Logistica PDF

Logistica
conf.univ., dr. Igor Melnic
Tema 1. Conţinutul şi componentele logisticii
1.1. Conceptul de logistică. Definiţii generale ale

logisticii.
1.2. Evoluţia istorică a logisticii. Factorii motorii
ai apariţiei şi evoluţiei logisticii.
1.3. Tipurile de bază ale activităţii logistice.
1.4. Relaţiile dintre marketing şi logistică.
Logistica
1.1. Conceptul de logistică.

Definiţii generale ale logisticii.
În literatură sunt utilizați mai mulți termeni: distribuţia
fizică, logistica, managementul materialelor,
managementul logistic, managementul lanţului de
aprovizionare-livrare etc. Deseori, aceşti termeni sunt
consideraţi sinonimi, fiind utilizaţi pentru a descrie
aproximativ acelaşi domeniu - logistica.
Logistica
Indianul Amartya Sen, premiantul Nobel

pentru economie în 1998, susține: ”nu
există deficit în lume, unica problemă cu
care trebuie să ne confruntăm este
logistica”.
Logistica
Americanul J. L. Heskett afirmă ”un

frigider nu este un frigider dacă se află
Detroit în timp ce este cerut la Huston”.
Logistica
Structura valorii de vânzare a unui produs (în SUA):

o 4% - profit;
o 21% - costuri ale distribuției fizice;
o 27% - costuri de marketing;
o 48% - costuri de producție.
Structura costurilor aferente distribuției fizice:

o 44% - transportul produselor finite;
o 21% - stocarea;
o 20% - depozitarea;
o 15% - preluarea comenzilor, serviciile aferente clienților și administrarea
distribuției.
Logistica
 Se estimează că la nivel mondial, industria logistică reprezintă cca

5400 miliarde de euro, egale cu 13,8% din PIB-ul mondial. În
Europa și America de Nord cheltuielile anuale pentru logistică sunt
de cca 1000 miliarde de Euro.
 Concurența în sectorul logistic european este puternică:
principalele 20 companii dețin 33% din piața serviciilor logistice.
 În mediu, logistica reprezintă 10-15% din costul final al produsului
finit, inclusiv costurile de transport și stocare.
Piața mondială =
Piața europeană =
6700 Mld $ =
1000 Mld Euro
5400 Mld €
Logistica
1. Cuvântul ”logistica” derivă de la verbul grec ”legein” –

arta calculelor, arta de a discuta, iar ”logos” – rațiune,
cuvânt, discurs.
2. În Greaca Modernă cuvântul ”logistike” semnifică „arta
calculelor” sau „arta gândirii”. ”Logista” indică
contabilul.
3. În timpul Imperiului Roman prin logistică se subînţelegea
„modalităţile de distribuire a produselor alimentare”.
”Logista” era magistratul capabil de a efectua calcule.
4. În timpul împăratului bizantin Leon VI (866 – 912)
logistica este considerată ca „arta aprovizionării şi
mişcării trupelor militare”.
Logistica
Definițiile distribuției fizice:

1. Conform Asociaţiei Americane de Marketing (definiţie propusă în
1948) distribuţia fizică constă în „mişcarea şi manipularea bunurilor de
la locul unde acestea sunt produse la cel în care sunt consumate sau
utilizate”.
2. După specialistul american Donald J. Bowersox, managementul
distribuţiei fizice poate fi definit ca „responsabilitatea proiectării şi
administrării sistemelor corporatiste, pentru controlul fluxului de materii
prime şi produse finite”.
3. Conform National Council of Physical Distribution Management
(NCPDM) (conform versiunii din 1972 a definiţiei) distribuţia fizică este
un termen „care descrie integrarea a două sau mai multe activităţi, în
scopul planificării, desfăşurării şi controlării unui flux eficient de materii
prime, produse semifinite şi produse finite, de la punctul de origine la
punctul de consum”.
4. Philip Kotler consideră că „distribuţia fizică implică planificarea,
realizarea şi controlul fluxului fizic al materialelor şi produselor finite, de
la punctele de origine la punctele de utilizare, în vederea satisfacerii
necesităţilor consumatorilor în condiţiile obţinerii de profit”.
Logistica
Definițiile logisticii:
Dicţionarul explicativ al Limbii Române defineşte logistica în 2

moduri:
1. „Ansamblu de operaţii de deplasare, de organizare, de

aprovizionare care permit funcţionarea unei armate”
2. „Metodele şi mijloacele de organizare a funcţionării unui
serviciu, a unei întreprinderi etc.”.
Logistica
1. James L. Heskett (definiţie formulată în 1977) considera că

„procesul logistic înglobează ansamblul activităţilor implicate
de fluxul produselor, coordonarea resurselor şi debuşeelor,
realizând un nivel dat al serviciului, la cel mai mic cost”.
2. În anul 1991, Council of Logistics Management consideră că

„logistica este o parte a supply chain management, un proces
care constă în planificarea, realizarea şi controlul fluxului şi
stocării eficiente şi eficace a materiilor prime, produselor în
curs de prelucrare, produselor finite şi informaţiilor conexe,
de la punctul de origine la cel de consum, în scopul adaptării
la cerinţele clientului”.
Logistica
3. Conform Asociaţiei Italiene de Logistică (AILOG) „logistica

reprezintă o totalitate de activităţi organizative, gestionare şi
strategice care guvernează în cadrul întreprinderii fluxurile de
materiale de la achiziţionarea materiilor prime de la furnizori
până la oferirea produselor finite clienţilor şi serviciului post-
vânzare”.
4. Asociaţia Europeană de Logistică (ELA) defineşte logistica

ca „reprezentând organizarea, planificarea, execuţia şi controlul
fluxurilor de bunuri şi informaţii de la apariţie şi aprovizionare,
producţie şi distribuţie până la clientul final cu obiectivul de a
satisface cererea pieţei cu cost minim şi cu o implicaţie minimă a
capitalului”.
Logistica
5. Association Français pour la Logistique (ASLOG) precizează

că: „logistica este o funcţie care are ca obiect punerea la dispoziţie,
la cel mai mic cost şi la o calitate cerută, a unui produs în locul şi la
momentul în care cererea există. Ea priveşte toate operaţiile care
determină mişcarea produselor, ca şi localizarea uzinelor,
depozitelor, aprovizionarea, gestiunea stocurilor, manipularea şi
pregătirea comenzilor, transportul şi rutele de livrare”.
6. Conform Conseil Européen des Ministres des Transports

(CEMT): „logistica este un proces de concepere şi management a
lanţului de aprovizionare în sensul cel mai general. Acest lanţ poate
cuprinde furnizarea de materii prime necesare producţiei, trecând
prin gestiunea materialelor la locul de producţie, livrarea către
depozite şi centrele de distribuţie, trierea, manipularea,
condiţionarea şi distribuţia finală la loculde consum”.
Logistica
Scopul final al sistemului logistic vizează 2 obiective:
1. Obiectivul de eficiență – cost minim global de gestiune a

fluxurilor fizice și informaționale pe parcursul întregului
proces.
2. Obiectivul de eficacitate – de a garanta clienților finali
nivelul serviciului predefinit, determinat în baza parametrilor
de punctualitate, promptitudine, afidabilitate, securitate etc.
Logistica
Conform lui E. Grosvenor sistemul logistic are

5 ”condiții juste” (”reguli juste”):
1. Produsul just
2. La locul just
3. La timpul just
4. În condiții juste
5. La cost just.
Logistica
Structura sistemului logistic în cadrul întreprinderii
Aprovizionarea Gestiunea fluxului Distribuția fizică

de materii prime
Logistica
reversibilă
Semifabricate
Furnizori Materii Materii prime Produse Produs Consumatori
prime Depozit și componente finite
Depozit e finite
de materii produse
prime ÎNTREPRINDEREA
finite
Ordine de Planificarea Previziuni

aprovizionare producției
Logistica
Logistica procesului de Logistica comercială
aprovizionării (distribuția fizică)
producție
Flux de informații
Logistica
Logistica
1.2. Evoluţia istorică a logisticii.

Factorii motorii ai apariţiei şi evoluţiei logisticii.
1. Când a apărut logistica ca activitate?

2. În care domeniu de activitate?
3. În care țară?
4. Când și unde a fost ținut primul curs de logistică?
5. Care sunt etapele evoluției logisticii?
6. Care sunt factorii care au influențat apariția și dezvoltarea
logisticii?
Logistica
Când a apărut logistica ca activitate?
Termenul ”logistică” a fost utilizat pentru prima dată în domeniul militar, iar
prima sa recunoaștere teoretică vine de Academia Militară din Sankt
Petersburg.
Conceptul modern de logistică militară este formulat astfel: ”logistica militară

reprezintă o totalitate de activități care studiază, organizează și coordonează
mișcarea trupelor (oamenilor, materialelor și tehnicii militare) pe un teritoriu
inamic.
De exemplu, o divizie blindată din SUA, în timpul războiului terestru din Irak
consuma zilnic: 5 mii tone muniții, 2,1 milioane litri de combustibil, 1,1
milioane litri de apă, 80 mii porții de mâncare etc.
Logistica
În activitatea economică logistica este utilizată mai întâi în domeniul

distribuției comerciale, iar țara de origine a logisticii este considerată SUA.
O etapizare de referinţă pentru SUA, de exemplu, este cea sugerată de

profesorul Donald J. Bowersox, conform căruia principalele etape sunt:
• a. coordonarea operaţiunilor;
• b. regruparea personalului.;
• c. logistica integrată;
• d. logistica strategică (crearea alianțelor interorganizaționale).
Logistica
Apariția și evoluția logisticii, a fost determinată, în principal, de următorii

factori:
• a. sporirea în ritm rapid a cheltuielilor de transport;
• b. posibilităţile limitate de creştere a eficienţei producţiei;
• c. mutaţiile înregistrate în gestiunea stocurilor;
• d. înnoirea şi diversificarea fără precedent a producţiei de mărfuri;
• e. necesitatea organizării şi coordonării adecvate a fluxurilor
informaţionale;
• f. utilizarea pe scară tot mai largă a calculatoarelor şi revoluţia
informaţională;
• g. iniţiativele referitoare la calitate;
• h. preocupările de protejare a mediului ambiant etc.
Logistica
1.3. Tipurile de bază ale activităţii logistice.

În funcţie de sensurile fluxurilor materiale, logistica poate fi divizată în:
1. Logistica din amonte cuprinde:
a. dezvoltarea în interiorul sau exteriorul întreprinderii client (crearea de la zero
sau modificarea a ceva existent);
b. căutarea surselor de aprovizionare (sourcing) prin relaţii cu fabricanţi
(producători, industriaşi, furnizori, subcontractori), prestatori de servicii,
consultanţi în domeniul logistic;
c. aprovizionare (procurement), care implică noţiunea de contract;
d. cumpărarea (purchasing) care induce noţiunea de comandă (deschisă sau
fermă);-
e. transportul în amonte şi operaţiunile de vamă pentru circulaţia mărfurilor către
un punct de stocare sau o platformă de pregătire a comenzii.
2. Logistica din aval cuprinde:
a. stocarea mărfurilor în depozite;
b. supraambalarea (copacking), constituirea loturilor, condiţionarea, marcarea,
etichetarea etc.;
c. pregătirea comenzilor;
d. transportul în aval.
3. Logistica inversă se referă la circulaţia mărfurilor de la consumatorul final la
punctul de reparare, reciclare sau distrugere definitivă.
Logistica
Componentele principale ale managementului logistic pot fi redate astfel:
Activităţi manageriale
- planificare;
- realizare;
- control.
Intrări logistice Ieşiri logistice

- resurse naturale; Management logistic - superioritate
- resurse umane; Furnizori - materii prime şi materiale; Consumatori concurenţială;
- resurse financiare; - producţie finită; - utilitatea timpului şi
- resurse informaţionale. - producţie în curs de execuţie. locului;
- livrare eficientă etc.
Activităţi logistice
- deservirea clienţilor; - cercetarea cererii;
- manipularea stocurilor; - formarea comenzilor;
- ambalarea; - aprovizionarea;
- transportarea; - stocarea;
- alegea locului - depozitarea etc.
amplasării depozitelor;
Logistica
Funcțiile logisticii sunt:

1. Funcţia operaţională - vizează realizarea în cadrul întreprinderii a
mijloacelor necesare activării fluxurilor: manipulare, ambalare, transport,
stocare etc.;
2. Funcţia tactică - se referă în esenţă la mijloacele necesare conducerii
fluxurilor, pentru a le asigura programarea. Ea necesită adoptarea
deciziilor necesare de la modurile de tratare, până la realizare;
3. Funcţia strategică - constă în definirea mijloacelor logistice necesare
pentru a contribui la realizarea obiectivelor strategice generale pe care şi
le fixează întreprinderea.
Logistica
1.4. Relaţiile dintre marketing şi logistică.
LOGISTICĂ MARKETING
 Manipularea ACTIVITĂŢI DE INTERFAŢĂ  Cercetări de

materialelor;  Aprovizionarea; marketing;
 Stabilirea obiectivelor
 Depozitarea de marketing;  Managementul
produselor finite;  Localizarea depozitelor; forţei de
 Proiectarea produsului; vînzare;
 Controlul  Managementul stocurilor;
stocurilor etc.  Stabilirea preţurilor;
 Onorarea comenzilor;  Stabilirea
 Proiectarea campaniilor mixului de
publicitare; produse etc.
 Ambalarea de protecţie;
 Alegerea canalelor
de marketing
 Transportul.
Logistica
TEMA 2. SERVIREA CLIENŢILOR
2.1. Conceptul de servire a clienţilor.

2.2. Elementele servirii clienţilor.
2.3. Măsurarea nivelului de servire.
2.4. Componentele majore ale servirii clienţilor.
Logistica
Exemplu:
1. Sloganul companiei IBM este ”Clientul – pe primul loc”.
2. IMB primește anual 50 mii de reclamații.
3. Efectuează anual 40 mii de interviuri cu clienții (în 71 de țări, în 26 de
limbi).
4. Clienților li se dau anchete cu 10 întrebări referitor la calitatea produselor
și calitatea serviciilor.
5. Toate întrebările și răspunsurile sunt într-o bază unică.
6. La IBM există Consiliul de Conlucrare cu Clienții (efectuează auditul
clienților).
7. Managerii de la nivelul inferior au dreptul să cheltuie până la 5 mii USD
pentru soluționarea unei probleme apărute.
8. IBM alocă anual 25% din venitul său în direcția servirii clienților.
Logistica
2.1. Conceptul de servire a clienţilor

Există numeroase încercări de abordare a conceptului de servire a clienţilor:
1. Pentru o serie de practicieni, servirea clienţilor înseamnă să creezi în
mintea consumatorilor percepţia că organizaţia ta este una dintre cele cu
care se pot face afaceri cu uşurinţă. Această abordare prezintă avantajul
focalizării asupra laturilor calitative ale activităţii.
2. Servirea clienţilor este considerată un instrument concurenţial redutabil.

Scopul unui sistem logistic integrat este de a servi clienţii la fel de bine
sau mai bine decât concurenţii. Avantajul competitiv oferit de
îmbunătăţirea nivelului serviciului este mai durabil decât avantajul generat
de o reducere de preţ.
3. Servirea clienţilor se referă la asigurarea disponibilităţii produselor

pentru clienţi. Se porneşte de la premisa că valoarea potenţială a
produsului devine efectivă numai în momentul în care produsul intră în
posesia clientului.
Logistica
4. Dintr-o altă perspectivă, servirea clienţilor este definită ca un ansamblu de

activităţi intercorelate. Astfel, servirea clienţilor reprezintă lanţul activităţilor
de vânzare şi satisfacere a cerinţelor clienţilor, care începe cu primirea
comenzilor şi se încheie cu livrarea produselor la clienţi, în unele cazuri
continuând cu servicii de întreţinere a echipamentelor sau alte forme de sprijin
tehnic.
5. Alte definiţii pun accentul pe conceptele de proces şi de management al

lanţului de aprovizionare-livrare. Servirea clienţilor reprezintă astfel procesul
de oferire a unor beneficii semnificative în privinţa valorii adăugate, lanţului
de aprovizionare-livrare, într-un mod eficace sub aspectul costurilor.
(exemplu firma cu piese de schimb)
Logistica
2.2. Elementele servirii clienţilor.

Elementele servirii clienţilor au fost împărţite în trei categorii:
a. elemente pretranzacţionale. În această categorie, sunt incluse

componentele care creează un climat favorabil servirii clienţilor. Din
această categorie fac parte următoarele elemente:
• declaraţia scrisă, referitoare la politica de servire a clienţilor;
• planurile de rezervă pentru situaţiile de forţă majoră, care ar putea
afecta servirea clienţilor;
• structura organizatorică necesară pentru aplicarea politicii de servire
a clienţilor;
• flexibilitatea sistemului, respectiv capacitatea sa de a răspunde unor
nevoi speciale sau neaşteptate ale clienţilor;
• programele de pregătire a personalului firmei cliente, în vederea
utilizării eficiente şi eficace a produselor firmei vânzătoare.
Logistica
b. elemente tranzacţionale. Se referă la componentele servirii

clienţilor, care sunt determinate de îndeplinirea efectivă a funcţiei logistice.
Cele mai importante elemente tranzacţionale sunt:
• disponibilitatea produselor (respectiv nivelul rupturilor de stoc);
• durata ciclului comenzii;
• furnizarea de informaţii referitoare la stadiul onorării comenzilor;
• precizia executării comenzii;
• uşurinţa efectuării comenzii de client;
• starea mărfurilor la recepţie etc.
Logistica
c. elemente post-tranzacţionale. După efectuarea cumpărării de client,

produsul este susţinut adesea prin servicii care asigură obţinerea de către client
a beneficiilor aşteptate. Componentele din această categorie prelungesc
procesul de vânzare după momentul în care clientul a intrat în posesia
produsului. Elementele servirii clienţilor, care susţin produsul în utilizare, sunt
următoarele:
• oferirea unei garanţii pentru produs;
• instalarea produselor;
• efectuarea de reparaţii şi asigurarea de piese de schimb;
• înlocuirea temporară a produselor în perioada reparaţiilor;
• soluţionarea reclamaţiilor clienţilor;
• posibilitatea de returnare a ambalajelor de către client;
• retragerea produselor defecte de pe piaţă.
Logistica
Pentru creșterea performanței furnizorului sunt utilizate și alte elemente de

natură calitativă pentru a caracteriza nivelul de servire:
1. Viteza – reflectă rapiditatea îndeplinirii comenzii;
2. Consecvența – reprezintă capacitatea firmei de a respecta o anumită
durată a timpului de livrare, de-a lungul unui număr mare de cicluri de
performanță;
3. Flexibilitatea – se referă la capacitatea firmei de a îndeplini cerințele
speciale sau neașteptate ale clienților;
4. Capacitatea de redresare – reflectă capacitatea firmei de a găsi soluții
adecvate, în cazul funcționării necorespunzătoare a sistemului logistic;
5. Seriozitatea – capacitatea de a îndeplini nivelurile planificate de
disponibilitate a stocului de produse și de performanță operațională,
precum și capacitatea de a furniza clientului informații despre operațiile
logistice și stadiul onorării comenzilor.
Logistica
2.3. Măsurarea nivelului de servire.
Operaţionalizarea conceptului de servire a clienţilor presupune măsurarea

nivelului serviciilor oferite. Cuantificarea performanţei operaţionale facilitează
planificarea, realizarea şi controlul procesului de servire a clienţilor.
Variabilele utilizate pentru măsurarea nivelului de servire sunt de două tipuri:
a. variabile absolute;
b. variabile relative.
Logistica
Variabile absolute Variabile relative

 numărul (volumul, valoarea) comenzilor  ponderea articolelor inexistente în stoc,
primite; în numărul total al articolelor din gama
 numărul (volumul, valoarea) returnărilor furnizorului;
de produse;  ponderea comenzilor executate, în
 numărul rupturilor de stoc; numărul total al comenzilor primite;
 numărul (volumul, valoarea) comenzilor  ponderea comenzilor executate în mod
anulate; corect, în numărul total al comenzilor
 timpul de la primirea comenzii la primite;
livrarea mărfii;  ponderea comenzilor clienţilor, care
 timpul de la primirea comenzii de către ajung în stare bună din total comenzi;
furnizor, la primirea mărfii de către  ponderea reclamaţiilor primite pentru un
client; anumit produs, în numărul total al
 numărul (volumul, valoarea) reclamaţiilor clienţilor;
reclamaţiilor primite;  ponderea returnărilor, în volumul
 numărul (volumul, valoarea) comenzilor (valoarea) total (ă) a livrărilor etc.
executate în regim de urgenţă;
 numărul (volumul, valoarea) comenzilor
expediate în stare incompletă etc.
Logistica
Sub aspect temporal, nivelul de servire a clienţilor poate fi măsurat în

secţiune:
a. Transversală - reflectă situaţia servirii la un anumit moment (de exemplu:
numărul articolelor la care se înregistrează rupturi de stoc; nivelul
stocului în tranzit; ponderea comenzilor executate, în numărul total al
comenzilor primite etc.)
b. Longitudinală - indică evoluţia în timp a capacităţii de servire a firmei
(de exemplu: indicele numărului comenzilor executate complet în
trimestrul curent, faţă de trimestrul anterior; indicele de variaţie a
numărului reclamaţiilor primite în semestrul curent, faţă de acelaşi
semestru al anului anterior; indicele duratei ciclului comenzii, în anul
curent faţă de anul anterior etc.)
Logistica
În cadrul procesului de măsurare, în afară de stabilirea variabilelor ce urmează

a fi cuantificate, este necesară alegerea unităţilor de măsură.
În funcţie de variabila analizată, se recurge la unităţi de măsură:

1. cantitative (unitatea de ambalaj, linia de produse, kilogramul, tona etc.);
2. valorice (MDL, Euro, $).
Nivelul de servire poate fi calculat după formula:

Ns = (m / M) * 100
Ns – nivelul de servire;
m – valoarea cantitativă a nivelului efectiv de serviciu logistic;
M - valoarea cantitativă a nivelului teoretic de serviciu logistic.
Logistica
2.4. Componentele majore ale servirii clienţilor.

Componentele cele mai importante ale servirii clienţilor sunt:
a. Disponibilitatea produselor în stoc - reprezintă probabilitatea existenţei
produselor în stoc, în momentul în care sunt solicitate de clienţi. Pentru
măsurarea disponibilităţii produselor în stoc, se apelează la mai multe variabile
(exemplu: Lavazza meteorologul):
• frecvenţa rupturilor de stoc - reflectă probabilitatea absenţei unui produs
din stoc. Poate fi măsurată pentru un anumit produs sau pentru ansamblul
produselor oferite de firma vânzătoare;
• indicele de execuţie - măsoară mărimea sau impactul rupturilor de stoc în
decursul timpului. Spre deosebire de frecvenţa rupturilor de stoc, indicele
de execuţie corelează disponibilitatea produsului cu cererea exprimată de
clienţi;
Ie = (Q livr. / Q com. ) * 100
• numărul livrărilor de comenzi complete - reprezintă numărul situaţiilor în
care firma este capabilă să onoreze integral comanda clientului. O comandă
este onorată în mod complet atunci când firma dispune de toate produsele
solicitate de client în cantităţile cerute de acesta.
Logistica
b. Durata ciclului comenzii. Din perspectiva clientului, ciclul comenzii

reprezintă intervalul de timp de la transmiterea comenzii către furnizor, la
primirea mărfurilor solicitate. Pentru furnizor, ciclul comenzii se declanşează
în momentul primirii comenzii de la client (exemplu: programele soft sunt
îndeplinite fără întrerupere pe mai multe continente și în mai multe țări 24/24).
Ciclul comenzii include toate activităţile desfăşurate pentru ca clientul să

ajungă în posesia mărfurilor comandate. Principalele etape ale ciclului
comenzii sunt următoarele:
• transmiterea comenzii;
• prelucrarea comenzii;
• preluarea şi asamblarea comenzii;
• procurarea stocului suplimentar necesar;
• livrarea comenzii.
Logistica
Etapele ciclului comenzii (după J. Stock și D. Lambert ”Strategic Logistics

Management”) sunt următoarele:
Comanda Livrarea Încărcarea

clientului comenzii comenzii
Transmiterea
comenzii Verificare Amânarea Factura
stocului îndeplinirii de expediție
comenzii
Verificarea Baza de date Pregătirea Primirea

Primirea solvabilității a stocurilor comenzii
comenzii
comenzii clientului la depozit
Graficul Pregătirea Graficul

procesului Producția acrelor care transporturilor
însoțesc încărcătura
de producție
Logistica
c. Retragerea produselor de pe piaţă. Logisticienii se confruntă uneori cu

situaţii în care este necesară retragerea produselor de pe piaţă. Cauzele care
impun o astfel de acţiune pot fi: defectele de calitate ale produselor;
ambalarea şi / sau etichetarea necorespunzătoare; metodele de distribuţie
neadecvate, care au ca efect pierderea controlului asupra temperaturii,
contaminarea produselor etc.
Acţiunea de retragere determină un flux al produselor dinspre aval spre
amonte şi fluxuri informaţionale în ambele sensuri, în cadrul canalelor de
marketing. Alături de reciclarea deşeurilor, retragerea produselor face obiectul
unui proces denumit distribuţie inversă.
Produsele cu defecte de calitate impun adoptarea unor măsuri adecvate,
pentru a înlătura impactul negativ asupra consumatorului / utilizatorului şi
firmei vânzătoare, în funcţie de produs, se apelează la una dintre următoarele
modalităţi de acţiune:
• rambursarea;
• înlocuirea;
• repararea;
• retragerea totală.
Logistica
Tema 3. Cumpărarea mărfurilor
3.1. Conceptul de cumpărare.

3.2. Obiectivele cumpărării.
3.3. Sursele de cumpărare.
3.4. Strategii logistice referitoare la cumpărare.
Logistica
3.1. Conceptul de cumpărare.
În literatură există numeroase abordări conceptuale referitoare la:

 cumpărare,
 aprovizionare,
 achiziţionare sau
 procurare.
Uneori, aceşti termeni sunt utilizaţi ca sinonime, alteori există

diferenţe mari de conţinut.
Logistica
În opinia lui Kenneth Lysons, cumpărarea organizaţională

poate fi definită ca funcţia responsabilă de obţinerea prin
cumpărare, închiriere sau alte mijloace legale, a echipamentelor,
materialelor, furniturilor şi serviciilor necesare, în vederea
utilizării lor în cadrul producţiei.
Logistica
Există şi propunerea de a considera trei termeni distincţi:

aprovizionarea, cumpărarea şi marketingul aprovizionării.
Din această perspectivă, aprovizionarea este o funcţie de

execuţie orientată spre interiorul întreprinderii, relaţia cu
furnizorul fiind limitată la un termen scurt.
Cumpărarea este o funcţie de achiziţionare de resurse materiale,

a întreprinderii orientate spre exterior, relaţia cu furnizorul fiind
focalizată asupra unui termen mediu.
Marketingul cumpărărilor este considerat o funcţie de gestiune a

resurselor materiale ale întreprinderii, pe termen lung.
Logistica
Conform opiniei altor specialişti în domeniul economic,

aprovizionarea reprezintă ansamblul operaţiunilor care permit
întreprinderii să dispună de bunurile şi serviciile necesare
activităţii sale şi pe care trebuie să le procure din exterior.
Din această perspectivă, cumpărarea este o decizie punctuală de

achiziţionare a unui anumit bun, în timp ce aprovizionarea constă
în administrarea fluxurilor de bunuri şi servicii de care
întreprinderea are nevoie pentru continuitatea funcţionării sale,
satisfacerea cererii clienţilor şi asigurarea rentabilităţii.
Logistica
Potrivit altei definiţii, cumpărarea constă în achiziţionarea

bunurilor şi serviciilor necesare, la un cost optim, din surse
competente şi sigure.
Analiza acestei definiţii relevă următoarele caracteristici ale

cumpărării:
a. procurarea de bunuri şi servicii;
b. examinarea necesităţii cumpărării;
c. cumpărarea la cel mai favorabil cost;
d. selecţia atentă a surselor.
Logistica
Obiectul operaţiunilor de cumpărare îl pot constitui:

 materiile prime,
 materialele,
 componentele,
 produsele semifinite,
 produsele finite,
 articolele de întreţinere – reparaţii - exploatare,
 echipamentele (utilajele) şi
 serviciile.
Logistica
Logistica
Aprovizionarea centralizată:
Aprovizionarea centralizată înseamnă că toate articolele cumpărate pentru fiecare
departament sunt centralizate printr-un departament sau centru operațional.
Aceasta prezintă următoarele avantaje:
o Cumpărarea în cantități mari de obicei înseamnă că este posibil să se obțină
prețuri mai atractive de la furnizori.
o Aprovizionarea în cantități mari înseamnă de obicei că furnizorul este mai atent
la respectiva comanda.
o Aprovizionarea centralizată permite o standardizare a produselor cumpărate și
deci garantează o calitate constantă în cuprinsul organizației. Aceasta este în
particular importantă când este vorba de produse alimentare (Nestle – Elveția;
Danone – Franța; General Mills - SUA).
o A avea departamente de aprovizionare mai mari ca rezultat al comandării
pentru mai multe centre de producție înseamnă că o companie își permite o mai
mare specializare a personalului, de exemplu un grup orientat pe țevi, unul pe
supape, unul pe oțel, etc. aceasta poate duce la o competență mai mare și un
cost mai scăzut al materialelor.
o Combinarea comenzilor mici reduce costul administrativ, timpul necesar pentru
negocierea comenzilor, timpul de plată, procedurile vamale, deci și costul total.
o Relațiile cu furnizorii sunt simplificate deoarece sunt mai puțini interlocutori.
o Există o reducere a costurilor de transport deoarece comenzile sunt transportate
în cantități mai mari.
Logistica
Aprovizionarea descentralizată:
Aceasta înseamnă că fiecare departament din cadrul organizației
își ia propriile decizii privind aprovizionarea, cu următoarele
avantaje:
o Răspunsul este mult mai rapid decât în cazul operațiunilor
centralizate (mai puțină birocrație).
o Costurile de transport pot fi mai scăzute dacă furnizorul este
aproape de departamentul care cumpără.
o Uneori aprovizionarea răspunde mai bine nevoilor unei
operații particulare.
o Aprovizionarea descentralizata reduce costurile de inventar
deoarece departamentele cumpără numai cantitatea de care au
nevoie (în aprovizionarea centralizata sunt cumpărate cantități
mai mari).
o Riscul este redus când se cumpără în cantități mici.
Logistica
3.2. Obiectivele cumpărării.
Obiectivele cumpărării sunt următoarele:
a. asigurarea la momentul potrivit a bunurilor şi serviciilor

necesare, pentru ca firma (producătoare sau distribuitoare) să
poată onora la timp comenzile clienţilor săi, să evite
nemulţumirile acestora datorate întârzierii livrărilor şi pierderile
generate de anularea comenzilor;
b. realizarea celei mai avantajoase combinaţii a calităţii,

preţului, serviciului şi timpului, fără a absolutiza importanţa
preţului, în privinţa creşterii eficienţei cumpărării;
Logistica
c. reducerea la minimum a pierderilor legate de stocuri,

atât sub aspectul costurilor generate de menţinerea în spaţiile de
depozitare a unor stocuri de siguranţă excesive, cât şi al costurilor
generate de rupturile de stoc;
d. dezvoltarea relaţiilor cu furnizori competenţi, ceea ce

presupune pe de o parte, evaluarea riguroasă a performanţelor
furnizorilor actuali şi potenţiali, iar pe de altă parte, preocuparea
firmei de a stabili relaţii de parteneriat pe termen lung cu
furnizori de încredere, interesaţi să coopereze pentru realizarea
unor obiective comune, în interesul ambelor părţi;
Logistica
e. identificarea şi dezvoltarea unor surse alternative de

încredere, pentru a diminua dependenţa de o singură sursă de
cumpărare, care fie poate da dovadă de autosuficienţă, în absenţa
unei competiţii cu alţi furnizori, pentru obţinerea comenzilor şi
satisfacerea necesităţilor firmei cliente, fie se poate confrunta cu
situaţii de forţă majoră, care o fac incapabilă de a onora pe
termen mediu sau lung cerinţele firmei cumpărătoare;
f. valorificarea avantajelor standardizării şi simplificării

componentelor produsului, în cazul întreprinderilor producătoare,
care are ca efect reducerea diversităţii şi cantităţii produselor
menţinute în stoc, ceea ce conduce la diminuarea costurilor şi
creşterea probabilităţii de obţinere la timp a comenzilor;
Logistica
g. urmărirea tendinţelor pieţei şi menţinerea poziţiei

competitive a firmei, prin identificarea noilor materii prime,
materiale, subansamble şi produse finite, noilor surse de
cumpărare de pe piaţa internă şi externă, noilor orientări în
practica aprovizionării firmelor;
h. menţinerea unor bune relaţii între departamentul de

aprovizionare şi celelalte departamente ale firmei, cu scopul de a
asigura îndeplinirea obiectivelor generale ale organizaţiei;
Logistica
i. administrarea funcţiei de cumpărare în mod eficient şi eficace,

în condiţiile respectării prevederilor legale şi standardelor etice;
j. dezvoltarea profesionalismului în domeniul cumpărării, prin

recrutarea, selectarea, promovarea şi motivarea unui personal
competent, ceea ce consolidează rolul aprovizionării în cadrul
firmei şi îmbunătăţeşte eficienţa acestei componente a sistemului
logistic.
Logistica
3.3. Sursele de cumpărare.
Întreprinderile producătoare au 2 opțiuni:

1. să cumpere ;
2. să realizeze (fabrice, producă) cu forțele proprii.
Logistica
A fabrica sau a cumpăra:
1. Una dintre deciziile unei firme de producție este dacă să

fabrice singură toate componentele unui produs sau să
cumpere unele ansamble sau subansamble din exterior.
2. Se poate ca departamentul de producție al companiei să facă
piesele la un preț mai mic, o calitate superioară și cu un timp
mai scurt de livrare decât furnizorii.
3. În alte cazuri, poate să fie mai eficientă cumpărarea
componentelor din exterior dacă furnizori de încredere sunt
disponibili.
Logistica
Costul este criteriul hotărâtor în opţiunea pentru cumpărare sau

realizarea cu forţe proprii.
Principalele aspecte urmărite sunt:
a. costul marginal. (din structura costului marginal, fac parte
costurile cu materialele şi munca directă, cheltuielile directe,
precum şi cheltuielile indirecte variabile).
b. costul de oportunitate. (se calculează ca venitul maxim pe
care l-ar fi obţinut firma în cazul în care aceleaşi capacităţi
utilizate pentru producţie ar fi fost folosite în alt scop).
c. învăţarea. (în cazul cumpărării, spre deosebire de realizarea
cu forţe proprii, oportunitatea de a învăţa este mică).
Logistica
Criterii pentru a fabrica:

• Este mai ieftin să produci în interiorul companiei decât să cumperi din
exterior.
• Încrederea în furnizori în privința timpului de livrare, calitatea și prețul sunt
scăzute.
• Controlul calității este mai bun, ceea ce nu oferă furnizorii.
• Există un exces de forță de munca în centre și producția proprie contribuie
la costuri fixe.
• Piesa respectivă este strategică pentru companie, care este preocupată de
divulgarea tehnologiei și informațiilor persoanelor din exterior pentru ca
aceasta poate scădea competitivitatea.
• Cumpărarea ar duce la concedieri în interiorul organizației, ceea ce ar avea
un impact negativ asupra forței de muncă.
• Exista suspiciuni despre înțelegeri între furnizori (deși ilegale) privind
prețul, specificațiile, livrarea produsului și afacerea firmei.
• Cumpărarea produsului ar implica eliminarea personalului specializat,
însemnând pe termen lung o pierdere a competitivității.
• Există o preocupare asupra problemelor legale daca articolul furnizat nu
este conform specificațiilor (în SUA, ramificațiile legii pot afecta întreg
lanțul de aprovizionare, chiar daca o companie nu a produs un anume
articol ci doar l-a folosit intr-un ansamblu).
Logistica
Criterii pentru a cumpăra:

• Costul total este mai mic la cumpărare decât la producția proprie.
• Exista o mare încredere în furnizori.
• Nu este posibilă producția proprie deoarece produsul este protejat de
patent.
• Forța de muncă și utilajele sunt insuficiente pentru producția proprie.
• Producția proprie ar necesita capacitate adiționala de forță de muncă, utilaje
și suprafață și acestea sunt nesigure pe termen lung.
• Prin cumpărare, investiția în inventar este redusă și politica firmei este ca
furnizorul să se ocupe de stocuri până când este nevoie de ele (exact la timp
pentru companie).
• Operațiunile de producție au o mai mare flexibilitate atunci când
specificațiile produsului nu sunt bine definite. Flexibilitatea este mărită
dacă există mai mulți furnizori adecvați.
• Materia primă necesară fabricării articolului nu este ușor disponibilă.
• Cumpărarea îmbunătățește starea financiară a companiei, permițându-i să
inițieze alte strategii, precum achiziții, îmbunătățiri ale capitalului și
mărirea plăților prin dividende.
• Produsul este relativ simplu și fabricarea lui de către companie ar contribui
prea puțin la producție.
Logistica
Analiza FABRICARE - CUMPĂRARE
Costuri totale
(cumpărare)
Costuri anuale
Costuri totale
(fabricare)
Costuri variabile (fabricare)
Costuri fixe
(fabricare)
Costuri variabile (cumpărare)
B Punctul critic
Cerere anuală
Logistica
3.4. Strategii logistice referitoare la cumpărare.
Pentru elaborarea strategiei date, la bază stau următoarele

criterii principale:
 Numărul surselor (furnizor unic, fie furnizori multipli).
 Proximitatea surselor (furnizori locali şi/sau furnizori
aflaţi la distanţe mai mari de firma cumpărătoare şi
unităţile ei de producţie ori comercializare).
 Mărimea furnizorilor (surse mici sau surse de
dimensiuni mari, fiecare strategie are atât avantaje, cât
şi dezavantaje).
 Piaţa de provenienţă (surse de pe piaţa internă şi/sau
de pe pieţe externe).
Logistica
Alegerea furnizorului
 Este activitatea de căutare a unui furnizor (o sursă) de materii

prime sau produse care reprezintă cel mai bun raport preț-
calitate, în orice țară a lumii.
 Companiile pot avea o activitate proprie de căutare a surselor,
dar o acoperire globala presupune imense resurse de personal,
legături, timp și bani, deci companiile pot să folosească
servicii specializate în găsirea surselor.
 Este un mare risc folosirea de agenți pentru stabilirea surselor,
deoarece calitatea poate să nu fie conformă cu specificațiile și
nivelul prețurilor să fluctueze ca rezultat al fluctuațiilor ratelor
de schimb.
Logistica
Un alt element important al strategiei logistice referitoare la

cumpărare îl reprezintă identificarea, evaluarea şi selecţia
furnizorilor. Acest proces, presupune parcurgerea următoarelor
etape:
1. identificarea furnizorilor existenţi;
2. stabilirea criteriilor de selecţie;
3. evaluarea preliminară;
4. evaluarea detaliată;
5. selecţia furnizorilor.
Logistica
Identificarea furnizorilor
 Agenţii comerciali ai firmelor furnizoare
 Cataloage
 Publicaţii
 Anuare
 Informaţii de la proprii agenţi comerciali
 Internetul
Logistica
Criterii de alegere
 Preţul
 Calitatea
 Capacitatea tehnică
 Bonitatea
 Service
 Amplasarea
 Altele
Logistica
Metoda de ierarhizare
 Selectarea factorilor de evaluare

 Atribuirea unei ponderi de la 1 la 10 fiecărui factor
 Evaluarea furnizorilor ţinând cont de fiecare factor
 Clasificarea furnizorilor
Logistica
Selecția furnizorilor
Logistica
Selecția furnizorului
Logistica
Selecția furnizorului
Excelent Bun Mediu Slab F Slab Pondere
Nota 5 4 3 2 1 Max=5 Scor
PRODUSUL
Calitate X 5 25
Pret X 4 8
Sigurata livrarii X 3 12
Conditii de livrare X 2 10
Conditii de garantie X 1 3
Total 15 58
FURNIZORUL
Capacitate tehnica X 5 20
Putere financiara X 5 20
Certificarea calitatii X 4 16
Flexibilitate X 4 12
Profit X 3 12
Relatii de munca X 3 12
Cantitate disponibila X 3 6
Competenta conducerii X 3 15
Calificarea personalului X 3 12
Servicii post-vanzare X 3 9
Locatie X 2 6
Grija fata de mediu X 1 5
Total 39 145
Total: Produs+Furnizor 54 203
Logistica
10 principii cheie pentru elaborarea

strategiei de achiziție
1. Îmbunătățirea relației cu companiile vânzătoare.
2. Dezvoltarea fisei scorului pentru urmărirea serviciilor
vânzătorilor, calitatea acestora, livrarea și prețurile.
3. Obținerea informației corecte = dimensionarea corecta a listei
vânzătorilor și a costurilor acestora.
4. Crearea unei echipe de achiziții cu următoarele caracteristici:
analitică, abilități extraordinare de negociere, cunoașterea
afacerii, respectarea politicilor, cunoștințe juridice, abilitatea
de a lucra în echipă și în alte părți ale organizației (vânzări,
operațiuni, financiar)
Logistica
continuare
5. Echipa de conducere trebuie să fie în spatele achizițiilor.

6. Completarea listei vânzătorilor preferați.
7. Structura centralizată, dar cu echipe implementate la nivel
local.
8. Dezvoltarea unor capacități de negociere puternice.
9. Folosirea tehnologiei pentru propulsarea companiei în fruntea
competiției.
10. Dezvoltarea unui plan de stimulente care să aducă, de fapt,
profit companiei și angajaților.
Logistica
Din punctul de vedere al timpului şi cantităţilor achiziţionate,

logisticienii pot alege dintre următoarele variante strategice de
cumpărare (după C. Bălan):
a. cumpărarea de pe o zi pe alta - constă în procurarea de
cantităţi mici de mărfuri, în condiţiile lansării frecvente a
comenzilor către furnizori. Cantitatea cumpărată nu depăşeşte
nivelul necesităţilor imediate, pentru a menţine continuitatea
activităţii de producţie şi/sau comercializare a firmei. Obiectivul
strategiei este de reduce la minimum stocurile în perioadele de
recesiune sau de fluctuaţii ale preţurilor.
b. cumpărarea în funcţie de cerinţele curente - se caracterizează
prin lansarea unor comenzi mai mari, cu o frecvenţă comparativ
mai mică. O astfel de strategie este recomandată în cursul
perioadelor de stabilitate a preţurilor, pentru produsele care sunt
utilizate în mod constant.
Logistica
c. cumpărarea anticipată - caracteristica distinctivă a acestei

variante strategice este achiziţionarea de produse în avans faţă de
cerinţele curente ale firmei, pentru a valorifica o conjunctură
favorabilă a preţurilor.
d. cumpărarea speculativă - conform acestei strategii, firma
cumpără o cantitate foarte mare de produse, pentru a valorifica o
oportunitate temporară de preţ. Cantitatea cumpărată depăşeşte
necesarul curent sau cel previzibil al firmei respective. Ipoteza pe
care se bazează cumpărarea speculativă este faptul că preţul mic,
din momentul efectuării achiziţiei, va creşte în mod accentuat, în
viitorul apropiat. În cazul în care estimările se confirmă, firma
poate obţine profituri importante din vânzarea produselor
cumpărate anterior (exemplu Lavazza).
Logistica
Tema 4. Stocurile de mărfuri

4.1. Importanţa stocurilor în cadrul sistemei
logistice.
4.2. Tipologia stocurilor.
4.3. Costurile generate de stocuri.
4.4. Planificarea stocurilor.
4.5. Controlul stocurilor.
Logistica
4.1. Importanţa stocurilor în cadrul sistemei

logistice.
 Stocurile variază între 14-46% în totalul activelor

unei firme;
 În medie, stocurile reprezintă între 17-20% din cifra
de afaceri a unei întreprinderi.
Logistica
Termenul stoc este utilizat pentru a defini, în

expresie valorică sau cantitativă, materiile prime,
componentele, subansamblele, produsele în curs
de prelucrare sau produsele finite care sunt
menţinute în vederea utilizării lor, pe măsura
apariţiei nevoii.
Logistica
Stocuri – active circulante materiale destinate

utilizării lor în procesul de producţie, fabricate în
cadrul acestui proces sau cumpărate în vederea
revânzării.
Logistica
Stocul:
un produs disponibil
într-o anumită cantitate
într-un anumit loc
la un anumit moment
de o anumită calitate.
Logistica
FAZELE SISTEMULUI LOGISTIC ÎN CARE SE

AFLĂ STOCURI
Aprovizionare Producţie Distribuţie
Materii prime Producţie în curs Produse finite Mărfuri
şi materiale de execuţie
Materii prime
Materiale
Semifabricate
Componente
etc.
Logistica
În gestiunea unui stoc activează în permanenţă trei actori:
FURNIZOR GESTIONARUL STOCULUI CLIENTUL
Dăcă acestia acţionează independent unul faţă de altul, adică

fară să comunice între ei, gestiunea devine mai dificilă.
Gestiunea este mai uşoară dacă între actori există comunicare.

Logistica
În literatura de specialitate sunt 2 opinii referitoare

la stocuri:
1. Menținerea stocurilor este necesară;
2. Diminuarea sau chiar înlăturarea stocurilor.
Logistica
Opinii pro:
a. îmbunătăţirea serviciului logistic pentru clienţi. Asigurarea
disponibilităţii produselor pentru satisfacerea cererii clienţilor
interni sau externi, în momentul manifestării acesteia, constituie
un motiv prioritar pentru deţinerea de stocuri.
b. echilibrul relaţiei dintre cerere şi ofertă. Această latură a

rolului stocurilor este determinată de existenţa unui decalaj
temporal între cerere şi ofertă. Produsele a căror cerere se
concentrează într-un interval scurt de timp fac necesară
menţinerea de stocuri de către producători, angrosişti şi detailişti,
în avans faţă de perioada de manifestare a cererii.
Logistica
c. reducerea costurilor. Rolul de reducere a costurilor totale este

determinat însă de următoarele aspecte:
 economii de scară în domeniul producţiei;
 economii de scară în domeniul cumpărării;
 economii de scară în domeniul transportului;
 valorificarea unei conjuncturi favorabile a preţurilor.
Logistica
d. diminuarea incertitudinii. Prezenţa stocurilor protejează firma

de variaţiile neaşteptate, pe termen scurt, deopotrivă ale cererii
pieţei şi ale livrărilor efectuate de furnizori. Menţinerea unor
stocuri de siguranţă asigură capacitatea firmei de a onora
comenzile clienţilor săi, în situaţia unei creşteri a cererii, în raport
cu nivelul estimat.
Logistica
Opinii contra:
a. risipa de resurse;
b. capitalul investit în stocuri ar putea fi investit mult mai
profitabil în alte arii ale activității firmei;
c. uzura morală a produselor pe perioada stocării;
d. uzura fizică;
e. cererea finală se poate orienta către alte produse etc.
Logistica
4.2. Tipologia stocurilor.
I. Conform Standardelor Naționale de Contabilitate:

o Materii prime și materiale de bază
o Materiale consumabile
o OMVSD
o Producția în curs de execuție
o Produse (semifabricate, produse finite, produse secundare).
o Mărfuri
o Ambalaje
Logistica
II. După destinaţia lor:

o stocuri pentru consum final;
o stocuri care mai intră într-un nou proces de producţie;
o stocuri care mai intră într-un proces de comerţ.
III. După locul de constituire:
o stocuri la unităţile producătoare;
o stocuri la unităţile consumatoare;
o stocuri la unităţile de comerţ cu ridicata;
o stocuri la unităţile de comerţ cu amănuntul;
o stocuri la consumatorii individuali;
o stocuri la consumatorii colectivi;
o stocuri în rezerva de stat;
o stocuri aflate în tranzit;
o stocuri aflate în curs de aprovizionare.
Logistica
IV. După perioada pentru care se formează şi în funcţie de

organizarea utilizării lor în producţie sau vânzare:
o stocuri curente;
o stocuri de siguranţă;
o stocuri sezoniere;
o stocuri de condiţionare;
o stocuri în curs de transport (stocuri în tranzit).
V. După funcţiile lor în managementul producţiei şi al
aprovizionării:
o stocul iniţial;
o stocul final;
o stocul mediu;
o stocul preliminat;
o stocul maxim – normat;
o stocul minim – normat.
Logistica
VI. După ritmul de mişcare:

o stocuri cu mişcare rapidă;
o stocuri cu mişcare lentă;
o stocuri fără mişcare;
o stocuri strategice (de rezervă, sezoniere etc.).
VII. După modul de calcul şi fundamentare:
o stocuri cu fundamentare ştiinţifică;
o stocuri fără fundamentare ştiinţifică.
Logistica
VIII. Din punct de vedere al producţiei, stocurile pot fi:

o Stocuri de producție (materii prime şi materiale destinate consumului
unităţilor de producţie - stoc în amonte);
o Stocuri de desfacere (produse finite, destinate livrării către beneficiari -
stoc în aval);
o Stocuri interoperaționale (destinat asigurării funcţionării continue a unor
maşini sau a unor linii de fabricaţie).
IX. Din punct de vedere al rolului jucat pe plan economic

stocurile pot fi:
o Stocuri cu rol de regulator - au ca rol reglarea fluxurilor de intrare şi de
ieşire ale produselor între două stadii succesive ale procesului tehnologic;
o Stocuri cu rol strategic - sunt formate din piese sau din subansamble
folosite de serviciul de întreţinere, necesare înlocuirii rapide a lor în caz de
avarie la instalaţiile vitale ale întreprinderii;
o Stocuri speculative - sunt mai puţin legate de activitatea agenţilor
economici şi se referă în general la produse şi materiale rare, a căror
valoare nu este fluctuantă.
Logistica
Stocurile pot fi exprimate în următoarele modalităţi:
1. în unităţi „naturale” (fizice) (tone, kg, buc., m.p., m.c. etc.)

2. în unităţi „valorice” (lei, mii lei, mil. lei);
3. „în zile”.
Logistica
4.3. Costurile generate de stocuri
1. Costurile de achiziţionare sunt cele asociate efectuării

comenzilor, în vederea creării sau completării stocurilor. Din
această categorie fac parte:
a. costul selecţiei vânzătorului şi negocierii,
b. costul formulării comenzii şi transmiterii ei la furnizor,
c. costul transportului comenzii,
d. costurile de recepţie şi de manipulare a materialelor la punctul
de primire a produselor etc.
Logistica
2. Costurile de menţinere a stocurilor sunt determinate de

păstrarea mărfurilor o anumită perioadă, până în momentul
solicitării lor de către clienţii interni sau externi ai firmei.
 costurile financiare - se referă la costul capitalului investit în
stocuri.
 costurile de depozitare - sunt determinate de păstrarea
mărfurilor în spaţiile de depozitare.
 costurile de asigurare - protecţia contra riscurilor datorate
incendiului, furtunii sau furtului implică plata unor costuri de
asigurare.
 costul deteriorării şi uzurii mărfurilor - pe parcursul păstrării
în spaţiile de depozitare, mărfurile se pot deteriora fizic sau uza
moral, devenind nevandabile.
Logistica
3. Costurile datorate rupturilor de stoc sunt determinate de

absenţa produselor din stoc, în momentul solicitării lor de
clienţi. Componentele principale sunt următoarele:
 costul vânzării pierdute;
 costul pierderii loialităţii clienţilor;
 costul unei noi comenzi.
Logistica
4.4. Planificarea stocurilor
Managementul stocurilor se concentrează pe trei probleme de

baza:
 care ar trebui sa fie nivelul stocurilor;
 care este cantitatea de stocuri ce trebuie comandata (sau
produsa) la un anumit moment;
 când este momentul de a se comanda (sau produce) noile
stocuri.
Logistica
Principalii factori determinanți ai necesarului de investiții în

stocuri sunt:
 nivelul previzionat al vânzărilor;
 durata procesului de producție, determinată în urma analizării
caracteristicilor tehnice ale acestuia;
 durabilitatea, comparativ cu perisabilitatea produselor finite;
 ușurința aprovizionării, sau ușurința înlocuirii stocurilor;
 consecințele care apar atunci când nu se dispune la timp de un
anumit tip de stoc.
Logistica
Planificarea stocurilor poate fi efectuată în:
1. Planificarea în condiţii de certitudine

Punctul de reaprovizionare în condiţii de certitudine se poate calcula
pe baza următoarei formule:
P = D*T
unde P este punctul de reaprovizionare (exprimat în unităţi de măsură cantitative);
D este cererea medie zilnică (exprimată în unităţi de măsură cantitative);
T este durata ciclului de performanţă (mărimea intervalului de reaprovizionare).
2. Planificarea în condiţii de incertitudine care este analizată

în trei situaţii distincte de incertitudine, referitoare la variaţia:
1. cererii;
2. ciclului de performanţă (intervalului de reaprovizionare);
3. deopotrivă a cererii şi ciclului de performanţă.
P = D*T + Ss
unde P, D şi T au aceeaşi semnificaţie ca în formula anterioară,
iar Ss este stocul de siguranţă exprimat cantitativ.
Logistica
Cantitatea economică a comenzii (EOQ) pentru un anumit

produs este cantitatea care completează stocul, în condiţiile
menţinerii la minim a costului combinat al achiziţionării şi
menţinerii stocului (EOQ după formula lui Wilson):
EOQ = 2 * Cc * D
Cs * Cu
unde Cc este costul comenzii;

D este cererea anuală (exprimată cantitativ);
Cs este costul anual al menţinerii stocului (exprimat
procentual, în raport cu valoarea stocului mediu anual);
Cu este costul unitar al produsului.
(problemă)
Logistica
Modelul clasic EOQ se bazează pe o serie de ipoteze care îi

limitează aplicabilitatea:
 cererea este satisfăcută integral;
 evoluţia cererii este continuă, constantă şi cunoscută;
 durata ciclului de performanţă, în privinţa recompletării stocului,
este constantă şi cunoscută;
 preţul produsului este constant, independent de cantitatea comandată
sau de timp (nu sunt disponibile discounturi în funcţie de cantitate
sau discounturi privind tarifele de transport);
 orizontul de planificare este infinit;
 nu există interacţiune între diversele articole existente în stoc
(modelul se referă la un singur produs);
 nu există stoc în tranzit;
 nu există limite în privinţa disponibilităţii capitalului.
Logistica
4.5. Controlul stocurilor
Gestiunea stocurilor constă în:

- a ţine sub control stocul;
- a furniza un serviciu de un anumit nivel;
- a ţine costurile de gestiune la un nivel minim.
Logistica
I. Controlul continuu constă în analiza zilnică a stocului, pentru

a determina necesităţile de reaprovizionare.
II. Controlul periodic constă în analiza stocurilor la anumite

intervale de timp, de exemplu săptămânal sau lunar.
Logistica
Metodele de gestiune a stocurilor
1. Metoda JIT. Filozofia „just-in-time” (JIT) (a apărut în anii

'50, la Toyota Motor Company, Japonia), are drept scop
menţinerea cantităţii necesare de material în locul potrivit, la
momentul potrivit, pentru a realiza cantitatea potrivită de
produse. De asemenea, JIT este o filozofie de programare,
conform căreia întregul canal de aprovizionare/livrare este
sincronizat pentru a răspunde cerinţelor producţiei sau
clienţilor.
Logistica
2. Metoda MRP. Acronimul MRP corespunde unei tehnici

frecvent utilizate, denumită planificarea cerinţelor de materiale.
Conceptualizarea MRP datează din deceniul al VIII-lea al
secolului XX, deşi principiile care stau la baza acestei tehnici au
fost aplicate cu mult înainte.
Sistemul MRP poate fi prezentat astfel:
Logistica
Sistemul MRP
Cererea Programul de Comenzile

estimată pentru producţie clienţilor
produsul final principal
Lista de Pachet software Evidenţa

materiale
MRP stocurilor
Instrucţiuni de lansare,
reprogramare, urgentare
sau anulare a
comenzilor
Logistica
3. Metoda DRP. O extensie a perspectivei MRP este planificarea

cerinţelor de distribuţie (DRP). În esenţă, DRP este o metodă de
planificare şi control al stocurilor, care aplică principiile MRP la
domeniul distribuţiei. DRP consideră cerinţele unor niveluri
multiple de distribuţie. Poate fi aplicată atât de firmele
producătoare, cât şi de firmele de distribuţie. Sistemul DRP poate
fi prezentat astfel:
Logistica
Sistemul DRP
Clienţii
Depozitul Depozitul Depozitul

regional 1 regional 2 regional 3
Depozitul
central
Depozitul
fabricii
Logistica
TEMA 5. TRANSPORTUL MĂRFURILOR

5.1. Locul şi rolul transportului în activitatea
economică. Principalele părţi participante la
tranzacţiile de transport.
5.2. Structura costurilor de transport.
5.3. Modurile de transport şi caracteristicile lor.
5.4. Decizii referitoare la transportul de mărfuri.
5.5. Evaluarea şi selecţia transportatorilor.
5.6. Regulile INCOTERMS.
Logistica
5.1. Locul şi rolul transportului în activitatea economică.

Principalele părţi participante la tranzacţiile de transport.
 Costurile de transport pot constitui 20-40 % din costurile logistice

totale.
 Transportul este una dintre componentele majore ale sistemului

logistic, datorită contribuţiei sale la îndeplinirea misiunii logistice.
 Transportul este definit ca mişcarea fizică a persoanelor şi

mărfurilor, între două puncte.
 De fapt, transportul mărfurilor reprezintă un set de activităţi

logistice de bază, care se desfăşoară în aproape orice canal de
marketing şi constă în crearea utilităţilor de loc şi de timp.
Logistica
Particularitățile transportului:
1. Rezultatul muncii productive în transporturi, adică transportul

în sine, nu constituie o nouă marfă, un nou produs care să aibă o
formă obiectivă, ci o prestație (exprimată în tone km – transportul
de mărfuri și călători km – transportul de călători). Prin transport
marfa își păstrează forma, proprietățile fizice și chimice, dar își
sporește valoarea.
2. Transporturile de mărfuri sunt o activitate productivă care se

desfășoară atât în sfera producției, cât și în cea a circulației
produsului social.
Logistica
3. Transportul în sine nu se poate stoca, ci se consumă imediat în

momentul efectuării producției. Se stochează însă nevoile de
transport.
4. Transporturile de călători și mărfuri se deosebesc substanțial

între ele. Primele se caracterizează prin sensul dus – întors al
curenților de călători, adică sunt în general activități echilibrate;
în timp ce în transportul de mărfuri nu există, în aceeași măsură,
o asemenea egalitate cantitativă.
5. Activitatea de transport este, în general, o activitate continuă în

timp, care în cele mai multe cazuri înseamnă o activitate de zi și
de noapte, atât în zilele de lucru cât și în zilele de sărbători, însă
discontinuă în intensitate, din care cauză randamentul ei este
variabil.
Logistica
6. Transporturile, în general și transporturile feroviare, în special,

sunt activități care se desfășoară pe spații întinse, prin sute sau
chiar mii de unități distincte, depărtate geografic unele de altele,
dar strâns legate prin sistemul de organizare a activității de
exploatare, care urmărește asigurarea stabilității activității de
transport și continuitatea mișcării.
În concluzie, transportul este o prestație, un serviciu de un tip

special, în sensul că nu se poate nici stoca, nici conserva, că
trebuie să facă față unor momente de vârf, că presupune existența
unor infrastructuri tehnice extraordinar de vaste și complexe care
să excludă orice situație neprevăzută.
Logistica
Factorii determinanți pentru dezvoltarea sistemului de

transport
1. Factori naturali – poziția geografică a țării, situația mediului

natural înconjurător, caracterul și amplasarea bogățiilor naturale
și factorii demografici.
2. Factori de exploatare tehnică – capacitatea, viteza,

posibilitatea adaptării mijlocului de transport la particularitățile
mărfii, independența de condițiile climatice, deservirea sigură și
regulată a economiei, siguranța deplasării și păstrarea integrității
mărfii.
Logistica
3. Factori social – politici – diviziunea socială a muncii, nivelul

de trai, considerentele strategice de apărare a țării.
4. Factori economici generali – care țin de dezvoltarea de

ansamblu a sistemului economico – social (dezvoltarea
industrială a țării, structura populației, performanța și structura
agriculturii, PIB, VN și repartiția lor, structura transportului în
diferite zone ale țării) și factori economici specifici sistemului de
transport (sistemele tarifare pe moduri de transport, corelațiile
reciproce dintre ele și cu nivelul cheltuielilor de transport).
Logistica
Principalele părţi implicate în tranzacţiile de transport sunt:

1. participanţii primari - această categorie de participanţi este constituită
din furnizorii de mărfuri (producători, angrosişti, detailişti etc.) şi clienţii lor.
2. transportatorii - ca ofertanţi de servicii funcţionale, transportatorii au
rolul de facilitare a distribuţiei, a fluxurilor de mărfuri între participanţii
primari.
3. guvernul - contribuţia transporturilor la dezvoltarea economică justifică
atenţia acordată acestui domeniu de autorităţile guvernamentale. În multe
ţări, guvernele sunt interesate în mai mare măsură de activitatea şi practicile
firmelor transportatoare, decât de cele ale altor organizaţii comerciale.
4. publicul - în afară de guvern, publicul este o altă parte cu macrointerese
în domeniul transportului. Capacitatea de influenţă a publicului este
determinată de cererea sa de produse din întreaga lume, la preţuri
rezonabile şi nevoia implicită de servicii de transport pentru obţinerea
acestora.
Logistica
Importanța economică a transporturilor

La nivel micro, importanţa economică a transportului de mărfuri este
determinată de următorii factori:
a. utilitatea de loc.
b. utilitatea de timp.
c. utilitatea de formă.
d. impactul asupra competitivităţii.
e. contribuţia la costuri şi preţuri.
f. efectul de pârghie asupra profitului.
g. impactul asupra altor activităţi logistice.
h. influenţa asupra altor laturi ale activităţii organizaţiei.
Logistica
La nivel macroeconomic, principalii factori care justifică importanţa

transporturilor de mărfuri sunt următorii:
a. posibilitatea specializării geografice;
b. producţia pe scară mare;
c. intensificarea concurenţei;
d. dezvoltarea economică.
Logistica
5.2. Structura costurilor de transport.

I. În funcţie de criteriul variaţiei, costurile se împart în două categorii majore:
1. Costurile fixe sunt cele care nu variază în funcţie de volumul de activitate.
Aceste costuri trebuie să fie acoperite chiar în situaţiile în care firma nu
funcţionează (de exemplu pe durata unei sărbători sau a unei greve).
(Exemple: costuri legate de întreținerea terminalelor, echipamentele de
transport, administrarea activităţii transportatorului, sistemele informaţionale,
unele salarii ale managerilor etc.)
2. Costurile variabile sunt cele care se modifică în mod direct şi predictibil, în
funcţie de nivelul de activitate, în cadrul unei anumite perioade de timp. O
firmă poate evita suportarea costurilor de transport variabile numai dacă nu
utilizează nici un vehicul. (Exemple: costul combustibilului; costul forţei de
muncă; costul de întreţinere a echipamentelor; costul manipulării, încărcării şi
descărcării mărfurilor etc.)
Logistica
Structura costurilor pe moduri de transport

Modul de transport Costuri
Fixe Variabile
Feroviar costuri mari costuri mici
• echipamentele, terminalele,
liniile de cale ferată etc.
Rutier costuri mici costuri medii
• crearea şi întreţinerea căilor de • combustibilul,
transport, de instituţii publice etc. salariile, întreţinerea
mijloacelor de transport etc.
Pe apă costuri medii costuri mici
• mijloacele de transport şi • posibilitatea de a
echipamentele transporta mari cantităţi
Aerian costuri mici costuri mari
• aeronavele, sistemele de • combustibilul, forţa de
manipulare etc. muncă, întreţinerea etc.
Prin conducte costurile cele mai mari costurile cele mai mici
• construirea şi întreţinerea • costuri nesemnificative
conductelor, controlul staţiilor de cu forţa de muncă
pompare
Logistica
II. Criteriul separabilităţii - acest criteriu reflectă măsura în care costurile pot
fi atribuite anumitor segmente de afaceri (produse sau servicii) sau întregii
afaceri, în ansamblul ei. După acest criteriu deosebim:
1. Costurile specifice/separabile sunt cele care pot fi alocate cu uşurinţă unui

anumit output sau unui anumit expeditor ori destinatar. De exemplu, se pot
considera costurile de încărcare şi descărcare a unui vas, în contul unui
anumit utilizator.
2. Costurile asociate - aceste costuri se referă la situaţiile în care oferirea

unui serviciu atrage după sine oferirea altui serviciu. De exemplu, costul
cursei de întoarcere, în cazul efectuării unei curse principale pentru
transportarea unei încărcături de mărfuri, este suportat de utilizatorul care
are nevoie să deplaseze mărfuri de la A la B, ceea ce limitează, într-o
anumită măsură, volumul de mărfuri pe direcţia de la A la B.
Logistica
3. Costurile comune - sunt o categorie de costuri asemănătoare cu cele

asociate, deoarece sunt generate de oferirea unui anumit serviciu, unui tip de
utilizator. Totuşi, costurile comune se deosebesc de cele asociate prin faptul că
utilizarea de resurse pentru oferirea unui serviciu nu conduce în mod inevitabil
la oferirea altui serviciu. De exemplu, costurile datorate terminalelor,
depourilor, echipajelor şi combustibilului sunt comune, pentru toate mărfurile
transportate.
Logistica
5.3. Modurile de transport şi caracteristicile lor.
Modul de transport reprezintă o formă sau metodă de transport

de bază. Fiecare utilizator de servicii de transport poate selecta
în funcţie de necesităţi, unul sau mai multe moduri de
transport pentru deplasarea mărfurilor.
Logistica
Selecţia serviciilor de transport se fundamentează pe baza caracteristicilor

de cost şi performanţă ale modurilor de transport. Cele mai importante
caracteristici sunt următoarele:
a. Costurile. Există deosebiri importante între modurile de

transport, în privinţa costurilor (transportul aerian este cel mai scump, iar
transportul pe apă şi cel prin conducte, cele mai ieftine).
b. Timpul de tranzit/viteza. Timpul de tranzit este timpul mediu

necesar pentru ajungerea mărfii de la origine la destinaţie.
c. Consecvenţa. Consecvenţa se referă la capacitatea unui mod de

transport de a menţine durata de tranzit, pe parcursul timpului. Variaţia
timpului de tranzit este o măsură a incertitudinii în privinţa performanţelor
modurilor de transport.
Logistica
d. Disponibilitatea. Această caracteristică se referă la capacitatea

modului de transport de a deplasa mărfuri între orice pereche de puncte,
constituită dintr-un punct de origine şi unul de destinaţie.
e. Flexibilitatea. Flexibilitatea reflectă capacitatea unui mod de
transport de a îndeplini cerinţele speciale ale utilizatorilor de servicii de
transport.
f. Frecvenţa. Această caracteristică indică numărul de livrări
programate într-un anumit interval de timp.
g. Siguranţa. Este una dintre cele mai importante caracteristici ale
modurilor de transport şi se referă la capacitatea de a menţine calitatea
produselor în perioada tranzitului şi de a evita pierderea şi deteriorarea
produselor.
Logistica
Modurile de transport
1. Feroviar
2. Rutier
3. Pe apă
4. Aerian
5. Prin conducte.
Utilizatorul va selecta serviciul sau combinaţia de servicii care asigură cel

mai convenabil raport între calitate şi costuri.
Logistica
În dependență de natura bunurilor transportate mijloacele de

transport se clasifică în:
1. Pentru mărfuri în bucăți

2. Pentru mărfuri în vrac
3. Pentru lichide
4. Pentru gaze
5. Pentru persoane
Logistica
În dependență de forma de proprietate deosebim următoarele

mijloace de transport:
1. Pentru uz comun (common)

2. Contractuale (contract)
3. Specializate (exempt)
4. Private (private).
Logistica
Caracteristicile relative ale modurilor de transport

(după Donald J. Bowersox)
Caracteristica Modul de transport
feroviar rutier pe apă prin conducte aerian
Costul 3 4 1 2 5
Viteza 3 2 4 5 1
Disponibilitatea 2 1 4 5 3
Consecvenţa 3 2 4 1 5
Flexibilitatea 2 3 1 5 4
Frecvenţa 4 2 5 1 3
Logistica
Logistica
REGULILE INCOTERMS
Regulile Incoterms, sunt reguli publicate de Camera Internaţională
de Comerţ de la Paris (Intrernational Chamber of Commerce-ICC)
în mai multe etape - 1936, 1953, 1967, 1976, 1980, 1990, 2000,
2010 - şi se referă la interpretarea uniformă a obligaţiilor
vânzătorului şi cumpărătorului privind derularea contractului de
vânzare internaţională referitor la livrarea mărfurilor, repartiţia
cheltuielilor, transferul riscurilor şi formalităţile documentare
privind trecerea mărfurilor de la vânzător la cumpărător.
Logistica
Evoluţia clauzelor Incoterms 1936 - 2000 - 2010

Logistica
Argumentele care justifică modificarea termenilor de

comerţ internaţional în 2010:
1. Nouă realitate a ţărilor din UE care nu mai au hotare în calea
circulaţiei mărfurilor, capitalurilor şi a persoanelor. Astfel comerţul
între exemplu - Germania şi Cehia nu mai este unul internaţional ci
„domestic”.
2. Necesitatea adaptării limbajului şi a termenilor la noile realităţi a

tehnologiei informaţionale. Astfel noua revizuire ia în calcul
comerţul electronic şi sistemul electronic de facturare şi transfer de
date (Electronic Data Interchange) pregătind astfel Incoterms 2010
pentru a răspunde mai bine acestor realităţi tot mai omniprezente.
Logistica
3. Schimbările în ceea ce priveşte practicile de transport care sunt

din ce în ce mai combinate duceau la dispute şi dificultăţi în
interpretarea clauzelor Incoterms 2000. Astfel o noua ediţie a acestor
clauze vine să înlăture aceste ambiguităţi.
4. Atacurile teroriste din ce în ce mai dese condiţionează o mai bună

securizare şi monitorizare a transportului de mărfuri, Incoterms
2010 vine să se conformeze mai bine acestei realităţi.
5. Argumentul uzanţei - astfel multe din clauzele Incoterms 2000 nu

erau utilizate în practică astfel în 2010 vine timpul când aceste
clauze sunt eliminate.
Logistica
Schimbări structurale:
1. Prima schimbare structurală pe care o aduce Incoterms 2010 în
comparaţie cu Incoterms 2000 constă în reducerea clauzelor de la 13
(Incoterms 2000), la 11 (Incoterms 2010).
2. O altă schimbare structurală are loc în cadrul grupei D, care a suferit

cele mai mari schimbări. Înlocuindu-se clauzele DAF, DES, DEQ,
DDU, cu DAP (Delivered At Place) şi DAT (Delivered at Terminal).
3. O altă schimbare care e la intersecţia noţiunilor de structură şi

concept constă în ajustarea termenilor de comerţ la realităţile
progresului tehnologic. Astfel conform noilor reguli invoice-urile
electronice sau semnăturile electronice sunt recunoscute şi pot servi
drept dovezi în reglementarea disputelor, mai mult chiar însăşi limbajul
Incoterms 2010 urmăreşte gradul de utilizare a interfeţelor electronice
în comerţul internaţional.
Logistica
Schimbări conceptuale:
1. Prima schimbare conceptuală este înscrisă chiar pe coperta
îndrumarului Incoterms 2010 editat de CIC. Astfel Incoterms nu mai
sunt clauze de comerţ internaţional ci şi de comerţ „domestic” şi asta
pentru a se adapta la noile realităţi când diferite ţări din cadrul UE
tranzacţionează în interiorul aceleiaşi zone de comerţ liber.
2. O altă schimbare structurală o constituie şi împărţirea pe grupe a

clauzelor Incoterms. Astfel în conformitate cu Incoterms 2000 clauzele
erau împărţite pe 4 grupe: Grupa E, grupa F, grupa C, şi grupa D. În
Incoterms 2010 împărţirea pe aceste clase la nivel de formă se
păstrează, însă la nivel conceptual se formează doar 2 grupe: grupa
clauzelor care se pot aplica pentru toate modalităţile de transport (ExW;
FCA; CPT; CIP; DAP; DAT; DDP) şi grupa clauzelor ce se pot aplica
doar pentru transportul maritim şi terestru (FAS; FOB; CIF; CFR).
Logistica
3. Clauza de livrare nouă DAP – înlocuiește clauzele vechi DAF, DES,

DDU; clauza DAT – înlocuiește DEQ.
4. O altă schimbare conceptuală care planează asupra tuturor clauzelor

Incoterms 2010 constă în obligaţia vânzătorilor şi/sau a cumpărătorilor
de a garanta securitatea mărfurilor transportate.
5. O ultimă modificare conceptuală constă în tendinţa evidentă de

simplificare a termenilor de comerţ astfel încât să se presteze unei
interpretări uşoare fără ambiguităţi şi să uşureze înţelegerea acestor
termeni pentru comercianţi.
Logistica
Logistica
Logistica
Logistica
Logistica
Logistica
Logistica
Logistica
Logistica
Logistica
Logistica

Logistica PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Logistica PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Logistica

conf.univ., dr. Igor Melnic

Tema 1. Conţinutul şi componentele logisticii

1.1. Conceptul de logistică. Definiţii generale ale

1.1. Conceptul de logistică.

Indianul Amartya Sen, premiantul Nobel

Americanul J. L. Heskett afirmă ”un

Structura valorii de vânzare a unui produs (în SUA):

Structura costurilor aferente distribuției fizice:

 Se estimează că la nivel mondial, industria logistică reprezintă cca

1. Cuvântul ”logistica” derivă de la verbul grec ”legein” –

Definițiile distribuției fizice:

Dicţionarul explicativ al Limbii Române defineşte logistica în 2

1. „Ansamblu de operaţii de deplasare, de organizare, de

1. James L. Heskett (definiţie formulată în 1977) considera că

2. În anul 1991, Council of Logistics Management consideră că

3. Conform Asociaţiei Italiene de Logistică (AILOG) „logistica

4. Asociaţia Europeană de Logistică (ELA) defineşte logistica

5. Association Français pour la Logistique (ASLOG) precizează

6. Conform Conseil Européen des Ministres des Transports

Scopul final al sistemului logistic vizează 2 obiective:

1. Obiectivul de eficiență – cost minim global de gestiune a

Conform lui E. Grosvenor sistemul logistic are

Structura sistemului logistic în cadrul întreprinderii

Aprovizionarea Gestiunea fluxului Distribuția fizică

Ordine de Planificarea Previziuni

1.2. Evoluţia istorică a logisticii.

1. Când a apărut logistica ca activitate?

Când a apărut logistica ca activitate?

Conceptul modern de logistică militară este formulat astfel: ”logistica militară

În activitatea economică logistica este utilizată mai întâi în domeniul

O etapizare de referinţă pentru SUA, de exemplu, este cea sugerată de

Apariția și evoluția logisticii, a fost determinată, în principal, de următorii

1.3. Tipurile de bază ale activităţii logistice.

Componentele principale ale managementului logistic pot fi redate astfel:

Intrări logistice Ieşiri logistice

Funcțiile logisticii sunt:

1.4. Relaţiile dintre marketing şi logistică.

 Manipularea ACTIVITĂŢI DE INTERFAŢĂ  Cercetări de

TEMA 2. SERVIREA CLIENŢILOR

2.1. Conceptul de servire a clienţilor.

2.1. Conceptul de servire a clienţilor

2. Servirea clienţilor este considerată un instrument concurenţial redutabil.

3. Servirea clienţilor se referă la asigurarea disponibilităţii produselor

4. Dintr-o altă perspectivă, servirea clienţilor este definită ca un ansamblu de

5. Alte definiţii pun accentul pe conceptele de proces şi de management al

2.2. Elementele servirii clienţilor.

a. elemente pretranzacţionale. În această categorie, sunt incluse

b. elemente tranzacţionale. Se referă la componentele servirii

c. elemente post-tranzacţionale. După efectuarea cumpărării de client,

Pentru creșterea performanței furnizorului sunt utilizate și alte elemente de

2.3. Măsurarea nivelului de servire.

Operaţionalizarea conceptului de servire a clienţilor presupune măsurarea

Variabile absolute Variabile relative

Sub aspect temporal, nivelul de servire a clienţilor poate fi măsurat în

În cadrul procesului de măsurare, în afară de stabilirea variabilelor ce urmează

În funcţie de variabila analizată, se recurge la unităţi de măsură:

Nivelul de servire poate fi calculat după formula:

2.4. Componentele majore ale servirii clienţilor.

b. Durata ciclului comenzii. Din perspectiva clientului, ciclul comenzii

Ciclul comenzii include toate activităţile desfăşurate pentru ca clientul să

Etapele ciclului comenzii (după J. Stock și D. Lambert ”Strategic Logistics

Comanda Livrarea Încărcarea