TRĂSĂTURILE SPECIILOR LITERARE
Doina este specia genului liric, specifică
poporului nostru, în care sunt exprimate
puternice sentimente de dor, de jale, de
tristețe, de înstrăinare, de regret față de
anumite împrejurări ale vieții.
 Se deschide cu o formulă tipică, ce se
poate relua și pe parcursul textului.
 Cuprinde motive literare folclorice
precum: legătura om-natură, motivul
codrului, al haiducului, motivul
dreptății, motivul dorului etc.
 Elementele de prozodie sunt specifice:
ritm trohaic,rima împerecheată sau
monorima, măsura versurilor 7-8 silabe.
 Are trăsăturile literaturii populare:autor
anonim, caracter colectiv, caracter oral,
caracter sincretic(este însoțită de
melodie).
 În funcție de sentimentul dominant față
de anumite aspecte ale vieții, doinele
sunt:de haiducie, de dragoste, de dor, de
înstrăinare, de jale, de cătănie.
Balada populară este o specie reprezentativă a
culturii populare, creație epică în versuri, în care
este prezentată o întâmplare ieșită din comun.
 Valorifică mituri fundamentale ale poporului.
 Autorul este anonim și colectiv, opera fiind
cunoscută în variante.
 A circulat pe cale orală din cele mai vechi
timpuri.
 Are un caracter sincretic, putând fi însoțită și
de acompaniament muzical, de altfel se mai
numește și cântec bătrânesc.
 Caracterul tradițional se regăsește în temele
și motivele abordate, limbajul popular și
elementele de prozodie specifice(ritm
trohaic, rimă împerecheată).
 Acțiunea este simplă și lineară.
 Modurile de expunere sunt:narațiunea ce
alternează cu descrierea, dialogul și
monologul liric.
 Subiectul literar se constituie pe momentele
subiectului.
 Personajul principal este unul simbolic,
întruchipând atitudinea specifică poporului și
filosofia populară.
Basmul popular este o operă epică de mare
întindere în care faptele obișnuite se
împletesc cu altele neobișnuite,la care
participă personaje reprezentând binele și
răul.
 Timpul și spațiul sunt vagi, nedeterminate.
 Prezența formulelor specific:
-formula inițială „A fost odată ca
niciodată”care sugerează un timp imaginar
-formule mediane: „și merseră,merseră”care
sugerează deplasarea „și se luptară și se
luptară zi de vară până-n seară” ce
sugerează durata, „căci cuvântul din
poveste înainte mult mai este”.
-formula finală „și-am încălecat pe-o șa și v-
am spus povestea așa” care uneori
transmite o notă de optimism și îi scoate pe
cititori din lumea basmului.
 Întâmplările au caracter fabulos al căror
erou este înzestrat cu multiple calități dar
are și puteri neobișnuite
 Prezența cifrelor magice(trei, nouă, șapte)
 Apar încercările prin care trece eroul ca
probe inițiatice.
 Prezența personajelor-ajutoare.
 TRĂSĂTURILE SPECIILOR LITERARE
Pastelul este o specie a genului liric în care
eul liric își exprimă sentimentele generate de
contemplarea unui tablou de natură/fenomen
al naturii/moment al zilei.
 Descrierea este modul de expunere
prezent în text.
 Prezentarea este panoramică pentru ca
apoi să se prezinte o imagine
focalizată asupra detaliilor sau invers.
 Abundența procedeelor de
expresivitate (figuri de stil și imagini
artistice).
 La nivel morfologic, se remarcă
preponderența grupului nominal
(substantiv+adjectiv).
 Este structurat, de obicei, pe două
planuri: cosmic-terestru.
Fabula este o specie a genului epic, ce conține o scurtă povestire alegorică, în care sunt satirizate
defecte omenești,cu scopul de a le îndrepta.
 Personajele sunt din lumea animalelor/plantelor.
 Prezența reperelor spațio-temporale.
 Sunt prezente, de regulă, toate cele trei moduri de expunere: narațiune, descriere, dialog.
 Prezintă efecte omenești puse pe seama animalelor, prin intermediul alegoriei.
 Personajele reprezintă tipologii umane: omul fără opinie, lașul, încrezutul, egoistul,
parvenitul, naivul, lăudărosul etc
 Personificarea este figura de stil prin care neființele capătă însușiri umane.
 Autorul își exprimă atitudinea critică față de defectele înfățișate prin intermediul moralei,
urmărind îndreptarea acestora.
 Structura fabulei: partea narativă (în care se prezintă întâmplarea) și morala (implicită sau
explicită)
 Poate fi scrisă în versuri sau în proză.