Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Anatomie Instructori 2015 PDF
Anatomie Instructori 2015 PDF
Capul
Gâtul
SEGMENTEL
E CORPULUI
UMAN
Trunchiul
Membrele
1
2
3
Celula -este unitatea de bază morfo funcțională și genetică a organizării materiei vii.
4
SISTEMUL OSOS
5
6
7
Dezvoltarea oaselor are loc prin procesul de osteogeneză, care constă în transformarea țesutului
cartilaginos sau conjunctivo-fibros al embrionului în scheletul osos al adultului.
În jurul vârstei de 20-25 de ani cartilajele de creștere sunt înlocuite de țesut osos.
8
9
10
ARTICULAȚIILE
11
12
LUXAȚIILE – sau dislocare, este reprezentată de deplasarea segmentelor osoase care formează
o articulație și care nu mai nu mai pot menține contactul normal între ele.
13
SISTEMUL MUSCULAR
Mușchii sunt niște Mase cărnoase foarte speciale, deoarece au proprietatea de a se contracta și
relaxa, modificându-și suprafața. Există diverse tipuri de mușchi, dar cei numiți scheletici, care
sunt inserați pe oase direct sau cu ajutorul benzilor fiboase (tendoane), se pot contracta după
dorința noastră, reușind astfel să miște diferitele părți ale corpului; datorită acțiunii acestor
mușchi ne putem plimba și sări, putem prinde și mișca obiecte, putem lovi și mângâia, mesteca și
fluiera, putem să ne ștergem nasul etc. În corpul uman putem număra 640 de mușchi diferiți și
reprezintă 40% din greutatea corpului (pentru mers peste 200 de mușchi).
14
15
16
17
18
APARATUL RESPIRATOR
- prima faza a respiratiei se desfasoara la nivelul plamanilor - respiratia externa sau pulmonara
- faza a doua are loc la nivelul celulelor si se numeste respiratie interna sau celulara. La
nivelul celulelor se desfasoara procesele de oxidare lenta a substantelor organice simple,
rezultate in urma digestiei, rezultand energia necesara functionarii organismului si produsi
de dezasimilatie ce sunt eliminati pe diferite cai.
19
- Faringe - organ musculos căptuşit cu o mucoasă, care reprezinta locul de incrucisare a caii
respiratorii (laringele) cu cea digestiva (esofag). Faringele este delimitat in partea superioara de
cavitatea bucală prin baza limbii, amigdale, arcul palatin, iar de cavitatea nazală de coanele
nazale. Ieşirea postero-ventrală din faringe se realizează pe de o parte prin laringe continuat cu
trahea, iar pe de altă parte prin esofag.
20
APARATUL CIRCULATOR
21
Inima, considerată ca un organ nobil de aproape toate culturile, nu este sediul sentimentelor.
Rolul său nu este însă mai puțin important. Ea asigură circulația sângelui în întregul corp. Este
un organ muscular gol pe dinauntru, în forma de pară, situat în partea mediană a cavității
toracice, între plamâni. Nu mai mare decât pumnul, greutatea sa medie este de 260g și lungimea
variază de la 12cm la 14cm, la o lățime de aproximativ 9cm. Vârful său, denumit apex, se
sprijină pe diafragm și este ușor orientat spre stânga.
Pompa cardiacă este compusă dintr-o masă contractilă, miocardul, acoperită și protejată spre
exterior de epicard, strat foarte rezistent care o leagă de diafragmă, de stern și de vasele mari, iar
în interior de endocard—membrană fină, albă, care tapetează interiorul cavității cardiace.
Miocardul este constituit din cea mai mare parte a masei inimii. Este constituit mai ales din
celule musculare cardiace care îi conferă capacitatea de a se contracta. Aceste contracții ritmice
sunt denumite bătai cardiace.
Sângele urmează întotdeauna același traiect în inimă, de la dreapta, spre stânga: sărac în oxigen,
intră în urechiușa dreaptă apoi în ventriculul drept, traversează trunchiul pulmonar pentru a
22
ajunge la plămâni, unde se oxigenează. Sângele îmbogățit cu oxigen se reîntoarce apoi spre
urechiușa stângă prin venele pulmonare. El trece prin ventriculul stâng, apoi este ejectat de aortă,
care îl distribuie în corp prin ramificațiile sale. Venele aduc atunci sângele sărac în oxigen spre
urechiușa dreaptă. Astfel se închide sistemul…
Inima este deseori comparată cu o pompă. Acest mușchi cu patru cavități se contractă și se
relaxează în permanență, într-un ritm regulat. Este compus în cea mai mare parte din miocard.
Contracția mușchiului este complet independentă de voința noastră.
23
SISTEMUL NERVOS
24
Sistemul nervos reprezintă ansamblul tuturor organelor alcătuite predominant dinţesut nervos
specializat în recepţionarea, transmiterea şi prelucrarea excitanţilor din mediul extern sau intern.
Trebuie menţionat faptul că excitabilitatea nu este o caracteristică exclusivă a sistemului nervos.
Sistemul nervos realizează legătura dintre organism şi mediu. În acelaşi timp sistemul nervos
coordonează activitatea tuturor ţesuturilor, organelor, etc. Ca urmare a faptului că sistemul
nervos îndeplineşte aceste două tipuri de funcţii, este împărţit, dintr-o perspectivă fiziologică, în
două componente: sistemul nervos somatic şi cel vegetativ.
Sistemul nervos somatic, sau al vieţii de relaţie, realizează integrarea organismului în mediul
ambiant. Sistemul nervos vegetativ coordonează funcţionarea organelor interne, numindu-se şi
autonom, ca urmare a faptului că activitatea sa nu este coordonată conştient, fiind astfel
autonomă. Din alte puncte de vedere nu este autonom, cele două componente ale sistemului
nervos fiind interconectate morfologic şi funcţional.
Din punct de vedere anatomic sistemul nervos se împarte în două componente:
-sistemul nervos central
-sistemul nervos periferic.
Primul este alcătuit din encefal şi măduva spinării.
Sistemul nervos periferic cuprinde nervii cranieni şi cei spinali.
Măduva spinării
Este un segment al sistemului nervos central situat în canalul vertebral. Se întinde de la nivelul
primei vertebre cervicale până la a doua vertebră lombară. Se termină printr-o porţiune conică
numită con medular. Are 43 – 45 cm lungime şi aproximativ 1 cm în diametru. Conul medular se
continuă cu o formaţiune filiformă numită filum terminale, care ajunge până la baza coccisului
Măduva corespunde ca lungime cu canalul vertebral până la a
treia lună de viaţă intrauterină. La noul născut se termină la nivelul vertebrei lombare 3, iar la
adult la vertebra lombară 2.
Configuraţia externă:
– formă de cilindru uşor turtit antero – posterior
– prezintă curburile coloanei (cervicală, toracală, lombară)
– nu are aceeaşi grosime pe toată lungimea, prezentând regiunei mai subţiri şi regiuni mai
groase. În regiunea cervicală şi lombară prezintă câte o umflătură. corespund funcţiei mai
complexe ale măduvei de la acest nivel anume coordonarea activităţii
motorii a membrelor
– pe faţa anterioară a măduvei se află un şanţ adânc numită fisură mediană anterioară
– pe partea posterioare se află un şanţ mai puţin adânc numită şanţ median posterior
Măduva este împărţită în 4 regiuni: cervicală între vertebrele
C1 – C6
toracală C6-T9
lombară T9-T12
sacrală T12-L2
Din aceste regiuni pornesc 31 perechi de nervi spinali: 8 cervicali, 12 toracali, 5 lombari, 5
sacrali, 1 nerv coccigian. Fiecare segment din măduvă, care prezintă o pereche de nervi spinali se
numeşte segment spinal.
Din cauza lipsei de corespondenţă dintre lungimea coloanei şi a măduvei şi ca urmare a faptului
25
că fiecare nerv părăseşte canalul vertebral prin orificiul intervertebral
corăspunzător, rădăcinil nervului spinal au o dispoziţie din ce în ce mai oblică în regiunea
lombară şi sacrală ajungând vertical. Rădăcinile nervilor spinali din zona lombară, sacrală şi
coccigiană coboară vertical alături de fillum terminale, formând coada de cal.
Encefalul
26
27
ANALIZATORII
ANALIZATORI - STIMULI
SOLICITAȚI ÎN ÎNVĂȚAREA MOTRICĂ
Analizatorul Kinestezic
28
Rolul analizatorului kinestezic
Analizatorul Vestibular
Analizatorul Tactil
29
Analizatorul Vizual
Simtul vazului, are rol important in orientarea constienta in spatiu si in mentinerea echilibrului
corpului. Vederea furnizeaza peste 90% din informatiile asupra mediului inconjurator si are o
importanta fiziologica considerabila nu numai in diferentierea luminozitatii, formei si culorilor
obiectelor, dar si in mentinerea tonusului cortical, atentiei.
BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ
1. Aatlas de anatomie (2008), editura Steaua Nordului
2. Dan Cristescu, Carmen Salavastru, Bogdan Voiculescu, Cezar Th. Niculescu, Radu
Cârmaciu, (2008), Biologie - Manual pentru clasa a- XI-a, editura Corint
30