Hărţile-formular sunt anexate la începutul cărţilor-pilot şi în

cataloagele de hărţi şi documente nautice. Având numere trecute în

dreptunghiurile ce delimitează raioanele, permit alegerea hărţilor de navigaţie şi
a documentelor nautice necesare marşului în diferite raioane.
3. Hărţile fuselor orare. Pe aceste hărţi sunt reprezentate regiunile de
pe glob care fac parte din cele 12 fuse orare estice şi 12 fuse orare vestice.
4. Hărţile radiofarurilor şi staţiilor radio. Pe aceste hărţi sunt
reprezentate punctele în care sunt instalate mijloacele radiotehnice pentru
asigurarea navigaţiei. Radiofarurile care lucrează în grup sunt unite prin linii, iar
cifra de lângă fiecare radiofar indică numărul său de ordine în grup.

V.5. Mijloace pentru asigurare hidrografică a navigaţiei

Principalele condiţii pe care trebuie să le îndeplinească mijloacele

pentru asigurarea navigaţiei sunt următoarele:
a. să aibă poziţiile trecute pe hărţile marine de navigaţie cu cea mai
mare precizie;
b. să fie vizibile de la distanţă mare atât ziua cât şi noaptea;
c. lumina emisă de mijloacele luminoase să aibă o caracteristică
distinctă, încât să se deosebească net de celelalte lumini de pe
coastă.
d. Mijloacele pentru semnalizarea de ceaţă trebuie să aibă o
funcţionare sigură şi să declanşeze emiterea semnalelor, imediat ce
distanţa de vizibilitate scade în zonă sub cea admisă.
Din punct de vedere al destinaţiei mijloacele pentru asigurarea
navigaţiei se împart în:
- mijloace de marcare
- mijloace de avertisment
- mijloace de ghidare.
Din punct de vedere al aparaturii cu care sunt dotate deosebim:
- mijloace neluminoase
- mijloace luminoase
- mijloace pentru semnalizarea de ceaţă
- mijloace radiotehnice.

186
 Din punct de vedere al locului unde sunt instalate, aceste mijloace se
împart în:
a. mijloace de uscat
- faruri
- luminile de navigaţie
- semnalel de navigaţie
b. mijloace plutitoare
- nave far
- geamandurile
- flotoarele şi scondri de maree.
Mijloacele pentru emiterea semnalelor acustice pe timp de ceaţă sunt:
- nautofonul
- sirena difonul
- tifonul
- clopotul de ceaţă
- cornul de ceaţă
- fluierul de ceaţă
- gongul de ceaţă
- tunul de ceaţă.

V.6. Sistemul internaţional de balizaj maritim Iala regiunea A

V.6.1. Principiile generale ale sistemului de balizaj maritim

Sistemul de balizaj maritim al Asociaţiei Internaţionale de

Semnalizare Maritimă (A.I.S.M.) cuprinde 5 tipuri de semne distincte ce se pot
utiliza în combinaţie:
- semne laterale
- semne cardinale
- semne de pericol izolat
- semne de ape sigure
- semne speciale.
Semnele laterale din Regiunea A diferă prin culoarea faţă de cele din
Regiunea B, pe când celelalte patru tipuri de semne sunt absolut identice în
ambele regiuni.

187
 1. Semnale laterale
În funcţie de „sensul convenţional al balizajului” semnele laterale ale
Regiunii A folosesc, atât ziua cât şi noaptea, culoarea roşie pentru a marca
partea stângă a unui şenal şi culoarea verde pentru a marca partea dreaptă. În
Regiunea B aceste culori sunt inversate: roşu la tribord şi verdele la babord.
2. Semnele cardinale
Semnele cardinale arată că apele cele mai adânci se găsesc în cadranul
care poartă numele semnului respectiv. Ele nu au o formă specială ci pot fi
geamanduri normale, geamanduri cu şarpantă sau geamanduri-şcondru, piturate
în benzi orizontale galbene şi negre, având ca semn de vârf două conuri negre
suprapuse. Poziţiile benzilor de culori se pot reţine uşor luând în considerare
dispunerea semnelor de vârf:
N - conurile cu vârfurile în sus: bandă neagră deasupra benzii galbene;
S - conurile cu vârfurile în jos: bandă neagră sub bandă galbenă;
E - conurile opuse la baze: benzile negre deasupra şi dedesubtul benzi
galbene;
W - conurile opuse la vârf: bandă neagră între două benzi galbene.
Luminile semnelor cardinale sunt albe cu sclipiri, clasificate după
cadenţa apariţiei luminii în „deosebit de rapide” (100-120 sclipiri pe minut)
(DRp) sau „rapide” (Rp) (50-60 sclipiri pe minut). Ritmurile folosite pentru
semnele cardinale sunt următoarele:
- nord: sclipiri continue deosebit de rapide sau rapide;
- est: trei sclipiri deosebit de rapide sau rapide urmate de un interval
de întuneric;
- sud: şase sclipiri deosebit de rapide urmate de o sclipire lungă şi de
un interval de întuneric;
- vest: nouă sclipiri deosebit de rapide sau rapide urmate de un
interval de întuneric.
Regula de trei, şase, nouă sclipiri este uşor de reţinut dacă se asociază
punctele cardinale cu cadranul unui ceas. Sclipirea lungă este definită ca o
apariţie de lumină cu o durată de cel puţin două secunde şi serveşte pentru a nu
se confunda grupurile de trei sau de nouă sclipiri deosebit de rapide sau rapide
cu grupul de şase sclipiri.

188
 Semnele de pericol izolat. Semnul de pericol izolat seamănă cu
semnele cardinale, dar are ca semn de vârf două sfere negre suprapuse şi în
cazul când este dotat cu lumină, aceasta este alb cu două sclipiri.
Semnele de ape sigure. Acestea sunt singurele semne piturate în dungi
verticale (roşii şi albe) şi au ca semn de vârf o singură sferă roşie. Lumina poate
fi albă izofazică, cu ocultaţii, cu sclipiri lungi sau litera „A” din codul Morse.
Semnele speciale. Semnele speciale indică o zonă sau o configuraţie
particulară a cărei natură este menţionată pe hartă sau în alte documente
nautice.Aceste semne sunt piturate în galben, au semnul de vârf în formă de „X”
şi pot purta numere sau litere care să le precizeze semnificaţia. Dacă au lumină,
aceasta este galbenă dar pentru a nu o confunda pe timp de ceaţă cu luminile
albe, lumina galbenă are ritm deosebit de cel al luminilor albe.
Semnele pentru pericole noi. Pericolele noi, nemenţionate încă în
documentele nautice se marchează, până ce informaţia va fi difuzată suficient,
dublând întocmai semnul normal. Un semn de pericol izolat poate fi dotat cu o
baliză radar care să emită litera Morse „D”.

V.6.2. Regulile sistemului de balizaj maritim

V.6.2.1. Generalităţi

1. Domeniu de aplicare
Prezentul sistem de reguli se aplică (exceptând farurile, luminile cu
sectoare, luminile şi semnele de aliniament, navele far şi supergeamandurile)
tuturor semnelor fixe şi plutitoare ce servesc pentru a indica:
Limitele laterale ale şenalurilor navigabile.
Pericolele naturale şi alte obstacole (exemplu, epave).
Alte zone sau configuraţii importante pentru navigatori.
Pericolele noi.

2. Tipuri de semne
Sistemul de balizaj cuprinde cinci tipuri de semne care pot fi folosite
în orice combinaţie:
a. Semnele laterale a căror folosire este cu un „sens convenţional de
balizaj” sunt utilizate, în general, pentru şenalurile bine definite. Aceste semne
indică partea stângă şi partea dreaptă a şenalului. Dacă şenalul se ramifică, se

189
poate folosi un semn lateral pentru a indica drumul care a fost stabilit ca drum
preferabil. Semnele laterale diferă în funcţie de Regiunea A sau B în care sunt
instalate.
b. Semnele cardinale, a căror utilizare este asociată cu aceea a
compasului navei, indică cadranul în care nava poate găsi ape sigure.
c. Semnele de pericol izolat indică pericolele izolate de întindere
limitată în jurul cărora apele nu sunt periculoase.
d. Semnele de ape sigure indică faptul că în jurul lor sunt ape
nepericuloase (de exemplu, semnele de pe axul unui şenal).
e. Semnele speciale nu au ca scop principal să sprijine navigaţia ci să
indice o zonă sau o configuraţie menţionată în documentele nautice.

3. Metode folosite pentru caracterizarea semnelor

Semnificaţia semnului este determinată de una sau mai multe

caracteristici:
Noaptea: culoarea şi ritmul luminii.
Ziua: culoarea, forma şi semnul din vârf.

V.6.2.2. Semnele laterale

Definirea „sensului convenţional al balizajului”

Prin „sensul convenţional al balizajului” se înţelege: Sensul general

pe care îl urmează navele la venirea dinspre larg atunci când se apropie de un
port, de gura unui râu, de un estuar sau de o altă cale de apă.
În anumite zone, sensul convenit de autorităţile competente de comun
acord cu ţările vecine. În principiu, acest sens urmăreşte conturul continentelor
în sensul mersului acelor de ceasornic.

Regiuni de balizaj

Există două regiuni internaţionale de balizaj, A şi B, în care semnele

laterale sunt diferite.

190
 Descrierea semnelor laterale ale Regiunii A
Semnele de babord

Fig. 60

Culoarea: roşie.
Forma (geamandurilor): cilindrică, cu şarpantă sau şcondru.
Semnul din vârf (dacă există): un singur cilindru roşu.
Lumina (dacă semnul are în dotare):
- culoarea: roşie
- ritmul: oricare, altul decât cel descris la V.6.2.

Semnele de tribord

Fig. 61

Culoarea: verde.
Forma (geamandurilor): conică, cu şarpantă sau şcondru.
Semnul din vârf (dacă există): un singur cilindru verde, cu vârful în sus.
Lumina (dacă semnul are în dotare):
- culoarea: verde
- ritmul: oricare, altul decât cel descris la V.6.2.
Într-un punct în care şenalul se ramifică în direcţia „sensului
convenţional al balizajului”, şenalul preferabil se indică printr-un semn lateral
modificat.

191
 Semnele de şenal preferabil la tribord

Fig. 62

Culoarea: roşie cu o bandă lată orizontală verde.

Forma (geamandurilor): cilindrică, cu şarpantă sau şcondru.
Semnul din vârf (dacă există): un singur cilindru roşu.
Lumina (dacă semnul are în dotare):
- culoarea: roşie
- ritmul: grup compus de sclipiri (2+1).

Semnele de şenal preferabil la babord

Fig. 63

Culoarea: verde cu o bandă lată orizontală roşie.

Forma (geamandurilor): cilindrică, cu şarpantă sau şcondru.
Semnul din vârf (dacă există): un singur con verde cu vârful în sus.
Lumina (dacă semnul are în dotare):
- culoarea: roşie
- ritmul: grup compus de sclipiri (2+1).

192
 Descrierea semnelor laterale ale Regiunii B
Semnele de babord

Fig. 64

Culoarea: verde.
Forma (geamandurilor): cilindrică, cu şarpantă sau şcondru.
Semnul din vârf (dacă există): un singur cilindru verde.
Lumina (dacă semnul are în dotare):
- culoarea: verde
- ritmul: oricare, altul decât cel descris la V.6.2.

Semnele de tribord

Fig. 65

Culoarea: roşie.
Forma (geamandurilor): conică, cu şarpantă sau şcondru.
Semnul din vârf (dacă există): un singur con roşu, cu vârful în sus.
Lumina (dacă semnul are în dotare):
- culoarea: roşie
- ritmul: oricare, altul decât cel descris la V.6.2.
Într-un punct în care şenalul se ramifică în direcţia „sensului
convenţional al balizajului”, şenalul preferabil se indică printr-un semn lateral
modificat.

193
 Semnele de şenal preferabil la tribord

Fig. 66

Culoarea: verde cu o bandă lată orizontală roşie.

Forma (geamandurilor): cilindrică, cu şarpantă sau şcondru.
Semnul din vârf (dacă există): un singur cilindru verde.
Lumina (dacă semnul are în dotare):
- culoarea: verde.
- ritmul: grup compus de sclipiri (2+1).

Semnele de şenal preferabil la babord

Fig. 67

Culoarea: roşie cu o bandă lată orizontală verde.

Forma (geamandurilor): conică, cu şarpantă sau şcondru.
Semnul din vârf (dacă există): un singur con roşu cu vârful în sus.
Lumina (dacă semnul are în dotare):
- culoarea: roşie
- ritmul: grup compus de sclipiri (2+1).

194
 Reguli generale aplicabile semnelor laterale

Dacă geamandurile de babord sau de tribord nu se pot identifica după

forma lor cilindrică sau conică, ele vor purta, pe cât posibil, semne de vârf
corespuzătoare.

Notare cu numere sau litere

Dacă semnele de pe laturile unui şenal sunt notate cu numere sau
litere, succesiunea numerelor sau literelor va urma „sensul convenţional al
balizajului”.

V.6.2.3. Semnele cardinale

Definirea cadranelor şi a semnelor cardinale

Cele patru cadrane (nord, est, sud, vest) sunt limitate de relevmentele
adevărate NW-NE, NE-SE, SE-SW, SW-NW a căror origine este punctul de
marcat.
Un semn cardinal poartă numele cadranului în care este instalat.
Numele semnului cardinal indică faptul că se poate trece, în raport de
semn, prin cadranul care poartă acest nume.

Fig. 68

195
 Folosirea semnelor cardinale
Un semn cardinal poate fi folosit pentru:
- A arăta că apele cele mai adânci sunt în cadranul care poartă
numele semnului;
- A indica pe ce parte a unui pericol se găsesc ape sigure;
- A atrage atenţia asupra unei configuraţii deosebite a unui şenal,
cum ar fi un cot, o joncţiune, o bifurcaţie sau asupra extremităţii
unui banc.

Descrierea semnelor cardinale

Semnul cardinal de nord

Semnul de vârf1: două conuri negre suprapuse cu vârfurile în sus.

Culoarea: neagră deasupra culorii galbene.
Forma: cu şarpantă sau şcondru.
Lumina (dacă semnul are în dotare):
- culoarea: albă
- ritmul: sclipiri continue deosebit de rapide (DRp) sau sclipiri
continue rapide (Rp).

Semnul cardinal de est

Semnul de vârf: două conuri negre suprapuse opuse la bază.

Culoarea: neagră cu o singură bandă galbenă orizontală.
Forma: cu şarpantă sau şcondru.
Lumina (dacă semnul are în dotare):
- culoarea: albă
- ritmul: grupuri de 3 sclipiri deosebit de rapide - DRp (3) - la
fiecare 5s sau grupuri de 3 sclipiri rapide - Rp (3) - la fiecare 10s.

1
Semnul de vârf format din două conuri este o caracteristică distinctivă a semnelor cardinale foarte
importantă pe timpul zilei. S-a convenit ca semnul de vârf să fie folosit pretutindeni acolo unde se poate şi pe cât
posibil să fie suficient de mare, fiecare con fiind vizibil separat de celălalt.

196
 Semnul cardinal de sud

Semnul de vârf: două conuri negre suprapuse, cu vârfurile în jos.

Culoarea: galbenă deasupra culorii negre.
Forma: cu şarpantă sau şcondru.
Lumina (dacă semnul are în dotare):
- culoarea: albă
- ritmul: grupuri de 6 sclipiri deosebit de rapide - DRp (6) – plus o
sclipire lungă, toate la fiecare 10s, sau grupuri de 6 sclipiri rapide -
Rp (6) – plus o sclipire lungă, toate la fiecare 15s.

Semnul cardinal de vest

Semnul de vârf: două conuri negre suprapuse opuse la vârf.

Culoarea: galbenă cu o singură bandă neagră orizontală.
Forma: cu şarpantă sau şcondru.
Lumina (dacă semnul are în dotare):
- culoarea: albă
- ritmul: grupuri de 9 sclipiri deosebit de rapide - DRp (9) - la
fiecare 10s sau grupuri de 9 sclipiri rapide - Rp (9) - la fiecare 15s.

V.6.2.4. Semnele de pericol izolat

Definirea semnelor de pericol izolat

Semnul se instalează pe un pericol izolat înconjurat de ape sigure sau
se ancorează lângă pericol.

Fig. 69

197
 Descrierea semnelor de pericol izolat
Semnul de vârf2: două sfere negre suprapuse.
Culoarea: neagră cu una sau mai multe benzi roşii orizontale.
Forma: la alegere, dar nu trebuie să se confunde cu semnele laterale; se preferă
geamandură cu şarpantă sau şcondru.
Lumina (dacă semnul are în dotare):
- culoarea: albă
- ritmul: grupuri de 2 sclipiri.

V.6.2.5. Semnele de ape sigure

Definirea semnelor de ape sigure

Semnele de ape sigure arată că în jurul semnului sunt ape
nepericuloase. Aceste semne definesc axele şi mijlocul şenalurilor sau pot indica
o zonă de aterizare care nu a fost semnalizată printr-un semn cardinal sau lateral.

Fig. 70

Descrierea semnelor de ape sigure

Culoarea: benzi verticale roşii şi albe.
Forma: sferică, cu şarpantă sau şcondru cu semn în vârf.
Semnul de vârf (dacă există): o singură sferă roşie
Lumina (dacă semnul are în dotare):
- culoarea: albă
- ritmul: izofazic, cu ocultaţii sau cu o sclipire lungă la fiecare 10s
sau litera Morse „A”.

2
Semnul de vârf format din două sfere suprapuse este o caracteristică foarte importantă pe timpul
zilei. S-a convenit ca acest semn să fie folosit pretutindeni unde se poate şi, pe cât posibil, să fie suficient de
mare, fiecare sferă fiind vizibil separată de celălaltă.

198
 V.6.2.6. Semnele speciale

Definirea semnelor speciale

Aceste semne nu sprijină direct navigaţia, ci ele indică o zonă specială
sau o anumită configuraţie menţionate în documentele nautice oficiale. Ele pot
fi:
- Semne pentru marcarea sraţiilor de culegere a datelor
oceanografice (SADO).
- Semne de separare a traficului, acolo unde balizajul clasic al
şenalului poate duce la confuzii.
- Semne pentru marcarea raioanelor de descărcare a materialelor.
- Semne ce indică raioanele folosite pentru exerciţii militare.
- Semne ce indică prezenţa cablurilor sau a conductelor.
- Semne ce indică zonele rezervate pentru agrement.

Descrierea semnelor speciale

Fig. 71

Culoarea: galbenă.
Forma: la alegere, dar să nu se confunde cu semnele care dau indicaţii privind
navigaţia.
Semnul de vârf (dacă există): un singur semn galben în formă de „X”.
Lumina (dacă semnul are în dotare):
- culoarea: galbenă;
- ritmul: oricare, în afară de cele descrise la paragrafele 3,4 şi 5.

199
 Alte semne speciale
În afară de semnele speciale enumerate mai sus, administraţia
responsabilă poate instala, în cazuri de excepţie şi alte semne, dar care să nu se
confunde cu semnele ce dau informaţii privind navigaţia. Aceste cazuri se aduc
la cunoştinţa A.I.S.M.-ului în timpul cel mai scurt.

V.6.2.7. Pericole noi

Definirea pericolelor noi

Expresia „pericol nou” defineşte obstacolele descoperite recent
nemenţionate încă în documentele nautice. Din această categorie fac parte
obstacolele naturale (bancuri de nisip, stânci submarine) sau obstacole rezultate
din activitatea omului (epave).

Semnalizarea pericolelor noi

Pericolele noi sunt balizate conform prezentelor reguli. În cazul în
care serviciul responsabil apreciază că pericolul este deosebit de grav, cel puţin
unul din semnele folosite va fi imediat dublat.
Luminile folosite pentru un astfel de balizaj sunt cu sclipiri deosebit
de rapide (DRp) sau sclipiri corespunzătoare tipului de semn cardinal sau lateral
folosit.
Semnul instalat ca dublură trebuie să fie absolut identic cu semnul pe
care-l dublează.
Un pericol nou poate fi marcat cu o baliză radar, care emite litera
Morse „D” şi care pe ecranul radarului să un semnal cu lungimea de 1 milă
marină.
Semnul instalat ca dublură poate fi desfiinţat numai atunci când
serviciul responsabil apreciază că informaţia privind noul pericol a fost difuzată
suficient.

V.7. Documente nautice

Navigaţia pe mare se execută folosind hărţi speciale pe care sunt

reprezentate toate elementele necesare determinării punctului navei şi trasării
drumului. Pe astfel de hărţi nu se pot reprezenta însă un mare număr de date,

200