Chimia analitică este o ramură a chimiei ce dezvoltă și aplică metode, instrumente și strategii în scopul

obținerii de informații cu privire la compoziția și natura substanțelor chimice. Altfel spus, scopul chimiei
analitice este de a separa, identifica și a cuantifica materia.[1] În practică, separarea, identificare și cuantificarea pot fi realizate separat
sau pot să constituie împreună o analiză completă a unei probe. Prin
procesele de separare, chimiștii izolează analiții, prin analiza
calitativă identifică analiții, iar prin analiza cantitativă determină cantitatea analiților.

Metodele chimiei analitice sunt cele clasice (analiza gravimetrică și analiza volumetrică) și cele moderne,
instrumentale (analiza instrumentală).[2] Metodele clasice se bazează pe procese de separare, precum precipitarea, extracția și
distilarea, iar identificarea poate fi bazată pe diferențe de culoare, miros, puncte de topire sau de fierbere,
radioactivitate sau reactivitate. Totuși, separarea se poate realiza și prin metode instrumentale, cum este de
exemplu cazul cromatografiei și electroforezei.

Chimie