UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA RELAŢII INTERNAŢIONALE, ŞTIINŢE POLITICE ŞI

ADMINISTRATIVE

DEPARTAMENTUL RELAŢII INTERNAŢIONALE

IGNAT ALEXANDRU

HENRY KISSINGER „DIPLOMAȚIA”

Recenzie

Autorul: ______________

(semnătura)

Profesor _____________ (semnătura)

JUC V., dr.hab.,

CHIŞINĂU, 2019
1
Prezentarea generală a sursei și autorului:

Diplomatul Henry Kissinger sau Heinz Alfred Kissinger s-a născut la 27 mai 1923
la Fürth, în Bavaria, într-o familie de evrei.
Este un refugiat german care a reușit în anul 1938, să devină consultant pentru
securitatea națională în 1969 și secretar de stat american în 1973.
A fost Secretar de Stat al Administraţiei Americane în timpul preşedinţilor Richard
Nixon şi Gerald Ford.
Unul dintre cei mai importanţi politicieni din istoria Statelor Unite ale Americii,
Henry Kissinger este laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1973, datorită implicării
sale active în soluţionarea conflictului din Vietnam și încetarea focului.
Cartea Diplomația, este o carte complexă, voluminoasă și extinsă pe parcursul a 31
de capitole unice, care cuprind descrierea și explicarea noțiunilor precum noua ordine
mondială, concertul european, diplomația europeană, realpolitik, marii revoluționari
( Bismark și Napoleon), politicile de îngrădire a strategiilor, negocierile, pacea, relațiile
de parteneriat, geopolitica, războaiele, etc.
Cartea este scrisă din 2 puncte de vedere distincte, cea a analistului fenomenelor
internaționale și cea a strategului, diplomatului și politicianului Henry Kissinger.
Prima publicare a cărții a fost în anul 1994 cu un format original de 921 pagini în
engleză.
Datorită acestei cărți, Kissinger rămâne în istorie ca un autor-promotor al
realpolitikului. Ziarul The Times și New York Times, l-a catalogat pe acesta ca fiind unul
din cei mai importanți politicieni și strategi pentru omenire de până acum.
Realpolitik-ul promovat în scrierile lui Kissinger, în special în Diplomația,
răspunde la 3 întrebări de bază și anume:
1. De ce interesul național este exprima în prim-plan prin puterea militară și
geopolitică și planul doi prin vitalitate economică și stabilitate politică ?
2. Ce determină și influenţează puterea unei naţiuni ?
3. Cu ce probleme se confruntă democrația și apărarea valorilor democratice în sec
XX și XXI?

2
 Importanța lecturii acestei cărți și tematica abordată de autor :

Diplomația scrisă de Kissinger este o prezentare generală şi una detaliată a

negocierilor pe care le-a avut cu liderii din întreaga lume, Henry Kissinger descrie modul
în care arta diplomaţiei a creat lumea în care trăim şi măsura în care politica externă a
Americii a fost total diferită de cea a altor naţiuni.
Domeniul diplomatic pe care îl descrie Kissinger, înglobează o serie de activități la
care el însuși a fost martor, și descrie minuțios toate nuanțele procesului decizional în
cadrul diplomației.
El încearcă să simplifice complexitatea noțiunii de diplomație, prin exemple, studii
de caz, evenimente descrise, detalii ale domeniului respectiv cât și acțiunile pe care le-au
săvârșit actorii politici în anumite perioade.
Este important să ne axăm pe lucrarea lui Henry Kissinger „Diplomația” pentru că,
el descrie minuțios situația nu doar a SUA după perioada Primului Război Mondial, dar și
a întregii arene internaționale, care oscila între luptă și ordine mondială.
Este la fel de important să acordăm prioritate acestei cărți, pentru că Henry
Kissinger, explică lucrurile și detaliile diplomației din punct de vedere al unui american.
Astfel cititorul reușește să observe cum abordează lucrurile un american și care
sunt punctele lui de vedere atunci când descrie însăși America ca stat-putere.
Kissinger optează pentru o subliniere clară a tuturor lucrurilor legate de
„activitatea” SUA după anul 1945 în special. Dar completată cu descrieri ale perioadelor
sec XIX.
Este o lectura obligatorie pentru toti cei interesati de forțele care au modelat lumea
de astăzi si o vor modela și pe cea de mâine.
Este o carte plină de previziuni ale unor fenomene pe care le observăm abia astăzi
dar descrise minuțios de Kissinger, precum diverse crize, colapsuri între relațiile
bilaterale ale marilor state, noi uniuni, strategii și acțiuni pe plan internațional.
Această carte conține o abordare pe larg a fenomenului de globalizare iar
Kissinger a reușit pe parcursul scrierii sale să arate evoluția de la „lumea veche și
concepțiile vechi asupra politicii și diplomației” la „ noua lume a ideilor, democrației,
globalizării, geopoliticii și diplomației de calitate”.

3
 Pe întreg parcursul cărții putem observa cum autorul face trimitere la activitatea pe
care au avut-o anumiți lideri în perioade diferite de timp și cum și-au modificat aceștia
discursul, cerințele, deciziile și strategiile în fucție de necesitățile perioadelor respective.

Ideile principale ale cărții Diplomația de Henry Kissinger:

 Este o analiza a diplomatiei si relatiilor internationale de dupa cel de-al doilea

razboi mondial în principal;
 Kissinger insista asupra rolului important pe care îl are SUA asupra schimbarii
polilor de putere si a sistemului global de relatii politice.
 E o carte foarte bine tradusa și relatează diplomația din perspectiva unui imens
politician asupra istoriei.
 Kissinger tinde să facă distincția clară în primele pagini ale cărtii, între un
analist istoric și a unui om de stat, pe care îi întrunește însuși autorul.
 El distinge trei categorii de oameni politici: Marii oameni de stat, care
forţează nivelul superior de decizie. Oamenii politici mediocri, care se
mulţumesc să acţioneze în conform limitelor doar pe interior. Și oamenii
politici nesăbuiți care pun în pericol spațiul internațional doar pentru a
experimenta diverse acțiuni neclare.
 SUA trebuie să promoveze în continuare o diplomație de calitate orientată spre
colaborare cu toți partenerii, înlăturând mijloacele agresive.

Analiza materialului expus în carte și concluzii asupra acestuia:

Descrierea lui Kissinger a domeniului diplomatic, nu înseamnă doar negocieri și

întâlniri la nivel înalt.
Acesta în prim-plan expune realitățile social-ideologice din trecut și deciziile militaro-
strategice care au avut ca scop crearea unui cadru internațional de acțiune.
Și abia după prezentarea unor exemple succinte și comentate, Kissinger ofertă detalii și
exemple de întâlniri oficiale, despre documente adoptate, decizii importante care aveau
menirea să construiască un nouă etapă de dezvoltare a lumii și era gata să pregătească
spațiul global pentru noi parametri de funcționare pentru următorul secol.

4
 Kissinger încearcă în scrierile sale, să alcătuiască un tablou al diplomatului exemplar și
strateg, acel om-democrat model, acel specific spre care tinde un diplomat de carieră,
punându-i în față faptele săvârșite de diplomați, greșelile lor, rezultatele și consecințele
acestora.
Fiecare capitol în parte cuprinde o serie anumită de evenimente, participanții la acele
evenimente și fenomene politico-diplomatice, iar coținutul acestor capitole expune clar
diversele lupte directe și indirecte pentru putere de pe atunci și modul în care au fost
rezolvate, înlăturate sau abordate problemele apărute pe parcurs.
Avantajul lecturii acestei cărți este că, însuși autorul este actorul acestor pagini, iar el a
expus toată experiența sa politică și diplomatică vis-a-vis de fiecare fenomen descris în
carte.
Astfel avem prezentată o cronologie exactă a tuturor evoluțiilor. Fie că vorbim despre
Hitler, Bismark, URSS, Vietnam, Richelieu, Napoleon, etc...
Pe parcursul celor 31 capitole el explică detaliat și repetitiv, funcționarea completă a
ordinii internaționale în termeni fundamentali.
De exemplu, discutând despre problemele de la Versailles, el menționează că
"diplomația europeană presupune în prim-plan că interesele naționale au tendința de a se
ciocni„ și consideră că diplomația este mijlocul de a le reconcilia și restructura.
Această carte este plină de exemple și informații critice, dar care sunt abordate din
ansamblu și nicidecum într-o manieră limitată.
De asta, această carte este recomandată tuturor diplomaților indiferent de țara din care
provine, chiar dacă în fond ea conține mai mult descrierea diplomației europene și asiatice.
Totodată trebuie să menționăm că Kissinger a încercat și experimentat să ofere o altfel
de definiție unor termeni, și anume prin expunerea mai multor păreri.
Spre exemplu fenomenul și noțiunea de „pace” în cartea Diplomația, este abordată prin
câteva zec ide definiții, el face trimitere la evenimente, la decizii și la modul în care marii
lideri au înțeles pacea, precum este capitolul intitulat „Trei modalități de a înțelege pacea:
cea a lui Roosevelt, a lui Churchill și a lui Stalin.
Astfel precum cuvântul pace, Kissinger pe întregul ăarcurs al cărții oferă definiție a unei
serii întregi de elemente ce alcătuiesc domeniul diplomatic, oferindu-le o descriere din toate
punctele de vedere.

5
 Kissinger susține că Statele Unite nu pot domina noua ordine mondială emergentă, ci ar
trebui să se bazeze în schimb pe un echilibru de putere bazat pe pacte de securitate și alianțe
economice.

El încearcă să „i-a lecții de la liderii de până atunci” să le studieze comportamentul, să

observe mecanismele de lucru și decizie, să le observe secretele și tacticile de joc și desigur
în primul rând greșelile care au condus la anumite consecințe grave pentru politica sau
statutul lor.
Această carte reprezintă o înregistrare a tuturor acțiunilor din cariera diplomatică însăși
a lui Kissinger, care a însemnat
 diverse participări ale acestuia;
 discursurile pe care le-a avut;
 deciziile pe care le-a luat împreună cu alți lideri;
 modul în care s-au desfășurat negocierile diplomatice;
 la ce s-a recurs pentru a duce la bun sfârșit negocierile;
 consecințele deciziilor pe care însăși Kissinger le-a luat;

Stabilirea punctelor forte și a celor deficitare ale lucrării:

Puncte forte ale cărții:

 Prezentarea minuțioasă și detaliată a domeniului dimplomatic, a relațiilor dintre

statele-putere și societate, într-un regim de război și pace, de revoluție și reconstrucție, de
experiment și instabilitate pînă la produsul final, cel de diplomație a sec. XXI.
 Analiza comportamentală a diverselor societăți, lideri politici, state, evenimente
începând cu anul 1815 și terminând cu sfârșitul Războiului Rece.
 Prezența exemplelor și analiza lor în profunzime.
 Un material extins și dezvoltat pe capitole aparte.
 Capitolele nu sunt legate direct între ele, ceea ce permite o lectură clară și pe înțelesul
cititorilor.
 Este o carte care însumează multă istorie și material practic.
6
Puncte deficitare ale cărții:

 Prezența unei gândiri strict americane asupra lucrurilor și diplomației.

 Existența unor teorii neterminate și neexplicate până la capăt, sau care ar fi putut fi
dezvoltate mai mult.
 Un mod autoritar de impunere a unor idei.

7
 Concluzie:

Cartea lui Henry Kissinger „Diplomația” este o lucrare puternică care subliniază în
primul rând punctele slabe ale diplomației și modul în care aceasta aceasta s-a conturat câte
treptat, până a căpătat o formă acceptată de întreaga comunitate internațională.
Diplomația, este o culegere de teorii, o explicare pe larg a fenomenelor social-politice,
strategice și economice, a secolului XIX, XX și putem vorbi și despre începutul sec XXI.
Kissinger s-a axat foarte mult pe principalele ciocniri ale marilor puteri, ciocnirile
ideologice și politice în prim-plan și desigur ciocnirile militare directe în planul doi.
Autorul a încercat să explice că prin diplomație, și datorită ei, avem rezultatul lumii de
astăzi. Iar deciziile pe care le-au luat liderii politici, oamenii importanți în stat, strategi,
miniștri, diplomați, etc, sunt acel proces diplomatic firesc din care el însuși a avut de învățat
și pe care îl expune pe paginile acestei cărți.
Este o carte complexă din punct de vedere al ordinii ideilor pe care o promovează. Este
ușor de înțeles deoarece, însăși cartea documentează cititorul pentru următoarele pagini.
Această carte este considerată pe bună dreptate un manual diplomatic al fiecărui începător în
acest domeniu deoarece îl pregătește prin exemple, și îi crează un spirit critic și analitic
cititorului.
Henry Kissinger a dezvoltat o adevărată teorie a diplomației contemporane valabilă
pentru următorii minim 50 de ani, mai ales în prezența multor state aflate în tranziție, a căror
diplomați sunt la început de cale.