MENTENANŢA ŞI

MANAGEMENTUL RISCURILOR
PENTRU SISTEMUL DE
ALIMENTARE CU COMBUSTIBIL A
MOTOARELOR NAVALE

TOADER PETRUS SORIN

TAIE 61

2020
Cuprins
 Capitolul I. Noţiuni introductive
 Capitolul II.Prezentarea instalaţiei de alimentare cu combustibil a
motoarelor navale.
 Capitolul III.Mentenanţa instalatiei de alimentare cu combustibil a
motoarelor navale
 Capitolul IV. Concluzii
Capitolul I. Noţiuni Introductive
Fiabilitatea reprezintă probabilitatea ca un sistem tehnic (motor sau echipament naval) sã
funcţioneze fãrã scãderea performanţelor si fãrã defecţiuni, în condiţii determinate si într-o
perioadã de timp definitã.

Noţiunea de fiabilitate poate fi privită sub două aspecte:

a) calitativ
b) cantitativ

a) Calitativ, fiabilitatea reprezintă aptitudinea unui produs de a-şi îndeplini funcţia specificată
în condiţii date de-a lungul unei durate impuse.
Analiza calitativă a fiabilităţii furnizează informaţii referitoare la felul în care se reflectă, în
funcţionarea entităţii analizate, diferitele moduri de defectare ale elementelor sale componente.
 b) Cantitativ
Fiabilitatea este probabilitatea ca sistemul să-şi îndeplinească funcţiunile pentru care a fost
conceput şi realizat, cu o anumită performanţă şi fără defecţiuni, într-un anumit interval de timp
şi în condiţii date, cu un nivel de încredere impus.
Capitolul II.Prezentarea instalaţiei de alimentare
cu combustibil a motoarelor navale
Rolul sistemului de combustibil este de a prelua,depozita,transvaza, pregăti şi
trimite combustibilul la motoare şi la alţi consumatori existenţi la bordul navelor. De
regulă, la bordul navelor se folosesc două tipuri de combustibili, cu vâscozitate mare
(combustibili navali grei) folosiţi de către MP în marş şi generatoarele de abur (căldări)
şi combustibil de vâscozitate medie (motorine) pentru MP la pornire, manevră şi
înainte de oprire, precum şi pentru funcţionarea MA.
Din această cauză şi datorită condiţiilor specifice de exploatare, sistemele de
alimentare cu combustibil navale prezintă o serie de particularităţi constructive şi sunt
alcătuite din mai multe subsisteme interconectate:
 subsistemul de ambarcare şi transfer combustibil.
 subsistemul de separare a combustibililor.
 subsistemul de alimentare (de joasă presiune).
 subsistemul de injecţie (înaltă presiune).
Subsistemul de separare
Realizează separarea centrifugală a combustibililor (în condiţiile de la bordul
navelor, separarea gravitaţională nu este suficientă, ea constituind doar o primă etapă)
folosind de regulă pompele separatoarelor, combustibilul din tancurile de decantare
este aspirat, pregătit, încălzit, separat centrifugal şi refulat în tancurile de consum
(serviciu).
Funcţionarea separatoarelor se realizează după un program ciclic temporizat, realizat
de o instalaţie de automatizare. Aceasta comandă operaţiunile de separare, descărcare,
spălare şi realizează supravegherea funcţionării instalaţiei.
Pentru o buna funcţionare a instalaţiei si utilizarea ei o perioada cât mai îndelungata
de timp ,firma producatoare recomanda un grafic de reparaţii si o planificare a
lucrarilor de întreţinere.
  Pentru acest tip de separator, in particular, producatorul împarte aceste reparaţii în:
 IS - Serviciul Intermediar este format din revizia vasului de separare, a orificiului
de admisie și a orificiului de ieșire ,la fiecare 3 luni sau 2000 ore de funcționare.
 MS – Serviciul Major constă într-o revizie a separatorului completa la fiecare 12
luni sau 8000 de ore de funcționare.
 Serviciul de 3 ani constă în reparații majore.
 Intervalul de schimbare a uleiului este de 1500 de ore.
Verificări zilnice
Următoarele măsuri trebuiesc efectuate zilnic:
Subsistemul de alimentare motor principal şi motoare auxiliare (de
joasă presiune)

Are rolul de a pregăti şi livra combustibilul pompelor de injecţie; combustibilul

separat este preluat din tancurile de consum zilnic de câtre pompele de alimentare,
pregătit (combustibilul greu se încălzeşte), filtrat şi livrat cu presiune redusă
(comparativ cu cea de injecţie) pompelor de injecţie.
Întreținerea periodică
O scurtă descriere a părților care trebuiesc curățate, verificate sau reînnoite, la
intervale diferite de timp.
Sunt în principal acele componente ce au piese în mișcare, adică pompele și filtrul
automat, care necesită înlocuirea regulată a pieselor uzate. Alte componente necesită o
inspecție regulată și, dacă este necesar, o curățare, de ex. încălzitoarele și vâscozimetrul.
Înainte de efectuarea unei lucrări de întreținere, este esențial să studiați cu atenție
manualele de instrucțiuni pentru fiecare dintre componentele principale.
 Subsistemul de injecţie (de înaltă presiune)
Realizează introducerea combustibilui în cilindri la momentul şi cu parametrii necesari
pentru o bună funcţionare a motorului.Cuprinde pompele de injecţie,tubulatura de înaltă
presiune şi injectorul.
 Combustibilul pregătit în subsistemul de joasă presiune şi în cel de separare este preluat
de pompele de injecţie PI (individuale în marea majoritate a cazurilor) din tubulatura de
distribuţie a sistemului de alimentare Incb, ce se întinde pe toată lungimea motorului.
Pentru amortizarea pulsaţiilor de presiune induse în sistem, tubulatura de alimentare
este prevăzută cu un amortizor hidraulic A.
Pompa de injecţie cu piston acţionată de cama arborelui de distribuţie ridică
presiunea combustibilului la 400900 bar şi îl refulează în tubulatura de înaltă presiune.
De aici, după trecerea prin orificiile calibrate ale duzei injectorului INJ, pătrunde în
camera de ardere fin pulverizat, cu avans faţă de punctul mort interior, se vaporizează şi
se amestecă cu aerul din cilindru formând amestecul carburant.
Debitul pompei de injecţie este superior consumului motorului, de aceea o parte din
combustibilul introdus în pompa de injecţie şi injector se întoarce în rezervor pe
tubulatura de retur Recb, care, pentru asigurarea unui regim stabil de funcţionare este
prevăzută cu o valvula de contrapresiune VC.
Concluzii

Cresterea fiabilitãtii si a resurselor tehnice ale echipamentelor navale constituie

deziderate ce conduc la:
 cresterea sigurantei transportului naval;
 reducerea cheltuielilor de exploatare; 
 eliberarea unor capacitãti de fabricatie si reparatie;
 reducerea volumului de înlocuire a componentelor defectate, de control, de lucrãri
regulamentare si de refacere a capacitãtii; 
 cresterea distantelor (zonelor de navigatie, la aceeasi autonomie, prin eliminarea
unor escale tehnice).