Optimizarea Proiectarii Unui Generator S PDF

TEZA DE DOCTORAT
Conducător ştiinţific:
Prof. univ. dr. ing. Aurel CÂMPEANU
Doctorand:
Ing. Elisabeta ERINA (SPUNEI)
Craiova
2012
OPTIMIZAREA PROIECTĂRII UNUI GENERATOR

SINCRON CE ECHIPEAZĂ O
MICROHIDROCENTRALĂ
Conducător ştiinţific:
Prof. univ. dr. ing. Aurel CÂMPEANU
Craiova
2012
2
CUVÂNT ÎNAINTE
Cu siguranţă toţi, care au trecut printr-o etapă de pregătire superioară, au constatat că cel mai greu este să
exprimi în cuvinte puţine, multe gânduri, multe trăiri, mulţumiri aduse semenilor care au avut o contribuţie, mai
mare sau mai mică, asupra definitivării unei lucrări ce încheie această pregătire.
Ideea realizării acestei lucrări nu a apărut din senin, ci a fost o consecinţă a întrebărilor pe care mi le-am
pus în timpul licenţei, masteratului, asupra unor fenomene care au loc în maşinile electrice şi care stau la baza
minunatelor transformări energetice din acestea.
Am avut şansa să fiu îndrumată către d-l Prof. Univ. Dr. Ing. AUREL CÂMPEANU, membru ASTR, cu care
am stabilit tema pe care urma să o dezvolt în teza de doctorat, încă înainte de finalizarea licenţei. Pe toată perioada
de pregătire, conducătorul tezei de doctorat s-a implicat cu tact şi cu o grijă părintească în îndeplinirea obiectivului
propus.
Mi-a fost alături şi mi-a îndrumat paşii pe toată perioada de pregătire, d-l Prof. Univ. Dr. Ing. Ec. ION
PIROI. Dânsul, cu devotamentul şi dăruirea proprie, a pus pregătirea mea înaintea altor priorităţi, investind mult
timp, energie, urmărind să îmi transfere cât mai mult din cunoştinţele dumnealui.
Am cunoscut în timpul elaborării tezei căldura şi devotamentul celor mai apropiaţi formatori. În acest sens
sunt recunoscătoare pentru sprijinul de specialitate, moral, acordat de d-l Prof. Univ. Dr. Ing. ION VLAD, care nu
şi-a precupeţit nici măcar zilele libere, acceptând să mă îndrume către aplicarea celor mai eficiente metode de
optimizare a generatorului sincron.
Nu uit, de asemenea, răbdarea cu care d-l Prof. Univ. Dr. Ing. SORIN ENACHE a ascultat prezentările
periodice făcute în cadrul etapelor de pregătire, la început mai stângace, corectând anumite inadvertenţe.
Şi-a făcut timp pentru a-mi lămuri anumite fenomene d-l Academician TOMA DORDEA, care m-a însufleţit
de câte ori am apelat la domnia sa pentru a lămuri anumite fenomene şi a interpreta anumite înregistrări.
Am fost îndrumată în investigaţiile practice, şi nu numai, de d-l Prof. Univ. Dr. Ing. GHEORGHE LIUBA,
care şi-a sacrificat multe ore pentru a corecta anumite erori care s-ar fi putut strecura în perioada de elaborare a
tezei.
Tuturor le mulţumesc deodată, dar în mod diferit fiecăruia, pentru tot ce au făcut în formarea mea din
această etapă a vieţii.
Nu pot uita, de asemenea, sprijinul acordat de specialiştii standului de încercări din UCMR şi a d-lui
Director Ing. DAN NICOLAE OBĂDĂU, care mi-a aprobat efectuarea încercărilor, cărora le mulţumesc.
Aduc mulţumiri cadrelor didactice de la Facultatea de Inginerie Electrică din Craiova şi de la Facultatea
de Inginerie Electrică şi Informatică din Reşiţa, care mi-au fost alături, m-au îndrumat şi au crezut în mine.
Mi-au fost alături părinţii şi familia mea, foştii colegi de la CFR şi în special de la fosta Secţie CT3
Caransebeş, îndrumătorii mei din conducerea Diviziei Instalaţii Timişoara şi din Direcţia Instalaţii Bucureşti,
cărora le mulţumesc călduros.
Pentru a nu mă repeta, mulţumesc membrilor comisiei de evaluare a tezei, care şi-au făcut timp pentru a
studia şi a evidenţia anumite aspecte din aceasta.
Şi acum, în mod special, mulţumesc d-nei Rector Prof. Univ. Dr. Ing. DOINA FRUNZĂVERDE care mi-a
acordat un sprijin moral deosebit, şi nu numai, creându-mi condiţii optime pentru această pregătire. La fiecare
întâlnire ocazională sau planificată, domnia sa a avut mereu un zâmbet încurajator pentru mine.
Reşiţa, la 07 noiembrie 2012
Cu deosebită consideraţie,
Optimizarea proiectării unui generator sincron ce echipează o microhidrocentrală
CUPRINS
INTRODUCERE ............................................................................................................................. 7
Capitolul 1. OPORTUNITATEA CERCETĂRII ........................................................................... 9
1.1 Stadiul actual şi necesitatea proiectării optimale..................................................................... 10
1.2 Probleme de interes în proiectarea optimală............................................................................ 12
1.3 Concluzii.................................................................................................................................. 14
Capitolul 2. GENERATOARE SINCRONE PENTRU MICROHIDROCENTRALE................. 15
2.1 Condiţii specifice de funcţionare. Cerinţe ............................................................................... 15
2.2 Stabilitatea statică şi dinamică................................................................................................ 17
2.3 Supraexcitarea generatorului şi viteza de răspuns.................................................................. 23
2.4 Sisteme de excitaţie ................................................................................................................ 24
2.5 Tendinţe de optimizare a surselor de excitaţie ....................................................................... 34
2.6 Concluzii................................................................................................................................. 39
Capitolul 3. PROIECTAREA GENERATORULUI SINCRON .................................................. 40
3. A. PROIECTAREA CLASICĂ A GENERATORULUI SINCRON ..................................... 40
3.1 Date nominale ale generatorului sincron ....................................................................... 41
3.2 Stabilirea solicitărilor electromagnetice şi determinarea dimensiunilor generatorului
sincron………………………………………………………………………………………….42
3.3 Determinarea parametrilor de regim staţionar şi a solenaţiei de excitaţie nominală a
generatorului sincron proiectat ...................................................................................................... 44
3.4 Determinarea parametrilor de regim dinamic ai generatorului sincron proiectat.......... 49
3.5 Determinarea randamentului şi a costului generatorului sincron .................................. 51
3.6 Fişa tehnică a generatorului proiectat prin metoda clasică............................................ 53
3. B. PROIECTAREA OPTIMALĂ A GENERATORULUI SINCRON .................................... 54
3.7 Teoria proiectării optimale ...................................................................................................... 54
3.7.1 Generalităţi ................................................................................................................... 54
3.7.2 Algoritmi de optimizare................................................................................................ 55
3.8 Criterii de optimizare............................................................................................................... 62
3.9 Cercetări referitoare la influenţa unei variabile principale asupra funcţiei obiectiv şi a
performanţelor generatorului sincron ............................................................................................ 65
3.9.1 Cercetări referitoare la influenţa variaţiei păturii de curent, A, asupra costului total şi
asupra performanţelor tehnice ale generatorului sincron ............................................................ 66
4
Cuprins
3.9.2 Cercetări referitoare la influenţa variaţiei inducţiei magnetice din întrefier, B δ, asupra
costului total şi asupra performanţelor tehnice ale generatorului sincron ................................... 69
3.9.3 Cercetări referitoare la influenţa variaţiei diametrului interior, D, al statorului asupra
costului total şi asupra performanţelor tehnice ale generatorului sincron ................................... 72
3.9.4 Cercetări referitoare la influenţa variaţiei densităţii de curent, J 1, din înfăşurarea
statorică asupra costului total şi asupra performanţelor tehnice ale generatorului sincron ......... 74
3.9.5 Cercetări referitoare la influenţa variaţiei densităţii de curent, J a, din înfăşurarea de
amortizare asupra costului total şi asupra performanţelor tehnice ale generatorului sincron ..... 75
3.9.6 Cercetări referitoare la influenţa variaţiei inducţiei magnetice din jugul statoric, B j1,
asupra costului total şi asupra performanţelor tehnice ale generatorului sincron........................ 76
3.9.7 Cercetări referitoare la influenţa variaţiei inducţiei magnetice din jugul rotoric, B j2,
asupra costului total şi asupra performanţelor tehnice ale generatorului sincron........................ 77
3.9.8 Cercetări referitoare la influenţa variaţiei mărimii întrefierului, δ, asupra costului total
şi asupra performanţelor tehnice ale generatorului sincron......................................................... 77
3.9.9 Cercetări referitoare la influenţa variaţiei coeficientului β asupra costului total şi
asupra performanţelor tehnice ale generatorului sincron ............................................................ 79
3. 10 Cercetări referitoare la influenţa combinaţiei a două variabile asupra funcţiei obiectiv şi a
3.10.1 Cercetări referitoare la influenţa combinaţiei păturii de curent, A, cu alte variabile,
asupra funcţiei obiectiv impusă generatorului sincron ................................................................. 81
3.10.2 Cercetări referitoare la influenţa combinaţiei inducţiei magnetice din întrefier, B δ, cu
alte variabile, asupra funcţiei obiectiv impusă generatorului sincron .......................................... 84
3.10.3 Cercetări referitoare la influenţa combinaţiei densitate de curent din înfăşurarea
statorică, J1, cu alte variabile, asupra funcţiei obiectiv impusă generatorului sincron .......... 85
3.10.4 Cercetări referitoare la influenţa combinaţiei inducţie magnetică din jugul statoric,
Bj1, cu diametrul interior al statorului, D, respectiv cu mărimea întrefierului, δ, asupra funcţiei
obiectiv impusă generatorului sincron.......................................................................................... 86
3.10.5 Cercetări referitoare la influenţa combinaţiei coeficient β, cu mărimea întrefierului,
δ, asupra funcţiei obiectiv impusă generatorului sincron ............................................................. 87
3. 11 Cercetări referitoare la influenţa combinaţiei a trei sau mai multe variabile asupra funcţiei
obiectiv şi a performanţelor generatorului sincron........................................................................ 87
3. 12 Cercetări referitoare la influenţa tuturor variabilelor analizate asupra funcţiei obiectiv şi a
5
3.13 Concluzii şi contribuţii personale .......................................................................................... 89
Capitolul 4. ÎNCERCĂRI EXPERIMENTALE ASUPRA UNUI GENERATOR SINCRON DE
353 kVA ........................................................................................................................................ 94
4.1 Introducere............................................................................................................................... 94
4.2 Teoria determinării parametrilor unui generator sincron ........................................................ 94
4.3 Determinarea experimentală a parametrilor generatorului sincron ...................................... 105
4.3.1 Încercarea de funcţionare în gol ................................................................................. 107
4.3.2 Încercarea la funcţionarea în scurtcircuit trifazat permanent simetric ....................... 110
4.3.3 Încercarea la funcţionarea în scurtcircuit monofazat.................................................. 113
4.3.4 Încercarea la funcţionarea în scurtcircuit bifazat........................................................ 114
4.3.4.a Încercarea la funcţionarea în scurtcircuit bifazat cu nul .......................................... 116
4.3.5 Încercarea la funcţionarea în sarcină ......................................................................... 118
4.3.6 Încercarea la funcţionarea în scurtcircuit trifazat brusc.............................................. 119
4.3.7 Atenuarea curentului din înfăşurarea statorului, când axa d a rotorului este orientată
după axa fazelor scurtcircuitate şi înfăşurarea de excitaţie este deschisă.................................... 123
4.3.8 Atenuarea curentului din înfăşurarea statorului, când axa q a rotorului este orientată
după axa fazelor scurtcircuitate şi înfăşurarea de excitaţie este deschisă.................................... 129
4.3.9 Atenuarea curentului din înfăşurarea de excitaţie, când înfăşurarea statorului este
deschisă........................................................................................................................................ 134
4.3.10 Atenuarea curentului din înfăşurarea statorului, când axa d a rotorului este orientată
după axa fazelor scurtcircuitate şi înfăşurarea de excitaţie este scurtcircuitată .......................... 137
4.3.11 Concluzii şi contribuţii personale ............................................................................. 143
Capitolul 5. ANALIZA COMPARATIVĂ ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR
OBŢINUTE DIN CERCETAREA EFECTUATĂ ASUPRA GENERATORULUI SINCRON . 148
5.1 Analiza comparativă a rezultatelor obţinute din proiectarea clasică, optimală şi din
încercări…………………………………………………………………………………………148
5.2 Concluzii şi contribuţii personale .......................................................................................... 149
Capitolul 6. CONCLUZII ŞI CONTRIBUŢII PERSONALE .................................................... 151
6.1 Concluzii finale .................................................................................................................... 151
6.2 Contribuţii personale ............................................................................................................ 154
6.3 Diseminarea rezultatelor obţinute.......................................................................................... 157
6.4 Direcţii viitoare de cercetare.................................................................................................. 158
Bibliografie: ................................................................................................................................ 159
6
Introducere
INTRODUCERE
Prezenta lucrare evidenţiază sintetic activitatea de cercetare aplicativă a autoarei în
domeniul maşinilor electrice şi în special al generatoarelor sincrone.
Se cunoaşte că, în conformitate cu Directivele Naţionale şi Internaţionale, producerea
energiei electrice din surse regenerabile, inclusiv din energia hidraulică, este o necesitate.
Echiparea microhidrocentralelor cu generatoare sincrone trebuie să ţină cont de cerinţele tehnice
şi economice în baza cărora se alege varianta optimă, proprie fiecărei amenajări.
Obiectivul principal al tezei îl constituie, proiectarea optimală a unui generator sincron de
353 kVA, turaţie 300 rot./min. destinat unei microhidrocentrale, în vederea stabilirii parametrilor
care să conducă la un cost minim al acestuia. Totodată, în etapa de proiectare se are în vedere
reducerea curenţilor de regim dinamic ce apar în timpul funcţionării generatorului în regim
autonom, cu sarcină nesimetrică.
În elaborarea prezentei lucrări s-a pornit de la o situaţie reală, adică de la un generator
sincron cu datele de mai sus, aflat în standul de încercări, de la Uzina Constructoare de Maşini
Reşiţa, proiectat şi executat cu mulţi ani în urmă, proiectul acestuia nefiindu-ne accesibil. Din
acest motiv s-a făcut o reproiectare a acestuia, urmând paşii indicaţi în literatura de specialitate,
utilizând însă un program specializat de proiectare, elaborat de autoare, rezultând parametri care
constituie baza de comparaţie pentru proiectarea optimală. Utilizând un alt program specializat de
proiectare, capabil să determine varianta optimă de generator în funcţie de obiectivul impus şi de
variabilele după care se face optimizarea, s-au determinat parametri optimi ai generatorului.
Prezenta teză de doctorat este structurată pe 6 capitole.
În primul capitol este prezentată oportunitatea cercetării prezentându-se necesitatea
proiectării optimale şi obiectivele acesteia.
În capitolul doi sunt prezentate cerinţele specifice generatoarelor sincrone pentru
microhidrocentrale, insistându-se asupra stabilităţii statice şi dinamice şi a posibilităţilor de
supraexcitare. Tot în acest capitol se face o analiză critică privind sistemele de excitaţie,
considerându-se ca variantă optimă sistemul de excitaţie static.
În capitolul trei, cel mai amplu din teză, este prezentată proiectarea clasică şi optimală a
generatorului sincron cu datele de mai sus. În ambele variante de proiectare sunt urmaţi paşii
indicaţi şi sunt utilizate relaţiile cunoscute din literatura de specialitate, introduse însă în
programe specializate de proiectare, întocmite în vederea îndeplinirii scopului propus.
7
În subcapitolul 3. A este prezentată proiectarea clasică a generatorului sincron din care
rezultă valorile mărimilor şi parametrilor, precum şi costul acestuia. Determinarea solenaţiei de
excitaţie la sarcină nominală şi a căderii de tensiune se face după o metodă analitică originală.
În subcapitolul 3.B este prezentată proiectarea optimală a generatorului sincron care este
un ansamblu de analize după una, două sau mai multe variabile, urmărindu-se îndeplinirea
funcţiei obiectiv, adică un cost total minim al acestuia. În scopul îndeplinirii criteriului de
siguranţă, se urmăreşte şi reducerea valorilor curenţilor de scurtcircuit, optându-se pentru acele
valori ale variabilelor determinante care conduc la satisfacerea acestui criteriu, concomitent cu
îndeplinirea funcţiei obiectiv. Pentru aceasta s-au efectuat cercetări referitoare la influenţa
solicitărilor electromagnetice, dimensiunilor şi particularităţilor constructive asupra îndeplinirii
funcţiei obiectiv şi ale celorlalte cerinţe aferente regimului dinamic. Rezultatele cercetărilor au
fost reprezentate prin grafice în plan (în cazul optimizării după o variabilă) şi în spaţiu (în cazul
optimizării după două variabile) şi tabelar în cadrul concluziilor desprinse din cercetare.
În capitolul patru sunt prezentate valorile parametrilor rezultaţi din încercările efectuate
pe generatorul sincron cu datele mai sus. Pentru determinarea acestor parametri s-au făcut
încercări conform literaturii de specialitate şi stasurilor în vigoare, utilizându-se o trusă
performantă de achiziţie a datelor şi softuri specializate de prelucrare a acestora.
În capitolul cinci este prezentată o analiză comparativă a rezultatelor obţinute din
proiectarea clasică, proiectarea optimală după toate variabilele cât şi din încercările efectuate
asupra generatorului sincron existent.
În capitolul şase sunt prezentate concluziile rezultate din cercetare, contribuţiile personale
precum şi direcţiile viitoare de cercetare pe care mi le-am propus.
8
Capitolul 1
Capitolul 1. OPORTUNITATEA CERCETĂRII
Ideea cercetării privind proiectarea optimală a generatoarelor sincrone a pornit de la

necesitatea utilizării eficiente a surselor regenerabile de energie electrică.
Se cunoaşte că, după inventarea maşini electrice (1832 - Hyppolyte Pixii) şi a
generatorului de curent alternativ trifazat (1888 – F.A. Haselwander) [113], societatea a cunoscut
o dezvoltare rapidă, astfel încât, în zilele noastre, nu ne mai putem imagina existenţa vieţii şi a
societăţii, fără energie electrică [7].
Necesitatea utilizării pe scară largă a energiei electrice a condus la dezvoltarea sistemelor
de producere a acesteia şi la utilizarea pe scară largă, a combustibililor fosili. Acest lucru a
determinat utilizarea cu eficienţă scăzută a acestor combustibili şi a contribuit la poluarea
pronunţată a mediului înconjurător. Dacă energia electrică se produce utilizând ca sursă primară
hidrocarburile, pe lângă poluarea produsă, se obţine o energie scumpă, determinată de politicile
marilor companii petroliere, care utilizează preţuri tot mari pentru produsele oferite.
În vederea limitării acestor inconveniente s-a impus, atât pe plan internaţional cât şi pe
plan naţional, implementarea sistemelor de producere a energiei electrice din surse regenerabile
de energie.
Astfel, Directiva 2001/77/CE a Parlamentului şi Consiliului European are ca obiectiv
promovarea creşterii ponderii surselor de energie regenerabilă la producţia de energie electrică.
Această Directivă, în plan naţional, a condus la apariţia Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea
sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, completată cu
Legea 139/2010. Aceste legi pun accent şi pe obţinerea energiei electrice din energie hidraulică,
puterea instalată a microhidrocentralelor (MHC) fiind mai mică de 10 MW.
Obiectivul CE referitor la producerea de energie electrică, este ca până în anul 2020, 24%
din consumul final brut de energie să fie asigurat din surse regenerabile de energie [194].
Obiectivul României referitor la cota anuală de energie produsă din surse regenerabile
este ca, până în anul 2012, aceasta să fie de 12%, până în anul 2015, de 16% şi până în anul 2020,
de 20% [196].
În România obiectivele amintite pot fi realizate prin construirea şi retehnologizarea
centralelor hidroelectrice şi a microhidrocentralelor.
Pentru alegerea tipului de generator ce echipează o microhidrocentrală este necesar
cunoaşterea modului de lucru a generatorului (conectat la reţeaua electrică sau în regim
9
autonom). Generatorul care face obiectul acestei lucrări va funcţiona atât în paralel cu reţeaua
electrică cât şi autonom, fiind un generator de tip sincron cu excitaţie independentă. Dintre
avantajele generatoarelor de tip sincron se amintesc:
- au cel mai mare randament, (peste 90%);
- sunt singurele care furnizează energie electrică reactivă fără de care sistemele
electroenergetice nu ar putea funcţiona [104];
- permit păstrarea constantă a frecvenţei şi a tensiunii [81].
Aceste avantaje au condus la situaţia actuală în care generatoarele electrice sincrone
produc peste 90% din energia electrică din România dar şi din lume [139];
Odată ales tipul de generator, urmează proiectarea echipamentului care să asigure
cerinţele tehnice impuse de amenajarea hidroenergetică (debit, cădere de apă, condiţii de lucru,
etc.). Marile firme producătoare de generatoare sincrone, produc echipamente tipizate, care de
multe ori nu satisfac cerinţele beneficiarului. Pentru a satisface cerinţele fiecărei amenajări
hidroenergetice precum şi condiţiile specifice de lucru, este necesară proiectarea de generatoare
sincrone adaptate cerinţelor, deci putem afirma că aproape fiecare generator sincron este unicat
sau producţie de serie foarte mică.
1.1 Stadiul actual şi necesitatea proiectării optimale
Din potenţialul hidroenergetic al României doar 48% este utilizat pentru producerea de
energie electrică [206]. Acest fapt conduce la concluzia că dezvoltarea sectorului hidroenergetic
este un domeniu de viitor în România, după cum rezultă şi din datele şi discuţiile de la „ A V-a
conferinţă naţională: Microhidrocentrale – prezent şi viitor în România” organizată de Asociaţia
Română pentru Microhidroenergie - ARmHE la Arad în anul 2012.
Aici s-a menţionat faptul că există circa 5000 de locaţii posibile pentru amenajarea de
MHC [207]. Toate aceste locaţii necesită echiparea cu microhidrogeneratoare.
În România, cel mai mare producător de hidrogeneratoare este UCMR SA Reşiţa. Această
firmă este fondată în 1771 şi are o experienţă în construcţia de hidrogeneratoare de peste 60 de
ani. Produsele UCMR au fost exportate în aproape 40 de ţări, astfel că peste 350 de hidroagregate
produc energie electrică în România şi în lume, acoperind o putere instalată de 8000 MW [208].
Cea mai veche amenajare hidroenergetică a fost pusă în funcţiune la Crăinicel, în anul
1949 fiind echipată cu hidrogenerator sincron orizontal (HOS) , cu o putere de 4200 kVA, la o
turaţie de 750 rot./min şi o tensiune de 6300 V, realizat la UCMR.
10
Capitolul 1
În cele ce urmează sunt prezentate câteva date referitoare la producţia de hidrogeneratoare
de la UCMR, astfel [208]:
- 187 de locaţii hidroenergetice echipate cu hidrogeneratoare unicate de mare putere, din
care 89,3% au fost puse în funcţiune până în 1992 (167 locaţii);
- 154 de locaţii hidroenergetice echipate cu microhidrogeneratoare şi turbină FO (Francis
orizontal) sau EOS (turbină elicoidală, orizontală, cu circuit în S) din care 85,7% au fost puse în
funcţiune până în 1992 (132 locaţii);
- 46 locaţii hidroenergetice echipate cu MLU (microhidroagregate de largă utilizare).
Un total al datelor prezentate, arată că UCMR a echipat cu hidroagregate 387 locaţii din
care 345 au fost puse în funcţiune până în 1992, adică aproximativ 89,15% din total locaţii. S-a
luat în calcul anul 1992, ţinând cont de faptul că durata normată de viaţă a unui generator,
stabilită de unele firme constructoare, este de 20 ani. Din datele prezentate rezultă imperios
necesitatea retehnologizării amenajărilor hidrotehnice.
Deşi această tendinţă pare costisitoare, investiţia în producerea de energie electrică în
hidrocentrale aduce beneficii prin următoarele:
- costul unui MWh de energiei electrice produsă în centrale hidroelectrice este cel mai
mic în comparaţie cu cel produs din alte surse de energie;
- amenajările hidroenergetice au cel mai mic impact asupra mediului înconjurător;
- contribuie la reducerea emisiilor de CO2;
- amenajările hidroenergetice contribuie la dezvoltarea turismului;
- amenajările hidroenergetice pot constitui baze de dezvoltare a pisciculturii;
- creează locuri de muncă.
300
250 Nuclear
Cărbune
200
Gaz
150 Vânt
100 Hidro
50 Biomasă
Solar
0
Tipul sursei
Fig. 1.1 Costul minim în Euro al unui MWh de energie electrică

În graficul din figura 1.1 este prezentat costul minim, în Euro, al unui MWh de energie
electrică, în funcţie de sursa care îl produce, în noile unităţi construite în 2010 [221].
11
Toate firmele producătoare de hidrogeneratoare au departamente specializate în proiectare
[133]. Deşi, înainte de utilizarea calculatoarelor, proiectarea era un domeniu care necesita multe
cunoştinţe şi mult timp, acum, fiecare departament dispune de un program de proiectare, prin
intermediul căruia timpul de proiectare este mult redus. Proiectanţii trebuie să păstreze
confidenţialitatea programelor de proiectare, pentru a nu deconspira secretele firmelor, care
conduc la performanţa acestora.
În proiectarea generatoarelor sincrone, fiecare departament urmează paşii indicaţi de o
anumită şcoală de proiectare, dar performanţele generatorului proiectat sunt diferite, în funcţie de
cunoştinţele şi competenţele proiectantului.
Pornind de la situaţia actuală, proiectarea generatoarelor sincrone este şi va rămâne un
domeniu de cercetare, iar pe baza concluziilor elaborate de proiectanţi, acest domeniu va fi
îmbunătăţit şi dezvoltat.
Necesitatea unei proiectări optimale a generatoarelor sincrone derivă din Directiva
2005/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, din 06 iulie 2005, de instituire a unui
cadru pentru stabilirea cerinţelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor
consumatoare de energie electrică [195].
Deoarece şi generatorul sincron are consumuri proprii (pierderi în fier, pierderi în cupru,
etc.) din Directivă rezultă că trebuie respectate următoarele:
- realizarea unui produs ecologic, prin alegerea materialelor ecologice încă din faza de
proiectare;
- creşterea durabilităţii, prin proiectarea generatorului pentru o durată cât mai mare de
funcţionare;
- reducerea consumului propriu de energie;
- reducerea impactului asupra mediului (reducerea zgomotului, a căldurii produse, etc.);
Totodată, trebuie avut în vedere realizarea unui echilibru între costul iniţial al produsului
şi cheltuielile de exploatare pe durata de viaţă a generatorului [108].
Toate aceste obiective pot fi îndeplinite încă de la început, printr-o proiectare optimală a
generatorului sincron.
1.2 Probleme de interes în proiectarea optimală
Proiectarea clasică a generatoarelor sincrone are la bază literatura de specialitate şi

experienţa de proiectare rezultată din construcţia generatoarelor sincrone în ţară şi pe plan
12
Capitolul 1
mondial. Astfel, un generator de aceeaşi putere, cu aceleaşi date nominale, care lucrează în
aceleaşi condiţii de amenajare se poate realiza în mai multe variante, care diferă prin
dimensiunile constructive, prin valorile parametrilor de regim staţionar şi dinamic. Alegerea
variantei optime de generator, în general, are loc prin compararea variantelor obţinute, dar
această metodă este dificilă şi necesită foarte mult timp.
Proiectarea optimală presupune alegerea materialelor din care va fi fabricat generatorul,
stabilirea dimensiunilor de gabarit, a parametrilor, astfel încât, pentru o anumită tehnologie dată
să se îndeplinească o anumită funcţie obiectiv (cost redus, dimensiuni limită, funcţionare sigură
în regimuri de avarie de scurtă durată, randament ridicat, etc.) [108].
Optimizarea proiectării este un proces complex care necesită cunoştinţe teoretice solide şi
o soluţionare a problemei cât mai exactă [38]. Problemele de interes care stau la baza proiectării
optimale sunt:
- alegerea materialelor ce vor fi utilizate în construcţia generatoarelor sincrone astfel încât
acestea să asigure performanţe tehnice ridicate. Totodată, aceste materiale trebuie să respecte
normele ecologice şi să poată fi reciclate după expirarea ciclului de viaţă impus;
- stabilirea dimensiunilor de gabarit şi a consumului de materiale, astfel încât acesta să
fie cât mai redus sau să respecte anumite cerinţe impuse de beneficiar;
- alegerea valorilor optime ale diferiţilor coeficienţi şi parametri ce intervin în proiectare.
Astfel, proiectantul trebuie să impună o anumită valoare pentru diverşi coeficienţi şi parametri,
aceste valori conducând la mai multe variante de generator. În funcţie de obiectivul urmărit,
fiecare parametru şi coeficient are o singură valoare care conduce la varianta optimă de generator.
Această valoare nu poate fi determinată printr-o proiectare clasică ci este necesar un program de
calcul adecvat (specializat);
- reducerea consumului de energie pe tot ciclul de viaţă normat al generatorului. Acest
lucru este posibil printr-un program de calcul care să determine pierderi reduse;
- proiectarea unui generator nepoluant pentru mediul înconjurător. În cazul generatoarele
sincrone, poluarea este determinată de nivelul de zgomot şi de cantitatea de căldură degajată. Se
cunoaşte că nivelul mediu de zgomot pentru generatoare este cuprins între 69 şi 75 dB(A) şi că un
nivel de zgomot de 85 dB(A) poate afecta auzul în timp [205].
Totodată, generatorul trebuie astfel dimensionat încât cantitatea de căldură degajată în
acesta să nu depăşească limitele stabilite. O relaţie care permite determinarea nivelului de căldură
degajată, Qt, în generator este următoarea [26] :
13
P 
Qt  0, 24    P  (1.1)
 
unde P este puterea generatorului în kW, η este randamentul generatorului, iar 0,24 este
echivalentul termic al puterii;
- proiectarea unui generator cu o funcţionare sigură în toate regimurile de funcţionare;
Deoarece generatorul sincron va avea şi consumatori nesimetrici care se vor conecta instantaneu,
aleator, se poate considera că regimul normal de funcţionare al acestuia este regimul dinamic.
Întrucât acest regim solicită foarte mult generatorul este necesară luarea în considerare a
solicitărilor suplimentare, de natură electrică sau mecanică care ar putea conduce la o funcţionare
necorespunzătoare sau la deteriorarea generatorului. Totodată, situaţiile de avarie pot pune în
pericol siguranţa personalului de întreţinere;
- elaborarea unor programe de calcul specializate în vederea reducerii timpului aferent
proiectării. Aceste programe trebuie să permită o dimensionare optimală atât din punct de vedere
constructiv cât şi funcţional.
1.3 Concluzii
La proiectarea optimală a generatorului sincron trebuie să se aibă în vedere condiţiile

impuse pentru acesta, astfel încât se încadrează în obiectivele de cercetare naţionale şi
internaţionale. Proiectarea generatoarelor sincrone constituie o temă de actualitate care trebuie să
conducă la obţinerea unui produs certificat conform cerinţelor UE.
Proiectarea optimală a generatorului sincrone este o necesitate fiind o problemă de interes
continuu, în sensul că nu putem spune la un moment dat, că problema este definitiv rezolvată.
Apariţia unor noi algoritmi de calcul de optimizare poate conduce la soluţii mai bune decât cea
obţinută la un moment dat şi despre care putem spune că este cea optimă, deci proiectarea
optimală este în evoluţie continuă.
Obiectivele proiectării optimale rămân însă aceleaşi:
- reducerea consumului de materiale active şi auxiliare necesare;
- reducerea pierderilor totale în timpul exploatării;
- obţinerea unor performanţe tehnice ridicate, indiferent de regimul de funcţionare;
- realizarea unui cost total cât mai redus.
14
Capitolul 2
Capitolul 2. GENERATOARE SINCRONE PENTRU

MICROHIDROCENTRALE
Pentru proiectarea generatorului sincron este necesară investigarea locului în care acesta
se va amplasa şi cunoaşterea condiţiilor specifice în care va funcţiona. Aceste cerinţe se vor
prezenta în condiţiile de funcţionare.
2.1 Condiţii specifice de funcţionare. Cerinţe
La proiectarea generatorului sincron trebuie să se aibă în vedere condiţiile impuse pentru

acesta în standardele de referinţă în vigoare, condiţii ce se referă în general la regimul de lucru,
supratensiuni, supracurenţi, condiţii de supraturare, etc. [197].
Deoarece generatorul ce se proiectează are o funcţionare permanentă, serviciul de
funcţionare este continuu, tip S1, care constă în funcţionarea generatorului sincron la sarcină
constantă menţinută pe o durată suficientă pentru ca echilibrul termic să fie atins.
Referitor la condiţiile de funcţionare la locul de instalare, altitudinea la care se montează
generatorul nu trebuie să depăşească 1000 m deasupra nivelului mării. Pentru altitudini mai mari
trebuiesc prevăzute condiţii suplimentare. Întrucât generatorul ce se proiectează va fi amplasat la
înălţimea aproximativă de 580 m deasupra nivelului mării se consideră că generatorul se află în
condiţii normale de funcţionare.
Temperatura mediului ambiant nu trebuie să depăşească 40 ºC , iar temperatura minimă nu
trebuie să fie mai mică de -15 ºC. Deoarece acest generator se va amplasa într-o clădire prevăzută
cu sistem de climatizare, se consideră că şi această cerinţă este îndeplinită.
Pentru a asigura energie electrică de calitate, receptorilor alimentaţi de la generatorul
proiectat, este necesar ca factorul armonic de curent (HCF) să nu fie mai mare de 0,05 iar
componenta inversă şi homopolară a curentului să nu depăşească 5% din componenta directă.
Factorul HCF se calculează cu relaţia:
k
HCF  i
n2
2
n (2.1)
unde in este valoarea relativă a armonicii de curent raportată la In, „n” este ordinul armonicii,
k = 3.
La funcţionarea permanentă într-o reţea de consumatori nesimetrici, curenţii de fază nu
trebuie să depăşească valoarea nominală, iar raportul între componenta inversă a sistemului de
15
curenţi (I2) şi curentul nominal (In) să nu depăşească 0,08. La funcţionarea în regim de avarie, se
2
I 
impune limitarea curenţilor de avarie şi a timpului, conform relaţiei  2   t ≤ 20 (unde t se
 In 
măsoară în secunde).
În privinţa reglajului de tensiune şi frecvenţă, standardul prevede ca variaţia maximă a
tensiunii să fie de ± 5% iar variaţia maximă a frecvenţei să fie ± 2%.
Referitor la forma undei de tensiune, generatoarele sincrone cu puteri cuprinse între
10 kVA şi 1000 kVA trebuie să producă la mersul în gol o tensiune a cărei curbă să se abată cât
mai puţin de o sinusoidă. Normele româneşti în vigoare prevăd un coeficient de distorsiune
armonică totală (DAT) de maximum 5%. Coeficientul de distorsiune armonică totală se
calculează cu relaţia:
k
DAT  u
n2
2
n (2.2)
unde un este raportul între tensiunea între faze la bornele maşinii Un şi fundamentala U1 a
tensiunii maşinii, „n” este ordinul armonicii, k = 100.
Generatorul sincron trebuie să suporte timp de 30 secunde un curent de 1,5 ori curentul
nominal, tensiunea menţinându-se aproape de valoarea nominală.
Turaţia maximă a grupului turbină - generator nu trebuie să depăşească cu mai mult de
20% turaţia nominală.
Pentru a asigura condiţii de funcţionare referitoare la clasa termică a sistemului de
izolaţie, se alege clasa F, la care temperatura admisă este de 115 ºC.
Înfăşurările izolate ale generatoarelor cu putere nominală < 10.000 kVA se încearcă la o
tensiune de 1000 V plus de două ori tensiunea nominală, dar nu mai puţin de 1500 V, timp de 10
secunde. Dacă tensiunea nominală de excitaţie este ≤ 500 V, înfăşurarea de exci taţie se încearcă
la o tensiune de 10 ori tensiunea nominală de excitaţie, dar minim 1500 V .
Curentul de scurtcircuit trifazat nu trebuie să depăşească de 15 ori valoarea de vârf sau 21
de ori valoarea efectivă a curentului nominal. Această cerinţă se verifică prin calcul sau prin
încercarea la o tensiune cel puţin egală cu 0,5 din tensiunea nominală.
Generatoarele cu tensiune nominală între 50 ÷1000 V şi cu o putere mai mare de 100 kW
se conectează la pământ printr-o bornă situată în apropierea bornelor de alimentare şi o bornă de
racordare a conductorului de legare la pământ montată pe carcasă.
16
Capitolul 2
Pentru generatoare sincrone având puteri mai mari de 150 kW, randamentul trebuie să se
încadreze în toleranţa de -15%, faţă de cel calculat.
Pierderile suplimentare în sarcină nu trebuie să depăşească cu 0,5% din puterea nominală
utilă a generatorului sincron;
Generatorul sincron proiectat este de tipul IM B3 STAS 3998/1-74 adică un generator cu
ax orizontal, cu tălpi, cu două scuturi port lagăr care se fixează pe o placă de bază [90], [121].
Gradul de protecţie pentru generatorul proiectat este IP 23 conform STAS 625-71. Acesta
se referă la protecţia împotriva atingerii şi a pătrunderii corpurilor cu dimensiuni mai mari de
12,5 mm precum şi la pătrunderea picăturilor de apă a căror înclinare faţă de verticală nu
depăşeşte 45°. Întrucât generatorul este amplasat într-o clădire special destinată centralei
hidroelectrice, se consideră că acest grad de protecţie este suficient.
La proiectarea şi executarea generatoarelor sincrone se mai ţine cont de nivelul vibraţiilor
şi zgomotelor admisibile conform celor prezentate în § 1.2.
2.2 Stabilitatea statică şi dinamică
Un generator conectat în paralel cu reţeaua poate fi considerat un sistem. Un sistem este

stabil atunci când după apariţia unei perturbaţii, acesta are capacitatea de a reveni în regim
staţionar [3], [22], [32].
0
0max
Fig. 2.1. Caracteristica unghiulară

Analiza stabilităţii generatorului sincron conectat cu reţeaua se poate face prin intermediul
caracteristicii P  f 0  , (Fig. 2.1), unde P este puterea electrică activă a generatorului sincron,
iar 0 este unghiul intern al acestuia (unghiul dintre fazorul tensiunii indusului, U1, şi cel al
tensiunii electromotoare polare, UeE).
17
Întrucât generatorul analizat este un generator cu poli aparenţi, caracteristica unghiulară
este dată de însumarea componentelor sinusoidale P şi P (Fig. 2.1). Amplitudinea componentei
P este condiţionată de excitaţie, prin intermediul tensiunii electromotoare polare, conform
relaţiei:
U1  U eE
P  m sin 0 (2.3)
Xd
iar amplitudinea componentei P depinde de diferenţa reactanţelor corespunzătoare celor două
axe, conform relaţiei:
m  U12 X d  X q
P  cos 20 (2.4)
2 Xd  Xq
Componenta P are câteva particularităţi:

- este definită doar pentru generatoarele sincrone cu poli aparenţi (xd≠xq);
- nu depinde de curentul de excitaţie al generatorului;
- are amplitudine maximă când 0 = 45 º şi valoare nulă când 0 = 0 º şi 0 = 90 º.
Influenţa acestei componente determină creşterea valorii maxime a puterii electrice şi
obţinerea valorii maxime a acesteia pentru un unghi 0 < 90º.
Puterea electrică pentru generatorul cu poli aparenţi este dată de relaţia [34], [82]:
U1  U eE Xd  Xq
Pm  sin 0  m  U12 sin 20 (2.5)
Xd Xd  Xq
unde Xd şi Xq sunt reactanţa sincronă longitudinală, respectiv transversală a generatorului.

Derivata puterii electrice în raport cu unghiul intern se numeşte putere sincronizantă, Ps şi
este definită cu relaţia:
U1  U eE Xd  Xq
Ps  m  cos 0  m  U12 cos 20 (2.6)
Xd Xd  Xq
După viteza de variaţie a perturbaţiei, se distinge:

- stabilitatea statică;
- stabilitatea dinamică;
Stabilitatea statică reprezintă capacitatea generatorului de a funcţiona stabil la o putere
corespunzătoare unui alt punct de pe caracteristica P  f 0  , când cuplul la arbore are o
variaţie mică şi lentă în comparaţie cu constantele de timp ale circuitelor electrice ale
generatorului. Stabilitatea statică poate fi apreciată prin puterea sincronizantă Ps. Dacă puterea
sincronizantă este mare şi generatorul are o stabilitate mare [1], [21].
18
Capitolul 2
Funcţionarea stabilă a generatorului sincron este asigurată dacă puterea sincronizantă
reprezintă cel puţin 75 % din puterea sa maximă. Acestei valori îi corespunde unghiul intern
0 = 40º. Deci, generatoarele sincrone funcţionează stabil la un unghi 0 <40º, în mod normal
cuprins între 20º şi 30º electrice [34], [82], [109].
Stabilitatea dinamică reprezintă capacitatea generatorului de a prelua şocul de sarcină, la
variaţii mari şi bruşte ale acestuia, astfel încât în final, generatorul să nu iasă din sincronism.
Pentru a mări stabilitatea dinamică a generatorului la apariţia şocului de sarcină este
necesară forţarea excitaţie, ceea ce conduce la o creştere a amplitudinii P  f 0  [60], [79].
Pentru urmărirea stabilităţi dinamice se porneşte de la matricea ecuaţiilor de tensiuni din

generatorul sincron, după cele două axe [12], [22], [58], [145], [124]:
d

dt
ud Rs id 
d d
uq Rs iq dt q
d
uE  RE  iE  E (2.7)
dt
0 RD iD D
d
0 RQ iQ Q
dt
d
dt
unde:
d Ld Ldh Ldh id
q Lq Lqh iq
 E  Ldh LE Ldh  LED  iE (2.8)
 D Ldh Ldh  LDE LD iD
Q Lqh LQ iQ
Se fac următoarele ipoteze simplificatoare:

d d d q
- se neglijează tensiunile transformatorice, după axele d şi q, adică  0, 0;
dt dt
- se neglijează căderile de tensiune pe rezistenţele înfăşurării statorice, adică
Rs  id  0 , Rs  iq  0 ;
- se neglijează componentele supratranzitorii ai curenţilor statorici, considerând absentă

înfăşurarea de amortizare.
În acest caz, ecuaţiile 2.7 devin [24], [54]:
19
ud    q  q  Lq  iq
uq    d  d  Ld  id  Ldh  iE (2.9)
d E
uE  RE  iE   E  Le  iE  Ldhid
dt
J d 2B
 p  q  id  d  iq 
3
Mm  M   M
p dt 2 2
unde:
d B d 0
  1   1 (1  s ) (2.10)
dt dt
În relaţia (2.10), „s” este alunecarea dintre viteza unghiulară electrică a câmpului
magnetic statoric ω1 şi viteza unghiulară electrică instantanee ω a rotorului, iar 0 este valoarea
instantanee a unghiului intern.
Considerând fluxul ΨE, constant într-o perioadă semnificativă pe parcursul oscilaţiilor
mecanice, (datorită constantei înfăşurării de excitaţie, TE, cu o valoare mare), alunecarea „s” de
valoare mică, (   1 ) şi scriind ecuaţiile de tensiuni în funcţie de unghiul intern 0 şi de
inductivitatea tranzitorie longitudinală, L'd, rezultă:
ud   2  U  sin 0  1  q  q  Lq  iq
Ldh
uq   2  U  cos 0  1  d  d  Ld  id   E (2.11)
LE
J d 20
 p  q  id  d  iq 
3
Mm  M   2 M
p dt 2
În această situaţie pentru fiecare 0 corespund curenţi id, iq, iE constanţi, şi curenţii
înfăşurării statorice sunt consideraţi sinusoidali, având expresiile [6], [55], [125]:
id   2  I  sin   0  iq   2  I  cos   0  (2.12)
Pornind de la ecuaţia de tensiuni în regim staţionar, pentru ipotezele enunţate, se poate

scrie ecuaţia de tensiuni corespunzătoare regimului dinamic:
Ldh
U   Rs  I  j Ld I d  j Lq I q  j  (2.13)
LE E
sau
Ldh
U   Rs  I  jX d I d  jX q I q  U eE ; U eE   j  (2.14)
LE E
20
Capitolul 2
unde U eE este o tensiune electromotoare de calcul, proporţională cu fluxul înfăşurării de
excitaţie şi sinfazică cu tensiunea electromotoare U eE .

Diagrama fazorială în regim dinamic, la neglijarea
rezistenţei înfăşurărilor statorice, Rs, este prezentată în
figura 2.2.
Legătura dintre tensiunea electromotoare U eE şi
tensiunea electromotoare de calcul U eE , pentru
U eE = ct., rezultă din ecuaţia dinamică de tensiunii,

(2.14), fiind:
X d X  X d
0 U eE  U eE  d U cos 0 (2.15)
Xd Xd
Astfel, analiza stabilităţii dinamice diferă de cea
referitoare la stabilitatea statică prin faptul că tensiunea
electromotoare, UeE este înlocuită de tensiunea electromotoare de calcul, U'eE, iar reactanţa
sincronă longitudinală, Xd, de reactanţa tranzitorie longitudinală, X'd.
Valoarea curentului este determinată de relaţia:
U  1 1  U
I j    U sin 0 e j0  j eE e j0 (2.16)
X d  X q X d  X d
U  1 1  U
Făcând următoarele notaţii: A  j , B(0 )     U sin 0 , şi C    j eE , relaţia
X d X  X d
 q X d 
curentului devine:
I  A  B (0 )e j0  C e j0 (2.17)
Considerând fluxul de excitaţie constant, locul curentului I în planul complex, la variaţia

unghiului intern 0 , este descris de o curbă de forma (1') prezentată în figura 2.3 şi reprezintă
melcul lui Pascal.
Celelalte curbe prezentate în aceeaşi figura sunt corespunzătoare altor valori ale lui U'eE.
Curba (3') este reprezentată pentru U'eE = 0 şi este considerată cercul de bază.
În regim staţionar curentului I îi corespunde t.e.m. UeE, proporţională cu C, şi U'eE
proporţională cu C'. La variaţia lentă a lui 0 , locul lui I este descris de curba (1) din figura 2.4,
21
iar la variaţia bruscă a lui 0 , locul lui I este descris de curba (1'). Curbele indicate cu (2) şi (2'),
din aceeaşi figură, separă zonele de stabilitate statică la UeE = ct. respectiv la U'eE = ct [131].
instabil stabil
(2') (1')
(1') (1) +1
+1
(2') U (2)
j0
(3') C'e I U
φ j0
A' A' 0 Generator C'e
I
A Ce 
j
B' O' Motor A' 0
B'(0)ej 0 U 0
Xq U
C' U j0 Xd
X'd B'(0)e B(0)ej 0
U
U X q
Fig. 2.3 Diagrama curentului maşinii sincrone cu poli X'd

aparenţi la U'eE = ct Fig. 2.4 Locul lui I la UeE = ct. şi U'eE = ct.
Cuplul electromagnetic dinamic la U'eE = ct. este definit de relaţia:
p  m U  U eE
 U2  1 1  
M  sin 0     sin 20  (2.18)
  X d 2  X q X d  
În figura 2.5 este prezentată caracteristica cuplu M, funcţie de unghiul intern 0 , pentru

p  m U  U eE
U'eE = ct. Se constată că amplitudinea componentei M    sin 0 , dependentă de
 X d
excitaţie, are o valoare importantă, deoarece
X'd < Xd. Ţinând cont de valoarea mare a
raportului U'eE / X'd se obţine o capacitate
crescută de stabilitate dinamică.
0
Componenta a doua
pm U2  1 1 
M       sin 20 este în
 2  X q X d 
opoziţie de fază în comparaţie cu aceeaşi

componentă corespunzătoare regimului
staţionar, deoarece X'd < Xq [118], [137].
Această componentă este dependentă de
asimetria electrică şi magnetică a generatorului.
22
Capitolul 2
Din cele prezentate se constată că la analiza stabilităţi dinamice a maşinii, în timpul
primelor oscilaţii, trebuie considerată caracteristica dinamică M( 0 ) definită de relaţia (2.18).
Deoarece în determinarea caracteristicii intervine t.e.m. U'eE anterioară perturbaţiei, rezultă că nu
se poate stabili o singură caracteristică mecanică dinamică, ea depinzând de valorile parametrilor
din regim staţionar anterior perturbaţiei.
M Figura 2.6 arată faptul că la determinarea stabilităţii

2
dinamice nu se poate uza de legea ariilor triunghiurilor
1
M1 acceleratoare şi deceleratoare. Astfel, curba 1 este
caracteristica mecanică statică, corespunzătoare variaţiilor
01 π/2 π 0 lente ale unghiului intern 0 , curba 2 este caracteristica
Fig. 2.6 Caracteristica mecanică
mecanică dinamică, corespunzătoare variaţiilor bruşte ale
statică şi dinamică
unghiului intern 0 , iar punctul (M1, 01 ) reprezintă punctul
corespunzător regimului staţionar anterior perturbaţiei.
Pe măsura amortizării oscilaţiilor determinate de încărcarea bruscă a generatorului, se
reduc şi curenţii tranzitorii din înfăşurarea de excitaţie, iar caracteristicile mecanice ce se obţin,
tind spre cea de regim staţionar.
2.3 Supraexcitarea generatorului şi viteza de răspuns
Există multe situaţii în timpul exploatării când se necesită supraexcitarea generatorului

sincron. Astfel, forţarea excitaţiei (supraexcitarea) generatorului sincron este necesară în cazul
încărcării bruşte [46], [117].
Dacă luăm în considerare numai componenta principală a puterii electrice, atunci
supraîncărcarea generatorului sincron este definită de coeficientul de supraîncărcare, kM, cu
relaţia [34]:
Pmax M max 1
kM    (2.19)
P M sin 0
unde Pmax şi Mmax sunt puterea maximă respectiv cuplul maxim al generatorului iar P şi M sunt
puterea respectiv cuplul nominal. Coeficientul kM caracterizează stabilitatea statică a
generatorului, adică puterea maximă pe care el o poate dezvolta printr-o creştere lentă a sarcinii,
în ipoteza că tensiunea reţelei rămâne constantă.
Din relaţia (2.19) rezultă că o valoare mică a unghiului 0 conduce la o capacitate mică
de supraîncărcare a generatorului. De obicei valoarea coeficientului de supraîncărcare, kM este
23
cuprinsă între 2 si 2,27 [82]. Generatoarele cu un coeficient de scurtcircuit mare au şi o capacitate
de supraîncărcare mai mare [10], [79].
În cazul variaţiilor puternice şi bruşte de sarcină sau în cazuri de avarie, tensiunea debitată
de generator, U1, scade mult, iar aceasta conduce la scăderea gradului de stabilitate al
generatorului. Pentru a evita ieşirea din sincronism şi stabilitatea sistemului energetic respectiv
este necesară supraexcitarea generatorului prin mărirea tensiunii de excitaţie, U E. Aceasta se
poate realiza prin utilizarea excitatoarelor care au înfăşurări de excitaţie cu inductanţă mică. În
cazul apariţiei avariei, sistemul de acţionare şuntează rezistenţa reglabilă din circuitul de excitaţie
şi determină creşterea tensiunii de excitaţie, respectiv a curentului de excitaţie [16].
Sistemul de excitaţie trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să aibă un timp de răspuns mic;
- să asigure valoarea maximă necesară, precalculată, a tensiunii de excitaţie.
Viteza de răspuns a sistemului de excitaţie reprezintă timpul de când excitatoarea
primeşte informaţia referitoare la creşterea tensiunii de excitaţie şi până când aceasta atinge
valoarea cerută şi depinde mult de modul de excitaţie al excitatoarei. Dacă excitaţia excitatoarei
este alimentată de la o sursă separată, viteza de creştere a tensiunii de excitaţie este mai mare
decât în cazul în care se foloseşte o excitatoare autoexcitată. Dezavantajul alimentării excitaţiei
de la o sursă separată constă în faptul că necesită încă o maşină electrică. Pentru hidrogeneratoare
cu o putere mai mică de 4000 kW, acest dezavantaj poate fi eliminat prin utilizarea unei
excitatoare cu excitaţie derivaţie.
Funcţionarea generatorului sincron în regim subexcitat sau supraexcitat poate fi urmărită
prin intermediul curbelor în V, ridicate pentru diferite valori ale puterii P. În cazul în care
generatorul funcţionează în regim supraexcitat, el debitează în reţea putere reactivă, iar dacă
funcţionează în regim subexcitat, absoarbe din reţea putere reactivă.
2.4 Sisteme de excitaţie
Câmpul electric inductor al generatorului sincron este produs prin intermediul înfăşurării
de excitaţie, realizată din bobine concentrate plasate pe polii rotorici [4], [41], [59].
Înfăşurarea de excitaţie a maşinii sincrone se alimentează, de regulă, de la o sursă de
tensiune continuă prin intermediul periilor de contact şi a inelelor colectoare. Tensiunea continuă
este obţinută de obicei de la o maşină excitatoare sau o instalaţie de excitaţie, ambele având rol
de reglaj şi protecţie. Schemele moderne urmăresc eliminarea sistemului de perii şi inele
24
Capitolul 2
colectoare folosind ca excitatoare un generator sincron în construcţie inversă montat pe acelaşi
arbore. Tensiunea alternativă produsă de această excitatoare este redresată prin intermediul
diodelor rotitoare. Tensiunea continuă obţinută este transferată astfel, prin arborele comun, la
înfăşurarea de excitaţie a generatorului sincron [56], [97].
Din punct de vedere al autonomiei sursei de energie necesară excitaţiei, sistemele de
excitaţie pot fi:
- independente, când maşina excitatoare funcţionează autonom fără nici o legătură cu
regimul de funcţionare al generatorului;
- dependente, când maşina excitatoare preia puterea mecanică direct de la arborele
principal.
Sistemele de excitaţie trebuie să îndeplinească următoarele condiţii [26], [59], [89]:
- schema de excitaţie să fie simplă;
- puterea de excitaţie să fie cât mai mică;
- să aibă un gabarit redus;
- să asigure fiabilitate ridicată;
- în regim staţionar să asigure alimentarea în curent continuu la valorile nominale impuse
de generator;
- să aibă o viteză mare de răspuns, adică să fie capabile să modifice valoarea tensiunii de
excitaţie astfel încât generatorul sincron principal să debiteze puterea cerută, la tensiunea
nominală şi să reintre într-o starea normală de funcţionare după variaţii mai mici sau mai mari ale
sarcinii;
- să aibă o plajă largă de reglare a curentului de excitaţie, adică între (0,1÷2,0)·IEn, pentru
a permite transferul de putere reactivă între generator şi reţeaua electrică [105];
- să permită forţarea excitaţiei, în regim de scurtă durată, prin posibilitatea asigurării unui
curent de excitaţie între (1,8÷2,0)·IEn [5], [32];
- să asigure o valoare ridicată a tensiunii de excitaţie pentru forţarea excitaţiei în cazul
regimurilor tranzitorii de avarie. Raportul între valoarea tensiunii de forţare şi tensiunea nominală
de excitaţie trebuie să fie de minim 1,8;
- în regim de forţare a excitaţiei, tensiunea maximă la inelele de contact nu trebuie să
depăşească 1600 ÷ 1800 V;
- durata de forţare a excitaţiei nu trebuie să depăşească 60 s.
Pentru a asigura puterea necesară pe care un generator sincron o debitează în sistem, la o
funcţionare stabilă şi tensiune constantă, fiecare agregat are două sisteme de reglaj: unul pentru
25
reglarea turaţiei (frecvenţei) şi altul pentru reglarea tensiunii (RAT). Regulatorul de turaţie
comandă vana de admisie a apei în turbină, iar regulatorul de tensiune comandă, în funcţie de
mărimile de ieşire ale generatorului sincron, tensiunea de excitaţie a acestuia.
În figura 2.7 s-a prezentat o schemă a unui sistem de reglaj al tensiunii şi turaţiei
generatorului sincron [182]. Pe schemă s-a notat cu RV - reductorul de turaţie, T – turbina
hidraulică, TV – traductorul de turaţie, U0 –tensiunea de referinţă, GS – generatorul sincron,
E – echipamentul de alimentare a excitaţiei generatorului sincron, Pi – puterea mecanică de
antrenare a generatorului, Pe – puterea debitată.
RV T TV E GS
Pi Pe
U0
RAT
Fig. 2.7 Generator sincron şi elementele de reglaj

Sistemele de excitaţie pot fi realizate cu maşini electrice sau cu dispozitive semiconductoare.
În cele ce urmează se prezintă câteva sisteme de excitaţie însoţite de avantajele şi
dezavantajele lor:
A) Sisteme de excitaţie cu maşini electrice
Maşina de curent continuu, folosită ca generator, a constituit principala sursă de excitaţie
în centralele electrice la începutul implementării
acestora. Acest tip de generator are statorul ca
inductor şi rotorul ca indus, iar prin intermediul
ansamblului inele – perii colectoare trebuie să
asigure alimentarea, la parametrii nominali, a
înfăşurării de excitaţie, printr-un nou ansamblu
perii – inele colectoare (Fig. 2.8 şi Fig. 2.9). Acest
sistem de excitaţie se utilizează pentru generatoare
sincrone cu o putere mai mică de 200 MVA [105].
Acest sistem de excitaţie are următoarele dezavantaje:
- apariţia defectelor cauzate de ansamblul colector - perii colectoare;
- necesitatea, în unele cazuri, a unei alte maşini de antrenare a excitatoarei;
26
Capitolul 2
- în cazul regimurilor de scurtcircuit şi apariţiei oscilaţiilor, tensiunea de excitaţie este
influenţată de valoarea curenţilor tranzitorii.
Dintre avantajele utilizării generatoarelor de curent continuu cele mai importante sunt:
- permit reglarea curentului de excitaţie în limite largi, prin reglarea în înfăşurarea
statorică a excitatoarei;
- asigură o funcţionare stabilă.
Sistemele de excitaţie cu generatoare de curent continuu pot fi realizate în mai multe
variante, fiecare având modul său de producere a tensiunii de excitaţie precum şi anumite
avantaje şi dezavantaje.
În cazul unui sistem de excitaţie cu excitatoare autoexcitată, montată pe arborele
generatorului reglarea curentului de excitaţie se face prin reglarea poziţiei reostatului de excitaţie
a excitatoarei (Fig. 2.8) [80]. În această figură, cu 1 s-a notat generatorul sincron, cu 2
generatorul de curent continuu, care are rol de excitatoare şi cu 3 reostatul de excitaţie. Avantajul
acestui sistem, pe lângă cele mai sus prezentate, este că utilizează o singură maşină auxiliară.
Dezavantajul acestui sistem constă în faptul că are un timp de răspuns mare iar reostatul de
excitaţie este voluminos.
În cazul unui sistemul de excitaţie realizat cu două maşini auxiliare montate pe arborele
generatorului, prezentat în figura 2.9, reglarea curentului de excitaţie se face prin reglarea
poziţiei reostatului de excitaţie al
excitatoarei secundare. În figură s-a
notat cu 1 generatorul sincron, cu 2
generatorul de curent continuu, care are
rol de excitatoare principală, cu 3
excitatoarea secundară, iar cu 4
reostatul de excitaţie al acesteia. Acest
sistem asigură o stabilitate mai mare,
dar are un timp de răspuns mai mare decât în cazul anterior. Folosirea în acelaşi timp a două
maşini auxiliare constituie un dezavantaj major al acestui sistem, mai ales dacă generatorul
sincron lucrează şi în regim autonom.
În cazul unui sistem de excitaţie cu excitatoare şi generator sincron auxiliar, montate pe
arborele generatorului, (Fig. 2.10) excitatoarea principală (2) este excitată prin intermediul unui
regulator automat de tensiune (5) de către generatorul sincron auxiliar cu magneţi permanenţi (3).
Cu (1) este notat generatorul sincron şi cu (4) reostatul de excitaţie. Acest sistem se utilizează în
27
principal pentru generatoarele de mare putere
şi asigură o stabilitate mai mare, dar este
costisitor şi are o viteză de răspuns mică [89].
B) Sisteme de excitaţie statice
Pentru a micşora timpul de răspuns s-
au introdus sistemele de excitaţie statice,
realizate de-a lungul timpului, cu redresori
ionici sau uscaţi la început şi cu elemente
semiconductoare pe bază de siliciu, mai
târziu. Aceste sisteme au permis creşterea vitezei de răspuns a sistemului la 10 V/s şi un raport
mare al tensiunii de forţare a excitaţiei (3÷4 ori tensiunea nominală de excitaţie) [19], [84], [88].
Un sistem de excitaţie static este format din următoarele componente [39], [41], [44]:
- redresor necomandat sau comandat, care are rolul de a realiza conversia tensiunii
alternative trifazate, furnizată de reţea, în tensiune continuă necesară alimentării înfăşurării de
excitaţie a generatorului sincron. Alimentarea redresorului se poate face direct sau prin
intermediul unui transformator trifazic [101], [110]. Redresorul are în componenţă o punte cu
elemente semiconductoare necomandate (diode) sau comandate, module necesare pentru
comanda şi controlul elementelor de comutaţie, radiator pentru disiparea căldurii degajate de
elementele de comutaţie statică, ventilator pentru eliminarea căldurii, senzori de temperatură
pentru protecţie şi comanda ventilatorului;
- regulator automat de tensiune care are rolul de regla curentul de excitaţie prin
intermediul unui automat programabil sau calculator de proces [45], [84], [98]. El are în
componenţă plăci de achiziţii de date, analizoare de reţea, bloc de adaptare, sesizare şi conversie
pentru reglarea numerică şi panoul cu operatorul. Regulatorul automat de tensiune are un timp de
răspuns propriu de cel mult 0,05 s, iar sistemul de excitaţie asigură o forţare a excitaţiei de cel
puţin 1,5 ÷ 2,5 UEn şi o viteză de creştere a tensiunii de excitaţie între 0,8 ÷ 1,2 V/s;
- blocuri de protecţie formate din siguranţe ultrarapide şi alte elemente de protecţie;
- module conexe ( traductoare de semnal, şiruri de cleme de conexiuni, etc.)
În cele ce urmează sunt prezentate câteva sisteme de excitaţie statică.
- sistemul de excitaţie ionică. Acesta avea în componenţă redresori cu mercur şi s-a
utilizat la hidrogeneratoarele de mare putere. Alimentarea redresoarelor se făcea de la sisteme
trifazate sau hexafazate de tensiune. Avantajul acestui tip de sistem de excitaţie consta în viteza
28
Capitolul 2
mare de răspuns (0,1÷0,4 s), dar datorită faptului că erau poluante şi periculoase, aceste sisteme
nu se mai folosesc.
- sistemul de excitaţie cu convertoare statice. Acestea foloseşte redresoare comandate,
alimentate de la surse alternative trifazate (convertoare c.a. – c.c.) sau de la surse de tensiune
continuă (convertoare c.c. - c.c.) [71], [73],[84]. Convertoarele statice de putere au rolul de a
modifica parametrii energiei electrice şi se intercalează între sursa de energie şi receptor. După
tipul conversie efectuate de convertor, în alimentarea excitaţiei generatorului sincron se pot folosi
următoarele tipuri de convertoare:
a) convertor c.c. – c.c. care are rolul de a transforma parametrii
energiei electrice de curent continuu putând modifica valoare medie a
acestora, respectiv valoarea medie a tensiunii continue la ieşire. Prin
aceasta se poate controla valoarea medie a tensiunii de la bornele
excitaţiei alimentate, în sensul păstrării constante a tensiunii de la
bornele generatorului sincron principal. Valoarea medie a tensiunii de
ieşire a convertorului se controlează prin metoda de modulare în
durată, adică prin modificarea intervalelor de timp de conducţie,
respectiv de blocare a comutatorului, sau prin modificarea frecvenţei de lucru şi a timpilor de
comutaţie [102], [114]. Un astfel de convertor este convertorul Buck-Boost (Fig. 2.11), care
permite obţinerea unei tensiunii de ieşire mai mare sau mai mică decât tensiunea de intrare. Acest
lucru este posibil prin conectarea în cascadă a două convertoare, unul de tip Buck şi altul de tip
Boost [85]. Dezavantajul utilizării unui astfel de convertor constă în necesitatea existenţei unei
surse de tensiune continuă.
b) convertor c.a. – c.c. (redresor) care are rolul de a transforma energia electrică de curent
alternativ în energie electrică de curent
continuu. Acest tip de convertoare au ca
dezavantaj prezenţa armonicilor în
curenţii absorbiţi din reţea, ceea ce
determină încălzirea şi reducerea duratei
de viaţă a circuitelor, modificarea
nedorită a formei de undă a sistemului
de tensiuni, etc. [86]. Un astfel de
convertor este prezentat în figura 2.12.
29
Alimentarea convertorului static, CS, se face de la o sursă de tensiune alternativă trifazată prin
intermediul transformatorului notat Tr. Ex. Comanda tiristoarelor convertorului static se face prin
intermediul dispozitivului de comandă al excitaţiei, controlându-se prin aceasta puterea
transmisă excitaţiei, Ex., a generatorului sincron GS. Pornind de la această schemă este realizat
sistemul de excitaţie al generatoarelor de la Porţile de Fier II.
- sistemul de excitaţie statică autonomă cu alimentarea de la bornele generatorului
sincron. Acest sistem (Fig. 2.13) are în
componenţă transformatoarele de tensiune 2, care
prin intermediul punţii redresoare cu diode 5,
asigură componenta de tensiune a generatorului.
Componenta de curent este asigurată de
transformatoarele de curent 3 prin intermediul
punţii redresoare cu tiristoare, 4. Avantajul acestui
sistem constă în faptul că nu există maşini
electrice de rotaţie auxiliare. Sistemul asigură
reglarea după tensiunea şi curentul furnizat de
generatorul sincron, necesar excitaţiei, în
concordanţă, deci, cu gradul de încărcare a
generatorului sincron 1. Dezavantajul sistemului
constă în influenţarea excitaţiei de avariile ce pot
să apară la bornele generatorului.
C) Sisteme de excitaţie mixte
Aceste sisteme de excitaţie s-au numit mixte deoarece folosesc atât maşini electrice
rotative cât şi sisteme de excitaţie statică. În cele ce urmează sunt prezentate câteva astfel de
sisteme de excitaţie:
- sistem de excitaţie cu redresoare în circuitul rotoric al maşinii
electrice auxiliare simple. Acest sistem (Fig. 2.14) asigură
autonomia şi independenţa funcţionării generatorului sincron,
care nu necesită deci, energie electrică de la o altă sursă. El are
în componenţă, pe lângă generatorul sincron principal, 1, un
generator sincron auxiliar în construcţie inversă, 3, montat pe
acelaşi arbore cu generatorul principal şi un redresor trifazat
30
Capitolul 2
necomandat. Generatorul sincron auxiliar are înfăşurarea de excitaţie în stator iar înfăşurarea
trifazată dispusă în rotor. Alimentarea înfăşurării de excitaţie a generatorului principal se face,
prin intermediul punţii redresoare, cu tensiunea debitată de generatorul auxiliar. Reglarea
curentului de excitaţie al generatorului principal se face prin modificarea curentului de excitaţie
al generatorului sincron auxiliar. Acest sistem are avantajul că elimină elementele de contacte
alunecătoare şi se foloseşte la hidrogeneratoarele care nu necesită o forţare mare a excitaţiei.
Sistemul prezentat este aplicat în România la agregate hidroenergetice produse de UCMR SA
Reşiţa, atât pentru puteri mici (1,23 MW – Pucioasa ) cât şi pentru puteri mari (186 MW –
Retezat). Turaţiile acestor agregate sunt cuprinse între 75 rot./min şi 1000 rot./min [208].
- sistem de excitaţie fără contacte alunecătoare, cu reglaj al tensiunii statorice şi cu
control al câmpului magnetic al generatorului principal. Schema din figura 2.15 a fost propusă
NR S T într-un brevet japonez [80] şi are în componenţă
9 generatorul sincron principal cu înfăşurarea statorică 1
10 şi înfăşurarea de excitaţie 2, un traductor de câmp

1 magnetic 3, blocul electronic de comandă rotitor 4,
puntea redresoare comandată, rotitoare 5, generatorul
7 8
2 5 sincron auxiliar în construcţie inversă, cu înfăşurarea
6 trifazată 6 şi cea de excitaţie 9, înfăşurarea monofazată
rotitoare 7, puntea redresoare monofazată rotitoare 8 şi
3 4
regulatorul electronic de tensiune 10. Câmpul magnetic
Fig. 2.15 Schema de excitaţie fără remanent al generatorului auxiliar este sesizat de
contacte alunecătoare, cu reglarea
tensiunii şi control al câmpului înfăşurarea monofazată 7, care produce o tensiune
magnetic principal monofazată, redresată de puntea redresoare 8. Cu
această tensiune se alimentează blocul electronic de comandă 4 care trimite impulsuri
redresorului trifazat comandat 5. Acesta alimentează cu tensiune continuă înfăşurarea de excitaţie
2 a generatorului principal. Traductorul de câmp 3 sesizează câmpul magnetic din generatorul
principal şi transmite informaţia blocului electronic de comandă. Înfăşurarea de excitaţie a
generatorului auxiliar 9 este alimentată de regulatorul electronic de tensiune 10.
Această schemă are avantajul că permite menţinerea constantă a tensiunii generatorului
sincron principal, chiar şi în cazul modificărilor puternice de sarcină şi este fiabilă datorită
eliminării contactelor alunecătoare. În plus, permite comanda punţii redresoare rotitoare, 5, având
în vedere şi câmpul magnetic al generatorului principal. Dezavantajul acestei scheme constă în
supradimensionarea generatorului sincron auxiliar, astfel încât la sarcini puternic inductive
31
(motor asincron de putere apropiată cu cea a generatorului sincron principal), generatorul
auxiliar să fie capabil să asigure tensiunea necesară forţării excitaţiei. Un alt dezavantaj al acestui
sistem constă în necesitatea existenţei unui câmp magnetic remanent în cele două generatoare
sincrone.
- sistem de excitaţie cu reglaj al tensiunii statorice cu ajutorul a două regulatoare. Acest
sistem este prezentat în schema din figura 2.16, [105], fiind aplicat la centrala hidroelectrică de la
Porţile de Fier I, a cărei putere electrică, pe grup, după retehnologizare, este de 205 MW [83].
Fig. 2.16 Schema excitaţiei hidrogeneratorului Porţile de Fier I

Înfăşurarea de excitaţie 2, a generatorului sincron principal 1, este alimentată, prin
intermediul inelelor colectoare 13, de la punţile redresoare comandate 7 şi 8, alimentate la rândul
lor de înfăşurarea statorică a generatorului sincron auxiliar 3. La funcţionarea normală se
foloseşte puntea redresoare 7, care este alimentată de la prizele scoase la înfăşurarea statorică, iar
pentru forţarea excitaţiei se foloseşte puntea redresoare 8. La pornirea hidrogeneratorului, se
alimentează înfăşurarea de excitaţie a generatorului auxiliar de la serviciile proprii, iar după ce
generatorul auxiliar funcţionează la parametri nominali, înfăşurarea de excitaţie este alimentată
de la înfăşurarea statorică a generatorului auxiliar, prin intermediul transformatorului 6 şi a punţii
comandate 10.
Comanda unghiului de deschidere a tiristoarelor din puntea comandată 10 se face de la
regulatorul automat de tensiune 12 (RAT-GA), al generatorului auxiliar. Comanda tiristoarelor
din punţile 7 şi 8 se face prin intermediul regulatorului automat de tensiune 12 (RAT-GP),
alimentat prin intermediul transformatorului 5, chiar de la bornele generatorului. Acest mod de
32
Capitolul 2
comandă permite sesizarea oricărei perturbaţii şi intervine pentru a asigura o funcţionare stabilă a
generatorului sincron principal.
- sistem de excitaţie fără contacte alunecătoare şi cu transformator de compundare. Acest
sistem (Fig.2.17) are la bază procesul de autoexcitare a generatorului sincron principal GSP (1) şi
a generatorului sincron auxiliar GSA (2), [51], [80].
Fig. 2.17. Schema de excitaţie fără contacte alunecătoare şi cu transformator de compundare

În această schemă s-a notat cu 3 transformatorul de compundare TC, cu 4 puntea
redresoare prin intermediul căreia se alimentează, de la secundarul transformatorului de
compundare, înfăşurarea de excitaţie a generatorului auxiliar, cu 5 puntea redresoare prin
intermediul căreia se alimentează înfăşurarea de excitaţie, Ex, a generatorului principal, cu 6
transformatorul de tensiune m1, cu 7 transformatorul de curent m2, cu 8 rezistenţa de statism şi cu
9 regulatorul automat de tensiune.
Funcţionarea acestui sistem de excitaţie necesită existenţa câmpurilor magnetice
remanente în cele două generatoare, astfel tensiunea determinată de câmpul remanent al fiecărui
generator asigură alimentarea înfăşurării de excitaţie a celuilalt generator [80].
Alimentarea înfăşurării de excitaţie a generatorului auxiliar se face de la sistemul trifazat
de tensiuni produs de generatorul sincron principal prin intermediul transformatorului de
compundare şi a punţii redresoare 4. Procesul de autoexcitaţie continuă până când tensiunea la
33
bornele generatorului principal atinge o anumită valoare stabilită, valoare care este sesizată de
regulatorul de tensiune.
Transformatoarele m1 şi m2 transmit informaţii regulatorului automat de tensiune
referitoare la tensiunea şi curentul din înfăşurarea statorică a generatorului, pentru ca acesta să
modifice tensiunea de excitaţie în funcţie de valoarea sarcinii.
Se mai cunosc sisteme de excitaţie cu două maşini auxiliare şi convertoare c.a. – c.c., dar
acestea aduc dezavantajul că oferă un timp de răspuns care creşte cu creşterea numărului de
maşini auxiliare.
2.5 Tendinţe de optimizare a surselor de excitaţie
Utilizarea elementelor semiconductoare în sistemele de excitaţie ale generatoarelor

sincrone au condus la creşterea performanţelor acestora, datorită faptului că au permis asigurarea
unei stabilităţi dinamice.
Tendinţele actuale au în vedere eliminarea maşinilor electrice de curent continuu sau
alternativ necesare alimentării excitaţiei şi utilizarea sistemelor moderne de excitaţie statică.
Această modernizare a sistemelor de excitaţie are ca efect obţinerea unor performanţe
mărite şi fiabilitate mai mare.
Schema bloc a unui sistem de excitaţie static modern este prezentată în figura 2.18.
Aceasta se află la Centrul de Cercetări în Hidraulică, Automatizări şi Procese Termice,
(CCHAPT), al Universităţii „Eftimie Murgu” din Reşiţa.
În această schemă sunt identificate următoarele module:
- generatorul sincron GS cu excitaţia Ex;
- tahogeneratorul TG, cuplat pe arborele generatorului sincron;
- panoul operator, PO, pentru vizualizarea şi setarea parametrilor de interes;
- automatul programabil – PLC, în componenţa căruia există module de intrare – ieşire
analogice şi digitale, module de comunicaţie, unitatea centrală, convertoare analog-digitale,
convertoare digital-analogice şi touch-panelul;
- analizorul de reţea, AR, care are rolul de a controla parametrii electrici ai generatorului
(tensiuni, curenţi, puteri, factor de putere). Aceşti parametrii pot fi vizualizaţi pe displayul
analizorului de reţea;
- transformatorul trifazat de adaptare TA1;
- şuntul de măsură Sh – 1;
34
Capitolul 2
Fig. 2.18. Schema bloc a unui sistem de excitaţie modern

- puntea redresoare complet comandată, Red. Ex., tip DCREG 4.40, cu posibilitatea
comandării manuale, prin intermediul potenţiometrului P1, sau automat, prin intermediul
memoriei implementată în regulatorul automat de tensiune;
- blocuri traductoare de măsură, TT1, TT2, TC1 ÷TC3, Tcc-1, Tcc-2;
- releu de sincronizare, SY;
- convertorul static c.a. – c.c., CS;
- sursa de alimentare, SA;
- rezistenţa de dezexcitare automată, Rp;
- elemente de separare, separatorul S1 contactoarele C1, C2.
Toate firmele producătoare de sisteme de excitaţie au ca scop livrarea de produse
competitive şi performante, care să satisfacă tot mai multe cerinţe ale beneficiarului. Fiecare mare
producător de sisteme de excitaţie şi-a dezvoltat tehnologii inovative utilizând cele mai noi
descoperiri din domeniul electronicii de putere dar şi experienţa acumulată în zeci de ani, de către
aceştia, produsele lor fiind în continuă modernizare.
Din categoria marilor producători de sisteme de excitaţie amintesc: GE Energy, Basler în
SUA, ABB, Siemens în Europa
Compania GE Energy este lider mondial în producerea sistemelor de excitaţie şi are o
experienţă de peste 50 de ani. De-a lungul timpului, sistemele de excitaţie produse de această
35
firmă au cunoscut o permanentă dezvoltare, rezultând 12 modele. Modelul de excitaţie
GENERREX, produs între anii 1972 ÷ 1991 este utilizat la generatoarele ce echipează centrala
nucleară Cernavodă, unde, în componenţa sistemului intră un transformator de compundaj, care
după pornirea grupului, asigură autoexcitarea generatorului sincron [47], [83].
Cel mai performant model este GE EX 2100 ce poate fi utilizat în foarte multe centrale
hidroelectrice. Acest sistem de excitaţie poate include maşini auxiliare în construcţie directă sau
inversă sau transformatoare de compoundare şi convertoare statice alimentate cu tensiuni de până
la 1300 V, putând asigura curenţi de excitaţie de până la 8000 A [209].
Compania ABB a intrat pe piaţa românească de electricitate, prin produsele oferite, în
urmă cu 80 de ani, iar din 1992 a deschis organizaţia locală ABB România [210]. Pe lângă
multitudinea de produse şi echipamente, aceasta oferă două tipuri de sisteme de excitaţie pentru
generatoare de diferite puteri:
- fără perii, cu maşini excitatoare rotative în construcţie inversă şi regulatoare de
tensiune;
- cu perii, excitaţiile fiind alimentate direct în rotor, prin perii, de la punţi cu tiristoare.
Sistemele de excitaţie sunt personalizate pentru diferite niveluri de tensiune şi curent,
existând 3 tipuri de echipamente: UNITROL 5000 utilizat pentru sisteme de excitaţie de medie şi
mare putere, UNITROL F care utilizează microprocesoare şi este utilizat pentru maşini sincrone
de puteri mici şi medii şi cel mai performant sistem, UNITROL 6000 care utilizează platforma de
control AC 800 PEC.
În figura 2.19 este prezentată o vedere a blocurilor componente ale sistemului de excitaţie
static UNITROL 5000, unde se identifică: regulatorul de tensiune 1, întrerupătorul de curent
alternativ al sistemului de excitaţie 2, unităţi cu convertoare de putere 3, bloc de supraexcitare sau
subexcitare 4.
Acest sistem de excitaţie se utilizează pentru frecvenţe de 50 Hz, 60 Hz, 16 2/3 Hz şi
curenţi între 1000A şi 10000A. Principalele funcţii realizate de acest convertor sunt:
- reglarea tensiunii cu regulator PID [57], [98];
- reglarea curentului cu regulator PI;
- descărcarea/compensarea de sarcină activă şi/sau reactivă;
- limitarea minimă şi maximă a curentului de excitaţie;
- limitarea curentului maxim din stator;
- subexcitarea P, Q;
- reglarea factorului de putere.
36
Capitolul 2
Fig. 2.19. Sistem de excitaţie UNITROL 5000

Totodată acest sistem asigură funcţii de protecţie la supratensiuni, supracurenţi,
supratemperaturi şi de monitorizare a echipamentelor.
UNITROL F este un sistem de excitaţie al cărui curent de ieşire este între 5A şi 1000 A
DC şi se realizează în mai multe variante. Se poate opta doar pentru regulatorul automat de
tensiune (AVR - automatic voltage regulator) sau pentru sistemul de excitaţie statică (SES)
complet.
Regulatorul automat de tensiune cu tiristoare funcţionează la frecvenţe de 50/60 Hz
utilizând IGBT (insulated gate bipolar transistor).
Sistemul de excitaţie statică are în componenţă 2 canale de alimentare: cu tensiune
alternativă de 110/220 V sau cu tensiune continuă 24-48/110-250 V. Prin intermediul acestor
canale alimentează convertoarele statice realizate cu tiristoare sau cu tranzistoare IGBT.
Modulele de excitaţie sunt realizate cu microprocesoare care au o acurateţe de control de minim
±5% din tensiunea nominală a generatorului sincron şi o viteză de răspuns de aproximativ 20 ms.
Comunicaţia cu utilizatorul se poate face prin intermediul panoului operator fixat pe panoul
frontal al panelul amplasat pe dulap sau prin porturile de intrare-ieşire la un calculator de proces.
UNITROL 6000 este ultima variantă de sistem static realizat în mai multe modele de
către firma ABB şi care se foloseşte pentru hidrogeneratoare cu o putere de până în 100 MVA.
37
Tensiunea de intrare a acestui sistem de excitaţie poate fi cuprinsă între 500÷1500 V, la o
frecvenţă între 50÷480 Hz, iar tensiunea de ieşire este de maximum 1900 V c.c la un curent de
cel mult 10000 A.
Compania Basler oferă sisteme de excitaţie performante în mai multe modele, cu un
curent de ieşire între 15 A şi 10000 A [211]. Cele mai importante facilităţi pe care le prezintă
aceste sisteme de excitaţie sunt:
- cinci modalităţi de reglaj şi control al tensiunii de intrare, al curentului şi tensiunii de
ieşire, al factorului de putere, al puterii reactive;
- reglarea tensiunii cu o acurateţe cuprinsă între 0,1 şi 0,2%;
- măsurarea în timp real a 19 parametrii;
- posibilitatea sincronizării la reţea prin intermediul sincronoscopului;
- setarea de stabilitate a 40 de parametrii prin intermediul panoului frontal sau prin
computer;
- personalizarea stării de stabilitate cu două regulatoare PID;
- posibilitatea limitării la supraexcitaţie şi subexcitaţie;
- monitorizarea şi analiză în timp real;
- oscilografiere flexibilă;
- protecţie la supratensiuni, supracurenţi, slăbire de câmp, supratemperatură, etc;
- înregistrarea datelor.
Firma Siemens s-a extins în România din 1905 şi oferă produse şi echipamente pentru
sistemul energetic. Referitor la sistemele de excitaţie oferă sisteme de excitaţie statică şi sisteme
de excitaţie rotative fără perii în mai multe modele [212].
Sistemul de excitaţie statică are modelele SES 110, SES 2150/520, SES 130/230/530, iar
sistemul de excitaţie rotativ are modelele RE S 010, RE S 011/110/210, RE S 230. Aceste
sisteme folosesc componente pasive pentru excitaţia de bază, automate programabile SIMATIC,
analizoare de reţea SIMEAS. Sistemele au posibilitatea de reglaj a curentului de excitaţie în
funcţie de sarcină. Ultimele generaţii au sisteme redundante, oferă stabilitate dinamică
generatorului sincron, vizualizarea parametrilor electrici şi posibilitatea de diagnosticare de la
distanţă.
38
Capitolul 2
2.6 Concluzii
Pentru o proiectare corectă a generatorului sincron este imperios necesar să se cunoască în

detaliu locul unde se va amplasa, condiţiile de lucru, tipul şi puterea instalată a receptorilor
alimentaţi de acesta.
Totodată trebuie să se cunoască modul de operare şi solicitările care pot să perturbe
funcţionarea normală şi să îi determine instabilitatea, pentru a dimensiona corespunzător
generatorul, astfel încât acesta să suporte fără probleme suprasolicitările care intervin pe
parcursul exploatării lui.
În acest capitol este introdusă noţiunea de sistem de excitaţie mixtă pentru a evidenţia
clar diferenţa între sistemele de excitaţie. Astfel, sunt numite sisteme de excitaţie cu maşini
electrice, sistemele care pentru obţinerea tensiunii de excitaţie folosesc doar maşini electrice.
Sunt numite sisteme de excitaţie statice, acele sisteme care pentru obţinerea tensiunii de excitaţie
folosesc doar convertoare statice şi sunt numite sisteme de excitaţie mixte, sistemele care pentru
obţinerea tensiuni de excitaţie folosesc atât maşini electrice cât şi convertoare statice.
Alegerea sistemului de excitaţie este esenţială pentru o funcţionare stabilă a generatorului.
Aceasta trebuie să fie capabilă să asigure supraexcitarea sau subexcitarea generatorului în funcţie
de cerinţa consumatorilor pe care îi alimentează, iar tot acest proces trebuie să dureze cât mai
puţin. Ca şi contribuţie, s-au studiat şi analizat mai multe sisteme de excitaţie, s-au comparat şi s-
au comentat din punct de vedere critic, prezentând avantajele şi dezavantajele aferente. Ca şi
variantă optimă s-a ales sistemul de excitaţie statică, deoarece asigură redundanţă, eficienţă şi
fiabilitate mărită, posibilitatea de vizualizare, reglare, înregistrare a parametrilor generatorului
sincron. Un alt avantaj al sistemelor moderne este realizarea modulară, ceea ce asigură depanarea
rapidă în caz de defect, prin înlocuirea modulelor.
Posibilitatea conectării sistemelor de excitaţie la internet oferă avantajul monitorizării
funcţionării şi a diagnosticării de la distanţă de către personalul care supraveghează centrala
hidroelectrică.
Un dezavantaj al sistemelor de excitaţie statică constă în costul destul de mare al acestora.
Acest dezavantaj poate fi compensat prin costul de fabricaţie şi exploatare al maşinii auxiliare ce
intervin în sistemul de excitaţie.
39
Capitolul 3. PROIECTAREA GENERATORULUI SINCRON
Acest capitol are ca scop proiectarea unui anumit generator sincron, pornind de datele
nominale şi dimensiunile exterioare ale unui generator similar, ce urmează a fi încercat. S-a ales
ca referinţă un generator existent pentru a fi posibilă comparaţia între valorile parametrilor de
regim staţionar şi dinamic ai generatorului proiectat şi cei rezultaţi din încercări.
În proiectarea generatorului sincron s-a pornit pe două direcţii:
- proiectarea clasică care are ca scop determinarea parametrilor generatorului sincron;
- proiectarea optimală care are ca scop stabilirea variantei optime de generator, capabilă
să conducă la îndeplinirea unei funcţii obiectiv.
3. A. PROIECTAREA CLASICĂ A GENERATORULUI SINCRON
În această lucrare prezentarea metodei clasice de proiectare a generatorului sincron are ca

scop următoarele:
- determinarea parametrilor generatorului sincron prin programul specializat de proiectare,
conceput de autoare;
- prezentarea metodei grafice şi analitice de determinare a solenaţiei de excitaţie la sarcină
nominală pentru efectuarea comparaţiei între rezultate;
- stabilirea unei variante de comparaţie cu rezultatele obţinute din proiectarea optimală a
Programul specializat de proiectare este elaborat, utilizând softul MathCad [99], cu
ajutorul căruia se pot calcula valorile mărimilor de interes, în concordanţă cu paşii şi relaţiile
specificate în literatura de specialitate.
Pentru determinarea diferitelor mărimi şi coeficienţi sunt utilizate graficele din manualele
de specialitate, care sunt transpuse în programul de proiectare conceput în MathCad [31], cu
ajutorul unor subprograme. Astfel, în funcţie de variabila independentă, programul returnează
valoarea exactă a mărimii de interes, definită de graficele construite, fără a mai fi necesară
alegerea de către proiectant, uneori cu erori considerabile, a acesteia [167].
În această proiectare s-a urmărit în acelaşi timp, pe cât posibil, obţinerea unui generator
sincron al cărui cost total să fie minim, dar care să fie şi capabil să îndeplinească funcţia pentru
care a fost solicitat. Această metodă de proiectare este numită, proiectarea clasică, deoarece
programul scris în MathCad are la bază doar relaţiile din literatura de specialitate şi experienţa în
40
Capitolul 3
proiectare şi nu este capabil să determine valorile optime care să conducă la îndeplinirea
obiectivului propus.
3.1 Date nominale ale generatorului sincron
Datele nominale ale unui generator sincron sunt acele valori ale mărimilor importante
care asigură serviciul nominal. Acestea se numesc mărimi nominale şi se înscriu pe o plăcuţă
indicatoare a generatorului [104].
Mărimile nominale ale generatorului sincron ce urmează a fi proiectat sunt:
- puterea nominală aparentă Sn – 353 kVA;
- tensiunea nominală Un - 400 V;
- numărul de faze m – 3;
- turaţia sincronă n1 – 300 rot./min.;
- frecvenţa f - 50 Hz;
- factorul de putere cos φn – 0,85;
- conexiunea fazelor – stea.
Generatorul ce va fi proiectat va funcţiona atât în regim autonom (alimentând inclusiv
consumatori monofazaţi), cât şi în paralel cu o reţea puternică, când consumatorul echivalent nu
poate fi decât simetric. Alte condiţii tehnice pe care trebuie să le îndeplinească generatorul
sincron au fost prezentate în capitolul 2.
Pornind de la aceste date nominale, pe baza relaţiilor prezentate în literatura de
specialitate, s-au calculat următoarele mărimi [29], [35]:
- curentul nominal pe fază, In, necesar în principal pentru dimensionarea înfăşurărilor
statorice, cu relaţia:
S n 1000
In   509, 427 A (3.1)
3 U n
- tensiunea nominală pe fază, U1, cu relaţia:
Un
U1   230,94 V (3.2)
3
- numărul perechilor de poli, p, cu relaţia:
60  f
p  10 (3.3)
n1
- puterea aparentă interioară, Sin, cu relaţia:
41
Sin  k E  S n  381,18 kVA (3.4)
unde kE este coeficientul tensiunii electromotoare ce ţine cont de căderea de tensiune pe
reactanţa de dispersie, Xσ1, când rezistenţa fazei, R1, a fost neglijată şi care, pentru generatoarele
cu cos φn = 0,8, are valoarea kE = 1,08.
3.2 Stabilirea solicitărilor electromagnetice şi determinarea dimensiunilor

generatorului sincron
Pornind de la aceste date nominale s-au calculat valorile dimensiunilor interioare ale
statorului, rezultând:
- diametrul interior al statorului, D = 1080 mm;
- pasul polar, τ = 169,65 mm;
Aceste mărimi au determinat valorile solicitărilor electromagnetice, rezultând:
- inducţia magnetică din întrefier, Bδ = 0,763 T. Această valoare se încadrează în
intervalul (0,6÷1) T recomandat pentru generatoarele cu poli aparenţi [87], [93];
- pătura de curent, A = 324,311 A/cm, aceasta încadrându-se în intervalul recomandat
(200÷500) A/cm, [36], [76].
Solicitările amintite, numite solicitări electromagnetice principale, intervin în calcularea
dimensiunilor elementelor componente ale generatorului sincron. Dimensiunile rezultate şi
valorile parametrilor sunt:
- lungimea ideală, li, a generatorului este calculată cu relaţia [23], [108]:
6 1011  SiN
li   435, 6 mm (3.5)
k f  k B   i   2  D 2  n1  A  B
Întrucât lungimea generatorului este mai mare de 250 mm, iar diametrul interior al
statorului este mai mare de 300 mm, generatorul proiectat va avea 6 canale radiale de ventilaţie,
cu o lăţime a canalului de 10 mm, rezultând pentru lungimea pachetului de tole, l1 =58 mm [2].
- factorul de formă  al polului, λ = 2,568 mm. Se constată că acesta se încadrează în
intervalul (1,4÷2,78) indicat în literatura de specialitate [29], [104];
- numărului de crestături statorice, Nc, se calculează în funcţie de numărul de crestături pe
pol şi fază, q, impus. Manualele de proiectare recomandă, pentru generatoarele sincrone cu mai
mult de 6 perechi de poli, q = (2÷3) [108]. Pentru a avea o curbă a tensiunii cât mai apropiată de
42
Capitolul 3
4
sinusoidă, în vederea reducerii armonicilor în dinţi, s-a impus q număr fracţionar, adică q = 1 ,
5
(q = 1,8), rezultând Nc = 108 crestături [93], [95], [154];
- pasul dentar, t1 = 31,416 mm, încadrându-se în intervalul (0,05÷0,2)·τ, adică
(8,48÷33,93) mm [108];
- numărul de spire pe fază, N1 = 36 spire;
- numărul de conductoare dintr-o crestătură, nc1= 4 conductoare /crestătură;
- fluxul maxim Φ, la sarcină nominală, se calculează cu relaţia [35], [79], [134]:
k E  U1
  0, 034 Wb (3.6)
4  k f  k B  f  N1
- lăţimea şi înălţimea crestăturii statorice, bc = 15,2 mm, respectiv hc = 22,15 mm,

determinate în urma alegerii tipului de conductor şi a izolaţiilor aferente conductorului şi
crestăturii. S-a optat pentru crestătură cu pereţi paraleli, semideschisă şi conductor profilat [91];
- coeficientul β definit ca raportul dintre lăţimea crestăturii şi pasul dentar, β = 0,481;
- înălţimea jugului statoric, hj1, calculată după ce s-a impus o anumită valoare pentru
inducţia magnetică din jugul statoric. Valoarea impusă este Bj1= 1,4 T, iar valoarea rezultată este
hj1 = 32 mm. Prin această impunere suntem siguri de încadrarea inducţiei Bj1 în intervalul indicat;
- diametrul exterior al statorului, De = 1188 mm.
Odată definitivate valorile elementelor componente se verifică încadrarea în limite a
solicitărilor electromagnetice. Valorile rezultate ale acestora sunt [29]:
- inducţia magnetică din jugul statoric, Bj1 = 1,397 T, se încadrează în intervalul
(1÷1,57) T [93];
- inducţia magnetică în dinte, Bd1 = 1,716 T, se încadrează în intervalul (1,7÷2,1) T;
- densitatea de curent din înfăşurarea statorică, J 1 = 7,257 A/ mm2, se încadrează în
intervalul (5÷7,5)A/mm2.
În vederea calculării mărimii întrefierului, δ, s-au impus valori pentru reactanţa sincronă
longitudinală, xd, reactanţa de dispersie, xσ1, [35] iar valoarea rezultată şi rotunjită a acestuia este
δ = 4 mm.
Cunoscând mărimea întrefierului se calculează elementele componente ale rotorului,
astfel:
- diametrul exterior al rotorului, Dr = 1072 mm;
- lăţimea piesei polare, bp = 127 mm;
- înălţimea piesei polare, hp = 16 mm;
43
- lungimea polului, lm = 485,6 mm;
- lăţimea polului, bm = 60,9 mm;
- înălţimea polului, hm = 70 mm;
- înălţimea jugului rotoric, hj2 = 27,6 mm;
- diametrul interior al rotorului, Dir = 845 mm.
Deoarece generatorul sincron va funcţiona frecvent în regim dinamic este necesar ca
acesta să fie prevăzut cu o înfăşurarea de amortizare, realizată din bare de cupru şi plasată pe
inductor. Prin aceasta se asigură o îmbunătăţire a funcţionării maşinii datorită reducerii
oscilaţiilor, a limitării valorilor maxime ale curenţilor supratranzitorii şi a reducerii constantelor
supratranzitorii [163], [188], [193].
Numărul de bare de amortizare pe pol, calculat este na = 4 bare, iar secţiunea totală a
barelor de amortizare, Satot, determină secţiunea unei bare a înfăşurării de amortizare, sa,
secţiunea inelului de scurtcircuitare, si, a căror valoare efectivă se alege din STAS [201].
Valoarea rezultată a densităţii de curent din înfăşurarea de amortizare se calculează cu relaţia:
0,3  A  101
Ja   6, 486 A/mm2 (3.7)
sa  na
Această valoare să se încadreze în intervalul (5÷7,5) A/mm2, indicat de literatura de
specialitate [29].
3.3 Determinarea parametrilor de regim staţionar şi a solenaţiei de

excitaţie nominală a generatorului sincron proiectat
După stabilirea dimensiunilor de gabarit şi a dimensiunilor părţilor componente ale

generatorului sincron, în vederea determinării solenaţiei de excitaţie la sarcină nominală este necesară
calcularea parametrilor de regim staţionar ai acestuia.
În vederea simplificării calculelor şi compararea valorilor rezultate ale parametrilor
corespunzători diverselor variante ale aceleiaşi maşini, se calculează şi valorile raportate ale
acestora (în unităţi relative). Evidenţierea valorilor raportate ale parametrilor se face utilizând
notaţia [u.r.] [94]. Principali parametri determinaţi sunt:
- rezistenţa fazei statorice, R1, se calculează utilizând relaţia [27], [29]:
L1 103
R1    0, 009977 Ω (3.8)
Scond  a
iar în unităţi relative este r1= 0,022 u.r.;
44
Capitolul 3
- reactanţa de dispersie pe fază, Xσ1, numită şi reactanţă de scăpări, se calculează în
funcţie de permeanţele din diferitele zone ale traseului bobinei înfăşurării statorice [15], [36] şi
anume permeanţa specifică de dispersie a crestăturii, λc, permeanţa specifică de dispersie
diferenţială, λd, permeanţa specifică de dispersie a capetelor dinţilor statorici, λz, permeanţa
specifică de dispersie a părţilor frontale ale bobinelor, λf. Valoarea reactanţei de dispersie este
Xσ1 = 0,043 Ω, sau în unităţi relative x σ1 = 0,095 u.r.;
- tensiunea magnetică a întrefierului la funcţionarea în gol, U Hδ0, pentru o pereche de
poli, se calculează cu relaţia [14], [100]:
B
U H 0  2 kC   103  4919 A (3.9)
k E  0
- amplitudinea fundamentalei solenaţiei de reacţie a indusului, θi, pentru o pereche de poli,
se calculează cu relaţia [14], [30]:
N1  k B
i  0,9  m   I n  4632 [A] (3.10)
p
- reactanţa de reacţie longitudinală a indusului este xad = 0,753 u.r.;
- reactanţa de reacţie transversală a indusului este xaq = 0,508 u.r.;
- reactanţa sincronă longitudinală, xd, este calculată cu relaţia [18], [20]:
xd  xad  x 1  0,848 u.r. (3.11)
Aceasta se încadrează în intervalul indicat în literatura de specialitate (0,7÷1) u.r.,
corespunzătoare maşinilor cu poli aparenţi [8], [82].
- reactanţa sincronă transversală, xq, este calculată cu relaţia:
xq  xaq  x 1  0, 603 u.r. (3.12)
şi se încadrează în intervalul (0,5÷0,9) u.r. [42], [74], [186].

În cazul în care generatorul sincron funcţionează în regim autonom, alimentând şi
consumatori nesimetrici, pe lângă componentele de succesiune directă şi inversă apare şi
componenta de succesiune homopolară. Acestei componente îi corespund rezistenţa homopolară,
R0 şi reactanţa homopolară X0 [126], [191], [192].
- reactanţa homopolară, x0 = 0,061 u.r. şi se încadrează în intervalul (0,02÷0,2) u.r. [43].
Solenaţia de excitaţie la sarcină nominală a generatorului sincron se poate determina prin
construirea caracteristicilor magnetice. În acest scop este necesară calcularea tensiunilor
magnetice pe porţiuni omogene, care au pe cât posibil aceeaşi intensitate a câmpului magnetic.
Dintre caracteristicile magnetice, un rol deosebit îl prezintă caracteristica de magnetizare la
45
funcţionarea în gol [158], când fluxul total al unui pol este determinat numai de curentul de excitaţie,
curentul prin indus fiind nul [40], [52].
Pentru determinarea caracteristicii de magnetizare la funcţionarea în gol, se calculează
tensiunile magnetice pe porţiunile de circuit delimitate pe o linie de câmp care parcurge doi poli de
polaritate opusă şi cele două juguri, cu crestăturile aferente.
- tensiunea magnetică a întrefierului, pentru o pereche de poli este UHδ = 5312 A;
- tensiunea magnetică a dinţilor indusului, pentru o pereche de poli este UHd = 264,8 A;
- tensiunea magnetică a jugului statoric, pentru o pereche de poli este UHj1 = 73,98 A;
- tensiunea magnetică a întrefierului, dinţilor şi jugului statoric, U Hδdj1 este calculată cu
relaţia:
U H  dj1  U H   U Hd  U Hj1  5651 [A] (3.13)
- fluxul de dispersie al rotorului, Φσ, se calculează în funcţie de permeanţa de scăpări în

corpul polului λm, şi în zona piesei polare λp, [8], [27] şi este Φσ = 0,0041 Wb. Valoarea fluxului
de dispersie 12,3% din fluxul util Φ, se încadrează în intervalul (10÷30)% din Φ, precizat în
literatura de specialitate, pentru generatoarele cu poli aparenţi plasaţi pe rotor [82].
- fluxul total, ΦH, se calculează cu relaţia:
 H      0, 038 Wb (3.14)
- tensiunea magnetică polară, UHp, se calculează în funcţie de dimensiunile polului şi ale
piesei polare, coeficientul de dispersie σ, al rotorului precum şi permeanţele de scăpări în corpul
polului λm, în zona piesei polare λp şi a permeanţei totale de scăpări λcsc şi este UHp = 176 A;
- tensiunea magnetică a întrefierului de îmbinare între poli şi jugul rotoric este
Uδîmb = 313 A;
- tensiunea magnetică în jugul rotoric, UHr, se determină după calcularea şi verificarea
inducţiei magnetice Bj2, în acesta. Valoarea calculată este Bj2 = 1,203 T şi se încadrează în
intervalul (1,2÷1,4)T, [29]. Tensiunea magnetică în jugul rotorului, pentru o pereche de poli, este
UHj2 = 116 A.
- tensiunea magnetică a rotorului,UHr, se calculează cu relaţia:
U Hr  U Hp  U H  îmb  U Hj 2  605 A (3.15)
- tensiunea magnetică, UH, pentru tensiunea electromotoare nominală, se calculează cu

relaţia:
U H  U H  dj1  U Hr  6256 A (3.16)
46
Capitolul 3
În vederea determinării solenaţiei de excitaţie nominală, θEn, trebuie construite
următoarele caracteristici (figura 3.2) [29], [87], [187]:
- caracteristica magnetică la funcţionarea în gol,   f  U H  ;
 
- caracteristica magnetică parţială a statorului,   f U H  dj1  ;
 
- caracteristica magnetică parţială a rotorului,  H  f U Hr  ;
 
- caracteristica magnetică parţială a fluxului de dispersie (scăpări) dintre poli,
  f U H  dj1  .
 
Φ UeE
~ ~
1.5 ΦH=f(UHr)
~ ~
UH Φ=f(UHδdj1) Φ=f(ΣUH)
D ~ ~ ~ ~
T ~r T' U'Hδdj1
UeEq0 ~
~ U'Hδ H
xσ1 Φσ ~
C M ~ P P' P'' ΔU
U eE1q ~
~ B N' G
F 1.0
A N
r1
UeE
~
UeE1d
~
Un = 1 0.5
~
W'
Ψ UeEq0 θidq Φσ=f(UHδdj1)

~ ~ S ~ ~
φ
I UHr
~ ~
N'' IE
~
O' O θiq W 0.5 UHδdj1 1 R 1.5 K 2 ΣUH
~ ~ θEn ~
~
Fig. 3.2 Caracteristicile necesare determinării solenaţiei de excitaţie nominală

Pentru construirea caracteristicilor amintite mai sus, se calculează tensiunile magnetice
corespunzătoare acelor valori ale fluxului Φ, determinate pentru diferite valori ale tensiunilor
electromotoare 0,55  U1 ; 0,85  U1 ; 1,0  U1 ; E1  1,08  U1 ; 1,23  U1 şi 1,3  U1 [29], [87]. Pentru
fiecare valoare a tensiunii electromotoare, se determină valoarea corespunzătoare a fluxului şi,
folosind formulele stabilite până acum, se determină tensiunile magnetice corespunzătoare
acestor fluxuri. Rezultatele obţinute se introduc automat de către programul de proiectare
specializat, într-o matrice vectorială, cu ajutorul căruia se construiesc automat caracteristicile
magnetice [165].
47
Utilizând caracteristicile construite de programul specializat şi urmând paşii prezentaţi
detaliat în literatura de specialitate [93], [104], [190] se determină solenaţia de excitaţie
nominală. Construcţia grafică aferentă acestei metode este prezentată în figura 3.2, unde mărimile
reprezentate cu tildă sunt în unităţi relative.
Din construcţia grafică rezultă valoarea solenaţiei de excitaţie la sarcină nominală,
  1,592 u.r. (segmentul OK), căreia îi corespunde valoarea absolută θ'En = 9803,54 A. Datorită
 En

unor abateri de la curbele de magnetizare, valoarea solenaţiei de excitaţie se majorează cu 4%, astfel
  1, 656 u.r., sau în valori absolute θEn = 10196 A.
 En

Căderea de tensiune în procente, ΔU, conform standardului nu trebuie să depăşească 50%,
iar pentru generatoarele preformante trebuie să fie de maxim 30% [82]. Aceasta se calculează cu
relaţia:
KH  KG
U  100  22,87 % (3.17)
KG
În vederea determinării cât mai exacte a solenaţiei de excitaţie la sarcină nominală şi a
reducerii timpului de calcul aferent, este concepută o
D metodă analitică pentru rezolvarea acestei probleme.
Eq0
~ Aceasta se realizează în cadrul programului de
C proiectare clasic şi are la bază caracteristicile
F
construite prin intermediul programului şi
transpunerea construcţiilor grafice aferente în relaţii
E1 xσ1
~
φ matematice [160]. Se face uz de funcţii de interpolare
B
A r1α şi extrapolare, cunoscute şi interpretate, care
facilitează un calcul rapid şi de precizie.
U1
~
Metoda de calcul matematic are la bază
diagrama fazorială prezentată în figura 3.3.
U1a
~ Valoarea solenaţiei de excitaţie nominală
γ Ψ
majorată este  En  1, 6 u.r., sau în valori absolute
φ I

~ θEn = 10010 A. Căderea de tensiune în procente, ΔU,
O' conform determinării prin metoda matematică este
Fig. 3.3 Explicativă la determinarea prin
calcul a solenaţiei de excitaţie la sarcină ΔU = 22,39%. Din compararea valorilor rezultă
nominală
precizia în determinarea prin metoda matematică a
solenaţiei de excitaţie la sarcină nominală şi a căderii de tensiune.
48
Capitolul 3
După determinarea solenaţiei de excitaţie la sarcină nominală, se dimensionează
înfăşurarea de excitaţie. S-a ales ca şi sursă de alimentare a înfăşurării de excitaţie un generator
de curent continuu, a cărui tensiune de ieşire este de 75 V şi care are o cădere de tensiune pe perii
de 2 V. Astfel tensiunea de alimentare a înfăşurării de excitaţie are valoarea UE = 73 V.
Se calculează secţiunea conductorului de excitaţie, ScE, şi se stabileşte numărul de spire pe
pol, NE = 30 spire, prin intermediul cărora se determină curentul de excitaţie la sarcină nominală,
IEn, cu relaţia [87], [123], [162]:
 En
I En   160,37 A (3.18)
2  NE
Valoarea densităţii de curent, JE, în înfăşurarea de excitaţie este JE = 3,513 A/mm2,
încadrându-se în intervalul (2,5÷4) A/mm2 [29].
Tensiunea de excitaţie la funcţionarea în sarcină nominală, UEn, se calculează cu relaţia:
U En  RE140  I En  75,325 V (3.19)
iar puterea de excitaţie la sarcină nominală, PEn, este:
PEn  U En  I En  12080 W (3.20)
Această putere reprezintă 3,42% din puterea nominală activă a generatorului sincron.
Cunoscând aceste date se pot determina parametri înfăşurării de excitaţie şi cei ai
înfăşurării de amortizare după axa longitudinală şi axa transversală. Valorile rezultate sunt:
- rezistenţa înfăşurării de excitaţie, rE, raportată la stator, rE = 0,005 u.r.;
- reactanţa înfăşurării de excitaţie, xE, raportată la stator, xE = 0,935 u.r.;
- rezistenţa înfăşurării de amortizare după axa longitudinală, rD, şi după axa transversală,
rQ, raportate la stator, sunt: rD = 0,166 u.r., respectiv rQ = 0,074 u.r.;
- reactanţa înfăşurării de amortizare după axa longitudinală, x D, şi după axa transversală,
xQ, sunt: xD = 1,122 u.r., respectiv xQ = 0,877 u.r..
3.4 Determinarea parametrilor de regim dinamic ai generatorului sincron

proiectat
Pentru a anticipa comportarea generatorului sincron în regimuri dinamice şi de avarie este

necesară determinarea parametrilor de regim dinamic ai acestuia [24], [130], [142]. Aceşti
parametri se referă la reactanţa inversă şi reactanţele de regim dinamic, care determină valorile
curenţilor de scurtcircuit şi ale constantelor de timp, astfel:
49
- reactanţa tranzitorie longitudinală, x'd = 0,242 u.r., se încadrează în intervalul indicat în
literatura de specialitate (0,2÷0,5) u.r. [43], [49];
- reactanţa tranzitorie a înfăşurării de excitaţie [89], x'E = 0,267 u.r.;
- reactanţele tranzitorii ale înfăşurării de amortizare, după axa longitudinală şi cea
transversală, sunt x'D = 0,454 u.r., respectiv x'Q = 0,181 u.r.;
- reactanţa supratranzitorie longitudinală, x''d = 0,2 u.r. şi se încadrează în intervalul
(0,15÷0,3) u.r. precizat în literatura de specialitate [11], [13].
- reactanţa supratranzitorie transversală, x''q = 0,179 u.r. se încadrează în intervalul
(0,15÷0,3) u.r. precizat în literatura de specialitate [17], [89], [93].
- reactanţa inversă, x2 = 0,19 u.r. se încadrează în intervalul (0,17÷0,4) u.r. [8], [33].
- constanta de timp a înfăşurării de excitaţie, T'd0, când înfăşurarea statorică este deschisă
iar înfăşurarea de amortizare lipseşte, se determină pentru a se cunoaşte durata procesului
tranzitoriu din înfăşurarea de excitaţie, la descărcarea bruscă de sarcină şi are valoarea
T'd0 =0,637 s. Aceasta este mai mică decât intervalul (1,5÷8) s, precizat în literatura de
specialitate [43];
- constanta de timp a înfăşurării de excitaţie, când înfăşurarea statorică este scurtcircuitată
trifazat, T'd, se determină pentru a se cunoaşte durata procesului tranzitoriu din înfăşurarea de
excitaţie, în cazul unui scurtcircuit trifazat pe linia de alimentarea a consumatorilor şi este
T'd = 0,182 s. Aceasta este mai mică decât intervalul (0,5÷2,5) s, precizat în literatura de
specialitate [43];
- constantele de timp ale înfăşurării de amortizare după axa longitudinală, T"d0, şi după
axa transversală, T"q0, când înfăşurarea statorică este deschisă, obţin valorile T"d0 = 0,022 s.,
respectiv T"q0 = 0,038 s.;
- constanta de timp a înfăşurării de amortizare după axa longitudinală, T"d, când
înfăşurarea statorică este scurtcircuitată trifazat, iar înfăşurarea de excitaţie este închisă,
corespunde procesului supratranzitoriu din înfăşurarea de amortizare în cazul apariţiei unui
scurtcircuit trifazat brusc şi este T"d = 0,018 s. Această constantă se încadrează în intervalul
(0,01÷0,08) s. [22], [34];
- constanta de timp a înfăşurării de amortizare după axa transversală, T"q, când înfăşurarea
de excitaţie este închisă şi înfăşurarea statorică este scurtcircuitată trifazat, corespunde procesului
supratranzitoriu din înfăşurarea de amortizare în cazul apariţiei unui scurtcircuit trifazat brusc şi
este T"q = 0,011 s.;
50
Capitolul 3
- constanta de timp a înfăşurării statorului, când înfăşurările rotorului sunt scurtcircuitate
şi supraconductoare este Ta = 0,027 s. Această constantă se apropie de limita inferioară a
intervalul (0,03÷0,25) s indicat pentru hidrogeneratoare cu poli aparenţi şi înfăşurare de
amortizare [8], [42].
Pe lângă durata regimurilor tranzitorii este de interes şi valoarea maximă a curenţilor care
solicită generatorul în cazul scurtcircuitului trifazat simetric, a scurtcircuitului bifazat, monofazat
şi bifazat cu nul.
- curentul permanent de scurtcircuit trifazat, I3 = 1,179 u.r.;
- curentul tranzitoriu de scurtcircuit trifazat, I'3 = 4,13 u.r.;
- curentul supratranzitoriu de scurtcircuit trifazat, I''3 = 4,991 u.r.;
Întrucât valorile cele mai mari ale curenţilor se regăsesc în intervalul supratranzitoriu,
sunt prezentate doar aceste valori pentru scurtcircuitul bifazat şi monofazat.
- curentul supratranzitoriu de scurtcircuit bifazat, I''2 = 4,439 u.r.;
- curentul supratranzitoriu de scurtcircuit monofazat, I''1 = 6,644 u.r.;
Curentul maxim de scurtcircuit, Imax, numit şi curent de şoc, Işoc, se calculează pentru
cazul când scurtcircuitul se produce în momentul trecerii tensiunii prin zero. Se consideră de
asemenea o valoare efectivă a tensiunii cu 5% mai mare decât cea nominală [29]. Valoarea
rezultată este Işoc = 13,75 u.r., fiind îndeplinită condiţia Imax< 21·In [197], [198].
3.5 Determinarea randamentului şi a costului generatorului sincron
Pentru a determina randamentul generatorului sincron este necesară calcularea pierderilor

în părţile active, adică în fier, în diferitele zone ale acestuia şi în înfăşurări. Acest lucru presupune
în primul rând calcularea masei de fier activă, mFe, corespunzătoare diverselor părţi componente
ale generatorului sincron (masa jugului statoric, mj1, masa dinţilor statorici, md1, masa polilor, mp,
masa jugului rotoric, mj2) şi a masei de cupru, mCu, corespunzătoare înfăşurării generatorului
(masa înfăşurării statorice, mCu1, masa înfăşurării de excitaţie, mCuE, şi a înfăşurării de amortizare,
mCua).
- masa totală a fierului activ, mFe, se calculează cu relaţia:
mFe  md 1  m j1  m p  m j 2  836, 66 kg (3.21)
- masa totală a cuprului, mCu, se calculează cu relaţia:

mCu  mCu1  mCuE  mCua  543 kg (3.22)
51
Masa totală a generatorului sincron, mt, se calculează ţinând cont şi de masa celorlalte
materiale (tălpi, scuturi, lagăre, etc.) printr-un coeficient kGS, (care în acest caz este kGS =1,4), cu
relaţia [108]:
mt  kGS   mFe  mCu   1551 kg (3.23)
Pierderile în fier, PFe, se calculează cu relaţia:

PFe  PFepr  PFe sup l  3482 W (3.24)
Pierderile în cupru, PCu, se calculează cu relaţia:

PCu  PCu1  PEn  18605 W (3.25)
Pierderile totale, ΣP, se calculează cu relaţia [29], [36]:
P  P Fe  PCu  Pmec  Pv  24051 W (3.26)
Randamentul generatorului, η, la sarcină nominală, se calculează cu relaţia [28]:

S n  cos   10 3
  0, 926 (3.27)
S n  cos   10 3   P
Variaţia randamentului generatorului sincron în funcţia de sarcina activă a acestuia este
prezentată în figura 3.9.
Fig. 3.9 Curba randamentului în funcţie de coeficientul de sarcină

Pentru a calcula costul generatorului am făcut următoarele ipoteze [189]:
- preţul cu TVA estimat pentru un kilogram de cupru [213], cCu = 11 €;
- preţul cu TVA estimat pentru un kilogram de tablă silicioasă [214], cFe = 4,8 €;
- costul cu TVA estimat al energiei electrice, Cel = 0,098 €;
- numărul de ore de funcţionare, Nore = 24 h/zi;
- numărul de zile de funcţionare pe an, 350 zile;
- timpul normat de funcţionare, Tri = 15 ani.
52
Capitolul 3
Costul de fabricaţie, Cf, este calculat cu relaţia:
C f  k Cf   C Fe  C Cu   30191 € (3.28)
unde: CFe este costul de fier, CCu este costul de cupru, iar prin coeficientul kCf, (care în această
proiectare este kCf =4), se ţine cont de diverse regii determinate de procesul de fabricaţie.
Costul de exploatare, Ce, este calculate cu relaţia:
C e  0, 001   P  Tri  N ore  C el  94190, 28 € (3.29)
Costul total, Ct, al generatorului sincron este calculat cu relaţia:
Ct  C f  Ce  124381,3 € (3.30)
3.6 Fişa tehnică a generatorului proiectat prin metoda clasică
După proiectarea fiecărui generator sincron proiectantul trebuie să ofere constructorului

Fişa Tehnică în care sunt trecute toate valorile calculate ale parametrilor principali precum şi
desenele de execuţie ale generatorului sincron. În tabelul 3.1 este prezentată fişa tehnică a
generatorului proiectat prin metoda clasică.
Fişa tehnică a generatorului de 353 kVA proiectat prin metoda clasică

Tabelul 3.1
Nr. Denumirea parametrului Unitatea de Valoarea Obs.
crt. măsură
0 1 2 3 4
1 Puterea nominală aparentă, Sn kVA 353
2 Tensiunea nominală, Un V 400
3 Numărul de faze, m - 3
4 Turaţia sincronă, n1 rot./min. 300
5 Frecvenţa, f Hz 50
6 Factorul de putere, cos φn - 0,85
7 Numărul perechilor de poli, p - 10
8 Curentul nominal pe fază, In A 509
9 Tensiunea nominală pe fază, U1 V 230,94
10 Numărul de crestături pe pol şi fază, q 1,8
11 Diametrul exterior al statorului, De mm 1188
12 Diametrul interior al statorului, D mm 1080
13 Lungimea exterioară, Le mm 892,4
14 Lungimea ideală, li mm 435,6
15 Reactanţa sincronă longitudinală, xd u.r. 0,848
16 Reactanţa tranzitorie longitudinală, x'd u.r. 0,242
17 Reactanţa supratranzitorie longitudinală, x''d u.r. 0,2
18 Reactanţa sincronă transversală, xq u.r. 0,603
19 Reactanţa supratranzitorie transversală, x''q u.r. 0,179
20 Reactanţa de succesiune inversă, x2 u.r. 0,19
21 Reactanţa homopolară, x0 u.r. 0,061
22 Reactanţa de dispersie, xσ1 u.r. 0,095
23 Rezistenţa înfăşurării statorice, r1 u.r. 0,022
53
0 1 2 3 4
24 Rezistenţa înfăşurării de excitaţie, r E u.r. 0,00521
25 Tensiunea de excitaţie, UEn V 75,325
26 Curentul de excitaţie, IEn A 160,37
27 Puterea de excitaţie, PEn kW 12,080
28 Curentul de scurtcircuit trifazat simetric, I3 u.r. 1,179
29 Curentul tranzitoriu de scurtcircuit trifazat simetric, I'3 u.r. 4,13
30 Curentul supratranzitoriu de scurtcircuit trifazat simetric, I''3 u.r. 4,991
31 Curentul supratranzitoriu de scurtcircuit bifazat, I''2 u.r. 4,439
32 Curentul supratranzitoriu de scurtcircuit monofazat, I''1 u.r. 6,644
33 Curentul maxim, Işoc u.r. 13,75
34 Constanta de timp a înfăşurării de excitaţie când înfăşurarea s 0,637
statorică este deschisă, T'd0
35 Constanta de timp a înfăşurării de excitaţie când înfăşurarea s 0,182
statorică este scurtcircuitată, T'd
36 Constanta de timp a înfăşurării de amortizare, după axa s 0,022
longitudinală, când înfăşurarea statorică este scurtcircuitată şi
înfăşurarea de excitaţie este deschisă, T"d0
transversală, când înfăşurarea statorică este scurtcircuitată şi
înfăşurarea de excitaţie este deschisă, T"q0
longitudinală, când înfăşurarea statorică este scurtcircuitată şi
înfăşurarea de excitaţie este închisă, T"d
transversală, când înfăşurarea statorică este scurtcircuitată şi
înfăşurarea de excitaţie este închisă, T"q
40 Constanta de timp a înfăşurării statorice când înfăşurările s 0,021
rotorice sunt scurtcircuitate, Ta
41 Masa de fier, mFe kg 836,66
42 Masa de cupru, mCu kg 543
43 Masa totală, mt kg 1551
44 Pierderile în fier, PFe kW 3,482
45 Pierderile în cupru, PCu kW 18,605
46 Pierderile totale, ΣP kW 24,051
47 Randamentul, η 0,926
3. B. PROIECTAREA OPTIMALĂ A GENERATORULUI SINCRON
3.7 Teoria proiectării optimale
3.7.1 Generalităţi
O proiectare optimală are ca scop obţinerea celei mai bune variante de generator sincron,
în funcţie de diferite criterii. Aceste criterii se pot modifica de la o variantă la alta, în raport cu
factorii determinaţi de procesul de fabricaţie sau de cel de exploatare.
Creşterea performanţele generatoarelor sincrone şi obţinerea noilor soluţii este
determinată de îmbunătăţirea caracteristicilor materialelor electrotehnice şi electroizolante.
Performanţele generatorului sunt evidenţiate prin parametri de regim staţionar şi dinamic, costul
acestuia, dimensiuni de gabarit, randament, etc.
54
Capitolul 3
Ca şi proiectarea clasică, o proiectare optimală porneşte de la regimul de lucru al
generatorul sincron şi condiţiile în care acesta va funcţiona.
Proiectarea optimală are ca scop realizarea unui echilibru între preţul de cost şi cel de
exploatare pe toată durata de funcţionare, precum şi prognozarea comportamentului generatorului
sincron, în vederea asigurării parametrilor optimi în toate regimurile de funcţionare [108].
Dezvoltarea tehnicii şi a metodelor electronice de calcul au permis considerarea efectelor
a tot mai mulţi parametri aferenţi generatorului sincron, în anticiparea unor fenomene şi
simplificarea metodei de proiectare a acestuia.
Proiectarea optimală este o proiectare care utilizează programe de calcul pentru diferite
etape, soluţia după fiecare etapă de proiectare (buclă de optimizare) fiind puncte de minim, sau
maxim local, iar soluţia finală fiind un punct de minim, (sau de maxim) absolut în intervalele pe
care s-a făcut investigarea [50]. Soluţia optimă este comparată cu soluţia rezultată din proiectarea
clasică, pentru a se constata procentajul de îmbunătăţire a unor parametrii şi îndeplinirea funcţiei
obiectiv.
Această proiectare are la bază relaţiile cunoscute din literatura de specialitate şi ţine cont
de experienţa de fabricaţie prin curbele ce indică anumiţi coeficienţi şi limitele de variaţie ale
solicitărilor electromagnetice. Această metodă nu necesită un volum de calcul mare şi permite
alegerea variantei optime în funcţie de criteriul stabilit de utilizator, într-un timp foarte scurt.
3.7.2 Algoritmi de optimizare

Sistemul de reguli, aplicat unei anumite clase de probleme de acelaşi tip, format din
operaţii succesiv ordonate şi unic determinate, care, plecând de la câteva informaţii iniţiale,
conduce la o soluţie unică, poartă numele de algoritm [48], [77].
Un algoritm trebuie să fie caracterizat prin:
- generalitate, adică să fie capabil să rezolve toate problemele de acelaşi tip;
- finititudine, adică printr-un număr finit de operaţii să fie capabil să determine soluţia
finală;
- unicitate, adică toate transformările intermediare trebuie să fie unic determinate de
regulile algoritmului.
În vederea simplificării rezolvării unei probleme utilizând un anumit algoritm, acesta
poate fi descompus într-o combinaţie de algoritmi cu o structură mai simplă, numiţi sub-
algoritmi. Algoritmul final rezultă din compunerea sub-algoritmilor prin suprapunere sau
succesiune.
55
După elaborarea algoritmului el trebuie descris (prezentat) într-o anumită formă, astfel
încât să fie accesibil omului şi computerului. Descrierea poate fi făcută prin scheme logice,
limbaj logico-matematic, limbaj de programare, etc. [78].
Schema logică este o reprezentare grafică a algoritmului prin intermediul căruia fiecărei
etape din structura sa i se asociază un anumit bloc. Blocurile sunt interconectate între ele prin
segmente orientate.
Pentru simplificarea definirii funcţiilor dintr-un algoritm se poate utiliza recursia. Prin
această metodă, în definirea unui termen, de un anumit rang, al funcţiei se face apel la unul sau
mai mulţi termeni de rang inferiori.
Algoritmii pot fi liniari, cu ramificaţii sau ciclici. Algoritmii care se pretează cel mai bine
la utilizarea calculatorului, în rezolvarea unei probleme, sunt algoritmii ciclici. Aceştia presupun
repetarea unei anumite căi, de un număr finit de ori, făcându-se aceleaşi calcule, dar cu valori
rezultate din parcurgerea anterioară a căii [9].
În cazul utilizării algoritmilor ciclici pentru rezolvarea unei probleme se poate utiliza
iteraţia. Astfel, se alege un vector iniţial, x 0, iar algoritmul determină un vector x1 pentru care
valoarea funcţiei obiectiv este mai bună. Procesul se repetă, obţinându-se un şir de vectori, x0, x1,
x2,..., xk, fiecare îmbunătăţind valoarea funcţiei obiectiv, faţă de precedentul. Procesul se opreşte
când se determină vectorul optim x*, care stabileşte valoarea funcţiei obiectiv.
În problemele de optimizare se utilizează algoritmi de optimizare care pot folosi metode
indirecte, având la bază diferite criterii de optimalitate, bazate pe diferite metode analitice sau
metode directe, având la bază diferite tehnici de căutare. Ambele metode se pot aplica pentru
probleme cu restricţii sau fără restricţii [218]. Totodată problemele ce trebuiesc rezolvate pot să
fie:
- liniare, când funcţia obiectiv şi restricţiile sunt liniare;
- neliniare, când funcţia obiectiv şi restricţiile sunt neliniare;
În proiectarea generatorului sincron atât funcţia obiectiv cât şi restricţiile sunt neliniare. În
acest caz, pentru rezolvarea problemelor neliniare se poate opta pentru următoarele metode [108]:
- metode de căutare directă, al căror calcul nu apelează la evaluarea derivatelor funcţiilor;
- metode de tip gradient care calculează derivatele de ordinul unu sau doi;
- metode de transformare, în care o problema de rezolvat este transformată într-o colecţie
de sub-probleme cu o rezolvare mai simplă.
Indiferent de tipul metodei alese, procesul de optimizare presupune parcurgerea
următoarelor etape [215]:
56
Capitolul 3
- alegerea punctului de start şi stabilirea valorilor variabilelor iniţiale;
- calcularea funcţiei obiectiv în punctul de start;
- alegerea direcţiei şi a pasului de deplasare pentru obţinerea unui nou punct;
- calcularea funcţiei obiectiv în noul punct;
- compararea valorilor funcţiei obiectiv în cele două puncte. Dacă valoarea funcţiei
obiectiv în noul punct, îndeplineşte criteriu, noul punct se ia ca punct de plecare şi se continuă ca
mai sus;
- stoparea calculului în cazul în care diferenţa dintre valorile funcţiei obiectiv în două
puncte succesive de căutare este mai mică decât o valoare prestabilită.
Metodele analitice clasice, (metode indirecte), care apelează la funcţii definite, continue şi
derivabile sunt folosite în rezolvarea unor probleme utilizând algoritmii de optimizare. Aceste
metode se aplică pentru rezolvarea problemelor simple de optimizare, cu un număr redus de
variabile şi au la bază calculul diferenţial. Totodată aceste metode sunt dificil de aplicat în cazul
problemelor de dimensiuni mari şi cu restricţii de tip egalitate sau inegalitate [161], [216].
Dintre metodele analitice se amintesc:
- metodele de tip gradient, care folosesc pentru determinarea optimului, valorile funcţiei
obiectiv cât şi a derivatelor ei parţiale de ordinul I, în diferite puncte. Aceasta porneşte de la o
aproximare iniţială, x0 pe care caută să o îmbunătăţească prin corecţii succesive, orientate după
direcţia funcţiei de optimizat şi proporţională cu aceasta [220]. Întrucât vectorul gradient f  x 
este orientat întotdeauna în sensul creşterii funcţiei f(x), pentru minimizarea funcţiei, corecţiile se
vor aplica în sens opus gradientului f  x  . În cazul utilizării acestei metode la problemele cu
restricţii, de fiecare dată se va verifica ca deplasarea pe direcţia gradientului să nu încalce

restricţia;
- metodele de tip Newton care apelează la o serie de aproximări ce conduc la liniarizarea
problemei. Această metodă porneşte de ideea că valoarea funcţiei obiectiv într-un punct, x  k 1
poate fi determinată cu aproximaţie prin dezvoltarea în serie Taylor a funcţiei f(x), în punctul x(k),
cu condiţia ca funcţia să fie diferenţiabilă în domeniul considerat;
- metodele cu funcţii de penalizare sunt utilizate în optimizarea cu restricţii de tip egalitate
sau inegalitate. Optimizarea cu restricţii este transformată în optimizare fără restricţii prin
introducerea unor variabile auxiliare şi apoi căutarea minimului funcţiei fără restricţii. Funcţia
fără restricţii este formată din funcţii de penalizare care trebuie să îndeplinească anumite condiţii
şi coeficienţi de ponderare [216];
57
- metodele ce utilizează condiţiile KUHN-TUCKER sunt folosite, în special, în cazul
optimizării cu restricţii de tip inegalitate. Presupunând că extremul este un minim, aceste condiţii
afirmă că prin deplasarea din punctul de optim x* în orice direcţie, fără încălcarea restricţiilor,
valoarea funcţiei obiectiv nu poate descreşte;
- metodele multiplicatorilor Lagrange sunt utilizate pentru rezolvarea problemelor de
optimizare cu restricţii de tip egalitate sau inegalitate. Folosind variabilele auxiliare, în cazul
restricţiilor de tip inegalitate, problemele cu restricţii de tip egalitate sunt transformate în
probleme de optimizare fără restricţii [108], [203];
Metodele analitice nu se pot aplica în determinarea algoritmului de proiectare a
generatoarelor sincrone deoarece au o formă matematică foarte complexă, funcţia obiectiv nu este
continuă şi nici derivabilă în anumite puncte. Totodată relaţiile între variabile nu pot fi transpuse
în relaţii matematice. Din aceste motive, în optimizarea proiectării generatorului sincron sunt
folosite metode de căutare directă a optimului.
Metodele de căutare directă sunt utilizate pentru optimizarea problemelor multivariabile
cu sau fără restricţii. Aceste metode nu folosesc derivatele funcţiei obiectiv ci se bazează pe
înaintarea spre optim prin îmbunătăţiri aduse la fiecare etapă. Astfel, se alege direcţia şi pasul de
căutare, iar la fiecare etapă se calculează valoarea funcţiei obiectiv, în vederea constatării
îndeplinirii sau nu a acesteia.
În probleme de optimizare, metodele de căutare directă nu sunt foarte precise, oferind
doar soluţii aproximative. Acestea au însă avantajul de a asigura convergenţa pentru orice punct
ales iniţial şi se bazează pe reducerea intervalului de căutare a optimului, până se obţine precizia
dorită, adică obţinerea soluţiei aproximative, cu o toleranţă admisă.
Diversele metode utilizate în căutarea punctului de optim diferă prin modul de organizare
al căutării directe a acestui punct, fiind elaborate diferite strategii de explorare. Cea mai simplă
strategie presupune modificarea unei variabile până se obţine un extrem (maxim sau minim) al
funcţiei obiectiv, pe direcţia de căutare, pentru variabila respectivă, trecându-se apoi la
modificarea variabilei următoare. Procesul este oprit când nu se mai obţin creşteri ale funcţiei
criteriu pe direcţiile nici unei variabile.
O altă strategie elaborată de Hooke, Jeeves şi Wood prevede executarea dintr-un punct a
unui "pas de explorare", reprezentând modificarea variabilelor cu o mică variaţie pozitivă
prestabilită. Dacă se constată, o apropiere de optimul funcţiei obiectiv, atunci punctul obţinut
devine un nou punct de plecare, diferit de punctul de plecare iniţial. Dacă pasul n-dimensional
asigură apropierea de optim, urmează un nou pas de explorare, etc. Dacă pasul de lucru nu
58
Capitolul 3
asigură creşterea funcţiei obiectiv are loc anularea lui şi executarea unui nou pas de explorare.
Dacă în direcţia unei variabile pasul iniţial de explorare nu determină o apropiere de optim,
atunci se efectuează un pas negativ de explorare pe aceeaşi direcţie. În cazul când se obţine o
apropiere de optim, acest pas este luat în considerare, punctul obţinut constituind un nou punct de
plecare. Dacă nici pasul negativ nu conduce la apropierea de optim, atunci pe direcţia respectivă
nu se mai execută nici un pas de explorare [219].
Există o multitudine de astfel de strategii elaborate de diverşi cercetători specializaţi în
probleme de optimizare, din care în prezenta lucrare se mai amintesc:
- strategia elaborată de Nelder şi Mead, numită "metoda SIMPLEX" într-un spaţiu n-
dimensional, care constă în utilizarea a „n+1” puncte de explorare, care pot fi considerate ca
vârfurile unui hiperpoliedru regulat, formând un simplex. Algoritmul simplex poate fi utilizat în
probleme fără restricţii;
- strategia care utilizează algoritmul COMPLEX, algoritm adaptat pentru a obţine
valoarea optimă a unei funcţii în spaţiu n-dimensional, când variabilele funcţiei sunt supuse
restricţiilor.
Algoritmul SIMPLEX
În aplicarea algoritmului se porneşte de la cele n+1 puncte care sunt vârfurile poliedrului
regulat amintit, unul dintre acestea, x1, fiind de obicei, situat în origine [204], [217].
Coordonatele celorlalte puncte sunt de forma:
x1   c1 c2 c2 ... c2  ,..., xn 1  c2 c2 ... c1 

T T
c2 (3.31)
unde mărimile c1 şi c2 sunt date de relaţiile:
c1 
a
n 2
 
n  1  n  1 , c2 
a
n 2
 n 1 1  (3.32)
„a” fiind latura hiperpoliedrului.

Se calculează funcţia obiectiv f(xi) pentru i=1, ..., n+1, adică pentru cele n+1 vârfuri ale
hiperpoliedrului. Se notează cu xm şi xM coordonatele vârfurilor pentru care funcţia obiectiv
obţine valoarea minimă, f(xm), respectiv maximă, f(xM). La fiecare iteraţie se înlocuieşte xM cu un
punct mai favorabil a cărui determinare are în vedere reflectarea lui xM prin punctul xW care
reprezintă centrul de greutate al vârfurilor hiperpoliedrului de explorare. Centrul acestuia se
calculează cu relaţia:
1  n 1  
xW    xi   xM  (3.33)
n  1  i 1  
59
Reflectarea punctului xM prin centroidul xW înseamnă determinarea unui punct xR având
coordonatele calculate cu relaţia:
xR  xW     xW  xM  (3.34)
α fiind un număr pozitiv. Se compară valoarea funcţiei obiectiv f(xR), pentru punctul xR cu f(xm),
respectiv f(xM) . Pot să existe următoarele situaţii:
a) f(xR) ≤ f(xm), adică există premizele ca direcţia reflexiei să fie favorabilă şi se extinde
căutarea pe această direcţie determinând un alt punct, xE, având coordonatele:
xE  xR     xR  xW  (3.35)
β fiind un număr supraunitar.

Dacă:
- f(xE) ≤ f(xR), se înlocuieşte punctul xM cu xE şi se reiau calculele pentru noul
hiperpoliedru;
- f(xE) > f(xR), se înlocuieşte punctul xM cu xR şi se reiau calculele pentru noul
hiperpoliedru.
b) f(xR) > f(xm) şi există cel puţin o iteraţie „k” pentru care f(xR) < f(xk) < f(xM), se
înlocuieşte punctul xM cu xR şi se continuă calculele pentru noul hiperpoliedru. În cazul în care
f(xk) > f(xM), pentru orice iteraţie excluzând xM, se face o constrângere calculând coordonatele
unui punct , xC, cu relaţia:
xC  xW     xM  xW  (3.36)
γ fiind un număr pozitiv subunitar. Dacă f(xC) < f(xM), se înlocuieşte xM cu xC şi se continuă
calculele cu noul hiperpoliedru.
c) f(xR) > f(xM), reflexia este total nefavorabilă şi se face o reducere a întregului
domeniu de explorare, utilizând relaţia:
xi  xm  0,5   xi  xm  , i  1, 2,..., n (3.37)
Această reducere determină un nou hiperpoliedru, pentru care se aplică algoritmul SIMPLEX de
la început.
Iteraţiile se opresc când se îndeplineşte criteriul de stop, care poate fi exprimat prin relaţia:
1 n 1
 f  xi   f  xW   
n  1 i 1
(3.38)
ε fiind un număr suficient de mic,(10 -3 ÷10-6) în funcţie de precizia dorită [107].
60
Capitolul 3
Algoritmul COMPLEX
Acest algoritm utilizează pentru explorare p > n+1 puncte, (se recomandă p = 2n), pentru
a se evita căderea în subspaţii cu n-1 dimensiuni, când vârfurile hiperpoliedrului ar deveni
coplanare sau coliniare. Asupra variabilelor funcţiei f(x) sunt impuse restricţii de forma [107]:
xmi  xi  xM i i  1, 2,..., n (3.39)
g mi  g i  x   g M i i  1, 2,..., n (3.40)
unde gi(x) sunt funcţii de variabilele xi, i=1, 2,...,n, iar gmi şi gMi sunt constante numerice.
Derularea algoritmului COMPLEX se iniţiază generând variabilele cu relaţia:
xi  xm  ri   xM  xm  , i  1, 2,..., n (3.41)
unde „ri” este o matrice diagonală de numere pseudoaleatoare cuprinse în intervalul [0, 1). După
fiecare generare a unui punct xi se verifică dacă sunt îndeplinite restricţiile. În cazul încălcării
unei restricţii, punctul respectiv este mutat la jumătatea distanţei către centriodul celor „i-1”
puncte generate anterior, repetând operaţia până la obţinerea unui punct fezabil. Dacă xi ≈ xW se
repetă pentru acelaşi „i” relaţia de generare (3.40).
După obţinerea setului iniţial „p” de puncte exploratoare fezabile, pentru căutarea
optimului se parcurg etapele, care se execută pentru fiecare iteraţie:
- se determină punctele corespunzătoare valorilor minime, f(xm), respectiv maxime, f(xM)
ale funcţiei obiectiv;
- se calculează centriodul celor „p-1” puncte exploratoare rămase după eliminarea
punctului corespunzător lui, f(xM), cu relaţia:
p 1
 f x  x i i
xW  i 1
p 1
(3.42)
 f x 
i 1
i
- se proiectează punctul xM prin centriod şi se obţine punctul xM+1, cu relaţia:

x p 1  xW     xW  xM  (3.43)
α fiind coeficientul de proiecţie supraunitar;

- dacă cel puţin una din coordonatele xp+1 nu îndeplineşte restricţia, variabilei respective i
se atribuie o valoare cu 0,000001 în interiorul intervalului permis şi se parcurg etapele prezentate
la algoritmul SIMPLEX.
61
3.8 Criterii de optimizare
Optimizarea presupune alegerea din mulţimea soluţiilor, acea soluţie care în funcţie de un
anumit criteriu, este cea mai bună din totalitatea soluţiilor. Astfel, stabilirea criteriului de
optimizare este punctul de plecare în determinarea funcţiei obiectiv.
Criteriile ce definesc un generator sincron, sunt:
- criteriul funcţional, are în vedere locul şi condiţiile tehnice şi de funcţionare la
beneficiar. Acesta se referă la forma, dimensiunile şi varianta constructivă a generatorului
sincron. Aceste mărimi au în vedere solicitărilor electromagnetice ale generatorului şi conduc la
anumiţi parametri interni: rezistenţe, reactanţe, constante de timp de regim staţionar şi dinamic;
- criteriul de siguranţă, presupune realizarea unui generator sincron care să asigure o
comportare corespunzătoare în condiţii de funcţionare normală, în condiţii de regim dinamic şi de
suprasarcină de durată. Aceste condiţii sunt definite de anumite condiţii restrictive de natură
electrică (asigurarea generatorului împotriva străpungerii izolaţiei, limitarea curenţilor de
scurtcircuit), de natură termică (limitarea temperaturii din generator) şi asigurarea unui grad de
protecţie referitor la pătrunderea apei, a prafului [90] (IP 23 în acest caz), etc. [144];
- criteriul economic, are ca scop realizarea unui generator sincron al cărui cost total să fie
cât mai mic. Costul total conţine doi termeni:
- costul de fabricaţie, care include costul materialelor din care acesta este construit,
costul diferitelor procese tehnologice impuse de tehnologia de fabricaţie precum şi diferite regii
ale fabricii constructoare;
- costul de exploatare pe toată durata de viaţă a generatorului determinat de
consumul de energie necesar funcţionării, care are în vedere deci, pierderile în generatorul
sincron.
Alegerea unui anumit criteriu de optimizare, în funcţie de cerinţa beneficiarului, nu
presupune neglijarea celorlalte criterii. De regulă, se alege criteriul economic, urmărindu-se,
satisfacerea în acelaşi timp, şi a criteriului funcţional, respectiv de siguranţă. Respectarea
criteriului ales nu înseamnă neapărat scrierea unei funcţii matematice de mai multe variabile şi cu
mai mulţi parametri, deoarece legăturile între diversele variabile sunt de cele mai multe ori
neliniare şi uneori chiar imposibil de exprimat. Pentru acest motiv, ţinându-se seama de anumiţi
algoritmi de optimizare, s-a întocmit un program de optimizare, cu extreme locale (maxime sau
minime) şi cu un extrem absolut, care constituie de fapt soluţia optimă căutată [115].
62
Capitolul 3
Prin optimizarea proiectării unui generator sincron se înţelege stabilirea dimensiunilor de
gabarit şi a dimensiunilor părţilor componente, alegerea materialelor din care acesta se
construieşte, astfel încât pentru o tehnologie dată şi un regim de funcţionare stabilit, costul total
pe toată durata normată de viaţă să fie minim [108], [116].
Deoarece generatorul proiectat va funcţiona şi în regim autonom, alimentând consumatori
monofazaţi, proiectarea optimală a generatorului sincron impune şi obţinerea unor performanţe
ridicate ale generatorului sincron la funcţionarea cu sarcină nesimetrică.
Proiectarea optimală presupune un calcul iterativ, cu bucle incluse una în alta, (10 în cazul
de faţă), în care, fiecărei variabile analizate i se alocă un număr de valori, N it, (Nit = 200 în cazul
de faţă). Valorile alocate fiecărei variabile analizate variază, în acest caz, în limitele -30%,
respectiv +20%, faţă de valoarea rezultată din proiectarea clasică, adică o variabilă are valori în
intervalul ( 0, 7  x  1, 2  x ). Intervalul poate fi modificat în funcţie de interesul proiectantului, dar
un ecart prea mare ar conduce la valori care nu respectă restricţiile impuse unor variabile.
Valoarea funcţiei obiectiv iniţială se obţine când fiecare variabilă analizată are valoarea
( x c  1, 0  x ), notată cu indicele „c”, (exemplu costul total iniţial – Ctc), rezultând varianta numită
în continuare proiectare clasică. Dacă după o iteraţie, „j”, costul total Ctj are o valoarea mai mică
decât Ctc, acesta înlocuieşte pe Ctc. În caz contrar, Ctc îşi păstrează valoarea.
Programul de proiectare optimală returnează automat valorile mărimilor de interes pentru
proiectant.
Principalul criteriu care este urmărit în această cercetare este criteriul economic, iar
funcţia obiectiv este costul total, definită de relaţia:

f x  Ct  C f  Ce (3.44)
În relaţia (3.44), x este variabila după care s-a făcut optimizarea, Ct este costul total , Ce
este costul de exploatare, iar Cf este costul de fabricaţie.
În costul de fabricaţie intră costul materialelor active utilizate, C ma, manopera, costul
energiei consumate pentru fabricaţia generatorului, regii specifice procesului de producţie.
Deoarece costurile specifice procesului de producţie pot varia foarte mult de la o fabrică
constructoare la alta, în proiectarea optimală se va ţine cont doar de costul materialelor active.
Astfel, costul de fabricaţie va fi aproximat (ca şi în proiectarea clasică) în raport de costul
materialelor active printr-un coeficient kCf (kCf = 4).
C f  kCf  Cma (3.45)
63
Costul de exploatare este calculat ca produsul dintre pierderile totale, costul energiei
electrice, numărul de ore de funcţionare pe an şi timpul normat de funcţionare.
Funcţiei obiectiv aleasă (Cto – costul total determinat prin proiectarea optimală) i se
impune o restricţie de tip inegalitate:
Cto < Ctc (3.46)
unde Ctc este costul total determinat prin proiectarea clasică.
Pe lângă această restricţie s-au impus şi următoarele restricţii: diametrul exterior al
generatorului, De < 1450 mm, lungimea exterioară a generatorului, Le < 700 mm, curentul de şoc,
Işoc< 16·In (standardele în vigoare prevăd Işoc< 21·In).
Proiectarea optimală impune respectarea cu stricteţe a restricţiilor impuse, nerespectarea
acestora fiind condiţie eliminatorie.
Variabilele sunt acele mărimi care se încadrează într-un anumit interval şi care
influenţează şi stabilesc valoarea funcţiei obiectiv. Aceste variabile pot fi fixate prin enunţ sau
pot fi variabile principale.
Variabilele principale au o pondere mare în valoarea funcţiei obiectiv, iar intervalul de
variaţie a acestora este indicat în literatura de specialitate. Variabilele principale analizate şi
restricţiile impuse acestora sunt:
- pătura de curent, A, trebuie să se încadreze în intervalul (200 ÷ 500) A/cm;
- inducţia magnetică în întrefier B , trebuie să se încadreze în intervalul (0,6 ÷ 1) T;
- densitatea de curent în înfăşurarea statorică, J1, trebuie să se încadreze în intervalul
(5 ÷ 7,5) A/mm2;
- densitatea de curent în înfăşurarea de excitaţie, JE, care, pentru generatorul sincron cu
poli aparenţi, trebuie să se încadreze în intervalul (2,5 ÷ 4) A/mm2;
- densitatea de curent în înfăşurarea de amortizare, Ja, trebuie să se încadreze în intervalul
(5 ÷ 7,5) A/mm2;
- inducţia magnetică în jugul statoric, Bj1, trebuie să se încadreze în intervalul (1÷ 1,57) T;
- inducţia magnetică în jugul rotoric, Bj2, trebuie să se încadreze în intervalul (1,2 ÷ 1,4)T.
Pe lângă aceste variabile menţionate au mai fost alese următoarele variabile principale:
- diametrul interior al statorului, D;
- mărimea întrefierului, δ;
- coeficientul β.
64
Capitolul 3
Variabilele fixate prin enunţ au o pondere mică în valoarea funcţiei obiectiv. Pentru
astfel de variabile se impun valori prin literatura de specialitate, sau ca rezultate din experienţa de
proiectare şi fabricaţie. Am ales ca şi variabile fixate prin enunţ toţi coeficienţi indicaţi în
literatura de specialitate, iar pentru a obţine rezultate apropiate de cele rezultate din proiectarea
clasică, pentru aceste variabile am păstrat aceleaşi valori ca şi cele impuse în proiectarea clasică.
Urmând paşii parcurşi şi prezentaţi cu ocazia proiectării clasice, am conceput un program
specializat de proiectare, scris în MathCad. Acest program rulează utilizând algoritmul
COMPLEX. Prin intermediul acestui program este posibilă optimizarea după una sau mai multe
variabile principale, programul returnând valorile mărimilor de interes, inclusiv a funcţiei
obiectiv, în raport de variabila (variabilele) analizată (e),urmărind ca prin proiectarea optimală
funcţia obiectiv să fie îndeplinită.
3.9 Cercetări referitoare la influenţa unei variabile principale asupra

funcţiei obiectiv şi a performanţelor generatorului sincron
În acest capitol este prezentată cercetarea referitoare la efectul variabilelor principale,

considerate importante, asupra costului şi performanţelor generatorului sincron.
Această cercetare a fost posibilă în urma conceperii programului de proiectare optimal
pentru un generator sincron cu aceleaşi date nominale ca şi cel proiectat prin metoda clasică.
Valorile returnate de către program, numite valori optime, au fost comparate cu valorile obţinute
din proiectarea clasică. Această comparaţie s-a făcut pentru fiecare variabilă de interes [143].
Proiectarea optimală s-a realizat pentru un domeniu al variabilei analizate în limitele
-30%, respectiv +20%, faţă de valoarea rezultată din proiectarea clasică, în condiţiile păstrării
valorilor rezultate din proiectarea clasică pentru celelalte variabile.
În urma comparării rezultatelor obţinute din cele două proiectări au rezultat grafice care
au fost analizate, iar mărimile din grafice au fost reprezentate în unităţi raportate (u.rap.) la
valorile obţinute din proiectarea clasică, conform relaţiei generice:
X
x[u.rap.]  (3.47)
Xc
Valorile mărimilor şi parametrilor rezultaţi din proiectarea clasică au fost prezentate
anterior. În continuare sunt prezentate, în procente, influenţele diferitelor variabile asupra funcţiei
obiectiv şi asupra performanţelor tehnice ale generatorului sincron. În acelaşi timp, programul
stabileşte şi valoarea optimă a variabilei considerate care asigură cerinţele amintite [150].
65
3.9.1 Cercetări referitoare la influenţa variaţiei păturii de curent, A, asupra costului
total şi asupra performanţelor tehnice ale generatorului sincron
Alegând ca şi variabilă principală doar pătura de curent, A, a fost cercetată influenţa

variaţiei acesteia asupra costului total şi asupra performanţelor generatorului sincron [174].
Valoarea păturii de curent rezultată din proiectarea clasică este Ac = 324,311 A/cm.
Intervalul de variaţie al păturii de curent pentru programul de proiectare optimală este
(0,7÷1,2)·Ac, iar valoarea optimă care conduce la cel mai mic cost al generatorului este
Ao = 388,366 A/cm, (o creştere cu 19,75% faţă de valoarea clasică).
Valorile prezentate în grafice sunt în unităţi raportate, iar calculele sunt efectuate pentru
valorile raportate rezultate.
În figura 3.10 sunt prezentate curbele de variaţie ale diametrului exterior, De şi lungimii
exterioare, Le , a generatorului sincron, în funcţie de pătura de curent, A.
Fig. 3.10 Curbele de variaţie ale dimensiunilor exterioare în funcţie de pătura de curent
Influenţa valorii optime a variabilei analizate asupra dimensiunilor exterioare ale
generatorului este prezentată în tabelul 3.2. Scăderea lungimii exterioare, Le, se datorează scăderii
lungimii ideale, deoarece aceasta este influenţată de valoarea păturii de curent prin relaţia (3.5).
În figura 3.11 sunt prezentate curbele de variaţie ale maselor şi pierderilor, şi tabelar,
(tabelul 3.2, ) sunt prezentate numeric aceste influenţe.
Tabelul 3.2
Le De mFe mCu mt PFe PCu ΣP
Ao ↓10,41% ↑ 0,34% ↓16,24% ↓8,95% ↓13,3% ↓12,78% ↓0,46% ↓2,68%
Scăderea masei de cupru este justificată prin aceea că o lungime a generatorului mai mică,
conduce implicit şi la o lungime a părţii active a conductorului de cupru mai redusă, în consecinţă
şi masa de cupru, corespunzătoare generatorului proiectat prin metoda optimală, este mai mică.
66
Capitolul 3
Fig. 3.11 Curbele de variaţie ale maselor şi pierderilor generatorului sincron în funcţie de
pătura de curent
În masa totală a generatorului sincron este introdusă masa materialelor active, ma, (masa
de fier şi masa de cupru), precum şi masa materialelor conexe, evidenţiată în programul de
proiectare prin coeficientul kGS = 1,4·ma. Valorile maselor sunt prezentate în figura 3.11.
Pierderile în fier, PFe, sunt formate din pierderile în jugul statoric, pierderile în dinţii
statorici, pierderile în jugul rotoric, pierderile în pol şi pierderile suplimentare. Pierderile în jugul
statoric şi rotoric sunt direct proporţionale cu pătratul diametrului exterior, şi cu lungimea
miezurilor formate din tole statorice, iar pierderile în dinţii statorici şi pierderile în poli sunt
direct proporţionale cu lungimile lor [181], [184].
Valoarea pierderilor pe toată durata normată de funcţionare a generatorului sincron şi
scăderea masei totale influenţează valoarea costului de exploatare, respectiv de fabricaţie şi
implicit a costului total, aşa cum se poate observa din figura 3.12. şi tabelul 3.3 [170]. Tot în
acelaşi tabel este prezentată influenţa variabilei analizate asupra randamentului raportat, iar curba
de variaţie este prezentată în figura 3.12 [164].
Tabelul 3.3
Cf Ce Ct η xd x'd x"d xq x"q
Ao ↓ 9,87% ↓ 2,55% ↓ 3,49% ↑ 0,21% ↑20,9% ↑24,3% ↑25,5% ↑21,5% ↑26,5%
Fig. 3.12 Curbele de variaţie ale costurilor şi a randamentului generatorului sincron

în funcţie de pătura de curent
67
Valoarea optimă a păturii de curent conduce la creşteri ale reactanţelor, (Fig. 3.13)
datorită unei solenaţii de reacţie, θ i, mai mare (determinată de un flux mai mic şi număr de spire
pe fază, mai mare - a se vedea relaţiile (3.6)) [169]. Aceloraşi motive li se datorează şi creşterile
reactanţelor homopolare, x0, de succesiune inversă, x2, şi de excitaţie, raportată la stator, xE, după
cum rezultă din figura 3.14 şi tabelele 3.3 şi 3.4.
Fig. 3.13 Curbele de variaţie ale reactanţelor longitudinale şi transversale

Fig. 3.14 Curbele de variaţie ale reactanţelor de excitaţie, de succesiune inversă, homopolară
şi a constantelor de timp în funcţie de pătura de curent
Valoare optimă a păturii de curent influenţează foarte puţin constantele de timp ale
înfăşurării de excitaţie, motiv pentru care nu au mai fost prezentate, fiind prezentate doar curbele
de variaţie ale constantelor de timp aferente înfăşurării de amortizare şi înfăşurării statorice (Fig.
3.14 şi tabelul 3.4) [183].
Tabelul 3.4
x0 x2 xE T"d T"q Ta
Ao ↑33,3% ↑25,9% ↑19,7% ↑ 20% ↑ 22% ↑20%
Creşterile pronunţate ale valorilor reactanţelor au ca efect benefic scăderea curenţilor de
scurtcircuit. Astfel în toate tipurile de scurtcircuit (trifazat simetric, bifazat, monofazat) (figura
3.15 şi tabelul 3.5) valoarea optimă a păturii de curent determină o scădere a acestora.
68
Capitolul 3
Fig. 3.15 Curbele de variaţie ale curenţilor de scurtcircuit trifazat, bifazat, monofazat şi de şoc
Tabelul 3.5
I3 I'3 I"3 I"2 I"1 Işoc
Ao ↓17,4% ↓19,5% ↓20,1% ↓20,4% ↓20,9% ↓20,1%
3.9.2 Cercetări referitoare la influenţa variaţiei inducţiei magnetice din întrefier, B δ, asupra
costului total şi asupra performanţelor tehnice ale generatorului sincron
Pentru efectuarea acestor cercetări s-a folosit acelaşi program de proiectare optimală şi s-a
păstrat acelaşi interval de variaţie (0,7 ÷1,2)· Bδc, adică (0,534÷0,916) T. Valoarea inducţiei
magnetice din întrefier rezultată în urma proiectării optimale este Bδo = 0,914 T, aceasta fiind cu
19,79 % mai mare decât valoarea rezultată din proiectarea clasică Bδc, (Bδc =0,763 T). Se observă
că valoarea rezultată din proiectarea optimală se apropie de limita superioară a intervalului de
variaţie al inducţiei magnetice din întrefier [177], [178].
Influenţa valorii optime a variabilei analizate asupra dimensiunilor exterioare, maselor,
pierderilor şi costurilor este prezentată în figurile 3.16, 3.17, în tabelele 3.6 şi 3.7.
Fig. 3.16 Curbele de variaţie ale dimensiunilor exterioare şi ale maselor în funcţie de
inducţia magnetică din întrefier
69
1.2 1.2
[u.rap.] PCu [u.rap.]
Ce
1.1
P 1.1
PFe Cf
Ct
PCu 1.0 Ce
P Ct Cf
PFe
1.0
0.9
0.8 0.90.52
0.52 0.57 0.62 0.67 0.72 Bδc 0.77 0.82 0.87 Bδo 0.57 0.62 0.67 0.72 Bδc 0.77 0.82 0.87 Bδo
Bδ [T] Bδ [T]
Fig. 3.17 Curbele de variaţie ale pierderilor şi ale costurilor

în funcţie de inducţia magnetică din întrefier
Tabelul 3.6
Bδo ↓10,7% ↑ 1,18% ↓0,42% ↑ 1,53% ↑ 0,4% ↑ 6,72% ↓ 4,94% ↓3,73%
Tabelul 3.7
Cf Ce Ct η xd x'd x"d xq x"q
Bδo ↑ 1,32% ↓ 3,69% ↓ 2,96% ↑ 0,3% ↓ 15,8% ↓ 12,6% ↓ 12,5% ↓ 15,4% ↓ 12,4%
Fig. 3.18 Curba de variaţie a randamentului şi curbele de variaţie ale reactanţelor longitudinale
Fig. 3.19 Curbele de variaţie ale reactanţelor transversale, de excitaţie, de succesiune inversă şi
homopolară în funcţie de inducţia magnetică din întrefier
70
Capitolul 3
Modul în care influenţează aceeaşi variabilă analizată randamentul generatorului sincron
şi reactanţele longitudinale şi transversale ale acestuia este prezentat prin figurile 3.18, 3.19 şi
numeric în tabelul 3.7 [171].
În figurile 3.20, 3.21 şi tabelele 3.8 şi 3.9 sunt prezentate curbele de variaţie ale
constantelor de timp aferente înfăşurării de excitaţie şi ale curenţilor de scurtcircuit, respectiv
influenţa valorii optime a inducţiei magnetice din întrefier asupra acestora. Constantele de timp
ale înfăşurării de amortizare şi a înfăşurării statorice sunt puţin influenţate de această variabilă,
motiv pentru care nu au fost prezentate.
Fig. 3.20 Curbele de variaţie ale constantelor de timp ale înfăşurării de excitaţie
Tabelul 3.8
x0 x2 xE T'd0 T'd
Bδo ↓ 9,26% ↓ 12,2% ↓ 16,1% ↑ 14,6% ↑ 18,9%
Fig. 3.21 Curbele de variaţie ale curenţilor de scurtcircuit în funcţie de

inducţia magnetică din întrefier
71
Tabelul 3.9
I3 I'3 I"3 I"2 I"1 Işoc
Bδo ↑18,7% ↑14,5% ↑14,3% ↑14,1% ↑13,7% ↑14,3%
Se constată că deşi valoarea optimă a inducţiei magnetice din întrefier conduce la

îndeplinirea funcţiei obiectiv şi la un randament mai mare, aceasta are influenţe defavorabile
asupra curenţilor de scurtcircuit şi a constantelor de timp ale înfăşurării de excitaţie.
3.9.3 Cercetări referitoare la influenţa variaţiei diametrului interior, D, al statorului

asupra costului total şi asupra performanţelor tehnice ale generatorului sincron
Păstrând aceeaşi funcţie obiectiv şi utilizând acelaşi program de proiectare optimală este
cercetată influenţa variaţiei diametrului interior al statorului asupra costului şi performanţelor
generatorului sincron. Intervalul de variaţie al diametrului interior este -30%, respectiv +20%,
faţă de valoarea rezultată din proiectarea clasică. Valoarea optimă a diametrului, care conduce la
îndeplinirea funcţiei obiectiv, este Do = 1293 mm, cu 19,72% mai mare decât valoarea rezultată
din proiectarea clasică, Dc = 1080 mm.
În figurile şi tabelele următoare sunt prezentate influenţele valorii optime a diametrului
interior asupra dimensiunilor, maselor, pierderilor, costurilor, randamentului şi a parametrilor
generatorului sincron [161].
Fig. 3.22 Curbele de variaţie ale dimensiunilor exterioare şi ale maselor în funcţie de
diametrul interior al statorului
Tabelul 3.10
Do ↓ 20,1% ↑ 19,4% ↓8% ↓ 18,8% ↓ 12,4% ↓ 5,4% ↓ 11,1% ↓ 6,2%
72
Capitolul 3
Fig. 3.23 Curbele de variaţie ale pierderilor şi ale costurilor în funcţie de

diametrul interior al statorului
Fig. 3.24 Curba de variaţie a randamentului şi curbele de variaţie ale curenţilor de scurtcircuit
trifazat în funcţie de diametrul interior al statorului
Tabelul 3.11
Cf Ce Ct η I3 I'3 I"3
Do ↓ 17,4% ↓ 6,4% ↓ 7,95% ↑ 0,5% ↓ 16,5% ↓ 4,73% ↓ 2,38%
Fig. 3.25 Curbele de variaţie ale constantelor de timp ale înfăşurării de amortizare şi înfăşurării
statorice în funcţie de diametrul interior al statorului
Tabelul 3.12
T"d T"q Ta T'd0 T'd
Do ↑ 1,18% ↓ 26% ↑ 13,3% ↑6,4% ↓ 6,67
73
3.9.4 Cercetări referitoare la influenţa variaţiei densităţii de curent, J1, din
înfăşurarea statorică asupra costului total şi asupra performanţelor tehnice ale
Rularea programului de proiectare optimală având aceeaşi funcţie obiectiv şi ca variabilă

principală densitatea de curent din înfăşurarea statorică, J1, pentru intervalul de variaţie al acestei
(0,7÷1,2)·J1c, a determinat valoare optimă J1o = 5,098 A/mm2 [180]. Deoarece valoarea optimă
este acoperitoare în comparaţie cu intervalul de variaţie al densităţii de curent (5÷7,5) A/mm2,
valoarea maximă a intervalului nu interesează. Valoarea optimă este cu 29,751% mai mică decât
cea obţinută din proiectarea clasică J1c = 7,257 A/mm2.
Curbele de variaţie ale mărimilor importante şi influenţa valorii optime a densităţii de curent
din înfăşurarea statorică asupra acestor sunt prezentate în figurile şi tabelele de mai jos.
Tabelul 3.13
mFe mCu mt PFe PCu ΣP Cf Ce Ct
J1o ↑ 2,28% ↑ 8,21% ↑ 4,76% ↑ 5,39% ↓ 18,9% ↓ 14,8% ↑ 7,4% ↓ 15% ↓ 12,1%
Fig. 3.26 Curbele de variaţie ale maselor şi pierderilor în funcţie

de densitatea de curent din înfăşurarea statorică

în funcţie de densitatea de curent din înfăşurarea statorică
74
Capitolul 3
Fig. 3.28 Curbele de variaţie ale curenţilor de scurtcircuit şi ale constantelor de timp aferente
înfăşurării de amortizare şi statorice în funcţie de densitatea de curent din înfăşurarea statorică
Tabelul 3.14
η I"2 I"1 Işoc T"d T"q Ta
J1o ↑ 1,21% ↓ 4,18% ↓ 4,97% ↓ 4,07% ↑ 1,63% ↑ 4,38% ↑ 40%
3.9.5 Cercetări referitoare la influenţa variaţiei densităţii de curent, Ja, din înfăşurarea de
amortizare asupra costului total şi asupra performanţelor tehnice ale generatorului
sincron
În acest caz, variabila după care se face optimizarea este densitatea de curent din
înfăşurarea de amortizare, Ja, iar funcţia obiectiv este păstrată aceeaşi. Valoarea optimă rezultată
este Jao = 7,444 A/mm2 pentru intervalul de variaţie (0,7÷1,15)·Jac. Această valoare este cu
aproximativ 14,77% mai mare decât valoarea rezultată din proiectarea clasică, Jac = 6,486 A/mm2.
La această optimizare s-a impus ca valoare maximă 1,15· Jac, deoarece valorile mai mari nu
respectă restricţia indicată în literatura de specialitate [29], adică Jamax = 7,5 A/mm2.
Fig. 3.29 Curbele de variaţie ale costurilor generatorului sincron în funcţie

de densitatea de curent din înfăşurarea de amortizare
75
Densitatea de curent din înfăşurarea de amortizare influenţează nesemnificativ costurile
generatorului, dar prezintă importanţă în cazul constantelor de timp aferente înfăşurării de
amortizare, după cum se poate observa în figurile 3.29 şi tabelul 3.15.
Tabelul 3.15
Cf Ce Ct T"d T"q Ta
Jao ↓ 0,29% ↔ 0% ↓ 0,03% ↓ 12,9% ↓ 13,2% ↔ 0%
3.9.6 Cercetări referitoare la influenţa variaţiei inducţiei magnetice din jugul statoric, Bj1,
asupra costului total şi asupra performanţelor tehnice ale generatorului sincron
Alegând inducţia magnetică din jugul statoric, Bj1, ca variabilă după care se face
optimizarea şi considerând aceeaşi funcţie obiectiv, valoarea optimă rezultată din programul de
proiectare optimal este Bj1o =1,12 T. Pentru iteraţie variabila a luat valori în intervalul
(0,8÷1,2)·Bj1c, pentru a respecta restricţia 1 ≤ B j1c≤1,57 T [179]. Valoarea optimă este cu 19,83%
mai mică decât valoarea rezultată din proiectarea clasică, Bj1c =1,397 T.
Valoarea optimă a inducţiei magnetice din întrefier influenţează puţin diametrul exterior
al statorului în sensul creşterii acestuia. Influenţele, considerate mai importante, asupra diferitelor
mărimi sunt prezentate în figurile şi tabelele de mai jos.
Fe
Cu
t
Fe
Cu
j1o j1c j1
Fig. 3.30 Curbele de variaţie ale maselor şi pierderilor în funcţie

de inducţia magnetică din jugul statoric
Deoarece pierderile specifice în jugul statoric, pj1, depind de pierderile specifice în tolă,
p10/50, de frecvenţa, f, şi de pătratul inducţiei din acesta [29], [104], pierderile în fier, PFe, rezultate
în urma proiectării optimale prezintă o scădere importantă, după cum rezultă din figura 3.30, şi
din tabelul 3.16.
Tabelul 3.16
mFe mCu mt PFe PCu ΣP Cf Ce Ct η
Bj1o ↑12,3% ↓ 0,67% ↑ 6,95% ↓ 13,1% ↓ 0,31% ↓ 1,62% ↑ 0,88% ↓ 1,74% ↓1,38% ↑ 0,14%
76
Capitolul 3
1.002
[u.rap.]
1.001
1.000
η
0.999
0.998
1.1 Bj1o 1.2 1.3 Bj1c 1.5 1.6 Bj1 [ T ]
Fig. 3.31 Curbele de variaţie ale costurilor generatorului sincron în funcţie

de inducţia magnetică din jugul statoric
Parametri de regim staţionar şi dinamic ai generatorului sunt puţin influenţaţi de valoarea
optimă a inducţiei magnetice din jugul statoric, motiv pentru care nu sunt prezentate aceste curbe.
3.9.7 Cercetări referitoare la influenţa variaţiei inducţiei magnetice din jugul rotoric,
Bj2, asupra costului total şi asupra performanţelor tehnice ale generatorului sincron
Proiectarea optimală s-a realizat pentru aceeaşi funcţie obiectiv, dar având ca variabilă
după care se face optimizarea, inducţia magnetică din jugul rotoric, care s-a modificat în
intervalul (0,935÷1,2)· Bj2c. Nu s-a ales intervalul (0,7÷1,2)· Bj2c pentru a respecta restricţia
1,2≤ B j1c≤1,4 T. Valoarea optimă rezultată este B j2o = 1,205 T, aceasta fiind cu 6,371% mai mică
decât valoarea rezultată din proiectarea clasică, când Bj2c = 1,287 T.
Influenţa valorii optime a inducţiei magnetice din jugul rotoric asupra mărimilor şi asupra
parametrilor generatorului sincron este foarte mică, (sub 1%) motiv pentru care nu s-au mai
prezentat aceste influenţe. Valorile parametrilor şi mărimilor rezultate din proiectarea optimală,
în funcţie de această variabilă, sunt prezentate tabelar la sfârşitul capitolului.
3.9.8 Cercetări referitoare la influenţa variaţiei mărimii întrefierului, δ, asupra costului

total şi asupra performanţelor tehnice ale generatorului sincron
În urma rulării programului de proiectare optimală, având ca variabilă principală

întrefierul, δ, pentru intervalul de variaţie (0,7÷1,2)· δ c, când δc = 4 mm, a rezultat valoarea
optimă, δo = 2,81 mm, adică o scădere cu 29,75%. Influenţa acestei variabile asupra funcţiei
obiectiv [168], asupra mărimilor şi parametrilor generatorului sincron este prezentată în graficele
şi tabelele de mai jos.
77
Fig. 3.32 Curbele de variaţie ale dimensiunilor maselor şi pierderilor în funcţie de

mărimea întrefierului
Tabelul 3.17
mFe mCu mt PFe PCu ΣP Cf Ce Ct
δo ↓1,89% ↓18,6% ↓8,84% ↓0,42 % ↓8,31% ↓6,68 % ↓16,4% ↓ 6,69 % ↓ 8,04 %

în funcţie de mărimea întrefierului
Fig. 3.34 Curbele de variaţie ale curenţilor de scurtcircuit

în funcţie de mărimea întrefierului
Tabelul 3.18
η I3 I'3 I"3 I"2 I"1 Işoc
δo ↑ 0,54% ↓ 26,7% ↓ 9,17% ↓ 10,7% ↓ 10,3% ↓ 12,6% ↓ 10,7%
78
Capitolul 3
Fig. 3.35 Curbele de variaţie ale constantelor de timp în funcţie de mărimea întrefierului
Tabelul 3.19
T"d T"q Ta T'd0 T'd
δo ↑ 11,6% ↓ 5,8% ↑ 13,3% ↑0,04% ↓ 18,9
3.9.9 Cercetări referitoare la influenţa variaţiei coeficientului β asupra costului total şi

asupra performanţelor tehnice ale generatorului sincron
În proiectarea generatoarelor sincrone raportul dintre lăţimea crestăturii şi pasul dentar

este definit prin coeficientul β. Valoarea acestui coeficient trebuie să se încadreze în intervalul
(0,4÷0,5) [29], [104] şi determină valoarea inducţiei magnetice din dinţii statorici. Deşi intervalul
de variaţie al acestui coeficient este restrâns, valoarea acestuia influenţează dimensiunile,
parametri şi funcţia obiectiv impusă [173].
Valoarea raportului de crestătură β rezultată din proiectarea clasică este β c = 0,484, iar în
urma proiectării optimale, valoarea rezultată este βo = 0,4, adică cu 17,36% mai mică decât
valoarea clasică. Această valoare s-a obţinut pentru o variaţiei a coeficientului în intervalul
(0,824÷1,2)· β c, necesar respectării restricţiei.
Valoarea coeficientului β influenţează foarte puţin costurile total al generatorului,(sub
1%) motiv pentru care nu sunt prezentate sub formă grafică şi tabelară.
Fig. 3.36 Curbele de variaţie ale dimensiunilor exterioare şi ale maselor

în funcţie de valoarea coeficientului β
79
Influenţa consistentă a valorii coeficientului β, rezultată în urma proiectării optimale,
asupra mărimilor şi parametrilor este prezentată în tabelele şi figurile de mai jos.
Fig. 3.37 Curbele de variaţie ale curenţilor de scurtcircuit în funcţie de valoarea coeficientului β
Tabelul 3.20
Le De mFe mCu mt I3 I'3 I"3
βo ↓ 3,97% ↑ 0,28% ↑ 3,69% ↓ 0,33% ↑2% ↓ 1,59% ↓ 5,73% ↓ 6,57%
Fig. 3.38 Curbele de variaţie ale constantelor de timp în funcţie de valoarea coeficientului β
Tabelul 3.21
I"2 I"1 Işoc T"d T"q Ta T'd0 T'd
βo ↓ 6,75% ↓ 7,91% ↓ 6,57% ↑ 2,68% ↑ 7,24% ↑ 11,9% ↑ 0,59% ↑ 5,19%
3. 10 Cercetări referitoare la influenţa combinaţiei a două variabile asupra

Pentru a determina influenţa combinaţiei a două variabile asupra funcţiei obiectiv a fost
rulat programul de proiectare optimal, alegând de obicei, intervalul de variaţie (0,7÷1,2)·x i, xi
fiind valoarea rezultată din proiectarea clasică. Această cercetare este eficientă datorită faptului
că, de multe ori, proiectantul are posibilităţi limitate de alegere a numărului de variabile a căror
valoare se poate modifica, astfel încât funcţia obiectiv să fie îndeplinită. În toată cercetarea
80
Capitolul 3
efectuată este păstrată aceeaşi funcţie obiectiv, şi anume minimizarea costului total al
Pe toate graficele rezultate, cu bulină albastră, este marcată valoarea funcţiei obiectiv
rezultată din proiectarea clasică, iar cu bulină roşie valoarea rezultată din proiectarea optimală.
Cercetarea s-a efectuat pentru mai multe combinaţii de variabile.
3.10.1 Cercetări referitoare la influenţa combinaţiei păturii de curent, A, cu alte

variabile, asupra funcţiei obiectiv impusă generatorului sincron
În acest subcapitol a fost efectuată o cercetare asupra modului în care combinaţia păturii
de curent cu una din variabilele Bδ, J1, δ, D, β, Bj1, Bj2 influenţează funcţia obiectiv impusă în
proiectarea optimală a generatorului sincron.
Influenţa combinaţiei pătura de curent, A, şi inducţia magnetică din întrefier, Bδ,
asupra costurilor şi curentului de şoc
Variabilele A şi Bδ pot fi considerate ca variabile principale care determină parametri
generatorului sincron şi influenţează valorile celorlalte variabile [176]. Intervalul de variaţie al
acestor variabile este (0,7÷1,2)·A, respectiv (0,7÷1,2)·Bδ.
Figura 3.39 Variaţia în spaţiu a costului total şi a costului de exploatare în funcţie

de valoarea păturii de curent şi a inducţiei magnetice din întrefier
Rulând programulde proiectare în funcţie de aceste două variabile, rezultă graficele
prezentate în figura 3.39 de unde se constată că, valorile optime care conduc la îndeplinirea
funcţiei obiectiv, atât pentru pătura de curent, A, cât şi pentru inducţia magnetică din întrefier, B δ,
trebuie să se situeze la limita superioară a intervalului de variaţie indicat în literatura de
specialitate [175].
Astfel, faţă de valorile rezultate din proiectarea clasică, costul total prezintă o scădere cu
7,29%, iar costul de exploatare, o scădere cu 7,11%.
81
Dacă ne interesează variaţia costului de fabricaţie, din figura 3.40 se constată că se obţine
o scădere cu 8,46% dacă pătura de curent ar avea valoarea maximă a intervalului de variaţie, iar
inducţia magnetică din întrefier ar avea valoarea rezultată din proiectarea clasică [165].
Scăderea curentului de şoc cu aproximativ 40% (în figura 3.40 acesta este prezentat în
unităţi relative, iar scăderea e de 5 u.r.), s-ar obţine dacă pătura de curent ar avea valoarea
maximă, iar inducţia magnetică din întrefier, valoarea minimă, din intervalul propriu de variaţie.
Figura 3.40 Variaţia în spaţiu a costului de fabricaţie şi a curentului de şoc în funcţie de A şi Bδ

Influenţa combinaţiei pătura de curent, A, şi densitatea de curent din înfăşurarea
statorică, J1, respectiv mărimea întrefierului, δ, asupra funcţiei obiectiv
Intervalul de variaţie al acestor variabile, este păstrat acelaşi pentru toate variabilele,
adică (0,7÷1,2)·xi. Valorile optime ale variabilelor după care s-a făcut proiectarea optimală sunt
Ao = 388,634 A/cm, J1o = 5,08 A/mm2, respectiv δo = 2,8 mm.
Figura 3.41 Variaţia în spaţiu a costului total al generatorului sincron în funcţie

de A şi J1, respectiv A şi δ
În figura 3.41 sunt prezentate variaţiile în spaţiu a combinaţiilor dintre pătura de curent şi
densitatea de curent din înfăşurarea statorică, respectiv dintre pătura de curent şi mărimea
întrefierului.
82
Capitolul 3
Valorile optime ale variabilelor analizate determină scăderea funcţiei obiectiv cu 16,55%
în cazul densităţii de curent şi cu 20% în cazul mărimii întrefierului.
Influenţa combinaţiei pătura de curent, A, şi diametrul interior al statorului, D,
respectiv coeficientul β, asupra funcţiei obiectiv
Pentru a se determina influenţa combinaţiilor dintre A şi D, respectiv dintre A şi β, asupra
costului total, păstrând aceleaşi intervale de variaţie, cu excepţia intervalului coeficientului β care
este (0,824÷1,2)·β c, se rulează programul, rezultând valorile optime, Ao = 388,634 A/cm,
Do = 1293 mm şi βo = 0,4.

de A şi D, respectiv A şi β
Valorile optime determină scăderea costului total al generatorului cu 10,14%, în cazul
diametrului interior al statorului şi cu 5,02% în cazul coeficientului β (Fig. 3.42).
Influenţa combinaţiei pătura de curent, A, şi inducţia magnetică din jugul statoric Bj1,
respectiv inducţia magnetică din jugul rotoric, Bj2, asupra funcţiei obiectiv
În figura 3.43 sunt prezentate variaţiile în spaţiu a costului total în funcţie de pătura de
curent şi de inducţia magnetică din jugul statoric, B j1, respectiv în funcţie de pătura de curent şi
de inducţia magnetică din jugul rotoric, Bj2.

de A şi Bj1, respectiv A şi Bj2
83
Intervalul de variaţie al păturii de curent s-a păstrat acelaşi (0,7÷1,2)∙A c, cel al inducţiei
magnetice din jugul statoric este (0,86÷1,2)∙B j1c, iar cel al inducţiei magnetice din jugul rotoric
este (0,935÷1,2)∙B j2c intervale fiind definite astfel pentru respectarea restricţiilor.
Valorile optime rezultate din programul de proiectare sunt A o = 388,634 A/cm,
Bj1o = 1,201 T şi Bj2o = 1,205 T. Acestea valori determină îndeplinirea funcţiei obiectiv, adică
scăderea costului total al generatorului sincron cu 5,11%, în cazul variabilelor A şi B j1, respectiv
cu 4,63% în cazul variabilelor A şi Bj2.
3.10.2 Cercetări referitoare la influenţa combinaţiei inducţiei magnetice din întrefier, Bδ, cu
alte variabile, asupra funcţiei obiectiv impusă generatorului sincron
Tot din categoria variabilelor principale face parte şi inducţia magnetică din întrefier. În
acest subcapitol a fost efectuată o cercetare asupra modului în care combinaţia inducţiei
magnetice din întrefier cu una din variabilele β şi D influenţează funcţia obiectiv . S-au facut
cercetări şi asupra combinaţiei cu celelalte variabile, dar acestea nu prezintă interes.
Intervalul de variaţie al inducţiei magnetice din întrefier, Bδ, şi al diametrului interior al
statorului este (0,7÷1,2)∙Bδc, respectiv (0,7÷1,2)∙ Dc, iar al raportului de crestătură, β, este
(0,824÷1,2)∙ βc. Nu este aleasă valoarea 0,7∙ β c pentru că această valoare nu ar respecta restricţia
referitoare la valoarea raportului de crestătură, de minimum 0,4.

de Bδ şi β, respectiv Bδ şi D
Valorile optime rezultate din programul de proiectare optimală sunt B δo = 0,914 T,
βo = 0,4, şi Do = 1293 mm, acestea conducând la scăderea costului total al generatorului cu
4,64 %, în cazul combinaţiei Bδ şi β, respectiv cu 10,88% în cazul combinaţiei Bδ şi D .
84
Capitolul 3
3.10.3 Cercetări referitoare la influenţa combinaţiei densitate de curent din
înfăşurarea statorică, J1, cu alte variabile, asupra funcţiei obiectiv impusă
Cercetarea efectuată şi prezentată în acest subcapitol se referă la modul în care combinaţia

densităţii de curent din înfăşurarea statorică, cu una din variabilele δ, D şi β influenţează funcţia
obiectiv. S-a ales pentru cercetare densitatea de curent din înfăşurarea statorică, J 1, deoarece doar
această variabilă conduce la scăderea costului total cu peste 12% când este analizată separat.
Influenţa densităţii de curent din înfăşurarea statorică, J1, şi a mărimi întrefierului, δ,
asupra funcţiei obiectiv şi asupra curentului de şoc
Intervalul de variaţie al ambelor variabile este păstrat acelaşi, ca şi în celelalte cazuri,
adică (0,7÷1,2)·xi, rezultând valorile optime ale variabilelor analizate, J1 =5,08 A/mm2 şi
δ = 2,8 mm, după cum se poate observa din figura 3.45. Aceste valori determină scăderea
costului total al generatorului sincron proiectat, cu 20,04%, şi a curentului de şoc cu 10,9%, faţă
de valorile rezultate din proiectarea clasică .
Figura 3.45 Variaţia în spaţiu a costului total şi a curentului de şoc în funcţie

de valoarea densităţii de curent din înfăşurarea statorică şi a întrefierului
Influenţa densităţii de curent din înfăşurarea statorică, J1, şi a diametrului interior al
statorului, D, respectiv a coeficientului β, asupra funcţiei obiectiv
Rulând programul de proiectare optimală şi cercetând efectul variabilelor amintite asupra
funcţiei obiectiv au rezultat variaţiile în spaţiu prezentate în figura 3.46.
Intervalul de variaţie al densităţii de curent din înfăşurarea statorică şi al diametrului
interior al statorului s-a păstrat acelaşi (0,7÷1,2)·xi, iar în cazul coeficientului β, pentru
respectarea restricţiei, este (0,824÷1,2)∙ βc .
Valorile optime ale variabilelor, care au condus la cel mai mic cost al generatorului sunt
J1 =5,08 A/mm2, D = 1293 mm şi βo = 0,4.
85
Figura 3.46 Variaţia în spaţiu a costului total în funcţie

de J1 şi D, respectiv J1 şi β
Aceste valori determină scăderea costului total al generatorului sincron proiectat, cu
19,55%, în cazul combinaţiei J1 şi D, respectiv cu 12,69%, în cazul combinaţiei J1 şi β.
3.10.4 Cercetări referitoare la influenţa combinaţiei inducţie magnetică din jugul

statoric, Bj1, cu diametrul interior al statorului, D, respectiv cu mărimea întrefierului, δ,
asupra funcţiei obiectiv impusă generatorului sincron
Au fost analizate mai multe combinaţii între inducţia magnetică din jugul statoric şi alte
variabile, dar influenţele semnificative au avut combinaţiile mai sus amintite.
Intervalul de variaţie al inducţiei magnetice din jugul statoric este (0,86÷1,2)·B j1c, iar cel
al diametrului interior al statorului şi al mărimii întrefierului este (0,7÷1,2)·Dc, respectiv
(0,7÷1,2)·δc.
Figura 3.47 Variaţia în spaţiu a costului total în funcţie

de Bj1 şi D, respectiv Bj1 şi δ
Valorile optime ale variabilelor analizate rezultate sunt B j1o = 1,201 T, Do = 1293 mm şi
δo = 2,8 mm, după cum se poate observa din figura 3.47, determinând scăderea costului total al
generatorului sincron cu 9,52%, în cazul combinaţiei Bj1 şi D, respectiv cu 9,83% în cazul
combinaţiei Bj1 şi δ.
86
Capitolul 3
3.10.5 Cercetări referitoare la influenţa combinaţiei coeficient β, cu mărimea
întrefierului, δ, asupra funcţiei obiectiv impusă generatorului sincron
Figura 3.48 Variaţia în spaţiu a costului total al generatorului sincron în funcţie de β şi δ

Cercetarea efectuată asupra influenţei coeficientului β, şi a mărimii întrefierului, δ, asupra
costului total s-a realizat pentru intervalul de variaţie (0,824÷1,2)∙βc, în cazul coeficientului β şi
(0,7÷1,2)·δc pentru întrefier, rezultând valorile optime β o = 0,4 şi δ o = 2,8 mm. Aceste valori
conduc la scăderea costului total al generatorului proiectat, cu 9,53%, faţă de valoarea rezultată
din proiectarea clasică, după cum rezultă din figura 3.48. Au fost efectuate cercetări referitoare la
combinaţia coeficientului β şi cu alte variabile, dar rezultatele nu au fost semnificative.
3. 11 Cercetări referitoare la influenţa combinaţiei a trei sau mai multe variabile

asupra funcţiei obiectiv şi a performanţelor generatorului sincron
Pentru a determina influenţa combinaţiei de trei variabile asupra funcţiei obiectiv şi

asupra performanţelor generatorului sincron (curentului de şoc în acest caz) s-au ales diverse
variabile cărora li s-a alocat un număr de 100 de iteraţii în intervalul propriu de variaţie care
respectă restricţia. Rulând programul au rezultat 1000000 de variante de generator din care
programul a ales varianta optimă ce conduce la îndeplinirea funcţiei obiectiv.
S-au mai făcut cercetări asupra combinaţiei solicitărilor magnetice, a combinaţiei
solicitărilor electrice şi a combinaţiei altor solicitări care au cea mai importantă influenţă asupra
funcţiei obiectiv. Cele mai elocvente combinaţii analizate, valorile optime ale variabilelor şi
influenţa acestora asupra costurilor şi curentului de şoc, sunt prezentate în tabelul 3.22.
87
Tabelul 3.22
Combinaţia de variabile Cf Ce Ct Işoc
Ao = 387,57 A/cm
Bδo = 0,893 T ↓ 10,14 % ↓ 20,09 % ↓ 17,98 % ↓ 14,4 %
δo = 2,8 mm
Ao = 387,57 A/cm
Bδo = 0,81 T ↑8,54 % ↓ 26,24 % ↓ 17,8 % ↓ 14,18 %
J1o = 5,08 A/mm2
Ao = 387,57 A/cm
Bδo = 0,912 T ↓ 2,61 % ↓ 14,68 % ↓ 10,48 % ↓ 5,24 %
Do = 1077 mm
Ao = 387,57 A/cm
δo = 2,8 mm ↓ 3,73 % ↓ 30,39 % ↓ 23,92 % ↓ 25,31 %
J1o = 5,15 A/mm2
Bδo = 0,749 T
Bj1o = 1,267 T ↑ 16,66 % ↓ 9,69 % ↓ 3,3 % ↓ 3,05 %
Bj2o = 1,128 T
Ao = 387,57 A/cm
J1o = 5,08 A/mm2 ↑ 8,53 % ↓ 25,5 % ↓ 17,24 % ↓ 18,62 %
JEo = 2,5 A/mm2
Jao = 7,43 A/mm2
3. 12 Cercetări referitoare la influenţa tuturor variabilelor analizate asupra

Pentru a determina influenţa tuturor variabilelor luate în considerare în programul de

optimizare s-a păstrat aceeaşi funcţie obiectiv şi fiecărei variabile i s-a alocat un număr de 100 de
iteraţii în intervalul propriu de variaţie. Variabilele după care s-a făcut optimizarea sunt: pătura de
curent, A, inducţia magnetică din întrefier, Bδ, densitatea de curent din înfăşurarea statorică, J1,
densitatea de curent din înfăşurarea de excitaţie, JE, densitatea de curent din înfăşurarea de
amortizare, Ja, inducţia magnetică din jugul statoric, Bj1, inducţia magnetică din jugul rotoric, Bj2,
diametrul interior al statorului, D, mărimea întrefierului, δ, coeficientul β.
Valorile optime ale variabilelor, mărimilor şi parametrilor care conduc la îndeplinirea
funcţiei obiectiv sunt prezentate în capitolul 5 unde se face comparaţia între valorile rezultate din
proiectarea clasică şi cele rezultate din proiectarea optimală.
Costul de fabricaţie rezultat este 28873,7 € , cu 4,36% mai mic decât cel rezultat din
proiectarea clasică. Costul de exploatare este de 64417,8 €, iar costul total este 93291,5 €, acestea
fiind mai mici cu 31,6%, respectiv cu 24,99% decât costurile rezultate din proiectarea clasică.
88
Capitolul 3
Curentul de şoc rezultat în urma proiectării optimale după toate variabilele este 11,05·In,
acesta fiind cu 19,64% mai mic decât cel rezultat din proiectarea clasică.
3.13 Concluzii şi contribuţii personale
Proiectarea clasică a generatorului sincron s-a realizat urmând paşii indicaţi în literatura
de specialitate şi a condus la obţinerea unui generator care să corespundă atât cerinţelor tehnice
cât şi cerinţelor de siguranţă impuse.
Performanţele acestui generator se referă la:
- un randament cât mai bun;
- o siguranţă în funcţionare în diferitele regimuri (scăderea curentului de şoc cu
aproximativ 34,5% faţă de valoarea maximă indicată în STAS);
- un cost total apropiat de cel al altor firme producătoare de generatoare sincrone.
Proiectarea optimală a generatorului sincron, a avut ca funcţie obiectiv costul minim al
generatorului, iar ca restricţii, dimensiunile exterioare (De < 1450 mm, Le < 700 mm) şi curentul
de şoc (Işoc < 16·In). Păstrând aceeaşi funcţie obiectiv, proiectarea s-a efectuat în mai multe
variante:
- cu o singură variabilă după care s-a făcut optimizarea. Acestei variabile i s-a alocat un
număr 200 iteraţii în intervalul propriu, iar după rularea programului, au rezultat 200 de variante
de generator. Din aceste variante, programul a ales valoarea optimă returnând valoarea
solicitărilor, şi parametrilor care conduc la îndeplinirea funcţiei obiectiv;
- cu o combinaţie de două variabile după care s-a făcut optimizarea. Fiecărei variabile i s-
a alocat un număr 200 iteraţii în intervalul propriu, iar după rularea programului, au rezultat
40000 de variante de generator, din care programul a ales varianta optimă dependentă de funcţia
obiectiv impusă;
- cu o combinaţie de trei variabile după care s-a făcut optimizarea, când au rezultat
1000000 de variante de generator, din care, pentru fiecare combinaţie a fost aleasă varianta
optimă;
- cu combinaţie între solicitările magnetice;
- cu combinaţie între solicitările electrice;
- cu combinaţie între toate variabilele.
 Pentru a avea o imagine globală referitoare la influenţa fiecărei variabile analizate
asupra funcţiei obiectiv, a mărimilor şi parametrilor generatorului sincron, sunt prezentate
89
rezultatele în tabelul 3.23, în care pe coloane sunt prezentate influenţele variabilelor analizate, iar
pe rânduri sunt prezentate funcţiile obiectiv sau parametri. Săgeţile din fiecare căsuţă se referă la
efectul variabilei analizate asupra mărimi înscrise în prima coloană, când funcţia obiectiv a fost
păstrată. Cu culoare verde sunt marcate efectele pozitive ale unei anumite variabile, iar cu roşu
sunt marcate efectele negative.
Tabelul 3.23
Ao Bδo J1o JEo Jao Bj1o Bj2o Do δo βo
Cf ↓ 9,87 ↑ 1,32 ↑ 7,4 ↔0 ↓ 0,29 ↑ 0,88 ↓ 0,26 ↓ 17,4 ↓ 16,4 ↑ 0,16
Ce ↓ 2,55 ↓ 3,69 ↓ 15 ↔0 ↔0 ↓ 1,38 ↓ 0,12 ↓ 6,4 ↓ 6,69 ↓ 0,83
Ct ↓ 3,49 ↓ 2,96 ↓ 12,1 ↔0 ↓ 0,03 ↓ 1,74 ↓ 0,06 ↓ 7,95 ↓ 8,04 ↓ 0,69
η ↑ 0,2 ↑ 0,3 ↑ 1,21 ↔0 ↔0 ↑ 0,14 ↑ 0,01 ↑ 0,5 ↑ 0,54 ↑ 0,07
mFe ↓ 16,2 ↓ 0,42 ↑ 2,28 ↔0 ↔0 ↑ 12,3 ↔0 ↓8 ↓ 1,89 ↑ 3,69
mCu ↓ 8,95 ↑ 1,54 ↑ 8,21 ↔0 ↓ 0,33 ↓ 0,67 ↓ 0,32 ↓ 18,8 ↓ 8,84 ↓ 0,33
mt ↓ 13,3 ↑ 0,4 ↑ 4,76 ↔0 ↓ 0,13 ↑ 6,95 ↓ 0,14 ↓ 12,4 ↓ 18,6 ↑2
PFe ↓ 12,8 ↑ 6,72 ↑ 5,39 ↔0 ↔0 ↓ 13,1 ↔0 ↓ 5,4 ↓ 0,42 ↓ 0,86
PCu ↓ 0,46 ↓ 4,93 ↓ 18,9 ↔0 ↓ 1,16 ↓ 0,31 ↓ 0,12 ↓ 11,1 ↓ 6,68 ↓ 6,56
ΣP ↓ 2,68 ↓ 3,73 ↓ 14,8 ↔0 ↓ 0,94 ↓ 1,62 ↓ 0,16 ↓ 6,2 ↓ 8,31 ↓ 0,54
Le ↓ 10,4 ↓ 10,7 ↑ 0,44 ↔0 ↓ 2,18 ↔0 ↓ 2,18 ↓ 20,1 ↓ 0,06 ↓ 3,97
De ↑ 0,34 ↑ 1,18 ↑ 0,62 ↔0 ↔0 ↑ 1,31 ↔0 ↑ 19,4 ↑ 0,76 ↑ 0,28
xd ↑ 20,9 ↓ 15,8 ↑ 0,96 ↔0 ↓ 0,12 ↓ 0,12 ↓ 0,12 ↑ 19,8 ↑ 36,3 ↑ 1,68
x'd ↑ 24,3 ↓ 12,6 ↑ 3,6 ↔0 ↓ 0,45 ↓ 0,45 ↓ 0,45 ↑ 4,95 ↑ 10,8 ↑ 6,31
x"d ↑ 25,5 ↓ 12,5 ↑ 4,17 ↔0 ↓ 0,52 ↓ 0,52 ↓ 0,52 ↑ 2,6 ↑ 11,9 ↑ 7,29
xq ↑ 21,5 ↓ 15,4 ↑ 1,36 ↔0 ↓ 0,17 ↓ 0,17 ↓ 0,17 ↑ 19,3 ↑ 37,1 ↑ 2,37
x"q ↑ 26,5 ↓ 12,4 ↑ 4,09 ↔0 ↓ 0,59 ↓ 0,59 ↓ 0,59 ↑ 3,53 ↑ 9,36 ↑ 7,45
x2 ↑ 25,9 ↓ 12,2 ↑ 4,42 ↔0 ↓ 0,55 ↓ 0,55 ↓ 0,55 ↑ 3,15 ↑ 11 ↑ 7,74
x0 ↑ 33,3 ↓ 9,3 ↑ 11,1 ↔0 ↔0 ↔0 ↔0 ↑ 7,41 ↑ 35,2 ↑ 18,5
xE ↑ 19,7 ↓ 16 ↔0 ↔0 ↔0 ↔0 ↔0 ↑ 16,8 ↑ 31,9 ↔0
I3 ↓ 17,4 ↑ 18,7 ↓1 ↔0 ↑ 0,08 ↑ 0,08 ↑ 0,08 ↓ 16,5 ↓ 26,7 ↓ 1,59
I'3 ↓ 19,5 ↑ 14,5 ↓ 3,53 ↔0 ↑ 0,56 ↑ 0,56 ↑ 0,56 ↓ 4,73 ↓ 9,17 ↓ 5,73
I"3 ↓ 20,1 ↑ 14,3 ↓ 4,07 ↔0 ↑ 0,62 ↑ 0,63 ↑ 0,63 ↓ 2,38 ↓ 10,7 ↓ 6,57
I"2 ↓ 20,4 ↑ 14,1 ↓ 4,18 ↔0 ↑ 0,6 ↑ 0,6 ↑ 0,65 ↓ 2,69 ↓ 10,3 ↓ 6,75
I"1 ↓ 20,9 ↑ 13,7 ↓ 4,97 ↔0 ↑ 0,58 ↑ 0,63 ↑ 0,63 ↓ 3,13 ↓ 12,6 ↓ 7,91
Işoc ↓ 20,1 ↑ 14,3 ↓ 4,07 ↔0 ↑ 0,61 ↑ 0,63 ↑ 0,63 ↓ 2,39 ↓ 10,7 ↓ 6,57
T"d ↑ 20 ↓ 0,29 ↑ 1,63 ↔0 ↓ 12,9 ↓ 0,26 ↓ 0,26 ↑ 1,18 ↑ 18,6 ↑ 2.68
T"q ↑ 22 ↑ 1,37 ↑ 4,38 ↔0 ↓ 13,2 ↓ 0,66 ↓ 0,66 ↓ 26 ↓ 5,83 ↑ 7,24
T'd0 ↓ 2,96 ↑ 14,6 ↑ 0,79 ↔0 ↑ 0,69 ↓ 0,1 ↓ 0,39 ↑ 6,4 ↓ 0,04 ↑ 0,59
T'd ↓ 0,37 ↑ 18,9 ↑ 3,33 ↔0 ↑ 0,37 ↓ 0,37 ↓ 0,74 ↓ 6,67 ↓ 18,9 ↑ 5,18
Ta ↑ 20 ↔0 ↑ 40 ↔0 ↔0 ↑2 ↔0 ↑ 13,3 ↑ 13,3 ↑ 11,9
Din acest tabel rezultă câteva concluzii:

- influenţa cea mai puternică asupra funcţiei obiectiv (Ct) o au, în ordine descrescătoare,
variabilele: densitatea de curent din înfăşurarea statorică, J1, (12,1%), mărimea întrefierului, δ,
90
Capitolul 3
(8,04%) şi diametrul interior al statorului, D, (7,95%). Mai determină scăderi ale funcţiei
obiectiv, cu circa 3%, creşterea păturii de curent şi a inducţiei magnetice din întrefier;
- randamentul generatorului sincron este puţin influenţat de majoritatea variabilelor, dar
cea mai mare creştere este determinată de valoarea optimă a densităţii de curent din înfăşurarea
statorică, J1, (1,21%), urmată de mărimea întrefierului, δ, (0,535%) şi diametrul interior al
statorului, D, (0,516%);
- curenţii de scurtcircuit sunt influenţaţi favorabil (în sensul că descresc) de variabilele
principale optime: pătura de curent, A, mărimea întrefierului, δ, coeficientul β, densitatea de
curent din înfăşurarea statorică, J1 şi de diametrul interior al statorului, D. Deci, aceste variabile
principale trebuie alese către valorile optime amintite. Valoarea optimă a inducţiei magnetice din
întrefier influenţează negativ valorile curenţilor de scurtcircuit, ceea ce necesită o analiză mai
atentă asupra acestei variabile principale în etapa de proiectare;
- constantele de timp ale înfăşurării de amortizare sunt influenţate benefic, (în sensul
scăderii lor) de densitatea de curent din înfăşurarea de amortizare, Ja (scad cu circa 13%) şi
parţial de inducţia magnetică din întrefier, Bδ şi sunt influenţate puternic negativ de pătura de
curent, A. Mărimea optimă a întrefierului şi diametrul interior al statorului influenţează benefic
constanta de timp după axa transversală, T"q şi puternic negativ constanta de timp după axa
longitudinală, T"d;
- constantele de timp ale înfăşurării de excitaţie sunt influenţate pozitiv de pătura de
curent, A (2,96%) şi mărimea întrefierului, δ şi puternic negativ de inducţia magnetică din
întrefier, Bδ;
- constanta de timp a înfăşurării statorului este influenţată negativ de toate variabilele
analizate, cel mai puternic de densitatea de curent din înfăşurarea statorică, J 1, pătura de curent,
A, mărimea întrefierului, δ, diametrul interior al statorului, D şi coeficientul β, dar valorile
rezultate se încadrează în limitele indicate în literatura de specialitate
- cele mai mari influenţe asupra mărimilor de interes ce au fost analizate, sunt
determinate, în ordine descrescătoare, de: pătura de curent, A, inducţia magnetică din întrefier, Bδ
şi mărimea întrefierului, δ.
Concluziile referitoare la influenţa fiecărei variabile rezultă din tabelul 3.23.
 În urma analizei influenţei combinaţiei a două variabile asupra funcţiei obiectiv au
rezultat valorile optime ale variabilelor, care sunt prezentate în tabelul 3.24. Tot în acest tabel
este prezentată şi influenţa acestora asupra funcţiei obiectiv.
91
Tabelul 3.24
Variabila 1 Variabila 2 Funcţia obiectiv
Ao = 388,634 A/cm Bδo = 0,914 T ↓ 7,29 %
Ao = 388,634 A/cm J1o = 5,08 A/mm2 ↓ 16,55 %
Ao = 388,634 A/cm δo = 2,8 mm ↓ 20 %
Ao = 388,634 A/cm Do = 1293 mm ↓ 10,14 %
Ao = 388,634 A/cm βo = 0,4 T ↓ 5,02 %
Ao = 388,634 A/cm Bj1o = 1,201 T ↓ 5,11 %
Ao = 388,634 A/cm Bj2o = 1,205 T ↓ 4,63 %
Bδo = 0,914 T βo = 0,4 T ↓ 4,64 %
Bδo = 0,914 T Do = 1293 mm ↓ 10,88 %
J1o = 5,08 A/mm2 δo = 2,8 mm ↓ 20,04 %
J1o = 5,08 A/mm2 Do = 1293 mm ↓ 19,55 %
J1o = 5,08 A/mm2 βo = 0,4 T ↓ 12,69 %
Bj1o = 1,201 T Do = 1293 mm ↓ 9,52 %
Bj1o = 1,201 T δo = 2,8 mm ↓ 9,83 %
βo = 0,4 T δo = 2,8 mm ↓ 9,53 %
Din tabelul 3.24 se constată că cea mai mare influenţă asupra funcţiei obiectiv, o au, în
ordine descrescătoare combinaţiile de variabile (J1 şi δ - 20,34%), (A şi δ - 20%),
(J1 şi D - 19,55%) şi (J1 şi A - 16,55%). În toate cazurile, pentru a minimiza funcţia obiectiv,
valoarea densităţii de curent din înfăşurarea statorică trebuie să fie minimă, iar valoarea păturii de
curent şi a diametrului trebuie să fie maximă, în intervalele de variaţie investigate. Referitor la
celelalte variabile analizate, toate variabilele, cu excepţia inducţiei magnetice din întrefier (care
trebuie să aibă o valoare maximă), trebuie să aibă o valorile minime;
 Din analiza efectuată asupra rezultatelor rulării programului de proiectare optimală
elaborat, după toate variabile se constată că valoarea optimă a acestora se apropie de valorile
optime rezultate din rularea programului după o singură variabilă, coincidenţă care întăreşte
încrederea în programul de optimizare elaborat.
Programul de proiectare optimal este foarte util deoarece permite simularea proiectării a
mai multor variante de generator, în funcţie de diverse funcţii obiectiv şi diferite variabile.
Rapiditatea de determinare a valorilor optime ale generatorului proiectat şi vizualizarea influenţei
diverselor variabile asupra funcţiei obiectiv, permite proiectantului obţinerea unui generator
sincron performant care să corespundă solicitărilor beneficiarului;
Concluziile elaborate în această lucrare deschid poarta unor alte cercetări referitoare la
proiectarea generatoarelor cu alte date nominale (incluzând puteri şi turaţii diferite) şi alte tipuri
constructive.
92
Capitolul 3
Contribuţiile personale din acest capitol sunt:
 conceperea unui program specializat de proiectare clasică a generatorului sincron,
care rulează automat, fiind necesare mici intervenţii ale proiectantului la alegerea diverşilor
coeficienţi sau impunerea unui număr limitat de mărimi. Programul de proiectare permite
efectuarea automată a calculelor cu o mare acurateţe şi reduce substanţial timpul de proiectare;
 conceperea unui program specializat de proiectare optimală a generatorului
sincron. Proiectarea poate avea diferse funcţii obiectiv, se pot impune diferite restricţii iar
optimizarea se poate face după unsa sau mai multe variabile. Valoarea diverselor mărimi şi
variabile este returnată automat de către program, iar prin graficele aferente se poate determina
influenţa fiecărei variabile asupra funcţiei obiectiv şi a altor mărimi sau parametri de interes;
 propunerea ca determinarea diametrului exterior, De, al statorului să nu se mai facă
utilizând coeficientul de diametru kD, şi valoarea normalizată a acestuia, deoarece, de cele mai
multe ori, valoarea inducţiei magnetice din jugul statoric nu se încadrează în limitele precizate.
Sugestia autorului este ca în urma impunerii unei valori pentru inducţia magnetică din jugul
statoric să se determine celelalte mărimi dependente de aceasta şi apoi să se verifice încadrarea
solicitării în limitele indicate;
 propunerea utilizării metodei originale de determinare a solenaţiei de excitaţie la
sarcină nominală, pe cale analitică. Această metodă utilizează caracteristicile magnetice
construite cu ajutorul programului de proiectare specializat, grafice şi câteva calcule rezolvate tot
prin intermediul programului. Astfel, după o minimă intervenţie a proiectantului programul
afişează aproape instantaneu valoarea solenaţiei de excitaţie şi căderea de tensiune la sarcină
nominală.
93
Capitolul 4. ÎNCERCĂRI EXPERIMENTALE ASUPRA UNUI

GENERATOR SINCRON DE 353 kVA
4.1 Introducere
A încerca un generator sincron înseamnă a verifica acel generator, supunându-l la diferite

teste, în vederea determinării sau confirmării stării funcţionale, a determinării parametrilor şi
performanţelor.
Pentru un generator construit, înainte de punerea sa în funcţiune, este necesară
determinarea şi verificarea parametrilor care definesc comportarea în regim staţionar şi
tranzitoriu a acestuia. Aceste încercări sunt necesare şi pentru reconfirmarea parametrilor după
efectuarea reparaţiilor curente şi a reparaţiilor capitale.
Majoritatea încercărilor ce trebuie efectuate la un generator sincron sunt prevăzute în
literatura de specialitate, precum şi în standardele în vigoare. În urma efectuării încercărilor se
elaborează buletine de verificare şi/sau certificate de garanţie, care conferă beneficiarului
certitudinea achiziţionării unui produs de calitate şi la standardele impuse.
Încercările ce trebuie efectuate generatoarelor sincrone trifazate cu puteri peste 1kVA şi
frecvenţa nominală până la 400 Hz inclusiv, sunt precizate în STAS 8211-84 precum şi în STAS
9904/1-81.
Conform prevederilor acestor STAS-uri, toţi parametri se calculează ca valoare pe fază şi
se exprimă în unităţi relative, notate [u.r.], luându-se ca mărime de bază valoarea nominală a
tensiunii şi a puterii aparente. Ca mărime de raportare a curentului de excitaţie, se utilizează
curentul de excitaţie corespunzător tensiunii şi turaţiei nominale la funcţionarea în regim de
generator în gol. Valorile parametrilor se determină pentru regimul saturat şi nesaturat.
4.2 Teoria determinării parametrilor unui generator sincron
Parametri generatorului sincron se pot determina, prin mai multe metode, conform
specificaţiilor din standarde şi din literatura de specialitate. În cele ce urmează sunt prezentate
doar metodele utilizate în această lucrare pentru ridicarea caracteristicilor şi determinarea
parametrilor.
Caracteristicile electrice ale generatorului sincron se determină după ce generatorul
sincron este pornit şi funcţionează la turaţia nominală. Principalele caracteristici care se ridică
94
Capitolul 4
pentru un generator sincron sunt: caracteristica de funcţionare în gol, caracteristica de funcţionare
în scurtcircuit, caracteristica de sarcină, caracteristica externă şi caracteristica de reglaj.
Caracteristica de funcţionare în gol, U 0  f  I E  permite determinarea tensiunii
electromotoare induse de fluxul de excitaţie, pentru un anumit curent de excitaţie, când curentul
de sarcină este nul [12].
În vederea ridicării acestei caracteristici, se măsoară tensiunea de linie şi de fază,
(tensiunea de fază pentru a aprecia valoarea armonicii de ordinul 3), curentul de excitaţie şi
frecvenţa (sau turaţia).
Această caracteristică se ridică pentru valori uniform crescătoare şi uniform
descrescătoare ale tensiunii la bornele generatorului şi ale tensiunii de excitaţie, menţinând turaţia
constantă la valoarea sa nominală. Se consideră caracteristica de catalog a generatorului, curba
medie [21], [81].
Pentru simplificare, proba se poate face modificând curentul numai într-un singur sens,
obţinându-se o singură curbă. Aceasta se deplasează pe direcţia axei curentului de excitaţie,
obţinându-se caracteristica de funcţionare în gol [12], [33]. Pentru ridicarea caracteristicii,
tensiunea la bornele indusului se calculează ca medie aritmetică a celor trei tensiuni de fază
măsurate.
Caracteristica se ridică pentru mai multe puncte, (30, 50, 70, 85, 100, 110, 120, 125,
130% din tensiunea nominală) până la valoarea maximă a tensiunii, U0, de la bornele
generatorului, care este U0 = 1,3·Un, [76], [93].
Tot la această probă se determină coeficientul de asimetrie al tensiunii nominale, ksU, ca
raportul dintre diferenţa valorilor maxime şi minime ale tensiunii de linie şi valoarea medie a lor,
cu relaţia [198], [199]:
k sU 
U n max  U n min  100 (4.1)
U nmed
unde:
U nRS  U nST  U nTR
U nmed  (4.2)
3
Valoarea coeficientului de asimetrie nu trebuie să fie mai mare de 1%.
Caracteristica de funcţionare în scurtcircuit este utilizată pentru determinarea valorii
reactanţei sincrone longitudinale (valoarea nesaturată). În vederea ridicării acestei caracteristici,
95
se măsoară curenţii din fazele înfăşurării indusului şi curentul de excitaţie, iar scurtcircuitul
trebuie să se realizeze cât mai aproape de borne.
Ridicarea caracteristicii de funcţionare în scurtcircuit presupune ridicarea curbei ce
reprezintă variaţia curentului din înfăşurarea indusului în funcţie de curentul de excitaţie,
Isc = f(IE), când tensiunea de la bornele generatorului este nulă. Această caracteristică se ridică
pentru valori crescătoare ale curentului de excitaţie. Valoarea maximă a curentului din
înfăşurarea indusului, la scurtcircuit, este Isc = 1,05·In, [42], [76], [200].
Utilizând măsurătorile efectuate la ridicarea acestei caracteristici se calculează
coeficientul de asimetrie, ksI, al curentului nominal, care nu trebuie să fie mai mare de 1% şi este
definit de relaţia [198], [202]:
k sI 
 I n max  I n min  100 (4.3)
I nmed
unde:
I nR  I nS  I nT
I nmed  (4.4)
3
Caracteristica de funcţionare în sarcină a generatorului sincron presupune ridicarea
curbei ce reprezintă dependenţa dintre tensiunea la borne şi curentul de excitaţie, U  f  I E  , la
sarcină constantă, adică pentru curent din indus, frecvenţă şi factor de putere constante.
Din această caracteristică se poate determina reactanţa de dispersie a fazei statorice şi
curentul de excitaţie al generatorului, la sarcină nominală [65], [93], [156].
Variaţia nominală a tensiunii, ΔU, numită şi cădere de tensiune, se determină utilizând
caracteristica de mers în gol, cu relaţia:
U0  Un
U  (4.5)
Un
în care U0 este tensiunea de funcţionare în gol, corespunzătoare curentului de excitaţie IEn, iar
U este tensiunea nominală.
Căderea de tensiune nu trebuie să depăşească 50% din tensiunea nominală, iar pentru
generatoare moderne ΔU = (15÷30)% din tensiunea nominală [82].
Raportul de scurtcircuit, RSC, este definit de relaţia:
iE 0
RSC  (4.6)
iEsc
unde iE0 este curentul de excitaţie, corespunzător tensiunii nominale, determinat de pe
caracteristica de funcţionare în gol, iar iEsc, este curentul de excitaţie corespunzător curentului
96
Capitolul 4
nominal, determinat de pe caracteristica de scurtcircuit, în unităţi relative [21], [61]. Această
mărime caracterizează efectul tensiunii magnetice de reacţie a indusului asupra tensiunii
magnetice de excitaţie [75], [76].
Dintre metodele utilizate pentru determinarea parametrilor generatorului sincron, în
această lucrare se foloseşte şi metoda atenuării unui curent continuu.
Metoda atenuării unui curent continuu are la bază analiza proceselor dinamice din
generatorul sincron, provocate de variaţia curentului continuu din
înfăşurarea statorică când înfăşurarea de excitaţie este în gol sau
scurtcircuitată, sau a celor din înfăşurarea de excitaţie, când
înfăşurarea statorică este în gol sau scurtcircuitată.
Această metodă se foloseşte pentru determinarea
constantelor de timp ale înfăşurărilor generatorului, ale
coeficienţilor de dispersie şi de cuplaj magnetic ale acestora,
determinându-se astfel reactanţele operaţionale după cele două
axe [67], [72], [140].
Pentru determinarea parametrilor generatorului, rotorul
imobil al maşinii se orientează, succesiv, după cele două axe, axa
d şi axa q. Schema folosită pentru efectuarea acestei încercări
este prezentată în figura 4.1. Astfel, două faze ale înfăşurării
statorice (S şi T) înseriate, sunt alimentate de la un generator de
curent continuu, iar faza R a generatorului, este în gol [149], [185].
Înainte de scurtcircuitarea celor două faze, deoarece separatorul S1 este deschis,
contactorul K1 nu este alimentat, contactul K1 cu conectorii (1-2), fiind normal închis, permite
stabilirea unui curent continuu în fazele statorice S şi T, de o valoare dorită, limitat de rezistenţa
celor două înfăşurări şi de rezistenţa R1.
La închiderea separatorului S1, se scurtcircuitează cele două faze statorice, simultan cu
alimentarea bobinei contactorului K1 cu tensiunea alternativă 220 V, care va deconecta
generatorul de curent continuu. În acest fel, curentul din fazele generatorului va descreşte brusc.
Atenuarea curentului continuu în înfăşurarea statorică, când axa q a rotorului este
orientată după axa fazelor scurtcircuitate.
Această metodă are ca scop determinarea valorii reactanţei sincrone transversale şi a
constantelor de timp aferente înfăşurării de amortizare după axa transversală şi are la bază o
determinare grafică.
97
Deoarece faza R este în gol, iar fazele S şi T sunt scurtcircuitate, se pot scrie relaţiile:
iR  0 , iS  iT (4.7)
În sistemul de axe d, q, curenţii devin:
2  2  2  2
id  0 , iq   iS  sin     iT  sin  iS (4.8)
3  3  3  3
deci, curentul iq este proporţional cu curentul iS.
Dacă, la un anumit moment dat, se conectează brusc la bornele S şi T ale înfăşurării
indusului, un rezistor R, de o anumită valoare, curentul iq din această înfăşurare se va atenua de la
valoarea iniţială Iq0 până la zero. Regimul tranzitoriu apărut poate fi exprimat prin ecuaţia
diferenţială, sub formă operaţională:
 q  p   r  I q  p   
p  q t 0 ( p ) (4.9)
1
unde r'1 este rezistenţa activă totală pe fază, în u.r., calculată cu relaţia:
rsh
r1  r1  (4.10)
2
În relaţia (4.10) r1 este rezistenţa unei faze
statorice, iar rsh este rezistenţa şuntului,
necesar înregistrărilor, conectat în serie cu
înfăşurarea statorică, ambele fiind exprimat
în u.r..
Ştiind că:
 q  p   I q  p   
 X q  p (4.11)
relaţia (4.9) devine:

p     
 X q  p   r1   I q  p   X q  p   I q 0 (4.12)
Expresia operaţională a
curentului i q  p  , raportat la valoarea
iniţială este:
 
i q  p   I q  p   X q  p
(4.13)
Iq0 p 
X q  p   r1
Variaţia în timp a curentului

statoric iq este oscilografiată şi
98
Capitolul 4
înregistrată, obţinându-se curba iq = f(t), prezentată în figura 4.2. Reprezentarea acestei curbe în
coordonate semilogaritmice determină curba prezentată în figura 4.3.
Curba de variaţie a curentului statoric iq = f(t), este reprezentată ca o sumă de mai multe
componente exponenţiale de forma:
t
n 
iq  t    I qi  e
Tqi
(4.14)
i 1
în care I qi reprezintă valorile iniţiale, (t=0), ale componentelor exponenţiale, iar Tqi constantele
de timp corespunzătoare acestor componente [67], [68]. În cazul existenţei a două exponenţiale,
relaţia (4.14) se poate scrie:
t t
 
iq  t   iq1  t   iq 2  t   I q1  e  Iq2  e
Tq1 Tq 2
(4.15)
Sub formă operaţională, relaţia (4.15) este:

p  Tq1  Tq 2  I q1  I q 2   I q1  Tq1  I q 2  Tq 2
I q  p   (4.16)
p 2  Tq1  Tq 2  p Tq1  Tq 2   1
Ştiind că Iq1 +Iq2 =1, curentul i q  p  are expresia:
i q  p   p  Tq1  Tq 2  I q1  Tq1  I q 2  Tq 2 (4.17)

p 2  Tq1  Tq 2  p Tq1  Tq 2   1
Se face notaţia:
xq
Tmq  (4.18)
r1
unde Tmq este constanta de timp a circuitului format din cele două faze statorice scurtcircuitate,
după axa transversală. Se demonstrează că:
Tmq  I q1  Tq1  I q 2  Tq 2 (4.19)
Tq0  Tq1  Tq 2  Tmq (4.20)
Tq1  Tq 2
 qQ  (4.21)
Tq0  Tmq
unde T"q0 este constanta de timp a înfăşurării de amortizare, după axa transversală, iar σqQ este
coeficientul de dispersie între înfăşurarea statorică şi înfăşurarea de amortizare, după axa
transversală.
99
Reactanţa operaţională 
X q  p  , se exprimă în funcţie de reactanţa sincronă transversală,
xq, în u.r., şi de mărimile T"q0, σqQ, cu relaţia [67]:
 p  Tq0   qQ  1
X q  p   xq (4.22)
p  Tq0  1
Efectuând calcule, expresia curentului i q  p  devine:
i q  p   p  Tmq  Tq0   qQ  Tmq

(4.23)
p 2  Tmq  Tq0   qQ  p  Tq0  Tmq   1
Constantele Tq1, Tq2, se determină folosind graficul din figura 5.3. Cu valorile acestor
constante se determină Tmq, TQ şi σqQ şi utilizând relaţia (4.18) se determină reactanţa sincronă
transversală, xq, în u.r., cu relaţia:
xq  r1 Tmq  r1  I q1  Tq1  I q 2  Tq 2  (4.24)
Metoda prezentată poate fi generalizată dacă funcţia iq(t) conţine mai mult de două
componente exponenţiale.
Atenuarea curentului continuu în înfăşurarea statorică, când axa d a rotorului este
orientată după axa fazelor scurtcircuitate, iar înfăşurarea de excitaţie este deschisă
Această metodă are ca scop determinarea valorii reactanţei sincrone longitudinale şi a
constantelor de timp aferente înfăşurării de amortizare după axa longitudinală, când axa d a
rotorului coincide cu axa fazelor scurtcircuitate.
Dacă, la un anumit moment dat,
Id
id = I când curentul prin circuitul indusului are o
id0 =1 d0
valoare constantă id = Id0, se
scurtcircuitează brusc bornele S şi T ale
înfăşurării statorului, curentul id din această
înfăşurare se va atenua de la valoarea
t iniţială Id0 până la zero, conform figurii 4.4.
Fig. 4.4 Atenuarea curentului după axa longitudinală Regimul tranzitoriu apărut poate fi
exprimat prin ecuaţia diferenţială, sub formă operaţională:
 d 0  p   r  I d  p   
p  d 0t 0 ( p ) (4.25)
1
 d 0  p  este fluxul statoric după axa longitudinală pentru cazul când înfăşurarea de
unde 
excitaţie este în gol.
100
Capitolul 4
Procedând similar ca şi în cazul atenuării curentului din axa q, se determină expresia
operaţională a curentului i d  p  , raportat la valoarea iniţială:
 
i d  p   I d  p   X d0  p
(4.26)
Id 0 
p  X d 0  p   r1
ln id
Variaţia în timp a curentului
statoric id este oscilografiată şi
înregistrată, obţinându-se curba
ln id1 = f(t)
id =f(t), prezentată în figura 4.4.
0,368· Id1
Reprezentarea acestei curbe în
ln id2 = f(t)
0,368· Id2 coordonate semilogaritmice
Td2 Td1 t determină curba prezentată în
Fig. 4.5 Variaţia curentului id în coordonate semilogaritmice figura 4.5.
Curba de variaţie a curentului statoric id = f(t), este reprezentată ca o sumă de două
componente exponenţiale, având forma:
t t
 
id  t   id 1  t   id 2  t   I d 1  e Td 1
 Id 2  e Td 2
(4.27)
în care I di reprezintă valorile iniţiale, (t=0), ale componentelor exponenţiale, iar Tdi constantele
de timp corespunzătoare acestor componente [67].
Sub formă operaţională, relaţia (4.27) devine:
p  Td 1  Td 2  I d 1  I d 2   I d 1  Td 1  I d 2  Td 2
I d  p   (4.28)
p 2  Td 1  Td 2  p Td 1  Td 2   1
Se face notaţia:
xd
Tmd  (4.29)
r1
care este constanta de timp a circuitului format din cele două faze statorice scurtcircuitate, după
axa longitudinală, când înfăşurarea de excitaţie este deschisă. Se demonstrează că:
Tmd  I d 1  Td 1  I d 2  Td 2 (4.30)
Td0  Td 1  Td 2  Tmd (4.31)
Td 1  Td 2
 dD  (4.32)
Td0  Tmd
101
unde T'd0 este constanta de timp a înfăşurării de amortizare, după axa longitudinală, iar σ dD este
coeficientul de dispersie între înfăşurarea statorică şi înfăşurarea de amortizare, după axa
longitudinală.
Reactanţa operaţională 
X d 0  p  , se exprimă în funcţie de reactanţa sincronă
longitudinală, xd, în u.r., şi de mărimile TD, σdD, cu relaţia [67], [72]:
 p  Td0   dD  1
X d 0  p   xd (4.33)
p  Td0  1
Efectuând calcule, expresia curentului i d  p  devine:
i d  p   p  Tmd  Td0   dD  Tmd

(4.34)
p  Tmd  Td0   dD  p  Tmd  Td0   1
2
Constantele Td1, Td2, corespunzătoare celor două exponenţiale în care s-a descompus
curentul id(t), se determină folosind graficul din figura 4.5. Cu valorile acestor constante se
determină Tmd, T'd şi σ dD şi utilizând relaţia (4.29) se determină reactanţa sincronă longitudinală,
xd, în u.r., cu relaţia:
xd  r1 Tmd  r1  I d 1  Td 1  I d 2  Td 2  (4.35)
Metoda prezentată poate fi generalizată dacă funcţia id(t) conţine mai mult de două
componente exponenţiale.
Atenuarea curentului continuu în înfăşurarea de excitaţie, când înfăşurările fazelor
statorice sunt în gol
Această metodă are ca scop determinarea valorii reactanţei înfăşurării de excitaţie, xE, şi a
constantelor de timp aferente, când axa d a rotorului coincide cu axa fazelor S şi T. Se
alimentează înfăşurarea de excitaţie de la o sursă de curent continuu, stabilindu-se un curent
iniţial IE0. Este notat curentul de excitaţie cu indicele „0” pentru a sublinia că fazele statorice sunt
în gol. Se scurtcircuitează apoi bornele înfăşurării de excitaţie, se înregistrează şi oscilografiază
variaţia curentului de excitaţie de la valoarea iniţială, IE0 la zero.
Ecuaţia diferenţială operaţională care caracterizează procesul tranzitoriu de atenuare a
curentului din înfăşurarea de excitaţie este:
 E 0  p   r   I E  p   
p  E 0t 0 ( p ) (4.36)
E
unde:
rE  rE  rsh (4.37)
102
Capitolul 4
În relaţia (4.36), r'E este rezistenţa dată de relaţia (4.37), redusă la stator, în u.r.. Variaţia
în timp a curentului statoric iE este oscilografiată şi înregistrată, obţinându-se curba iE =f(t), care
este similară cu cea prezentată în figura 4.4. Reprezentarea acestei curbe în coordonate
semilogaritmice este asemănătoare cu cea prezentată în figura 4.5.
Descompunerea în componente exponenţiale se face ca şi în cazurile anterioare. Se face
notaţia:
xE
TmE  (4.38)
rE
iar expresia operaţională a curentului în înfăşurarea de excitaţie devine:
i E  p   p  TmE  TE   ED  TmE
(4.39)
p  TmE  TE   ED  p  TmE  TE   1
2
Cu valorile constantelor TE1, TE2, se determină TmE, T'd0 şi σ ED, [67], [143]:
TmE  I E1  TE1  I E 2  TE 2 (4.40)
Td0  TE1  TE 2  TmE (4.41)
TE1  TE 2
 ED  (4.42)
Td0  TmE
Atenuarea curentului continuu în înfăşurarea statorică, când axa d a rotorului este
orientată după axa fazelor scurtcircuitate, iar înfăşurarea de excitaţie este scurtcircuitată
În această situaţie faza R este deschisă şi fazele S şi T sunt scurtcircuitate, iar axa d a
rotorului coincide cu axa fazelor scurtcircuitate, înfăşurarea de excitaţie fiind scurtcircuitată.
Similar ca şi în cazul în care înfăşurarea de excitaţie a fost deschisă, la scurtcircuitarea fazelor S
şi T, curentul id care este proporţional cu curentul iS, se va atenua de la valoarea iniţială Id0 până
la zero, conform figurii 4.4.
În acelaşi timp şi în rotor apare un curent care creşte până la o valoare maximă, după care
se amortizează până la zero. Procesul dinamic din înfăşurarea statorică, când înfăşurarea de
excitaţie este scurtcircuitată, poate fi caracterizat prin ecuaţia diferenţială:
 d 1  p   r  I d  p   
p  d 1t 0 ( p ) (4.43)
1
Curba de variaţie a curentului statoric, poate fi considerată, o sumă de trei exponenţiale:

t t t
  
id  t   I d 1  e Td 1
 Id 2  e Td 2
 Id 3  e Td 3
(4.44)
Exprimând curentul în formă operaţională şi efectuând calcule, rezultă:
103
i d  p   p Td 1Td 2Td 3  pTd 1Td 2 1  I d 3   Td 2Td 3 1  I d 1   Td 3Td 1 1  I d 2   I d 1Td 1  I d 2Td 2  I d 3Td 3 (4.45)
2
p 3Td 1Td 2Td 3  p 2 Td 1Td 2  Td 2Td 3  Td 3Td 1   p Td 1  Td 2  Td 3   1
Se face notaţia:
xd
Tmd  (4.46)
r1
Se demonstrează că:
Tmd  I d 1Td 1  I d 2Td 2  I d 3Td 3 (4.47)
Td  Td 1  Td 2  Td 3  Tmd (4.48)

T'd, fiind constanta de timp a înfăşurării de excitaţie.
Td 1Td 2 1  I d 3   Td 2Td 3 1  I d 1   Td 3Td 1 1  I d 2    dDTDTmd
 dE  (4.49)
Td  Tmd
σdE este coeficientul de dispersie dintre înfăşurarea statorică, după axa d şi înfăşurarea de
excitaţie.
Td 1  Td 2  Td 3
 dED  (4.50)
Tmd  Td  Td
σdED este coeficientul de dispersie global, dintre înfăşurarea statorică, după axa d, înfăşurarea de
excitaţie şi înfăşurarea de amortizare, după axa d [62], [69].
Reactanţa operaţională după axa longitudinală este [64]:
 p 2  Td  Td0   dED  p  Td   dE  Td0   dD   1

X d  p   xd (4.51)
p 2  Td  Td  ED  p Td  Td0   1
În urma efectuării calculelor obţinem următoarea relaţie pentru curentul i d  p  :
i d  p   p 2Td  Td0Tmd  dED  pTmd Td dE  Td0 dD   Tmd

(4.52)
p 3Td  Td0Tmd  dED  p 2 Td  Td0 ED  TdTmd  dE  Td0Tmd  dD   p  TdE  Td0   1
Înlocuind operatorul (p) cu mărimea complexă „jS” , în relaţia (4.51), rezultă reactanţa în
complex, după axa longitudinală, X d  jS  de forma [122]:
a  S 2  jS  b  1
X d  jS   (4.53)
c  S 2  jS  d  1
Pentru valori mici ale lui „S” se pot neglija termenii în S2 şi în acest caz, rezultă pentru
reactanţa în complex după axa longitudinală, expresia:
1  jS  b
X d 1  jS   (4.54)
1  jS  d
104
Capitolul 4
La limită, când S   se obţine valoarea reactanţei tranzitorii, x'd:
b
xd  X d 1  jS  S   (4.55)
d
Pentru valori mari ale lui S, în expresia reactanţei în complex, (4.53), se poate neglija atât
la numărător cât şi la numitor termenul (-1) şi se determină mărimea
1  jS  Td0   D
X d 2  jS   xd (4.56)
1  jS  Td0   ED
unde σ"d este calculat cu relaţia:
 dED
 D  (4.57)
 dE
La limită, când S   se obţine valoarea reactanţei supratranzitorii, x"d:
 D
xd  X d 2  jS  S   xd  (4.58)
 ED
4.3Determinarea experimentală a parametrilor generatorului sincron

Generatorul sincron pe care s-au făcut încercările, are următoarele date nominale:
Sn – 353 kVA, Un – 400 V, In – 509 A, n – 300 rot./min, cos φ – 0,85, f – 50 Hz, conexiunea Y.
În figura 4.6 este prezentată o imagine a ansamblului motor de antrenare – generator –
excitatoare pe care sunt făcute încercările.
Fig. 4.6 Ansamblu motor de antrenare – generator – excitatoare

Alimentarea excitaţiei generatorului sincron se face de la o excitatoare montată pe acelaşi
ax cu generatorul. Excitaţia excitatoarei generatorului sincron este alimentată prin intermediul
105
unei punţi redresoare, de la un autotransformator. Datele nominale ale excitatoarei sunt:
Pn – 7 kW, Un – 47 V c.c, n – 300 rot./min, In – 150 A c.c.
Schema simplificată a standului de încercări este prezentată în figura 4.7.
Generator
Fig. 4.7 Schema simplificată a standului de încercări
Schema grupului utilizat motor sincron - generator sincron - excitatoare este prezentată în
figura 4.8.
Fig. 4.8. Schema grupului generator – motor de acţionare – excitatoare
106
Capitolul 4
Antrenarea generatorului sincron se face printr-un motor sincron, acesta având
următoarele date nominale: Pn – 300 kW, Un – 6000 V, In – 34 A, n – 300 rot./min, f – 50 Hz,
cos φ – 0,85, conexiunea Y. Excitaţia motorului sincron este alimentată printr-o excitatoare
autoexcitată.
Fig. 4.9 Trusa de achiziţii Digitline VPA 124

Pentru achiziţionarea semnalelor este utilizată trusa de achiziţii Digitline VPA 124
(Vibration Power Analizer), prezentată în figura 4.9, care foloseşte softul Fastview [103] al
programului LabView şi care are 15 canale de achiziţie de semnale.
4.3.1 Încercarea de funcţionare în gol
Pentru ridicarea caracteristicii de funcţionare în gol, U0 = f(IE), este utilizată schema

prezentat în figura 4.10 [63], [106].
Fig. 4.10 Schema utilizată la achiziţionarea datelor necesare ridicării caracteristicilor

Tensiunile de fază, măsurate informativ cu voltmetrele (V1÷V3) au fost achiziţionate pe
canalele 5, 6, 7, ale trusei de achiziţii, curenţii de fază, măsuraţi informative cu ampermetrele,
(A1÷A3), au fost achiziţionaţi pe canalele 8, 9, 10, tensiunea de excitaţie, măsurată informativ cu
107
voltmetrul (V4), achiziţionată pe canalul 12 şi curentul de excitaţie, măsurat informativ cu
ampermetrul (A4), este achiziţionat prin intermediul şuntului de 300 A, 60 mV, pe canalul 15.
În figura 4.11 sunt prezentate formele de undă ale tensiunilor de fază ale generatorului,
tensiunea şi curentul de excitaţie corespunzătoare unei tensiunii pe faza R de 232,3 V, pe faza S
de 232,5 V şi pe faza T de 232,5 V.
Fig. 4.11 Formele de undă ale tensiunilor şi curenţilor de fază, ale tensiunii şi curentului de
excitaţie, la funcţionarea în gol a generatorului sincron
Tensiunile de linie corespunzătoare, calculate cu teorema cosinusului, sunt:

URS =402,53 V, UST =402,7 V, UTR =402,53 V. Se observă că cele trei tensiuni de fază nu au o
formă perfect sinusoidală, ceea ce demonstrează că sunt prezente armonici de ordinul 5 sau 7. În
unda tensiunii de excitaţie se pot observa consecinţele comutaţiei.
Caracteristica de funcţionare în gol, notată cu 2, prezentată în figura 4.12, a rezultat ca
medie pe orizontală, între ramura crescătoare, corespunzătoare creşterii tensiunii de excitaţie, de
la valoarea minimă de 2,66 V, căreia îi corespundea un curent de excitaţie de 8,98 A şi ramura
descrescătoare, corespunzătoare descreşterii tensiunii de excitaţie de la valoarea de 42,1 V, căreia
îi corespundea un curent de excitaţie de 153,69 A, către valoarea minimă de 2,66 V.
108
Capitolul 4
Fig. 4.12 Caracteristica de funcţionare în gol a generatorului sincron

Valoarea maximă obţinută pentru tensiunea de fază la funcţionarea în gol, U0 , a fost de
284,28 V, adică generatorul a fost încercat la tensiunea de 1,23∙Un < 1,3·Un (valoarea
standardizată). Intersecţia dintre caracteristica de funcţionare în gol şi axa ordonatelor, determină
tensiunea remanentă Urem, căreia din construcţia grafică, îi corespunde valoarea de 9,93 V, deci o
valoare mai mică de 100 V, precizată de STAS 8211-84, în consecinţă generatorul încercat
respectă această cerinţă.
Prelungind caracteristica, notată cu 2, până la intersecţia cu axa absciselor şi deplasând-o
cu mărimea ΔI E, care din grafic are valoarea de 2,62 A, rezultă caracteristica de funcţionare în
gol, 3, care trece prin originea axelor [13], [37]. Cu ajutorul acesteia este determinat curentul de
excitaţie în gol, IE0. Totodată, prelungirea porţiunii liniare a caracteristicii de funcţionare în gol,
determină dreapta întrefierului, notată cu 1, prin intermediul căreia se stabileşte curentul IEδ.
Curentul de excitaţie al întrefierului, IEδ, este curentul continuu din înfăşurarea de
excitaţie, necesar pentru a obţine tensiunea nominală în gol, la turaţia nominală, pe dreapta
întrefierului, notată cu 1 [111]. Din construcţia grafică, prezentată în figura 4.12, rezultată în
urma încercărilor, acest curent are valoarea 61,44 A.
109
Curentul de excitaţie în gol, IE0, este curentul continuu din înfăşurarea de excitaţie,
necesar pentru a obţine tensiunea nominală în gol, la turaţia nominală, (frecvenţa nominală). Din
construcţia grafică, rezultată în urma încercărilor, acesta are valoarea 84,41 A.
Coeficientul de asimetrie al tensiunii nominale, ksU, se calculează cu relaţiile (4.1), (4.2)
şi trebuie să fie mai mic de 1%.
Valoarea medie a tensiunilor de linie este:
U  U n min  100   402, 7  402,53 100  0, 04%
k sU  n max (4.59)
U nmed 402,59
Rezultă că generatorul încercat respectă condiţia de simetrie a tensiunilor.
4.3.2 Încercarea la funcţionarea în scurtcircuit trifazat permanent simetric
Pentru ridicarea caracteristicii de scurtcircuit trifazat permanent simetric, Isc = f(IE), s-a
utilizat acelaşi sistem de achiziţii, (Fig. 4.10), fazele R, S, T fiind scurtcircuitate la nulul N [136].
Curenţii de pe cele trei faze ale generatorului au fost achiziţionaţi prin intermediul
transformatoarelor de curent, T1÷T3, iar scurtcircuitul s-a realizat cât mai aproape de borne.
Curentul de fază nominal al generatorului sincron este de 509 A, valoarea curentului de
scurtcircuit la care a fost încercat generatorul este 606,837, adică 1,19 ∙In, pentru IE = 90,425 A.
Fig. 4.13 Formele de undă ale curenţilor de fază, ale tensiunii şi curentului de excitaţie la
funcţionarea în scurtcircuit trifazat simetric permanent al generatorului sincron
110
Capitolul 4
În figura 4.13 sunt prezentate formele de undă ale curenţilor de fază, pentru un curent de
excitaţie de 70,62 A şi o tensiune de excitaţie de 24,25 V. Valoarea medie a curenţilor de
scurtcircuit este 478,834 A.
Se calculează valoarea medie a celor trei curenţi şi coeficientul de asimetrie, cu relaţiile:
I R  I S  IT 603, 63  609,848  607, 024
I nmed    606,834 [A] (4.60)
3 3
k sI 
 I n max  I n min  100   609,848  603, 63 100  1, 02 % (4.61)
I nmed 606,834
În concluzie, coeficientul de asimetrie al curentului este aproape de 1%, şi generatorul
poate fi considerat corespunzător şi din acest punct de vedere.
În figura 4.14 este reprezentată caracteristica de funcţionare în scurtcircuit, notată cu 1,
care prelungită, determină la intersecţia cu axa ordonatelor, curentul remanent, Irem.. Acesta are
valoarea 6,77 A, iar intersecţia caracteristicii cu axa absciselor determină ecartul ΔIEsc [70],[95].
Deplasând această caracteristică pe axa absciselor, cu ecartul ΔIEsc = 0,98 A (rezultat din grafic),
se obţine caracteristica de scurtcircuit, notată cu 2, care va fi utilizată în calcule.
Fig. 4.14 Caracteristica de funcţionarea în scurtcircuit a generatorului sincron

Cunoscând din proiectare valoarea curentului nominal, In = 509 A, din această
caracteristică a rezultat curentul de excitaţie la scurtcircuit, IEsc = 76,07 A, corespunzător
curentului nominal.
111
Curentul de scurtcircuit nominal, Iscn, este curentul de pe caracteristica de scurtcircuit,
corespunzător curentului de excitaţie de la funcţionarea în gol, IE0 = 84,41 A, şi conform figurii
4.15, acesta are valoarea Iscn = 565,355 A.
În figura 4.15 este reprezentată caracteristica de funcţionare în scurtcircuit (3),
împreună cu caracteristica de funcţionare în gol, (2) şi dreapta întrefierului (1).
Fig. 4.15 Caracteristicile de funcţionarea în gol şi în scurtcircuit ale generatorului sincron

Reactanţa sincronă longitudinală, xd, se calculează cu relaţia [34], [53], [120]:
In I
xd   Esc  0,9 [u.r.] (4.62)
I scn I E 0
Deci valoarea rezultată din încercări se încadrează în intervalul (0,7÷1), indicată pentru
generatoarele sincrone cu poli aparenţi [76].
Raportul de scurtcircuit RSC, notat şi cu ksc, se calculează cu relaţia [21],[74],[112]:
1
RSC   1,11 (4.63)
xd
Pentru generatoarele sincrone cu poli aparenţi, acest raport trebuie să se încadreze în
intervalul (1÷1,4), rezultă că această condiţie este îndeplinită.
112
Capitolul 4
4.3.3 Încercarea la funcţionarea în scurtcircuit monofazat
Pentru încercarea generatorului sincron la scurtcircuitul monofazat, s-a utilizat aceeaşi

trusă de achiziţii a semnalelor, (figura 4.10), iar scurtcircuitul monofazat este realizat între faza T
şi nulul N, fazele R şi S fiind în gol. Curentul prin faza scurtcircuitată, a fost achiziţionat prin
intermediul transformatorului de curent T3, iar pentru a nu modifica schema de achiziţie, prin
intermediul transformatoarelor de curent T1 şi T2 s-au cules semnale referitoare la curenţii din
fazele libere, care confirmă faptul că acestea sunt în gol. Tensiunea de excitaţie şi curentul de
excitaţie au fost achiziţionate folosind aceeaşi trusă ca şi în cazul funcţionării în gol a
În figura 4.16 este prezentată variaţia în timp a tensiunilor şi curenţilor pe fazele
nescurtcircuitate, R şi S, pe faza scurtcircuitată T şi variaţia în timp a tensiunii de excitaţie, U E.
Pentru curentul de excitaţie IE = 39,44 A, curentul pe faza scurtcircuitată este 548,8 A,
adică 1,0782·In, deci generatorul a fost încercat la un curent mult mai mare decât cel indicat în
literatura de specialitate, (cel mult (25÷30)% din valoarea nominală), timpul de achiziţie fiind
foarte scurt.
Fig. 4.16 Formele de undă ale curenţilor şi tensiunilor de fază şi a tensiunii de excitaţie la
funcţionarea în scurtcircuit monofazat
113
La acelaşi curent de excitaţie, curentul de la scurtcircuitul simetric, este de numai 267 A,
deci, curentul de scurtcircuit monofazat este de 2,055 ori mai mare decât Isc3, faţă de valoarea 3,
indicată în literatura de specialitate [34], [65], [82].
Totodată se constată că apariţia scurtcircuitului modifică forma de undă a tensiunii de
excitaţie, aceasta nemaifiind riguros constantă ci având o formă apropiată de o sinusoidă. Când
amplitudinea curentului din faza scurtcircuitată este maximă, componenta alternativă a tensiunii
de excitaţie trece prin zero. Modificarea formei tensiunii de excitaţie, indică de fapt reacţia
indusului în care componenta inversă are frecvenţă dublă, adică 100 Hz, frecvenţă pe care o
regăsim şi în figura 4.16 [53], [64], [132].
4.3.4 Încercarea la funcţionarea în scurtcircuit bifazat
Pentru încercarea generatorului sincron la funcţionarea în scurtcircuit bifazat s-a folosit

aceeaşi trusă de achiziţie ca şi cea din figura 4.9. Au fost scurtcircuitate fazele S şi T, ale
generatorului, faza R rămânând în gol şi s-au achiziţionat tensiunile şi curenţii de pe cele trei
faze, puterea activă, P, şi puterea reactivă, Q, conform schemei din figura 4.17, [197], [200].
Puterea activă şi
puterea reactivă sunt
mărimi de calcul,
motiv pentru care nu
au fost achiziţionate, în
realitate nefiind
montate nici aparatele
wattmetru, varmetru şi
ampermetru. În consecinţă, bornele S şi T au acelaşi potenţial.
În figura 4.18 sunt prezentate variaţiile în timp ale tensiunilor şi curenţilor din
înfăşurările statorice şi ale tensiunii de excitaţie, achiziţionate cu trusa amintită, dar folosind
figura 4.17. Se observă că tensiunile US = UT = 57,3 V, (în figură fiind suprapuse şi reprezentate
cu culoare albastră), iar tensiunea UR = 114,5 V, este de valoare dublă, (în figură reprezentată cu
culoare roşie), lucru cunoscut din literatura de specialitate [21], [66]. Curenţii prin fazele
scurtcircuitate sunt IS = -IT (576,1 A ).
Scurtcircuit bifazat s-a realizat pentru valoarea maximă a curentului de excitaţie de
62,49 A. Pentru această valoare a curentului de excitaţie s-a înregistrat un curent în fazele
114
Capitolul 4
scurtcircuitate de 576,1 A, adică 1,132·In, mai mare decât valoarea indicată în STAS, (0,3·In –
dacă vibraţiile nu depăşesc nivelul admisibil).
Fig. 4.18 Formele de undă ale tensiunilor şi curenţilor de fază şi ale tensiunii de excitaţie la
funcţionarea în scurtcircuit bifazat
Pentru aceeaşi valoare a curentului de excitaţie, la scurtcircuitul simetric, rezultă din
caracteristica de scurtcircuit, un curent Isc3 de 417 A, adică de 1,38 ·Isc3. Şi această valoare este
mai mică decât 1,73 Isc3, indicată în literatură, în ipoteza neglijării părţilor reale ale impedanţelor.
Cu valorile achiziţionate şi/sau determinate din înregistrări sunt calculate valorile
rezistenţei R2, respectiv a reactanţei X2 de succesiune inversă, utilizând relaţiile [199]:
1 U2 Q2 1 171,82 75382
R2    2     0, 029 (4.64)
3 Q P Q 3 7538 65809  7538
2 2 2
În unităţi relative, rezistenţa de succesiune inversă este r2 = 0,064 u.r. Valoarea rezistenţei
coliviei de amortizare, după axa d, calculată cu programul clasic de proiectare, prezentat în
capitolul 3, este rd = 0,166 u.r.,iar după axa q, este rq = 0,074 u.r.. Aceste rezistenţe influenţează
valoarea rezistenţei de succesiune inversă [60],[142].
1 U2 P2 1 171,82 658092
X2    2     0, 255 (4.65)
3 P P Q 3 65809 65809  7538
2 2 2
115
În unităţi relative, reactanţa de succesiune inversă este x2 = 0,562 u.r.. În literatura de
specialitate [22], pentru generatoare cu înfăşurare de amortizare, se indică, pentru x2, valoarea de
1,05· x"d, adică 0,21 u.r., cum rezultă din programul clasic de proiectare, prezentat în capitolul 3,
unde este x"d = 0,2 u.r.. Dacă generatorul sincron nu are colivie de amortizare, este recomandată
valoarea (1,4÷1,6)· x"d, ceea ce ar însemna intervalul (0,28÷0,32) u.r.. Deci generatorul încercat
nu are colivie de amortizare.
4.3.4.a Încercarea la funcţionarea în scurtcircuit bifazat cu nul
Pentru încercarea la scurtcircuitul bifazat cu nul, se utilizează aceeaşi trusă ca şi cea din
schema prezentată în figura 4.10, fazele S, T şi nulul N sunt conectate împreună, cât mai aproape
de bornele generatorului, iar faza R rămâne în gol. Între faza R şi nulul, N, s-a achiziţionat o
tensiune, notată cu UR, care este chiar tensiunea fazei R, şi un curent care este IS + IT, notat cu I0.
Schema concretă utilizată în
achiziţionarea acestor mărimi este o
combinaţie a schemei din figura 4.10 şi
cea din figura 4.19, care este indicată în
STAS [180]. Puterea activă şi puterea
reactivă sunt şi aici mărimi de calcul,
motiv pentru care nu au fost
achiziţionate, în realitate nefiind montate
nici aparatele wattmetru, varmetru şi
ampermetru. În consecinţă, bornele S şi
T au acelaşi potenţial cu borna de nul, N.
Formele de undă ale tensiunilor şi curenţilor sunt prezentate în figura 4.20. Şi
scurtcircuitul bifazat cu nul, modifică forma de variaţie a tensiunii de excitaţie ca urmare a
reacţiei de indus a componentei de succesiune inversă şi a componentei homopolare [130], [148].
Din această încercare se determină valorile rezistenţei homopolare, R 0 şi a reactanţei
homopolare X0, cu relaţiile:
U2 P2 59, 632 104402
R0   2    0, 071 (4.66)
P P  Q 2 10440 104402  203552
U2 Q2 59, 632 203552

X0   2    0,138 (4.67)
Q P  Q 2 20355 104402  203552
116
Capitolul 4
În unităţi relative, r0 = 0,156 u.r., iar x0 = 0,304 u.r..
Fig. 4.20 Formele de undă ale tensiunilor şi curenţilor de fază şi ale tensiunii de excitaţie la
funcţionarea în scurtcircuit bifazat cu nul
Literatura de specialitate indică valori cuprinse în intervalul (0,02÷0,2) dacă
hidrogeneratorul are înfăşurare de amortizare şi (0,04÷0,25) dacă hidrogeneratorul nu are
înfăşurare de amortizare [34].
Fig. 4.21 Variaţia curenţilor de scurtcircuit în funcţie de curentul de excitaţie
117
Se constată că şi reactanţa homopolară are o valoare mai mare decât cea maximă indicată
în literatură, pentru cazul când lipseşte înfăşurarea de amortizare. Şi de aici rezultă că
hidrogeneratorul investigat nu are înfăşurare de amortizare.
Şi din încercările efectuate pe acest generator, se confirmă că valoarea cea mai mare a
curentului se obţine în cazul scurtcircuitului monofazat, Isc1, urmând în ordine descrescătoare
scurtcircuitul bifazat cu nul, Isc20, scurtcircuitul bifazat, Isc2, şi scurtcircuitul trifazat simetric, Isc3,
ordine precizată şi în literatura de specialitate [53], după cum se constată şi din figura 4.21.
4.3.5 Încercarea la funcţionarea în sarcină
În vederea încercării la funcţionarea în sarcină s-a utilizat o maşină asincronă de 3MW, la

tensiunea de 6 kV, prezentată în schema din figura 4.7. Pentru ridicarea caracteristicii de sarcină,
U = f(IE) pentru I, n şi cos φ constante s-a folosit aceeaşi trusă de achiziţii ca şi cea prezentată în
figura 4.10 [153], [199]. Formele de undă ale tensiunilor şi curenţilor achiziţionaţi la funcţionarea
în sarcină sunt prezentate în figura 4.22, de unde rezultă mărimile achiziţionate şi/sau calculate:
tensiunea de fază, Un = 230,4 V, curentul de sarcină, Is = 90,6 A, puterea activă, P = 13,9 kW,
puterea reactivă, Q = 60,8 kVAr, puterea aparentă, S = 62,6 kVA, cos φ = 0,222.
Fig. 4.22 Variaţia tensiunilor şi curenţilor la funcţionarea în sarcină
118
Capitolul 4
Fig. 4.23 Caracteristica la funcţionarea în sarcină inductivă

Prelucrând aceste date, în concordanţă cu indicaţiile prezentate în literatura de
specialitate, a rezultat caracteristica de sarcină inductivă, prezentată în figura 4.23 [12], [199].
Din această caracteristică s-au determinat curentul de excitaţie nominal, corespunzător
funcţionării generatorului sincron la parametri nominali, care este IEn = 165,84 A şi folosind
triunghiul de scurtcircuit, (Fig. 4.23), reactanţa de dispersie a fazei statorice, Xσ1 = 0,022Ω, adică
xσ1 = 0,048 u.r..
4.3.6 Încercarea la funcţionarea în scurtcircuit trifazat brusc
Pentru încercarea la funcţionarea în scurtcircuit trifazat brusc s-a folosit aceeaşi schemă
de achiziţii ca şi cea din figura 4.10. Pentru a determina parametri nesaturaţi ai generatorului
sincron, încercarea s-a făcut pentru tensiuni de fază cuprinse în intervalul (0,1÷0,4)·Un, adică
(23,1÷92,4)V [128], [141]. Parametri saturaţi ai generatorului se pot determina pentru încercări la
tensiuni cuprinse în intervalul (0,3÷0,7)·Un [129], [199].
În prezenta lucrare, scurtcircuitul brusc s-a realizat pentru o tensiune de fază U1 = 107 V,
care reprezintă 0,46·Un, şi un curent de excitaţie IE = 28,6 A, deci parametri determinaţi nu sunt
saturaţi. În figura 4.24 sunt prezentate formele de undă ale curenţilor de pe cele trei faze şi a
tensiunii de excitaţie [166].
119
Fig. 4.24 Variaţia în timp curenţilor de fază şi a tensiunii de excitaţie la scurtcircuitul brusc
În urma încercărilor s-a constatat că în momentul scurtcircuitului brusc, curentul maxim
de pe faza R a atins valoarea 1164 A, pe faza S de 1350 A, iar pe faza T de 1318 A. Dacă se
consideră că scurtcircuitul se produce la tensiunea nominală şi că variaţia curenţilor este
proporţională cu valorile înregistrate, corespunzătoare tensiunii U1 = 107 V, rezultă că valorile
curenţilor de scurtcircuit ar fi: pe faza R de 2503,34 A, pe faza S de 2904,03 A, iar pe faza T de
2835,76 A, respectiv IR = 4,92·In, IS = 5,71·In, iar IT = 5,57·In [127], [146].
Totodată se constată că scurtcircuitul brusc produce perturbaţii şi asupra tensiunii de
excitaţie, aceasta atingând valoarea maximă de 380 V, care este o tensiune destul de mare, de
care trebuie să se ţină seama în proiectarea şi executarea excitatoarei şi la alegerea aparatajului
aferent [138], [147]. Concret, izolaţia înfăşurărilor şi între lamelele de colector trebuie să aibă în
vedere aceste vârfuri de tensiune în înfăşurarea de excitaţie.
Din figura 4.24 se mai constată că durata de amortizare a procesului dinamic în cazul
scurtcircuitului brusc este de circa 1200 ms. Dacă se limitează timpul de înregistrare la 600 ms,
curenţii pe cele trei faze au variaţii după cum rezultă din figura 4.25.
120
Capitolul 4
Fig. 4.25 Variaţia curenţilor pe cele trei faze la scurtcircuitul brusc

Prelucrând aceste înregistrări conform indicaţiilor din literatura de specialitate, au rezultat
componentele periodice şi aperiodice ale celor trei curenţi, care sunt prezentate în figura 4.26,
respectiv figura 4.27 [135], [155].
Fig. 4.26 Variaţia componentelor periodice ale curenţilor la scurtcircuitul brusc
Fig. 4.27 Variaţia componentelor aperiodice ale curenţilor la scurtcircuitul brusc

Media aritmetică a componentelor periodice ale curenţilor din cele trei faze, necesară
determinării componentelor tranzitorii, ΔI'sc, şi supratranzitorii, ΔI"sc, din care s-a scăzut
amplitudinea curentului stabilizat de scurtcircuit, Isc(∞), adică 340,136 A, care reprezintă variaţia
curentului de scurtcircuit, ΔIsc, în coordonate semilogaritmice, este prezentată în figura 4.28.
Valoarea tensiunii de linie dinainte de efectuarea scurtcircuitului este U(0) = 107 V, iar
valoarea iniţială a componentei tranzitorii a curentului de scurtcircuit este ΔI' sc = 1009,8 A.
121
Fig. 4.28 Variaţia componentei tranzitorii a curentului de scurtcircuit trifazat brusc,

în coordonate semilogaritmice
Cunoscând aceste mărimi se calculează reactanţa longitudinală tranzitorie, X'd, cu relaţia:
U 0 186
X d    0, 079 (4.68)
3   I sc     I sc  0   3  340,136  1009,8
sau în unităţi relative, x'd = 0,174 u.r..

Constanta de timp tranzitorie longitudinală, T'd, este definită ca timpul după care
componenta tranzitorie a curentului de scurtcircuit ΔI'sc, scade până la 1/e din valoarea sa iniţială
(0,368), iar din figura 4.28 se constată că aceasta are valoarea T'd = 0,268 s.
Pentru determinarea componentei supratranzitorii, ΔI"sc, a curentului de scurtcircuit, se
scade din curba (ΔI'sc + ΔI"sc ), curba care determină mărimea ΔI' sc. Valoarea iniţială rezultată a
componentei supratranzitorii a curentului de scurtcircuit, este ΔI"sc = 311,95 A. Variaţia acestei
componente, în coordonate semilogaritmice, este prezentată în figura 4.29.
Fig. 4.29 Variaţia componentei supratranzitorii a curentului de scurtcircuit trifazat brusc,

în coordonate semilogaritmice
122
Capitolul 4
Reactanţa supratranzitorie longitudinală, X"d, se calculează cu relaţia:
U  0 186
X d    0, 0646 (4.69)
3   I sc     I sc  0   I sc  0   3  340,136  1009,8" 311,95
sau în unităţi relative, x"d = 0,142 u.r..

Constanta de timp supratranzitorie longitudinală, T"d, determinată ca şi în cazul anterior
dar având ca referinţă componenta supratranzitorie a curentului de scurtcircuit ΔI"sc, rezultată din
figura 4.29 are valoarea T"d = 0,045 s..
4.3.7 Atenuarea curentului din înfăşurarea statorului, când axa d a rotorului este
orientată după axa fazelor scurtcircuitate şi înfăşurarea de excitaţie este deschisă
Această metodă de determinare a parametrilor se efectuează în concordanţă cu indicaţiile

prezentate în § 4.2 [67], [119], [151].
Pentru a verifica aşezarea rotorului cu axa d, orientată după axa înfăşurărilor
scurtcircuitate, anterior efectuării încercării, s-a alimentat înfăşurarea de excitaţie cu tensiunea
alternativă de 220 V, rotind încet rotorul, până când tensiunea între faza R şi fazele S şi T
înseriate, a fost maximă (16 V), ( a se vedea figura 4.1).
Pentru această poziţie a rotorului, fixată mecanic, s-au alimentat cele două faze ale
înfăşurării statorice cu tensiune continuă. Pe timpul acestei încercări, înfăşurarea de excitaţie a
fost în gol. S-au scurtcircuitat fazele statorice S şi T, concomitent cu deconectarea lor de la sursa
de tensiune continuă şi s-a înregistrat atenuarea curentului comun din fazele S şi T.
În figura 4.30 este prezentată înregistrarea variaţiei curentului comun din fazele S şi T, la
scurtcircuitarea acestora. Scurtcircuitul s-a produs pentru valoarea de 32,0272 A a curentului,
considerată ca valoare iniţială. Acest curent s-a amortizat, ajungând la valoarea de 1,624 A în
timp de 1,2 secunde, aşa cum rezultă din figura 4.30 şi din tabelul 4.1.
În acest caz, s-a notat cu Id0 valoarea curentului maxim la care s-a început achiziţia, astfel:
I d 0  32, 027 A ; ln Id0 = 3,467 (4.70)
În tabelul 4.1 este prezentat un extras din valorile înregistrate şi calculate, necesare
determinării parametrilor generatorului sincron . Astfel, pe coloana 1 este evidenţiat intervalul de
timp la care s-au achiziţionat semnale, pe coloana 2 este valoarea curentului din înfăşurarea
statorică, în valori absolute, corespunzătoare momentului de achiziţie, pe coloana 3 este valoarea
curentului în mărimi raportate la valoarea iniţială a curentului, iar pe coloana a 4 este logaritmul
natural al valorii curentului achiziţionat.
123
Fig. 4.30 Achiziţia atenuării unui curent continuu când rotorul este orientat cu axa d după axa
înfăşurărilor statorice scurtcircuitate şi înfăşurarea de excitaţie este în gol.
În figura 4.31 este prezentată variaţia valorii ln id (curba 1). Valoarea iniţială a primei
exponenţiale, ln Id10, este determinată prin intersecţia tangentei la curbă cu axa ordonatelor.
ln id
4,0
ln Id 0 3,5
3,0
1
ln Id1 2,5
2,0
2
1,5
ln (0,368·Id1)
1,0
0,5
Td1 t
0 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0 1,2 1,4 [s]
Fig. 4.31 Explicativă la modul de determinare a primei exponenţiale a curentului Id,

prin metoda atenuării unui curent continuu
124
Capitolul 4
Tabelul 4.1
Nr. crt. Timp t [s] Curent id [A] id / Id0 [u.r.] ln id
1 0 32,027 1 3,467
2 0,003 31,805 0,999 3,460
3 0,006 31,709 0,990 3,457
4 0,009 31,645 0,988 3,455
5 0,012 31,232 0,975 3,441
6 0,015 30,818 0,962 3,428
7 0,018 29,707 0,927 3,391
8 0,021 28,152 0,879 3,3378
9 0,024 27,453 0,857 3,312
10 0,027 26,914 0,840 3,293
11 0,030 26,057 0,813 3,260
12 0,035 25,041 0,782 3,220
13 0,040 23,517 0,743 3,158
14 0,045 23,104 0,721 3,140
15 0,050 22,215 0,694 3,101
16 0,055 21,358 0,667 3,061
17 0,060 20,152 0,629 3,003
18 0,065 19,454 0,607 2,968
19 0,070 19,263 0,601 2,958
20 0,075 18,120 0,566 2,897
21 0,080 17,708 0,553 2,874
22 0,090 16,914 0,528 2,828
23 0,100 15,232 0,476 2,723
24 0,110 14,692 0,459 2,687
25 0,120 13,614 0,425 2,611
26 0,130 13,296 0,415 2,587
27 0,140 12,344 0,385 2,513
28 0,150 12,153 0,379 2,498
29 0,160 11,265 0,352 2,422
30 0,180 9,964 0,311 2,299
31 0,200 9,235 0,288 2,223
32 0,220 8,695 0,271 2,163
33 0,240 7,554 0,236 2,022
34 0,260 7,014 0,219 1,948
35 0,280 6,792 0,212 1,916
36 0,300 6,380 0,199 1,853
37 0,350 5,808 0,181 1,759
38 0,400 4,477 0,140 1,499
39 0,450 4,350 0,136 1,470
40 0,500 3,811 0,119 1,338
41 0,550 3,621 0,113 1,287
42 0,600 3,272 0,102 1,185
43 0,650 3,176 0,099 1,1576
44 0,700 2,797 0,087 1,028
45 0,800 2,511 0,078 0,921
46 0,900 2,100 0,066 0,742
47 1,000 2,036 0,064 0,711
48 1,100 1,656 0,052 0,505
49 1,200 1,624 0,051 0,485
125
Valoarea obţinută este lnId1 = 2,477. În valori absolute, valoarea iniţială a primei
componente exponenţiale este Id1 = e2,477 = 11,903 A. Constanta de timp Td1 (mărime de calcul)
este egală cu timpul necesar pentru ca valoarea logaritmului curentului, ln Id10 , să descrească
până la 1/e =0,368 din valoarea sa iniţială. Astfel s-a obţinut pentru constanta de timp, valoarea
Td1 = 0,4144 s.
Prima componentă exponenţială are ecuaţia dreptei:
ln id 1  A1  t  B1 (4.71)
- pentru t = 0, rezultă:
B1  ln I d 1  2, 477 (4.72)
Se alege un punct oarecare pe dreapta 2, căruia la momentul t = 0,6 s, îi corespunde
valoarea logaritmată a curentului, ln id1 =1,0294.
- pentru t = 0,6 s, se poate scrie 1, 0294  A1  0, 6  2, 4771 , rezultă
1, 4477
A1    2, 4128 (4.73)
0, 6
Ecuaţia dreptei are forma:
ln id 1  2, 4128  t  2, 4771 (4.74)
Se calculează valoarea maximă a primei componente exponenţiale a curentului, Id1, şi
valoarea constantei de timp Td1, în valori raportate:
1 2, 7182,4771
I d 1  e B1    0,372 u.r. (4.75)
Id 0 32, 0272
 314
Td 1     130,139 u.r. (4.76)
A1 2, 4128
Valoarea iniţială a primei exponenţiale a curentului, exprimată în amperi, este:
I d 1[ A]  I d 0  I d 1[u .r .]  32, 027  0,372  11,903 A (4.77)
În secunde, constanta de timp, Td1, are valoarea:

Td 1[u .r .] 130,139
Td 1    0, 4144 s (4.78)
 314
Prima componentă exponenţială are expresia analitică:
t t
id 1  I d 1  e Td 1
 11,903  2, 718 0,4144
(4.79)
Pentru a determina a doua componentă exponenţială se face diferenţa dintre curba iniţială
(curba 1) şi prima componentă exponenţială, id1, determinată cu relaţia de mai sus.
126
Capitolul 4
În tabelul 4.2 este prezentat un extras din valorile mărimilor înregistrate şi calculate
necesare determinării celei de-a doua componentă exponenţială.
Tabelul 4.2
Nr. Timp t Curent id0 Curent id1 id2 =id0 - id1 ln id2
crt. [s] [A] [A] [A]
0 1 2 3 4 5
1 0 32,027 11,903 20,124 3,0019
2 0,05 31,677 11,758 19,919 2,992
3 0,1 31,486 11,615 19,871 2,989
4 0,15 30,818 11,477 19,341 2,962
5 0,2 28,850 11,339 17,511 2,863
6 0,25 27,358 11,203 16,155 2,782
7 0,3 26,057 11,069 14,988 2,707
Astfel, pe coloana 1 este afişat momentul la care s-a făcut achiziţia, pe coloana 2 valoarea
curentului id0, corespunzător curbei 1 din figura 4.32, în valori absolute, pe coloana 3, valoarea
primei exponenţiale a curentului, id1, în valori absolute, pe coloana 4, diferenţa dintre id0 şi id1,
care determină cea de-a doua exponenţială, id2, în valori absolute, iar pe coloana 5, logaritmul
natural al valorilor absolute ale curentului, ln id2.
În figura 4.32 este prezentată variaţia în timp a valorilor logaritmate a exponenţialei
curentului, ln id2.
Fig. 4.32 Explicativă la modul de determinare a primei exponenţiale a curentului id,

Valoarea maximă rezultată a curentului Id2 este Id2 = 20,124 A, iar valoarea logaritmată, ln
Id2 = 3,0019. Procedând similar ca şi în cazul determinării primei exponenţiale, a rezultat
valoarea constantei de timp, Td2, corespunzător căreia valoarea curentului ln Id2 a descrescut până
la 1/e =0,368 din valoarea sa iniţială.
127
Td 2  0, 075 s (4.80)
Ecuaţia dreptei corespunzătoare celei de-a doua exponenţială este:
ln id 2  A2  t  B2 (4.81)
- pentru t  0 s, rezultă:
B2  ln I d 2  3, 0019 (4.82)
Se alege un punct pe dreapta 2 la care, la momentul t = 0,075 s, se cunoaşte valoarea
logaritmată a curentului, ln id2 =2,0024.
- pentru t = 0,075, se poate scrie 2, 0024  A2  0, 075  3, 0019 , rezultând:
0,9995
A2    13,3267 (4.83)
0, 075
Ecuaţia dreptei devine:
ln id 2  13,3267  t  3, 0019 (4.84)
Se calculează valoarea maximă a celei de-a doua exponenţiale a curentului, Id2, şi valoarea
constantei de timp Td2, în valori raportate:
1 2, 7183,0019
I d 2  e B2    0, 628 u.r. (4.85)
Id 0 32,186
 314
Td 2     23,5617 u.r. (4.86)
A2 13,3267
Valoarea iniţială a celei de-a doua exponenţiale a curentului, exprimată în amperi, este:
I d 2[ A]  I d 0  I d 2[u .r .]  32, 027  0, 628  20,124 A (4.87)
În secunde, constanta de timp Td2, are valoarea:

Td 2[u .r .] 23,5617
Td 2    0, 075 s (4.88)
 314
A doua componentă exponenţială are expresia analitică:
t t
id 2  I d 2  e Td 2
 20,124  2, 718 0,075
(4.89)
Atenuarea curentului continuu după axa longitudinală are următoarea expresie:
t t t t
id  I d 1  e Td 1
 Id 2  e Td 2
 11,9  2, 718 0,4144
 20,124  2, 718 0,075
(4.90)
Constanta de timp, T"d0, a înfăşurării de amortizare după axa d - se calculează cu
relaţia:
128
Capitolul 4
Td0  Td 1  Td 2   I d 1  Td 1  I d 2  Td 2   153, 7007  63, 2084  90, 4922 u.r. (4.91)
sau în secunde:
Td0[u .r .] 90, 4922
Td0[ s ]    0, 2882 s (4.92)
 314
Coeficientul de dispersie, σdD, se calculează cu relaţia:
Td 1  Td 2 3066, 296
 dD    0,536 u.r. (4.93)
Td0   I d 1  Td 1  I d 2  Td 2  5719,867
Reactanţa sincronă longitudinală, xd, se calculează ţinând cont de valoarea rezistenţei

active pe fază, r'a. Această rezistenţă se determină în funcţie de rezistenţa fazei statorice, R 1 a
cărui valoare este 0,00642 Ω şi a rezistenţei şuntului, R şunt, a cărui valoare este 0,0002 Ω.
Rezistenţa şuntului, corespunzătoare fiecărei faze este R şunt/2, adică 0,0001 Ω. Valoarea în ohmi
a rezistenţei active pe fază este R1 = 0,00652 Ω, iar în unităţi relative r′a = 0,0136 u.r.. Rezultă
valoarea reactanţei sincrone longitudinale.
xd  ra   I d1  Td1  I d 2  Td 2   0,0136  63, 2084  0,86 u.r. (4.94)
Reactanţa operaţională, Xd0(p), se calculează cu relaţia:

p  Td0   dD p  48,504  1
X d  p   xd   0,86  u.r. (4.95)
p  Td0  1 P  90, 4922  1
Valorile limită ale reactanţei operaţionale longitudinale, cu înfăşurarea de excitaţie în gol
sunt:
- pentru regimul staţionar, când p = 0 şi t → ∞, rezultă valoarea reactanţei longitudinale:
xd = 0,86 u.r. (4.96)
- pentru regimul supratranzitoriu, când p → ∞ şi t = 0, rezultă valoarea reactanţei
longitudinale supratranzitorii a generatorului sincron, cu înfăşurarea de excitaţie deschisă:
xd  xd   dD  0,86  0,536  0, 461 u.r. (4.97)
4.3.8 Atenuarea curentului din înfăşurarea statorului, când axa q a rotorului este
orientată după axa fazelor scurtcircuitate şi înfăşurarea de excitaţie este deschisă
În vederea determinării parametrilor generatorului, după axa q, s-a efectuat o atenuare a

curentului continuu, în aceleaşi condiţii ca şi cea efectuată când axa d a rotorului a fost orientat
după axa fazelor statorice scurtcircuitate, de această dată, orientând axa q a rotorului după axa
fazelor statorice scurtcircuitate [67], [72]. Pentru măsurători s-a folosit aceeaşi schemă ca şi la
încercarea anterioară. Verificarea aşezării axei q a rotorului după axa fazelor statorice
129
scurtcircuitate, s-a efectuat alimentând înfăşurarea de excitaţie cu tensiunea de 220 V şi rotind
încet rotorul, până când tensiunea între faza R şi fazele S şi T a fost minimă (0,3 V).
Fig. 4.33 Achiziţia atenuării unui curent continuu când axa q a rotorului este orientată după
axa înfăşurărilor statorice scurtcircuitate şi înfăşurarea de excitaţie este în gol
În figura 4.33 este prezentată înregistrarea variaţiei curentului comun din fazele S şi T, la
scurtcircuitarea acestora.
Procedând similar ca şi în cazul atenuării unui curent continuu din axa „d”, s-au
achiziţionat valorile curenţilor la fiecare moment de timp al încercării, s-a raportat fiecare valoare
achiziţionată la valoarea iniţială a curentului şi s-a calculat logaritmul fiecărei mărimi
achiziţionate.
Valoarea curentului maxim, Iq0, de la care s-a început achiziţia şi logaritmul acesteia, sunt:
I q 0  30,1234 A ln Iq0 = 3,405 (4.98)
În figura 4.34 este prezentată variaţia în timp a mărimii ln iq (curba 1). Valoarea iniţială a
primei componente exponenţiale, ln Iq1 , se determină utilizând dreapta 2, iar valoarea obţinută
este ln Iq1 = 2,592, sau în valori absolute, Iq1 =e2,592 =13,353 A. Constanta de timp Tq1, rezultată
din grafic are valoarea Tq1 = 0,305 s.
130
Capitolul 4
Fig. 4.34 Variaţia în timp a curentului din înfăşurarea statorică, când axa q a rotorului este
orientată după axa înfăşurărilor statorice scurtcircuitate şi înfăşurarea de excitaţie este în gol
Procedând ca şi în cazul anterior, rezultă valoarea maximă a primei exponenţiale a
curentului, Iq1, şi valoarea constantei de timp Tq1, în valori raportate:
1 2, 7182,592
I q1  e B1    0, 443 u.r. (4.99)
Iq0 30,1234
 314
Tq1     95, 761 u.r. (4.100)
A1 3, 279
I q1[ A]  I q 0  I q1[u .r .]  30,1234  0, 443  13,3534 A (4.101)
În secunde, constanta de timp are valoarea:

Tq1[u .r .] 95, 761
Tq1    0,3049 s (4.102)
 314
t t
id 1  I q1  e  13,3534  2, 718
Tq 1 0,3049
(4.103)
Cea de-a doua componentă exponenţială se determină prin diferenţa dintre curba iniţială
(1) şi prima componentă exponenţială, iq1, procedând identic ca şi în cazul descreşterii curentului
131
continuu după axa d. Variaţia în timp a valorilor logaritmate a celei de-a doua exponenţială a
curentului, ln iq2, este prezentată în figura 4.35. Valoarea maximă rezultată pentru curentul Iq2 de
la care s-a început achiziţia şi logaritmul acesteia, sunt:
Iq2 = 16,770 A ln Iq2 = 2,820 (4.104)
ln iq2
3,5
ln Iq2
3,0
2,5
2,0
ln (0,368·Iq2)
1,5
1,0
0,5
Tq2 t
0,05 0,10 0,15 0,20 0,25 0,30 0,35 [s]
Fig. 4.35 Explicativă la modul de determinare a celei de-a doua exponenţiale a curentului iq20,
Procedând similar ca şi în cazul determinării primei exponenţiale, a rezultat valoarea
constantei de timp, Tq2, corespunzător căreia valoarea curentului ln iq2 a descrescut până la
1/e = 0,368 din valoarea sa iniţială.
Tq2 = 0,0575 s (4.105)
Valoarea maximă a celei de-a doua exponenţiale a curentului, Iq2, şi valoarea constantei de
timp Tq2, în valori raportate, sunt:
1 2, 7182,820
Iq2 e  
B2
 0,557 u.r. (4.106)
iq 0 30,1234
 314
Tq 2     18, 063 u.r. (4.107)
A2 17,384
I q 2[ A]  I q 0  I q 2[u .r .]  30,1234  0,557  16, 770 A (4.108)
În secunde, constanta de timp Tq2 are valoarea:

Tq 2[u .r .] 18, 063
Tq 2    0, 0575 s (4.109)
 314
132
Capitolul 4
t t
iq 2  I q 2  e  16, 77  2, 718 0,0575

Tq 2
(4.110)
Atenuarea curentului continuu după axa transversală are următoarea funcţie:

t t t t
iq  I q1  e  Iq2  e  12,3534  2, 718 0,3049  16, 77  2, 718 0,0575

Tq 1 Tq 2
(4.111)
Constanta de timp, T"q0, a înfăşurării de amortizare, după axa q - se calculează cu

relaţia:
Tq0  Tq1  Tq 2   I q1  Tq1  I q 2  Tq 2   113,824  52, 483  61,341 u.r. (4.112)
sau în secunde:
Tq0[u .r .] 61,341
Tq0[ s ]    0,195 s (4.113)
 314
Coeficientul de dispersie σqQ, se calculează cu relaţia:
Tq1  Tq 2 1729, 731
 qQ    0,537 u.r. (4.114)
Tq0   I q1  Tq1  I q 2  Tq 2  3219,36
Reactanţa sincronă transversală, xq, se calculează ţinând cont de valoarea rezistenţei

active pe fază, r'a, determinată cu ocazia descreşterii curentului continuu, când rotorul a fost
orientat după axa d.
Valoarea reactanţei sincrone transversale se calculează cu relaţia:
xq  ra   I q1  Tq1  I q 2  Tq 2   0,0136  52, 483  0,714 u.r. (4.115)
Reactanţa operaţională, Xq0(p), se calculează cu relaţia:

p  Tq0   qQ p  32,94  1
X q  p   xq   0, 714  (4.116)
p  Tq0  1 P  61,341  1
Valorile limită ale reactanţei operaţionale longitudinale, cu înfăşurarea de excitaţie în gol:

- pentru regimul staţionar, când p = 0 şi t → ∞, reactanţa sincronă transversală este:
xq  0, 714 u.r. (4.117)
- pentru regimul supratranzitoriu, când p → ∞ şi t = 0, valoarea reactanţei si ncrone

transversale supratranzitorii este:
xq  xq   qQ  0, 714  0,5394  0,383 u.r. (4.118)
133
4.3.9 Atenuarea curentului din înfăşurarea de excitaţie, când înfăşurarea statorului
este deschisă
Pentru efectuarea acestei încercări, înfăşurările statorice

sunt deschise, înfăşurarea de excitaţie este alimentată de la
generatorul de curent continuu, cu tensiune continuă de valoare
aleasă [67], [72], [152], conform schemei prezentată în figura
4.36. La un moment dat, înfăşurarea de excitaţie a fost
scurtcircuitată prin intermediul separatorului S1, şi s-a achiziţionat
curentul din înfăşurarea de excitaţie şi tensiunea de excitaţie,
folosind aceeaşi trusă de achiziţii.
Valoarea maximă a curentului din înfăşurarea de excitaţie,
anterioară scurtcircuitului a fost IE0 = 23,4198 A, sau în valori
logaritmice, ln IE0 = 3,154, achiziţia curentului fiind prezentată în
figura 4.37. Procedând similar ca şi în cazurile mai sus prezentate,
a rezultat variaţia în timp a valorii ln iE0, prezentată în figura 4.38.
Fig. 4.37 Achiziţia datelor referitoare la atenuarea unui curent continuu

în înfăşurarea de excitaţie, când înfăşurarea statorică este deschisă
134
Capitolul 4
Fig. 4.38 Variaţia în timp a curentului din înfăşurarea de excitaţie,

când înfăşurarea statorică este deschisă
Valoarea iniţială logaritmată a primei exponenţiale, este ln IE10 = 2,981, sau în valori
absolute, IE10 =e2,981 =19,701 A. Constanta de timp TE1, rezultată din grafic este TE1 =1,188 s.
Folosind ecuaţia dreptei şi procedând ca şi în cazurile anterioare, rezultă valoarea maximă
a primei exponenţiale a curentului, IE1, şi valoarea constantei de timp TE1, în valori raportate.
1 2, 7182,981
I E1  e B1    0,841 u.r. (4.119)
IE0 23, 4198
 314
TE1     372,922 u.r. (4.120)
A1 0,842
I E1[ A]  I E 0  I E1[u .r .]  23, 4198  0,841  19, 7008 A (4.121)
În secunde, constanta de timp are valoarea:

TE1[u .r .] 372,922
TE1    1,188 s (4.122)
 314
t t
iE1  I E1  e TE 1
 19, 7008  2, 718
1,188
(4.123)
Valorile corespunzătoare celei de-a doua componentă exponenţială, rezultă din diferenţa
dintre curba iniţială (1) şi prima componentă exponenţială, iE1. În figura 4.39 am reprezentat
variaţia în timp a valorilor logaritmate a celei de-a doua exponenţială a curentului, ln iE2.
Valoarea maximă rezultată a curentului iE2 şi valoarea logaritmată, sunt:
I E 2  3, 719 A ln I E 2  1,313 (4.124)
135
Procedând similar ca şi în cazul determinării primei exponenţiale, a rezultat valoarea
constantei de timp, TE2 = 0,137 s.
Fig. 4.39 Explicativă la modul de determinare a celei de-a doua exponenţiale

a curentului iE2, prin metoda descreşterii unui curent continuu
Se calculează valoarea maximă a celei de-a doua exponenţiale a curentului, IE2, şi
valoarea constantei de timp TE2, în valori raportate:
1 2, 7181,313
I E 2  e B2    0,159 u.r. (4.125)
IE0 23, 4198
 314
TE 2     43, 061 u.r. (4.126)
Ae 7, 292
I E 2[ A]  I E 0  I E 2[u .r .]  23, 4198  0,159  3, 719 A (4.127)
În secunde, constanta de timp a celei de-a doua componente exponenţiale, are valoarea:
TE 2u .r . 43, 061
TE 2    0,137 s (4.128)
 314
t t
iE 2  I E 2  e TE 2
 3, 719  2, 718 0,137
(4.129)
Atenuarea curentului continuu după axa longitudinală are următoarea expresie:
t t t t
iE  I E1  e TE 1  I E 2  e TE 2  19, 7008  2, 7181,188  3, 719  2, 718 0,137 (4.130)
Constanta de timp a înfăşurării de excitaţie, când înfăşurarea statorică este deschisă,

T'd0, se calculează cu relaţia:
Td0  TE1  TE 2    I E1  TE1  I E 2  TE 2   95,509 u.r. (4.131)
sau în secunde:
136
Capitolul 4
Td0[u .r .] 95,509
Td0[ s ]    0,304 s (4.132)
 314
Coeficientul de dispersie σED, al înfăşurării de excitaţie, faţă de înfăşurarea de amortizare,
se calculează cu relaţia:
TE1  TE 2
 ED 
TE1  TE 2    I E1  TE1  I E 2  TE 2     I E1  TE1  I E 2  TE 2 
16058,394
 ED   0,525 u.r. (4.133)
30607,151
4.3.10 Atenuarea curentului din înfăşurarea statorului, când axa d a rotorului este
orientată după axa fazelor scurtcircuitate şi înfăşurarea de excitaţie este scurtcircuitată
Pentru efectuarea acestei încercări, s-a utilizat aceeaşi schemă ca şi cea de la atenuarea de
câmp în înfăşurarea statorică, cu axa d a rotorului orientată după axa fazelor înfăşurărilor
scurtcircuitate, când înfăşurarea de excitaţie era în gol, cu specificaţia că la această încercare,
înfăşurarea de excitaţie a fost scurtcircuitată [67].
Fig. 4.40 Achiziţia atenuării unui curent continuu prin înfăşurările statorice
scurtcircuitate când axa d a rotorului este orientată după axa acestora şi
înfăşurarea de excitaţie este scurtcircuitată
137
S-a achiziţionat cu aceeaşi trusă curentul din înfăşurarea statorică, urmărind variaţia
acestuia în timp la scurtcircuitarea celor două faze ale înfăşurării statorice. Modul de variaţie a
curentului, din fazele scurtcircuitate ale statorului, este prezentat în figura 4.40. Valoarea
curentului din înfăşurarea statorică la care s-a făcut atenuarea unui curent continuu prin
scurtcircuitarea celor două faze, când înfăşurarea de excitaţie a fost scurtcircuitată, în valori
absolute, Id şi logaritmată, este:
Id0 = 30,0599 A ln Id0 = 3,403 (4.134)
În figura 4.41 este prezentată variaţia în timp a mărimii ln Id (curba 1). Amplitudinea
iniţială a primei exponenţiale, este ln Id1 = 1,74, sau în valori absolute, Id1 =e1,74 =5,696 A.
Constanta de timp Td1, determinată din grafic, este: Td1 =1,272 s.
ln id
4,0
ln Id0 3,5
3,0
2,5
2,0
ln Id1 1
1,5
2
1,0 ln (0,368·Id1)
0,5
t
0 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0 1,2 Td1 1,4 [s]
Fig. 4.41 Explicativă la modul de determinare a primei exponenţiale a curentului Id,

prin metoda descreşterii unui curent continuu
Se calculează valoarea maximă a primei exponenţiale a curentului, Id1, şi valoarea
constantei de timp Td1, în valori raportate:
1 2, 7181,74
I d 1  e B1    0,1895 u.r. (4.135)
I d 0 30, 05993
 314
Td 1     399, 491 u.r. (4.136)
A1 0, 786
I d 1[ A]  I d 0  I d 1[ u .r .]  30, 0599  0,1895  5, 696 A (4.137)
În secunde, constanta de timp Td1, are valoarea:

Td 1[u .r .] 399, 491
Td 1    1, 272 s (4.138)
 314
138
Capitolul 4
t t
id 1  I d 1  e Td 1
 5, 696  2, 718 1,272
(4.139)
Cea de-a doua componentă exponenţială se determină calculând diferenţa dintre curba
iniţială (1) şi prima componentă exponenţială, id1. Rezultă astfel id2+id3, curbă din care separăm
componenta id2. În tabelul 4.3 sunt prezentate valorile mărimilor înregistrate şi calculate necesare
determinării celei de-a doua componentă exponenţială.
Tabelul 4.3
Nr. Timp t Curent id Curent id1 id2 +id3=id - id1 ln( id2 +id3)
crt. [s] [A] [A] [A]
0 1 2 3 4 5
1 0 30,0599 5,696 24,364 3,193
2 0,005 29,584 5,696 23,888 3,173
3 0,01 29,520 5,696 23,824 3,171
4 0,02 28,473 5,696 22,777 3,126
5 0,03 24,667 5,695 18,972 2,943
6 0,04 20,730 5,695 15,035 2,710
7 0,05 18,160 5,695 12,465 2,523
8 0,10 10,036 5,695 4,341 1,468
9 0,15 7,846 5,694 2,152 0,766
10 0,199 6,736 5,693 1,042 0,041
Fig. 4.42 Explicativă la modul de determinare a celei de-a doua exponenţiale a curentului id2,
În figura 4.42 este reprezentată variaţia în timp a curbei ln( id2 +id3), (curba 1) şi a
tangentei la aceasta (curba 2) prin care se determină valoarea iniţială şi constanta de timp pentru
139
a doua componentă exponenţială a curentului. Valoarea maximă rezultată a sumei
Id2 +Id3 =24,364 A, iar valoarea logaritmată, ln ( Id2 +Id3) = 3,193.
Procedând similar ca şi în cazul determinării primei exponenţiale, a rezultat din grafic
valoarea constantei de timp, Td2 = 0,0665 s. Valoarea maximă a celei de-a doua exponenţiale a
curentului, Id2, şi valoarea constantei de timp Td2, în valori raportate, sunt:
1 2, 7182,646
Id 2 e  B2
  0, 4688 u.r. (4.140)
I d 0 30, 0599
 314
Td 2     20,881 u.r. (4.141)
A2 15, 0376
I d 2[ A]  I d 0  I d 2[u .r .]  30, 0599  0, 4688  14, 092 A (4.142)
În secunde, valoarea constantei de timp a celei de-a doua exponenţiale, este:

Td 2 20,881
Td 2    0, 0665 s (4.143)
 314
t t
id 2  I d 2  e Td 2
 14, 092  2, 718 0,0665
(4.144)
Din figura 4.42 rezultă că există şi a treia exponenţială. Pentru determinarea valorii
curentului corespunzător celei de-a treia exponenţială, se procedează similar ca la determinarea
celei de-a doua componentă exponenţială, şi anume se face diferenţa dintre curba rezultantă,
determinată de curenţii Id2 +Id3 (curba 1) şi a doua componentă exponenţială, id2, (curba 2).
În urma determinării acestei diferenţe şi a logaritmării valorii rezultate, s-a construit
graficul prezentat în figura 4.43. Valoarea maximă rezultată a curentului Id3, în valori absolute,
este Id3 = 10,269 A, iar valoarea logaritmată, ln Id3 = 2,329. Procedând similar ca şi în cazul
determinării celorlalte exponenţiale, a rezultat valoarea constantei de timp, Td3 =0,014 s.
Valoarea maximă calculată a celei de-a treia exponenţiale a curentului, Id3, şi valoarea
constantei de timp Td3, în unităţi raportate sunt:
1 2, 7182,329
I d 3  e B3    0,3416 u.r. (4.145)
I d 0 30, 05993
 314
Td 3     4,393 u.r. (4.146)
A3 71, 47
În secunde, valoarea constantei de timp a celei de-a doua exponenţiale este:
140
Capitolul 4
Td 3[u .r .] 4,393
Td 3    0, 014 s (4.147)
 314
Fig. 4.43 Explicativă la modul de determinare a celei de-a treia exponenţiale a curentului id3,
A treia componentă exponenţială are expresia analitică:
t t
id 3  I d 3  e Td 3
 10, 269  2, 718 0,014
(4.148)
Atenuarea curentului continuu din înfăşurarea de statorică, când înfăşurarea de excitaţie
este scurtcircuitată, are următoarea funcţie:
t t t
id  I d 1  e Td 1  I d 2  e Td 2  I d 3  e Td 3
t t t
id  5, 696  e 1,272
 14, 092  e 0,0665
 10, 269  e 0,014
(4.149)
Constanta de timp Tmd:
Tmd  I d 1  Td 1  I d 2  Td 2  I d 3  Td 3
Tmd  0,1895  399, 491  0, 4688  20,881  0,3416  4,393  86,993 u.r. (4.150)
Constanta de timp a înfăşurării de excitaţie, T'd, când înfăşurarea statorică este
scurtcircuitată, se calculează cu relaţia:
Td  Td 1  Td 2  Td 3  Tmd  Td0
Td  399, 491  20,881  4,393  86,993  90, 4922  247, 28 u.r. (4.151)
sau în secunde:
Td[u .r .] 247, 28
Td[s ]    0, 788 s (4.152)
 314
141
Coeficientul de dispersie σdE, dintre înfăşurarea de excitaţie şi înfăşurarea statorică după
axa d, se calculează cu relaţia:
Td 1  Td 2 1  I d 3   Td 2  Td 3 1  I d 1   Td 3  Td 1 1  I d 2    dD  Td Tmd
 dE 
Tmd  Td
 dE  0,102 u.r. (4.153)

Coeficientul de dispersie global σdED, dintre înfăşurarea statorului după axa d, înfăşurarea
de excitaţie şi înfăşurarea de amortizare, se calculează cu relaţia:
Td 1  Td 2  Td 3
 dED   0, 019 u.r. (4.154)
Tmd  Td  Td
Reactanţa operaţională, Xd(p), se calculează cu relaţia:
p 2  Td  Td   dED  p  Td   dE  Td  dD   1
X d  p   xd 
p 2  Td  Td   ED  p  Td  Td  1
p 2  425,161  p  73, 727  1

X d  p   0,86  (4.155)
p 2 11747,88  p  337, 772  1
Reactanţa în complex, după axa longitudinală , Xd (jS), s-a calculat înlocuind în expresia
reactanţei operaţionale, operatorul p cu variabila complexă js:
s 2  Td  Td   dED  js Td   dE  T    dD   1
X d  js   xd  (4.156)
s 2  Td  Td   ED  js  Td  Td  1
Pentru valori mici ale variabilei complexe, s, termenii în s2 se pot neglija, iar reactanţa în
complex obţine forma:
js Td   dE  Td   dD   1
X d 1  js   xd  (4.157)
js  Td  Td  1
La limită, când s   , se obţine valoarea reactanţei tranzitorii longitudinale, x'd, în

unităţi relative:
Td   dE  Td   dD
xd  X d 1  js   xd   0,188 u.r. (4.158)
Td  Td
Se notează cu σ"D coeficientul de dispersie al înfăşurării de amortizare, care rezultă:
 dED
 D   0,186 u.r. (4.159)
 dE
Pentru valori mai mari ale lui s şi neglijând termenul 1, se obţine:
js  Td  Td   dED  Td   dE  Td  dD
X d 2  js   xd  (4.160)
js  Td  Td   ED  Td  Td
142
Capitolul 4
La limită, când s   , se obţine valoarea reactanţei supratranzitorii longitudinale, în
unităţi relative:
Td  Td   dED
xd  X d 2  js  s   xd   0,160 u.r. (4.161)
Td  Td   ED
4.3.11 Concluzii şi contribuţii personale
Concluziile şi contribuţiile personale ale autorului, rezultate din acest capitol sunt
descrise în continuare:
a) Încercarea la funcţionarea în gol
Această încercarea s-a efectuat pentru o tensiune maximă de 1,23 ·Un, adică 284,28 V,
mai mică decât valoarea indicată în STAS, (1,3·Un) şi a avut ca scop determinarea următorilor
parametri:
- curentul de excitaţie al întrefierului, IEδ = 61,44 A, acesta reprezentând 40,96 % din
valoarea curentului de excitaţie nominal (IEn = 150 A);
- curentul de excitaţie în gol, IE0 = 84,41 A, adică 56,27% din valoarea curentului de
excitaţie nominal, IEn;
- tensiunea remanentă este Urem = 9,937 V, care reprezintă 4,302 % din Un confirmă faptul
că generatorul încercat respectă condiţiile din standarde (maxim 5% din Un ) [34];
- coeficientul de asimetrie al tensiunilor, ksU = 0,04%, confirmă respectarea condiţiei
referitoare la asimetria tensiunilor (STAS-ul prevede maxim 1%);
Din această probă se constată că generatorul sincron încercat este saturat încă de la
funcţionarea în gol, când considerând coeficientul de saturaţie, ksat, ca raport dintre curentul de
excitaţie în gol, IE0 şi curentul de excitaţie al întrefierului, IEδ, am obţinut valoarea de 1,374.
Aceeaşi valoare rezultă şi dacă se aplică relaţia [34]:
AC 1,374
k sat    1,374 (4.162)
AB 1
Din oscilogramele tensiunilor (Fig. 4.11) s-a constatat că acestea nu sunt perfect
sinusoidale, existând armonici superioare.
b) Încercarea la funcţionare în scurtcircuit trifazat simetric permanent
Această încercarea s-a efectuat pentru un curent de 1,19·In, (mai mare decât cel prevăzut în
standarde – 1,05·In), rezultând un curent 606,837 A,. Din această încercare s-a determinat:
- curentul de excitaţie la scurtcircuit, corespunzător curentului nominal, IEsc = 76,07 A,
adică 50,71% din IEn;
143
- curentul de scurtcircuit nominal, corespunzător curentului de excitaţie în gol,
Iscn = 655,355 A, adică 1,29·In;
- coeficientul de asimetrie al curenţilor, ksI = 1,02%, depăşeşte foarte puţin limita
superioară indicată în standarde, deci nu respectă strict condiţia referitoare la asimetria curenţilor
prevăzută în STAS care este de 1%;
- reactanţa sincronă longitudinală, xd = 0,9 u.r. se încadrează în intervalul indicat în
literatura de specialitate, pentru maşinile cu poli aparenţi (0,7÷1);
- raportul de scurtcircuit, RSC = 1,11 se încadrează în intervalul indicat în literatura de
specialitate, pentru maşinile cu poli aparenţi (1÷1,4);
Ca şi contribuţie personală ce trebuie prezentată în literatura de specialitate este
construcţia graficului de determinare a reactanţei sincrone longitudinale, pentru maşinile cu poli
aparenţi. În literatura de specialitate şi în STAS, acest grafic este construit doar pentru maşinile
cu poli înecaţi.
c) Încercarea la funcţionare în scurtcircuit monofazat
Această probă a fost realizată pentru un curent statoric de 548,8 A, care reprezintă
1,078· In, depăşind cu mult prevederile STAS, care precizează pentru această probă, un curent de
(0,2÷0,3)· In. Încercarea efectuată nu a pus în pericol generatorul sincron, deoarece proba a durat
foarte puţin timp.
S-a constatat că pentru un acelaşi curent de excitaţie, curentul de scurtcircuit monofazat,
Isc1 a fost de 2,055 ori mai mare decât curentul de scurtcircuit trifazat simetric, Isc3, faţă de
valoarea 3 indicată în literatură. Diferenţa între aceste valori se justifică prin faptul că valoarea
indicată în literatură, neglijează părţile reale ale impedanţelor şi chiar a reactanţelor de succesiune
inversă şi homopolară. Din aceste consideraţii rezultă că neglijarea părţilor reale ale impedanţelor
nu este de dorit pentru calcule de precizie. Neglijările precizate mai sus conduc la valorile
indicate în literatura de specialitate, care sunt cu 31,5% mai mari decât în realitate.
Din această încercare se mai constat că scurtcircuitul monofazat modifică forma de undă a
tensiunii de excitaţie, (figura 4.16). Componenta alternativă a tensiunii de excitaţie are o formă
apropiată de o sinusoidă care are frecvenţa dublă faţă de frecvenţa curentului în faza
scurtcircuitată. Acesta se datorează reacţiei indusului care determină apariţia unei componente
alternative în circuitul de excitaţie, componentă ce se suprapune peste componenta continuă a
acesteia.
144
Capitolul 4
Totodată se constată că momentul în care curentul din faza scurtcircuitată are
amplitudinea maximă coincide cu momentul în care componenta alternativă a tensiunii de
excitaţie trece prin zero.
d) Încercarea la funcţionarea în scurtcircuit bifazat
Această încercarea s-a efectuat pentru un curent din înfăşurarea indusului de 576,1 A,
adică 1,132·In, mult mai mare decât cel indicat în stas (0,3·In). Şi în acest caz încercarea a durat
un timp foarte scurt.
Pentru un acelaşi curent de excitaţie, curentul de scurtcircuit bifazat, Isc2 a fost de 1,38 ori
mai mare decât curentul de scurtcircuit trifazat simetric, Isc3, faţă de valoarea 3 indicată în
literatură, din aceleaşi motive ca şi cele precizate mai anterior. Astfel, neglijarea părţilor reale ale
impedanţelor şi a reactanţei de succesiune inversă conduce la valori ale curenţilor de scurtcircuit
bifazat, cu aproximativ 20% mai mici decât cei indicaţi în literatura de specialitate.
Din oscilografiere rezultă că, în cazul scurtcircuitului bifazat, curenţii din fazele
scurtcircuitate S şi T sunt în opoziţie de fază, iar tensiunile din fazele scurtcircuitate sunt în fază
una faţă de alta şi în opoziţie de fază faţă de tensiunea fazei rămasă liberă. Totodată, tensiunea pe
faza liberă are o valoare dublă faţă de valoarea tensiunii din fiecare fază scurtcircuitată,
confirmând precizările din literatura de specialitate.
Din această probă s-au determinat următorii parametri:
- rezistenţa de succesiune inversă, R2 = 0,029 Ω, sau r2 = 0,064 u.r.;
- reactanţa de succesiune inversă, X2 = 0,255 Ω, sau x2 = 0,562 u.r.
Valoarea reactanţei de succesiune inversă, care se încadrează în intervalul
(0,252÷0,64) u.r. specific generatoarelor fără amortizare [22], [34], ceea ce sugerează că
generatorul încercat nu are înfăşurare de amortizare sau că aceasta nu este corect dimensionată.
e) Încercarea la funcţionarea în scurtcircuit bifazat cu nul
Din această încercare s-au determinat următorii parametrii:
- rezistenţa de succesiune homopolară, R0 = 0,071 Ω, sau r0 = 0,156 u.r.;
- reactanţa de succesiune homopolară, X0 = 0,138 Ω, sau x0 = 0,304 u.r., sugerează că
generatorul încercat nu are înfăşurare de amortizare.
Curentul de scurtcircuit bifazat cu nul, Isc20 , pentru un acelaşi curent de excitaţie ca şi în
cazul de scurtcircuit trifazat simetric, a fost de 1,4 ori mai mare decât curentul de scurtcircuit
trifazat simetric, Isc3. Această valoare este mai mică decât valoarea indicată în literatura de
specialitate (1,5), din aceleaşi motive ca şi cele precizate mai anterior;
145
Din oscilografiere (figura 4.20) se constată că scurtcircuitul bifazat cu nul, modifică forma
de variaţie a tensiunii de excitaţie, ca urmare a reacţiei de indus.
Din analiza valorilor parametrilor rezultaţi pentru cele patru tipuri de scurtcircuite
realizate, s-a construit un grafic (figura 4.21), care permite determinarea variaţiei curentului de
scurtcircuit în funcţie de curentul de excitaţie, din care rezultă inegalitatea Isc1>Isc20>Isc2>Isc3,
pentru un anumit curent de excitaţie, ordine care concordă cu cea cunoscută.
f) Încercarea la funcţionarea în sarcină
Această încercare a avut ca scop determinarea reactanţei de dispersie, xσ1, şi a curentului
nominal de excitaţie, IEn. S-a utilizat ca sarcină pentru această încercare o maşină asincronă de
3 MW, la tensiunea de 6000V. Valorile parametrilor obţinuţi sunt:
- curentului de excitaţie nominal, IEn = 165,84 A;
- reactanţa de dispersie, Xσ1= 0,041 Ω, sau xσ1= 0,09 u.r.
g) Încercarea la funcţionarea în scurtcircuit trifazat brusc
Această încercare a avut ca scop determinarea parametrilor generatorului sincron, aferent
regimului dinamic, precum şi a constantelor de timp. Încercarea s-a făcut pentru o tensiune din
înfăşurarea indusului de 107 V, corespunzător 0,46·Un, şi un curent de excitaţie de 28,6 A,
rezultând parametri nesaturaţi.
Dacă scurtcircuitul s-ar fi făcut pentru tensiunea nominală din înfăşurarea indusului, şi
considerând aceeaşi proporţionalitate, curentul pe cele trei faze ale generatorului ar fi avut
valorile: IR = 4,92·In, IS = 5,71·In, IT = 5,57·In.
Valorile parametrilor determinaţi din această încercare sunt:
- reactanţa sincronă tranzitorie, X'd = 0,079 Ω, sau x'd = 0,174 u.r.;
- reactanţa sincronă supratranzitorie, X"d = 0,064 Ω, sau x"d = 0,142 u.r.;
- constanta de timp tranzitorie, T'd = 0,268 s;
- constanta de timp supratranzitorie, T"d = 0,045 s;
Din această încercare se constată că durata regimului dinamic este de 1,2 s. Totodată din
figura 4.24 se constată oscilaţii foarte puternice ale tensiunii de excitaţie, determinate de reacţia
indusului. Astfel, pentru cazul analizat, tensiunea de excitaţie anterioară efectuării scurtcircuitului
a avut valoarea de 27,61 V, iar după efectuarea scurtcircuitului, amplitudinea maximă a avut
valoarea de 380 V. Acesta valoare este de aproximativ 13,76 de ori mai mare decât valoarea
tensiunii de excitaţie la care s-a făcut scurtcircuitul. Tot din înregistrare se constată că durata
procesului dinamic din înfăşurarea de excitaţie, determinat de scurtcircuitul brusc, este de 720
ms, dar valorile mai mari ale tensiunii se regăsesc în perioada de 240 ms.
146
Capitolul 4
h) Încercarea de atenuare a curentului continuu din înfăşurările generatorului
Aceste încercări au avut ca scop determinarea parametrilor de regim staţionar şi dinamic
ai generatorului sincron. Valorile parametrilor determinaţi sunt:
- constanta de timp a înfăşurării de amortizare, T"d0 = 0,2882 s;
- coeficientul de dispersie dintre înfăşurarea statorică şi înfăşurarea de amortizare,
σdD = 0,536 u.r.;
- reactanţa sincronă longitudinală, xd = 0,86 u.r, încadrându-se în limitele precizate în
literatură (0,7÷1);
- reactanţa supratranzitorie longitudinală, când înfăşurarea de excitaţie este deschisă,
x"d = 0,461 u.r, are o valoare mai mare ca şi în cazul unui generator fără înfăşurare de amortizare,
a cărui valoare este de maxim 0,4 u.r.;
- constanta de timp a înfăşurării de amortizare, T"q0= 0,195 s;
- coeficientul de dispersie dintre înfăşurarea statorică şi înfăşurarea de amortizare, după
axa q, σqQ = 0,537 u.r.;
- reactanţa sincronă transversală, xq = 0,714 u.r.;
- reactanţa supratranzitorie transversală, x"q = 0,383 u.r.;
- coeficientul de dispersie dintre înfăşurarea de excitaţie şi înfăşurarea de amortizare,
σED = 0,525 u.r.;
- constanta de timp a înfăşurării de excitaţie, când înfăşurarea statorică este deschisă
T'd0 = 0,304 s;
- constanta de timp a înfăşurării de excitaţie, când înfăşurarea statorică este
scurtcircuitată, T'd = 0,788 s;
- coeficientul de dispersie dintre înfăşurarea statorică şi înfăşurarea de excitaţie,
σdE = 0,102 u.r.;
- coeficientul de dispersie global dintre înfăşurarea statorică, înfăşurarea de excitaţie, şi
înfăşurarea de amortizare σdED = 0,019 u.r.;
- reactanţa sincronă longitudinală tranzitorie, x′ d = 0,188 u.r. se încadrează în intervalul
0,14÷0,2;
- reactanţa supratranzitorie longitudinală când înfăşurarea de excitaţie este scurtcircuitată,
x"d = 0,16 u.r., se încadrează în raportul x"d / xd = 0,12÷0,2.
În concluzie, generatorul încercat nu are performanţe tehnice foarte ridicate, impuse de
cerinţele actuale, necesitând reproiectarea şi reexecutare. O contribuţie importantă este aceea de
determinare experimentală a coeficienţilor de dispersie dintre înfăşurări.
147
Capitolul 5. ANALIZA COMPARATIVĂ ŞI INTERPRETAREA

REZULTATELOR OBŢINUTE DIN CERCETAREA EFECTUATĂ
ASUPRA GENERATORULUI SINCRON
5.1 Analiza comparativă a rezultatelor obţinute din proiectarea clasică, optimală

şi din încercări
În urma proiectării clasice, optimale şi după efectuarea încercărilor pe generatorul sincron,

cu aceleaşi date nominale ca şi cel proiectat prin ambele metode, s-au obţinut diferite valori
pentru dimensiunile şi parametri acestuia. Totodată, aceste valori au condus la diferite costuri
pentru cele două variante de proiectare. Valorile obţinute sunt prezentate în tabelul 5.1.
Valorile rezultate din proiectarea optimală sunt acele valori rezultate când optimizare s-a
făcut în funcţie de toate variabilele analizate.
Tabelul 5.1
Nr. Denumire dimensiune sau parametru Valoarea Valoarea Valoarea din
crt. clasică optimală încercări
1. Diametrul exterior al statorului, De 1188 mm 1188 mm
2. Lungimea exterioară, Le 892,4 mm 580,5 mm
3. Diametrul interior al statorului, D 1080 mm 1080 mm
4. Lungimea ideală, li 435,6 mm 334 mm
5. Pătura de curent, A 324,31 A/cm2 388 A/cm2
6. Inducţia magnetică din întrefier, Bδ 0,763 T 0,829 T
7. Densitatea de curent din înfăşurarea 7,257 A/mm2 5,15 A/mm2
statorică, J1
8. Densitatea de curent din înfăşurarea de 3,513 A/mm2 2,5 A/mm2
excitaţie
9. Densitatea de curent din înfăşurarea de 6,486 A/mm2 7,44 A/mm2
amortizare
10. Inducţia magnetică din jugul statoric, Bj1 1,397 T 1,397 T
11. Inducţia magnetică din jugul rotoric, Bj2 1,203 T 1,273 T
12. Coeficientul β 0,481 0,484
13. Întrefierul, δ 4 mm 2,8 mm
14. Reactanţa sincronă longitudinală, xd 0,848 u.r. 1,26 u.r. 0,9 / 0,86 u.r.
15. Reactanţa sincronă tranzitorie 0,242 u.r. 0,276 u.r. 0,174 u.r.
longitudinală, x'd
16. Reactanţa sincronă supratranzitorie 0,2 u.r. 0,242 u.r. 0,142 u.r.
longitudinală, x"d
17. Reactanţa sincronă transversală, xq 0,603 u.r. 0,896 u.r. 0,714 u.r.
18. Reactanţa sincronă supratranzitorie 0,179 u.r. 0,213 u.r. 0,383 u.r.
transversală, x"q
19. Reactanţa de dispersie, xσ1 0,095 u.r. 0,092 u.r. 0,09 u.r.
20. Reactanţa de succesiune inversă, x2 0,19 u.r. 0,227 u.r. 0,255 u.r.
21. Reactanţa homopolară, x0 0,061 u.r. 0,081u.r. 0,304 u.r.
148
Capitolul 5
22. Constanta de timp a înfăşurării de 0,022 s 0,024 s 0,288 s
amortizare, după axa longitudinală, T"d0,
amortizare, după axa transversală, T"q0,
amortizare, după axa longitudinală, T"d,
când înfăşurarea statorică este
scurtcircuitată
25. Constanta de timp a înfăşurării de 0,011 s 0,006 s
amortizare, după axa longitudinală, T"q,
când înfăşurarea statorică este
scurtcircuitată
excitaţie, când înfăşurarea statorică este
deschisă, T'd0
excitaţie, când înfăşurarea statorică este
scurtcircuitată, T'd
28. Constanta de timp a înfăşurării statorice, 0,021 s 0,026 s
Ta
29. Curentul supratranzitoriu de scurtcircuit 4,991·In 4,134·In 5,4·In
trifazat, I"3
30. Curentul tranzitoriu de scurtcircuit 4,13·In 3,63·In
trifazat, I'3
31. Curentul permanent de scurtcircuit 1,179·In 0,794·In 1,8·In
trifazat, I3
32. Curentul supratranzitoriu de scurtcircuit 6,644·In 5,451·In
monofazat, I"1
33. Curentul supratranzitoriu de scurtcircuit 4,439·In 3,69·In
bifazat, I"2
34. Curentul de şoc, Işoc 13,75·In 11,05·In
35. Masa de fier, mFe 836,66 kg 575,3 kg
36. Masa de cupru, mCu 543 kg 405,2 kg
37. Masa totală, mt 1551 kg 1373 kg
38. Pierderile în fier, PFe 3,482 kW 2,8324 kW
39. Pierderile în cupru, PCu 18,605 kW 14,983 kW
40. Pierderile totale, ΣP 24,051 kW 19,563 kW
41. Randamentul, η 0,926 0,939
42. Costul de fabricaţie, Cf 30191 € 28873,7 €
43. Costul de exploatare, Ce 94190 € 64417,8 €
44. Costul total, Ct 124381 € 93291,5 €
5.2 Concluzii şi contribuţii personale
Din analiza valorilor prezentate în tabelul 5.1, referitoare la proiectarea clasică şi la

proiectarea optimală, se constată că funcţia obiectiv impusă în proiectarea optimală a fost
îndeplinită, conducând la scăderea costului total al generatorului cu 24,99%.
149
Dacă facem referire la costul de fabricaţie şi la cel de exploatare, pe durata normată de 15
ani, la o funcţionare de 350 zile/an, 24 de ore/zi, proiectarea optimală a condus la o scădere a
acestora cu 4,36%, respectiv cu 31,6%.
Deoarece au fost impuse ca şi restricţii dimensiunile exterioare şi curentul de şoc, se
constată că faţă de proiectarea clasică, diametrul exterior s-a păstrat acelaşi, lungimea exterioară a
scăzut cu 34,95%, iar curentul de şoc a scăzut cu 19,64%.
Un alt avantaj adus de proiectarea optimală constă în creşterea randamentului
generatorului sincron cu 1,4%, creştere deloc de neglijat având în vedere durata normată de
funcţionare. Dezavantajul proiectării optimale se reflectă în creşterea duratei regimurilor
dinamice în înfăşurările generatorului sincron. Acest dezavantaj poate fi compensat de reducerea
valorilor de vârf ale curenţilor de scurtcircuit.
Dacă ne referim la valorile rezultate din încercări se poate constata că performanţele
generatorului încercat nu sunt satisfăcătoare, acesta având valori ale curenţilor de scurtcircuit şi
ale constantelor de timp mai mari decât cele rezultate din proiectarea clasică.
Astfel, comparând valorile rezultate din proiectarea clasică cu cele rezultate din încercări
se constată că, pentru regimul staţionar diferenţele dintre parametri sunt mici. Pentru regimul
dinamic, diferenţele între valorile parametrilor sunt mai mari, dictate de lipsa înfăşurării de
amortizare. Dacă talpa polară ar fi fost realizată din tole, diferenţele între valorile parametrilor de
regim dinamic ar fi fost şi mai mari.
Această cercetare arată necesitatea unei reexecutări a generatorului încercat, acordându-se
atenţie deosebită înfăşurării de amortizare astfel încât aceasta să răspundă cu succes cerinţelor
corespunzătoare regimului dinamic.
150
Capitolul 6
Capitolul 6. CONCLUZII ŞI CONTRIBUŢII PERSONALE
6.1 Concluzii finale

Se trece în revistă situaţia şi problematica maşinilor sincrone folosite ca hidrogeneratoare,
cu particularizarea situaţiei industriei româneşti de profil. Evoluţia proiectării maşinilor sincrone
se bazează pe evoluţia nivelului tehnologic, fără însă a renunţa la realizările anterioare. S-a
considerat ca este necesar pentru asigurarea unei imagini de ansamblu a aspectelor cercetării
luarea în discuţie şi a sistemelor de excitaţie moderne cu convertoare statice.
S-a urmărit în principal realizarea unui fundament teoretic substanţial pentru definirea şi
analiza funcţionării maşinii sincrone. În al doilea rând s-a realizat proiectarea unui generator
sincron pentru o microhidrocentrală, insistându-se pe optimizarea construcţiei şi integrării
practice într-un gabarit necesar adaptat spaţiului disponibil existent.
Proiectarea optimală a generatorului sincron este o necesitate, fiind o problemă de interes
continuu, care trebuie să aibă în vedere îndeplinirea condiţiilor impuse, specifice fiecărei
amenajări hidroenergetice. Proiectarea generatoarelor sincrone constituie o temă de actualitate
care trebuie să conducă la obţinerea unui produs certificat conform cerinţelor UE. În consecinţă
obiectivul principal al tezei de doctorat a fost proiectarea unui generator sincron pentru o
microhidrocentrală care să aibă un cost total minim, cele mai bune performanţe în regim staţionar
şi să confere siguranţă în funcţionarea de regim staţionar şi dinamic.
Aceste obiectiv se poate realiza printr-o proiectare optimală care să aibă în vedere
următoarele:
- alegerea valorilor optime pentru solicitările electromagnetice;
- stabilirea unor dimensiuni de gabarit, în concordanţă cu locaţia concretă de montare;
- stabilirea unor dimensiuni interioare care să conducă la parametri optimi;
- reducerea consumului de materiale active şi auxiliare necesare;
- reducerea pierderilor totale în timpul exploatării.
În urma cercetărilor efectuate în perioada de pregătire şi elaborare a tezei, precum şi în
urma testelor efectuate pe generatorul sincron, se pot desprinde concluziile ce vor fi detaliate in
continuare.
 Pentru o proiectare corectă a generatorului sincron este imperios necesar să se
cunoască în detaliu locul unde se va amplasa generatorul, condiţiile de lucru, caracterul
consumatorului şi puterea instalată la funcţionarea în regim autonom. Totodată trebuie să se
151
cunoască modul de operare şi solicitările care pot să perturbe funcţionarea normală, pentru a
dimensiona corespunzător generatorul astfel încât acesta să suporte fără probleme solicitările şi
suprasolicitările de scurtă durată care intervin pe parcursul exploatării lui.
 Sistemul de excitaţie trebuie să asigure o viteză de răspuns mare, stabilitate,
fiabilitate, supraexcitarea şi subexcitarea în limitele cerute, motiv pentru care se optează pentru
sistemul de excitaţie cu convertoare statice. Acesta asigură redundanţă, eficienţă şi fiabilitate
mărită, posibilitatea de vizualizare, reglare şi înregistrare a parametrilor. Construcţia modulară a
sistemului de excitaţie asigură depanarea rapidă în caz de defect.
 Utilizarea sistemelor de excitaţie moderne cu convertoare statice asigură
posibilitatea conectării acestora la internet oferind avantajul monitorizării funcţionării şi
diagnosticării de la distanţă de către personalul care supraveghează centrala hidroelectrică.
 Se impune o proiectare corectă, care să conducă la obţinerea unui generator
capabil să corespunda atât cerinţelor tehnice cât şi cerinţelor de siguranţă impuse.
 Proiectarea optimală a avut ca scop obţinerea uni generator sincron mai bun decât
cel rezultat din proiectarea clasică, al cărui cost total să fie cât mai mic, dar care să respecte
condiţiile restrictive impuse De < 1450 mm, Le < 950 mm, Işoc < 16·In.
 Dacă se analizează efectul fiecărei variabile în parte respectând funcţia obiectiv
stabilită, din cercetarea efectuată se pot extrage următoarele concluzii:
- valoarea optimă a variabilei A – pătura de curent, trebuie să se situeze către limita
superioară a intervalului recomandat, conducând la reducerea dimensiunilor şi implicit a masei
totale, scăderea randamentului, a valorilor curenţilor de scurtcircuit, reducerea duratei procesului
dinamic în înfăşurarea de excitaţie. Dezavantajul acestei valori optime constă în creşterea duratei
procesului dinamic din înfăşurările de amortizare şi din înfăşurarea statorică;
- valoarea optimă a variabilei Bδ –inducţia magnetică din întrefier, trebuie să se situeze
către maximul intervalul de variaţie. Aceasta conduce la o uşoară creştere a randamentului, dar şi
la creşterea maselor, a curenţilor de scurtcircuit, a duratei procesului dinamic mai ales în
înfăşurarea de excitaţie. În consecinţă, în alegerea valorii acestei variabile trebuie să se aibă în
vedere toate cerinţele impuse proiectării optimale;
- variabila D –diametrul maşinii, trebuie să aibă valoarea optimă cât mai mare, aceasta
conducând la scăderea masei, creşterea randamentului, scăderea curenţilor de scurtcircuit.
Această alegere are ca dezavantaj un diametru maxim mai mare, creşterea duratei regimurilor
dinamice din înfăşurări;
152
Capitolul 6
- valoarea optimă a variabilei δ –întrefierul maşinii, trebuie să fie cât mai mică, spre
minimul intervalului investigat. O valoare mică a întrefierului conduce la reducerea masei totale,
creşterea randamentului, scăderea curenţilor de scurtcircuit şi a duratei proceselor dinamice în
înfăşurarea de amortizare după axa transversală şi în înfăşurarea de excitaţie. Dezavantajul este
materializat prin scăderea capacitaţii de supraîncărcare, creşterea duratei procesului dinamic în
înfăşurarea de amortizare după axa longitudinală şi în înfăşurarea statorică;
- valoarea optimă a variabilei J1 –densitatea de curent din înfăşurarea stator, trebuie să se
situeze către minimul intervalului de variaţie, aceasta conducând la creşterea randamentului şi
scăderea curenţilor de scurtcircuit. Dezavantajul constă în creşterea dimensiunilor exterioare, a
maselor şi a duratei procesului dinamic în înfăşurările generatorului sincron;
- variabila Ja, –densitatea de curent din înfăşurarea de amortizare, trebuie să aibă valoarea
optimă situată către maximul intervalului de variaţie. Aceasta conduce la o uşoară reducerea
masei, şi scăderea duratei procesului dinamic în înfăşurarea de amortizare. Ca inconvenient avem
creşterea valorilor curenţilor de scurtcircuit şi a duratei procesului dinamic în înfăşurarea de
excitaţie;
- valorile optime ale variabilelor Bj1 şi Bj2 –inducţiile magnetice din jugurile sator şi rotor,
trebuie să se situeze la limita inferioară din intervalul de variaţie, acestea conducând la uşoare
creşteri ale randamentului, a diametrului exterior şi scăderii duratelor proceselor dinamice.
Aspectul negativ constă în creşterea mica a valorilor curenţilor de scurtcircuit, deci aceste
variabile influenţează foarte puţin performanţele generatorului. Având în vedere că pierderile în
fier sunt proporţionale cu pătratul inducţiei magnetice, este recomandat a se ţine cont de valorile
optime rezultate din proiectare;
- valoarea optimă a coeficientului β –factorul de formă al crestăturii stator, trebuie să se
situeze către limita inferioară a intervalului de variaţie. Rezultă o creştere a randamentului,
scăderea curenţilor de scurtcircuit, iar ca efect negativ cresc duratele regimurilor dinamice şi
masa totală.
 Proiectarea optimală după toate variabilele şi criteriul cost total minim, a dus la
scaderea costului total cu 24,99%, la îndeplinirea criteriului de siguranţă (scăderea curentul de
şoc cu 19,64%). Valorile solicitărilor electromagnetice, a mărimilor şi parametrilor determinaţi
au fost prezentate în tabelul 5.1.
 Analizând performanţele tehnice şi economice ale generatorului sincron, în funcţie
de variabila după care s-a făcut optimizarea se pot elabora următoarele concluzii:
153
- cea mai puternică influenţă asupra funcţiei obiectiv (Ct) o au variabilele: J1, (12,1%),
δ, (8,04%) şi D, (7,95%);
- scăderea curenţilor de scurtcircuit este influenţată de variabilele A, (aproximativ 20%),
δ, (aproximativ 10%), β (aproximativ 5%);
- scăderea constantelor de timp ale înfăşurării de amortizare şi de excitaţie este
condiţionată de valorile variabilelor Ja, A si δ.
 Programul de proiectare optimală este foarte util deoarece permite realizarea unui
generator sincron în mai multe variante constructive, în concordanţă cu diverse funcţii obiectiv şi
diferite variabile. Rapiditatea de determinare a valorilor optime ale generatorului proiectat şi
vizualizarea influenţei diverselor variabile asupra funcţiei obiectiv, permite proiectantului
obţinerea unui generator sincron performant care să corespundă solicitărilor beneficiarului.
 Încercările efectuate pe generatorul sincron, reproiectat prin metoda clasică, a avut
ca scop determinarea parametrilor reali, în vederea comparării rezultatelor. S-au efectuat mai
multe încercări, şi anume; funcţionarea la gol, funcţionarea la scurtcircuit trifazat simetric,
funcţionarea la scurtcircuit monofazat, funcţionarea la scurtcircuit bifazat şi bifazat cu nul,
funcţionarea la scurtcircuit trifazat brusc, funcţionarea cu sarcină inductivă, încercarea de
atenuare a unui curent continuu în înfăşurarea statorică şi de excitaţie. Valorile solicitărilor
electromagnetice, a mărimilor şi parametrilor determinaţi au fost prezentate în tabelul 5.1.
 Rezultatele acestor încercări ne conduc la concluzia că generatorul nu are
înfăşurare de amortizare, ceea ce determină valori mai mare ale curenţilor de scurtcircuit şi ale
constantelor de timp.
 Concluziile elaborate în această lucrare deschid poarta unor alte cercetări pentru
generatoare cu alte date nominale (incluzând puteri şi turaţii diferite), şi alte tipuri constructive.
6.2 Contribuţii personale
În cadrul lucrării se evaluează stadiul actual al problemelor legate de tipurile de

generatoare sincrone utilizate în microhidrocentrale, punându-se accentul pe generatorul sincron
cu poli aparenţi, cu următoarele date nominale: SN=353 kVA, UN=400 V, n1=300 rot./min.
S-a avut în vedere în primul rând, identificarea principalilor parametri specifici utilizării
generatoarelor sincrone în microhidrocentrale.
Uzând de metoda de proiectare clasică s-a reproiectat generatorul sincron existent la
standul de probe de la UCM Reşiţa, pornind de la dimensiunile principale ale acestuia (diametrul
154
Capitolul 6
generatorului, lungimea geometrică, numărul de crestături, etc.). În urma acestui calcul s-au
obţinut valorile solicitărilor electromagnetice, parametri, constantele de timp, anumite categorii
de pierderi, consumurile specifice de fier, cupru, etc.
Cum funcţionarea generatorului este strâns legată de mărimea şi caracterul sarcinii,
proiectarea ei s-a făcut plecând de la condiţiile impuse de beneficiar.
Rezultatele proiectării au fost confirmate cu o bună precizie de încercările experimentale
laborioase care şi-au propus determinarea tuturor parametrilor şi performanţelor specifice în
regim staţionar şi dinamic.
Rezultatele experimentale şi cele de calcul sunt foarte apropiate, dacă se are în vedere
regimul cvasistaţionar. Pentru regimurile dinamice ele sunt depărtate, cum era de aşteptat,
deoarece generatorul existent pe stand nu are înfăşurare de amortizare.
In continuare, uzând de aceleaşi concepţii fundamentale existente în proiectarea
generatoarelor electrice sincrone, s-a trecut la o proiectare optimală a generatorului dat, unde
s-au modificat solicitările electromagnetice în anumite limite stabilite din considerente de
încălzire, respectiv de limitare a numărului de căutări. Criteriul care s-a avut în vedere a fost
Ct - cost total minim al generatorului. Acest obiectiv, de a face un generator cu un cost total
minim, s-a realizat cu ajutorul unui program finalizat de autoare.
Evident că a rezultat o maşină cu performanţe superioare, cum s-a subliniat deja şi aceasta
este meritul principal al cercetării întreprinse care pune la dispoziţia proiectanţilor un instrument
practic, eficient şi uşor de valorificat.
Principalele contribuţii aduse prin prezenta teză de doctorat sunt prezentate în cele ce
urmează.
 Documentare asupra problemelor actuale referitoare la optimizarea generatoarelor
sincrone încă din faza de proiectare, urmărindu-se reducerea poluării mediului prin utilizarea
materialelor reciclabile, reducerea consumului de materiale, reducerea consumului de energie pe
toată durata de viaţă, reducerea zgomotelor şi vibraţiilor.
 Realizarea unui studiu amplu, documentat, privind condiţiile tehnice pe care
trebuie să le îndeplinească generatoarele sincrone destinate microhidrocentralelor, locul unde se
va amplasa generatorul, condiţiile de lucru, tipul şi puterea instalată a receptorilor alimentaţi de
acesta când lucrează în regim autonom.
 Efectuarea unui studiu privind funcţionarea în condiţii anormale, situaţiile când
apar astfel de regimuri, solicitările electromagnetice şi mecanice în aceste cazuri.
155
 Dimensionarea corespunzătoare a generatorul astfel încât acesta să suporte fără
probleme solicitările şi suprasolicitările de scurtă durată care intervin pe parcursul exploatării lui.
 Realizarea unei analize teoretice a regimului dinamic, în concordanţă cu
cercetările actuale, renunţând la analiza bazată pe egalitatea ariilor a două triunghiuri.
 Realizarea unui studiu critic asupra sistemelor de excitaţie, având în vedere
evoluţia acestora în timp şi tendinţele actuale. Cu acest prilej s-a făcut o clasificare logică
incluzându-se multitudinea de sisteme de excitaţie analizate, în trei mari categorii: sisteme de
excitaţie cu maşini electrice, sisteme de excitaţie statică, sisteme de excitaţie mixte.
 S-a conceput un program specializat care urmăreşte metoda de proiectare clasică,
care rulează aproape automat şi limitează intervenţia proiectantului doar la stabilirea câtorva
mărimi şi coeficienţi. Dialogarea cu calculatorul este eficientă, utilă şi permite stabilirea unor
mărimi avându-se în vedere performanţele generatorului şi procesul tehnologic de fabricaţie.
 S-a stabilit o metodă originală, analitică, de determinare a solenaţiei de excitaţie şi
a căderii de tensiune la sarcină nominală. Astfel, metoda grafică cunoscută prezentată în literatura
de specialitate se înlocuieşte cu noua metodă analitică implementată pe calculator, care conferă
rezultate exacte şi reduce substanţial timpul de calcul.
 Definitivarea unui program specializat de proiectare optimală care, în urma
impunerii unei funcţii obiectiv, a stabilirii variabilelor şi restricţiilor, realizează optimizarea,
returnează valorile mărimilor, solicitările electromagnetice şi parametrii de regim staţionar şi
dinamic ce caracterizează generatorul optim. Programul de optimizare conferă şi posibilitatea
analizei influenţei fiecărei variabile, sau a combinaţiilor de variabile, asupra funcţiei obiectiv
precum şi asupra altor mărimi sau parametri.
 S-a făcut un studiu amplu pentru a stabili variabilele cu pondere asupra modelului
matematic corespunzator generatorului sincron şi asupra funcţiei obiectiv. În acest fel a crescut
eficienţa programului, erorile sunt păstrate sub control, şi s-a redus substanţial timpul de lucru.
Ca variabile principale avem solicitările electromagnetice A, Bδ, J1, JE, Ja, Bj1, Bj2, şi dimensiunile
constructive D, δ, β.
 S-a făcut un studiu privind optimizarea după o singura variabilă, combinaţii de
doua variabile şi după toate variabilele rezultând concluzii privind ponderea acestora asupra
criteriului analizat, şi asupra caracteristicilor de funcţionare.
 Programul de proiectare optimală este foarte util şi flexibil deoarece permite
schimbarea criteriului de optimizare şi a funcţiei obiectiv, a condiţiilor restrictive impuse de
beneficiar, a numărului de variabile, etc.
156
Capitolul 6
 Proiectarea generatorului sincron destinat microhidrocentralei s-a făcut cu
programul de optimizare prezentat, considerând cele 10 variabile. A rezultat un generator sincron
capabil să corespundă atât cerinţelor tehnice cât şi cerinţelor de siguranţă impuse:
- un randament bun (0,939);
- scăderea curenţilor de şoc la scurtcircuit la valoarea 11,05·In, în comparaţie cu valoarea
maximă indicată de STAS, adică 21·In;
- obţinerea unui cost de fabricaţie apropiat de cel al marilor firme producătoare;
- scăderea costului total cu 24,99% şi a curentul de şoc cu 19,64% faţă de generatoarele
similare existente în exploatare.
 Realizarea unor încercări experimentale cu scopul determinării parametrilor şi
performanţelor generatorului sincron existent la stand. Acesta are aceleaşi date nominale, aceleaşi
solicitări electromagnetice şi dimensiuni constructive ca şi cel proiectat.
 S-a realizat achiziţia de date, prelucrarea acestora conform relaţiilor de calcul
cunoscute în literatură, pentru a determina coeficienţii de dispersie σ dD, σqQ, σED, σdE, σdED,
folosind metoda atenuării unui curent continuu în înfăşurarea statorică şi de excitaţie. Rezultatele
experimentale vin să confirme odată în plus buna corespondenţă între predeterminările
regimurilor staţionare şi generatorul reproiectat, respectiv cel optimizat.
 Problemele prezentate în teză, rezultatele obţinute şi concluziile stabilite conferă tezei
originalitate, deschizând noi perspective de utilizare a mijloacelor moderne de calcul în proiectarea
generatoarelor sincrone şi realizarea documentaţiei necesare.
6.3 Diseminarea rezultatelor obţinute
Cercetările efectuate în perioada de pregătire au făcut obiectul următoarelor lucrări:

- elaborarea unui manual didactic pentru proiectarea generatorului sincron, tipărit la
Editura Eftimie Murgu din Reşiţa, ca prim autor, având ISBN 978-606-631-005-5;
- elaborarea a 20 de lucrări ştiinţifice, 16 ca prim autor, iar 4 ca şi co-autor. Lucrările au
fost expuse şi prezentate la conferinţe cotate ISI (WSEAS – 2 lucrări), la conferinţe internaţionale
(6 lucrări), la conferinţe naţionale (7 lucrări) şi publicate în Analele Universităţii „Eftimie
Murgu” Reşiţa (5 lucrări).
157
6.4 Direcţii viitoare de cercetare
Programele de proiectare create vor fi îmbunătăţite în concordanţă cu cerinţele de viitor şi

vor fi utilizate pentru:
 Proiectarea generatoarelor sincrone şi asincrone cu diferite mărimi nominale şi
diverse forme constructive;
 Stabilirea unor anumite legături între datele nominale şi diverşi coeficienţi optimi;
Metodele utilizate la determinarea din încercări a parametrilor generatoarelor sincrone
permite participarea cu uşurinţă la punerea în funcţiune a 2 MHC cu o putere instalată de 300
kVA, respectiv 110 kVA care sunt în atenţia colectivului de cercetare de la Universitatea
„Eftimie Murgu” Reşiţa.
 participarea împreună cu personalul Centrului de Cercetare CCHAPT Reşiţa la
determinarea parametrilor generatoarelor din centralele electrice existente pe râurile interioare ale
României.
158
Bibliografie
Bibliografie:
A) Manuale, Cărţi de specialitate, Tratate
1. Adkins, B. Obsciaia teoria electriceskih maşin, Gosenergoizdat, Moskva-Leningrad, 1960.
2. Alexeev, A. Construcţia maşinilor electrice, Editura tehnică, Bucureşti, 1951.
3. Ambros., T.S. Maşini electrice vol. 2 – Maşini sincrone şi de curent continuu. Procese
tranzitorii, Editura Universitas, Chişinău, 1994.
4. Ambros., T.S., Convertizoare electrice şi electromecanice speciale, Editura Tehnică - Info,
Chişinău, 2008.
5. Augustinov, L. Contribuţii la studiul funcţionării generatoarelor sincrone de mare putere
cu excitaţie statică în regim dinamic – Teză de doctorat, Facultatea de inginerie în
electromecanică, mediu şi informatică industrială, Craiova, 2010.
6. Babescu, M. Maşini Electrice, Analiza matematică a regimurilor tranzitorii, Editura
Politehnica, Timişoara, 2001.
7. Bălan, Şt. (coordonator) Dicţionar cronologic al ştiinţei şi tehnicii universale, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979.
8. Bălă, C. Maşini electrice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.
9. Bălănescu, T. Corectitudinea algoritmilor, Editura Tehnică, Bucureşti, 1995.
10. Bichir, N., ş.a. Maşini electrice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979.
11. Bichir, N. I. Maşini electrice, Bucureşti, ICPE, 1995.
12. Biriescu, M. Maşini electrice rotative, Editura de Vest, Timişoara, 1995.
13. Biriescu, M. Maşini electrice rotative – parametrii, caracteristici, încercări, Editura de
Vest, Timişoara, 1997.
14. Bodefeld, K., Sequenz, H. Elektrische Maschinen, Springer Verlag, Wien 6 Auflage,
1962.
15. Boldea, I., Atanasiu, G. Analiza unitară a maşinilor electrice, Editura Academiei
Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1983.
16. Boldea, I. Transformatoare şi maşini electrice, Editura Politehnica, Timişoara, 2002.
17. Boldea, I. Synchronous generators, Taylor & Francis Group, Boca Raton, London, New
York, 2005.
18. Boldea, I. Transformatoare şi maşini electrice, Editura Politehnica, Timişoara, 2002.
19. Bogoevici, N. Energia Electromagnetică, Editura Politehnica, Timişoara, 1999.
20. Bonfert, K. Betriebsverhalten der Synchronmaschine, Springer Verlag, Berlin, 1962.
21. Câmpeanu, A. Maşini electrice – Probleme fundamentale, speciale şi de funcţionare
optimală, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1988.
22. Câmpeanu, A. Introducere în dinamica maşinilor electrice de curent alternativ, Editura
Academiei Române, Bucureşti, 1998.
23. Câmpeanu, A., Vlad, I. Maşini electrice – Teorie, încercări şi simulări, Editura
Universitaria, Craiova, 2008.
159
24. Câmpeanu, A., ş.a. Modelarea şi simularea maşinilor electrice de curent alternativ,
Editura Academiei Române, Bucureşti, 2012.
25. Chatelain, I. Machines électriques, Dunod, 1983.
26. Ciobanu, L. Proiectarea sistemelor de acţionare electrice, Editura PIM, Iaşi, 2007.
27. Cioc, I., ş.a. Maşini electrice – Îndrumar de proiectare, vol. I, Editura Scrisul românesc,
Craiova, 1976.
28. Cioc, I., ş.a. Maşini electrice – Îndrumar de proiectare, vol. II, Editura Scrisul românesc,
Craiova, 1981.
29. Cioc, I., ş.a. Maşini electrice - Îndrumar de proiectare, vol. III, Editura Scrisul
Românesc, Craiova, 1985.
30. Cioc, I., Nică C. Proiectarea maşinilor electrice, , Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1994.
31. Cira, O., Lecţii de MathCad, Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2001.
32. Covrig, M. Maşini electrice – Probleme specifice, Bucureşti, ICPE, 1997.
33. Drăgănescu, N. Încercările maşinilor electrice rotative, Editura Tehnică, Bucureşti,
1987.
34. Dordea, T. Maşini electrice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970.
35. Dordea, T. Proiectarea şi construcţia maşinilor electrice, partea I, Institutul Politehnic
„Traian Vuia” , Facultatea de electrotehnică, Timişoara, 1979.
36. Dordea, T. Proiectarea şi construcţia maşinilor electrice, partea a II-a, Institutul
Politehnic „Traian Vuia” , Facultatea de electrotehnică, Timişoara, 1979.
37. Dordea, T. ş.a. Maşini electrice – Parte complementară, Editura Orizonturi Universitare,
Timişoara, 2002.
38. Dordea, T. ş.a. Maşini electrice-Programe de calcul, Editura Politehnica, Timişoara 2010.
39. Filote, C., Graur, A. Sisteme de comandă şi reglare ale maşinilor electrice – I Maşina
asincronă, Editura Universităţii, Suceava, 1998.
40. Fitzgerald, A. E., Kingsley, C. Electric Machinery, Mc Graw-Hill, New York, 1962.
41. Fransua, A., Măgureanu, R. Maşini şi acţionări electrice, Editura Tehnică, Bucureşti,
1986.
42. Galan, N., ş.a. Maşini electrice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.
43. Galan, N. Maşini electrice, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2011.
44. Gârlaşu, Şt. ş.a. Electronică şi automatizări industriale, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1982.
45. Gârlaşu, St., Ruja, I. Acţionări electrice avansate, Editura Eftimie Murgu, 2007.
46. Gheorghiu, I. S., Fransua, Al. Tratat de maşini electrice – vol. IV, Maşini sincrone,
Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1972.
47. Gillich, N., Piroi, I. Producerea, transportul şi distribuţia energiei electrice, Editura
Eftimie Murgu, Reşiţa, 2009.
48. Gillich, N. ş.a. Cercetări operaţionale, teorie şi aplicaţii, Editura Eftimie Murgu, Reşiţa,
2009.
49. Gupta, D. P., Lynn, I. W. Electrical Machine Dynamics, Basingstone, The Mac-millan
Press LTD, London, 1980.
160
Bibliografie
50. Ilioi, C. Probleme de optimizare şi algoritmi de aproximare a soluţiilor, Editura
Academiei RSR, Bucureşti, 1980.
51. Ionescu, I. Maşini electrice uzuale, Editura Matrix Rom., Bucureşti, 1998.
52. Ivanov-Smolenski, A. Machines électriques,vol I, II, Editions de Moscou, 1980.
53. Jerve, G. K. Încercările maşinilor electrice rotative, Editura Tehnică, Bucureşti, 1972.
54. Jones, C. V. The Unified Theory of Electrical Machines, Butterworths, London, 1967.
55. Kazovski, E. Ia. Perehodnîe proţesî v elektriskih maşinan peremennovo toka, Izd.
Akademii nauk SSSR, Leningrad, Moskva, 1962.
56. Kelemen, A. Acţionări electrice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978.
57. Kisch, D.,O. Sisteme de reglare automată a maşinilor de curent alternativ, Editura ICPE,
Bucureşti, 1998.
58. Kopîlov, I. P. Mathematical Models of Electric Machines, Mir Publisher Moscow, 1984.
59. Kosow, I. Electric machinery and transformers, Prentice – Hall Inc., Engelwood Cliffs,
New Jersey, USA, 1972.
60. Kostenco, P. Electriceskie maşini. Speţialnaia ciast, Gosenergoizdat, Moskva-
Leningrad, 1949.
61. Kostenco, M. P., Piotrovski, L. M., Machines électriques, II Machines à courant
alternatif, Editions de Moscou, 1977.
62. Kovács, K.P. Analiza regimurilor tranzitorii ale maşinilor electrice, Editura tehnică,
Bucureşti, 1980.
63. Lascu, M. Metode analogice şi numerice de măsurare a mărimilor electrice, Editura
Politehnică, Timişoara, 2000.
64. Laible, Th. Teoria sinhronnoi maşinî pri perehodnîh proţesah, Gosenergoizdat, Moskva-
Leningrad, 1949.
65. Lazu, C. Maşini electrice, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1966.
66. Leonhard, W. Regelung in der elektrishen Antriebstechink, B. C. Teubner, Stuttgart, 1974.
67. Liuba, G. Regimul asincron al maşinii sincrone, Editura InterGRAF, Reşiţa, 1998.
68. Liuba, G. Introducere în teoria maşinilor şi acţionărilor electrice, Editura Politehnică,
Timişoara, 2006.
69. Liuter, R. A. Rascet sinhronnîh maşin, Energhia, Leningrad, 1979.
70. Liwschitz, M. Die Elektrischen Maschinen, Verlag Teubner, Leipzig und Berlin,
I. Allgemeine Graudlagen, 1931, II. Konstruktion und Isolierung, 1931, III. Berechnung
und Bemessung, 1934.
71. Matlac, I., ş.a. Convertoare electroenergetice, Editura Facla, Timişoara, 1987.
72. Moţ, M. Determinarea parametrilor şi caracteristicilor maşinilor electrice de inducţie
prin măsurarea valorilor momentane – Teză de doctorat, Editura Politehnică, Timişoara,
2008.
73. Muntean, N. Convertoare statice, Editura Politehnică, Timişoara, 1998.
74. Müller, G. Elektrische Maschinen, VEB Verlag Technik, 1967.
75. Müller, V. Maşini electrice – Teme experimentale, Editura Politehnică, Timişoara, 2005.
76. Nicolaide, A. Maşini electrice - Teorie şi proiectare, Editura Scrisul Românesc, Craiova,
1975.
161
77. Odăgescu, I. Optimizarea algoritmilor, Editura Militară, Bucureşti, 1991.
78. Penescu, C., ş.a. Procese optimale, Editura Academiei, Bucureşti, 1970.
79. Piotrovski, L.M. Maşini electrice - traducere din limba rusă, Editura energetică de stat,
Moscova, 1950.
80. Piroi, I. Optimizarea funcţionării generatoarelor de mică şi medie putere utilizate în
echiparea microhidrocentralelor – Teză de doctorat, Universitatea Tehnică Timişoara,
Facultatea de Electrotehnică, Timişoara, 1996.
81. Piroi, I. Maşini Electrice, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti 2004.
82. Piroi, I. Maşini electrice, Editura Eftimie Murgu, Reşiţa, 2009.
83. Piroi, I., ş.a. Conversia energiei regenerabile a apei, pământului şi a deşeurilor
organice, Editura Eftimie Murgu, Reşiţa, 2010.
84. Ponner, I. Electronică Industrială, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972.
85. Popescu, V., Lascău, D., Negoiţescu, D., Convertoare de putere în comutaţie - Aplicaţii,
Editura de Vest, Timişoara, 1999.
86. Popescu, V., Electronică de putere, Editura de Vest, Timişoara, 1998.
87. Postnikov, I.M., Proiectarea maşinilor electrice, Traducere din limba rusă, Editura
Energetică de stat, Bucureşti, 1954.
88. Purcell, M.E., Electricitate şi magnetism, Berkeley Physics Course – volume II, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.
89. Răduleţ, R., Opaschi, M., Proiectarea hidrogeneratoarelor şi a motoarelor sincrone,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1980.
90. Răduţi, C. Maşini electrice rotative fabricat în România, Îndreptar, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1981.
91. Richter, R. Înfăşurările maşinilor electrice, Editura Tehnică, Bucureşti, 1958.
92. Richter, R. Maşini electrice. vol. I – Elemente generale de calcul. Maşina de curent
continuu, Editura Tehnică, Bucureşti, 1958.
93. Richter, R. Maşini electrice. vol. II –Maşina sincronă şi maşina comutatoare, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1959.
94. Richter, R. Maşini electrice. vol. III –Transformatorul, Editura Tehnică, Bucureşti, 1960.
95. Richter, R. Maşini electrice. vol. IV –Maşini asincrone, Editura Tehnică, Bucureşti,
1960.
96. Rudenberg, R. Fenomene tranzitorii în sistemele electroenergetice, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1959.
97. Ruja, I., Tehnica reglării automate, Editura Eftimie Murgu, Reşiţa, 1998.
98. Ruja, I., ş.a. Controlul mişcării, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara, 2005.
99. Semenescu, A., ş.a. Utilizarea MATHCAD în tehnică, matematică, economie, Editura
Matrix Rom, Bucureşti, 2010.
100. Simion, A. Maşini electrice, volumul al III-lea – Maşina asincronă, Editura PIM, Iaşi,
2012.
101. Simony, K. Electrotehnică teoretică, Editura Tehnică, Bucureşti, 1974.
102. Soran, I.F., Kisch, D.O., Sîrbu, G.M., Modelarea sistemelor de conversie a energiei,
Editura ICPE, Bucureşti 1998.
162
Bibliografie
103. Şorândaru, C. Instrumentaţie virtuală în ingineria electrică, Editura Orizonturi
Universitare, Timişoara, 2003.
104. Spunei, E., Piroi, I. Maşini Electrice - Proiectarea generatorului sincron, Editura
Eftimie Murgu, Reşiţa, 2011.
105. Teodoru, E.C., Gogu, M. Maşini electrice, Editura Rotaprint Universitatea Tehnică
„Gh. Asachi”, Iaşi, 2000.
106. Viorel, I. A., Iancu, V. Maşini şi acţionări electrice, Litografia Universităţii Tehnice,
Cluj Napoca, 1990.
107. Vlad, I., ş.a. Utilizarea metodelor numerice în proiectarea maşinilor electrice de
tracţiune, Editura SITECH, Craiova 2000.
108. Vlad, I., ş.a. Proiectarea asistată a maşinilor asincrone – Probleme de optimizare,
Editura Universitaria, Craiova 2011.
109. Vogt, K, u.a. Elektrische Maschinen, VEB Verlag Technik, Berlin.
110. White, D. C., Woodson, H. H. Electromechanical Energy Conversion, J. Willey, New
York, 1958.
111. Yamamura, S. AC Morots High-Performance Applications, Marcel Dekker INC, New
York, 1986.
112. *** Siemens. Memoratorul inginerului electrician, Editura tehnică, Bucureşti, 1971.
113. *** Dicţionar cronologic al ştiinţei şi tehnicii universale, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1979.
114. *** Hütte, Manualul inginerului – Fundamente, Traducere din limba germană după
ediţia a 29-a, Editura Tehnică, Bucureşti, 1995.
B) Articole
115. Andersen, O. W. Optimiyed design of salient pole synchronous generators,
International Conference on electrical machines, vol. II, ICEM, 2000.
116. Appelbaum,J., ş.a. Optimization of Three-phase Induction Motor Design. Part I;
Formulation of the Optimization Technique, IEEE Transactions on Energy Conversion,
Vol. EC-2, No. 3, 1987.
117. Apetrei, C. Consideraţii asupra sistemelor de excitaţie ale maşinilor sincrone de mare
putere, Şt. şi Cerc. de Energ. şi Electrot., 17.3.
118. Babescu, M., ş.a. Considerations above synchronous machine stability analysis by
using phase portraits, Proceedings of the 6th International Conference on
Electromechanical and Power Systems SIELMEN 2007, Analele Universităţii din
Craiova, Seria Inginerie Electrică, anul 31, nr. 31, Craiova, 2007.
119. Biriescu, M., ş.a. Identification of synchronous machine reactances from direct current
decay at standstill test, International Conference on electrical machines, vol IV, ICEM, 2000.
120. Bright, A. Teoretical derivation of the unsaturated d-axis reactances of synchronous
machines from first principles, 2005.
121. Brunner, C.U. International Standards for Electric Motors, Standards for Energy
Efficiency of Electric Motor Systems (SEEEM), 2007.
122. Canay, M. Bloc Diagrams and transfer Functions of the Synchronous Machine, IEEE
Transaction on PAS, 85, 9. 1996.
163
123. Cannistrà, G., Sylos-Labini, M. Design optimization and thermal analysis by thermal
network of a three-phase synchronous generator, International Conference on electrical
machines, vol IV, ICEM, 2000.
124. Câmpeanu, A., ş.a. Numerical Analysis of the Dynamic Behavior of a High Power
Salient Pole Synchronous Machine by using a Corrected Model, AECE Journal, Vol.12,
Issue 1, Year 2012, ISSN: 1582-7445, e-ISSN: 1844-7600.
125. Câmpeanu, A., ş.a. Prediction through simulation of the optimal behavior of the
induction machine in complex process, SPEEDAM 2008, Ischia, ISBN: 978-1-4244-
1664-6.
126. Câmpeanu, A., ş.a. Optimization of startup characteristics of medium power
asynchronous motors with short circuit rotor, ICEM’2012, Marseille, France.
127. Câmpeanu, A., ş.a. Non transient process at the oscilations with large amplitudes,
Proceedings of the 6th International Conference on Electromechanical and Power
Systems SIELMEN 2006, Analele Universităţii din Craiova, Seria Inginerie Electrică,
anul 31, nr. 31, 04-06 Oct. 2007, Craiova.
128. Câmpeanu, A., ş.a. The effect of magnetic asymmetry on the behavior of the
synchronous machine in dynamic regime, Proceedings of the International Conference on
Electrical Machines, ICEM, 2008.
129. Câmpeanu, A., Cauţil, I. On the transient bahavoir of saturated synchronous machines,
In Revue Roumain des Sciences Techniques, Serie Electrotechique et Energetique, nr. 4,
Bucureşti, 2008.
130. Câmpeanu, A., Cauţil, I. Dynamical processes in synchronous machines, In Revue
Roumain des Sciences Techniques, Serie Electrotechique et Energetique, 2009.
131. Câmpeanu, A., ş.a. Dynamic performance of reluctance synchronous machines,
SIELMEN – Iaşi 2009 – Of the 7TH International Conference of Electromechanical and
power system.
132. Câmpeanu, A., Stiebler, M. Modeling of saturation in salient pole synchronous
machines, OPTIM 2010.
133. Centner, M., Schäfer,U. Machine design software for induction machines in Proc.
ICEM, Vilamoura, Portugal, 2008.
134. Ciampolini, F. Contributo allo Studio dell avviamento dell macchine sincrone,
L'Elettrotecnica, XLVIII, 11, 1961.
135. Condruc, M. Identificarea parametrilor unui motor sincron cu excitaţie prin inducţie şi
redresor, E.E.A., E., nr. 1, 1983.
136. Djukic, G., ş.a. Static estimation of synchronous generator parameters, International
Conference on electrical machines, vol IV, ICEM, 2000.
137. Dordea, T. Asupra ecuaţiilor maşinilor electrice de curent alternativ, Studii de
Energetică şi electrotehnică, tom. 16, nr. 1, Editura Academiei RSR, 1966.
138. Dordea, T. Beitrag zur Zweiachsentheorie der elektrischen Maschinen, A.f.E., 50, 1966.
139. Dordea, T. Orientări în domeniul maşinilor electrice, Prima Conferinţă Internaţională
de sisteme electromecanice, Chişinău, 16-18 oct., 1997.
164
Bibliografie
140. Enache, M.A., Cauţil, I. Possibility for stady of the reluctance synchronous motors
dinamic regimes, Proceedings of the 8th International Conference on Electromechanical
and Power Systems SIELMEN 2011, 11-13 Oct. 2011, Chişinău.
141. Enache, S., ş.a. Consideration regarding influences of reluctance synchronous mators
parameters on the asynchronous starting, SIELMEN – Iaşi 2009 – Of the 7TH
International Conference of Electromechanical and power system.
142. Enache, S., Vlad, I. Contribution regarding the experimental determination of the
reluctance synchronous motors inductivities, CNAE - Craiova 2010 - 15TH National
Conference on Electrical Drives, Analele Universităţii din Craiova, Seria Inginerie
Electrică, anul 34, No: 34, Editura Universitaria, 2010.
143. Faiz, J., Sharifian,M.B.B. Optimal design of three-phase Induction Motors and their
comparison with a typical industrial motor, Computers and Electrical Engineering, vol.
27, 2001.
144. Fireţeanu,V. , ş.a. Numerical Analysis of Induction through Heating Processes and
Optimal Parameters Evaluation, Proceedings of the sixth International Symposium on
Electric and Magnetic Fields EMF 2003, Aachen, 2003.
145. Hoy, Ch., ş.a. Das Glechungssystem der Synchronmaschine in d, q, o-Koordinaten als
Ergebnis einerModaltransformation, Electrie, 35, 11, 1981.
146. Hiroshi, K, ş.a. New Measurement of Synchronous machine Quantities, IEEE Trans. On
PAS, 87, 11, 1968.
147. Hu, H., Hwang. Transient Analysis of Unbalanced Short Circuit of Synchronous
Machines, IEEE Trans. On PAS, 88, 1, 1969.
148. Lipo, Th., ş.a. Stability Analysis for Variabile Frequencey Operation of Synchronous
Machines, IEEE Trans. On PAS, 87, 1, 1968.
149. Liuba, G., ş.a. Asynchronous performances of large synchronous motors from direct
current decay at stanstill tests, Proceedings of the 7th International Conference on
optimization of electrical and electronic equipment, OPTIM, Braşov, 2000.
150. Liuzzi,G. , ş.a. Multiobjective optimization techniques for the design of induction
motors IEEE Trans. on Magnetics, vol. 39, no. 3, May 2003.
151. Mihalache, M. Identificarea dinamică a parametrilor tranzitorii din axa longitudinală a
maşinii sincrone, E.E.A., E., nr. 7, 1979.
152. Mihalache, M. Metode experimentale privind exprimarea adimensională a parametrilor
înfăşurării de excitaţie a maşinii sincrone, , E.E.A., E. 29, nr. 2, 1981.
153. Mihalache, M. Asupra predeterminării caracteristicilor de funcţionare în sarcină ale
generatoarelor sincrone anizotrope, E.E.A., E. 31, nr. 8, 1983.
154. Mihai,S., ş.a. Induction Motor with Switchable Number of Poles and Toroidal Winding,
AECE Journal, Vol.11, Issue 2, Year 2011, ISSN: 1582-7445, e-ISSN: 1844-7600.
155. Nicolaide, A. Undersuchung der Charakteristiken der Synchronmachinen mit Massiven
Schenkelpolen bei asynchronen Anlauf, A.f.E. 54,1971.
156. Rogozin, G. G. Identification of electromagnetic parameters of the synchronous
machine by using decomposition of magnetically linked stator and rotor circuits,
International Conference on electrical machines, vol II, ICEM, 2000.
165
157. Piroi, I., Spunei, E., ş.a. Using virtual tools to calculate and record the hysteresis
characteristic for a transformer, in order to know the magnetisation remanence, CNAE -
Craiova 2010 - 15TH National Conference on Electrical Drives, Analele Universităţii din
Craiova, Seria Inginerie Electrică, anul 34, No: 34, Editura Universitaria, 2010.
158. Piroi, I., Spunei, E., ş.a. Consideration of the degree of magnetic solicitation for an
electrical transformer core using virtual tools CNAE - Craiova 2010 - 15TH National
159. Piroi, I., Spunei, E. Voltage fluctuation sinchronous hydro autunomous in concrete
building, Analele Universităţii Eftimie Murgu, Fascicula de Inginerie, Anul XVIII, nr. 3,
Reşiţa, 2011.
160. Piroi. I., Spunei, E. Determination of the solenation of excitation of a synchronous
generator, by the mathematics method, Conferinţa Naţională de Acţionări electrice, ediţia
XVI, Suceava 2012,Buletinul AGIR, anul XVII, nr. 4, octombrie – decembrie, Editura
AGIR, 2012.
161. Schlemmer, E., ş.a. Optimisation of large salient pole generators using evolution
strategies abd genetic algorithms, International Conference on electrical machines, vol II,
ICEM, 2000.
162. Simion, A., ş.a. Self-excited hybrid synchronous generator as electric energy source on
automotives, Proceedings of the 5th International Conference on Electromechanical and
Power Systems SIELMEN 2005, 06-08 Oct. 2005, Chişinău.
163. Simion, A., ş.a. Induction Machine with Improved Operating Performances for Electric
Trucks. A FEM-Based Analysis, AECE Journal, Vol.10, Issue 2, Year 2010, ISSN: 1582-
7445, e-ISSN: 1844-7600.
164. Stanciu,V.M., ş.a. Politics for the use of electric machines with high electric efficiency,
Electrical Engineering, Electronics and Automation Journal, vol. 53, no. 3, 2005,
Bucharest, Romania.
165. Spunei, E., Piroi, I. Static characteristics predetermined 300 kVA synchronous
generator generator operating in autonomus regime, Proceedings of the 8th International
Conference on Electromechanical and Power Systems, 11-13 Oct. 2011, Chişinău.
166. Spunei, E., Piroi, I. Predetermined dynamic characteristics of the 300 kVA synchronous
generator Operating in autonomous regime, Proceedings of the 8th International
Conference on Electromechanical and Power Systems 11-13 Oct. 2011, Chişinău.
167. Spunei, E., Piroi, I. Rapid calculation program of certain sizes used in design of
sinchronous generators, Analele Universităţii Eftimie Murgu, Fascicula de Inginerie,
Anul XVIII, nr. 3, Reşiţa, 2011.
168. Spunei, E., ş.a. Influenţa mărimii întrefierului unui generator sincron trifazat, asupra
costului total al acestuia, A XII- a Conferinţă Naţională Multidisciplinară – Cu
participare Internaţională „Profesorul Dorin Pavel – fondatorul hidroenergeticii
româneşti” – Sebeş, 2012, Editura AGIR, Bucureşti, 2012.
169. Spunei, E., ş.a. Influenţa păturii de curent din înfăşurarea trifazată a unui generator
sincron, asupra reactanţelor acestuia, A XII- a Conferinţă Naţională Multidisciplinară –
166
Bibliografie
Cu participare Internaţională „Profesorul Dorin Pavel – fondatorul hidroenergeticii
170. Spunei, E., ş.a. Influenţa păturii de curent din înfăşurarea trifazată a unui generator
sincron, asupra costului total al acestuia, A XII- a Conferinţă Naţională Multidisciplinară
– Cu participare Internaţională „Profesorul Dorin Pavel – fondatorul hidroenergeticii
171. Spunei, E., Piroi. I. Influence of air gap magnetic induction variation, Bδ, un the
internal parameters, costs and efficiency, synchronous generator Proceedings of the 1st
International Conference on Circuits, Systems, Communications, Computers and
Applications (CSCCA ′12), Iaşi, 2012.
172. Spunei, E., Piroi. I. The influence of variation the inner diameter of the stator, D, upon
the internal parameters the costs, and the efficiency synchronous generator Proceedings
of the 1st International Conference on Circuits, Systems, Communications, Computers
and Applications (CSCCA ′12), Iaşi, 2012.
173. Spunei, E., Piroi. I. The notch with effect upon the performance of the synchronous
generator, Conferinţa Naţională de Acţionări electrice, ediţia XVI, Suceava
2012,Buletinul AGIR, anul XVII, nr. 4, octombrie – decembrie, Editura AGIR, 2012.
174. Spunei, E., ş.a. Optimizing Structural Dimensions and Costs of a Synchronous
Generator Depending on the Current Blanket, Analele Universităţii Eftimie Murgu,
Fascicula de Inginerie, Anul XIX, nr. 1, Reşiţa, 2012.
175. Spunei, E., ş.a. On the Electromagnetic Stresses Impact on the Synchronous Generator
Costs, Analele Universităţii Eftimie Murgu, Fascicula de Inginerie, Anul XIX, nr. 1,
Reşiţa, 2012.
176. Spunei, E., ş.a. On the Electromagnetic Stress Impact on the Synchronous Generator
Structural Dimensions and Efficiency, Analele Universităţii Eftimie Murgu, Fascicula de
Inginerie, Anul XIX, nr. 1, Reşiţa, 2012.
177. Spunei, E., Piroi. I. The comparative analysis of the performances of the synchronous
generator air gap magnetic induction as main variable, 11th International Conference on
Applied and Theoretical Electricity, ,Analele Universităţii din Craiova, Seria Inginerie
Electrică, anul 36, no. 36, 2012, Editura Universitaria, 2012.
178. Spunei, E., Piroi. I. Comparative analzsis between stationary and dinamic parameters
of a synchronous generator, with the main variable of the air gap magnetic induction, 11th
International Conference on Applied and Theoretical Electricity, Analele Universităţii din
Craiova, Seria Inginerie Electrică, anul 36, no. 36, 2012, Editura Universitaria, 2012.
179. Spunei, E., ş.a. The influence of the stator yoke magnetic induction variation, Bj1,upon
the geometric dimensions, costs an efficiency of the synchronous generator , 7th Edition -
International Conference and Exposition on Electrical and Power Engineering, EPE 2012,
IEEE Catalog number CFP1247S-DVD, ISBN 978-1-4673-1171-7.
180. Spunei, E., Piroi. I. The importance of choosing the value of current density in the
stator windings on the cost, and efficiency of the synchronous generator , 7th Edition -
International Conference and Exposition on Electrical and Power Engineering, EPE 2012,
IEEE Catalog number CFP1247S-DVD, ISBN 978-1-4673-1171-7.
167
181. Taheri,A. , ş.a. Energy Optimization of Field Oriented Six-Phase Induction Motor
Drive, AECE Journal, Vol.11, Issue 2, Year 2011, ISSN: 1582-7445, e-ISSN: 1844-7600.
182. Tescu, G. The constructive evolution of the electric machines, SIELMEN – Iaşi 2009 –
Of the 7TH International Conference of Electromechanical and power system.
183. Tudorache, T., Popescu,M. Optimal Design Solutions for Permanent Magnet
Synchronous Machines, AECE Journal, Vol.11, Issue 4, Year 2011, ISSN: 1582-7445, e-
ISSN: 1844-7600.
184. Tudorache, T., . Melcescu, L FEM Optimal Design of Energy Efficient Induction
Machines, AECE Journal, Vol.9, Issue 2, Year 2009, ISSN: 1582-7445, e-ISSN: 1844-
7600.
185. Vicol, L., ş.a. Indentification of synchronous generator parameters by standstill tests,
Proceedings of the 6th International Conference on Electromechanical and Power
Systems SIELMEN 2006, Analele Universităţii din Craiova, Seria Inginerie Electrică,
anul 31, nr. 31, 04-06 Oct. 2007, Craiova.
186. Viorel, I. A., ş.a. Construction and Design of a Modular Permanent Magnet Transverse
Flux Generator, AECE Journal, Vol. 10, No. 1, 2010.
187. Vlad, I., ş.a. Constructive dimensions optimization in asynchronous machines
considering their starting-up characteristics, CNAE - Craiova 2010 - 15TH National
188. Vlad, I., ş.a. Establishment of the optimal constructive dimensions for the synchronous
motors with rotor in cage, Proceedings of the 8th International Conference on
Electromechanical and Power Systems SIELMEN 2011, 11-13 Oct. 2011, Chişinău.
189. Vlad, I. ş.a. Optimisation of losses in asynchronous motors for general use, Conferinţa
Naţională de Acţionări electrice, ediţia XVI, Suceava 2012,Buletinul AGIR, anul XVII,
nr. 4, octombrie – decembrie, Editura AGIR, 2012.
190. Vlad, I. ş.a. Improvement of pre-determination precision of operation characteristics
for asynchronous motor by considering magnetic saturation, SPEEDAM 2008, Ischia,
ISBN: 978-1-4244-1664-6.
191. Vlad, I. ş.a. Aspects regarding optimal design of high power squirrel cage
asynchronous motors, OPTIM 2012.
192. Vlad, I. ş.a. Aspects regarding design of squirrel cage asynchronous motors for mining
excavators, Anals of the University of Craiova, Series Electrical Engineering, Year 36,
No. 36, 2012, ISSN 1842-4805.
193. Vogt, K., ş.a. Das Görgessche Phänomen, Electrie, 38, 5, 1984.
C) Legi şi normative
194. Directiva 2001/77/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 septembrie
2001privind promovarea electricităţii produse din surse de energie regenerabile pe piaţa
internă a electricităţii.
195. Directiva 2005/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, din 06 iulie 2005 de
instituire a unui cadru pentru stabilirea cerinţelor în materie de proiectare ecologică
aplicabile produselor consumatoare de energie electrică.
168
Bibliografie
196. Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din
surse regenerabile de energie.
197. SR EN 60034-1:2005 Maşini electrice rotative – valori nominale şi caracteristici de
funcţionare
198. PE 116-94 Normativ de încercări şi măsurători la echipamente şi instalaţii electrice.
199. STAS 8211-84 Maşini sincrone trifazate – metode de încercare.
200. SR CEI 34-16-1 Maşini electrice rotative – Sisteme de excitaţii pentru maşini sincrone.
201. SR EN 13601-2003 Cupru şi aliaje din cupru. Bare şi sârme din cupru pentru aplicaţii
electrice generale.
202. CEI 60034-2-1 Standard: "Rotating electrical machines-Part 2-1. Standard methods for
determining losses and efficiency from tests", Edition 1.0, 2007.
D) Alte surse de informare
203. www.asecib.ase.ro/Nica/CO/doc/Capitol4.doc
204. http://www.ac.tuiasi.ro/~fostafi/wp-content/uploads/2010/02/to_curs_21.pdf
205. http://www.electroexim.ro/generatoare-de-curent/
206. www.naturenergy.ro
207. www.energ-expo.com
208. www.ucmr.ro
209. http://www.ge-mcs.com/en/generator-control-and-protection/ex-excitation-
systems/ex2100.html
210. http://www.abb.com.ro/cawp/roabb301/70caa78cf7a79fdac1257799003189a7.aspx
211. http://www.basler.com/
212. http://www.energy.siemens.com/br/en/automation/power-generation/sppa-
e3000/excitation-systems.htm
213. http://www.sculesiechipamente.ro/Materiale-neferoase/Bara-cupru-rotund-845.html
214. http://www.bizoo.ro/produse/tabla-laminata/p/start-0/10/
215. Metode de optimizare - http://www.utgjiu.ro/math/mbuneci/book/mo2007_ro.html
216. Optimizarea proceselor chimice, http://www.scribd.com/doc/51153668/Slides-
Optimizare-2009-vE
217. Ostafi, F. Tehnici de optimizare - note de curs, http://www.ac.tuiasi.ro/~fostafi/wp-
content/uploads/2010/02/to_curs_6.pdf
218. Dolan, A.I. Algoritmi de optimizare în ingineria electrică,
http://aparate.elth.ucv.ro/DOLAN/
219. http://www.automation.ucv.ro/Romana/cursuri/optimizari42/Capitolul%203.pdf
220. http://iota.ee.tuiasi.ro/~mgavril/Metode/Luc10/MetLuc10.html
221. http://en.wikipedia.org/wiki/Cost_of_electricity_by_source#Analysis_from_different_so
urces
169

Optimizarea Proiectarii Unui Generator S PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Optimizarea Proiectarii Unui Generator S PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TEZA DE DOCTORAT

OPTIMIZAREA PROIECTĂRII UNUI GENERATOR

Reşiţa, la 07 noiembrie 2012

Capitolul 1. OPORTUNITATEA CERCETĂRII

Ideea cercetării privind proiectarea optimală a generatoarelor sincrone a pornit de la

1.1 Stadiul actual şi necesitatea proiectării optimale

Fig. 1.1 Costul minim în Euro al unui MWh de energie electrică

1.2 Probleme de interes în proiectarea optimală

Proiectarea clasică a generatoarelor sincrone are la bază literatura de specialitate şi

La proiectarea optimală a generatorului sincron trebuie să se aibă în vedere condiţiile

Capitolul 2. GENERATOARE SINCRONE PENTRU

2.1 Condiţii specifice de funcţionare. Cerinţe

La proiectarea generatorului sincron trebuie să se aibă în vedere condiţiile impuse pentru

2.2 Stabilitatea statică şi dinamică

Un generator conectat în paralel cu reţeaua poate fi considerat un sistem. Un sistem este

Fig. 2.1. Caracteristica unghiulară

Componenta P are câteva particularităţi:

unde Xd şi Xq sunt reactanţa sincronă longitudinală, respectiv transversală a generatorului.

După viteza de variaţie a perturbaţiei, se distinge:

Pentru urmărirea stabilităţi dinamice se porneşte de la matricea ecuaţiilor de tensiuni din

Se fac următoarele ipoteze simplificatoare:

- se neglijează componentele supratranzitorii ai curenţilor statorici, considerând absentă

Pornind de la ecuaţia de tensiuni în regim staţionar, pentru ipotezele enunţate, se poate

unde U eE este o tensiune electromotoare de calcul, proporţională cu fluxul înfăşurării de

excitaţie şi sinfazică cu tensiunea electromotoare U eE .

tensiunea electromotoare de calcul U eE , pentru

U eE = ct., rezultă din ecuaţia dinamică de tensiunii,

I  A  B (0 )e j0  C e j0 (2.17)

Considerând fluxul de excitaţie constant, locul curentului I în planul complex, la variaţia

Fig. 2.3 Diagrama curentului maşinii sincrone cu poli X'd

Cuplul electromagnetic dinamic la U'eE = ct. este definit de relaţia:

opoziţie de fază în comparaţie cu aceeaşi

M Figura 2.6 arată faptul că la determinarea stabilităţii

2.3 Supraexcitarea generatorului şi viteza de răspuns

Există multe situaţii în timpul exploatării când se necesită supraexcitarea generatorului

2.4 Sisteme de excitaţie

Fig. 2.7 Generator sincron şi elementele de reglaj

NR S T într-un brevet japonez [80] şi are în componenţă

9 generatorul sincron principal cu înfăşurarea statorică 1

10 şi înfăşurarea de excitaţie 2, un traductor de câmp

Fig. 2.16 Schema excitaţiei hidrogeneratorului Porţile de Fier I

Fig. 2.17. Schema de excitaţie fără contacte alunecătoare şi cu transformator de compundare

2.5 Tendinţe de optimizare a surselor de excitaţie

Utilizarea elementelor semiconductoare în sistemele de excitaţie ale generatoarelor

Fig. 2.18. Schema bloc a unui sistem de excitaţie modern

Fig. 2.19. Sistem de excitaţie UNITROL 5000

Pentru o proiectare corectă a generatorului sincron este imperios necesar să se cunoască în

Capitolul 3. PROIECTAREA GENERATORULUI SINCRON

3. A. PROIECTAREA CLASICĂ A GENERATORULUI SINCRON

În această lucrare prezentarea metodei clasice de proiectare a generatorului sincron are ca

3.1 Date nominale ale generatorului sincron

3.2 Stabilirea solicitărilor electromagnetice şi determinarea dimensiunilor

- lăţimea şi înălţimea crestăturii statorice, bc = 15,2 mm, respectiv hc = 22,15 mm,

3.3 Determinarea parametrilor de regim staţionar şi a solenaţiei de

După stabilirea dimensiunilor de gabarit şi a dimensiunilor părţilor componente ale

şi se încadrează în intervalul (0,5÷0,9) u.r. [42], [74], [186].

- fluxul de dispersie al rotorului, Φσ, se calculează în funcţie de permeanţa de scăpări în

- tensiunea magnetică, UH, pentru tensiunea electromotoare nominală, se calculează cu

Ψ UeEq0 θidq Φσ=f(UHδdj1)

Fig. 3.2 Caracteristicile necesare determinării solenaţiei de excitaţie nominală

3.4 Determinarea parametrilor de regim dinamic ai generatorului sincron

Pentru a anticipa comportarea generatorului sincron în regimuri dinamice şi de avarie este

3.5 Determinarea randamentului şi a costului generatorului sincron