Sunteți pe pagina 1din 2

METODE INTERACTIVE DE PREDARE PENTRU ELEVII CU DIFICULTĂȚI DE

ÎNVĂȚARE

prof. Orzan Cornelia Alina


Liceul Teoretic Mitropolit Ioan Mețianu, Zărnești

,,Condițiile de la școală și condițiile de acasă pot face diferența dintre o formă ușoară de
dizabilitate (de învățare) și una cu adevărat devastatoare,,(Smith C., Strick L., 2011).
Când spun dificultăți de învățare mă gândesc la slaba capacitate de învățare, de înțelegere,
de receptare și reactualizare a tuturor informațiilor din exterior, dar și de comunicare a acestora de
către fiecare elev.
Dificultățile de învățare sunt cauzate de incapacitatea sistemului nervos de a primi, procesa
sau de a comunica informații. Aceste probleme pot genera dintr-un climat familial tensionat,
agresiv, cu dezinteres pentru educația copilului, exigența extremă, reproșuri, nesusținere morală
etc.. Unii copii cu dificultăți de învățare sunt de asemenea hiperactivi, incapabili să stea liniștiți,
sunt ușor de distras și au o capacitate foarte mică de concentrare a atenției.
Școala este, de asemenea un mediu important de integrare a acestor copii, dar și de
influențare a personalității acestora.
Integrarea școlară exprimă atitudinea favorabilă a elevului față de școala pe care o urmează,
consolidarea unei motivații puternice care susține efortul copilului în munca de învățare prin
creșterea stimei de sine. În acest fel elevul poate fi considerat un colaborator la acțiunile
desfășurate pentru educația sa.
În scoală, copilul cu tulburări de comportament aparține, de obicei, grupului de elevi slabi
sau indisciplinați, el încălcând deseori regulamentul școlar și normele social-morale, fiind mereu
sancționat de către educatori.
Din asemenea motive, copilul cu tulburări de comportament se simte respins de către
mediul școlar (educatori, colegi). Ca urmare, acest tip de elev intră în relații cu alte persoane
marginalizate, intră în grupuri subculturale și trăiește în cadrul acestora tot ceea ce nu-i oferă
societatea. Datorita comportamentului lor discordant în raport cu normele și valorile comunității
ajung la manifestări de anxietate, neîncredere în sine și pierderea motivației de a învăța.
Maniera constructivistă de predare-învățare influenţează cele trei mecanisme cognitive ale
elevilor: gândirea (prin angajarea operaţiilor acesteia, care ajută la surprinderea esenţialului),
memoria (prin învăţarea activă, bazată pe restructurări permanente în sistemul de cunoştinţe, prin
raportarea noilor noţiuni la cele anterioare, asigurându-se astfel retenţia pe termen îndelungat),
imaginaţia (prin încurajarea exprimării libere, prin valorizarea spontaneităţii şi originalităţii
răspunsurilor).
Metodele interactive sporesc eficienţa activităţii instructiv-educative datorită implicării
active a elevului şi mobilizării mecanismelor gândirii, inteligenţei, imaginaţiei şi creativităţii,
deoarece, aşa cum spunea pedagogul Ioan Cerghit, „activ este elevul care depune efort de reflecţie
personală, interioară și abstractă, care întreprinde o acţiune mintală de căutare, de cercetare şi
redescoperire a adevărurilor, de elaborare a noilor cunoştinţe”.
Copiii cu dificultăți de învățare au nevoie de o abordare specială în clasă, prin care cadrul
didactic poate capta atenția și, prin angajarea activă a imaginației și emoțiilor elevului, să ofere o
alternativă reală pentru rezolvarea problemelor specifice.
De asemenea colaborarea școală-familie are o importanță deosebită în înțelegerea nevoilor
afective și educaționale ale unui astfel de copil dar și în integrarea lui în normalitate.
Măsuri de sprijin pentru elevii cu ADHD
A lucra cu un copil cu ADHD nu este o sarcină deloc ușoară, fiind un efort permanent
marcat deseori de frustrări și probleme care par la un moment dat copleșitoare.
Un prim principiu care nu trebuie uitat de către cadrele didactice și părinți este că acești
copii pot învăța foarte bine și depinde deseori numai de capacitatea adultului de a identifica
soluțiile potrivite pentru a converti simptomele supărătoare în avantaje notabile pentru succesul
școlar.
Este important a se oferi copilului structura clară și rutina pentru activitățile zilnice. În
funcție de contextul specific ,activitățile extrașcolare și concentrarea pe termen lung asupra
pasiunilor manifestate de copil reprezintă o posibilă cheie de succes pentru o viitoare carieră.
Cadrul didactic trebuie să fie interesat să-i ajute pe elevi să devină atrași de învățare, să
găsească soluții eficiente pentru elevii care "creează probleme".
Măsurile de sprijin pentru acești elevi, pe care eu, în calitate de cadru didactic le-aș
utiliza in demersul didactic sunt:
1. Comunicarea eficientă a așteptărilor legate de cerințele școlare (teme, alte sarcini, munca
independenta) care să ducă la creșterea performanței elevilor cu ADHD precum și la
ambianța clasei. Creșterea performantei școlare a copiilor cu ADHD depinde în mare
măsură de comunicarea eficientă a instrucțiunilor în cadrul activității de predare. Înainte
de formularea instrucțiunilor trebuie să ne asigurăm de atenția copilului (apropiere de copil,
atingere pe umăr, stabilirea contactului vizual). Astfel mă voi asigura că ceea ce am
transmis va fi receptat de elev.
2. Încurajarea stimei de sine prin evidențierea aspectelor pozitive, prin evitarea etichetărilor,
prin antrenarea în activități în care excelează, prin folosirea punctelor tari în cadrul
grupului din care face parte. Implicarea elevilor cu ADHD în munca în echipă, eventual și
responsabilizarea lui în a strânge piesele de portofoliu.
3. Este foarte importantă conlucrarea cu familia, în sensul menținerii aceleași stări de
preocupare și atenție și în cadrul familiei, ca în școală. Nu e recomandat a fi ”ferit” copilul
de acordarea unor sarcini de învățare și acasă, pe motiv de a nu-l obosi, ci menținut un ritm
constant, dar în același timp într-un context plăcut și agreabil, care să stimuleze atenția.
4. Munca în grup - acest lucru se poate îmbunătăți în favoarea elevului cu ADHD prin
respectarea următoarelor strategii:
- plasarea elevului cu ADHD în grupuri cu colegi asertivi, care pot servi ca model, în
grupuri cu mai puțini membri și cât mai aproape de cadrul didactic pentru a putea fi
monitorizat cu ușurință.
- monitorizarea grupului oferind feed-back.
- distribuirea rolurilor și a responsabilităților.
-valorificarea punctelor forte ale elevului cu ADHD.
- evidențierea contribuției elevului cu ADHD la succesul grupului.
BIBLIOGRAFIE
1. coord. Mara Daniel, Mentorat educațional al persoanelor cu dizabilități, Ed. Univ. ,,Lucian
Blaga,,Sibiu.
2. Cretu, C., (1998), Curriculum diferențiat și personalizat. Ghid metodologic pentru învățătorii,
profesorii și părinții copiilor cu disponibilități aptitudinale înalte, Ed. Polirom, Iasi.
3. Daniela Crețu, Adriana Nicu, Pedagogie și elemente de psihologie școlară, Ed. Univ.,,Lucian
Blaga,, Sibiu.