CARACTERIZAREA VITORIEI LIPAN

Vitoria Lipan, personajul principal al romanului. Figura ei se impune puternic de-a lungul intregului
roman, eroina devenind un tip reprezentativ al femeii voluntare si hotarâte. Totodata este o figură
reprezentativă pentru lumea tradiţională descrisă în roman. Întruneşte calităţile fundamentale ale
omului de la ţară care respectă legile strămoşeşti, putând fi considerată un personaj exemplar care capătă
o alură mitică.

La început, naratorul o descrie pe Vitoria pe prispa casei sale, aducându-şi aminte de legenda pe care
soţul ei obişnuia să o povestească la nunţi. Încremenirea şi privirea ei pierdută sugerează neliniştea ei
interioară, dar i se conturează şi un portret fizic succint: „Ochii ei căprii, în care parcă se răsfrângea lumina
castanie a părului, erau duşi departe.” Îngrijorarea eroinei este cauzată de întârzierea mult prea mare a
soţului ei care plecase la Dorna să cumpere oi. Portretul fizic îi pune în evidenţă şi frumuseţea: „Nu mai era
tânără, dar avea o frumuseţe neobişnuită în privire. Ochii îi străluceau ca-ntr-o uşoară ceaţă în dosul genelor
lungi şi răsfrânte în cârligaşe.”

Portretul moral reiese mai ales din faptele şi gândurile eroinei, prin caracterizare directă. Fiind o
femeie credincioasă şi cu frică de Dumnezeu, Vitoria merge la părintele Daniil Milieş pentru sfat şi refuză să
creadă că soţul ei întârzie la petreceri atât de mult. Îngrijorarea ei ne subliniază dragostea puternică pe care
i-o poartă soţului care era „dragostea ei de douăzeci şi mai bine de ani. Aşa-i fusese drag în tinereţă Lipan,
aşa-i era drag şi acuma, când aveau copii mari cât dânşii.”, afirmaţie din care putem deduce şi vârsta
acesteia. Datorită acestui sentiment puternic, vrea să afle cu orice preţ ce s-a întâmplat cu soţul ei şi nu
crede prezicerile babei Miranda cum că acesta a părăsit-o pentru o altă femeie „cu ochii verzi”. Are deplină
încredere în soţul ei că respectă sfânta taină a căsătoriei, aşa că devine tot mai sigură că s-a întâmplat o
nenorocire.

Vitoria respectă datinile strămoşeşti, se ghidează în presupunerile ei după semne ale credinţei
străbune, precum şi după valori morale, acţionând în funcţie de acestea. Ia în considerare semnele rău-
prevestitoare, cum ar fi visele (îl visează pe Nechifor călare cu spatele întors către ea, trecând o apă neagră)
şi impresia că aude glasul lui, fără a-i vedea însă chipul.

Naratorul dezvăluie indirect, frământările eroinei (care alcătuiesc labirintul interior), care trece de la
nelinişte la bănuială, apoi la certitudinea că ceva rău i s-a întâmplat soţului ei. Inteligentă, dârză şi cu o
voinţă puternică, Vitoria se hotăreşte să plece în căutarea lui Nechifor, pe acelaşi drum pe care plecase şi
acesta (drumul poate fi considerat şi un labirint exterior).

Înaintea călătoriei săvârşeşte un ritual de purificare sufletească, ţine post negru, dăruieşte mănăstirii
Bistriţa o icoană, o lasă pe Minodora, fiica ei, la mănăstire, acţiuni care subliniază credinţa acesteia în
Dumnezeu. Se ocupă şi de partea materială a existenţei, punând în ordine gospodăria, dând dovadă de
hărnicie şi de spirit practic. Lucidă şi cu un spirit organizatoric deosebit, vinde din bunurile agonisite ca să
aibă bani de drum, îi comandă fiului ei un baltag nou şi pleacă împreună în căutarea lui Nechifor.

Hotărâtă să afle adevărul şi să răzbune moartea bărbatului ei, Vitoria se opreşte în locurile unde
poposise şi Nechifor, respectă şi onorează tradiţiile şi obiceiurile, participând la o „cumătrie” şi la o nuntă.
Superstiţioasă, consideră că şi acesta este un semn rău, pentru că mai întâi întâlneşte botezul şi apoi nunta.
Cu discreţie şi inteligenţă, află în fiecare loc unde ajunge noi amănunte legate de soţul ei. Punând cap la cap
cele aflate, cu o logică impecabilă, descoperă trupul lui Nechifor în râpa de sub Crucea Talienilor. Datina
înmormântării şi pedepsirea ucigaşilor constituie fapte sugestive pentru caracterizarea indirectă a eroinei.
Ea împlineşte şi respectă toate datinile şi obiceiurile înmormântării. În pedepsirea vinovaţilor dă dovadă de
tărie de caracter, dar şi de viclenie, respectând în acelaşi timp legile nescrise conform cărora nimeni nu
poate rămâne nepedepsit după ce a înfăptuit o crimă. Gheorghiţă, precum şi cei doi ciobani sunt surprinşi
de intuiţia şi de inteligenţa femeii, caracterizând-o în mod direct: „Mama asta cunoaşte gândurile oamenilor,
trebuie să fie fermecată...”. După ce îşi împlineşte datoria şi reuşeşte să facă dreptate, se întoarce la viaţa ei,
fiind hotărâtă să-şi asume noile responsabilităţi de femeie văduvă devenită cap de familie.
Vitoria este o femeie hotarata, priceputa si harnica. Ea stie sa conduca o gospodarie, este
intreprinzatoare, se tocmeste cu iscusinta unui negustor si are un deosebit simt practic. Mama a doi
copii, Vitoria e grijulie si vegheaza cu dragoste asupra cresterii si educatiei lor. li invata sa respecte
datina §i sa fie priceputi in ale gospodariei.

Relatiile ei cu celelalte personaje (cu domnul David, cu subprefectul Anastasie Balmez, cu Hie Cutui si cu
Calistrat Bogza) dovedesc o inteligenta vie, o darzenie si o vointa de neinfrant. Drumul pe care il
parcurge cu Gheorghita, de la Magura la Vatra Dornei, la Sabasa si la Suha, are semnificatii diverse si
ilustreaza un vechi si frecvent motiv in literatura romana — motivul calatoriei, al drumului.

Îngroparea barbatului dupa datina marcheaza momentul reintrarii în linistea si ordinea vietii de la
început. "Descoperind adevarul, Vitoria verifica implicit armonia lumii: afla ceva mia mult decât pe
faptuitorii omorului si anume ca lumea are o coerenta pe ca moartea lui Lipan n-a distrus-o".(N.
Manolescu)

Portretul moral este puternic conturat, Vitoria fiind înzestrată cu spirit justiţiar,
inteligenţă, luciditate, stăpânire de sine, devotament şi neclintire în împlinirea tradiţiilor şi
datinilor străvechi, trăsături care reies mai ales din faptele, vorbele şi gândurile femeii, prin
caracterizare indirectă. Dialogul şi relaţiile cu alte personaje ale romanului evidenţiază, de
asemenea, stăpânirea de sine, inteligenţa ieşită din comun ca trăsături definitorii. De asemenea,
alegerea numelui eroinei este una simbolică, care sugerează natura de învingătoare a acestei femei
puternice.

Pe lângă modalităţile tradiţionale de caracterizare, Sadoveanu foloseşte şi mijloacele

artistice ale introspecţiei psihologice, şi anume, labirintul interior, memoria afectivă, credinţele
strămoşeşti, mentalitatea ancestrală, superstiţiile, semnele rău-prevestiroare, care determină
comportamentul exterior al eroinei

În comportamentul eroinei se cuprinde o întreaga filozofie de viata (ca cea a banului din Miorita),
un echilibru si o masura în toate, fara nici o tânguire, mostenite din asprimea vietii din vremuri
imemoriale.

Dar Baltagul ramâne, romanul "unui suflet de munteanca, vaduva Vitoria Lipan". Ea este din Magura
Tarcaului si traieste viata aspra a oamenilor de la munte. Figura reprezentativa de erou popular, Vitoria
întruneste calitatile fundamentale ale omului simplu, care se înscriu în principiile etice dintotdeauna ale
poporului român: cultul adevarului, al dreptatii, al legii stramosesti si al datinei.