1.

Procesul tehnologic pentru fabricarea infasurarii unui miez magnetic

Nr. Operaţia tehnologica Maşina unealta SDV-uri Timp

Op.
1. Confecţionarea Maşina de Şablon, 2h 30’
bobinelor de stator bobinat ciocane de
plastic
2. Izolarea crestăturilor Banc de Pene, tălpaşi 1h 45’
statorului bobinat
3. Bobinarea statorului Banc de Pene, tălpaşi, 3h
bobinat ciocane de
plastic
4. Efectuarea conexiunilor 30’
intre bobine

Schema tip pentru realizarea bobinării unui stator cu :

p2
m3
q2
este prezentata in Anexa 1.1
Iar calculele necesare pentru a putea executa acesta bobinare sunt:
z  2 p  m  q  z  4  3  2  24 crestaturi
z 24
Yd   Yd   6 pasdiametral
2p 4
z 24
Nb   Nb   12 numar de bobine pe inf asurare
2 2
N 12
Nbf  b  N b f   4 numar bibine pe faza
m 3
2
Yi  f   Yd  k  Yd dis tan ta int re faze ; unde k  0, 1, 2....
3
 A2
X1 B2
Y1 C2
Z1
Z2 A1 B1 C1 X2 Y2

2
 NOTIUNI DE BAZA

INFASURARILE MAŞINILOR DE CURENT CONTINUU

Există două variante constructive de înfăşurări de curent continuu care au cea mai
largă răspândire: înfăşurarea buclată şi înfăşurarea ondulată. În fig.1 se prezintă schematic
cele două tipuri de înfăşurări (a – buclată şi b – ondulată); s-a considerat desfăşurarea în plan
a spirelor; în partea de jos sunt figurate legăturile la lamalele colectorului, iar pe desene apar
şi umbrele polilor statorici.

Cu y1 s-a notat deschiderea bobinei, y este pasul înfăşurării (distanţa dintre laturile de
dus a două bobine consecutive înseriate), iar y 2 reprezintă pasul de întors (distanţa dintre
latura de dus şi cea de întors a bobinei următoare). La înfăşurările buclate y = y1 – y2, iar la
cele ondulate, y = y1 + y2. În cele ce urmează se va explica modul de realizare doar pentru
înfăşurea buclată şi repartiţia corespunzătoare a inducţiei B δ0 în întrefier. În figura 2a este
reprezentată schema desfăşurată a unei înfăşurări buclate. Prin schema desfăşurată se înţelege
o schemă în plan obţinută prin tăierea rotorului după o generatoare şi desfăşurarea lui. In
acest fel, crestăturile care erau plasate la periferia unui cilindru apar situate în acelaşi plan. În
figură este schiţată şi schema desfăşurată a colectorului, şi anume, în partea de jos a figurii.
De asemenea, apare în figură şi umbra polilor de excitaţie. Infăşurarea buclată din figura 2
aparţine unei maşini cu 2p= 4, rotorul respectiv posedând Z = 16 crestături, numerotate în
figură de la 1 la 16. Infăşurările de curent continuu se realizează în două straturi, în sensul că
în aceeaşi crestătură sunt două laturi de secţiuni: una în partea superioară a crestăturii
(figurată cu linie plină ), iar cealaltă, în partea inferioară (figurată cu linie întreruptă).
Infăşurarea constă dintr-o serie de secţiuni identice, fiecare secţiune având una sau mai multe
spire (în figură, pentru simplitate, s-a considerat că o secţiune are o singură spiră), secţiunile
fiind legate în serie. Capetele secţiunilor se leagă între ele pentru a se asigura înserierea

3
secţiunilor (sfârşitul unei secţiuni se leagă cu începutul alteia) şi, în acelaşi timp, se leagă şi la
câte o lamelă de colector. Practic, în crestătura practicată în aripioara unei lamele de colector
se lipesc cu ajutorul cositorului capătul de sfârşit al unei secţiuni şi capătul de început al altei
secţiuni, după o regulă bine precizată, pusă în evidenţă de schema înfăşurării. Prin urmare,
înfăşurarea descrisă, ca de altfel toate înfăşurările de curent continuu, nu are capete libere.
Infăşurarea de curent continuu este deci o înfăşurare închisă.

Înfăşurarea buclată se caracterizează prin faptul că toate secţiunile au capetele lor

legate la două lamele vecine ale colectorului, înserierea secţiunilor făcându-se de aşa manieră
încât acestea se succed la periferia rotorului în acelaşi sens, la distanţa de o crestătură între
două secţiuni succesive (y = 1). Dacă pornim de la un capăt al unei secţiuni oarecare şi
urmărim conductorul din care sunt realizate diferitele spire şi secţiuni succesive ale
înfăşurării, descriem o serie de bucle la periferia rotorului, de unde şi denumirea de înfăşurare
buclată. Pe colectorul la care sunt legate capetele secţiunilor freacă 4 perii, legate alternativ
două câte două, iar fiecare pereche astfel realizată este legată la borna A,respectiv B a
maşinii. Periile sunt egal distanţate la periferia colectorului. Lăţimea periilor este de ordinul
de mărime al lăţimii unei lamele sau a două lamele de colector. În figura 2,a, periile au
tocmai lăţimea unei lamele. Poziţia periilor pe colector are o foarte mare importanţă în
funcţionarea maşinii de curent continuu. Se remarcă cu uşurinţă deocamdată că, atunci când
maşina este în funcţionare, adică rotorul cu toate secţiunile înfăşurării rotorului este în rotaţie,
periile vin în contact când numai cu o singură lamelă, când cu două lamele vecine, fiindcă
colectorul se roteşte o dată cu rotorul, iar periile sunt fixe în spaţiu. Cum la două lamele
vecine ale colectorului sunt legate capetele unei secţiuni a înfăşurării, iar peria în anumite
intervale de timp calcă pe ambele lamele, secţiunea respectivă este în scurtcircuit, peria fiind
bună conducăroare. Ori, dacă polii maşinii sunt excitaţi, adică există un câmp magnetic de
excitaţie şi rotorul se învârteşte, în diferite secţiuni se induc t.e.m. alternative. Acest t.e.m. au
valori instantanee depinzând de poziţia secţiunii respective în câmpul polilor de excitaţie.
Dacă secţiunea este scurtcircuitată de perie în momentul când latura sa de ducere este în axa
polului nord, t. e.m. este maximă şi va da naştere unui curent important în secţiunea
scurtcircuitată. Secţiunea acumulează în câmpul său magnetic o importantă energie şi devine
sediul unor pierderi Joule în intervalul de timp cât este scurtcircuitată. În momentul în care,
datorită rotaţiei, peria pierde contactul cu una din lamelele la care este legată secţiunea
respectivă şi scurtcircuitarea secţiunii încetează, atunci curentul de scurtcircuit din secţiune
trebuie să se anuleze. Cum energia localizată în câmpul magnetic al secţiunii nu se poate
anula brusc, curentul nu se anulează nici el brusc la părăsirea lamelei de către perie, ci
continuă să se închidă prin aer între lamela părăsită 4 şi perie sub formă de arc electric, în
care se consumă în scurt timp energia localizată în câmpul magnetic al secţiunii. Aceste
arcuri (scântei) la colector între lamele şi perii sunt foarte dăunătoare bunei funcţionări şi nu
sunt admisibile.
În schimb, dacă periile sunt plasate pe colector în astfel de poziţie încât
scurtcircuitează vremelnic secţiuni ale căror laturi de ducere sunt momentan în zona
interpolară în care câmpul de excitaţie este foarte slab sau nul, atunci şi t.e.m. induse în
secţiunile respective în acele momente sunt foarte mici sau nule şi toate fenomenele descrise
mai sus au loc cu o intensitate apreciabil mai redusă sau nu au loc, ceea ce este favorabil
pentru funcţionarea maşinii. De aceea, întocmai ca şi în figura 2,a, periile se plasează pe
colector într-o astfel de poziţie încât fiecare perie să scurtcircuiteze, la funcţionarea maşinii,

4
secţiuni ale căror laturi se află în zona de câmp de excitaţie foarte slab sau nul, în zona
interpolară. Dacă periile scurtcicuitează vremelnic tocmai secţiunile care au laturile exact în
axa interpolară de simetrie, atunci se spune că “periile sunt fixate în axa neutră”. Dacă periile
ocupă altă poziţie decât cea de mai sus, se spune că “periile sunt decalate din axa neutră”. Se
poate arăta că decalarea periilor din axa neutră poate avea şi alte influenţe asupra funcţionării
maşinii, influenţe, în general, negative. Atragem atenţia asupra faptului că poziţia periilor pe colector nu
poate fi raportată, în general, la poziţia polilor de excitaţie. În cazul înfăşurării prezentate în figura 2,a, cele două
legături ale unei secţiuni oarecare la două lamele vecine sunt egal de lungi. Dacă periile sunt fixate în axa neutră,
aşa cum este cazul înfăşurării studiate, ele scurtcircuitează secţiuni ale căror laturi sunt momentan în axele
interpolare de simetrie şi, prin urmare, periile, date fiind legăturile egal de lungi la colector, se află în axa de
simetrie a secţiunilor respective, adică în axele de simetrie ale polilor de excitaţie. Dar mai pot fi realizate şi
astfel de legături la colector. În figura 3, o legătură la colector a unei secţiuni oarecare este directă, cea mai scurtă
posibilă, iar cealaltă legătură mult mai lungă. Pentru o asemenea realizare constructivă a înfăşurării, în situaţia că
periile se fixează în axa neutră, observăm că periile cad în axa interpolară de simetrie şi nu în axa de simetrie a
polilor, ca în cazul precedent. Prin urmare, la o maşină dată, pentru care nu cunoaştem modul precis de realizare
a legăturilor secţiunilor la colector, nu putem şti dacă periile sunt sau nu “fixate în axa neutră” prin raportarea
poziţiei periilor la poziţia polilor de excitaţie. Pentru aceasta este nevoie de unele metode speciale.
Plasarea periilor pe colector şi legăturile dintre ele şi la bornele maşinii conduc la
împărţirea înfăşurării reprezentate în figura 2,a în 4 “căi de curent”, în sensul că, dacă la
bornele A, B ale maşinii s-ar aplica o tensiune de curent continuu, curentul absorbit de
înfăşurare s-ar diviza pe 4 căi în paralel în interiorul ei. Ansamblul secţiunilor înfăşurării se
împarte pe cele 4 căi de curent. Figura 2,b ne arată repartiţia secţiunilor înfăşurării pe cele 4
căi de curent. Această repartiţie este valabilă la un moment dat, în care diferitele crestături ale
rotorului se află în poziţia relativă faţă de polii de excitaţie indicată în figura 2,a. Secţiunile
sunt arătate prin două cifre care indică crestăturile în care sunt plasate laturile secţiunii.
Astfel, secţiunea 2 – 6’ are o latură în crestătura 2 (partea superioară), iar cealaltă latură, în
creastătura 6 (partea inferioară). În consecinţă, în momentul considerat, cele 4 căi de curent
vor fi formate din următoarele secţiuni:
Calea I: 2 – 6’; 3 – 7’; 4 – 8’;
Calea II: 6 – 10’; 7 – 11’; 8 – 12’;
Calea III: 10 – 14’; 11 – 15’; 12 – 16’;
Calea IV: 14 – 2’; 15 – 3’; 16 – 4’.
În figura 2,a sunt indicate şi sensurile curenţilor prin diferitele secţiuni, în ipoteza
alimentării înfăşurării în curent continuu. Se observă că în toate crestăturile care se află sub
un pol, sensul curentului prin laturile diferitelor secţiuni este acelaşi. Mai există 4 secţiuni
care în momentul dat sunt scurtcircuitate de către perii.
Astfel, secţiunea 1 – 5’ este scurtcircuitată pe peria care calcă simultan în momentul
considerat pe lamelele 1 şi 2 la care sunt legate capetele secţiunii 1 – 5’. În mod analog sunt
scurtcircuitate şi secţiunile 5 – 9’; 9 – 13’; 13 – 1’. Desigur că atunci când rotorul se
învârteşte şi o dată cu el şi colectorul, se schimbă componenţa diferitelor căi de curent, însă
numărul căilor de curent rămâne acelaşi. Diferitele secţiuni trec succesiv dintr-o cale de
curent în alta, iar o secţiune dată intră succesiv, la o rotaţie completă, în toate cele 4 căi de
curent. Caracteristic pentru înfăşurarea buclată este faptul că numărul 2a de căi de curent în
paralel este egal cu numărul 2p de poli, adică a = p.
În plus, numărul de perii pe colector este egal cu numărul de poli. Să urmărim şi poziţia la
momentul dat în câmpul magnetic de excitaţie al secţiunilor unei căi cde curent oarecare, de exemplu, calea I
(figura 2,c). Cele 3 secţiuni în serie 2 – 6’; 3 – 7’; 4 – 8’, care la momentul t alcătuiesc calea I de curent, sunt
situate toate în câmpul primei perechi de poli. Se observă că cele 3 secţiuni în serie ocupă însă poziţii diferite în
câmpul de execuţie, secţiunile fiind decalate în mod uniform în câmp. Dacă y 1 = τ (cazul înfăşurării studiate),
fiecare secţiune are o latură în câmp nord şi cealaltă latură în câmp sud. Se remarcă uşor că secţiunile care intră
în componenţa unei alte căi, de exemplu a II-a, ocupă în acelaşi moment poziţii similare în câmpul unei perechi

5
de poli de excitaţie, ceea ce reprezintă o caracteristică a înfăşurărilor de curent continuu. Repartiţia spaţială a
inducţiei (fig. 2,c) se explică prin faptul că ea este maximă pe axa polară şi se menţine astfel
sub talpa polară şi se anulează în dreptul axei neutre; în dreptul polului sud, repartiţia este
similară, dar de sens contrar.

1.2. Simbolizarea conductoarelor izolate şi cablurilor

Pentru simbolizarea conductoarelor izolate şi a cablurilor se foloseşte un cod

alfanumeric.
CENELEC a adoptat un cod de identificare constând, în ordine, în:
- o literă pentru tipul de cablu: H – model armonizat; A – model nearmonizat,
variantă naţională recunoscută de CENELEC; FRN – conform unui standard naţional;
- una sau două cifre pentru tensiunea de serviciu (tensiunea de linie), de exemplu
05 pentru 500 V; 1 pentru 1 kV;
- o literă pentru materialul izolant, de exemplu V pentru policlorură de vinil
(PVC);
X pentru polietilenă armată (XLPE); R pentru cauciuc natural sau artificial;
- o literă pentru materialul învelişurilor de protecţie, de exemplu V pentru
policlorură de vinil (PVC); X pentru polietilenă armată (XLPE);
- o literă pentru construcţii speciale: H – cablu plat divizibil; H2 – cablu plat
indivizibil;
- o literă pentru conductorul metalic, de exemplu U pentru masiv; R pentru două
fibre răsucite (inflexibil); F, K sau H pentru diverse construcţii flexibile;
- o literă pentru conductorul metalic: A pentru aluminiu; necodificat pentru cupru;
- o parte numerică evidenţiind compoziţia conductorului/cablului: numărul de
conductoare, semnul de multiplicare (x) şi secţiunea transversală a unui conductor (în
mm2)

Codul alfanumeric folosit în România este constituit din:

a. litere, pentru:
- materialul conductorului (prima literă din simbol) : A – aluminiu; conductorul
din cupru nu se simbolizează;
- forma secţiunii conductorului şi construcţia: r – secţiune rotundă; s – secţiune în
formă de sector de cerc; f – flexibil; m – multifilar;
- execuţie (în ordine, de la interior spre exterior: izolaţie, înveliş, armătură,
manta):

6
 Y – izolaţie/înveliş/manta din PVC; H – izolaţie de hârtie; P – manta din plumb; A –
armătură (în interiorul simbolului); Ab – armătură sub formă de bandă etc;
- destinaţie (la începutul simbolului, după indicarea materialului conductorului):
F – instalaţii fixe; M – instalaţii mobile; C – cablu de energie; CC – cablu de comandă;
CS – cablu de semnalizare;.
b. cifre: numărul de conductoare x secţiunea (mm2); secţiunile reduse se indică
după secţiunea conductoarelor de linie, precedate de semnul +.
Exemple: AFY 2,5 mm2 – conductor din aluminiu, cu izolaţie din PVC, instalaţii
fixe
FY 2,5 mm2 – conductor din cupru, cu izolaţie din PVC, instalaţii fixe
2 AFY 2,5 mm2 + FY 2,5 mm2– două conductoare din aluminiu, cu
izolaţie din PVC şi un conductor din cupru, instalaţii fixe
ACYY 4x10 mm2 – cablu de energie, patru conductoare din aluminiu, cu
secţiunea 10 mm2, izolate cu PVC, manta din PVC
CYY 4x10 mm2 – idem, conductor din cupru
ACYY 3x25 + 1x16 mm2 – cablu de energie, patru conductoare din
aluminiu (trei cu secţiunea 25 mm2 şi unul cu secţiunea 16 mm2), izolate cu PVC, manta
din PVC
ACYAbY 3x25 + 1x16 mm2 – idem, cu armătură sub formă de bandă.

Identificarea conductoarelor în cablurile de joasă tensiune se realizează prin culori

sau prin numere, respectând următoarele reguli:
- marcajul în dungi verde-galben este rezervat conductoarelor de protecţie PE sau
PEN;
- conductorul neutru (dacă există) trebuie să aibă culoarea albastru deschis sau să
fie notat cu cifra 1;
- conductoarele de linie pot fi identificate cu orice culoare în afară de verde-
galben, verde, galben, albastru deschis.

7
 ACTIVITATE DE LABORATOR

In timpul laboratorului 5 am onsultat mai multe stas-uri:

a) pentru sarme:
- STAS 685-74 „sarma de Cu rotunda pt conductoare de bobinaj”
- STAS 4130-77 „sarma de Cu rotunda pt electrotehnica”
- SR EN 60317-0-1/2001 „specificatii pt tipuri particulare de conductoare de
bobinaj”
- STAS 2873/1-86 „sarme si bare dreptunghiulare din Cu pt electrotehnica”
- STAS 6499/1-74 „sarme si bare conductoare pt Al”
- SR EN 60317-0-1 „conductor rectangular pt Cu”

b) pentru benzi
- STAS 6499/2-74 „benzi de Al pt scopuri electrotehnice”
- SR HD 566 51:2002 „clasificarea termica a izolatiei electrice”
Tot la acest laborator am consultat cateva planse:
- plansa ROTOR BOBINAT/PM 25898
- foaie de catalog a unui conductor de bobinaj
Iar la final ne-au fost prezentate cateva aparate:
- bobina spiralata
- bobina cilindrica
- tranformator de mare putere in ulei
- rotor bobinat
- masina de curent continuu
- masina sincrona

BIBLIOGRAFIE

- www.asro.ro
- Catalogul Standardelor Romane