Capitolul 1.

Particularităţi ale contabilităţii din statul Franta

1.1. Scurte consideraţii privind reglementările contabile şi fiscale.

În majoritatea ţărilor, contabilitatea este supusă procesului de normalizare. Prin

aceasta se garantează utilizatorilor externi o informare financiara de calitate şi în plus,
lucrările de normalizare sunt un prilej de reflecţiei, care stimulează şi îmbunătăţesc atât
practică cât şi gândirea contabilă, contribuind, astfel, la perfecţionarea contabilităţii.
Jean Francoise Casta defineşte normalizarea contabilă ca fiind procesul prin care
se armonizeaza “prezentarea documentelor anuale, metodele contabile şi terminologia”. El
ataşază procesului de normalizare şi, deci, de determinare a unui cadru de referinţa, doua
scopuri:
obţinerea, de către puterea publică, a unei informări, omogene, referitoare la
întreprinderi.
exploatarea informaţiei contabile de către utilizatori externi, în special în ceea ce
priveşte comparaţiile în timp şi spaţiu (între întreprinderi).
Totodata, un cadru de referinţă opţional contribuie la o mai buna alocare a resuselor
financiare.
Procesul de normalizare opune, de o maniera simplificată, doi actori: puterea publica
şi profesia contabilă. Primul reprezintă interesele societaţii în ansamblul său, în timp ce al
doilea apără aspiraţiile lumii afacerilor. Interesele celor doi actori nu sunt, în mod
sistematic, opozabile, dar nici nu se identifică.
Contextul economic, politic, social, cultural şi istoric diferit a favorizat acţiunea unuia
sau altuia dintre cei doi actori sau, dimpotrivă, a creat premisele pentru conlucrarea
acestora.
Astfel, în unele ţari, în special în cele anglo-saxone, intervenţia puteri publice, în
actul de normalizare, are o intensitate redusă. Se consideră că alegerile contabile ţin de
responsabilitatea conducatorilor întreprinderii, cu condiţia ca aceştea să respecte
principiile contabile general admise.
În alte ţări precum Germania şi Franţa, normele contabile sunt definite de un
organism de stat. Statul apare pe scena normalizării atât în calitate de garant al justiţiei cât
şi de utilizator preferenţial de informaţie financiar-contabilă.
29
 Un sistem de normalizare, dominat de un singur actor, prezintă riscul de a fi acuzat
de lipsă de obiectivitate, din acest motiv, se constată o tendinţă de echilibrare a forţelor,
de utilizarea eficientă a capacităţii tuturor celor interesaţi de informaţia financiar-contabilă.
În funcţie de natura publică sau privată a procesului, normalizarea poate avea ca
obiect:
determinarea unei terminologii şi a principiilor contabile generale;
definirea informaţiei conţinute în situaţiile financiare de sinteză;
modul de prezentare ( forma ) a acestor situaţii financiare;
elaborarea unui plan de conturi şi a unei scheme de contabilizare a diferitelor
operaţii.
Ultimul obiect reprezintă forma cea mai restrictiva de normalizare. Avantajele se
manifestă prin facilitarea controlului contabilităţii şi prin creşterea productivităţii întocmiri
conturilor. Totuşi, medalia normalizări restrictive are şi un revers:
 nu poate acoperi toate particularităţile, din acest motiv, în ţările cu plan contabil
general s-au prevazut complemente la aceste planuri, pentru a rezolva problemele
specifice ale diferitelor sectoare;
 afectează creativitatea pe care ar trebui să o manifeste contabilul.
Piesa cea mai importantă a normalizări contabile, în Franţa, este Planul contabil
general francez, care defineşte normalizarea în următori termenii:
“Normalizarea contabilă are ca obiect:
i. ameliorarea contabilităţii;
ii. inteligibilitatea contabilitaţilor şi controlul lor;
iii. compararea informaţiilor contabile în timp şi spaţiu;
iv. consolidarea contabilitaţilor în cadru lărgit al grupurilor, sectoarelor de activitate,
regiunilor şi naţiunii;
v. elaborarea de statistici”.
Preluarea în contabilitate a conceptului de prudenţă a modificat oarecum forma
definiţiei, punând accentul pe aspectele specifice acestei discipline. Astfel, în planul
contabil francez, prudenţa este definită ca o „apreciere rezonabilă” a faptelor, astfel încât
să se evite riscul de transfer în viitor al incertitudinilor prezente, susceptibile de a greva
patrimoniul şi rezultatele întreprinderii”.
Principiul prudenţei, recunoscut de jurisprudenţă încă de la sfârşitul secolului al
XlX-lea, ocupă un loc important în practica de contabilitate şi în prezent este recunoscut în
mod explicit şi în normele contabile. într-o primă interpretare, acest principiu îşi găseşte
29
aplicarea la inventarierea elementelor patrimoniale, în tratarea diferenţelor favorabile şi
nefavorabile de valoare. Astfel, dacă, de regulă diferenţele favorabile de valoare trebuie să
fie constatate în contabilitate pe seama cheltuielilor. însă prudenţa, ca principiu, trebuie să
se manifeste pe toată durata exerciţiului financiar, ca o atitudine constantă a
profesionistului contabil. Chiar dacă acest principiu apare în normele contabile din toată
lumea, importanţa sa variază sensibil în funcţie de particularităţile fiecărui sistem în parte,
având, aşa cum am văzut, un rol principal (ca în Germania, Franţa, Elveţia, Belgia, Italia,
Spania, Japonia) sau, dimpotrivă, rezervându-i-se un loc secundar în cadrul sistemului de
informaţii al contabilităţii (ca în SUA, Marea Britanic, Olanda, Australia, ţările scandinave).

1.2. Modalitatea de organizare a contabilităţii (reguli de contabilizare a operaţiilor

economico - financiare)

In Franta durata exerciţiului contabil se execută de la 1 ianuarie până la 31

decembrie a acelui an, cu excepţia cazurilor creaţiei entitatii în cursul anului sau încetarea
permanentă a activităţii in anul respectiv.
Deasemena se mentine principiul zilei suplimentare, destinata exclusiv pentru a
furniza informatiile pentru operatiunile de ajustare cheltuieli si venituri care, din cauza
justificarii tarzie, cer alte termene de inregistrare.
Durata de zi suplimentară se execută de la 1 ianuarie până la 31 ianuarie a anului
următor anului în cauză. Tranzacţiile înregistrate în timpul zilei suplimentare se pot referi
doar la tarifele şi veniturile din anul precedent. Conturile trebuie să fie deţinute în
conformitate cu principiul contabilităţii de angajamente.
In 2004,prima aplicare a IFRS era susceptibila de a provoca schimbari
semnificative in prezentarea rezultatelor unei companii, lucru care ar face mai dificila
citirea performantelor in ansamblu si comparabilitatea intre societati chiar si cu acelasi
domeniu de activitate.
A devenit astfel necesara adaptarea situatiilor prezentate, definite deja de
reglementarile contabile franceze, pentru a fi compatibile cu IFRS.
Se impune depunerea mai multor documente de sinteza:
 situatie a pozitiei financiare la sfarsitul perioadei ( bilant)
 o situatie a rezultatului global pentru perioada ( inclusive castigurile si pierderile
nete din urma modificarilor capitalurilor proprii)
29
  o situatie a modificarilor capitalurilor proprii pentru perioada.
 o declaratie a fluxurilor de trezorerie pentru perioada.
In conformitate cu IAS 1 – punctual 10, entitatile pot utilize pentru declararea
valorilor mobiliare alte declaratii decat cele utilizate standard. Dar aceasta recomandare
propune :
- pastrarea termenului de “echilibru” pentru a intelege “situatia pozitiei financiare”
- folosirea termenului “ castigurile si pierderile recunoscute direct in capitalurile
proprii” pentru a se referi la alte elemente ale rezultatului global
- si, prin urmare, folosirea termenului “ situatia de venituri nete si castigurile si
pierderile recunoscute direct in capitalurile proprii”, cu referire la situatia rezultatului global.
In masura in care aceasta recomandare este un rezumat al declaratiilor de sinteza,
institutiile vor oferi in notele lor anexe noi privind castigurile si pierderile direct in capitaluri
proprii impuse de IAS 1 dupa cum urmeaza :
- informatii privind transferul de castiguri si pierderile recunoscute direct in
capitalurile proprii
- informatii privind impozitul pe fiecare componenta de castig
Prezentarea bilantului
Active:
 numerar, banca central
 active financiare la valoarea justa prin contul de profit
 instrumente de acoperire
 active financiare disponibile pentru vanzare
 credite si creante catre institutiile de credit
 credite si creante catre clienti
 reevaluarea portofoliului : modificarile juste ale activelor si pasivelor
 active financiare detinute pana la scadenta
 active privind impozitul current
 active privind impozitul amanat
 dobanzi accumulate si alte active
 active imobilizate detinute pentru vanzare
 profit amanat
 investii in entitatile associate
 investitii imobiliare
29
  active corporale
 imobilizari necorporale
Pasive:
 banca central
 datorii financiare la valoarea justa
 instrumente de acoperire
 sume datorate institutiilor de credit
 datorii catre client
 datoii constituite prin titluri
 reevaluarea speculative a portofoliului
 datoii privind impozitul pe venit
 datorii pivind impozitul amanat
 conturi si alte datorii
 angajamente aferente activelor detinute pentru vanzare
 dispozitii de natura tehnica ale contactelor de asigurare
 dispozitii- prevederi legate de beneficiile angajatilor
 datorii subordinate
 capital : suma de elemente , capitaluri proprii ai interese minoritare
 Capitaluri proprii
 Capital si rezerve: valoarea stocurilor , actiunilor si alte titluri
 Rezerve consolidate:rezultatul reportat, iclusiv impactul modificarilor de
contabilitate
 Castiguri si pierderi recunoscute direct in capitalurile propri
 Rezultatul exercitiului
 Interesele minoritate

Prezentarea contului de profit si pierderi

Contul de "Profit si pierderi" francez se prezinta sub forma de lista si cuprinde:
Cifra de afaceri;
Costul de productie al vanzarilor;
Lucrarile executate de intreprindere pentru sine;
Alte venituri din exploatare;
29
 Consumuri de materiale;
Cheltuieli de personal;
Amortizare si provizioane pentru depreciere;
Alte cheltuieli de exploatare;
Venituri din participatie;
Venituri din alte titluri si imprumuturi acordate, atasate imobilizarilor financiare;
Alte dobanzi si venituri asimilate;
Provizioane pentru deprecierea imobilizarilor financiare si a titlurilor de plasament
ale activului circulant;
Dobanzi si cheltuieli asimilate;
Rezultatul activitatii ordinare;
Venituri extaordinare;
Cheltuieli extraordinare;
Rezultatul extraordinar;
Impozitul asupra rezultatului;
Alte impozite;
Rezultatul exercitiului.

1.3. Modalitatea de evaluare şi prezentare a elementelor din situaţiile financiare.

Dupa nationalizarea din anii 1945-1946 Franta trece la un plan contabil dualist.
Obiectivul Comisiei de Norrnalizare Contabila a fost acela de a stabili o terminologie
comuna, un plan de conturi si modele comune de situatii financiare pentru toate
intreprinderile.
Un rol la fel de important in optiunea pentru planul contabil dualist l-a avut
autoritatea fiscala, dat fiind faptul ca rezultatul fiscal se calcula pe baza datelor din
conturile din Planul contabil general. Controlul fiscal era asadar inlesnit. Caracterul dualist
al PCG 1947 s-a datorat si influentelor unor importanti birocrati care sustineau folosirea
unui plan contabil national ca baza a dezvoltarii statisticilor nationale si a p1anificarii
economice nationale.
Desi in Franta au mai existat modificari ale planului contabil (in anii 1957 si 1982),
circuitul dublu de organizare a contabilitatii a fost pastrat.
29
 In 1957, Consiliul Superior al Contabilitatii a revizuit PCG 1947. Continutul standard
al PCG cuprinde acum: un cadru contabil si o lista de conturi, definitiile termenilor, reguli
de evaluare si masurare si modele de situatii financiare. Influenta PCG este mult mai
extinsa: fiscalitatea se bazeaza pe acest plan, situatiile financiare destinate utilizatorilor
sunt intocmite dupa modelele prevazute in PCG, utilizand definitiile din PCG. Se
abordeaza elemente ale contabilitatii si controlului de gestiune. Datorita faptului ca
informatiile oferite pe baza acestui plan sunt indreptate cu precadere catre necesitatile
statului, organismul care gestioneaza PCG este unul guvemamental, Consiliul National al
Contabilitatii (C.N.C.), infiintat in 1957.
Elementele normalizate plin PCG au fost: situatiile financiare, inclusiv forma si
formatul, Planul de conturi general – sistemul de conturi, denumirea, simbolul, continutul si
functia contabila a conturilor, precum si procesul de organizare a documentelor de
contabilitate, a procedurilor de inregistrare de validare si de control ale inregistrarilor
contabile.
Unele carente, precum nediferentierea PCG pe tipuri de industrii sau nealinierea
fiscalitatii la PCG, au dus la modificari periodice ale planului.
Desi PCG a fost destinat pentru a fi aplicat ca o norma a contabilitatii nationale, s-a
recunoscut ca are, totusi, nevoie de adaptari pentru entitatile si sectoarele de activitate cu
particularitati. S-a tinut astfel seama de diferentele dintre intreprinderile comerciale ale
caror obiective sunt mentinerea capitalului si obtinerea profitului, si organizatiile
nonguvemamentale si sectoarele publice, fars capital social. Pentru a raspunde acestor
necesitati ale economiei, Consiliul National al Contabilitatii a desfasurat o activitate
importants privind aprobarea adaptiirilor Planului contabil general.
Versiunea din 1999 a PCG a fost elaborata de Consiliul National al Contabilitatii, pe
baza regulamentului nr. 99-03 din 29 aplilie 1999 (cu modi ficarile ulterioare) al Comitetului
Reglernentarii Contabile, prezendu-se sub forma unui cod, care cuprinde cinci titluri,
divizate in capitole, sectiuni si subsectiuni.

Titlu I. Obiectul si principiile contabilitatii;

Titlu II. Definitia activelor, pasivelor, veniturilor si cheltuielilor;
Titlu III. Reguli de contabilizare si evaluare;
Titlul IV. Tinerea, structura si functionarea conturilor;
Titlul V. Documentele de baza.
29
 Sprijinindu-se pe conceptul de patrimoniu, Titlul I furnizeaza o definitie a
contabilitatii, ca „sistern de organizare a informatiei financiare care permite culegerea,
clasificarea, inregistrarea de date numerice si prezentarea de situatii care reflecta o
imagine fidela a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatului entitatii la data
inchiderii exercitiului (art. 120-1). Principiile generale pe care se bazeaza aplicarea PCG
sunt: continuitatea exploatarii, conformitatea cu regulile si procedurile in vigoare, aplicate
cu sinceritate, fiind totusi permisa abaterea de la aceste reguli daca redarea unei imagini
fidele impune acest lucru. In acest caz, intreprinderile vor furniza informatii suplimentare in
anexa, relativ la motivele si consecintele unei asemenea abateri.
Prudenta este definita ca evitarea riscului de transferare in viitor a incertitudiriilor
prezente susceptibile sa greveze patrimoniul si rezultatele entitatii. Ultimul principiu
mentionat ca atare este permanenta metodelor, utilizat in scopul asigurarii coerentei
informatiei contabile. Fara a fi mentionat in categoria principiilor, Titlul I prevede
intangibilitatea bilantului deschidere si ca bilantul si contul de rezultate sa aiba la baza
noncompensarea intre active si pasive, respectiv cheltuieli si svenituri.
Este remarcabila consecventa cu care au fost definite activele, pasivele, datoriile,
provizioanelor si pasivelor eventuale. Astfel, articolul-cheie 211 (modificat in 2004)
defineste activul ca „un element identificabil al patrimoniului, avand o valoare economica
pozitiva pentru intreprindere, adica un element care genereaza o resursa pe care entitatea
o controleaza, rezultata din evenimente anterioare si de la care entitatea asteapta
avantaje economice viitoare”. In ceea ce priveste pasivele, articolul 212 deosebeste
pasivul element general –de datorii si provizioane, componente ale pasivului.
Asadar, „un pasiv este un element al patrimoniului, avand o valoare economica
negativa pentru entitate, adica o obligatie a entitatii fata de un tert, obligatie care in mod
probabil sau sigur va provoca o iesire de resurse in beneficiul acelui tert, fara ca entitatea
sa astepte o contraprestatie cel putin echivalenta. O datorie este un pasiv cert, a carui
scadenta si marime sunt stabilite in mod precis”.
Desi terminologia este diferita fata de cea din IAS 37 Provizioane, datorii
contingente si active contingente, definitia provizionului pentru riscuri si cheltuieli se
apropie de cea din standardul relevant: „un pasiv a carui scadenta sau marime nu este
fixata in mod precis”.
Pasivul eventual (datoria contingenta, in traducerea romaneasca a IAS 37) este „fie
o obligatie potentiala a entitatii” dependenta de evenimente viitoare incerte, a caror
aparitie nu depinde integral de entitate, „fie o obligatie a entitatii fata de un tert, obligatie
29
care nu va provoca, in mod probabil sau sigur, o iesire de resurse fara a primi o
contraprestatie cel putin echivalenta.
Titlul al III-lea se refera la evaluarea activelor si pasivelor, inclusiva celor exprimate in
devize, precum si la evaluarea si contabilizarea unor elemente particulare (cheltuielile de
infiintare, prirnele de rambursare, cheltuielile de emisiune a imprumuturilor, subventiile
pentru investitii.). Tot aici se prevad reglementari privind contabilizarea rezultatelor
reevaluarii, ale unor operatiuni financiare specifice cu titluri si la termen si ale contractelor
de constructie.
Alaturi de planul de conturi si instructiunile de functionare a conturilor, Titlul IV
reuneste dispozitii privind organizarea contabilitatii, si anume: inregistrarea cronologica si
conservarea datelor, tinerea jurnalelor si efectuarea inventarului, rolul documentelor
justificative si controlul exactitatii datelor si procedurilor de tratament. Planul de conturi
regrupeaza conturile de bilant in clasele 1-5, conturile de gestiune (de rezultat) in clasele
6-7 si conturile speciale in clasa 8.
Datorita diferentelor de marime si de statut legal intre intreprinderi, cu efecte asupra
structurilor contabile si nevoilor informationale, PCG expune trei niveluri de aplicare a
planului de conturi, alaturi de trei niveluri de elaborare a situatiilor financiare, si anume:
restrans, standard si extins.
Intreprinderile pot trece de la un nivel la altul fara a se incadra in criteriile
specificate, atat global, cat si pentru conturi particulare.
Standish (1998) apreciaza ca efectele PCG asupra contabilitatii financiare si asupra
prezentarii informatiilor in Franta au fost extraordinar de profunde. Inca de la prima
versiune din 1947, PCG a format bazele pentru educarea contabililor (prin instructiunile
privind functionarea conturilor) si pentru extinderea informatiilor derivate din contabilitatea
financiara.
Ca instrument de armonizare, PCG creeaza conditii favorabile pentru comunicarea
intre contabili si utilizatori, reflectata in terminologia contabila si in prezentarea situatiilor
financiare, care au, astfel, un grad de inalt de omogenitate, mult mai mare decat a fost
vreodata cazul in contabilitatea anglo-saxona.
Pe de alta parte, exagerarea importantei aspectelor fiscale si orientarea informatiei
cu precadere catre nevoile contabilitatii nationale constitue limite ale normalizarii prin
PCG.
29
 1.4. Principiile şi politicile contabile specifice

În Franţa, Planul Contabil General constituie documentul fundamental de referinţă

pentru toate întreprinderile industriale şi comerciale, oricare ar fi formele lor juridice,
ramură de activitate şi caracterul lor public sau privat. Ca urmare la lucrările executate de
o comisie instituită de guvernul de la Vichy în anul 1942, a fost elaborat primul Plan
Contabil General din Franţa în anul 1947. Revizuirea sa a dus la adoptarea Planului din
1957 care a fost în vigoare până în anul 1983. O altă revizuire, începută în anul 1970,
avea să conducă la Planul din 1982, care a fost aprobat prin decizia ministerială din 27
aprilie 1982 şi a intrat în vigoare încenând cu 1 ianuarie 1984.

Ghiduri contabile profesionale

Ghidurile profesionale reprezintă prin conţinutul lor lucrări monografice şi
instrumentări privind normele şi reglementările contabile aplicabile la nivelul tipurilor de
entităţi care organizează şi conduc contabilitatea.
Dicţionarele de conversie contabilă se utilizează în operaţia de convertire a datelor
firmei pe sistemul contabil respectiv.
Politicile de contabilitate reprezintă opţiuni privind principiile, fazele de evaluare,
regulile şi procedurile specifice adoptate la nivelul naţional sau nivelul entităţilor contabile
pentru înregistrarea contabilă pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare.
Instituţia normalizării şi armonizării contabile.
Pentru înfăptuirea obiectivelor privind normalizarea, armonizarea, dezvoltarea şi
perfecţionarea contabilităţii este necesară o instituţie a normalizării care să prezinte
credibilitate. În sfera preocupărilor unei asemenea instituţii, intră următoarele misiuni:
■ elaborarea şi menţinerea la zi a cadrului contabil general, a standardelor sau
normelor contabile naţionale, a planului de conturi general şi a dicţionarului de conversie
contabilă. Toate normele contabile elaborate de instituţia normalizării devin obligatorii prin
intervenţia statului, în mod concret, a Ministerului Finanţelor;
■ avizarea doctrinară a tuturor propunerilor legislative şi a reglementărilor juridice în
domeniul contabilităţii;
■ elaborarea de norme destinate a fi omologate, privind normele contabile internaţional
recunoscute.
O instituţie a normalizării contabile, prin natura sa, poate fi de esenţa statală sau
publică, adică o instituţie a statului sau de esenţă pragmatică, adică o instituţie a profesiei
29
contabile şi, în sfârşit, de esenţă mixtă. În acest din urmă caz, statul, de regulă, deleagă
autoritatea normalizării unei instituţii a profesiei contabile, dar în acelaşi timp, prin
intervenţia sa, face obligatorii normele elaborate de organismul profesiei.
In Franta pana la integrarea Directivei a IV-a in dispozitivul de drept contabil
francez, conceptia de contabilitate era pusa in serviciul prioritar al statului. La rolurile sale
traditionale de colector de impozite si de antreprenor, statul francez a mai adaugat unul de
reglementare si planificare in economie. Primii germeni de normalizare mai riguroasa apar
incepand cu 1939 cand statul francez impune tuturor intreprinderilor controlate aceleasi
reguli si tehnici contabile, aceleasi metode de calcul al costurilor de revenire si
reprezentare a conturilor anuale in aceeasi forma. In 1946 se creaza prin decret o comisie
de normalizare a contabilitatii care reuneste reprezentantii tuturor grupurilor interesate.
Lucrarile acestei comisii se finalizeaza printr-un plan contabil aprobat print-o hotarare
ministeriala in septembrie 1947.
Se creaza un "Consiliu superior al contabilitatii" cu misiunea de a proceda la
adaptarea planului, la specificatiile fiecarui sector. In acelasi an "Consiliul superior al
contabilitatii " este inlocuit cu "Consiliul national al contabilitatii", organismul care
reglementeaza si astazi normalizarea contabila franceza.
Celor trei categorii de venituri si cheltuieli le corespund cele trei niveluri de analiza:
a) Exploatare;
b) Financiar;
c) Exceptional.

Particularitati ale contabilitatii franceze

1.Variatia stocului in contabilitatea franceza beneficiaza de un cont de variatie a stocurilor
si in cazul cheltuielilor (cumparari= variatia stocurilor=consum).
2. Paralelismul intre cheltuielile privind amortizarile si provizioanele si "Veniturile din
amortizari" si provizioane care faciliteaza munca de analiza, in special in privinta intocmirii
si utilizarii tabloului de finantare.
3. Conservarea maximala a fluxurilor exercitiului in scopul facilitarii analizei performantelor
intreprinderii si analizei financiare.
4. Cifra de afaceri reprezinta suma dintre vanzarile de marfuri si vanzarile de produse
fabricate sau/si de servicii. Daca la cifra de afaceri se adauga productia stocata si
productia imobilizata se obtine productia economica bruta.
5. Calculul soldurilor intermediare de gestiune se face dupa cum urmeaza:
29
  Marja comerciala este calculata ca diferenta intre vanzarile de marfuri si costul de
cumparare al marfurilor.
 Productia exercitiului reprezinta suma algebrica intre productia vanduta, productia
stocata si productia imobilizata.
 Valoarea adaugata reprezinta cresterea de valoare pe care intreprinderea o aduce
bunurilor si serviciilor provenite de la terti. Poate fi determinata atat prin metoda
substractiva cat si prin metoda aditiva.
 Excedentul (sau insuficienta) bruta din exploatare este egal cu rezultatul economic
independent de politicile financiare si de amortizare ale intreprinderii inaintea rezultatului
exceptional si inaintea impozitarii profitului. Excedentul este egal cu valoarea adaugata +
subventii din exploatare- impozite, taxe si varsaminte asimilate-cheltuieli de personal.
Diversitatea sistemelor contabile in lume este un fapt usor de constatat. Evolutia
economica marcata de internationalizarea pietelor si de activitatea intreprinderilor, mai
ales cresterea investitiei internationale directe, va determina tot mai mult natiunile sa
incerce apropierea sistemelor lor contabile.
Aceasta apropiere este ceruta deja cu insistenta de investitorii internationali, care
vor sa poata compara, garantat si dupa criterii echivalente, oportunitatile plasarii
capitalului. Mai multe studii comparative au aratat ca, dupa metodele folosite de la o tara
la alta, rezultatele aceleiasi intreprinderi erau sensibil diferite. De asemenea, se vrea
respectarea egalitatii in concurenta, pentru ca toate societatile sa cunoasca deopotriva o
tratare echitabila, fiind supuse acelorasi reguli de publicare a informatiilor financiare.
Grupul de experti constituit de ONU in 1982 estimeaza ca de multe ori, normele
intocmite de tarile anglo-saxone sunt formulate in scopul de a fi usor acceptate de oamenii
de afaceri, dar neglijeaza nevoile altor utilizatori.
Matricea contabilitatilor anglo-saxone este cadrul contabil conceptual. El este un
sistem coerent de obiective si de principii fundamentale, legate intre ele, susceptibile sa
conduca la formularea de norme solide si sa indice natura, rolul si limitele contabilitatii
financiare si a situatiilor financiare.
Avantajele cadrului general sunt reprezentate de faptul ca tine locul unei teorii
generale a contabilitatii, din care sunt deduse normele contabile; reprezinta un ghid
profesional, care agreaza si incurajeaza diversitatea, fara a crea anarhie. De asemenea,
profesia contabila este aparata impotriva ingerintelor statului, atat in ceea ce priveste
normalizarea, cat si din perspectiva poluarii fiscale a informatiilor contabile.
29
 Alte avantaje ar fi cresterea comparabilitatii in timp si spatiu a situatiilor financiare,
cresterea relevantei si gradului de intelegere a informatiilor, importanta rationamentului
profesional in intocmirea situatiilor financiare, referential pentru rezolvarea cazurilor
speciale, inca nenormate.
In Franta, in comparatie cu sistemul contabil englez exista trei niveluri de taxa:
taxa normala de 18,6 % ;
taxa speciala de 2,1 %, aplicabila medicamentelor ;
taxa redusa de 5,5 %, care vizeaza produsele alimentare, presa si produsele utilizate in
agricultura.
In sistemul contabil englez, exista doua modele de bilant, unul lista (vertical) si
celalalt cont (orizontal).
Analizand cele doua bilanturi, constatam ca cel care apartine sistemului contabil
francez prezinta o serie de avantaje, deoarece posturile bilantiere sunt prezentate mai
detaliat. Acest bilant prezinta mai multe informatii creditorilor si altor persoane interesate
de situatia financiara a societatii cu privire la, imprumuturile obligatare, imprumuturile si
datoriile fata de institutiile de credit, imprumuturile si datoriile diverse, datoriile fata de
furnizori, datoriile fiscale si sociale, diferentele de conversie.
In sistemul contabil francez, contul de rezultate prezinta o analiza pe trei niveluri:
1. Elemente de exploatare;
2. Elemente financiare;
3. Elemente exceptionale.
Tot aici anexa furnizeaza elemente cu privire la informatiile numerice sau aprecierile de
natura calitativa. Aceasta mai ofera informatii cu privire la:
1. Regulile si metodele contabile;
2. Complementele de informatii referitoare la bilant;
3. Complementele de informatii referitoare la contul de rezultate;
4. Alte elemente informationale
Sistemul contabil francez este unul riguros, avand sarcini bine delimitate si utilizeaza un
sistem de conturi distinct.
29
 Capitolul 2. Prezentarea situaţiilor financiare

2.1. Modalitatea de întocmire şi structura situaţiilor financiare potrivit

reglementărilor din România.

Situaţiile financiare în România se întocmesc în moneda naţională, respectiv în lei

(ron), fără subdiviziuni ale leului. Pentru necesităţi proprii de informare şi la solicitarea
unor organisme internaţionale se pot întocmi situaţii financiare şi într-o altă monedă.
Situaţiile financiare anuale se întocmesc pe modelele aprobate prin Ordinul ministrului
finanţelor publice nr. 616/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind
întocmirea, semnarea, depunerea, componenţa şi modul de completare a situaţiilor
financiare trimestriale ale instituţiilor publice..
Formularele actualizate ce compun situaţiile financiare sunt afişate pe site-ul
Ministerului Economiei şi Finanţelor: www. mfinanţe.ro/legislaţie/reglementări contabile.
În România situaţiile financiare se înregistrează trimestrial – bilanţ, contul de
rezultat patrimonial, situaţia fluxurilor de trezorerie, conturi de execuţie bugetară şi anexe
la situaţiile financiare, ce includ politici contabile şi note explicative – se întocmesc pe
modelele aprobate prin  Ordinul MFP nr. 629/2009 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind întocmirea şi depunerea situaţiilor financiare trimestriale ale
instituţiilor publice, precum şi a unor raportări financiare lunare în anul 2009, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 şi 242 bis din 10 aprilie 2009.

Termenul de depunere la Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia generală de

metodologie contabilă instituţii publice - a situaţiilor financiare prevăzute la art. 36 alin. (5)
din Legea nr. 82/1991, republicată, la finele trimestrului I 2010 este 17 mai 2010. Pentru
trimestrele II şi III, termenul este 16 august, respectiv 15 noiembrie 2010.

Ordinul mai face şi alte precizări în legătură cu completarea şi trimiterea situaţiilor

financiare, precum şi legat de sancţiunile în caz de neîndeplinire a obligaţiilor legale, la
termenele stabilite.

În România, acestea sunt definite în Reglementările contabile conforme cu

directivele europene, vizează următoarele principii: 1) continuarea activităţii, 2)
permanenţei metodelor, 3) prudenţei, 4) independenţei exerciţiului, 5) evaluării separate a
29
elementelor de activ şi de datorii, 6) intangibilităţii, 7) ne compensării, 8) prelevantei
economicului asupra juridicului, 9) pragului de semnificaţie.
 Acestora li se adaugă patru caracteristici calitative pe care trebuie să le aibă
informaţiile Contabile. Toate acestea sunt considerate şi norme de conduită ale
profesionistului contabil, deci principii ale deontologiei contabile.
În România Exerciţiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite
situaţiile financiare anuale şi, de regulă, coincide cu anul calendaristic.
· Durata exerciţiului financiar este de 12 luni.
· Exerciţiul financiar poate fi diferit de anul calendaristic:
   a) pentru sucursalele cu sediul în România, care aparţin unei persoane juridice
străine, cu excepţia instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare, definite potrivit
legii, înscrise în Registrul general, entităţilor autorizate, reglementate şi supravegheate de
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, societăţilor de asigurare, asigurare-reasigurare şi
de reasigurare, entităţilor autorizate, reglementate şi supravegheate de Comisia de
Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, dacă exerciţiul financiar diferă pentru
societate;
   b) pentru filialele consolidate ale societăţii-mamă, precum şi pentru filialele filialelor,
cu excepţia instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare, definite potrivit legii,
înscrise în Registrul general, entităţilor autorizate, reglementate şi supravegheate de
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, societăţilor de asigurare, asigurare-reasigurare şi
de reasigurare, entităţilor autorizate, reglementate şi supravegheate de Comisia de
Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, dacă exerciţiul financiar diferă pentru
societatea-mamă.
· Exerciţiul financiar al unităţilor nou-înfiinţate începe la data înfiinţării, potrivit legii.
· Exerciţiul financiar al unei persoane juridice care se lichidează începe la data
încheierii exerciţiului financiar anterior şi se încheie în ziua precedentă datei când începe
lichidarea. Perioada de lichidare este considerată un exerciţiu financiar, indiferent de
durata sa.
· Exerciţiul financiar pentru instituţiile publice este anul bugetar.
  Conform  Art. 28. Din legea contabilităţi aplicate în România rezultă următoarele:
(1) Persoanele prevăzute la art. 1 au obligaţia să întocmească situaţii financiare
anuale, inclusiv în situaţia fuziunii, divizării sau încetării activităţii acestora, în condiţiile
legii.
29
     (2) Ministerul Economiei şi Finanţelor poate stabili întocmirea şi depunerea la unităţile
teritoriale ale Ministerului Economiei şi Finanţelor a situaţiilor financiare sau a unor
raportări contabile şi la alte perioade decât anual, în cadrul exerciţiului financiar.
    (3) Pentru persoanele juridice care aplică Standardele internaţionale de raportare
financiară (IFRS), situaţiile financiare au componentele prevăzute de aceste standarde.
    (4) Persoanele juridice care aplică reglementările contabile conforme cu directivele
europene întocmesc situaţii financiare anuale, care au componentele prevăzute de
reglementările contabile aplicabile.
    (5) Categoriile de persoane juridice care aplică reglementările contabile conforme cu
directivele europene şi/sau Standardele internaţionale de raportare financiară (IFRS) se
stabilesc prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor.
    (6) Pentru persoanele juridice fără scop patrimonial situaţiile financiare anuale se
compun din bilanţ, contul rezultatului exerciţiului, politici contabile şi note explicative.
    (7) Situaţiile financiare anuale constituie un tot unitar şi sunt însoţite de raportul
administratorilor.
    (8) Pentru sucursalele din România ale instituţiilor de credit şi ale altor instituţii
financiare cu sediul în străinătate, instituţiile prevăzute la art. 4 alin. (3) stabilesc conţinutul
situaţiilor financiare anuale care trebuie publicate de aceste sucursale. Instituţiile
respective stabilesc şi cerinţele referitoare la informaţiile privind activitatea proprie a
sucursalelor, care trebuie publicate de sucursalele respective în situaţia în care acestea
nu sunt obligate să publice situaţii financiare anuale referitoare la activitatea proprie.
    (9) Instituţiile publice întocmesc situaţii financiare trimestriale şi anuale, conform
normelor elaborate de Ministerul Economiei şi Finanţelor.
   Situaţiile financiare anuale vor fi însoţite de raportul administratorilor, raportul de audit
sau raportul comisiei de cenzori, după caz, şi de propunerea de distribuire a profitului sau
de acoperire a pierderii contabile.
  Situaţiile financiare anuale vor fi însoţite de o declaraţie scrisă a persoanelor prevăzute
la art. 10 alin. (1) prin care îşi asumă răspunderea pentru întocmirea situaţiilor financiare
anuale şi confirmă că:
   a) politicile contabile utilizate la întocmirea situaţiilor financiare anuale sunt în
conformitate cu reglementările contabile aplicabile;
   b) situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei
financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată;
29
     Obiectivul situaţiilor financiare anuale consolidate este de a oferi o imagine fidelă a
poziţiei financiare, performanţei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea
grupului, potrivit reglementărilor contabile aplicabile.
Situaţiile financiare anuale consolidate constituie un tot unitar şi se întocmesc în
termen de 8 luni de la încheierea exerciţiului financiar al societăţii-mamă. Acestea
cuprind : bilanţ, cont de profit şi pierdere, respectiv contul de execuţie pentru instituţiile
publice, anexe şi raportul de gestiune , respectiv informaţii referitoare la activitatea
grupului, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, şi note explicative la situaţiile
financiare anuale consolidate.
Structurile bilanţului legate în mod direct de evaluarea poziţiei financiare sunt:
activele, datoriile şi capitalul propriu. Structurile contului de profit şi pierdere, legate în mod
direct de evaluarea performanţei sunt veniturile şi cheltuielile».
Reglementările contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, aprobate
prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 306/2002, prevăd în capitolul II forma şi
conţinutul situaţiilor financiare anuale simplificate, secţiunea 1. STRUCTURA
SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE SIMPLIFICATE, următoarele:
Situaţiile financiare anuale simplificate cuprind:
a). bilanţ;
b). cont de profit şi pierdere;
c). politici contabile şi note explicative.
Prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor pot fi stabilite şi alte cazuri în care
situaţiile financiare anuale sunt supuse auditului financiar.
Persoanele juridice care organizează contabilitatea în partidă dublă trebuie să
publice, potrivit prevederilor legale, situaţiile financiare anuale. Fac obiectul publicării
situaţiile financiare anuale, raportul administratorilor şi raportul de audit sau raportul
comisiei de cenzori, după caz. Aceste prevederi se aplică şi sucursalelor înregistrate în
România care aparţin unor persoane juridice cu sediul în străinătate, precum şi
societăţilor-mamă care întocmesc situaţii financiare anuale consolidate.
Conform legislaţiei naţionale, contul de profit şi pierdere cuprinde toate veniturile şi
cheltuielile exerciţiului financiar, grupate după natura lor, dispuse alternativ (venituri şi apoi
cheltuieli în cadrul fiecărei activităţi, cu stabilirea rezultatului pe fiecare activitate), precum
şi rezultatul exerciţiului
29
       Termenele pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale sunt următoarele:
   a) pentru societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome,
institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, 150 de zile de la încheierea exerciţiului
financiar;
   b) pentru celelalte persoane prevăzute la art. 1, 120 de zile de la încheierea
exerciţiului financiar.
   Termenele pentru depunerea situaţiilor financiare anuale la unităţile teritoriale ale
Ministerului Economiei şi Finanţelor sunt:
   a) 150 de zile de la încheierea exerciţiului financiar, pentru persoanele prevăzute la
alin. (1) lit. a), cu excepţia societăţilor comerciale;
   b) 120 de zile de la încheierea exerciţiului financiar, pentru persoanele prevăzute la
alin. (1) lit. b).
Persoanele care de la constituire nu au desfăşurat activitate, cu excepţia
societăţilor comerciale, precum şi cele aflate în lichidare, potrivit legii, vor depune o
declaraţie în acest sens, în termen de 60 de zile de la încheierea exerciţiului financiar, la
unităţile teritoriale ale Ministerului Economiei şi Finanţelor.
Instituţiile publice şi celelalte persoane juridice, ai căror conducători au calitatea de
ordonator de credite, depun un exemplar din situaţiile financiare trimestriale şi anuale la
organul ierarhic superior, la termenele stabilite de acesta.
    Autorităţile publice, ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei
publice centrale, instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, ai căror
conducători au calitatea de ordonator principal de credite, precum şi direcţiile generale ale
finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, pentru situaţiile financiare
centralizate pe ansamblul judeţului şi al municipiului Bucureşti privind execuţia bugetelor
prevăzute la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu
modificările şi completările ulterioare, depun la Ministerul Economiei şi Finanţelor un
exemplar din situaţiile financiare trimestriale şi anuale, potrivit normelor emise de acesta,
la următoarele termene:
   a) în termen de 60 de zile de la încheierea exerciţiului financiar;
   b) în termen de 45 de zile de la încheierea trimestrului de referinţă.
Pentru asigurarea informaţiilor destinate sistemului instituţional al statului,
societăţile comerciale depun la unităţile teritoriale ale Ministerului Economiei şi Finanţelor
o raportare anuală, al cărei conţinut se stabileşte prin ordin al ministrului economiei şi
finanţelor.
29
 Raportarea anuală se depune la unităţile teritoriale ale Ministerului Economiei şi
Finanţelor, în termen de 150 de zile de la încheierea exerciţiului financiar, însoţită de
dovada predării situaţiilor financiare anuale la oficiul registrului comerţului, pentru
publicare.

2.2 Modalitatea de întocmire şi structura situaţiilor financiare potrivit

reglementărilor din statul Franta

Situaţia financiară a unei societăţi reprezintă o sursă importantă de informaţii

atunci când iau decizii financiare de politică. Evaluare, printre altele, este o declaraţie
financiare care arată valoarea financiară a unei societăţi la o anumită dată.
Situaţiile financiare ale bilanţului sunt definite de activele şi pasivele societăţii.
În activul, există activele pe termen scurt (de exemplu, stocul de afaceri) şi activele (pe
termen lung, ex: clădiri, vehicule.). În timp ce partea de pasiv, dar cu datorii pe termen
scurt (de exemplu, datorie la furnizori), pe termen lung (de exemplu, împrumut luat de
peste 10 ani) şi de capital (activele proprietarilor şi acţionarilor ). Regulă generală din tabla
statului echilibrul financiar este acela ca activele trebuie să fie egal întotdeauna pasivele
plus orice capitaluri proprii.
Contul de profit, aceasta reprezintă situaţia financiară care evidenţiază
performanţele companiei printr-o perioadă de timp (de obicei un an). Aproape, este
calcularea profiturilor nete determinate de veniturile scad cheltuielile companiei.
Principala utilizare a o situaţie financiară este folosită pentru a compara în timp
performanţa companiei faţă de performanţele sale din trecut, dar, de asemenea, în ceea
ce priveşte societăţile externe. Mai mult decât atât, există o selecţie largă de raporturi
folosite pentru a rezuma de caracteristicile specifice ale situaţiei financiare a companiei.
Pe scurt, toate aceste date pot fi colectate prin întocmirea situaţiilor financiare diferite.
Autoritatea de contabilitate elaborează şi transmite rapoartele financiare din
cadrul autorităţii de contabilitate trebuie să întocmească şi să distribuie rapoarte financiare
în cadrul următoarele termene:
 Rapoartele zilnice se livrează în ziua următoare.
 Rapoartele de "cinci zile" sunt emis în termen de 2 zile de la sfârşitul celor cinci zile
29
  Săptămânale şi rapoarte de "zece zile" se emite în termen de 3 zile de la sfârşitul
de
săptămână sau zece zile.
 Rapoarte lunare şi trimestriale se fi livrate în termen de 15 zile cu excepţia cazului
în întârziere s-a realizat respectând prevederile de stat.
 Raportul semestrial este emis în termen de 30 zile de la sfârşitul a rapoartelor.

2.3. Analiza comparativă (din punct de vedere teoretic) a situaţiilor financiare

din cele două state.

În prezent, pe plan mondial, se utilizează două sisteme de contabilitate, cel francez

şi cel anglo-saxon, respectiv două referenţiale internaţionale, cel emis de IASB si cel emis
de FASB, înregistrându-se o evidentă tendinţă de armonizare a acestora. Prin urmare, se
utilizează tot mai des alte referenţiale decât cele naţionale în elaborarea situaţiilor
financiare. De exemplu, multe din întreprinderile mari franceze aplică normele americane
US GAAP pentru elaborarea situaţiilor financiare, iar altele (nu numai din Franţa) prezintă
atât situaţii financiare conforme cu reglementările naţionale cât şi situaţii financiare
conforme cu principiile general acceptate de către Statele Unite ale Americii (denumite US
GAAP).
Companiile, întreprinderile, instituţiile, societăţile de orice fel şi mărime, persoanele
juridice din întreaga lume întocmesc „conturi” şi situaţii financiare pentru a fi prezentate
utilizatorilor de informaţii, proprietarilor, controlorilor, administratorilor, organelor fiscale,
după o metodologie unică - iar aceasta este contabilitatea. Deciziile economice care sunt
luate de utilizatorii situaţiilor financiare necesită evaluarea capacităţii unei instituţii de a
genera numerar sau echivalente ale numerarului şi a perioadei şi siguranţei generării lor.
Pentru a satisface nevoile de informare privind poziţia, performanţa şi gestionarea
economică a oricărei entităţi, se impune ca necesitate, sintetizarea periodică a activităţii
entităţii şi supunerea acesteia unei analize de fond prin intermediul situaţiilor financiare.
Prin urmare, situaţiile financiare se întocmesc la sfârşitul unei anumite perioade de
referinţă.
În România, exerciţiul financiar/bugetar coincide cu anul calendaristic, respectiv
începe la 1 ianuarie sau la data înfiinţării entităţii şi se încheie la 31 decembrie, sau la data
desfiinţării (dizolvării) acesteia. Prin urmare, nicio entitate din România nu are dreptul de a
29
alege o altă perioadă de referinţă, aceasta fiind strict reglementată prin Legea
contabilităţii.
În schimb, în Franta – ca exponent al libertăţii absolute, contabilitatea permite
tuturor entităţilor să-şi aleagă momentul de închidere a anului fiscal atâta timp cât
perioada raportată în situaţiile financiare reprezintă aproximativ un an calendaristic şi este
constantă de la un an la altul. Având posibilitatea alegerii perioadei de referinţă, tot mai
multe companii franceze optează pentru închiderea anului contabil (fiscal) în acele
momente care corespund unui punct din ciclul lor anual de activitate, respectiv atunci când
stocurile şi activitatea lor înregistrează nivelul cel mai scăzut.
Avantajele principale al acestei alegeri constau în reducerea timpului şi efortului
necesare elaborării situaţiilor financiare. Spre exemplu, alegând ca perioadă de referinţă
sfârşitul lunii ianuarie, perioadă ce coincide cu lichidarea stocurilor la preţ redus,
companiile pot inventaria mult mai ieftin şi rapid stocurile, iar managerii acestora pot
acorda mai mult timp operaţiunilor privind prelucrarea informaţiilor contabile întrucât nu
mai sunt atât de solicitaţi de conducerea activităţii de bază a entităţii. Există şi companii
care nu încheie anul fiscal în aceeaşi dată în fiecare an întrucât acesta (anul fiscal)
cuprinde un anumit număr de zile sau de săptămâni, iar altele aleg ca dată de închidere a
anului fiscal o anumită zi din săptămâna cea mai apropiată de o anumită dată (spre
exemplu, ultima duminică din luna septembrie a fiecărui an, etc.).
Forma, structura şi conţinutul situaţiilor financiare întocmite de entităţile din
România sunt legiferate de Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3055 din 29.10.2009
pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene. Forma
situaţiilor financiare întocmite conform acestei reglementări este cea verticală, formă ce
este de altfel preferată nu numai în UE cât şi în SUA. Există însă şi state europene care
adoptă formatul orizontal al bilanţului ca şi componentă a situaţiilor financiare, precum
Germania şi Italia, însă utilizează doar formatul vertical pentru contul de profit şi pierdere
(altă componentă importantă a situaţiilor financiare). În consecinţă, forma situaţiilor
financiare întocmite conform legislaţiei naţionale nu diferă de forma situaţiilor financiare
întocmite conform normelor US GAAP.
29
 Capitolul 3. Prezentarea societăţilor comerciale

3.1. Prezentarea S.C. din România

ROULEAU-GUICHARD ROUMANIE SRL

Date de identificare pentru ROULEAU-GUICHARD ROUMANIE SRL

Codul de identificare fiscala: 13421834

Nr. inreg. Registrul Comertului: J8/597/2001

Domeniul principal de activitate al ROULEAU-GUICHARD ROUMANIE SRL

CAEN: Fabricarea de articole de lenjerie de corp

Date de contact pentru ROULEAU-GUICHARD ROUMANIE SRL

Adresa: MUNICIPIUL SÃCELE, Judet: Brasov

Indicatori din Bilant ai

ROULEAU-
2005 2006 2007 2008 2009
GUICHARD
ROUMANIE SRL
Total active
44.509.987 46.153.762 48.507.888 45.179.744 41.797.208
imobilizate
Total active circulante 19.755.695 26.997.173 28.675.900 17.735.336 25.250.767
Stocuri 10.936.632 13.084.053 14.757.360 13.447.143 10.366.647
Casa si conturi N/A 1.810.292 1.184.272 1.135.651 2.846.515
Creante 6.665.487 12.102.828 12.734.268 3.152.542 12.037.605
Capitaluri total N/A 967.642 N/A N/A 11.884.468
Capital social 3.204 3.204 3.204 3.204 19.929.204
Provizioane N/A N/A N/A N/A N/A
Datorii total 70.165.806 72.375.501 84.249.191 69.209.596 55.375.837
* Valori exprimate in mii Lei.
Indicatori din Contul
de Profit si Pierdere ai
ROULEAU- 2005 2006 2007 2008 2009
GUICHARD
ROUMANIE SRL
Cifra de afaceri 58.308.913 55.024.461 59.853.351 55.027.906 60.527.570
Total venituri 64.543.189 63.538.452 63.757.414 74.397.902 86.381.709
Total cheltuieli 65.655.578 56.537.579 73.070.242 73.470.223 86.991.067
Profit brut -1.112.389 7.000.873 -9.312.828 927.679 -609.358
Profit net -1.112.389 6.638.856 -9.312.828 927.679 -624.025
29
Numar salariati 282 766 865 759 748
* Valori exprimate in mii Lei.
Indicatori Derivati din
Bilant pentru ROULEAU-
2005 2006 2007 2008 2009
GUICHARD ROUMANIE
SRL
Total datorii / capitaluri
- 74,7957 - - 4,6595
proprii
Total datorii / total active 1,5764 1,5681 1,7368 1,5319 1,3249
Capitaluri proprii / total
- 0,0210 - - 0,2843
active
Indicatori de Profitabilitate ai
ROULEAU-GUICHARD ROUMANIE 2005 2006 2007 2008 2009
SRL
Marja de profit brut (%) -1,9078 12,7232 -15,5594 1,6858 -1,0067
Marja de profit net (%) -1,9078 12,0653 -15,5594 1,6858 -1,0310
Rentabilitatea capitalului propriu
18,8537 902,8329 131,8089 -14,7379 -5,2206
inainte de impozitare
Rentabilitatea capitalului propriu dupa
18,8537 856,1471 131,8089 -14,7379 -5,3463
impozitare
Indicatori de Eficienta a Activitatii
Operationale ai ROULEAU- 2005 2006 2007 2008 2009
GUICHARD ROUMANIE SRL
Viteza rotatie stocuri (zile) 68,4607 86,7919 89,9939 89,1949 62,5141
Viteza incasari creante (zile; corectat
35,0625 67,4648 65,2576 17,5721 61,0004
cu TVA - 19%)
Viteza de rotatie total active (nr de ori) 1,5764 1,5681 1,7368 1,5319 1,3249
Nota: La data de 1 iulie 2005, moneda nationala a Romaniei, leul, a fost denominata astfel
incat 10,000 lei vechi sunt preschimbati pentru 1 leu nou (RON).

29
Legenda:

Linia mov: imparte rezultatele companiilor in doua jumatati: superioara si inferioara;

Linia verde: imparte companiile din jumatatea superioara in doua quartile: "quartilul
superior" si "quartilul inferior"
Linia rosie: imparte companiile din jumatatea inferioara in doua quartile: "quartilul
superior" si "quartilul inferior"
Fundalul alb: reprezinta jumatatea superioara a fiecarui "quartil";

Acest raport financiar pentru ROULEAU-GUICHARD ROUMANIE SRL contine informatii

primare obtinute din surse oficiale. Responsabilitatea pentru acest profil de companie
apartine exclusiv acestor surse.

3.2. Prezentarea S.C. din Franta

SNC Guichard Production et CIE

Date de identificare pentru SNC Guichard Production et CIE

Data crearii : 01 ianuarie 1979

29
Forma juridica: societate in nume colectiv

Capital social : 3 060 000 Euro

Domeniul principal de activitate al SNC Guichard Production et CIE

NAF: 1414Z - Fabricarea de articole de lenjerie de corp

Date de contact pentru ROULEAU-GUICHARD ROUMANIE SRL

Adresa: 39 Avenue Larrieu Thibaud , 31100 Toulouse, France

Rouleau-Guichard S.A. este un holding. Prin intermediul filialelor sale, compania este
implicată în producţia şi distribuţia de produse textile şi de îmbrăcăminte .
În textile, SNC Guichard Productie, produce lenjerie pentru bărbaţi şi alte articole de
îmbrăcăminte şi acţionează ca un subcontractor pentru SA Etablissements Guichard & Cie,
care este responsabil de marketing pentru articole de îmbrăcăminte pentru mulţi
comercianţi cu amănuntul francezi si nu numai. Alte articole de îmbrăcăminte produse
include lenjerie pentru femei, body bebe,t-shirt, camasi.

Actif du bilan 2009

Amortissements -
Brut Net
  Provisions
A
Capital Souscrit Non Appelé (I) 0 0
A
ACTIF IMMOBILISÉ (II)
Immobilisations Incorporelles
Frais d'établissement AB 0 AC 0 0
Frais de développement CX 0 AE 0 0
Concessions, brevets et droits
AF 200 343 AG 152 972 47 371
similaires
Fonds commercial AH 640 286 AI 640 286 640 286
Autres immobilisations incorporelles AJ 0 AK 0 0
Avances et acomptes AL 0 AM 0 0
Immobilisations Corporelles
Terrains AN 479 313 AO 0 479 313
3 214 83
Constructions AP AQ 2 976 791 238 047
8
Installations techniques, matériel et 1 673 10
AR AS 1 571 111 101 991
outillage industriels 2
2 270 51
Autres immobilisations corporelles AT AU 2 029 116 241 398
4
Immobilisations en cours AV 0 AW 0 0
Avances et acomptes AX 0 AY 0 0
Immobilisations Financières
29
Participations évaluées selon la
CS 0 CT 0 0
méthode de mise en équivalence
Autres participations CU 14 CV 0 14
Créances rattachées à des
BB 0 BC 0 0
participations
Autres titres immobilisés BD 0 BE 0 0
Prêts BF 24 453 BG 0 24 453
Autres immobilisations financières BH 77 601 BI 0 77 601
TOTAL (II) BJ 8 580 464 BK 7 370 276 1 210 188
Stocks
Matières premières, approvisionnements BL 36 091 BM 0 36 091
En cours de production de biens BN 0 BO 0 0
En cours de production de services BP 0 BQ 0 0
Produits intermédiaires et finis BR 6 011 493 BS 0 6 011 493
Marchandises BT 0 BU 0 0

Avances et acomptes versés sur

BV 0 BW 0 0
commandes
Créances
48 05
Clients et comptes rattachés BX 10 271 228 BY 10 223 178
0
Autres créances BZ 3 002 790 CA 0 3 002 790
Capital souscrit et appelé, non versé CB 0 CC 0 0
Divers
Valeurs mobilières de placement CD 0 CE 0 0
Disponibilités CF 1 568 CG 0 1 568

Charges constatées d'avance CH 10 541 CI 0 10 541

C
TOTAL (III) CJ 19 333 711 48 050 19 285 661
K
Frais d'émission d'emprunt à étaler (IV) CW 0 0
Primes de remboursement des obligations (V) CM 0 0
Écarts de conversion actif (VI) CN 19 178 19 178
7 418 32
TOTAL GÉNÉRAL (I à VI) CO 27 933 352 1A 20 515 026
6
Part à moins d'un an (CP) des immobilisations financières nettes /
CP 0 CR 0
Part à plus d'un an (CR)
29
3.3. Analiza comparativă a situaţiilor financiare şi a raportărilor financiar
– contabile din cele două state.

Scopul general al situatiilor financiare este acela de a oferi o imagine fidela a

rezultatelor, a pozitiei financiare a societatii SC ROULEAU GUICHARD ROUMANIE SRL
la sfârsitul exercitiului financiar oferind informatii utile unei categorii largi de utilizatori.
In functie de natura si dimensiunea evenimentelor ce au loc intre data bilantului si
data la care sunt semnate situatiile financiare, tranzactiile pot fi incluse sau prezentate in
notele la situatiile financiare.
Obiectivul situatiilor financiare va fi acela de a furniza informatii despre:
→ pozitia financiara (resurse economice, structura de finantare, repartizarea
profitului, fluxuri de lichiditati, venituri);
→ performanta;
→ fluxurile de numerar ale unei intreprinderi.
Informatiile care prezinta o importanta deosebita pentru utilizatori sunt identificate in
Cadrul general pentru pregatirea si prezentarea situatiilor financiare si se refera la:
→ active= resurse controlate de intreprindere ca rezultat al unor evenimente
trecute si de la care se asteapta sa genereze beneficii economice viitoare pentru
intreprindere;
→ datoriile= obligatii actuale ale intreprinderilor ce decurg din evenimente trecute si
prin decontarea carora se asteapta sa rezulte o iesire de resurse care
incorporeaza beneficii economice;
→ capitalul propriu= interesul rezidual al actionarilor, in activele unei intreprinderi,
dupa deducerea tuturor datoriilor sale;
→ veniturile= cresteri ale beneficiilor economice, inregistrate pe parcursul
perioadei contabile, sub forma de intrari sau cresteri ale activelor ori descresteri
ale datoriilor;
→ cheltuielile= diminuari ale beneficiilor economice, inregistrate pe parcursul
perioadei contabile, sub forma de iesiri sau diminuari ale datoriilor.
Utilizatorii informatiilor sunt interesati sa cunoasca aceste aspecte, deoarece deciziile pe
care le vor lua cu privire la societatea in cauza sunt afectate de acestea.
29
 Profit brut 927,679
Pierdere brut 0
Pierderea neta 0
Datorii Total 69,209,596
Cheltuieli totale 73,470,223
Venituri totale 74,397,902
Active imobilizate TOTAL 45,179,744
Active circulante TOTAL 17,735,336
Stocuri 13,447,143
Disponibilitati banesti / Casa si conturi la
banci 0
Creante 3,152.542
Cheltuieli in avans 156,791
Venituri in avans 0
Capitaluri -6,137,725
Patrimoniul regiei 0
Patrimoniul public 0
Provizioane pentru riscuri si cheltuieli 0
Capital social subscris si varsat 3,204
Salariati 759 angajati
Tipul de activitate, conform clasificarii
CAEN din :  
Fabricarea de articole de lenjerie de corp  

Ca si pentru societatea din Romania, situatiile financiare ale SNC Guichard

Production et CIE prezinta pozitia financiara a companiei (resurse economice,
structura de finantare, repartizarea profitului, fluxuri de lichiditati,
venituri);performanta acesteia si fluxurile de numerar ale intreprinderii.

Bilan Actif

Capital souscrit non appelé 0

Actif immobilisé net 1 210 188
 Immobilisations incorporelles 687 657
 Immobilisations corporelles 1 060 749
 Immobilisations Financières 102 068
Actif net circulant 19 285 661
 Stocks 6 047 584
 Avances et acomptes versés 0
 Créances 13 236 509
 Placements + disponibilités 1 568
 Charges constatées d'avance 0
29
Comptes de régularisation 19 178
Actif total 20 515 026

Bilan Pas
Capitaux propres 8 293 375
Capital social 8 881 065
Autres fonds propres 0
Provisions pour risques et charges 161 178
Dettes 12 060 472
 Financières 5 823 366
 Avances et acomptes reçus 0
 Fournisseurs 5 425 528
 Fiscales et sociales 717 886
 Autres dettes (dont dettes sur immobilisations) 93 692
Comptes de régularisation 0
Passif total 20 515 026

29