu, folosite curent.

Ideea utilizarii plantelor ce acumuleaza metale, pentru inlaturarea

selectiva si reciclarea metalelor aflate in exces in mediu, a fost introdusa in
1983, a castigat interes deosebit in anii 90 si a fost examinata tot mai mult ca
o tehnologie practica, putin costisitoare comparativ cu metodele clasice de
inlocuire sau spalare a solurilor poluate.

Scenariul ideal pentru fitoremedierea poluantilor elementari implica

extractie, translocarea cationilor toxici sau oxianionilor in tesuturile
supraterane si recoltarea acestora, conversia elementelor in radacini pentru
pevenirea percolarii din zona poluata.

Unii autori propun utilizarea concomitenta a amendamentelor

chimice(carbonat de calciu, fosfati, oxizi de fier si de mangan, zeoliti) si
plantelor pentru transformarea contaminantilor in forme inaccesibile si
stabile.
 Fitoremedierea se refera la capacitatea naturala a anumitor plante
numite hiperacumulatori la bioacumulare, degradare sau sa faca contaminanti
inofensivi îîn sol, apa sau aer. (www.sciencedirect.com)

Din punct de vedere al fitoremedierii planta poate fi considerata ca fiind

un sistem de pompare si tratare care poate preveni raspandirea contaminarii
solurilor.

Contaminanti, cum ar fi de metale, pesticide, solventi, explozibili, titei au

fost diminuate in proiectele de fitoremediere din intreaga lume.

Plantele cu potential de fitoremediere mare pot fi speciile din flora

spontana ce cresc in locuri poluate sau plantele cultivate care au trasaturi
specifice,determinate de mediul poluant.

Poluantii pot fi absorbiti in plante prin cateva procese naturale biofizice

si biochimice, si anume prin: absorbtie, transport, translocare, hiperacumulare
si transformare.

Fitoremedierea este considerata o tehnologie care protejeaza mediul

perturbator, spre deosebire de metode de curatire mecanice, cum ar fi
excavare sol sau de pompare a apelor subterane poluate. In ultimii 20 de ani,
aceasta tehnologie a devenit tot mai populara si a fost folosita pentru soluri
contaminate cu plumb, uraniu, precum si arsen.

Cu toate acestea, un dezavantaj major al fitoremedierii este ca acesta

necesita un angajament pe termen lung deoarece procesul este dependent de
cresterea plantelor, toleranta la toxicitate si capacitate de bioacumulare.
 Fitoremedierea solului poate fi limitata de:

-Adancimea zonei de tratare care este determinata de plantele folosite in

fitoremediere. In majoritatea cazurilor, acest procedeu poate fi folosit pe
solurile de mica adancime.

-Concentratiile mari de substante periculoase pot fi toxice pentru plante.

-Comporta aceleasi limite de transfer in masa ca alte biotratamente

-Uneori se poate face doar in anumite sezoane, in functie de locatii.

-Poate transfera poluantii intre medii, cum ar fi de exemplu din sol in aer.

-Nu este eficient pentru poluantii puternic absorbiti (cum ar fi PCB) si cei
absorbiti slab.

-Toxicitatea si biodisponibilitatea produsilor de degradare nu sunt

intotdeauna cunoscute.

- Produsii pot fi mobilizati in apele subterane sau bioacumulati in animale.

Avantaje:

-costul fitoremediere este mai mic decat cel al procesele traditionale, atat in
situ si ex situ

-impact redus asupra mediului

-plantele pot fi usor monitorizate

-posibilitatea de recuperare si re-utilizarea de metale pretioase (de catre

societati specializate in "phytomining") (www.sciencedirect.com)
 Dintre dezavantajele fitoremedierii se pot mentiona:

 limitarea adaî ncimii zonei tratate in functie de plantele utilizate - in

majoritatea cazurilor procedeul este aplicabil pentru poluanti aflati
aproape de suprafata;

 concentratii ridicate de materiale periculoase pot fi toxice pentru plante;

 prezinta aceleasi limitari privind transferul de masa ca si celelalte

tehnologii de bioremediere;

 poate avea caracter sezonier, depinzand de locatia geografica a ariei

supuse bioremedierii;

 poate transfera poluantii intre diverse medii (din sol in aer, de ex.); nu
este eficienta pentru contaminantii puternic adsorbiti, cum ar fi PCB;

 toxicitatea si biodisponibilitatea produsilor de biodegradare nu este

intotdeauna cunoscuta;

 produsii de biodegradare pot fi mobilizati in apa freatica sau se pot

bioacumula in regnul animal, prin intermediul lantului trofic;

 fiind inca in faza demonstrativa, este relativ nefamiliar forurilor

legislative.

Tipuri de fitoremediere:
 Sub denumirea generala de fitoremediere sunt cuprinse acele procese
care utilizeaza plantele pentru indepartarea, transferul, stabilizarea si
distrugerea contaminantilor din sol, apa, sedimente. Metodele de
fitoremediere ofera un potential semnificativ pentru anumite aplicatii si
permit remedierea unor situri mult mai mari decat ar fi posibil in cazul
utilizarii unor tehnologii traditionale de remediere. Un numar mare de specii
de plante (peste 400 la ora actuala), incepand cu ferigile pteridofite si
terminand cu angiosperme ca floarea-soarelui sau plopul, pot fi utilizate
pentru indepartarea poluantilor prin intermediul mai multor mecanisme.
Mecanismele fitoremedierii includ biodegradarea intensificata in rizosfera
(rizodegradarea), fitoextractia (fitoacumularea), fitodegradarea si
fitostabilizarea.

Rizodegradarea are loc in portiunea de sol care inconjoara radacinile

plantelor. Substantele naturale eliberate de radacinile plantelor servesc drept
substrat pentru microrganismele prezente in rizosfera, accelerand astfel
degradarea contaminantilor. Radacinile plantelor afaneaza solul, lasand loc
pentru transportul apei si aerare. Acest proces tinde sa impinga apa catre zona
de suprafata si sa deshidrateze zonele saturate mai joase.

Fitoextractia este procesul prin care radacinile plantelor absorb

impreuna cu apa si nutrientii si contaminantii din sol (metalele, in special).
Contaminantii nu sunt distrusi, dar se acumuleaza in radacinile, tulpinile si
frunzele plantelor, care pot fi recoltate in vederea indepartarii si distrugerii
contaminantilor. Procesul de extractie depinde de abilitatea plantelor de a
creste in soluri cu concentratii ridicate de metale si de capacitatea acestora de
a extrage din sol metalele in conditiile climaterice specifice solului respectiv.
Pentru fitoextractie se pot folosi fie plante cu capacitate naturala exceptionala
de a acumula metale, asa numitii hiperacumulatori, fie plante care produc
cantitati ridicate de biomasa (porumb, orz, mazare, ovaz, orez, mustar indian)
asistate chimic cu adaosuri de substante care imbunatatesc capacitatea de
extractie a metalelor. Adaosurile de acid citric, acid oxalic, acid galic, acid
vanilic, chelatizanti clasici ca etilendiaminotetraacetat - EDTA si
dietilentriaminopentaacetat - DTPA sau chelatizanti biodegradabili ca
etilendiaminodisuccinat — EDDS, metilglicindiacetat — MGDA imbunatatesc
substantial extractia din sol a Zn, Cd, Cu si Ni. Aceste adaosuri prezinta insa
riscul de a mobiliza metalele in apele subterane. Numarul hiperacumulatorilor
in regnul vegetal este redus: circa 400 de specii de plante vasculare, marea
majoritate prezentand o afinitate deosebita pentru Ni. Prin definitie,
hiperacumulatorii trebuie sa acumuleze cel putin 100 mg/g Cd sau As, 1000
mg/g Co, Cu, Cr, Ni sau Pb, 10000 mg/g Mn sau Ni. Anumite specii de ferigi
prezinta o capacitate deosebita de acumulare pentru As — pana la 23000
mg/kg in lastarii speciei Pteris vitata. Hrisca obisnuita (Fagopyrum
esculentum Moench) poate acumula in tulpini pana la 4200 mg/kg Pb, fiind
prima specie hiperacumulatoare de Pb care are si o productivitate ridicata in
biomasa. Alte plante cu potential pentru fitoextractie sunt cele din genul
Brassica: Brassica juncea (mustarul indian) pentru Cd, Cr(VI), Cs, Cu, Ni, Pb, U,
Zn, Brassica napus (napul) pentru Pb, Se, Zn, Brassica oleracea (varza
ornamentala) pentru Cs, Ni, As, Tl. Extractia Hg biodisponibil din sol se poate
realiza cu orz, grau, lupin galben (Lupinus luteus), iarba cainelui (Cynodon
dactylon).

Fitodegradarea este procesul de metabolizare a contaminantilor in

tesuturile vegetale. Plantele produc enzime (dehalogenaze, oxigenaze) care
favorizeaza degradarea catalitica a contaminantilor ajunsi in tesutul vegetal.
Este studiata posibilitatea degradarii concomitente a compusilor aromatici si a
compusilor alifatici clorurati prin aceasta metoda.

Fitostabilizarea este procesul bazat pe capacitatea anumitor plante de a

produce compusi chimici care pot lega, la interfata radacina - sol, intr-o forma
inactiva, cantitati importante de compusi toxici (indeosebi metale grele),
impiedicand astfel raspandirea lor in apele subterane sau in alte medii. Uzual,
solul supus fitostabilizarii este arat, tratat cu diverse amendamente pentru
fixarea rapida a metalelor (var, ingrasaminte fosfatice, oxihidroxizi de Fe sau
Mn, minerale argiloase etc.), dupa care este insamantat cu plante cunoscute ca
slabi translocatori ai metalelor, astfel incat acestea sa nu ajunga in partile
plantei care pot fi consumate de animale. Iarba vantului (Agrostis tenuis) si
paiutul rosu (Festuca rubra) sunt folosite in aplicatii comerciale pentru
fitostabilizarea solurilor contaminate cu Pb, Zn sau Cu.

Rizofiltrarea este similara fitoacumularii, cu observatia ca se aplica doar

efluentilor lichizi. Plantele sunt crescute fara sol si sunt transportate in ariile
contaminate. Pe masura ce radacinile se satureaza cu contaminanti, se
recolteaza si se depoziteaza.

Fitovolatilizarea este procesul prin care plantele absorb apa

contaminata cu compusi organici pe care ii elimina apoi in atmosfera prin
intermediul frunzelor. Si unele metale (Hg, As, Se) pot fi eliminate sub forma
de compusi gazosi, dar toxicitatea acestora pune la indoiala eficacitatea
acestei metode. Plante de tutun (Nicotiana tabacum) modificate genetic au
fost utilizate pentru sorbtia mercurului si a metilmercurului din sol, urmata de
eliberarea acestora in atmosfera ca oxid de mercur.
 Influenta hidraulica este procesul prin care arborii in special faciliteaza
procesele de remediere, influentand miscarea apei din panza freatica. Arborii
actioneaza ca pompe naturale atunci cand radacinile lor ajung sub oglinda
apei freatice, stabilind o retea densa de radacini care preiau cantitati
importante de apa. Spre exemplu, o specie de plop (Populus deltoides) ajunsa
la maturitate poate absorbi pana la 1,3 m3 de apa zilnic.

In concluzie se poate defini fitoremedierea ca procesul de utilizare in

situ a plantelor vii pentru tratarea solurilor, namolurilor si apelor subterane,
prin indepartarea, degradarea sau imobilizarea poluantilor existenti. Tehnicile
de fitoremediere sunt potrivite pentru ariile in care contaminarea este de nivel
scazut pana la moderat, suficient de aproape de suprafata, si intr-o zona putin
adanca. Cu aceste limitari, fitoremedirea poate fi aplicata pentru diferitelor
categorii de poluanti: metale, pesticide, solventi, explozivi, titei brut, HAP,
diferiti compusi organici, scurgeri de la depozitarea deseurilor menajere.
Specia vegetala frecvent utilizata in proiectele de fitoremediere este
deocamdata plopul. Acest arbore creste rapid, poate supravietui in conditii
climaterice variate, iar in comparatie cu alte specii poate extrage cantitati mari
de apa din acvifere sau din sol, extragand astfel si poluantii solubilizati din
mediul contaminat.

Fitoremedierea este o tehnologie noua, inca in faza de dezvoltare,

aplicatiile sale practice fiind relativ recente. Primele cercetari s-au facut la
inceputul anilor 1990, o serie de tehnici fiind aplicate cu rezultate rezonabile
in unele situri poluate.

Fitoremediere-Rolul geneticii
 Sistemul planta-sol-poluant este determinat de o combinatie complicata
de factori chimici ,biochimici,fizici si biofizici care pot juca un rol important in
in determinarea solutiei ce vizeaza o anumita problema de fitoremediere.

Programe de reproductţie sţ i a ingineriei genetice sunt metode puternice

pentru îîmbunaă taă tţirea capacitaă tţii de fitoremediere naturala, sau pentru
introducerea de noi capabilitaă tţi îîn plante.

Genele pentru fitoremediere pot proveni dintr-un microorganism sau

pot fi transferate de la o plantaă la un alt soi mai bine adaptat la conditţiile de
mediu. De exemplu, genele de codificare a unui nitroreductator de la o
bacterie au fost incluse îîn tutun sţ i a araă tat eliminarea mai rapidaă a TNT sţ i
rezistentţaă sporitaă la efectele toxice ale TNT .

Cercetatorii au descoperit, de asemenea, un mecanism îîn centralele care

le permite saă se dezvolte chiar sţ i atunci caî nd concentratţia de poluare îîn sol
este letalaă pentru non-tratate cu plante. Permite plantelor de a tolera
concentratţiile de poluantţi de 500 de ori mai mare decaî t plantele netratate,
precum sţ i de a absorbi poluantţi mai mult.(www.sciencedirect.com)

Contaminarea solului cu metale grele

Contaminarea solului cu metale in urma diverselor activitati industriale

este la ora actuala o problema majora de mediu in intreaga lume. Datorita
interactiilor intre diferitele compartimente de mediu contaminantii din sol se
redistribuie in toate compartimentele de mediu cu implicatii asupra bunei
functionalitatii a sistemelor biotice naturale si starii de sanatate umana.

Modul in care metalele se distribuie si transformarile suferite depind de

proprietatile fizico-chimice ale metalelor si de parametrii de mediu.
Chimia metalelor in mediu influenteaza in mod puternic starea lor si efectele
pe care le au asupra receptorilor umani si ecologici

Toxocinetica si toxodinamica metalelor depinde de metal, de forma sau

compusii metalului, si de abilitatea organismului de a regla sau stoca metalul.

De fapt, metalele grele au o toxicitate semnificativaă pentru om, animale,

plante sţ i microorganisme.

Mai mult decaî t ataî t, metalele grele, nu sunt supuse unor procese de
degradare sţ i, prin urmare, raă maî n practic la infinit îîn mediu, cu toate caă
biodisponibilitatea acestor substantţe chimice pot schimba considerabil îîn
functţie de interactţiunile lor cu elementele constitutive de sol diferite.

Printre tehnologiile de reabilitare cea mai raă spaî nditaă in depoluare

solului contaminat cu metaleste fitoremedierea in situ cu costuri mici
,tehnologie de impact care a primit o atentie primordiala in ultimii
cincisprezece ani, datoritaă naturii sale ecologice.

Fitoremedierea solului contaminat cu metal include douaă procese

principale:

Fitostabilizarea - care constaă îîn imobilizarea de metale îîn sol sau de

raă daă cini, reducaî nd astfel mobilitatea lor sţ i biodisponibilitatea.
 Fitoextractia - care identificaă procesul de absorbtţie a contaminantţilor
din sol sţ i translocarea lor din raă daă cini îîn portţiunea deasupra solului din
plante.

Avantaje: Principalul avantaj al fitoextractiei este mediul. Metodele

traditţionale, care sunt utilizate pentru curatarea solului contaminat cu metale
grele perturba structura solului sţ i reduce productivitatea solului, îîn timp ce
fitoextractia poate curaă tţa solul, faă raă a provoca nici un fel de dauna calitaă tţii lui.
Un alt avantaj al fitoextractiei este faptul caă este mai putţin costisitoare decaî t
orice alt proces.

Dezavantaje: Deoarece acest proces este controlat de plante, este nevoie

de mai mult timp decaî t au nevoie alte metode.

Pentru a atinge o buna eficienta a fitoremedierii, plantele ar trebui saă

acumuleze cantitaă tţi mari de metale grele, sţ i trebuie sa produca o cantitate
mare de biomasaă îîn conditţii de contaminare.

Utilizarea de hyperaccumulators erbacee, selectat de specii lemnoase,

care sunt rezistente la metal sţ i au un ritm rapid de cresţ tere, un sistem cu
raă daă cinaă adanca , poate fi beneficaă pentru depoluarea solului. Cu toate acestea,
doar caî teva studii sunt prezente îîn literatura de specialitate, cele mai multe
dintre ele sunt cu privire la utilizarea de plop si salcie pentru solul poluat cu
cadmiu.

Multe plante, cum ar fi instalatţiile de musţ tar, pennycress alpine sţ i talpa-

gaî sţ tei s-au dovedit a fi de succes la hiperacumularea contaminantţilor la sit-uri
de desţ euri toxice.
 Pennycress alpine

Planta ce are rolul de a tolera sţ i de a ridica toxinele din sol. Pennycress

alpine poate absorbi nivele ridicate de cadmiu sţ i zinc din sol.
Atunci caî nd compostul este aplicat la sol contaminat îîn cazul îîn care
pennycress alpin este cultivat, fitotoxicitatea scade chiar mai mult.
Indiferent de mecanism, efectul a fost documentat îîntr-o serie de studii. In
anul 1997 studiul a folosit pennycress alpine, pentru a elimina zinc sţ i cadmiu
de pe un site puternic contaminat din Pennsylvania.

Principalele surse de poluare cu plumb si cadmiu in Romania sunt

industria metalurgiei neferoase (Copsa Mica, Baia Mare, Zlatna)

Plumbul este unul din metalele grele, in jurul caruia sunt multe discutii
si el, conform hotararii organizatiei internationale de ocrotire a sanatatii, este
atribuit primilor indici de evaluare a poluarii mediului ambiant.

Pentru decontaminarea unui sol contaminat cu plumb se poate folosi cu

bune rezultate o cultura de Brassica juncea in conditiile administrarii de
amendamente sintetice de tipul EDTA. Concentratiile de plumb in tesuturile
plantelor sunt direct proportionale cu concentratiile de plumb din sol. EDTA
(acid etilen diamino tetraacetic) poate deasemenea sa imbunatateasca
acumularea de Cd,Cu, Ni si Zn.Pentru solurile contaminate cu plumb se mai
pot folosi culturi de Pisum Sativum (mazare) si porumb (Zea Mays).
 Brassica Juncea Pisum Sativum Zea Mays

Pentru solurile contaminate cu uraniu se pot utiliza ca amendamente

acizi organici de tipul: acid citric,acid acetic,acid malic.

Acidul citric are capacitatea cea mai buna de a mobiliza uraniul din sol si
de a determina absorbtia acestuia in tesuturile plantelor de Brassica juncea.

Toxicitatea acestor metale ca si a cromului, seleniului si arseniului,

manifestata asupra plantelor ,poate fi redusa prin reactii chimice de reducere
si prin incorporarea elementelor din structura unui compus organic.

Acumularea metalelor in frunzele plantelor nu este un proces ce se

desfasoara in mod omogen.De exemplu ,concentratia de Ni in plantele de
Thlaspi montanum este variabila in functie de tipul de tesut in care se
acumuleaza.

Plantele din familia Arabidopsis ,Nicotina tabacum au o buna toleranta

la ionii metalici dar mai ales la Zn.