Sunteți pe pagina 1din 3

Nr.

7 - Carte limba română

Metode de prezentare a situațiilor financiare

Așa cum am menționar anterior, o caracteristică esențială a unei contabilități adaptate


unei economii de piață dezvoltată este transparența, cel puțin a informației contabile care
interesează investitorii, creditorii, partenerii de afaceri, etc. Aceștia vor să înțeleagă situațiile
financiare, iar pentru aceasta ar trebui să știe cum au fost construite. Chiar președintele
IASC/IASB, Sting Enevoldsen, menționa în 2000 la Berlin, într-o prezentare a acestuia
privind perspectivele organismului de normalizare, că transparența reprezintă problema cea
mai importantă a noului mileniu cand este vorba despre raportarea financiară.

Strategia comunicării informației contabile trebuie să explice atat cantitatea, cat și


calitatea informațiilor difuzate. Mai exact, strategia de comunicare trebuie sa vizeze
prezervarea la maximum a intereselor de întreprinderii și poate fi o strategie ofensivă, de
costrângere a celor interesați, astfel încât să-și atingă obiectivele sau o strategie defensivă,
care urmărește detașarea de cerințele mediului, adoptându-se o numită marjă de libertate.
Prezentarea informațiilor în situațiile financiare anuale depinde și de modalitățile de finanțare
a întreprinderii. Astfe, în cazul finanțării prin îndatorare, informațiile prezentate sunt mai
succinte, în timp ce atunci când compania recurge la finanțarea prin atragerea capitalurilor de
pe piețele financiare, informațiile de furnizat trebuie să fie cât mai complete, deoarece
societățile bursiere solicită acest lucru.

În acest contex, prezintă interes aspectele legate de forma, conținutul și modul de


prezentare a documentului oficial de sinteză care va fi dat publicității. Relativ la aceste
aspecte, normalizarea contabilă are loc de fondul nevoii de universal în contabilitate,
complementul să fiind armonizarea internațională1, care se realizează prin strandardele
internaționale de contabilitate/ Standardele Internaționale de Raportare Financiară elaborate
de IASB p. 155. Obiectivul adoptării IAS/IFRS constă în obținerea unei mai bune evaluări a
fimei, având ca bază informații transparente și comparabile, dar în același timp se urmărește
trecerea de la o viziune juridică șa o viziune economică asupra întreprinderii, nu doar activele
aflate în proprietatea unei firme sunt importante, ci și cele utilizate și deținute în baza unor
contracte care contribuie la obținerea rezultatelor acesteia.

Pentru asigurarea reflectării cât mai fidele a situației economice-financiare, elaborarea


situațiilor financiare este precedată de o serie de lucrări pregătitoare întocmirii acestora.

1
Georgescu, I., conturile anuale în societățile comerciale, Editura Sedcom Libris, Iasi, p.16
Nr. 7 - Carte limba română

Conținutul informațiilor prezentate în documentele financiare de sinteză va fi abordat, pe de o


parte, conform Standardelor Internaționale de Contabilitate (IAS/IFRS), p de altă parte,
conform directivelor europene, iar în final vom aborda modelul structural al situațiilor
financiare în țara noastră. În perioada anilor 90 toate firmele românești s-au raportat la
referențialul contabil format din Legea contabilității și Regulamentul de aplicare a acesteia în
privința întocmirii situațiilor financiare. Armonizarea intrnațională a contabilității a
determinat și țara noastră să ia măsuri cu privire la normalizarea contabilă . p.156

Dintre componentele situațiilor financiare, o importanță semnificativă o prezintă


bilanțul, prin intermediul poziției financiare pe care acesta o redă. Opțiunile de prezentare a
bilanțului sunt diverse, astfel încât vom încerca în continuare să analizăm problema pe diferite
trepte ale normalizării.

La nivel internațional, organismul de normalizare IASB dorește asigurarea


comparabilității situațiilor financiare, astfel că urmărește reducerea numărului de opțiuni în
cadrul aceleiași norme, dar nu-și propune să elaboreze modele speciale și standardizate de
prezentare. IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare este norma internațională care tratează
aspectele referitoare la forma și conținutul situațiilor financiare p,157 , fiind standardul care
prescrie baza pentru prezentarea acestora , astfel încât să poată fi asigurată comparabilitatea
acestora atât în timp, cât și în spațiu. Altfel spus, standardul prevede considerente generale,
recomandări și cerințe minime privind conținutul situațiilor financiare anuale, fără să impună
un model obligatoriu de prezentare. Situațiile financiare trebuie să prezinte fidel poziția
financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie ale unei entități, iar prezentarea
fidelă impune informații adiționale atunci când respectarea unei anumite cerințe din IFRS-uri
este insuficientă pentru a permite utilizatorilor să înțeleagă impactul anumitor tranzacții și
evenimente asupra poziției financiare și performanței întreprinderii.2

Putem preciza că formatul de prezentare a bilanțului , mai exact a situației poziției


financiare, nu este prescris în IAS 1 și nici ordinea elementelor, doar o listă a acestora,
separate, având drept criterii : natura, mărimea și delimitarea în timp a datoriilor, iar în anexa
la normă se prezintă un exemplu mai detaliat de bilanț. p.158

Potrivit IFRS în bilanț activele și datoriile se clasifică în curente și necurente. IAS 1


clasifică un activ ca fiind curent atunci când: se așteaptă să fie realizat sau este deținut cu
intenția de a fi vândut sau consumat în cursul normal al ciclului de exploatare al entității; este

2
*** IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare, par.15(c ).
Nr. 7 - Carte limba română

deținut, în principal, în scopul tranzacționării; se așteaptă să fie realizat în termen de 12 luni


de la data bilanțului sau reprezintă numerar sau echivalente de numerar care nu au o utlizare
restricționată. Celelalte active sunt considerate active imobilizate. În partea de jos a bilanțului
apar datoriile, clasificate ca fiind curente, dacă unul din următoarele criterii este îndeplinit: se
așteaptă să fie decontate în cursul normal al ciclului de exploatare al entității; sunt deținute, în
primul rând, pentru a fi tranzacționate; sunt exigibile în termen de 12 luni de la data
bilanțului, sau entitatea nu are drept necondiționat de a amâna achitarea datoriilor pentru cel
puțin 12 luni după data bilanțului. Alte datorii care nu respectă niciunul din criteriile
menționate vor fi clasificate ca datorii pe termen lung. Delimitarea curent/necurent este utilă
analizei financiare, deoarece permite evaluarea cu ușurință a lichidității și solvabilității
entității. p.167

Maria Berheci, Valorificarea raportărilor financiare- Sinteze contabile: Teorie, Analize,


Studii de caz, Editura CECCAR, București,2010.