Colegiul Naţional de Medicină şi Farmacie „Raisa Pacalo”

Catedra Discipline farmaceutice

Disciplina Tehnologia medicamentelor

Lecţie teoretică

Subiectul: Clasificarea medicamentelor.

Profesor: Curceac Adriana

Curs: Anul I/3

Chişinău 2015
 Planul lecţiei:

 Criteriile de clasificare:
 după concepţia terapeutică,
 în funcţie de toxicitate,
 în funcţie de repartizarea dozelor de substanţă medicamentoasă,
 după modul de prescriere şi de eliberare,
 după modul de administrare,
 starea agregativă,
 modul de formulare şi preparare,
 sistemul dispers şi integral,
 după locul de acţiune şi după modul de eliberare.

Clasificarea medicamentelor după concepţia terapeutică:

Medicamente alopate:
 sunt prescrise pe baza concepţiei lui Hipocrate „contraria contrariis
curantur„ (legea contrariilor = ceea ce este contrar vindecă), conform căreia
med. acţionează asupra bolii în mod antagonistic, neutralizându-i efectele, ca
antidot
 se utilizează pt combaterea cauzei, modificările patologice şi simptomele
bolilor, în scop profilactic, curativ sau de diagnostic
 se adm în doze de la fracţiuni de mg până la zeci de g.
Medicamente homeopate:
 sunt concepute după principiul lui Hipocrate „similia similibus
curantur„ (legea similitudinii = ceea ce este asemănător vindecă), conform
căruia un medicament este folosit împotriva unei boli dacă provoacă la omul
sănătos aceleaşi simptome cu maladia respectivă
 se adm în cantităţi extrem de mici.
Clasificarea medicamentelor şi substanţelor medicamentoase în funcţie de
toxicitate:
Medicamente şi substanţe anodine/obişnuite:
 se utilizează în cantităţi de ordinul gramelor, fără să producă fenomene
toxice în organism, dar sunt dăunătoare dacă sunt adm în doze exagerate
 se pot elibera cu sau fără reţetă
 se păstrează în depozitul farmaciei, în recipiente de sticlă bine închise,
incolore sau colorate în brun
 pe recipientele cu subs anodine se aplică eticheta cu inscripţie neagră pe
fond alb
exemple: clorură de sodiu, bicarbonat de sodiu, lactoză, oxid de magneziu.
Medicamente şi substanţe puternic active (foarte active, eroice):
 med conţin sub puternic active în cantităţi de ordinul centigramelor
 la adm pot produce accidente grave dacă se depăşeşte doza terapeutică
 au doze terapeutice uzuale şi doze terapeutice maxime înscrise în
Farmacopee, într-un tabel Separanda
 se păstrează în recipiente bine închise, incolore sau colorate în brun
 pe recipientele cu subs eroice se aplică eticheta cu inscripţie roşie pe fond
alb
 se eliberează numai pe bază de prescripţie medicală
exemple: benzocaină, lidocaină, clorhidrat de papaverină, cofeină, furosemid.
Medicamente şi substanţe psihotrope:
 se păstrează la Separanda
 se eliberează pe bază de reţete speciale, care se reţin în farmacie
exemple: derivaţi barbiturici, benzodiazepine.
Medicamente şi substanţe toxice:
 med conţin subs toxice în cantităţi mici, de ordinul mg sau zecimilor de mg
 subs toxice au doze terapeutice uzuale şi doze terapeutice maxime înscrise în
Farmacopee
 adm în cantităţi care depăşesc dozele terapeutice maxime produc fenomene
toxice, tulburări ale funcţiilor fiziologice şi leziuni ale ţesuturilor,
îmbolnăviri sau chiar moarte
 se păstrează la Venenum, dulap prevăzut cu uşi şi cheie
 se păstrează în recipiente bine închise, incolore sau colorate în brun, pe care
se aplică eticheta cu inscripţie albă pe fond negru, („Cap de mort”, „Atenţie
otravă”)
 nu se eliberează din farmacie nici o subs toxică, fără să fie într-o f.f.
 se eliberează numai pe bază de reţetă
exemple: digoxină, sulfat de atropină, clorhidrat de pilocarpină.
Medicamente şi substanţe stupefiante (droguri sau narcotice):
 sunt subs naturale, de sinteză sau de semisinteză, care prin folosire repetată,
provoacă o stare de intoxicaţie cronică definită prin dependenţă sau
toxicomanie şi toleranţă
 se păstrează la Venena
 se aplică eticheta cu inscripţie albă pe fond negru
 se eliberează numai sub formă de preparate farmaceutice, realizate industrial
sau în farmacie, numai pe bază de reţetă specială
exemple: clorhidrat de morfină, fosfat de codeină, pulbere de opiu
Clasificarea medicamentelor în funcţie de modul de formulare:
Medicamente magistrale:
 se prepară în farmacie, la cerere, pe bază de prescripţie medicală,
individualizată pentru un bolnav
 se prepară în cantităţi mici
 se prepară ex tempore = îndată, în grabă
 au o durată de valabilitate scurtă
Medicamente oficinale:
  sunt medicamente înscrise în Farmacopee, având o formulă stabilită, în
scopul generalizării metodei de preparare
 se prepară în farmacie în cantităţi mai mari, din care se fac diviziuni şi se pot
elibera bolnavului imediat, la cerere cu sau fără reţetă
 au o durată de conservare mare
exemple: apa oxigenată, tinctura de iod, pulberea alcalină
Medicamente industriale (produse farmaceutice):
 se prezintă sub o condiţionare particulară şi sunt caracterizate printr-o
denumire specială, nume depus – marcă sau nume comercial, care este
înregistrat sau nu şi folosit în exclusivitate de firma producătoare
 au o compoziţie fixă şi o acţiune bine determinată
 se prepară numai în industria de medicamente, în cantităţi mari, pe baza unei
formule inscrise în fişa de fabricaţie, aprobat de M.S.
 au valabilitate mare, de 1-3-5 ani
exemple: Acid acetilsalicilic, Bixtonim
Clasificarea medicamentelor în funcţie de repartizarea dozelor de substanţă
medicamentoasă:
Forme farmaceutice unitare/unidoză:
 repartizarea în doze se realizează în farmacie sau în industrie
 asigură o mare precizie în dozarea s.a. şi uşurinţă la adm
 asigură o bună protecţie
exemple: fiole, capsule, comprimate, supozitoare
Forme farmaceutice unitare fracţionabile:
 oferă posibilitatea de fracţionare a posologiei
exemple: comprimate fracţionabile
Forme farmaceutice multidoze sau cu doze multiple:
 pacientul trebuie să măsoare doza de med prescrisă de medic utilizând
măsuri aproximative (lingură, linguriţă) sau cu ustensile adaptate f.f.
respective (linguri/pahare gradate)
 exemple: soluţii, siropuri, pulberi, suspensii, emulsii.

Clasificarea medicamentelor după modul de prescriere şi de eliberare:

Specialităţi:
 pot fi med magistrale, oficinale sau industriale
 se utilizează la indicaţiile şi sub controlul medicului
 se eliberează din farmacie numai pe bază de prescripţie medicală
Medicamente esenţiale:
 sunt stabilite de O.M.S. ca fiind absolut necesare constituirii arsenalului
terapeutic pentru ţările în curs de dezvoltare
 se pot elibera cu şi fără reţetă
Specialităţi pentru marele public:
 sunt denumite şi medicamente familiale (automedicaţie) sau OTC (over the
counter = peste lista medicamentelor esenţiale)
 se eliberează fără reţetă
 exemple: produse antigripale
Clasificarea medicamentelor după modul de administrare:
Medicamentele enterale (gr. enteron — intestin) se administrează pe cale orală,
direct în stomac sau duoden (per os) şi pe cale rectală (per rectum).
Printre formele medicamentoase enterale administrate peroral deosebim soluţii,
suspensii, emulsii, mixturi, picături, pulberi, pilule, comprimate, drajeuri, capsule
etc., iar dintre cele administrate perrectal — supozitoare, unguente, clisme, rectiole
etc.
Se etichetează medicamentele perorale distinct, cu eticheta de culoare verde,
având menţiunea: «Intern»; cele perrectale se dotează cu etichete de culoare
galbenă având menţiunea: «Extern». Etichetarea medicamentelor perrectale cu
menţiunea: «Extern» trebuie considerate însă convenţională, deoarece resorbţia
substanţelor medicamentoase din rect are loc deseori mult mai intens faţă de cele
administrate oral, mai ales în cazul unor substanţe toxice şi puternic active; se
deosebeste la fel şi metabolismul multor substanţe administrate rectal. Mai logică
ar fi deci etichetarea acestor forme medicamentoase distinct, cu menţiunea: «Per
rectum», iar pentru substanţele toxice şi puternic active să fie stabilite dozele
maxime destinate pentru administrare rectală.
Medicamentele parenterale se administrează prin diferite căi, ocolind tractul
gastrointestinal: prin inhalare, pe piele, mucoase, limbă, sub limbă, prin injecţii.
Medicamentele parenterale administrate prin inhalare sunt aplicate în gaze,
lichide volatile, aerosoli (sprayuri) etc. Resorbţia substanţelor medicamentoase în
circuitul sangvin prin plămâni are loc foarte repede graţie suprafeţei mari de
contact a alveolelor pulmonare, fiind absorbite rapid şi de diferite suprafeţe
seroase (peritoneu, pleura, pericard). Substanţele medicamentoase inhalate evită
acţiunea ficatului şi tractului gastrointestinal.
Medicamentele parenterale aplicate pe piele pot avea acţiune locală la nivelul
dermei şi deseori sunt numite forme medicamentoase dermale (unguente, paste,
plasturi, pudre, spălături, aerosoli etc.). Unele substanţe medicamentoase se absorb
în anumite condiţii prin piele, nimeresc în circuitul sangvin şi manifestă о acţiune
sistemică asupra organismului. Ele se numesc transdermale şi pot avea forma de
plasturi, pelicule adezive, sisteme terapeutice transdermale, comprese etc.
Medicamentele parenterale pot fi aplicate:
 pe mucoasa bucală — comprimate, pelicule adezive;
 pe mucoasa pleoapelor şi conjunctivei ochilor— picături (colire), băi oculare
(spă1ături, loţiuni), unguente, pulberi, creioane, comprimate şi lamele
(discuri) oculare;
 pe mucoasa urogenitală — soluţii pentru tamponare, ovule (globule), bujiuri,
unguente vaginale (geluri), capsule vaginale, creioane, comprimate, spirale,
etc.
Substanţele medicamentoase conţinute în ele pot acţiona atât local, cât şi
sistemic.
Administrarea sublinguală şi perlinguală permite un efect terapeutic rapid, dat fiind
că substanţele medicamentoase se absorb direct în circuitul sangvin, ocolind tractul
gastrointestinal. Se administrează sublingual picături, comprimate, drajeuri, etc.
Substanţele medicamentoase administrate prin injectare au formă de soluţii,
suspensii, emulsii şi sunt inoculate cu seringa: subcutan, intramuscular, intravenos,
intracardiac etc. Acest mod de administrare permite acordarea ajutorului medical
de urgenţă prin inocularea intravenoasă şi intracardiacă a remediilor.
Clasificarea medicamentelor după starea de agregare:
Conform stării de agregare, deosebim următoarele forme medicamentoase:
 solide (pulberi, pilule, comprimate, drajeuri);
 lichide (soluţii, suspensii, emulsii, picături, infuzii, decocturi);
 moi (unguente, linimente, supozitoare);
 gazoase (gaze, aerosoli, vapori).
Clasificarea medicamentelor după sistemul de dispersie:
După sistemul de dispersie deosebim dispersii moleculare (soluţii), coloidale şi
mecanice. Cele moleculare prezintă soluţii care se subdivid la rândul lor în soluţii
obţinute prin dizolvare sau prin extracţie.
Soluţiile rezultate prin dizolvare pot fi în funcţie de originea solventului:
apoase. alcoolice, uleioase etc., după modul de administrare — de uz intern,
extern, injectabile şi oftalmice.
Soluţiile rezultate prin extracţie se împart în apoase (infuzii, decocturi,
macerate) şi alcoolice (tincturi, extracte).
Dispersiile coloidale prezintă soli din substanţe macromoleculare naturale, de
sinteză sau semisinteză, utilizate mai ales ca substanţe auxiliare.
Dispersiile mecanice se deosebesc după consistenţă: lichide (emulsii, suspensii),
moi (unguente, supozitoare) şi solide (pulberi, comprimate, drajeuri, pilule etc.).
Clasificarea medicamentelor după locul de acţiune şi după modul de
eliberare:
După locul de acţiune şi după modul de eliberare a substanţelor active,
medicamentele se împart în:
  Medicamente cu acţiune locală/topică, medicamente de uz extern, forme
farmaceutice care se aplică pe piele sau mucoase şi sunt utilizate pentru
acţiunea lor locală. În general medicamentele de uz extern nu au o posologie
strictă. Cele preparate în farmacie se eliberează cu etichetă şi cu menţiunea
„Extern”. Exemple: soluţii de uz extern, emulsii de uz extern, suspensii de
uz extern, picături pentru ochi, pentru nas, pentru ureche, unguente,
supozitoare, pudre.
 Medicamente cu acţiune generală sau sistematică. În această categorie intră
preparate farmaceutice de uz intern sau preparate orale şi cele parenterale
precum şi unele supozitoare şi sisteme terapeutice care indiferent de locul de
aplicare permit pătrunderea substanţei active în circuitul sanguin.
Medicamentele cu administrare orală, considerate în concepţia tradiţională
singurele preparate de uz intern se eliberează cu etichetă, cu menţiunea
„Intern”, în cazul preparatelor obţinute în oficină. Deoarece au o acţiune
sistemică, pot fi considerate medicamente de uz intern şi preparatele
parenterale, care formează totuşi o categorie aparte, în special datorită
condiţiilor speciale pe care trebuie să le îndeplinească, condiţii legate de
modul de administrare (prin injectare, respective prin lezarea ţesuturilor)
precum şi unele preparate transmucozale (ex: supozitoarele) şi chiar unele
preparate administrate pe piele dar care străbat învelişul cutanat, acţionând
sistemic.
Medicamentele cu aţiune generală se pot împărţi la rândul lor în funcţie de
modul şi de viteza de eliberare a substanţelor ative în:
 Medicamente convenţionale – clasice sau cu eliberare imediată, din care
principiile active se eliberează de obicei după o cinetică de ordinul I, care
depinde mai ales de proprietăţile fizico-chimice ale substanţei active.
 Medicamente cu eliberare modificată din care substanţa activă se eliberează
cu o viteză modificată voit, în funcţie de modul de formulare.
Se disting:
o forme farmaceutice cu eliberare accelerată
o forme farmaceutice cu eliberare încetinită, care la rândul lor pot fi:
  cu cedare repetată
 cu cedare prelungită
 cu cedare controlată/programată.
 Medicamente cu eliberare la ţintă – sisteme medicamentoase de transport şi
cedare la ţintă, forme farmaceutice cu un grad de dispersie foarte avansat,
realizate prin asocierea substanţei medicamentoase cu substanţe de natură
variabilă, care au o capacitate particulară de a transporta în organism
principiile active, spre celule sau ţesuturi ţintă, modulând astfel absorbţia.
Clasificarea medicamentelor în funcţie de eliberare:
 Medicamente etice, care necesită recomandarea scrisă a medicului şi sunt
eliberate de către farmacist
 Medicamente care se pot elibera la cerere, produse OTC = „over the
counter”.
Clasificarea medicamentelor după calea de administrare:
Medicamentele se impart, în mare, în:
 Medicamente administrate pe cale orală/enterală
 Medicamente administrate pe căi parenterale
 Forme farmaceutice administrate pe căi transmucozale
 Forme farmaceutice administrate pe cale cutanată.

Bibliografie:
1. E. Diug, I. Trigubenco, Tehnologia medicamentelor în farmacie, Chişinău,
Editura Universitas 1992
2. Farmacopeea Română, Ediţia a X-a, Bucureşti, Editura Medicală 2009
3. Iuliana Popovici, Dumitru Lupuleasa, Tehnologia farmaceutică, vol. I, II, III,
Editura Polirom, Bucureşti, 1997, 2008, 2009
4. http://www.scribd.com/doc/75892838/28/Extracte-vegetale-Extracta-F-R-X