ACTINOMICETELE (ACTINOMYCES) ŞI

ACTINOMICOZA

Actinomicetele (Actinomyces) sunt microorganisme cu caractere

intermediare între bacterii şi ciupercile inferioare. Dacă în trecut
erau considerate a fi mai mult fungi, astăzi, aceste organisme sunt
încadrate în rândul bacteriilor gram pozitive anaerobe, fiind numite
mai nou; actinobacterii (actinobacili) (vezi imaginea 1).
Majoritatea actinomicetelor trăiesc la nivelul solului sau în ţesuturile plantelor,
parazitând mai rar animalele sau omul.

Importanţă, patogenitate

Actinomicetele sunt microorganisme foarte răspândite în natură, având un rol

ecologic deosebit de important. Prin faptul că descompun materia organică, aceste
mici vieţuitoare, în cadrul lanţurilor trofice, nu numai că asigură nutriţia plantelor, dar
şi elimină deşeurile organice greu de degradat, igienizând solul. Graţie unui sistem
enzimatic complex, actinomicetele reuşesc să degradeze unele substanţe greu
hidrolizabile ca celuloza sau lignina. Unele actinomicete trăiesc în simbioză cu
plantele superioare, alcătuind biosisteme asemănătoare micorizelor.
Actinomicetele, ca organisme intermediare între ciuperci şi bacterii, sintetizează o
substanţă specifică doar fungilor, şi anume ergotioneina. Din sol, ergostioneina este
absorbită de rădăcinile plantelor şi apoi transportată şi acumulată în celelate ţesuturi
vegetale. Prin intermediul plantelor, acestă substanţă deosebit de benefică, din
rândul antioxidantelor naturale, ajunge în organismele animale sau umane.
Pentru om, în mod direct, unele actinomicete prezintă importanţă, existând specii,
aşa cum este Actinomyces israelii, care colonizează diferite mucoase, intrând în
rândul microflorei utile. Speciile încadrate în genul Streptomyces, prin faptul că
sintetizează substanţe antibiotice, fungicide sau chiar antitumorale, sunt cultivate şi
utilizate de către industria farmaceutică.
Actinomicetele pot fi saprofite, descompunătore (reducătoare) sau fitopatogene.
Doar unele specii, în anumite condiţii, pot să devină facultativ parazite pentru
animale sau om.

Sistematică, reprezentanţi

Actinomicetele aparţin domeniului Procarya (sunt organisme procariote), regnul

Eubacteria, familia Actinomycetaceae (vezi şi organizarea lumii vii). Această familie
prezintă două genuri; Streptomyces (streptomicete) şi Actinomyces (actinomicete
propriu-zise).
Principalii reprezentanţi ai familiei Actinomycetaceae sunt redaţi în tabelul de mai
jos.

Gen Specie Observaţii

- Actinomyces bovis Poate provoca actinomicoză.

Aparţine microflorei utile

Actinomyces - Actinomyces israelii
a gurii şi faringelui. Când
(vezi imaginea 2).
microorganismul se
înmulţeşte masiv, poate
 invada mucoasele,
atacând mai ales gingiile,
amigdalele. Prin
contaminare sau
autocontaminare, poate
parazita pielea sau chiar
plămânii şi intestinele.
Colonizează mucoasa bucală. Dacă se
- Actinomyces
înmulţeşte prea mult, provoacă afecţiuni
naeslundii
stomatologice şi halenă.
Colonizează mucoasa bucală. Dacă se
- Actinomyces
înmulţeşte prea mult, provoacă afecţiuni
radicidentis
stomatologice şi halenă.
În general nepatogen pentru om,
- Actinomyces descompunător al celulozei. Poate provoacă
cellulosa actinomicoze doar la persoanele compromise
din punct de vedere imunitar.
- Actinomyces Descompune lignina şi celuloza, fără să
violascens paraziteze omul sau animalele.
- Actinomyces alni Trăieşte în simbioză cu plantele superioare.
- Actinomyces Organism strict fitopatogen, care provoacă
scabies râia cartofului.
- Nepatogen pentru om. Poate provoca
Actinomyces bowdenii actinomicoze la pisici şi la câini.
Prezintă proprietăţi antifungice, valorificate
- Streptomyces
prin fungicidul cu spectru larg; natamicina
natalensis
(natamycin, pimafucin).
Sintetizează substanţe fungicide. Stă la
baza antibioticului amfotericina
- Streptomyces
B (amphotericin B), care este toxic,
nodosus
folosindu-se doar în cazul infecţiilor sistemice
fungice cu potenţial letal.
Fungicid, prin substanţele sintetizate, din
-Streptomyces
care se fabrică nistatinul (Nystatin),
noursei
medicament anticandidozic.
Sintetizează substanţe antibacteriene, pe
- Streptomyces baza cărora se fabrică eritromicina
Streptomyces erythreus (erythromycin). Majoritatea streptococilor şi
stafilococilor sunt rezistenţi la eritromicină.

Prezintă proprietăţi
antibiotice, pe baza cărora
- Streptomyces se fabrică neomicina
fradiae (vezi imaginea (neomycin), antibiotic
3) recomandat de dr. Bastien
[referire în franceză] şi în
tratamentul sindromului
faloidian.
Produce substanţe bacteriostatice, care se
- Streptomyces
regăsesc în antibioticul streptomicina
griseus
(Streptomycin), folosit, în special ca
 tuberculostatic. Streptomicina este relativ
toxică, chiar şi în doze mici.
Sintetizează substanţe antibacteriene, care
stau la baza tetraciclinei (tetracycline),
- Streptomyces antibiotic cu spectru larg, cu acţiune
rimosus inhibantă asupra bacteriilor dar şi a unor
viruşi sau protozoare. Tetraciclina are putere
moderată şi este uşor toxică.
Prezintă proprietăţi antibiotice, care se
-Streptomyces
regăsesc în cloramfenicol (chloramphenicol),
venezuelae
antibiotic cu spectru larg.
Sintetizează substanţe cu efect antitumoral,
- Streptomyces pe baza cărora se fabrică migrastatinul,
platensis medicament cu acţiune inhibantă asupra
tumorilor mamare.

Actinomicoza

Ca agenţi fitopatogeni, actinomicetele provoacă unele boli la plante (fito-

actinomicoze).

Actinomicoza, pentru animale şi om, este o boală dermatologică (dermatomicoză)

sau viscerală (visceromicoză) provocată de microorganismele Actinomyces.
Deşi afecţiunea nu este o micoză (infecţia este provocată de bacterii, nu de către
fungi), s-a păstrat încă denumirea veche, existând însă tendinţa înlocuirii numelui
consacrat de "actinomicoză", cu denumirea mai exactă, aceea de "actinobaciloză".
Această boala afectează atât animalele (cai, bovine, porci, câini, pisici), cât şi omul.

Actinomicoza la om

• Agenţii şi cauzele actinomicozelor

În cele mai multe cazuri, actinomicoza la om se manifestă pe piele mai ales în

regiunea capului în jurul cavităţii bucale şi a gâtului. Mai rar infecţia se localizează la
nivelul mucoaselor sau a organelor interne (plămâni, creier, inimă, intestin,
amigdale, mucoase bucale, glande salivare, etc.).
Actinomicetele celulozice (Actinomyces cellulosa, Actinomyces violascens), în
cazuri foarte rare produc actinomicoze, doar la persoanele cu imunitatea prăbuşită,
în special la muncitorii agricoli, care vin în contact cu paiele cerealelor.
Principalul agent patogen capabil să dezvolte actinomicoza este Actinomyces
israelii, fiind urmat de către Actinomyces bovis.
Contaminarea se face prin contactul direct cu patogenul, prin ingestie alimentară
sau prin înmulţirea masivă a actinomicetelor care colonizează în mod obişnuit
mucoasele (autoinfecţia cu saprofiţi bucali). Virulenţa acestor microorganisme este
dependentă de numărul patogenilor, de sensibilitatea individuală, precum şi de
imunitate. Diverşi autori, arată că trecerea actinomicetelor de la starea saprofită la
cea parazită se face doar în anumite condiţii, indiferent de numărul germenilor,
existând un număr restrâns de persoane receptive la o astfel de transformare.
Astfel, principalele cauze ale actinomicozei sunt:
- imunitatea scăzută,
 - predispoziţia individuală.

• Evoluţie

Evoluţia actinomicozelor este lentă şi progresivă, exteriorizându-se prin apariţia

unor noduli cu supuraţie. Puroiul se recunoaşte prin culoarea sa galbenă ca sulful,
care conţine sporii patogenului.

• Manifestări cutanate

Când se manifestă pe piele, actinomicoza se localizează cel mai des în regiunea

capului în jurul cavităţii bucale şi a gâtului.
De obicei infecţia apare la nivelul maxilarului inferior. Nodozităţile
care se formează, sunt dure la început, apoi se înmoaie şi excretă
puroi cu granule galbene (puroiul conţine filamentele şi sporii
microorganismului parazitar). Actinomicoza de acest tip, este o
afecţiune cutanată profundă, cu sediul în derm şi hipoderm (vezi
imaginea 4).

• Manifestări buco-faringiene

Uneori, actinomicoza se manifestă în cavitatea bucală sau la nivelul mucoaselor

aparatului respirator superior. Pot fi afectate, amigdalele, mucoasele bucale, glande
salivare, limba, gingiile, faringele. Astfel, limba se umflă şi se rigidizează (limbă de
lemn) şi pot apare alte manifestări: carii dentare, gingivite, mirosul neplăcut al gurii,
amigdalite.
Alături de Actinomyces israelii se mai găsesc în microflora orală şi alte specii, în
mod obişnuit nepatogene, ca Actinomyces naeslundii şi Actinomyces radicidentis.
Acestea din urmă, în anumite condiţii, provoacă infecţii ale cavităţii bucale.
Virulenţa actinomicetelor bucale creşte odată cu stresul traumatic (de exemplu în
urma unei extracţii dentare).

• Manifestări interne

Actinomicoza se manifestă rar la nivelul organelor (plămâni, creier, inimă, intestine,

oase). Aceste infecţii sunt grave, necesitând, de multe ori, intervenţia chirurgicală.

BIOTERAPII ® este o marcă înregistrată la OSIM. Toate drepturile rezervate 2006 - 2016. Utilizarea
acestui site, impune respectarea unor termeni şi condiţii (mai multe).