SUPORT DE CURS

ELECTRICIAN IN CONSTRUCTII

CONSTANTA

2014

1
 CUPRINS

1. PRIMUL AJUTOR IN CAZ DE ACCIDENT 1

2. INSRUCȚIUNI PROPRII DE SECURITATEA MUNCII 9

3. ELECTICITATE 44

4. ELECTROMAGNETISM 66

5. CURENTUL ALTERNATIV 76

6. SISTEM ENERGETIC 83

7. DETERMINAREA SCȚIUNII CONDUCTORILOR ELECTRICI 93

8. RETELE ELECTRICE 97

9. EXECUŢIA LINIILOR ELECTRICE ÎN CABLU 140

2
 CAPITOLUL 1

PRIMUL AJUTOR IN CAZ DE ACCIDENT

1.1. Primul ajutor in caz de accidentare trebuie acordat la locul unde s-a produs
accidentul, de catre orice persoană care este pregatită pentru aceasta.
Asistența medicala de urganță se acorda in trei etape diferite
- la locul accidentului sau imbolnavirii;
- in timpul transportului ;
- in unitațile sanitare.
In scopul asigurarii primului ajutor la locul de munca,serviciile medicale si de protectia
muncii trebuie:
- să cunoască competențele umane și toate mijloacele tehnice disponibile pentru a
acționa eficace in cazul producerii unui accident de munca și pentru a limita consecintele sale;
- să informeze și să sensibileze salariații in ceea ce privește noțiunile de risc și de
pericol;
- să formeze salvatorii care să intervină rapid și eficace in acțiuniile de urgență la
locul de munca, pana la sosirea echipelor de specialitate.
Doar instruirea teoretică nu poate asigura o formare corespunzatoare a lucrătorilor-
salvatori pentru accidentele produse la locul de munca.Sunt necesare aplicații practice și
antrenamente respectate.
Fiecare salvator trebuie să insiste ca și colegii săi să se pregătească pentru a fi salvatori ,
deoarece oricine poate fi victima unui accident și viața sa poate depinde de intervenția promptă
și competentă a colegilor săi de munca,a celor din jur.
1.2.Principii generale de organizare a acțiunilor de prim ajutor.
In funcție de pregătirea lor,salvatorii pot fi incadrați in trei categorii:
- medici de orice specialitate;
- cadrele medii sanitare și studenții mediciniști;
- toți cetățenii care au fost instruiți pentru a acorda primul ajutor.
Cu excepția cazurilor de mare urganță ,primul ajutor in caz de accident sau de
inbolnăvire acesta trebuie să fie acordat de salvatori din prima și a doua categorie .Obligația
supremă care revine salvatorului este aceea de a preveni agravarea stării victimei ,deoarece
acordarea unor ingrijiri necorespunzătoare poate complica sau chiar compromite intervențiile
ulterioare de specialitate.
Cel care acorda primul ajutor nu inlocuiește medicul ,dar prin măsurile pe care le ia el
trebuie să reușească să evite:
- inrăutățirea stării accidentatului;
- apariția altor complicații;
- producerea morții victimei.
Salvatorul de la locul de munca este foarte important,deoarece el se gasește la locul și in
momentul producerii accidentului.Competența salvatorului e limitată,dar absolut necesară și de
cele mai multe ori suficientă.Acțiunea sa se termină atunci când victima e preluată de salvatorii
profesioniști.
Atentie! - când nu sunteți pregătit pentru acordarea măsurilor de prim ajutor și vă gasiți in
preajma unui accidentat nu incercați să interveniți cu orice preț aceasta constituie o grava eroare.

3
 1.3.Conduita salvatorului in cazul unui accident
In cazul producerii unui accident ,intervenția salvatorului are in vedere:
- analizarea situației;
- protejarea victimei (victimelor);
- examinarea victimei (victimelor);
- anunțarea accidentului;
- acordarea primului ajutor ;
- supravegherea victimei până la sosirea echipei de specialitate.
Prima obligație a oricărui salvator este aceea de a sigura securitatea victimei(evitarea
unei explozii, elecrocutare, strivire, etc.) de a elimina orice cauză imediată care ar putea acționa
in defavoarea ei .
Victima va fi deplasată de la locul accidentului numai daca pericolul de accidentare
continuă să existe și îi agravează starea.
Salvatorul trebuie să indeparteze persoanele care prin agitația pe care o crează dăunează
salvatorii victimei
Pe cât posibil salvatorul își alege 1-3 persoane ,cu ajutorul cărora anunță accidentul și
cere ajutor in interiorul intreprinderii dar și in afara ei.
Având grijă să nu-și pericliteze propria sănătate salvatorul trebuie
- să cunoască regulile de aplicare a primului ajutor
- să-și păstreze calmul
- să acționeze energic,eficace și rapid in luarea unor măsuri
Înainte de orice intervenție salvatorul trebuie să determine natura accidentului ,să vadă
dacă mai există vreun pericol și dacă poate fi suprins acest pericol fără risc.

Munca este unul dintre cei mai importanți factori de generare și mențimere a sănătătii la
un nivel calitativ superior.Munca este prima necesitate a omului sănătos .Această afirmație e
valabilă cu condiția ca munca să corespundă particularităților anatomice,fiziologice și psihice
ale celui ce muncește .Supravegherea stării de sănătate a personalului salariat se incadrează in
disciplina sănătății și siguranței profesionale, ca o parte integrantă a programului sănătății
profesionale ,acestă monitorizare a sănătății angajaților este corelată cu supravegherea mediului
de muncă ,scopul principal fiind acela de prevenire a accidentelor de muncă, a bolilor
profesionale și a celor legate de profesiune.

Supravegherea trebuie adaptată riscurilor profesionale din unitatea respectivă , ținând

cont de natura factorilor de risc de la locul de muncă,de resursele disponibile și de
conștientizarea angajaților și a angajatorilor, de importanța și de efectele unei astfel de
supravegheri ,precum și de legislația in vigoare.

Sănătatea angajaților constituie o prioritate pentru angajatori care are nevoie de oameni
sanatoși .Serviciul de medicină a muncii este cel care stabilește relația din punct de vedere
medical între starea de sănătate a fiecărui angajat și locul său de muncă.

4
 Aspectele referitoare la securitatea și sănătatea in muncă .Sunt reglementate in :CODUL
MUNCII,legea 319/2006- a securității și sănătății in muncă, HOTĂRÂREA 355/11.04.2007
privind supravegherea sănătății lucrătorilor,HOTĂRÂREA 971/26.07.2006 privind cerințele
minime pentru semnalizare de securitate și de sănătate la locul de muncă,etc.

1.4.In CODUL MUNCII se prevede:

La art.6 - orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiții de muncă

adecvate activității desfașurate de protecție socială ,de secutitate și sănătate in muncă, precum și
de respectarea demnității și conștiinței sale,fără nicio discriminare.

Art 27 - o persoană poate fi angajată in munca numai in baza unui Certificat

medical,care arată faptul că cel in cauză este apt pentru prestarea acelei munci .

Art 171 –angajatorul are obligația să ia toate măsurile necesare pentru protejarea vieții
și sănătății salariaților

Art 182 - angajatorii au obligația asigurării accesului salariaților la serviciul medical

de medicina muncii.

In legea 319/2006 la:

Art 13- angajatorul are obligația să angajeze numai persoane care ,in urma examenului
medical și.după caz, a testării psihologice a aptitudinilor ,corespund sarcinii de muncă pe care
urmează să o execute și să asigure controlul medical periodic și,după caz,controlul psihologic
periodic ,ulterior angajării.

Legea 319/14.07.2006 are ca scop instituirea de măsuri privind promovarea

imbunătățirii securității și sănătății in munca a lucrătorilor.Ea se aplică in toate sectoarele de
activitate atât publice cât și private și se referă la angajatorii și lucrării.

a) Prin lucrător se ințelege persoana angajată de un angajator portivit legii,inclusiv

studenții,elevii, in perioada efectuării stagiului de practică ,precum și ucenicii și alți
participanți la procesul de muncă.
b) Angajator- persoană fizică sau juridică ce se află in raporturi de muncă ori de serviciu
cu lucrătorul respectiv și care are responsabilitatea intreprinderii sau unității.
c) Alți participanții la procesul de muncă- persoane aflate in intreprindere sau unitate cu
permisiunea angajatorului cu perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor
profesionale in vederea angajarii ,persoane care prestează activități in folosul comunității
sau activități in regim de voluntariat precum și șomerii care participă la o formă de
pregătire profesională și persoane care nu au contract individual de muncă incheiat in
formă scrisă și pentru care se face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor
efectuate pentru orice alt mijloc de probă.

5
d) Prevenirea- ansamblul de dispoziții sau măsuri luate ori prevăzute in toate etapele
procesului de muncă in scopul evitării sau diminuării riscurilor profesionale.
e) Eveniment- accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului ,produs in
timpul procesului de muncă ori in indeplinirea indatoririlor de serviciu, situația de
persoană dată sau accidentul de traseu sau de circulație ,in condițiile in care au fost
implicate persoanele angajate ,incidentul periculos,precum și cazul susceptibilm de boală
profesională sau legată de profesiune.

f) Accident de muncă- vătămare violentă a organismului,precum și intoxicația acută

profesională, care au loc in timpul procesului de muncă sau in indeplinirea sarcinilor de
serviciu și care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel putin trei zile
calendaristice,invaliditate sau deces.

g) Boală profesională- afecțiunea care se produce ca urmare a executării unei meserii sau
profesii,cauzată de agenți nocivi, fizici, chimici, biologici, caracteristici locului de
muncă, precum si de suprasolicitatea diferitelor organe sau sisteme ale organismului ,in
procesul de muncă .

h) Echipament de muncă- orice masină,aparat,unealtă sau instalație folosită in muncă.

i) Echipament individual de protecție- orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit

de un lucrător pentru al proteja impotriva unuia sau mai multor riscuri ,care ar putea sa-i
pună in pericol securitatea și sănătatea la locul de muncă,precum și orice supliment sau
accesoriu proiectat pentru a indeplini acest obiectiv.

j) Loc de muncă- locul destinat să cuprindă posturi de lucru ,situat in clădirile

intreprinderii ,inclusiv orice alt loc din aria intreprinderii la care lucrătorul are acces in
cadrul desfășurării activității.

k) Pericol grav și iminent de accidentare-situația concreta, reală și anuală căreia ii

lipsește doar prilejul declanșator pentru a produce un accident in orice moment.

l) Stagiu de practică- instruirea cu caracter aplicativ ,specifică meseriei sau specialității in

care se pregătesc elevii,studenții,ucenicii ,precum și șomerii in perioada de reconversie
profesională.

m) Securitate si sănătate in muncă-ansamblul de activități instituționale având ca scop

asigurarea celor mai bune condiții in desfășurarea procesului de muncă ,apărarea
vieții,integrității fizice și psihice, sănătății lucrătorilor și al altor persoane participante
la procesul de muncă.

6
 n) Incident periculos – eveniment identificabil cum ar fi explozia incendiului,
avaria,accidentul tehnic, emisiile majore de noxe,rezultat din disfunctionalitatea unei
activități sau al unui echipament de muncă și din comportamentul neadecvat al
factorului uman care nu a afectat lucrări ,dar ar fi fost posibil să aibă asemenea urmări.

o) Accident ușor- accident care are drept consecință leziuni superficiale care necesită
numai acordarea primelor ingrijiri medicale și a antrenat incapacitatea de muncă cu o
durată mai mică de 3 zile.

1.5.OBLIGAȚII GENERALE ALE ANGAJATORILOR

Angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor in
toate aspectele legate de muncă.El trebuie să ia măsurile necesare pentru:
- asigurarea sănătății și protecția securității lucrătorilor;
- prevenirea riscurilor profesionale;
- informarea și instruirea lucrătorilor;
- asigurarea cadrului organizatoric și a mijoacelor necesare securității și
sănătății in muncă;
- furnizarea de instrucțiuni corespunzătoare lucrătorilor.
Angajatorul trebuie:
a) să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor ,stingerea incendiilor și
evacuarea lucrătorilor,adaptate naturii activităților și mărimii intreprinderii.
b) să informeze cât mai curând posibil,toți lucrătorii care sunt sau pot fi expuși unui
pericol grav și iminent despre riscurile implicate de acest pericol,precum și despre măsurile
luate ,ori care trebuie să fie luate pentru protecția lor.
c) să ia măsuri și să furnizeze instrucțiuni pentru a da lucrătorilor posibilitatea să
oprească lucrul sau să părăsească imediat locul de muncă și să se indrepte spre o zonă sigură ,in
caz de pericol grav și iminent.
d) să nu impună lucrătorilor reluarea lucrului in cazul in care incă există un pericol
grav și iminent ,in afara cazurilor exceptionale și pentru motive justificate.
e) lucrătorii care in cazul unui pericol grav și iminent,părăsesc locul de muncă ,nu
trebuie să fie prejudiciati și trebuie să fie protejați impotriva oricăror consecințe negative și
nejustificate pentru aceștia.
Angajatorul trebuie să se asigure că in cazul unui pericol grav și iminent ,atunci cand
șeful ierarhic superior nu poate fi contactat ,toți lucrătorii sunt apți să aplice măsurile
corespunătoare in conformitate cu cunoștiințele lor și cu mijloacele tehnice de care dispun

7
pentru a evita consecințele unui pericol.In acest caz lucrătorii nu trebuiesc prejudiciați decât
dacă acționează imprudent sau dau dovadă de neglijență gravă.
Pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale angajatorii au
obligațiile:
a) să stabilească pentru lucrători prin fișa postului ,atribuțiile și raspunderile ce le
revin in domeniul S.S.M,corespunzător funcțiilor exercitate
b) să asigure și să controleze cunoașterea și aplicarea de către toți lucrătorii a
măsurilor prevăzute in planul de prevenire și de protecție stabilit,precum și a prevederilor legale
in domeniul S.S.M.
c) să asigure informarea fiecarei persoane anterior angajării in muncă ,asupra
riscurilor la care aceasta este supusă la locul de muncă,precum și a măsurilor de prevenire și de
protecție necesare.
d) să asigure funcționarea permanentă și corectă a sistemelor și dispozitivelor de
protecție ,a aparaturii de măsură și control, precum și a instalațiilor de captare ,reținete și
neutralizare a substanțelor nocive degajate in desfășurarea proceselor tehnologice.
e) să nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident mortal sau
colectiv ,in afara cazurilor când menținerea acestei stări ar genera alte accidente ori ar periclita
viața accidentaților.
f) să asigure echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea și sănătatea
lucrătorilor.
g) să asigure echipamente individuale de protecție .
h) să acorde obligatoriu echipament individual de protecție nou, in cazul degradării
sau pierderii calității de protecție.
i) alimentația de protecție se acordă in mod obligatoriu și gratuit de către
angajatorii persoanelor care lucrează in condiții de muncă ce impun acest lucru și se stabileste
prin contract colectiv de muncă.
j) materialele igienico-sanitare se acordă in mod obligatoriu și gratuit.
Categoriile de materiale igienico-sanitare,precum și locurile de muncă ce impun acest
lucru se stabilesc prin C.C.M. sau C.I.M.
Instruirea lucrătorilor
Angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire
suficientă și adecvată în domeniul SSM, în special sub formă de informații și instrucțiuni de
lucru , specifice lucului de muncă și postului său.
- la angajare
- la schimbarea locului de muncă sau la transfer
- la introducerea unui nou echipament de muncă, sau a unor modificări ale
echipamentului existent
- la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru
Instruirea trebuie să fie periodică și ori de câte ori este necesar

8
 Instruirea trebuie să se realizeze în timpul programului de lucru, și nu poate fii realizată
pe cheltuiala lucrătorilor.

1.6.OBLIGAȚIILE LUCRĂTORILOR

Fiecare lucrător trebuie să-și desfășoare activitatea,în conformitate cu pregătirea și

instruirea sa,precum și cu instrucțiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu se
expună la pericol de accidentare, sau înbolnăvire profesională, atât propria persoană cât și alte
persoane care care pot fii afectate de acțiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de
muncă.În acest scop ei trebuie:
- să utilizeze corect mașinile, aparatura, uneltele, substanțele periculoase, echipamentele
de transport și alte mijloace de producție
- să utilizeze corect echipamentul individual de protecție acordat și după utilizare să îl
înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare
- să nu procedeze la scoaterea din funcțiune, la modificarea sau înlăturarea arbitrară a
depozitelor de securitate proprii, în special a mașinilor, aparaturii, uneltelor, instalațiilor tehnice
și clădirilor.
- să comunice imediat angajatorului sau lucrătorului desmnat, orice situație de muncă
despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru S.S.M.
-să aducă la cunostinta conducătorului locului de muncă accidentele suferite de propria
persoană.
-să își însușeasca și să respecte prevederile legislației din domeniul S.S.M. și măsurile de
aplicare a acestora.
- să dea relațiile solicitate de către inspectorii de muncă și inspectorii sanitari.
Accidente de muncă se consideră și următoarele:
- accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acțiuni întreprinse din proprie
inițiativă pentru salvarea de vieți omenești.
- accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acțiuni întreprinse din proprie
inițiativă pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care amenință avutul public sau privat.
-accidentul cauzat de activitați care nu au nici o legatură cu procesul muncii dacă se
produce la sediul persoanei juridice, ori alt loc de muncă organizat de acesta, în timpul
programului de muncă și nu se datorează culpei exclusive a accidentatului
-accidentul de traseu,dacă deplasarea sa făcut în timpul și pe traseul normal de la
domiciliul lucrătorului la locul de muncă și invers
-accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice la locul de muncă
pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă
- accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului dacă victima prelua sau preda
unelte de lucru, locul de muncă, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea personală,
echipamentul individual de protecție sau orice alt echipament pus la dispoziție de angajator,dacă

9
se află în baie ori în spălător sau dacă se deplasa de la locul de muncă la ieșirea din unitate și
invers
- accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecționare
apregătirii profesionale, în timpul și din cauza activităților aferente stagiului de practică.
- accidentul determinat de fenomene sau calamități naturale cum ar fii: furtuna, viscol,
cutremur, inudație. trăsnet, dacă victima se află în timpul procesului de muncă sau îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu
- accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, ca urmare
a unei agresiuni

1.7. CLASIFICAREA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ

1 În raport cu urmările produse
a) accidente care produc incapacitatea temporară de muncă de cel puțin 3 zile
calendaristice.
b) accidente care produc invaliditate
c) accidente mortale
d) accidente colective, când sunt accidentate cel puțin 3 persoane în același timp, din
aceeași cauză
2 După natura lor:
a) accidente mecanice – provocate de obiecte tăioase,dure care produc contuzii și
plăgi
b) accidente electrice – provocate de actiunea curentului electric , care provoacă
arsuri și electocutări
c) accidente termice – provocate de actiunea unor substanțe sau corpuri fierbinți care
produc arsuri termice
d) accidente chimice – provocate de actiunea unor substanțe chimice care produc
arsuri chimice sau intoxicații
1.8.INFRACȚIUNI ȘI CONTRAVENȚII

Nerespectarea de catre orice persoană a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu

privire la S.S.M. , dacă prin aceasta se crează un pericol grav și iminent de producere a unui
accident de muncă sau înbolnăvire personală ,constituie infracțiune și se pedepsește cu
închisoare de la 1 la 2 ani ,sau cu amendă.

Dacă nerespectarea consta în repunerea în funcțiune a instalațiilor, mașinilor și utilajelor,

înaintea eliminării tuturor deficiențelor pentru care s-a luat măsura opririi lor, constituie
infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 2 ani ,sau cu amendă.
Constituie contravenție și se sancționează cu amendă nerespectarea reglementărilor de
S.S.M. privind:
- darea în exploatare sau repunerea în funcțiune ,parțială sau totală ,a construcțiilor,
echipamentolor de muncă noi sau reparate, precum și pentru aplicarea proceselor tehnologice

10
 - folosirea surselor de foc deschis și fumatul la locurile de muncă unde acestea sunt
interzise
- prevenirea accidentelor prin electrocutare la executarea, intreținera, exploatarea și
repararea instalațiilor și a echipametelor electrice,precum și pentru prevenire efectelor
electricitații statice și ale descărcărilor atmosferice
- asigurarea și folosirea instalațiilor electrice de construcție adecvată la locurile de muncă
unde există pericole de incendiu sau explozie
- asigurarea celei dea doua surse de alimentare cu energie a echipamentelor de lucru.
- transportul, manipularea și depozitarea, echipamrntelor de muncă, a materialelor și
produselor.

11
 CAPITOLUL 2.
INSRUCȚIUNI PROPRII DE SECURITATEA MUNCII

PENTRU ELECRICIAN

1.PREVEDERI GENERALE

1.1.Conținut. Scop
Art. 1. (1) Instrucțiunile proprii de securitatea muncii pentru utilizarea energiei electrice în
medii normale cuprind prevederi minimale obligatorii pentru prevenirea accidentelor de muncă
specifice acțiunii curentului electric sau efectele sale (electrocutare și arsuri).
(2) Prevederile prezentelor instrucțiuni au în vedere în principal măsurile de securitate
pe care trebuie să le respecte organizatorii lucrărilor și executanții acestora.
(3) Conținutul prezentelor instrucțiuni proprii face referire la activitatea care se
desfășoară în instalațiile de utilizare a energiei electrice și asupra acestora, indiferent de forma de
proprietate asupra lor sau apartenența personalului care le proiectează, execută, exploatează sau
repară.

Art. 2. (1) Instrucțiunile proprii de securitatea muncii pentru utilizarea energiei electrice
aplică principiul diviziunii muncii în desfășurarea unei activități de desemnare concretă,bine
delimitat a participării executanților la aceasta, și stabilirea răspunderii individuale pe tot
parcursul acivității,de la dispunerea acțiunii,la organizarea ei,executarea și recepția lucrărilor.
(2) Activitățile specifice utilizării energiei electrice ,trebuie să se desfășoare pe baza
fișelor tehnologice sau instrucțiunilor tehnice de lucru, însușite de executanți.

Art. 3. Instrucțiunile proprii de securitatea muncii pentru utilizarea energiei electrice au

scopul stabilirii prevederilor care, aplicate și respectate, constituie masuri preventive de evitare a
riscului elecric ,respectiv de evitare a accidentării celor implicați în sistemul de muncă.

1.2.Domeniul de aplicare

Art. 4. (1) Prezentele instrucțiuni proprii au caracter național și trebuie aplicate de către
toate personele fizice care, execută, exploatează și întrețin sau repară instalații electrice de joasă
tensiune situată în aval de:
- punctul de măsură al energiei electrice furnizate de către distribuitor.
- punctul de separare electrică sau, după caz, punctul de delimitare față de instalațiile
distribuitorului/producătorului.
(2) Pentru prevenirea riscului electric din instalațiile electrice de curent alternativ și
continuu situate în medii diferite de cele normale se vor aplica prevederile prezentelor

12
instrucțiuni corelate cu măsurile de prevenire a accidentelor și/sau a îmbolnăvirilor profesionale
specifice mediului concret de lucru.
Art. 5. Cunoașterea, respectarea și aplicarea prezentelor măsuri de securitate a muncii este
obligatorie pentru întregul personal angrenat în activitățile de întreținere,reparații pentru instalații
electrice, conform atribuțiilor ce-i revin.
Art. 6. Este interzisă punerea în funcțiune a instalațiilor de utilizare a energiei electrice sub
rezerva cumpletării ulterioare a acestora în sensul respectării prevederilor de securitate a muncii
Art. 7. Orice încălcare a prezentelor instrucțiuni va fi analizată imediat după constatare,
potrivit prevederilor în vigoare, stabilindu-se responsabilitățile și masurile corespunzătoare.

2. Executantul
Art 8. (1) Instalațiile electice de utilizare pot fi exploatate ,intreținute ,reparate sau
modificate de către:
- electricienii angajați și auorizați din pumctul de vedere al protecției muncii,care iși
desfășoară activitatea ca personal de servire operativă in instalațiile de inaltă și joasă tensiune,
pe baza atribuțiilor de serviciu(1);
- electricienii angajați și autorizați din puct de vedere al protecției muncii ,care iși
desfășoară activitatea in instalațiile electrice de inaltă tensiune și joasă tensiune pe baza
măsurilor organizatorice prevăzute in Normele specifice de protecție a muncii pentru
transportul și distribușia energiei elecrice și/sau in prezentele norme specifice(2);
- electricienii angajați și autorizați din puct de vedere al protecției muncii ,care iși
desfășoară activitatea in instalațiile electrice de inaltă tensiune și joasă tensiune in baza
obligațiilor de serviciu(3);
- electricienii autorizați profesional prestatori de servicii și autorizați din punctul de
vedere al protecției muncii , care iși desfășoară activitatea in instalațiile electrice de inaltă
tensiune și joasă tensiune la solicitarea ocazională a clienților(4).
(2) Tinerii sub 18 ani nu vor fi introduși in formații și/sau nu vor primi sarcini
executării unor lucrări cu risc electric.

Art.9. Personalul este obligat să execute dispozițiile șefilor ierarhici in condițiile

prezentelor intrucțiuni și trebuie să prevină și să oprească orice acține care ar putea conduce la
accidentarea proprie sau a altor persoane.

Art.10.(1) Orice electician care constată o stare de pericol care poate conduce la accidente
umane sau avarii tehnice este obligat să ia măsuri de eliminare a acestora.
(2) Orice lucrare sau manevră care prezintă un pericol de accidentare sau trebuie
intreprinsă , chiar dacă neexecutarea ei ar putea conduce la deranjamente și/sau pagube
materiale.

13
 (3) Orice dispoziție data contrar prevederilor prezentelor instructiuni proprii de
securitate a muncii se refuză și se aduce la cunoștiință șefului ierarhic superior al celui care a
emis-o.
(4) Seful de lucrare și executanții sunt răspunzători pentru nerespectarea
prevederilor din norme in cadrul lucrării la care participă.

Art.11. Fiecare lucrător este obligat ca la constatarea unor abateri de la prevederile

prezențelor intrucțiuni ,ale intrucțiunilot tehnice,ale fișelor tehnologice sau ale uunor
reglementări ,precum si a unor defecte in instalațiile electrice ,care ar putea pune in pericol
securitatea oamenilor ,să ia măsuri in limita competențelor sale și să comunice cele constatate
șefului direct sau ierarhic superior.

Art.12. Personalul care execută manevre și/sau lucrări in instalațiile elecrice sub tensiune
trebuie să fie dotat și să utilizeze echipamentul elecroizolant de protecție. La joasa tensiune
trebuie utilizat cel putin un mijloc de protecție electroizolant, iar la inalta tensiune cel putin doua
mijloace de protecție electroizolante.

Art.13. (1) Personalul care beneficiază de echipament și dispozitive individuale de protecție

trebuie să fie instruit asupra caracteristicilor și modului de utilizare a acestora,să le prezinte la
verificările periodice prevăzute și să solicite inlocuirea sau completarea lor,cand nu mai asigură
funcția de protecție.
(2) Pntru echipamentele și dispozitivele de protecție ,nenominalizate pe
persoane,prezentarea la verificare și inlocuirea sau completarea ,in situațiile care o impun, revine
conducătorului locului de muncă.

Art.14. (1) Fiecare electrician și/sau deservent al instalațiilor și echipamentelor electrice

trebuie să verifice vizual inainte și in timpul lucrului :integritatea carcasei ,a izolației
conductoarelor exterioare și existența ingrădirilor de protecție sau menținerea distanțelor de
inaccesibilitate in limita zonei sale de manipulare.
(2) De asemenea, elecricianul și /sau deserventul trebuie să verifice vizual legătura
de protecție la pământ a instalației,echipamentului sau utilajului cu care sau la care lucrează.Este
interzis a se lucra daca bornele de legare la pământ sunt rupte, defecte sau dacă circuitul de
protecție este intrerupt.

Art.16. Activitățile desfășurate de către personalul delegat in instalațiile electrice al unui

utilizator se incadrează in una din următoarele situații:
a) personalul delegat aparține altei unități de exploatare;
b) personalul delegat aparține unei unitați de contrucții-montaj specializate in lucrari la
instalațiile elecrice;

14
 c) personalul delegat aparține unei unitați specializate in executarea unei lucrări de
service,probe pentru puneri in funcțiune ,modernizări in instalații ,experimentări;
d) personalul delegat aparține unei unitați nespecializate pentru lucrări in instalațiile
electrice (vopsitori,zugravi tinichigii,etc.) ;
e) personalul delegat este orice electrician autorizat-prestator de servicii care execută
lucrări conform prevederilor art 17 (2).

Art. 17.(1) Executarea unor lucrări și/sau manevre de catre personalul delegat aprținând
unei unități de exploatare in instalatiile unui utilizator,se poate face pe baza convenției de
lucrări și care din punctul de vedere al protecției muncii conține:
a) delimitarea instalațiilor la care are acces personalul delegat;
b) lista lucrărilor și manevrelor ce se pot executa de catre personalul delegat;
c) delimitarea responsabilităților privind aplicarea normelor de protecție a muncii la
executarea lucrarilor și manevrelot in instalațiile respective;
d) măsurile organizatorice de protecție a muncii la executarea manevrelor și a lucrărilor
(categoriile de lucrări și instalațiile in care se pot executa intrucțiunile tehnice interne
de protecție a muncii ITI-PM emise de unitatea din care face parte personalul delegat,
etc.).
(2) Convenția de lucrări se incheie la nivelul conducătorilor de unități sau intre
conducătorul unitătii de exploatare și utilizator.

Art. 18. Lucrările executate in instalațiile unui utilizator de către personalul delegat, care
aparține unei unitați de construcții-montaj specializate au la baza convenții de lucrări incheiate
intre unitatea de construcții-montaj și utilizator inaintea de inceperea lucrărilor.

Art. 19. Lucrările executate de către personalul delegat care apartine unei unități sau
subunități specializate in lucrări service,verificări pentru puneri in funcțiune se execută in
conformitate cu convenția de lucrări incheiată intre unitatea (subunitatea ) specializată și
unitatea utilizatoare care are in gestiune intalațiile care urmează a se lucra.

Art.20. Lucrările executate in instalațiile elecrice ale utilizatorului de catre prestator de

servicii (electricianul ) ca personal delegat sau de către peronalul delegat care aparține unei
unități nespecializate in lucrări electrice (de prestări servicii ,construcții , instalatii nbeelectrice,
etc.) se executa in conformitate cu convenția de lucrări ,incheiată intre conducătorul unității
gestionare a instalației de utilizare și prestator.

Art.21. Exploatarea instalațiilor și lucările din instalațiile utilizatorilor efectuate de către

electricieni autorizați-pretatori de servicii trebuie să se execute pe baza unei convenții de
exploatare incheiate intre conducătorul persoanei juridice și prestatorul de servicii.

15
 Art.22. Mijloacle de protecție necesare executării lucrărilor ,delimitării materiale a zonei
de lucru și asigurării impotriva accidentelor de natură neelectrică ,se asigură de către unitatea
de care apartine personalul delegat sau in cazul unor ințelegeri prealabile,de către unitatea
utilizatoare.In acest sens se vor face completările de rigoare in convențiile bilaterale.

3. Sarcina de muncă

3.1 Măsuri tehnice de protecție a muncii la executarea lucrărilor cu scoatere de sub

tensiune, in instalațiile electrice in exploatare.

Art.23. Măsurile tehnice pentru realizarea unei lucrări in instalațiile electrice de utilizare
sunt:
a.) separarea electrică a intalației, respectiv:
- intreruperea tensiunii și separarea vizibilă a instalației sau a părții de intalație, după caz, la
care urmează a se lucra;
- blocarea in poziția deschis a dispozitivelor de acționare a aparatelor de securitate cu
caracter de interzicere pe aceste dispozitive;
b.) identificarea instalației sau a părții din instalație in care urmează a se lucra;
c.) verificarea lipsei tensiunii și legarea imediată a instalației sau a părții de instalație la
pământ și la scurtcircuit;
d.) delimitarea materială a zonei de lucru;
e.) asigurarea impotriva accidentelor de natură neelectrică.

Art.24. (1) După scoaterea instalației de sub tensiune sau atunci cand tehnic aceasta nu este
posibil,după separarea electrică ,trebuie realizată zona de lucru.
( 2) Zona de lucru se face prin realizarea succesiva a următoarelor măsuri tehnice:
- identificarea instalației sau a părții din instalație in care urmează a se lucra;
- verificarea lipsei tensiunii și legarea imediată a instalației sau a părții de instalație la pământ
și in scurtcircuit;
- asigurarea imotriva accidentelor de natură neelectrică.

Art.25.(1) Intreruperea tensiunii trebuie să se realizeze ,după anularea automatizărilor care

conduc la reconectarea intrerupătoarelor,prin manevrarea aparatelor de comutare( de exemplu:
intreruptoare, separatoare, siguranțe, etc) ce separă instalația sau partea de instalașie la care
urmează a se lucra, de restul instalațiilor rămase sub tensiune.
(2) După intreruperea tensiunii ,in cazul in care prin manevrarea aparatelor de
comutație cu care s-a realizat intreruperea acesteia nu s-a efectuat și separarea vizibilă trebuie
să se efectueze față de toate părțile de unde ar putea să apară tensiune in instalația sau partea
de instalație la care urmează a se lucra.

16
 Art. 26.(1) Separarea vizibilă se realizează prin deschiderea separatoarelor, heblurilor,
scoaterea patroanelor, sigurantelor fuzibile, debrosarea întreruptoarelor, dezlegarea cordoanelor
de la liniile electrice aeriene sau demontarea unor părți active ale instalației electrice, dezlegarea
fazelor cablurilor de la aparataj.
(2) În mod excepțional se admite ca în cazul instalațiilor de joasă tensiune când
partea de instalație la care urmează a se lucra este prevăzută numai cu întreruptor cu contacte a
căror deschidere nu este vizibilă la deconectarea întreruptorului se face verificare lipsei de
tensiune în locul cel mai apropiat ieșirii din acesta.
(3) Separarea vizibilă în cazul aparatajului în construcție capsulată ( de exemplu:
hexaflorura de sulf- SF6 , vid) se consideră realizată pe baza indicațiilor elementelor mecanice,
proprii aparatajului de semnalizare a acestei poziții.
(4) Separarea vizibilă în cazul aparatelor telecomandate se consideră realizată pe
baza indicațiilor elementelor electronice (electrice) de semnalizare a poziției acestora la punctul
de telecomandă.
(5) În cazul instalațiilor cu mai multe derivații, separarea vizibilă trebuie să se
realizeze către toate aceste derivații(care pot devenii surse accidentale de tensiune).
(6) Pentru evitarea tensiunii inverse prin transformatoarele de masură, acestea
trebuie separate vizibil și pe partea de joasă tensiune, după caz, prin debrosarea întreruptoarelor,
scoaterea patroanelor sigurantelor fuzibile sau deconectarea întreruptoarelor nedebrosabile și
verificarea lipsei de tensiune.
Art.27. Instalația scoasă de sub tensiune pentru lucrări care include și părți din instalație
prin care se alimentează motoare electrice care antrenează pompe, ventilatoare și compresoare la
care sunt racordate generatoare ori conpensatoare ce nu pot fii separate electric, trebuie supuse și
următoarelor măsuri suplimentare:
a) blocarea dispozitivelor de pornire a motoarelor primare pentru evitarea închiderii
circuitelor și producerii tensiunii de către generator ori conpensator , chiar la viteze reduse.
b) blocarea căilor de pătrundere a fluidelor în pompe, ventilatoare și compresoare,
pentru evitarea funcționării în regim de generator a motoarelor ce le antrenează.
Art. 28. (1) Mijloacele individuale de protecție cu care trebuie să se echipeze personalul care
execută întreruperea tensiunii, separarea vizibilă a instalației sau a părților de instalație electrică
și blocarea dispozitivelor de acțonare a aparatelor de comutație sunt:
a) cască de protecție cu vizieră, încălțăminte electroizolantă, covor electroizolant
portabil sau platformă electroizolantă și mâner cu manșon de protecție a brațului pentru
acționarea siguranțelor de joasă tensiune tip MPR (mâner putere de rupere).
b) cască de protecție cu vizieră, încălțăminte elrctroizolantă, covor electroizolant
portabil sau platformă electroizolantă , mănuși electroizolante pentu acționarea dispozitivelor
manuale ale aparatelor de comutare.
(2) Siguranțele, cu filet se pot deșuruba/înșuruba fără mănuși electroizolante în
cazul în care bușonul sau capacul suportului nu este deteriorat.

17
 Art. 29. Blocarea în poziția deschis a dispozitivelor de acționare a aparatelor prin care s-a
realizat separarea vizibilă a instalației sau a părților de instalație în care urmează a se lucra
trebuie să se realizeze prin:
a) blocarea directă, după caz, prin unul din următoarele procedee:
- blocarea dispozitivelor de acționare manuală a separatoarelor sau heblurilor, prin lacăte
sau mijloace special destinate acestui scop
- blocarea pe poziție „scos” a căruciorului ori sertarului, în cazul celulelor cu întreruptoare
debrosabile, fară separatoare. Acesta constă în închiderea ușii celulei după scoaterea
căruciorului sau sertarului. Dacă celula nu este prevăzută cu ușă, căruciorul sau sertarul
realizând el însuși închidera celulei când întreruptorul sau sertarul este broșat după scoaterea
căruciorului sau a sertarului, se va monta pe partea frontală a celulei un paravan mobil.
- montarea unor capace sau mânere electroizolante, colorate în roșu în locul patroanelor
siguranțelor fuzibile de joasă tensiune;
- montarea unor plăci sau teci electroizolante, rezistente din punct de vedere mecanic, între
sau pe contactele deschise ale separatoarelor sau întreruptoarelor atunci când acestea sunt
accesibile.
b) blocarea indirectă, după caz, prin unul din următoarele procedee:
- scoaterea patroanelor siguranțelor fuzibile sau deconectarea întreruptorului de pe circuitul
de alimentare a motorului dispozitivului de acționare a separatorului, respectiv, a întreruptorului.
- dezlegarea conductoarelor de la bobinele de acționare prin comanda de la distanță a
dispozitivelor de acționare a separatoarelor, respectiv, a întreruptoarelor.
- alte proceduri care vor fii detaliate în instrucțiuni de lucru sau instrucțiuni tehnice de
protecție a muncii ITI-PM.
Art.30. Pe dispozitivele de acționare - blocare a separatoarelor și în punctele în care
blocarea aparatelor prin care s-a realizat separarea vizibilă s-a făcut prin celelalte procedee
menționate la Art.29 lit b) ,trebuie să se monteze indicatoare de interzicere având inscripția„NU
ÎNCHIDEȚI SE LUCREAZĂ”(respectiv „NU DESCHIDEȚI SE LUCREAZĂ”, în cazul
robinetelor cu aer comprimat prin care se acționează dispozitivele de acționare pneumatică).

3.1.1. Identificarea sau a părții din instalație la care urmează a se lucra

Art.31. (1) Identificarea sau a unei părți a acesteia trebuie să se realizeze de către admitent
și/sau șeful de lucrare și constă in localizarea ei pentru a avea certitudinea că măsurile tehnice ce
urmează a fi realizate pentru crearea „zonei de lucru” se vor aplica asupra instalatiei la care
urmează a se lucra și la care se vede sau s-a confirmat prin mesaj,că instalația a fost scoasă de
sub tensiune sau numai separată electric.
(2) Identificarea se realizează vizual,numai la fața locului și se face având la bază
următoarele:
a) schema eletrică a instalației;
b) schema electrică de traseu a liniei (aeriene sau cablu);

18
 c) schema electrică a fluxurilor de cablu(circuite);
d) caietul de marcaje și etichetări;
e) inscripți, numerotări, denumiri;
f) planuri, hărți, planșe;
g) dispunerea in teren a instalațiilor;
h) aparate sau instalații de detecție;
i) aparate de masura;

j) alte elemente.
(3) Pe durata identificării este interzis deschiderea sau indepartarea oricărui tip de
ingradire si verificarea, prin acţionare, a oricărei componente a instalatiei.

3.1.2. Verificarea lipsei de tensiune urmata imediat de legarea

la pamant si in scurtcircuit

Art. 32. Verificarea lipsei tensiunii si legarea la pământ și in scurtcircuit trebuie să i se facă
la toate fazele instalației, respectiv la toate conductoarele liniei electrice aeriene, inclusiv pe nul.
In cazul intreruptoarelor, verificarea lipsei tensiunii trebuie să se facă la toate bornele sale.
Art. 33. Verificarea lipsei tensiunii in instalaţiile de joasă tensiune trebuie să se facă cu
ajutorul aparatelor portabile de măsurare a tensiunii sau cu ajutorul detectoarelor de tensiune
specific acestui nivel de tensiune.
Art. 34. In cazul echipamentelor sau elementelor capsulate sau protejate la care nu se pot
utiliza detectoare de tensiune, verificarea lipsei tensiunii trebuie să se facă potrivit instrucţiunilor
producătorilor echipamentelor sau a elementelor respective.
Art. 35. Inainte de fiecare utilizare a detectorului de tensiune și imediat
după aceasta trebuie verificată obligatoriu, buna funcţionare a acestuia, utilizând metoda
indicată de producător in instrucţiunea de funcţionare și utilizare.
Art. 36. Verificarea lipsei tensiunii trebuie să se execute considerând că instalația este sub
tensiune.
Art. 37 (1) Legarea la pămînt si in scurtcircuit se aplică tuturor fazelor instalației sau părtii
de instalație, precum și pe conductorul de nul al liniilor electrice aeriene, prin montarea
dispozitivelor mobile de scurtcircuitare și legare la pămant sau prin inchiderea cuțitelor de legare
la pamant.
Operaţiile de montare a scurtcircuitorului trebuie să se realizeze in
urmatoarea ordine:
a) se leagă la pământ clema (papucul) scurtcircuitorului sau la conductorul de nul al liniei
electrice aeriene de joasa tensiune;
b) se verifică lipsa tensiunii pe toate fazele;
c) se montează clemele scurtcircuitorului pe fiecare fază utilizând dispozitive electroizolante
destinate in acest scop.
In cazul liniilor electrice aeriene de joasă tensiune, verificarea lipsei tensiunii, respectiv
montarea clemelor scurtcircuitorului, trebuie să se faca incepând cu conductorul de nul, cu
excepţia cazurilor in care conductorul de nul este montat pe partea superioara a coronamentului.

19
 (4) In instalaţiile de joasă tensiune, cu excepţia liniilor electrice cu conductoare
neizolate, este permisă montarea scurtcircuitoarelor fără utilizarea prăjinii electroizolante, dar cu
respectarea prevederilor din prezenta normă specifică in ceea ce priveşte utilizarea
echipamentelor individuale de protecție.
Art. 38. In cazul liniilor electrice aeriene de joasă tensiune, dacă in cadrul lucrării se
sectioneaza nulul, acestuia i se va asigura, in prealabil, continuitatea prin suntarea directa sau
prin legare la pamant a celor doua parti langa secţionare.
Art. 39 (1) Clemele sau papucii scurtcircuitoarelor trebuie fixate la locurile, respectiv
bornele sau piesele special prevăzute si marcate in acest scop. Este interzisa legarea
scurtcircuitorului prin diverse improvizaţii care nu asigura un contact corespunzător.
Art. 40. (1) Verificarea lipsei tensiunii si legarea imediată la pământ și in scurtcircuit trebuie
să se realizeze cu respectarea cumulativă a următoarelor condiţii:
a) cât mai aproape de zona de lucru;
b) de o parte si de alta a zonei de lucru, cu excepţia instalaţiilor de joasă tensiune cu
conductoare izolate;
c) către toate derivaţiile care se racordează la zona de lucru;
d) cel puţin o legătură la pămînt si in scurtcircuit trebuie să fie vizibilă de la locul de
muncă (prezenta condiţie nu se aplică in cazul lucrărilor din posturi zidite, la
capetele terminale și mansoanele de pe traseul cablurilor electrice, inclusiv la liniile
electrice cu conductoare izolate).
(2) In zona de lucru partea de instalație la care se lucrează trebuie să fie permanent legată la
pămant și in scurtcircuit tot timpul cât durează lucrarea, cu excepţia zonelor de lucru din
instalaţiile de joasă tensiune la care condiţiile tehnice nu fac posibilă montarea scurtcircuitoarelor
mobile, a zonelor de lucru de pe traseul cablurilor electrice și al conductoarelor izolate aferente
liniilor electrice aeriene LEA.
Art. 41. Electricienii care execută operaţiile tehnice de scoatere de sub tensiune a
instalaţiilor de joasa tensiune (separare electrica, verificarea lipsei tensiunii, legare la pământ și
in scurtcircuit), trebuie să utilizeze, dupa caz:
-casca de protectie cu viziera;
-manuși electroizolante;
-mâner cu manşon de protectie a braţului, pentru manevrarea siguranţelor de joasă tensiune
tip MPR (mare putere de rupere);
-incălțăminte electroizolanta, covor electroizolant sau platforma electroizolantă;
-prăjină electroizolantă.

3.1.3. Delimitarea materială a zonei de lucru

Art. 42. Delimitarea materială a zonei de lucru trebuie să asigure prevenirea accidentării
membrilor formaţiei de lucru, dar și a persoanelor care ar putea pătrunde accidental in zona de
lucru. Delimitarea materială se realizează prin ingradiri provizorii mobile, care să evidenţieze
clar zona de lucru. îngrădirile provizorii mobile trebuie să fie fixate sigur, pentru a nu cadea
peste partile aflate sub tensiune ale instalatiei. Pe ingradirile provizorii mobile se vor monta
indicatoare de interdictie.

20
 Art. 43. (1) Îngrădirile provizorii mobile din materiale electroizolante se pot amplasa
chiar in atingere directă cu părţile aflate sub tensiune, cu condiţia ca aceste materiale sa fie
corespunzătoare tensiunii instalatiei, iar instalatia sa fie in exterior. In cazul in care sunt situate in
exterior, montarea, demontarea si utilizarea sa se faca pe timp uscat.
(2) In cazul in care nu se pot monta ingradiri electroizolante mobile conform prevederilor
alineatului precedent, unitatea de exploatare sau electricianul autorizat - prestator de servicii
trebuie să stabileasca modul de lucru, in condiți de securitate. In acest caz trebuie sa se ia măsuri
care sa interzică intrarea in zona de lucru a persoanelor fara atributii de lucru.

3.1.4. Masuri tehnice de protectie a muncii in zona de lucru pentru evitarea

accidentelor de natura neelectrica

Art. 44. Pentru a evita accidentarea de natură neelectrică a membrilor formaţiei de lucru și a
altor persoane care ar putea pătrunde accidental in zona de lucru, trebuie aplicate prevederile
normelor specifice corespunzătoare, pe genuri de lucrări si instalatii.
Art. 45. Pentru evitarea accidentelor de circulaţie, când lucrarea se execută pe sau langă
căile de circulaţie, zona de lucru trebuie marcată și cu indicatoare sau ingradiri speciale,
respectând prevederile regulilor de circulaţie.

3.2. Masuri organizatorice de protectie a muncii la executarea lucrărilor in

instalaţiile electrice din exploatare cu scoatere de sub tensiune a acestora

Art. 46. Din punct de vedere organizatoric lucrările din instalaţiile electrice aflate in
exploatare trebuie sa se execute, dupa caz, in baza uneia din urmatoarele forme:
a) autorizaţiilor de lucru (AL);
b) instrucţiunilor tehnice interne de protectie a muncii (ITI -PM);
c) atribuţiilor de serviciu (AS);
d) dispoziţiilor verbale (DV);
e) proceselor verbale (PV);
f) obligaţiilor de serviciu (OS);
g) proprie răspundere (PR);
Art. 47. La pregatirea instalaţiilor electrice de utilizare in exploatare și executarea lucrărilor,
trebuie sa participe:
a) persoana care dispune executarea unor lucrări, denumita prescurtat in cuprinsul
b) prezentelor norme "emitent";
c) persoana care admite la lucru, denumită prescurtat in cuprinsul prezentelor norme
"admitent";
d) persoana care conduce si controlează sau supraveghează formaţia de lucru, denumita
sef de lucrare;
e) persoanele care fac parte din efectivul formaţiei de lucru, denumite executanti.

21
 3.3. Masuri organizatorice la executarea lucrărilor In baza
"obligaţiilor de serviciu" (OS)

Art. 48. (1) Persoanele juridice sau fizice care au organizată activitatea de
exploatare a instalaţiilor electrice de utilizare cu electricienii angajaţi, dar nu dispun de emitenti,
trebuie sa intocmească și să aprobe lista cu lucrări concrete pe care le executa aceşti electrcicieni,
in instalația de joasă tensiune in baza formei organizatorice " obligaţie de serviciu" OS;
(2) La lucrările ce se execută in baza obligaţiilor de serviciu OS, ca
-masură organizatorică de protectie a muncii, persoanlul executant trebuie să respecte:
-măsurile tehnice cuprinse in prezenta normă specifică in cazul executării lucrării cu
scoatere de sub tensiune a instalatiei;
-măsurile specifice de protecție individuală, cuprinse in prezenta instrucţiune proprie, la
executarea lucrării fără scoaterea instalației de sub tensiune, respectiv la executarea lucrărilor sub
tensiune in contact;
(3)Lucrările in baza obligaţilor de serviciu OS se pot executa și de către o singură
persoană, având minimum grupa a IV -a de autorizare din punctul de vedere al protectiei muncii.

Art. 49. (1) Electricienii , care efectuează exploatarea instalaţiilor de utilizare ale firmei,
trebuie să execute lucrări numai in urmatoarele conditi:
a) constată existența lucrării in lista obligaţiilor de serviciu OS, aprobată de
conducătorul unitătii;
b) sunt dotați din punctul de vedere al protecției muncii cu echipamentele și mijloacele
corespunzătoare riscurilor lucrării ce urmează să o execute;
c) deţin și cunosc continutul fișei tehnologice sau al instrucţiunii tehnice de lucru.
Art. 50. (1) La lucrările ce se execută in instalatii de joasă tensiune in baza obligaţiilor de
serviciu OS pot participa unul sau mai mulţi electricieni (o formaţie)
(2)In cazul executării unei lucrări de către o formaţie, in cadrul acesteia, trebuie sa
se stabileasca un sef de lucrare. Acesta poate fi nominalizat printr-o decizie scrisa a
conducătorului persoanei fizice sau juridice sau se stabileste de comun acord de către membrii
formaţiei.
(3)Şeful de lucrare stabilit ca la alineatul (2) de mai sus răspunde de:
-accidentele care au loc ca urmare a calitătii de protecție a lucrării executate;
-consecinţele asupra lui si/sau asupra celorlalte persoane cu care sau pentru care execută
lucrarea, ca urmare a nerespectării sau neaplicării de către el sau oricare dintre aceste persoane a
măsurilor tehnice ți de protecție individuaă, specifice manevrelor sau lucrărilor ce se executa:
- dispoziţiile pe care le da membrilor formaţiei, respectiv de claritatea acestora
și de convingerea că executantul/executantii căruia/ carora i/li s-a adresat a/au inteles corect
si complet continutul acestora.

22
 3.4 Masuri tehnice si organizatorice de protectie a muncii
la executarea lucrărilor in instalaţiile electrice de utilizare
aflate in exploatare, fara scoaterea acestora de sub tensiune

Art. 51. Executarea lucrărilor fara scoatere de sub tensiune a instalaţiilor electrice
din exploatere este admisa in situatia in care:
a) zona de lucru este situata la distanta fata de părţile aflate sub tensiune ale
instalaţilor electrice;
b) zona de lucru este situata in instalaţiile electrice la care s-a intrerupt tensiunea
si s-au realizat separarile vizibile, dar care nu sunt legate la pamant si in scurtcircuit, iar
instalatia trebuie considerata sub tensiune;
c) lucrarea este organizata sa se execute direct asupra instalatiei electruce sub
tensiune.

Art. 52. In timpul executării lucrărilor la distanta fata de părţile aflate sub tensiune
ale instalaţiilor electrice, este interzisa demontarea ingradirilor permanente sau depasirea
acestora cu o parte a corpului sau cu materiale ori unelte.

Art. 53. Pentru executarea lucrărilor in instaltiile de joasa tensiune sau parti din
acestea, separate electric, dar nelegate la pamant si in scurtcircuit trebuie sa se realizeze in
succesiune urmatoarele masuri tehnice:
a) identificarea instalatiei si a locului in care urmeaza a se lucra;
b) verificarea vizualaa integritatii legării la pamant a carcaselor aparatejelor, a
stâlpilor si suportilor metalici si de beton, dupa caz;
c) separarea vizibila in cazul in care blocarea directa in poziţia deschis nu se
poate realiza;
d) verificarea lipsei tensiunii, dupa caz, la elementele metalice ale instalaţiilor (de
exemplu: stâlpi metalici, stelaje metalice ale tablourilor de distribuție, uși ale cutiilor de
distribuție, ale firidelor de branşament);
e) descarcarea de sarcina capacitiva a instalatiei la care urmeaza a se lucra;
f) delimitarea materiala a zonei de lucru, dupa caz, si montarea indicatoarelor de

23
 interzicere;
g) luarea măsurilor pentru evitarea accidentelor de natură nelectrică;
h) utilizarea dispozitivelor și sculelor electroizolante.

Art. 54. Pentru executarea lucrărilor sub tensiune in contact, trebuie să se

realizeze urmatoarele masuri tehnice:
a) identificarea instalatiei și a locului in care urmează a se lucra;
b) delimitarea materială a zonei de lucru, după caz, si montarea indicatoarelor de
interzicere;
c) luarea măsurilor pentru evitarea accidentelor de natură nelectrică;
d) asigurarea de către şeful de lucrare si de către fiecare membrul al formaţiei de
lucru ca in spate si pe lateral nu sunt in apropiere parti aflate sub tensiune neîngrădite sau
neprotejate, astfel incât să existe suficient spaţiu, care să permită efectuarea mişcărilor necesare
la lucrare in condiţii de securitate;
e) utilizarea căstii și a vizierei de protecție, mânuşilor electroizolante,
incăltămintei sau covorului electroizolant, după caz, inclusiv a sculelor electroizlante, aplacilor,
foliilor, pălăriilor, degetarelor si tecilor electroizolante.
Art. 55. Lucrările care se execută direct asupra pârtilor aflate sub tensiune ale
instalaţiilor electrice prin metoda "in contact", trebuie sa aiba la baza, ca forma organizatorica,
instrucţiunile tehnice interne de protectie a muncii ITI-PM, atribuțiile de serviciu AS, obligaţiile
de serviciu OS.
3.5 Masuri de protectie la executarea lucrărilor in cazul incidentelor
(deranjamentelor) la instalaţiile electrice de utilizare

Art. 56.(1) Lucrările pentru prevenirea si remedierea urmărilor incidentelor

(deranjamentelor) in instalaţiile electrice de utilizare de joasa tensiune din gestiunea firmei de
către personal de intretinere- reparaţii trebuie să se execute in baza atribuţiilor de serviciu AS.
autorizaţiilor de lucru AL, instrucţiunilor tehnice interne de protectie a muncii ITI-PM,
dispoziţiilor verbale DV sau obligaţiilor de serviciu OS, dupa caz.

24
 Art. 57. La executarea lucrărilor de prevenire si remediere a urmărilor incidentelor
sau evenimetelor trebuie respectate măsurile tehnice specifice lucrării, conform prevederilor
prezentelor instrucţiuni proprii.

Art. 58. (1) Se interzice executarea lucrărilor la coronamentele liniilor electrice

aeriene de joasa tensiune, prin urcarea directa pe stâlpi, fara scoaterea liniei de sub tensiune.
(2) Lucrările la coronamentele liniilor electrice aeriene amplasate pe stâlpii
menţionaţi la alineatul precedent, fara scoaterea liniei de sub tensiune, trebuie sa se execute din
coşul autotelescopului, de pe autoscara, de pe autoutilajul cu brat articulat sau de pe scara. In
cazul folosirii scării se vor respecta prevederile din Instrucţiuni proprii de securitate a muncii
pentru lucrul la inaltime.
(3)Orice lucrare deasupra conductoarelorliniilor electrice aeriene de joasa tensiune,
trebuie executate din coşul autotelescopului, de pe autoscara sau din coşul autoutilajului cu brat
articulat luandu-se masuri impotriva atingerilor directe.
(4) La executarea lucrărilor, de sub tensiune, la coronamentele stâlpilor liniilor
electrice aeriene de joasa tensiune cu console, trebuie verificată lipsa tensiuni pe consola, cu
detectorul de tensiune cu lampa de neon sau cu un aparat de masurare. La constatarea prezentei
tensiunii pe consola, trebuie să se scoată linia de sub tensiune si să se remedieze defecţiunea
care a cauzat punerea sub tensiune a consolei, cu luarea tuturor măsurilor de protecție a muncii
specifice lucrării respective.

3.6 Masuri de protectie a muncii la executarea lucrărilor la inaltime

specifice instalaţiilor electrice de utilizare

Art. 59 (1) Organizarea, executarea lucrărilor la inăltime si salvarea potenţialilor

accidentati prin cădere da la inăltime trebuie să respecte prevedrile din "Instrucţiuni proprii de
securitate a muncii pentru lucrul la inăltime"
(2) La utilizare pentru urcare /coborâre până la inăltimea necesare a unei
scări simple sau exetensibile, sprijinite de la sol, executantul trebuie să asigure mai intai scara
impotriva răsturnării sau alunecarii si sa urce/coboare dupa ce in prealabil a ancorat suportul de
ancorare flexibil, conform prevederii din normele pentru lucrul la inaltime, de un punct rezistent
mecanic, situat deasupra locului de munca.

25
 (3) In lipsa unui punct rezistent mecanic, situat deasupra locului de muncă,
executantul se va urca pană la inăltimea necesară folosind metoda"celor trei puncte" (sprijin
alternativ pe treptele scării a ambelor picioare si o mână sau cu amabele mâini si un picior, iar in
timpul executării lucrării, scara trebuie sa fie tinută de cel puţin incă o persoana.
(4) La executarea lucrărilor de pe scara dublă, executantul trebuie să o asigure,
inainte de a se urca pe aceasta, impotriva deschiderii accidentale si nu trebuie să se deplaseze de
la un loc de muncă la altul sau dintr-o poziţie in alta, in cadrul acelueasi loc de muncă din poziţia
" stand pe scara".

4 MEDIUL DE MUNCA

4. Condiţiile tehnice pe care trebuie sa le indeplineasca mediul de munca

din punctul de vedere al protectiei muncii pe parcursul exploatarii

Art. 60. Pentru menţinerea nivelului de securitate a echipamentelor tehnice

electrice, a instalaţiilor electrice de utilizare si a componentelor acestora, unitatea in exploatare
trebuie:
a) să intocmească si să respecte instrucţiunile proprii privind măsurile de protectie a
muncii la exploatarea acestora;
b) să intocmească si să respecte fisele tehnologice privind intretinerea si
repararea instalaţiilor electrice;
c) să tină evidenta instalaţiilor si a componentelor acestora referitoare la verificările din
puctul de vedere al protectiei muncii la care trebuie supuse si periodicităţile de verificare aprobate de
conducătorul firmei.
d) să menţină pe durata exploararii instalaţiilor si echipamentelor nivelul de
securitate conceput din proiectare;
e) instalaţiile electrice temporare sau definitive trebuie sa respecte prevederile de
electrosecuritate, fiind interzise orice fel de improvizatii.

26
 Art. 61. (1) Obligaţiile persoanei juridice care actionează sau utilizeaza echipamente
tehnice electrice clsa I de protectie sunt urmatoarele:
a) să asigure posibilitatea executariii legăturilor de protectie necesare creării unui
curent de defect, in cazul unui defect prin punerea unei faze la masa si apariţia unei tensiuni
periculoase pe masele echipamentului tehnic electric sau sectorului defect prin protectia
maximala a circuitului sau prin alte protectii corespunzătoare. Posibilitatea executării legaturilor
de protectie trebuie sa se asigure astfel:
- in cazul unui echipament tehnic electric fix acesta trebuie sa fie prevăzut cu doua
borne de masa - una in cutia de borne, langa bornele de alimentare cu energie electrica, pentru
racordarea conductorului de protectie din cablul de alimentare a echipamentului tehnic electric
si a doua borna, pe carcasa echipamentului tehnic electric in exterior, pentrru racordarea vizibila
la centura de legare la pamant sau lârtate instalatii de protectie.
- in cazul unui echipament mobil sau portabil, acesta trebuie sa fie prevăzut cu un
cablul de alimentare flexibil, prevăzut cu o fisa cu contact de protectie sau echipamentul sa fie
prevăzut cu posibilitatea racordarii unui cablu flexibil de alimentare. Cablul de alimentare
trebuie sa conţină un conductor de protectie prin care sa se lege masele echipamentului la
contactele de protectie ale fisei.
b)echipamentului tehnic electric sa aiba asigurata protectia impotriva atingerii
directe a pieselor aflate normal sub tensiune.
(2) Persoanele juridice sau fizice care proiecteaza, produc sau livreaza un echipament
tehnic electric clasa II de protectie trebuie sa-i asigure din fabricaţie o izolaţie suplimentara
(dubla sau intarita) si o protectie impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune
(3) Obligaţiile persoanei juridice sau fizice care proiecteaza, produce sau livreaza un
echipament tehnic electric clasa III de protectie sunt urmatoarele:
a) să asigure alimentarea echipamentului tehnic electric la o tensiune foarte joasa;
b) echipament tehnic electric sa nu producă o tensiune mai mare decât tensiunea foarte
joasa;
c) echipamentul tehnic electric să aibă asigurată protectia impotriva atingerii directe a
pieselor aflate normal sub tensiune.

27
 Art. 62. Este interzisă utilizarea construcţiilor metalice drept nul de lucru. De
asemenea, este interzisa utilizarea conductoarelor de protectie pentru alimentarea receptoarelor
cu energie electrica.

Art. 63. La punerea in funcţiune a instalaţiilor de utilizare trebuie:

a) să fie receptionata documentaţia de execuţie adusa in concordanta cu
eventualele modificări si completări din teren;
b) să fie recepţionate instalaţiile de utilizare, verificând concordanta cu
documentaţia de execuţie;
c) să fie recepţionate buletinele si rapoartele de incercari si probe ale căror
concluzii confirma indeplinirea condiţiilor de punere sub tensiune.

Art. 64. In exploatare trebuie să se efectueze verificările periodice ale

echipamentelor tehnice electrice aflate in gestiune la termenele prevăzute in cărţile tehnice ale
echipamentelor.

Art. 65. Modificările sau extinderile instalaţiilor electrice de utilizare trebuie

efectuate de către un electrician autorizat profesional si din punct de vedere al protectiei muncii.

Art. 66. (1) La utilizarea unor echipamente tehnice electrice clasa I de protectie
trebuie:
a) să fie asigurate legaturile de protectie necesare pentru realizarea protectiei
impotriva electrocutării prin atingere directa;
b) să fie asigurată deconectarea automata a echipamentului tehnic electric sau
sectorului defect;
c) să fie asigurată protectia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub
tensiune.
(2) La utilizarea unor echipamente tehnice electrice clasa II de protectie trebuie:
a) să fie asigurată izolaţia suplimentară a echipamentului tehnic electric Respectiv
utilizatorul sau executantul, dupa caz, sa verifice ca aceasta nu este deteriorata sau eliminata;
b) să fie asigurată protectia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub
tensiune, iar utilizatorul sau executantul, dupa caz, sa verifice ca aceasta nu este inlaturata sau
deteriorata.

28
 (3) La utilizarea unor echipamente tehnice electrice clasa III de protectie trebuie:
a) să alimenteze echipamentul tehnic electric la tensiunea foarte joasă pentru care
a fost proiectat;
b) utilizatorul sau executantul, dupa caz, să se asigure că echipamentul tehnic electric
este astfel construit incât nu permite apariţia unei tensiuni mai mari in circuitul de tensiune foarte
joasă. Daca se utilizează un transfornator coborâtor, pentru producerea tensiunii foarte joase,
acesta trebuie să fie un transformator de separare (siguranţa);
c) utilizatorul sau executantul, dupa caz, să se asigure că izolaţia circuitului de foarte
joasa tensiune este astfel realizată incăt să nu fie posibilă ca o tensiune mai mare din alte circuite
să ajungă in circuitul de tensiune foarte joasă;
d) utilizatorul sau executantul, dupa caz, sa se asigure ca protectia impotriva atingerii
directe a pieselor aflate normal sub tensiune nu este inlaturata sau deteriorata.

Art. 67. Anularea proprietarului instalatiei, imediat după constatare, a instalaţiilor

electrice care nu corespund legislaţiei de electrosecuritate in vigoare, este in obligaţia oricărei
peroane care exploateaza, intretine sau repara aceste instalatii, indiferent daca este personal
propriu al unitatii/subunitatii sau personal delegat. Proprietarul instalatiei trebuie să ia imediat
măsuri de remediere.

5 .CONDIŢIILE TEHNICE PE CARE TREBUIE SA LE INDEPLINEASCA

INSTALAŢIILE SI MIJLOACELE DE PROTECTIE ÎMPOTRIVA PERICOLULUI DE
ELECTROCUTARE LA UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE

5.1. Masuri principale de protectie

5.1.1 Protectia prin legare la nul

Art. 68. (1) Protectia prin legare la nul este permisă numai in cazul reţelelor de
joasa tensiune, cu neutrul legat la pamant.;
(2) Măsurile suplimenmtare de protectie care se pot aplica la utilizarea legării la
nul ca protectie principala trebuie sa fie una din urmatoarele.

29
 a) legarea suplimentară a carcaselor si a elementelor de susţinere a echipamentelor electrice
la o instalatie de legare la pamant de protectie, dimensionata astfel incat rezistenta de sipersie
fata de pamant, masurata din orice punct al reţelei de nul, sa fie de cel mult 4Ω. Se admite
depasirea acestei valori, cu condiţia asigurarii unei tensiuni de atingere si de pas sub valoarea de
65 V, daca timpul de deconectare este de cel mult 3 secunde, respectiv de 40 V daca timpul de
deconectare gşte mai mare de 3 secunde.
b) executarea unor legaturi suplimentare intre toate carcasele metalice ale echipamentelor
grupate in acelaşi loc si cu alte elemente conductoare aflate in zona de manipulare, in vederea
egalizarii potenţialelor (in zona de manipulare);
c) izolarea amplasamentului prin executarea de pardoseli din materiale electroizolante si
acoperirea obiectelor conductoare aflate in zona de manipulare cu materiale elecroizolante;
d) folosirea unor dispozitive automate de protectie impotriva tensiunilor de atingere
periculoase sau a curenţilor periculoşi, care sa acţioneze in decurs de cel mult 0,2 secunde de la
apariţia defectului.
Art. 69. (1) Masele echipamentelor tehnice electrice trebuie legate la pamant prin
conductoare astfel dimensionate incat sa reziste curentului de scurtcircuit care apare in caz de
defect.
(2) La circuitele de alimentare ale echipamentelor tehnice electrice trebuie sa fie
montate elemente de protectie la curenţi de scurtcircuit si/sau defect, care sa asigure
deconectarea instalatiei/ echipamentului defect.
(3) Masele echipamentelor tehnice electrice trebuie sa fie prevăzute cu o borna
speciala distincta, marcata cu semnul convenţional si la care trebuie sa se realizeze legarea la
pamant.
(4) In cutiile de borne ale utilajelor fixe trebuie prevăzută o borna la care sa fie
legat conductorul de nul de protectie.
(5) Utilajele elctrice mobile si portabile trebuie sa fie prevăzute la capatul cablului
de alimentare cu fise cu contact de protectie. Cablul de alimentare trebuie sa conţină un
conductor separat prin care masele utilajului sunt legate la contactul de protectie al fisei.

Art. 70. Carcasele metalice ale corpurilor de iluminat interior, din locurile de
munca periculoase si foarte periculoase, alimentate la tensiune de 65 V curent alternativ sau mai

30
mare. trebuie sa fie legate la nul de protectie daca distanta de la sol sau pardoseala pana la ele
este mai mica de 2,5 metri.

Art. 71. Prelungirea cablurilor de alimentare ale utilajelor trebuie realizata astfel
incat sa fie asigurata continuitatea conductorului de nul de protectie.

Art. 72. Este interzisa utilizarea conductorului de nul de protectie drept conductor
de nul de lucru sau conductor de faza.

Art. 73. Este interzisa legarea in serie la conductorul de nul de protectie a

carcaselor mai multor aparate. Fiecare utilaj trebie legat la conductorul de nul de protectie cu o
legătură separată.

Art. 74. Se interzice montarea pe conductorul de protectie a oricăror dispozitive

(de exemplu: siguranţe, intreruptoare), care ar putea întrerupe continuitatea circuitului de
protectie.
Art. 75. Conductorul de nul de protectie trebuie sa fie separat de conductorul de
nul de lucru, incepand de la ultimul tablou la care bara de nul este legata la pamant, pana la masa
echipamentului tehnic electric care trebuie protejat.
Art. 76. Pana la ultimul tablou electric de distributie, se admite existenta unui
singur conductor de lucru si de protectie. De la ultimul tablou, la care se racordeaza receptorul,
in sensul de distribuire a energiei electrice, conductorul de nul de lucru trebuie sa fie separat de
conductorul de nul de protectie. Bara de la care se separa conductorul de nul de lucru de cel de
protectie trebuie legata la instalatia de legare la pamant a incintei.

Art. 77. Prizele sau fisele receptoarelor electrice trebuie sa aiba contacte speciale
pentru racordarea conductorului de nul de protectie. Este interzis a se folosi prizele si fisele
echipamentelor tehnice electrice atunci cand contactele de (acordare la nulul de protectie sunt
defecte.

Art. 78. Conductoarele de legare la nul de protectie trebuie sa aiba secţiunea

dimensionata corespunzător prevederilor standardelor in vigoare si culoarea de izolaţie galben-
verde. Pentru receptoarele electrice mobile acest conductor de protectie trebuie sa fie executat
numai din cupru.

31
 Art. 79. Echipamente electrice fixe din instalaţiile de utilizare realizate cu protectie
principala prin legare la nul trebuie sa aiba o dubla legătură de protectie: una printr-un conductor
de protectie aflat in cablul de alimentare, prin care se leaga borna de protectie aflata in cutia de
borne a echipamentului de bara de nul a tabloului de distributie; a doua printr-un conductor
vizibil sau platbanda care leaga borna deprotectie, aflata pe carcasa echipamentului in exterior,
de instalatia de legare la pamant care se afla in incinta unde este montat echipamentul.

Art. 80. Toate tablourile electrice trebuie sa aiba o bara de nul, racordata la
instalatia de legare la pamant care se afla in incinta unde este monta tabloul. In cazul tablourilor
electrice cu carcasa metalica, bara de nul se leaga la carcasa, iar carcasa se leaga vizibil la
instalatia de legare la pamant.

Art. 81. Bara de nul trebuie sa aiba cel puţin atatea borne cate conductoare sunt
racordate la aceasta bara. Nu se admit mai multe conductoare racordate la o singura borna.

Art. 82. Toate conductoarele de protectie trebuie sa aiba papuci la capete, iar
bornele de protectie trebuie sa fie asigurate impotriva desurubarii.

Art. 83. Instalatia de legare la pamant a fiecărei incinte, la care sunt racordate
instalaţiile, echipamentele si utilajele la care protectia principala o constituie legarea la nul,
trebuie sa aiba o rezistenta de dispersie de maximum 4 Ω.

Art. 84. (1) Patroanele siguranţelor fuzibile trebuie sa fie inlocuite cu patroane
calibrate la valoarea nominala indicata de proiectant. Sunt interzise improvizaţiile sau inlocuirea
lor cu altele de alta valoare.
(2) Valorile de reglaj ale protecţiilor electromagnetice ale
intreruptoarelor electromagnetice trebuie sa fie cele indicate de proiectant, fiind interzisa
scoaterea din funcţiune.

Art. 85. Toate instalaţiile de legare la pamant din incinta firmei trebuie sa fie legate
electric intre ele cel puţin prin conductorul de nul de protectie al reţelei de alimentare.

32
 Art. 86. In cazul unei instalatii complexe, formate din mai multe receptoare,
fiecare receptor trebuie sa aiba o legătură dubla de protectie: una prin conductorul de protectie
din cablul de alimentare si cealalta vizibila legata la borna de protectie a receptorului, borna
aflata pe carcasa metalica, in exterior. Borna de protectie trebuie sa fie marcata cu semnul
convenţional.

Art. 87. Este interzis folosirea construcţiilor metalice drept nul de lucru.

5.1.2 Protectia prin legare la pamant

Art. 88. (1) Protectie prin legare la pamant, ca protectie principala, este permisa in
cazul reţelelor de joasa tensiune izolate fata de pamant.
(2) Intr-o incinta este permisa existenta unei singure instalatii de legare la
pamant, la care trebuie sa fie racordate pentru protectie toate echipamentele tehnice electrice
aflate in respectiva incinta.

Art. 89. Utilizarea constructilor metalice drept conductor de protectie este permisa
numai dupa verificarea continuitatii si a rezistentei de dispersie la pamant a acestora, care
trebuie sa corespunda prevederilor standardelor in vigoare.

Art. 90. Protectia prin legare la pamant trebuie sa asigure obţinerea unor tensiuni
de atingere si de pas mai mici decât valorile prevăzute in standardele in vigoare. Totodata,
protectie trebuie sa asigure deconectarea (separarea) sectorului defect.
Art. 91. Rezistenta de dispersie a instalatiei de legare la pamant trebuie sa aiba o
astfel de valoare incat sa asigure deconectarea in caz de defect intr-un timp mai mic de 3
secunde; cand nu este asigurata deconectarea, tensiunea de atingere si de pas trebuie sa fie sub
limita admisa pentru timpul de declanşare mai mare de 3 secunde, respectiv mai mica de 50 V.

Art. 92. In cazul reţelelor izolate fata de pamant trebuie sa li se menţină in stare de
funcţionare dispozitivul pentru supravegherea permanenta a izolaţiei reţelei si care sa
semnalizeze sau sa deconecteze punerile la pamant.

Art. 93. In instalaţiile izolate fata de pamant, prevăzute numai cu sistem de

semnalizare a punerilor la pamant, personalul de exploatre trebuie sa acţioneze in sensul

33
eliminării rapide a acestora. Durata maxima in care se admite funcţionarea reţelelor izolate cu o
punere la pamant trebuie stabilita de către conducerea unitatii prin instrucţiuni proprii, insa nu
mai mare de 8 ore.

Art. 94. In toate locurile foarte periculoase unde se folosesc reţele izolate fata de
pamant, in afara de legarea la reţeaua generala de protectie, carcasa fiecărui utilaj trebuie legata
separat la o priza de pamant locala, care poate sa deserveasca doua sau mai multe utilaje grupate
in acelaşi loc.

Art. 95. Prizele si fisele de conectare a receptoarelor electrice la sursele de

alimentare trebuie sa fie alese cu contacte speciale de protectie pentru asigurarea continuitatii
dintre acestea si instalaţiile de protectie prin legare la pamant.

5.1.3 Protectia prin alimentarea cu tensiune

foarte joasa

Art. 96. Tensiunile foarte joase trebuie obtinute numai printr-un transformator
coborâtor executat in condiţiile separarii de protectie sau de la o sursa independenta de
producere a energiei electrice (acumulatoare sau elemente galvanice).

Art. 97. (1) Transformatoarele coboratoare de tensiune foarte joasa, trebuie sa fie
certificate din punctul de vedere al protectiei muncii.
(2) Carcasa si miezul transformatoarelor coboratoare trebuie sa fie legate la nul si
la pamant, cu excepţia transformatoarelor de clasa II de protectie.

Art. 98. Prizele si fisele de pe partea tensiunii foarte joase rebuie sa fie de
constructie diferita fata de cele pentru tensiunea normala a reţelei, astfel incat fisele de tensiune
redusa sa nu poata fi introduse in prizele cu tensiune mai mare.

34
 5.1.4Protectia prin separarea de protectie

Art. 99. Intr-o instalatie in care se foloseste separarea de protectie trebuie sa fie
indeplinite urmatoarele condiţii:
a) reţeaua sa aiba tensiuni pana la 500 V. tensiunea nominala in partea
secundaraa transformatorului de separare sau tensiunea debitata de grupul motor-generator,
poate fi de cel mult 400 V.
b) transformatorul de separare sa aiba infasurarile pe braţe separate sau ele sa
fiemontate cap la cap cu o izolaţie intarita intre bobine:
c) la un transformator de separare sau la un grup motor-generator sa nu se
racordeze decât un singur consumator.
d) pe partea secundara, este interzisa legarea circuitului la pamant sau la alte
elemente din instalatie.

Art. 100. In locurile de munca foarte periculoase, nu se vor introduce surse de

alimentare a circuitelor cu tensiune redusa (transformatoare de separare sau la un grup motor-
generator).

5.2. Măsuri suplimentare de protecție

5.2.1 Protectia prin legarea la pamant
Art. 101. Echipamentele tehnice electrice la care este utilizata legarea la nul ca
protectie principala si la care se foloseste legarea la pamant ca protectie suplimentara trebuie
sa fie racordate la instalatia de legare la pamant la care este racordata si bara de nul a
tabloului din care este alimentat echipamentul tehnic electric.

5.2.2 Protectia automata la curenţi de defect(PACD)

(curenţi diferenţiali reziduali)

Art. 102. Protectia automta la curenţii de defect trebuie folosita numai ca

masura suplimentara la instalaţiile la care este folosita ca protectie principala legare la nul
de protectie sau legarea la pamant.

35
 Art. 103. (1) Dispozitivele de protectie automata trebuie sa fie prevăzute cu
un sistem de verificare a funcţionarii lor prin simularea acţionarii punerii la pamant, prin
acţionarea unui buton, pârghie sau dispozitiv special prin care se simuleaza un curent de
defect.
(2) Deţinătorii instalaţiilor de utilizare prevăzute cu dispozitive de protectie
automate la curenţii de defect trebuie sa stabileasca in scris periodicitatea de verificare a
funcţionarii acesteia si persoana responsabila pentru aceasta verificare.

Art. 104. Se poate utiliza cate un dispozitiv PACD pentru fiecare receptor
in parte un singur dispozitiv PACD pentru o grupa de receptoare electrice. Prin
dispozitivul PACD sau orificiul transformatorului de curent al dispozitivului trebuie sa
treaca toate conductoarele de lucru care alimenteaza respectivul receptor sau grup de
receptoare, iar toate conductoarele de protectie trebuie sa ocoleasca dispozitivul PACD.

Art. 105. Dispozitivele pentru protectia automata la curenţii de defect,

utilizate drept protectie suplimentara, trebuie sa acţioneze la un curent de defect de
maximum 30 mA.

Art. 106. Dispozitivele de protectie la curenţi de defect trebuie sa acţioneze

in c, maximum 0,2 secunde de la apariţia defectului.

5.2.3 Protectia automata la tensiuni de defect(PATD)

Art. 107. Protectia automata la tensiuni de defect trebuie folosita ca

alternativa la protectia automata la curenţi de defect, drept masura suplimentara la
legarea la nul sau la pamant utilizata ca protectie principala.

Art. 108 . Dispozitivele de protectia automata la tensiuni de defect trebuie sa

acţioneze la o tensiune de defect de maximum 50 V si sa producă deconectarea sectorului
defect in maximum 0,2 secunde.

36
 /
5.2.4 Egalizarea potenţialelor

Art. 109. Egalizarea potenţialelor se realizeaza prin legarea elementului la

care trebuie obtinuta protectia impotriva electrocutării prin atingere indirecta cu alte elemente
conductoare cu care omul poate veni in contact, astfel incat sa se reducă diferenţa dintre
potenţialele la care poate fi supus omul.
Art. 110. Legaturile pentru egalizarea potenţialelor, se realizeaza fie prin
conductoare special prevăzute in acest scop (de exemplu, aplicarea protectiei la
echipamentele portabile), fie prin diferite conductoare existente in zona respectiva (de
exemplu: conducte cu diferite destinatii, sine de cale ferata).

5.2.5 Izolarea amplasamentelor

Art. 111. Izolarea amplasamentului se realizeaza prin intercalarea unui strat

electroizolant intre om si pamant respectiv părţile conductoare care sunt in contact direct sau
indirect cu pamantul si care se afla in zona de manipulare a omului.

Art. 112. Stratul electroizolant intercalat trebuie sa prezinte o rezistenta de

izolaţie suficient de mare pentru a asigura protectia necesara.

Art. 113. Materialul stratului electroizolant trebuie sa indeplineasca condiţiile

generale de rezistenta la solicitări ale mediului in care se foloseste.

6. Verificări minime obligatorii la punerea in funcţiune, dupa reparaţii sau modificări si

verificări periodice
- Cerinţe minime obligatorii pe care trebuie sa le indeplineasca instalaţiile elctrice
de utilizare si mijloacele de protectie impotriva pericolului de electrocutare sunt incluse in
tabelul 1 si 2;
- Toate verificările inscrise in coloana 1 sunt obligatoriu de efectuat la punerea in
funcţiune, dupa reparaţii sau dupa modificări;

37
 - In condiţii normale de funcţionare se fac numai verificările cu periodicitatea
inscrisa in coloana 4 a tabelelor din prezenta anexa, celelalte verificări din anexa 1 fiind
facultative.

Tabel 1

VERIFICAREA PROTECTIEI ÎMPOTRIVA ATINGERILOR DIRECTE A PÂRTILOR AFLATE

NORMAL SUB TENSIUNE
Nr. Metoda de Condiţia Periodicita tea Se
Crt Denumirea verificării Verificare de Maxima de consemneaza
acceptare verificare in buletinul de
a verificării verificare
0 1 2 3 4 5

1 Verificarea protectiei impotrivaConstatareaării

Vizual Constatarea Anual DA
atingerii directe a pârtilor aflate stării
normal sub tensiune, asigurate de corespunzato
carcase, in funcţie de gradul are a carcasei
normal de protectie (SR EN
60529)
2 Verificarea integritatii izolaţieiConstatarea
Vizual Anual DA
aparante integritatii
izolaţiei
3 Verificarea integritatii Constatarea
Vizual Anual
ingradirilor integritatii
ingradirilor
4 Verificarea distantei dintre Constatarea
Măsurări - Constatarea-
piesele aflate normal sub cu metrul distantelor
tensiune si ingradite (distante de prevăzute in
protectie) proiecte sau
cărti tehnice
5 Verificarea distantei de Constatarea
Măsurări - Constatarea-
inaccesibilitate fata de părţile cu metrul distantelor
aflate normal sub tensiune prevăzute in
proiecte sau
cârti tehnice

38
 Tabel 2

VERIFICAREA PROTECTIEI ÎMPOTRIVA ATINGERILOR INDIRECTE A PÂRTILOR

CARE IN
MOD NORMAL NU SUNT SUB TENSIUNE
Nr. Denumirea verificării Metoda de Condiţia de Periodicita Se
Crt Verificare acceptare a tea consemneaza
verificării maxima in buletinul de
de verificare
verificare*
0 1 2 3 4 5
1. Verificarea instalaţiilor de protectie prin legare la nul si/sau legare la pamant
- Echipamente clasa I de protectie -
Verificarea separarii Vizual la bara de Existenta Anual DA
conductorului de nul de nul a ultimului separarii
tablou de
1 lucru(N) de conductorul distributie spre
de nul de protectie(PE) receptor

Verificarea ca nu exista Vizual Nu exista un - DA

2 elemente de intrerupere element de
pe conductoarele PE si intrerupere
PEN
Verificarea -Vizual la bara deExistenta Anual DA
nul si la cutia decontinuitatiî
continuitătii legăturii borne sau la
de protectie de la contactul decu
protectie al prizei deohmmetrul
3 masele echipamentelor alimentare –intre bara de
pana la bara de nul Verificarea nul a
ultimului
tablou de
distributie si
capatul
conductorului
de protectie
dezlegat de la
borna de
masa
Verificarea legăturii -Vizual:existența Constatareac
Constatarea
legării galvanice a valorii
de pământ a barelor de barei de nul la rezistentei de
nul instalația de legare la rezistentei de Anual DA
pământ. dispersie la
- pământ
4 Măsurarea:rezistențe conform
i de dispersie la
pamant a barei de proiectului
nul,determinată cu
aparate de măsurare
a prizelor de pămant.

39
 Verificarea existentei Constatarea
-Vizual- verificand Anual
valorii
siguramtelor fuzibile si corespondenta
verificarea funcţionarii valorii nominale a fuzibilului
patronului siguran- conform
elementelor de protectie ţei cu valoarea din proiectului Anual
la scurtcircuit proiect
-Măsurări- in si/sau a DA
5 (siguranţe fuzibile, cazul funcţionarii
intreruptoare automate) intreruptoarelor la valoarea de
automate sau a curent reglata
siguranţelor
automate a elementelor
Se determina de protectie
curentul de defect automata
utilizând metoda
prezentata in
metoda C la
STAS 12604/5 90
si se verifica
funcţionarea aces-
tora utilizând o
trusa de curent
Verificarea funcţionarii Declanşarea
Simularea unei Anual
protectiei le puneir la pamant intreruptorulu
deconectarea printr- un dispozitiv i
propriu al protectiei
6 (semnalizarea) secto- sau un dispozitiv Anual DA
rului defect (pus la autonom specializat
masa/pamant), inclusiv
protectia automata la
curenţi de defect
(diferenţiali)
Existenta
Verificarea marcajului STAS 12604/5-90 -marcajului ----
7 conductoarelor de pct. 3.6.1, lit. c)
protectie conform
proiectului

8 Existenta legaturilor de Existenta

Anual DA
Verificări cu continuitatii
protectie de la Ohmmetrul Anual DA
tablourile de distributie
8 la utilaje sau la prizele
de alimentare

STAS 12604/5-90 Anual

Existenta
DA
9 Verificarea existentei pct.3.1.1. 13
măsurii suplimentare de măsurii
suplimentare
protectie Anual DA

40
. Verificarea strângerii Constatarea DA
Cu cheia sau ca legaturile
şuruburilor de îmbinare Şurubelniţa DA
de pe circuitele de nu se desfac Anual
10 protectie si asigurarea
acestora impotriva
desurubarii
. Verificarea ca la un Constatarea DA
Anual
Vizual ca la fiecare Anual
11 şurub este conectat un DA
singur conductor de şurub este un
singur
protectie conductor

. (2) Anual
DA
Masurare cu aparate Constatarea (3) Semestria
Verificarea rezistentei de masura a prizelor
de pamant sau prin valorilor in medii
de dispersie la pamant a metoda volt-amper- inscrise in periculoase si
12 maselor echipamentelor metru conform proiect foarte DA
electrice anexei E din STAS periculoase
12604/5-90
. Verificarea continuitatii Existenta
Anual DA DA
Măsurări cu continuitatii Anual
13 legaturilor de egalizare ohmmetru DA

Masurari- metoda Constatarea

. din anexa F la STAS 5continuitatii
ani DA
Verificarea continuitatii 12604/5-90 5 ani
legaturilor de protectie DA
14 de la masele
echipamentelor pana la
priza de pamant
. Vizual prin 5 ani. Nu se DA
dezgropare a 10% In cazul in 5 ani.Nu se
Verificarea corodarii din priza de pamant care se
constata verifică
electrozilor prizelor reducerea periodic prizele
artificiale de pamant grosimii DA
sau a de pămant
diametrului naturale
15 cu mai mult constituite din
de o treime
din armaturile
valoarea fundațiilor
iniţiala se
inlocuiesc clădirilor
electrozii
prizelor de
pamant

2. Verificarea protectiei prin izolare suplimentara

- Echipamente electrice clasa II de protecție-

41
16. Verificarea incadrarii echipamentului in Examinare Existenta in - -
clasa II de protectie certificat certificat a
confirmării
clasei
17. Rezistenta de izolaţie Masurare Rezistenta de Anual DA
cu izolaţie sa fie
megohmetr mai mare de
ul de 7 ohm
2500V
18. Verificarea stării de protectie impotriva Lipsa unor
atingerilor directe prin carcase si/sau a Vizual sparturi sau
izolaţiei conductoarelor electrice de găuri prin care
legătură poate pătrunde
o piesa de Anual DA
diametru 12
mm. Lipsa
unor deteri-
orări a
izolaţiei care
sa faca vizibile
partite active
ale conductoa-
relor

3.Verificarea protectiei prin alimentarea la tensiune foarte joasa

-Echipamente electrice clasa III de protecție-

19. Verificarea incadrarii echipamentului in Examinare Existenta in - -

clasa III de protectie certificat certificat a
confirmării
clasei

20. Verificarea rezistentei de izolaţie intre Masurare Rezistenta de DA

infasurarile transformatorului coborâtor cu izolaţie trebuie Anual
megohmetr sa fie mai
ul de 500V mare de
7Mohmi
21. Verificarea rezistentei de izolaţie intre Masurarea Rezistenta de DA
circuitele de tensiune foarte joasa si cu izolaţie trebuie Anual
celelalte circuite alaturate cu tensiuni megohmetr sa fie mai
mai mari ul de 500V mare de
2Mohmi
22. Imposibilitatea introducerii fiselor Nu trebuie sa
(stecherelor) in prize de alimentare cu Vizual fie Anual DA
tensiune mai mare compatibile

42
23. Examinarea Existenta in - -
Verificarea certificării transformatorului certifi- certificat a
coborâtor sau grupului motor- generator catului confirmării
caracteristicilo
r
24. Lipsa unor
Verificarea stării de protectie impotriva Vizual sparturi sau
atingerilor directe asigurata de carcasa găuri prin care
transformatorului si/sau izolaţia poate pătrunde
conductoarelor electrice o piesa de dia-
metru 12 mm. Anual
Lipsa unor Da
deteriorări a
izolaţiei care
fac vizibile
partite active
ale
conductoarelo
r

1. Verificarea protectiei prin separare

- Echipamente electrice clasa ZERO de protectie -
25. Existenta in - -
Verificarea certificării transformatorului Examinare certificat a
de separare certificat confirmării
caracteristicilo
r
26. Masurarea Rezistenta de
Verificarea rezistentei de izolaţie intre cu izolaţie sa fie Anual Da
infasurarile transformatorului de megohmetr mai mare de 7
separare ul de 500V ohm
27. Masurarea Rezistenta de
Verificarea daca circuitul separat, cu izolaţie sa fie Anual Da
alimentat din secundarul megohme- mai mare de 7
transformatorului de separare nu este trul de ohm
legat la pamant 500V
28. Masurarea Rezistenta de
Verificarea rezistentei de izolaţie a cu izolaţie sa fie Anual Da
echipamentului separat electric fata de megohme- mai mare de 7
carcasa proprie (echipamentul alimentat trul de ohm
din secundarul transformatorului de 500V
separare)

2. Verificarea protectiei la echipamentele electrice de clasa ZERO montate la distante inaccesibile

43
29. Verificarea inaccesibilitatii echipa- Distanta pe
mentului de clasa 0 Vizual înălţime sa nu
fie sub 2,5 m
- Ingradirea de
protectie Anual Da
pentru
echipamentele
amplasate la o
inaltime mai
mica de 2.5 m
3. Verificarea protectiei impotriva atingerilor indirecte a partilor care in mod normal nu sunt
sub
-Separarea l tensiune
de protecție-
30. Verificarea existentei transformatorului Examinare Constatarea Da
de separare (de siguranţa) a conformităţii
certificatul certificatului
ui de
conformi-
tate al
furnizo-
rului
31. Verificarea valorii tensiunii foarte joase Măsurări Constatarea
cu
voltmetrul valorilor din
proiect sau din
cartea tehnica
32. Verificarea rezistentei de izolaţie intre Măsurări Constatarea Anual Da
infasurarile transformatorului de cu valorilor mai
megohmetr mari de 7
ul de 2500 Mohm
V

Standarde, formule, tabele

Gradul de protecţie al echipamentelor electrice

Gradul de protecţie al echipamentelor electrice determinat de carcase, acoperiri şi altele

similare conform IEC/EN 60529 (VDE 0470 Partea 1)

44
 Gradul de protecţie al carcaselor
echipamentelor electrice se indică printr-urt
simbol cuprinzând literele IP (International
Protection) urmate de două cifre caracteristice.
Prima cifră caracteristică indică protectia
personalului împotriva atingerii directe şi
protecţia la pătrunderea corpurilor străine, iar
a doua cifră protecţia împotriva pătrunderii
apei.

Protectia împotriva atingerii directe şi protectia la pătrunderea

corpurilor străine

Prima cifră Gradul de protecție

caracteristică Denumire Explicație

0 Fără protecție Nu există o protecţie specială

a persoanelor
împotriva atingerii
accidentale a părtilor aflate
sub tensiune sau in mișcare.
Nu există o protecție
echipamentului
impotriva pătrunderii
corpurilor solide străine .
1 Protecția impotriva Protecția Sonda de acces cu diametrul
impotriva accesului cu dosul mâinii la de 50 mm, trebuie să se afle la
părtile pătrunderii corpurilor aflate sub o distanța suficientă față de
tensiune. părtile periculoase.Sonda
> sau =50 mm obiect ,cu diametrul de 50
mm,trebuie să nu poată fi
introdusă complet.
2 Protecția impotriva Protecția “Degetul ” de verificare,cu
impotriva atingerii cu degetul la părțile diametrul de 12 mm,și
aflate lungime de 80 mm ,trebuie să
pătrunderii corpurilor sub se afle la o distanța suficientă
tensiune. față de părțile periculoase
> sau = 12,5 mm

45
Protectia personalului împotriva atingerii directe şi protecţia la pătrunderea corpurilor
străine
Prima Gradul de protecţie
cifră
carac- Denumire Explicaţie
teristică

3 Protecţia împotriva Protecţie împotriva accesului la părţile aflate sub tensiune cu

pătrunderii corpurilor unelte sau scule.
> sau = cu 2,5 mm Sonda de acces, cu diametru de 2,5 mm, trebuie să nu
pătrundă. Sonda obiect, cu diametru de 2,5 mm, trebuse să nu
poată fi introdusă complet.
4 Protecţia împotriva Protecţie împotriva accesului la părţile aflate sub tensiune cu
pătrunderii corpurilor o sârmă.
> sau = cu 1 mm Sonda de acces, cu diametru de 1,0 mm, trebuie să nu
pătrundă. Sonda pentru obiecte, cu diametru de 1,0 mm, nu
trebuie să fie introdusă complet.
5 Protecţieîmpotriva Protecţie împotriva accesului la părţile aflate sub tensiune cu
acumulării de praf o sârmă.
Sonda de acces, cu diametru de 1,0 mm, trebuie să nu
pătrundă. Pătrunderea prafului nu este total împiedicată, dar
nu poate pătrunde în astfel de cantităţi care ar influenţa
modul de funcţionare sau siguranţa.
6 Protecţieîmpotriva Protecţie împotriva accesului la părţile aflate sub tensiune cu
pătrunderii prafului o sârmă.
Sonda de acces, cu diametru de 1,0 mm, trebuie să nu
pătrundă. Nici un fel de praf nu pătrunde.
Etanş la praf

Exemple pentru indicarea gradului de protectie: IP 4

—— —— 4
Litere caracteristice _________________________

Prima cifră caracteristică

A doua cifră caracteristică

46
Protectia împotriva apei
A doua Gradul de protecţie
cifră
carac- Denumire Explicaţie
teristică

0 fără protecţie Nu prezintă o protecţie deosebită

1 Protecţie împotriva Picăturile dp apă carp cad vertical nu trebuie ţă aibă efecte
picăturilor verticale dăunătoare.
2 Protecţie împotriva Picăturile de apă care cad vertical nu trebuie să aibă efecte
picăturilor ia dăunătoare, când carcasa se înclină cu un unghi de până la
îndinarea carcasei 15° faţă de verticală.
pană la un unghi de
15° grade
3 Protecţia împotriva Apa care cade sub formă de ploaie sub un unghi de până la
apei pulverizate 60'3 faţă de verticală nu trebuie să aibă efecte dăunătoare.
4 Protecţia împotriva Apa proiectată din toate direcţiile nu trebuie să aibă efecte
apei proiectate dăunătoare.
5 Protecţie împotriva Jeturi de apă aplicate din toate direcţiile nu trebuie să aibă
jetului de apă efecte dăunătoare.
6 Protecţie împotriva Jeturi puternice de apă (valuri) aplicate din toate direcţiile
jetului puternic de apă nu trebuie să aibă efecte dăunătoare.

7 Protecţie împotriva Apa nu trebuie să pătrundă în cantităţi care să aibă efecte

imersării temporare dăunătoare dacă echipamentul este imersat temporar în
condiţii stabilite de presiune şi de durată de imersare.

47
 Standarde ,formule,tabele

Gradul de protecție al echipamentelor electrice

A doua Gradul de protecţie

cifră
carac- Denumire Explicaţie
teristică

8 Protecţie împotriva Apa nu trebuie să pătrundă în cantităţi care să aibă efecte

imersării îndelungate dăunătoare dacă echipamentul este imersat în condiţiile
(submersie) stabilite de producător şi de utilizator.
Condiţiile trebuie să fie mai severe decât cele de la punctul
7.

9K* Protecţie împotriva Apa pulverizată din toate direcţiile, în jet de înaltă
curăţirii cu jet de presiune, nu trebuie să aibă efecte dăunătoare. Presiunea
aburi/de înaltă presiune apei 100 bari Teperatura apei 80 °C

*Acesta cifra caracteristică este conformă standardului din 40050-9

48
 CAPITOLUL 3
ELECTICITATE
3.1.Sarcina electrică

Corpurile sunt constituite din molecule-adică cea mai mică parte dintr-un corp care
pastrează poprietatile corpului.Moleculele sunt constituite din atomi.

Un atom are un nucleu central,incarcat cu electricitate pozitiva si electroni incarcati cu

electricitate negative.

Electronii se invart in jurul nucleului pe orbite.Electronul contine sarcina electrica cea

mai mica ce poate exista in natura,adica :

e = -1,6*10-19 C
Unitatea de masura a sarcinii electrice este Coulombul.

3.2.Campul electric

Corpurile incărcate electric produc in jurul lor o stare fizică numită camp electric.El se
manifestă prin forte electrice care actionează asupra oricarei sarcini electrice ce se află in acest
câmp.

= = =
∑ ∑

Campul electric se reprezintă intuitive prin linii de câmp.

Liniile câmpului electric incep intotdeauna pe sacrinile pozitize și se termină pe cele

negative. Campul electric se numeste electrostatic ,atunci cand corpurile care il produc sunt
mobile iar sarcinile lor nu variaza in timp.

Sarcinile electrice se repartizeaza numai pe suprafata unui conductor.De aceea in

interiorul conductoarelor electrizate nu exista linii de camp.Acest fenomen este folosit pentru
ecranarea electrica a unor dispositive .

3.3.Potential electric

Campul electrostatic are energie potential,deoarece fortele electrice produc un lucru

mecanic cand deplaseaza o sarcina electrica libera aflata in camp.

49
 Se numeste potential electric intr-un punct al campului raportul dintre lucrul mecanic
cheltuit pntru a deplasa o sarcina electrica din acest punct la infinit si acea sarcina electrica.

∑=∑0 *∑r
∑=permitivitatea electrică- proprietățile ele
electrice mediului

+q +q ∞
- - - - - - A - - - - B - -
rA
rB

V=

VA = : VB = L=qV=q(VA-VB)
∑ ∑

L=F*r V=L/g*Q/4 ∑rA

VA-VB-reprezinta diferenta de potential dintre punctele A si B ale campului electrostatic.

Ea se mai nnumeste tensiune electrica si se noteaza cu U.Potentialul electric este o

marime scalară.El poate fi pozitiv sau negativ. O sarcina electrica pozitiva creeaza un potential
electric pozitiv si una negativă cu potential electric negativ.

3.4 Condensatorul electric

Un ansamblu de 2 conductoare (armaturi) separate intre ele printr-un strat

izolator(dielectric) formeaza un condensator electric.

Cele 2 armaturi care formeaza condensatorul pot fi 2 suprafete plane(condensator plan)

sau 2 suprafete cilindrice coaxiale (condensatoare cilindrice).

Fiecare armatură se incarca cu aceeasi cantitate de electricitate dar de semn contrar.Intre

armaturi exista o diferenta de potential care da nastere in dielectric unui camp electric foarte
intens.

Capacitatea electrică a unui condensator este data de raportul dintre sarcina unei
armaturi Q si diferenta de potential dintre cele 2 armaturi A si B

50
 Q
=
VA − VB

+q -q

VA VB

Unitatea de masura a capacitatii electrice este faradul F.(µF).In practica se pune

problema sa obtinem o capacitate diferita de cea a codensatoarelor de care dispunem acest
lucru il putem obtine grupand conensatoarele in serie ,paralel sau mixt..Mai multi condensatori
grupati impreuna formeaza o baterie condensatoare.

a) Condensatoare in paralel - avem atunci cand toate armaturile cu sarcina pozitiva

sunt impreuna; la fel si cele cu sarcina electrica negative.

Condensatorii sunt pusi la aceiasi diferentă de potential.

Ct=C1+ C2+C3 =≫ Ct(VA-VB)= C1(VA-VB) + C2(VA-VB) + C3 (VA-VB ).

Qt = Q1 +Q2+ Q3

b) Condensatoare in serie - pe fiecare armătură se acumulează acceași cantitate de

electricitate, alternativ pozitivă și negativă,iar potențialul armăturilor legate impreună
este acelasi.

51
 = dar VA-VB = (VA-VB) +(VB-VC) +(VC-VD)

= + + = + +

U1 U2 U3

Inversul capacității bateriei este egal cu suma inverselor conductoarelor,se obtine o capacitate
mai mică decăt capacitatea fiecărui condensator.

3.5. Curentul electric de conductie

Conductoarele metalice contin electroni liberi ,care se misca dezordonat printre ionii
retelei cristaline ce formeaza metalul.daca aceste conductoare se gasesc intr-un camp electric,
atunci asupra purtatorilor de sarcina ,capul electric exercita forte care le imprima o miscare,
adica purtatorii de sarcina de acelasi fel se misca pe aceeasi directie in acelasi sens.

Curentul electric de conductie consta in miscarea ordonata fata de conductor a

purtatorilor microscopic de sarcina electrica liberi,in interesul lui.Avantajul contine un
condensator,un fir metallic si un aparat de masura(µA).

Legand armaturile condensatorului pintr-un fir metalic,constatam ca electronii se

deplaseaza prin firul metalic de la armatura B la armatura A.Deplasarea dureaza pana cand
condensatorul se descarca(armaturile…neutre)

Eectronii care circula prin fir formeaza curentul electric .Același fenomen il obtinem
daca in locul condensatorului montam o sursa electrica.

52
 VA + - VB

e e

sensul curentului electric

φA

Curentul produs e caracterizat prin intensitatea si sensul sau. Sensul de circulatie al

curentului este ales in mod conventional,opus sensului in care se deplaseaza electronii prin
conductor.(sensul fizic),adica in circuitul exterior al unei surse de energie, sensul curentului este
de la sensul polului + spre polul negativ(-)

Intensitatea curentului electric reprezinta cantitatea de sarcina electrica transportata in

unitatea de timp prin sectiunea transversal S a unui conductor

ΔQ
=

In sistemul international se masoara cu amperi (A).Aparatul cu care se masoara se

numeste ampermetru.Intensitatea curentului electric este aceeași cu tot lungul circuituluui
neramificat.

Curentul electric poate fi:

- Continuu- valoarea lui este constanta in timp

-
- Alternative- variaza sinusoidal in timp.

3.6.Efectele curentului electric

Existența și marimea curentului electric dintr-un conductor se pot constata dupa

efectele pe care le produc.

Principalele efecte ale curentului electric sunt:

1-Efectul termic (electrocaloric).conductorul parcurs de energia electrica se incalzeste.Pe

acest principiu functioneaza fierul de calcat , becul electric cu filament , resoul electric,
radioatorul…

53
 2-Efectul chimic (electrochimic) consta in dirijarea ionilor din solutiile conductoare
(electroliti) catre electrozi.La electrozi ionii se depun sau produc diferite reactii
chimice.Fenomenul se numeste electroliza.

3-Efectul magnetic-Curentul electric generează in jurul conductorului prin care trece un

camp magnetic.

4-Efectul piezoelectric – consta in aparitia unor sarcini electrice intr-un cristal supus
solicitarii de intindere sau compresiune.

5-Efectul fiziologic – daca corpul omenesc e parcurs de current se pot produce arsuri ,
socuri…

3.7.Densitatea de curent

Dacă doi conductori din același material dar de secțiuni diferite sunt parcurși de același
curent, observăm ca cel cu secțiune mai mică se incălzește mai mult.Acest lucru se explică prin
faptul că in firul subțire ,intensitatea pe unitatea de secțiune este superioară datorită densității
de curent .Raportul dintre inntensitatea curentului și secțiunea conductorului reprezintă
densitatea de curent notată cu:

J= (A/m2)
Densitatea de curent nu se poate măsura cu aparate ,ea se determină prin calcul.

3.8.Rezistența electrică

Dacă in circuitul exterior al unei surse de tensiune se constantă tensiunea U conectăm

pe rand un bec, un reșou, un fier de calcat observăm că deși U este același ,intensitatea
curentului diferă de la caz la caz.Acest fapt arată că un curent electric intâmpină rezistența la
trecerea prin circuit. diferitele conductoare se opun in mod diferit trecerii curentului
electric.Proprietatea conductoarelor electrice de a se opune trecerii curentului electric se
numeste rezistenta electrică și se notează cu R. Ea se măsoară cu ohmi (Ω)

Dependența rezistenței de dimensiunile și de natura conductorului.

Rezistența unui conductor electric de lungime L și de secțiune S.

R=ʃ ʃ = rezistența-este o constantă de material

L = lungimea conductor
S = secțiunea conductor

54
 Rezistența electrică este direct proporțională cu lungimea conductor și invers
proportională cu aria secțiunii transversale a conductorului.
Inversul rezistenței se numște conductivitate și se măsoară cu :

=Ω-1m-1
Ω.

După valorile conductivității substanțele se pot clasifica in:

5 8 -1 -1
- conductoare 10 < <10 Ω m
-7 5
- semiconductoare 10 < <10

- izolatoare 10-20 < <10-8 Ω-1m-1

1.8.2. Dependența rezistentei de temperatură

Rezistivitatea substanțelor variază cu temperatura.in general rezistivitatea substanțelor

creste cu temperatura.Ea variază funcției de temperatură după relația: ʃ = ʃ0(1 + ʆ t).
ʃ0 = rezistivitatea la 0oC(2730K)-depinde de material ce se da in tabele
ʃ= rezistivitatea la temperatură t

ʆ= coeficient termic a rezistivității,el depinde de material și se da in tabele.

La utilaje valoarea lui ʆ este mai mică decat a metalelor componente.Există o serie de
substanțe ,numite semiconductoare a căror rezistivitate scade când temperatura crește
(siliciu,cupru,etc).

La cupru de exemplu:

ʃ 20=0,0175 Ω ʆ=0,004 = 57

La aluminiu:

ʃ 20=0,029 Ω ʆ=0,0041 = 34

55
 3.9.Legea lui Ohm

3.9.1 Tensiunea electrică intre doua puncte ale circuitului .

Intre doua puncte ale unui circuit electric parcurs de curent,există totdeauna o tensiune
electrică numită și diferența de potențial.

Tensiunea electrică intre doua puncte ale circuitului electric se măsoară cu ajutorul unui
aparat numit Voltmetru.El se conectează in paralel cu porțiunea de circuit intre capetele căreia
se măsoară tensiunea ,Tensiunea electrică are ca unitate de măsură Voltul (V)

Ampermetrul se conectează in serie cu rezistența și măsoară curentul

3.9.2. Legea lui Ohm pentru o porțiune de circuit

U
=
R
Intensitatea curentului printr-o porțiune de circuit este egală cu câtul dintre tensiunea
aplicată la capetele acestei porțiuni de circuit și rezistența porțiunii de circuit.Legea lui Ohm
poate apărea și sub formele :

A B

U U1

U=RI sau R=U/I

U-U1=este pierderea de tensiune (ΔU) pe distanța AB a circuitului

U-U1= ΔU

56
 Pe baza legii lui Ohm putem să determinăm pierderea de tensiune pe diferitele porțiuni
ale unui circuit daca cunostem curentul și rezistența electrică a porțiunii considerate.

ΔU=R2 I

3.9.3. pierderea de tensiune ΔU

Tensiunea scade in lungul unui conductor prin care trece curentul producându-se ceea ce
numim o piedere de tensiune notată ΔU.Această pirdere este direct proportională cu rezistența
conductorului(pe porțiunea considerată) și cu intensitatea curentului I ce trece prin acel
conductor : ΔU= RI

Pentru buna funcționare a receptoarelor trebuie sa avem la bornele acestora o tensiune

de alimentare cît mai apropiată de cea nominală.Pentru aceasta pierderile de tensiune aduse atat
in rețelele de transport și distribuție a energiei electrice cât și in instalațiile de utilizare sunt
limitate la anumite procente maxime.

In cazul in care alimentarea consumatorului se face din cofretul de bransament de j.t.

valorile căderilor de tensiune ,in regim normal de funcționare fața de tensiunea nominală a
rețelei trebuie să fie de cel mult:

- 3% pentru receptoarele din instalațiie electrice de lumină

- 5% pentru restul receptoarelor.

In cazul in care alimentarea consumatorului se face dintr-un post de transformare sau

din centrala proprie, valorile pierderilor de tensiune in regim normal de funcționare a acestora
trebuie să fie de cel mult:

- 8% pentru receptoarele din instalațiile electrice de lumină

- 10% pentru restul receptoarelor.

In cazul inst. electrice de alimentare a electromotoarelor ,pierderile de tensiune la

pornire ,față de tensiunea nominală ,trebuie să fie cel mult egală cu aceea specificată de
producător pentru motor și aparatele respective,dar de maximum 12% dacă ni se dispune de alte
date.

3.10.Legea lui Ohm pentru circuitul intreg

E=IR+Ir I=
Suma căderilor de tensiune pe intregul circuit este egală cu tensiunea electromotoare

E- suma algebrică a tensiunii din circuit.

57
R-rezistența totala a circuitului exterior

r- rezistența interioară a surselor

R I

E r

Dacă rezistența exterioară devine 0 ,R=0, atunci I= capătă valoarea maximă pe care o poate
da un generator ,Se spune că s-a produs scurtcircuit.

3.10.1 Reostatul – este un aparat format dintr-un rezistor care are rezistența variabilă.Cu
ajutorul lui se poate regla valoarea intensității unui curent electric intr-un circuit

R1 R I

E r

3.10.2 Conectarea rezistențelor

a) Conectarea in serie – intensitaea cuentului electric se păstrează constant

Tensiunea la bornele frecării rezistente variază U= U1+U2+U3 Re== R1+R2+ R3

ReI=R1I+ R2I+ R 3I

58
b) Conectarea in paralel

- intensitatea curentului electric variază: I== I1+I2+I3

- tensiunea la bornele fiecărei rezistențe este aceeași: = + +

De unde rezultă ca: = + +

c) Conectare mixtă (serie paralel)

3 2
Re = 1 +
3+ 2

= + =

59
 Probleme:

1) Un receptor cu rezistenta de 11Ω e conectat de o tensiune de 220V printr-un

conductor de 0,4 Ω.Care este căderea de tensiune in conductor și ce tensiune
avem la bornele receptorului.

11r

220V 4R

R=11Ω U=220V Rc=0,4Ω

Uc=Rc I

I= = Uc = 0,4 = = 7,7V UR=220-7,7=112,3V

, , ,

2) Ce secțiune are rezistența unui fier de călcat de 24 Ω din crom-nichel l=6m

R=24Ω R=ʃ

ʃ 20=1,1 Ω 24=1,1

l=6m S=1,1 = 0,275 mm2

3) Un voltmetru indică 12V la bornele unui acumulator in circuit deschis .Dacă

se inchide circuitul format dintr-o rezistenta de 5Ω, volmetrul indică 11V la
bornele acumulatorului Ce rezistență are acumulatorul?

- + I R

U.r.

E=12 V I= E=IR+Ir

60
R=5Ω IR=E-Ir=12-1=11V 5=

rI=1V rI=1V r= = = 0,455Ω

/

4) Care este rezistența ohmică a unei linii electrice ,monofazate de cupru,avand

lunginea de 2 km și secțiunea de 25 mm2.
L=2km=2000m R=ʃ
s=25mm2

ζ=57 R= X = X = 2,8 Ω
Obs:Valoarea rezistenței pentru un circuit monofazat(2 conductori ) se determină luand
in considerare lungimea ambilor conductori(dus intors)
5) Un conductor de aluminiu are o rezistenta R1=22,5Ω la t1=200C. Ce
rezistenta va avea la 400C, α= 0,0039

R40=R20[ 1+ (t2-t1)]=22,5[ 1+0,0039(40-20)]=24,25

Obs: Vara sau la curenți mari care încălzesc conductorii, rezistenta acestora creste.
6) Un conductor de Cu are R1=10Ω LA t1=18℃. Ce rezistență va avea la -5℃ ?
α=0,0038
r-5=r18[1+α(t2-t1)]=10[1+0,0038(-5-18)]=9,13Ω

7) Un receptor cu R=2Ω este alimentat de un generator cu rezistența interioară

r=0,3Ω t.e.m.=130V. Conductoarele de legătură au fiecare 0.15Ω. Care este
tensiunea la bornele generatorului și care este căderea de tensiune pe linie.
I= = =
, , ,
U6=E-rI=130-0,3*130/2,6=39/2,6=130-15=115V
ΔUl=(0,15+0,15)I=0,3-130/2,6=15V

8) O centrală electrică furnizează curent continuu sub 600V, energia electrică

trebuie transportată la 10km. Cu un curent de 10A, iar caderea de tensiune pe
linia de transport să nu depășească 3%. Ce secțiune au conductoarele de Cu ?
l=10km=10 000m
I=10A
ΔU%=3
∗
ΔU%= =3=≫ ΔU= ∗ 3 =≫ *3=18V
Rl= = =1,8Ω

61
 Rl= ∗ =≫S= * =≫ =97,4 mm2
∗ ,
9) Un ampermetru indică 2A într-un circuit simplu. Adăugând o rezistență
suplimentară de 1Ω, ampermetrulindică 0,6A. Înlocuind rezistența de 1Ω cu
alta necunoscută, ampermetrul va indica 72/57A. Se cer rezistența
necunoscută și t.e.m. electromotoare a sursei.
E=RI
E=(R+1)I1
a) E=2R
,
E=RI1+I1=≫2R=RI1+I1 2R-0,6R=1,4R 1,4R=0,6=≫R ,

b) E=(R+RN)I2=≫E=RI2+RNI2=≫RNI2=E-RI2=≫RN= = −
,
RN= − 0,4284 = 0,25Ω
/
10) Să se calculeze Rechiv
R2+R3=5+5=10=R23
1/R234=1/R23+1/R4......+1/R234= 1/10+1/20=30/200
R234=20/3-Rechiv= R1+R234+R5=25+20/3
1/R34=1/R3+1/R4=1/4+1/6=10/24=≫R34=2,4
R234=0,6+2,4=3,0Ω
1/R2345=1/R234+1/R5=1/3+1/20=23/60
Rechiv=60/23=2,6Ω=≫1,8+2,6=4,4Ω

3.11. Legile (teoremele) lui Kirckhoff

A. Rețele electrice
Distribuția energiei electrice se face cu ajutorul circuitelor electrice
complicate.Aceste circuite ,prezintă foarte multe ramificații .Un circuit electric cu mai multe
ramificații se numeste rețea electrică.Oricât de complicată ar fi rețeaua electrică ea are 2
elemente constitutive
- modurile rețelei
- ochiurile de rețea

62
 Nodurile rețelei sunt punctele in care se ramifică cel putin 3 conductoare.Ochiurile
rețelei sunt cele mai simple circuite electrice neramificate(Ex:ABCDA , ADFA ,
ABCDFA).
Portiunea de circuit cuprinsă intre 2 noduri consecutive se numște ramură a rețelei.
Circuitul electric in fiecare ramură are altă valoare .Numărul curenților intr-o rețea este egal
cu numărul ramificațiilor pentru a afla curenții din fiecare ramură cunoscând rezistențele și
t.e.m.a generatoarelor din rețea se folosește teorema I a lui Kirckhoff. Ea se referă la noduri
și se bazează pe legea conservării sarcinii electrice in orice punct al unui circuit
electric.Suma sarcinilor care intră in acel punct trebuie să fie egala cu suma sarcinilor
curenților care ies ,in acelaș interval de timp.Deci și suma intensității care intră intr-un nod
este egal cu suma curentilor care ies.
Pentru nod A I5+I7=I1+I4 sau I5+I7-I1-I4=0
Pentru nod D I4+I3=I6=I8
Se consideră cu semnul”+” intensitățile curentilor ce intră in nod și cu “-” curentii ce iese din
nod, putem spune că: Suma algebrică a intensităților curenților care se intâlnesc intr-un nod
este egală cu zero.

∑ Ik=0
Pentru rezolvarea problemelor se obțin ecuații independente numai pentru n-1 noduri.

63
 B. A doua teoremă a lui Kirckhoff

Se aplică la ochiurile de rețea. La început se alege arbitrar cu sensul de parcurs al

conturului ochiului de exemplu sens orar. Sensul produsului R este pozitiv, atunci când semnul
ales pentru curent coincide cu sensul ales pentru parcurs. semnul pentru t.e.m. E este considerat
pozitiv atunci cînd sensul de parcurs prin interiorul generatorului este de la polul – la polul +.
De-a lungul conturului unui ochi de rețea, suma algebrică a t.e.m.este egală cu suma algebrică a
produselor dintre intensitatea și rezistența totală din fiecare ramură

∑ Ek=∑ Ik Rk

Pentru ochiul de rețea ADFA avem:

E4+E6-E7=I4(R4+r4)-I6(R6+r6)-I7(R7+r7)

Dacă l este numărul de laturi , iar n este cel al nodurilor se pot scrie l-n+1 – ecuații
independente prin aplicarea teoremei aII-a a lui Kirckhoff prin ochiul ABCDA

E2-E3-E4=R1I1+I2(R2+r2)+I3(R3+r3)-I4(R4+r4)

Dacă de-a lungul conturului unui ochi de rețea nu există intercalate generatoare atunci
∑ Ek=0 și teorema aII-a are forma ∑ IkRk=0
Aplicând cele 2 teoreme la o rețea se obțin un nr. de ecuații egale cu nr. curenților
necunoscuți din rețeaua respectivă. Rezolvând sistemul găsim nu numai valoarea curenților
ci și sensul lor întrucât la început alegerea sensului curenților s-a făcut arbitrar. Dacă
rezultatul obținut e negativ înseamnă că sensul curentului din ramură e contrar celui ales.
Aplicații 1)
E1=1,9V

R2 3Ω

E2=1,3V R1=2Ω

- E1+E2=IR1+IR2
.
-1.9+1.3=I(2+3)=>-0.6=5I=> =0.12A
Semnul – arată că sensul curentului este invers celui ales.

64
 2)
I1 A I2

R1 R2 R3

2 E1 4 3 E2

48V 45V

n-1=2-1=1 =≫avem 3 curenti= 3 ecuatii

l-n+1=3-2+1=2

I1+I2=I3

E1=I1*R1+I3*R3 48=2I1+4(I1+I2) 48=6I1+4I2 I2=48-6I1/4

E2=I3*R3+I2*R2 45=4(I1+I2)+3I2 45=4I1+7I2 45=4I1+84-21/2*I1

90-168=(8-21)I1 13I1=78 I1=6A

I2=12-3/2*6=3A

I3=I1+I2=6+3=9A

3.12.Guparea generatoarelor
În practică pentru a obține tensiuni și curenți mai mari se recurge la gruparea generatoarelor
a) Gruparea generatoarelor în serie se realizează legând borna negativă a unui generator
cu borna pozitivă a următorului

65
 E1=E2=E3 r1=r2=r3
E+E+E=I(R+r+r+r)
3E=I(R+3r)=≫I= =≫I= ∗
Grupînd generatoarele în serie, E va fi de n ori mai mare , dar și rezistența internă va
crește de n ori. Această grupare este avantajoasă când r este mică. U=n*E-n*I*r
b) Gruparea în paralel se realizează legând bornele pozitive la un loc și cele negative
împreună:

Daca E1=E2=E3 =≫I=3I1

E=I1R+IR=≫E=I(R+ )
I= sau generalizand I=
/ /

Gruparea în paralel se realizează cu scopul de a obține un curent în circuitul exterior mult mai
mare decât curentul pe care îl poate produce un singur generator.

66
 W=U*I*T Energia electrică se măsoară în kwh (wh)

Puterea electrică
Energia dezvoltată în unitatea de timp se numește putere

P=U*I, Are ca unitate de măsură w sau kw (wattul)

3.15 Efectul electrocaloric.Legea lui Joule

În orice conductor parcurs de curenul electric se dezvoltă căldură. În procesul de conducție

electrică, energia electromagnetică a câmpului se transformă ireversibil în energie internă a
conductoarelor și se transmite în mediul ambiant sub formă de căldură . Pe principiul conservării
energiei, cantitatea de căldură Q dezvoltată în regim staționar este egală cu energia electrică
transormată

Q=U*I*T=R*I2*t sau Q=0,24R*I2*t, când Q este măsurat în calorii.

Din această relație rezultă că pentru a nu se depăsii anumite limite de temperatură în

conductorii străbătuți de curenții mari și de lungă durată trebuie alese secțiuni mari pentru
conductori(cu rezistențe mici)

Aplicații:

1 Câtă energie electrică consumă o lampă electrică alimentată la 220V și prin care trece
un curent de 0,3A timp de 15 minute?

rezolvare: W=UIT 220V*0,3A* h =16,5Wh=0,-A65KWh

2 Un radiator electric cu R=20Ω este străbătut de un curent cu I=10A timp de 2 ore și

45min. Câtă energie consumă?

rezolvare: W=RI2t=20Ω*(10A)2*2,75h=5500wh=5,5kwh =0.75h

3 Un motor electric are P=55CP, și funcționează jumătate de oră. Câtă energie consumă?
rezolvare: W=P.t.

transformăm CP în KW 5CP=5*736=3680W

W=3680*1/2=1840wh=1,840kwh

68
 CAPITOLUL 4

Electromagnetism

4.1. Câmpul magnetic constant

În jurul oricărui conductor parcurs de curentul electric apare un câmp magnetic.Câmpul

magnetic este o formă fizică a materiei care se manifestă prin forțe aplicate conductoarelor
parcurse de curentul electric aflate în el. Dacă asezăm pilitură de fier pe o hârtie străpunsă de o
spirală parcursă de curent electric se observă că pilitura se asează sub forma unor cercuri
concentrice în jurul conductorului.Acestea se numesc linii de câmp magnetic.Figura formată din
linii de câmp se numește spectru magnetic. Câmpul magnetic care are liniile paralele și
echidistante se numește câmp uniform,liniile câmpului au nu numai direcție ci și sens.
Pentru un conductor filiform parcurs de curentul electric sensul liniilor de câmp depinde
de sensul curentului generator de câmp și se determină cu regula triunghiului. Sensul în care
trebuie rotit burghiul pentru a se deplasa în sensul curentului electric este sensul liniilor de
câmp magnetic

4.2. Forța electromagnetică

Acțiunea câmpului magnetic asupra unui conductor parcurs de curentul electric poartă
numele de forță electromagnetică(e/mg) ea razultă din interacțiunea produsă între câmpul
magnetic exterior curentul electric din conductor.
Experiență: luăm un magnet permanent sub formă de U care are liniile de câmp magnetic
îndreptate în jos. Între polii nagnetului asezăm un cunductor de aluminiu parcurs de curentul I
de la A la B. În câmp se află o parte l din conductor. Observăm conductorul este deviat spre
exterior ,Invesând sensul curentului se inversează și sensul forței F. La fel se întâmpla dacă
inversăm polii. Deci sensul forței depinde atât de sensul curentului cât și de sensul liniilor de
câmp magnetic. Deci F=B*I*l unde B inducția magnetică

69
Forța e/mge perpendiculară pe planul format de direcția curentului cu liniile câmpului magnetic
uniform.
Vectorial putem scrieF=I( l *B) sau F=I*l*B sin
Produs vectorial: c= a * b are:
- direcția e perpendiculară pe planul format de vectorii factori
- sensul e dat de regula burghiului, e sensul în care se deplasează un burghiu
(așezat în paralel cu c ), dacă e rotit în sensul aducerii primului vector peste al doilea print-o
rotație minimă.
Sensul forței electromagnetice se poate determina cu regula mainii stângi ; se așează mâna
stângă astfel încât liniile de inducție magnetice să intre în palmă iar vârful degetului arătător sa
se afle în sensul curentului , și ținând mâna desfăcută, vârful degetului mare arată sensul forței
ca in imaginea de mai jos

4.3. Fluxul magnetic

Se consideră 2 suprafețe S1, S2 plasate perpendicular pe liniile de forță ale unui câmp
magnetic uniform de inducție magnetică constantă suprafața S2 mai mare ca S1 e traversată de
un nr de linii de forță mai mare , se spune că fluxul magnetic Ø cuprins de S2 e mai intens decât
cel cuprins de S1.
Fluxul magnetic Ø, care traversează o suprafață plasată perpendicular pe liniille de forță
este egală cu: Ø=B*S
Dacă suprafața S face un unghi cu direcția liniilor de forță ,fluxul magnetic ce
traversează această suprafața este: Ø=B*S=B*S cos
Ø
Cu ajutorul fluxului de inducție se poate defini inducția magnetică: Bn= dacă S=1=>
Bn= Ø

70
 Deci inducția mg a unui câmp mg uniform este o mărime vectoriala numeric egală cu
fluxul de inducție uniform produs printr-o unitate de suprafață, așezata perpendicular pe liniile
câmpului . Unitatea de măsură pentru inducția magnetică este Tesla(T)
4.4. Inducția magnetică a cîmpului din interiorul unui solenoid parcurs de curentul
electric
Prin solenoid se înțelege un sistem de curenți circulari , paraleli, de același sens, așezați
echidistant cu centrele pe o axa mult mai lungă decât diametrul spirelor
În practică se realizează solenoidul cu un conductor izolat, înfășurat elicoidal sub formă de
spire alăturate, pe un cilindru cu lungimea mai mare decât diametrul spirelor. Solenoidul se mai
numeste și bobină
Cu ajutorul piliturii de fier punem în evidență structura câmpului magnetic al solenoidului:

În exteriorul câmpului magnetic al solenoidului este la fel ca cel al unei bare magnetice
În interiorul câmpului magnetic, inducția lui magnetică are aceeași valoare în orice punct.
Capătul solenoidului prin care ies liniile magnetice se numește pol nord. Sensul liniilor
magnetice se determină aplicând regula burghiului drept;este sensul în care se deplasează
burghiul așezat paralel cu axa solenoidului, când e rotit in sensul curentului electric.
Experimentul a demonstrat că :inducția magnetică intr-un punct din interiorul unui
solenoidul e proporțional cu numărul de spire (N), cu intensitatea curentului (I) și invers
proporțională cu lungimea solenoidului
B= – permeabilitate magnetică și depinde de natura mediului

4.5. Permeabilitate magnetică

Se introduce un miez de fier în interiorul unei bobine cu N spire, lungimea l ,parcursă de
curentul I.Se observă că bobina cu miez de fier în interior ,prezintă o forță de atracție mai mare
decât o bobină fără miez. Inducția magnetică în unteriorul unei bobine fără miez:B 0= 0

0=4π*10 permeabilitate magnetică a vidului

Forța de atracție a bobinei care are miez fiind mai mare rezultă că miezul face să crească
valoarea inducției magnetice B, astfel că în interiorul bobinei avem B= ; = 0* r; r=

r-
permeabilitate magnetică relativă care exprimă creșterea relativă a inducției în fier in
comparație cu inducția in aer.

71
 4.6. Intensitatea cîmpului magnetic
Inducția magnetică produsă într-un punct de un curent electric depinde de natura
mediului, , și de forma circuitului (N,l) și intensitatea curentului
Expresia H= se numește intensitatea câmpului magnetic și poate să caracterizeze
câmpul magnetic într-un punct, dar independent de mediul în care e generat câmpul magnetic,
intensitatea lui. H este o mărime vectorială ca și B, coliniară și de același sens .B=
[H]SI=

4.7. Câmpul magnetic generat în jurul unui conductor liniar parcurs de curentul
electric
Liniile de câmp sunt cercuri concentrice pe curent , sensul liniilor fiind dat de regula
burghiului. Experimental s-a constatat că intensitatea câmpului magnetic intr-un punct A este:
H= (legea lui Biot Savart) r- distanța de la punct la conductorul liniar parcurs de
curentul electric

4.8. Câmpul magnetic generat în jurul unui conductor circular parcurs de curentul
electric

72
 Pe un carton orizontal care e străbătut de o spiră în 2 puncte se presară pilitură de fier .
Liniile de cîmp ale câmpului generat sunt curbe închise care înconjoară curentul . La rândul ei
spira înconjoară liniile câmpului, ele sunt ca 2 zale ale unui lanț. Liniile de câmp ies printr-o
față a spirei (N) și intră prin cealaltă față .(polul sud). În centrul spirei cîmpul magnetic are
intensitatea H= și B= .
Un cadru format din N spire alăturate, parcurse de curentul I produce in centrul sau în
cîmpul magnetic de N ori mai intense decât în cazul unei singure spire parcurse de acelasi curent.

4.9. Acțiunea reciprocă a două conductoare paralele parcurse de curent electric.

Orice conductor prin care circulă curent electric se găsește in propriul său câmp mg.Dacă
două conductoare parcurse de curent electric se află in vecinătate ,câmpurile lor magnetice se
vor suprapune ,se vor compune și intre conductoare, se vor exercita forțe electrice de atracție
ori de respingere numite forțe eletrice dinamice.Conductoarele paralele prin care circulă
curenții de același sens se atrag iar cănd sunt parcurse in sens contrar se resping.

Conducturul parcurs de I2 se află in câmpul magnetic produs de I1 care va avea in A2

inducția B1= . Câmpul B va produce asupra lui I2 o forța electrica magnetică F,

73
 ∗
F1=B1I2 l= l, pentru o porțiune de conductor l.
∗
Analog,inducția B2 produsă de I2 in punctul A, va acționa cu forța F1=B2I1 l= μ
∗
l= F1→F= l

4.10.Electromagneți.Circuit magnetic
O bară de oțel moale inconjurată de o infășurare parcursă de curentul electric,devine
magnet putând atrage piese de Ol .
Un astfel de magnet se numește electromagnet.Deoarece oțelul moale are un magnetism
remanent neglijabil ,de câte ori nu mai trece curentul el electric prin infășurare ,electromagnetul
isi pierde calitățile magnetice.Astfel,armătura fixă va atrage sau elibera armatura mobilă in
funcție de prezența sau absența curentului in infășurare. Pe această proprietate iși bazează
funcționarea a numeroase tipuri de magneți industriali.

armatura fixa

armatura mobila
infasurare
Considerăm, o piesă de oțel Ol. inelară ,având pe o anumită porțiune o infășurare
formată din N spire, parcurse de curent I care va da naștere la un câmp magnetic.fig(2)

74
 Liniile de forța ale acestui câmp se vor stinge in interiorul inelului datorită
permeabilității mari ale acestui material.In miezul de Ol. inducția magnetică este:
B= , unde l =2 și reprezintă lungimea medie al inelului de Ol
r = raza cercului inelului.
Sensul inducției magnetice și a liniilor de forța magnetică din Ol care sunt cercuri
concentrice cu centrul in o ,se află folosind regula burghiului .Dacă S e suprafața conjurată de o
spiră ,fluxul magnetic corespunzător este:
Ø= B x S = xS =

Expresia :Um= NI se numește teniune magnetomotoare și se măsoară in amperi-spiră

R= se numește reductanță magnetică a miezului
Putem scrie: Um= ØR
Tensiunea magnetomotoare Um ,trebuie considerată cauza care produce fluxul
magnetic.Formula ei seamănă cu legea lui Ohm.Drumul pe care-l parcurg liniile de forță
magnetică se numește circuit magnetic și de aceea relația tensiunii magnetomotoare se mai
numește legea circuitului magnetic,după cum legea lui Ohm se numește legea circuitului
electric.
Fluxul magnetic determinat prin legea circuitului magnetic corespunde nu numai unei spire
a bobinei,dar și oricărei secțiuni drepte prin inelul de oțel,dat fiindca aceleași linii magnetice
trec prin oricare asemenea secțiune.
Dacă presupunem că , miezul de Ol e intrerupt pe o porțiune mică avand lungimea l
a circuitului magnetic e constituit din doua medii diferit
- o porțiune de Ol cu lungimea lo
- o porțiune de aer cu lungime la numită intrefier
Reductanța circuitului magnetic este: R= +

lo

la

Circuitul magnetic intre fier

Fluxul magnetic este Ø= sau in general avem un circuit magnetic cu
+
lungimile l1,l2.....,secțiunile S1 ,S2 .... și μ1 ,μ2

Ø=
…….

75
 Introducerea intrefierului are drept efect o mărire importantă a reductanței circuitului
magnetic. La mașiniile electrice este necesar să se obțină un flux magnetic cât mai mare și in
acest scop intre altele se micșorează reductanța magnetică ,făcându-se intrefierul circuitului
magnetic cât mai redus .

4.11.1 Inducția electromagnetică

Considerăm o bobină la bornele careia legăm un apermetru.Dacă introducem de sus in jos
in bobină un magnet observăm că in timpul deplasării mg,prin bobină trece curent electric .

Când oprim magnetul curentul dispare .Când scoatem magnetul din bibină apare iar
curentul electric prin bobină dar de sens contrar față de prima dată .Când scoatem complet
magnetul din bobină curentul devine zero.
Pe măsură ce introducem mg in bobina ,fluxul magnetic crește devenind maxim,cand mg
este complet introdus.Cât timp magnetul a rămas in interior ,fluxul magnetic a rămas constant
Ø= B x S.
In timpul scoaterii magnetului, fluxul magnetic descrește până la 0 când fluxul mg dintr-o
spiră variază , in spiră ia naștere o tensiune electromotoare care produce un curent electric
atunci cand circuitul este inchis .
Tensiunea electromotoare și curenții care iau naștere prin inductie electromagnetică se
numeste tensiune și curent de inducție
Dacă printr-o spiră fluxul magnetic variază uniform de la valoarea Ø1 la Ø2 in timpul ce
Ø Ø Ø
trece de la momentul t1 la t2 valoarea t.e.m. de inducție este: l= =-

T.e.m. ce apare intr-o spiră ,este egală cu variația fluxului magnetic din spiră in raport cu
timpul luată cu semn schimbat.
Aceasta este legea inducției electromagnetice

76
 Ø
Pentru o bobină cu N spire t.e.m va fi e = -N

Sensul curentului indus i= se stabilește cu regula lui Lenz.

Curentul indus are un astfel de sens încât, prin campul magnetic pe care-l produce ,se
opune variației in timp a fluxului magnetic inductor .

4.11.2. Autoinducția
Intr-o spiră ia naștere curentul indus ,atunci când variază fluxul magnetic prin suprafața
delimitată de spiră .Fluxul variabil poate fi produs ,fie prin miscarea relativă a unui magnet fața
de spiră fie prin variația curentului dinttr-un circuit.El mai poate fi produs prin variația
curentului electric din insași spira indusă ,care joaca și rolul de inductor.
Autoinducția este inducția electromg. produsă intr-un circuit datorită variației curentului
care circulă prin acel circuit .Autoinducția se produce la stabilirea sau intreruperea unui curent
in circuit
4.12. Inductivități proprii
Considerăm o bobină intr-un singur strat cu un singur conductor ,avand lungimea l, N
spire , miezul cu permeabilitate .curentul de intensitate I care parcurge bobina va genera un
câmp magnetic de inducție B,proporțional cu i.
Ca urmare circuitul va inconjura un flux de inducție propriu Ø proportional cu i
Ø=Lx i
L-este un factor de proporționalitate numit inductanța proprie sau inductivitate care
depinde de:
- permeabilitatea magnetică a mediului
-forma și dimensiunile genetice ale bobinei
2
Pentru bobina cu N spire avem: L=μ*N S/l

4.13 Tensiunea electromotoare indusă intr-un conductor liniar

Fie conductorul liniar de lungime l așezat perpendicular pe liniile câmpului magnetic de
inducție B.In timpul t conductorul se deplasează cu x=v*t desciind o suprafața de S= l*v*t
Conductorul va intersecta liniile de câmp ce străbat aceasta suprafață S,adică fluxul magnetic.
Ø=B*S=B*l*v*t
Ø
Tensiunea indusă in conductor va fi e = - =- B*l*v e= - B*l*v
Când conductorul este deplasat de-a lungul liniilor de câmp magnetic nu se induce
tensiune in el deoarece nu intersectează liniile de cîmp magnetic.Dacă viteza v face unghiul α
atunci e= - B*l*v* sin α

77
78
 CAPITOLUL 5
Curentul alternativ
5.1 Producerea t.e.m alternative
Se consideră in câmpul magnetic al unui magnet,o spiră care se rotește in jurul axei OO`
cu viteza unghiulara constanta Capelele spirei sunt legate la 2 inele metalice I1 și I2 solidare
cu spira și pe care se freacă periile conductoare P1P2 fixe in spațiu.Un rezistor exterior R inchide
circuitul.Fluxul magnetic va avea o variație periodică in timp Ø = Øm cosα= Øm cosωt ,

unde Øm este valoarea maxima a fluxului.

α este unghiul făcut de normala n la suprafața spirei cu liniile câmpului la momentul t
Deoarece spira se mișcă uniform cu viteza unchiului ω putem scrie α = ωt
Spira fiind strabatută de un flux mg variabil ,in spiră ia naștere o t.e.m. de inducție,a cărei
valoare e dată de legea inducției electromagnetice.
e= Em sin ωt unde Em= ωØm- valiarea maxima a t.e.m. de inducție
Deoarece t.e.m. variază funcției de α= ωt după o lege sinusoidală se numește t.e.m.
alternativă sinusoidală.

α=ωt

ωt

79
 ωt

Se observă că sinusoida care teprezintă t.e.m. e analoga cu cea care reprezintă fluxul mg
cu deosebirea că e deplasat cu spre dreapta.se spune ca t.e.m. e deplasată cu in urma

fluxului ,sau ca fluxul mg . e deplasat cu inaintea t.e.m.

In general dacă doua mărimi sinusoidale nu au puncte de maxim ,minim și 0 simultane se
numesc defazate.Dacă mărimile nu sunt defazate se spune că sunt in fază.
T.e.m. la cele 2 perii schimbându-și alternativ semnul , va determina in circuitul exterior
un curent tot alternativ.Datorită unor proprietăți ale circuitului electric,sinusoida curentului nu
este in faza cu sinusoida t.e.m. ci are un anumit unghi de defazaj de cele mai multe ori in urma
tem.
i = Im sin(ωt-ɥ)
Im-valoarea maxima a curentului

Fiecare mărime electrică alternativă se caracterizează prin:

a) valoare instantanee-reprezintă valoarea la un moment dat notată cu literă mică

b) valoare maximă- notată cu literă mare și indice m(max) * Im și este valoare maximă.
c) valoare efectivă- notată cu literă mare (Ief)- reprezintă valoarea unui curent continuu
care trecând prin același conductor în aceleși interval de timp va produce aceeasi
cantitate de căldură ca și curentul alternativ
Ie = =0,707Im
√
d) defazajul notat cu ɥ - reptezintă unghiul format dintre curent si t.e.m.
e) perioada T -timpul in care marimea sinusoidală atinge aceeași valoare in același sens
de variație.T se măsoară in secunde.
f) frecvența curentului alternativ-reprezintă numărul perioadelor efectuate intr-o
secundă, iar unitatea de măsura este Hertzul (Hz)
1
f= =
ω-reprezintă pulsul și se măsoară in rad/sec
O mărime sinusoidală e complet determinată cănd se cunoaște valoarea efectivă și
faza inițială ,(frecvența fiind cunoscută).

80
 Pentru studiul circuitelor electrice in regim sinusoidal se folosesc reprezentările
vectoriale .Un vector e caracterizat prin modul și unghiul format cu o axa de referința.Modulul
este egal cu valoarea efectivă

5.2 a) Rezistorul in curent alternativ

A I

V R

Presupunem acelasi rezistor alimentat in cc și in ca.Deoarece transformarea de energie

prin efect Joule nu depinde de semnul curentului ,rezistența activă se comportă in c.a la fel ca
și in c.c.Se poate aplica legea lui Ohm U=R*I iar intre tensiune și intensitate nu se produce
nicio defazare.

R= = =

b) Bobina in c.a

Presupune aceeasi bobină alimentată in c.c și in c.a .Constatăm că valoarea „rezistenței”

bobinei e mult mai mare in c.a decât in c.c .curentul alternativ i= Im sin t din bobina va
produce un câmp magnetic variabil.Ca urmare in bobină se va autoinduce o t.e.m.

la=-L = -Lω Im cosωt.Ea va fi opusă tensiunii μ aplicate la borne și va trebui să fie

echilibrată de ea U=-la dar Lω Im=Um.

Deci U=Um cos t=Um sin(ωt+ ), pentru că la bornele unei bobine de curent alternativ
tensiunea este în avans de fază cu față de intensitate.

81
 Prin comparație cu legea lui OHM observăm că în expresia Um=LωIm,produsul Lω=XL
joacă rolul unei rezistente și se numeste reactanță inductivă.
Reactanța inductivă este o rezistență aparentă care depinde numai de inductanța bobinei și
de frecvența curentului alternativ. Ea se măsoară în Ohmi (Ω).
În bobină nu se transformă energia electrică în energie internă , deci nu se produc pierderi
în circuit(când bobina este ideală R=0). În concluzie :o bobină produce în curent alternativ
defazarea tensiunii înaintea intensității și introduce o rezistență aparentă, numită reactanță
inductivă.

c) Condensator în curent alternativ .

Considerăm un condensator de capacitate C , având R și L neglijabile; dacă aplicăm la

bornele lui o tensiune continuă, curentul nu circulă deoarece îl împiedică dielectricul dintre
armături; când aplicăm o tensiune alterntivă curentul circulă; condensatorul închide circuitul de
curent alternativ.Fenomenul se explică astfel: la bornele condensatorului tensiunea variază
neconstient, la creștera tensiunii, condensatorul se încarcă primind sarcina electrică Q , iar la
scăderea tensiunii, condensatorul se descarcă , cedănd sarcina Q. Apoi tensiunea crește în sens
opus(-Q).
Ca urmare tensiunea aplicată la bornele C; u=Um sin ωt face să apară un curent i= dar
dQ=C*dU=>i=C =CωUm cos ωt
Expresia CcoUm=Im reprezintă valoarea maximă a curentului și i=I m sin ωt =I m sin(ωt+ )

Deci la bornele unui condensator în curent alternativ I este în avans de fază cu fată de
tensiune. Prin analogie cu legea lui Ohm putem scrie X C=
Reactanța capacitivă depinde numai de capacitatea C și de frecvență curentului alternativ.

82
d) Circuitul serie cu R,L,C,

La bornele rezistenței avem o cădere de tensiune. Ul UR=I*R în fază cu I

La bornele bobinei UL=I*XL în avans cu fată de I
La bornele condensatorului UC=I*XC în urmă cu fată de I
Tensiunea la bornele circuitului U va fi suma vectorială a acestor căderi de tensiune. În
triunghiul dreptunghic OBA putem scrie
U2=U2R+(UL-Uc)2=I2*R2+I2(XL-XC)2 =>U=√R2+(XL-XC)2
√ 2+(XL-XC)2=Z se numește impedanță
și U=I*Z reprezintă legea lui Ohm în curent alternativ

și unghiul de defazaj tg φ= (XL -XC) / R

Tensiunea la bornele circuitului fiind u= Um sin ωt ,rezultă pentru curent expresia:
i=I m sin(ωt-φ )

e) Putere în curentul alternativ monofazat.

Înmulțind cu I laturile triunghiului tensiunilor obținerea triunghiului puterilor.

83
 S
P Q

P=UR*I= puterea activă – putere disipată în rezistența R, dar UR=Ucosφ =>P=U*I*cos φ

se măsoară în W
cos φ - se numește factor de putere și reprezintă cosinusul unghiului de defazaj dintre
tensiune și intensitate
Q=U*I*sin φ - putere reactivă se măsoară în VAR Puterea concentrată în cîmpurile
magnetice și electrice ale bobinelor și cond. din circuit
S=U*I- putere aparentă, se măsoară în V.A.
In sistem trifazat: P=√3U *I*cos φ Q=√3U*I*sin φ S=√3U*I=√P2+Q2
5.3. Pierderea de putere(ΔP)
Odată cu pierderea de tensiune din conductori se produce simultan și o pierdere de
putere: ΔP=RI2
Pentru circuite sau linii electrice scurte nu se ține în general seama de pierderea de putere
din conductori.Această pierdere devine importantă la liniile electrice lungi și de ea se tine seama
la dimensionarea conductoarelor.
5.4. Randamentul
Pierderi de putere electrică nu avem numai la transportul energiei electrice prin rețea ci
peste tot unde transmitem sau transformam energie electrică (transformatoare , electromotoare,
lămpi , etc.)Raportul dintre puterea (mai mică) obținută după transportul sau transformarea ei ,
numită putere utilă Pu și puterea absorbită de la rețea Pa se numește randament
η= Pu/ Pa= Pu/ Pu+ ΔP = Pu/ Pu+ ∑ ∗ 2
Aplicații:
1. Ce putere electrică absoarbe din rețea un electromotorul monofazat alimentat la
220V avînd I=10A și cos ɥ=0,85?. Ce putere utilă cedeaza electromotorul pe la arbore dacă
η=0,92; U=220V; I=10A; cos ɥ=0,85.?
rezolvare: Pa= U*Icos ɥ =220*10*0,85=1870w=1,87kwƱ
η= Pu/ Pa=> Pu= η* Pa=0,92*1870=1720w
2. O microcentrală alimentează printr-o linie electrică de transport un electromotor
de 73,63kw, dintr-o stație de pompare. Randamentul electromotor η=0.9 iar
pierderea de putere admisă de linia de transport e de 10% din puterea absorbită de
electromotor:Ce putere va trebui să debiteze microcentrala?
rezolvare: Randamentul liniei de transport
Pa= Pu/η=73,62/0,9=81,8kw
ΔP=10/100* Pa=10*81,8/100=8,18kw
P= Pa+ ΔP=81,8+8,18=90kw
ηL= Pa/P=81,8/90=0,91

5.5.Coeficientul de cerere(K)

84
 Într-o uzină unde sunt multe receptoare electrice acestea nu lucrează toate odată, și nici
încărcate în plină sarcină , ca urmare puterea electrică absorbită la un moment dat de receptoare
va fi mai mică decât puterea totală instalată a receptoarelor.Raportul dintre puterea maximă de
absorbită la un moment dat de o instalație electrică și puterea totală instalată a receptoarelor
acestei instalații se numește coeficient de cerere(K) și e subunitar.
K=Pa/Pi< 1 se dă în normative tehnice sau se calculează
Kcos=Ks*Ki/ηm*ηr
Ks- coeficientul mediu de simultaneitate a tuturor receptoarelor
Ki - coeficientul mediu de încarcare a motoarelor electrice
ηm – randmentul mediu al electromotoarelor corespunzător coeficientului mediu de
marcare
ηr - randmentul mediu general al rețelelor care alimentează motoarele electrice

5.6. Energia electrică

în curent continuu W=U*I*T=R*I2*T=U2/R*t
în curent alternativ monofazat W=U*Icos ɥ*t
trifazat W=√3U*I*t cos ɥ - unitatea de măsură kwh ,se măsoară cu
contorul electric
Aplicații:

Un radiator electric având R=20Ω este străbătut de I=10A,timp de 2ore și 45de minute?

rezolvare: W=R*I2*t= 20*102*2,75=5500wh=5,5kwh

Un motor electric are P=3680w, functionează ½ ore . Câtă energie electrică consumă ?

rezolvare: W=P*t=3680*0,5=1840wh.

85
 CAPITOLUL 6
Sistem energetic

6. Sistem energetic. - prin sistem energetic se înțelege: instalațiile complete pentru

producerea , transportul și consumul energiei electrice.
Producerea curentului electric se face în centrale electrice
- termocentrale
- hidrocentrale
- nucleare
- eoliene
6.1 Transportul pe rețele electrice
Transmitera energiei electrice se face prin rețele electrice. În cadrul rețelelor electrice
sunt incluse liniile electrice și transformatoarele
6,10, 20kv
1 2 3 4 5 R1
~
6-25kv ST1 110,220.400kv LEA ST2 6 0,4kv

PT
R2
R2 6 7 8
PT LES
Centrala electrică(1) produce energia electrică la o tensiune 6-10-15-25kw
Pe linia (3) se transmite energia electrică la distanțe foarte mari prin intermediul unor
stații de transformare(2) care ridică tensiunea la valori înalte .De la stația coborâtoare(4) pleacă
niște linii(5) numite fideri. De la fideri pot să existe stații de joasă tensiune numite posturi de
transport mare(6) care au în secundar 380V de la care pleacă drumul spre abonați, sau prin
linii(7) de la bornele(8) bare distribuitoare.
Pentru realizarea siguranței în alimentarea cu energie electrică sistemul energetic se
interconectează prin rețele duble.Astfel la ieșirea din funcțiune a unui generator, consumatorul
rămâne alimentat în aceleași condiții prin rețeaua dublată. Producerea energiei electrice este
realizată de generatorul sincron .
Pentru reducerea pierderilor de energie electrică pe instalațiile de transport se impune
ridicarea tensiunii cu transformatoare în stația de tranformare ST1(2) până la 400kw. În felul
acesta curenții din liniile de transport sunt mai mici.
Transportul energiei electrice se face prin mai multe linii electrice aeriene LEA(3). La
consumator tensiunea e micșorată cu transformatoare laboratoare ST2(4).Prin linii electrice
subterane LES se alimentează consumatorii de medie tensiune R1 și posturile de transformare
PT. Transformatoarele din posturile de transformare scad nivelul tensiunii la 0,4kw(380).De la

86
barele secundare ale transformatoarelor din postul de transformare se alimentează receptorii de
joasă tensiune .
Pentru asigurarea continuității alimentării cu energie electrică a consumatorilor de mare
importanță, în cazul apariției unor deranjamente în instalațiile de producere și transport a energiei
electrice și realizează interconectarea tuturor sistemelor energetice pe plan național.
După nivelul tensiunii rețelelor electrice se împart în:
a) rețele de joasă tensiune JT- cu tensiuni sub 1 kw
b) rețele de medie tensiune MT – CU TREPTE DE 6,10,20,35,kw
c) rețele de înalta tensiune ÎT cu trepte de 60,110,220kw
d) rețele de foarte înalta tensiune FÎT – cu tensiuni peste 220kw

6.2. Tratarea neutrului în rețele electrice.

În regim normal de funcționare în rețele electrice se poate considera că suma vectorială a
curenților pe faze e nulă (ca și a tensiunii) deci sistemul nu e dezechilibrat.
Prezența unui conductor neutru nu e importantă. el nu va fi parcurs de nici un curent.
Tensiunea neutrului față de pământ este egală cu 0.Deci la funcționare normală nu e important
modul cum e tratat neutrul(poziția acestuia față de pământ și natura acestei legături)
Când apar regimuri nesimetrice de funcționare în modul de tratare a neutrului duce la
apariția unor supracurenți sau supratensiuni . Dacă neutrul este legat direct la pământ , punerea la
pământ a mai multor faze duce la apariția unui curent de scurt circuit
Dacă neutrul e izolat față de pămănt, punerea la pământ a unei faze , duce la apariția pe
fazele bune a unei supratensiuni care poate ajunge la (3-3,5)Un
Există 3 tipuri de legare a neutrului la pământ:TN, TT, IT;
Prima literă indică :T legarea la pământ a neutrului
I izolarea neutrului față de pământ sau legarea lui la pământ printr-o
impedanță foarte mare
A doua literă: T legarea direct la pămănt a maselor instalației independent de
eventuala legare la pământ a neutrului
N legarea directă a maselor la neutrul legat la pământ
A treia literă: S schema TN în care funcția de protecție e asigurată printr-un conductor
PE separat de nulul legat la pământ
C schema TN în care neutrul și PE sunt combinate într-un singur
conductor PEN
Schema IT

87
 Punctul neutru al alimentării este , fie izolat față de pământ, fie legat la pământ prin
impedanta (Z) foarte mare.
Masele instalațiilor electrice alimentate sunt legate la pământ separat față de neutrul
alimentării.
Schema TT

Punctul neutru al alimentării este legat direct la pământ. Masele instalațiilor electrice sunt legate
la prize de pământ distincte din punct de vedere electric de priza de pământa alimentării; curentul
de defect dintre fază și masă are o valoare inferioară curentului de scurtcircuit, dar poate fi
suficient de mare pentru a provoca apariția unei tensiuni de atingere periculoase.
Schema TN-S

88
Punctul neutru al alimentării este legat direct la pământ. Masele instalațiilor electrice sunt legate
la punctul neutru prin conductorul de protecție PE. Conductorul de protecție PE ≠de un
neutru(N) și e utilizat în întreaga instalație.
Schema TN-C

Punctul neutru al alimentării este legat direct la pământ. Masele instalațiilor electrice sunt legate
la punctul neutru al alimentării prin conductorul de protecție. Funcțiile de neutru N și de
protecție pe același conductor (PEN) în întreaga schemă.
6.3. Terminologie, abrevieri.
1) alimentare normală cu energie electrică; alimentare cu energie electrică dintr-o
sursă de energie( generator, transformator) prevăzută pentru a se asigura funcția
receptoarelor electrice ale unui consumator în regim normal.
2) alimentare de rezervă cu energie electrică; alimentare cu energie electrică
prevăzută pentru menținerea în funcțiune, neîntreruptă sau o perioadă de timp, a
unor receptoare electrice la întreruperea alimentării normale.
3) instalații electrice de utilizare; totalitatea materialelor și echipamentelor situate în
aval față de punctul de delimitare cu rețeaua furnizorului de energie electrică, și
care sunt în exploatarea consumatorului.
4) puterea instalată a unui consumator – suma puterilor instalate ale receptoarelor
fixe sau mobile ale consumatorului.
5) puterea instalată a unui receptor – puterea nominală a receptorului înscrisă pe
plăcuța indicatoare a receptorului
6) puterea instalată a unei coloane sau a unui circuit - suma puterilor instalate ale
receptoarelor fixe sau mobile ale consumatorului alimentate din coloană sau
circuitul respectiv.
7) puterea reală a unui receptor(Pr) - mărimea electrică egală cu produsul dintre
puterea instalată (Pi) și coeficientul de încărcare al acestuia (Ci)
8) puterea absorbită (Pa) a unui reeptor - mărimea electrică egală cu raportul dintre
puterea reală a unui receptor(Pr) și randamentul real al receptorului (ηR)
9) coeficientul de simultaneitate( C s)- valoarea raportului dintre suma puterilor
nominale ale receptoarelor alimentate din același circuit/coloană care
funcționează simultan și suma puterilor nominale ale tuturor receptorelor
racordate la circuitul/coloana respectivă

89
10) coeficientul de încărcare (Ci) – valoarea raportului dintre puterea reală și puterea
instalată a unui receptor C I=PR/PI
11) curentul nominal de sarcină(In) = curentul pe care-l suportă aparatul în funcționare
normală și care e stabilit în general de producător.
12) curentul diferențial rezidual(curent de defect ID)- marimea sumei fazoriale a
valorilor instantanee a curenților care pacurg toate conductoarele active ale unui
circuit într-un punct al instalației electrice.
13) curentul difrențial nominal (IDn) – curentul diferențial rezidual ce provoacă
declanșarea unui dispozitivde protecție diferențial.
14) curent maxim de descărcare (Imax)- curent de descărcare cu formă de undă
T1/T2=8/20ms, suportat o singura dată de un descărcător de tensiune.
15) intrerupător automat - aparat mecanic de comutație, capabil să stabilească, să
suporte și să întrerupă automat curenții, în condiții normale de funcționare pentru
circuit, precum și să stabilească, să suporte o durată specificată de timp și să
întrerupă curenți în condiții normale de funcționare pentru circuit( de exemplu:
curenți de suprasarcină sau de scurtcircuit)
16) tensiune foarte joasă de securitate – diferența de potențial care nu depășește 50V,
valoare eficace in curent alternativ, între conductoare sau între un conductor
oarecare și pământ, într-un circuit la care separarea de rețeaua de alimenare e
asigurată printr-un transformator de separare sau convertizor cu înfășurări
separate.
17) tablou general de distribuție – tablou electric racordat direct la rețeaua
furnizorului de energie electrică, la un post de transformare sau la sursă proprie a
consumatorului de energie electrică și care distribuie energie electrică la alte
tablouri de distribuție sau direct la anumite receptoare.
18) tablou principal de distribuție – tablou electric alimentat dintr-un tablou general și
care distribuie energie electrică la alte tablouri secundare sau direct la anumite
receptoare.
19) tablou secundar de distribuție – tablou electric alimentat dintr-un tablou principal
de distribuție și de la care energia electrică se distribuie la receptoare.
20) siguranțe generale- siguranțe montate pe coloana de alimenare a unui tablou
electric.
21) coloană electrică – calea de curent care alimentează tabloul principal de
distribuție din tabloul general de distribuție sau tablou secundar de distribuție din
tablou principal de distribuție.
22) coloană electrică magistrală - calea de curent care alimentează cel puțin 2
tablouri de distribuție în derivație
23) coloana electrică colectivă - calea de curent care alimentează mai mulți
consumatori.

90
 24) coloana electrică individuală - calea de curent care alimentează un singur
consumator
25) circuitelectric - calea de curent ale cărei echipamente și materiale electrice sunt
alimentate de la aceeași origine și sunt protejate împotriva suprasarcinilor de
curent prin aceleași dispozitive de protecție
26) zonă de accesibilitate (zonă de manevrare) – volumul cuprins între oricare punct
de pe o suprafață, unde oamenii au acces în mod obișnuit și elementele
înconjurătoare pe care o persoană poate să le atingă fără mijloace auxiliare.
27) parte activă – conductorul sau orice parte conductoare din punct de vedere electric
destinate a fi sub tensiune, în funcționare normală, inclusiv conductorul neutru
(N) însă prin convenții exclusiv conductorul PEN
28) părți intermediare (conductoare electrice) - părțile conductoare inaccesibile care,
în funcționare normală nu sunt sub tensiune, dar care pot fi puse sub tensiune în
caz de defect.
29) masă (a unui echipament sau element de construcție) – partea conductoare a unui
echipament sau element de construcție care poate fi atinsă dar care în mod normal
nu este sub tensiune și care poate ajunge sub tensiune în caz de defect
30) pardoseală izolată electric (electroizolantă) pardoseală la care stratul de uzură nu
prezintă crăpături și rosturi care depășesc 3mm și care nu e străpunsă la tensiune
de cel puțin 1000V, care acoperă întreaga suprafață și e din materiale izolante
electric lipite de suport( ex cauciuc, bechelită, linoleum)
31) atmosfera explozivă – amestec cu aerul, în condiții atmosferice , a substanțelor
inflamabile sub formă de gaz, vapori, ceață, praf sau fibre în care după aprindere
arderea se propagă în ansamblul amestecului necontrolat
32) protecție antiexplozivă – execuție specială pentru echipamente ce funcționează în
zone cu pericol de explozie în vederea reducerii pericolului de aprindere a
amestecului exploziv de către echipamentele respective
6.3.1. Abrevieri și simboluri
P.E. – conductor de protecție
N. – conductor neutru
P.E.N. – conductror legat la pământ care îndeplinește simultan funcția de
conductor de protecție și de conductor neutru
P.A.T.A. – protecție automată împotriva tensiunilor de atingere
P.A.C.D. - protecție automată împotriva curenților de defect
D.D.R. – dispozitiv de protecție la curentul diferențial rezidual
T.F.J.S. – tensiune foarte joasă de securitate pentru circuite nelegate la pământ
T.F.J.P. – tensiune foarte joasă de securitate pentru circuite legate la pământ
6.3.2. Influențe externe( acțiunile factorilor externi asupra instalațiilor electrice)
Fiecare condiție de influență externă este notată printr-un grup de 2 litere
majuscule și o cifră

91
 Prima literă- indică categoria generală de influențe externe
A- mediu
B- utilizări
C- caracteristici constructive ale clădirilor
Adoua literă indicănatura influenței externe A, B, C, .........
Cifra indică clasa influenței externe 1, 2, 3, .....
Exemplu: AC1 - A mediul
- C altitudine
- 1 clasa(egală sau sub 2000m)
AM3 – A mediul
- M influențe magnetice
-3 radiații electromagnetice
BA4 – B utilizări
- A competența persoanelor
- 4 instruite
6.4. Tansformatorul
Transformatorul electric este un aparat constituit dintr-un sistem de înfășurari electrice
imobile, între care are loc transferul de energie prin inducție electromagnetică. El este utilizat
pentru modificarea parametrilor puterii electromagnetice transferate de la o retea de curent
alternativ la o alta retea electrica tot de curent alternativ, păstrând frecvența. Acesti parametri
sunt tensiunea și curentul. Transformatorul are un sistem de înfășurări(bobinaje) constituite din
spire, din materiale conductoare izolate între ele și față de masă, dispuse pe un miez
feromagnetic care serveste la închiderea fluxului electromagnetic. Miezul feromagnetic este
realizat din tole de tablă electrotehnică izolate electric între ele, pentru a limita pierderile prin
curenți Foucolt, datorită variației în timp a fluxului magnetic. Consolidarea miezurilor și
bobinelor se asigură prin diferite sisteme care depind de mărimea transformatorului. Sistemul de
înfășurări este format din una sau mai multe înfășurări. Înfășurările primare sunt cele care
primesc energia de la o rețea, iar cele care cedează energia unei rețele sau a unui receptor se
numesc înfășurări secundare.

92
 Principiul de funcționare
Dacă una din înfășurări se alimentează cu o tensiune alternativă adecvată, prin ea va
circula un curent alternativ care produce un câmp magnetic alternativ. Liniile câmpului
magnetic care se închid prin circuit magnetic și îmbrățișează ambele înfășurări formează fluxul
util, iar liniile care îmbrățișează numai spire ale unei înfășurări formează fluxul de dispersie sau
de scăpări. Înfăsurarea secundară fiind străbătută de fluxul util variabil ,în ea se va induce o
tensiune electromotoare(t.e.m.) conform legii inducției electromagnetice.
Dacă la bornele a-x ale înfășurării secundare în care s-a indus o t.e.m E2 se conectează
un receptor de impedanță Z, va circula prin aceasta un curent I2 iar labornele lui Z va fi o
tensiune U2. Rezultă că la transformatoare , înfășurarea primară primește de la rețea petere,
transferul de putere făcându-se prin inducție electromagnetică.

6.5. Bilanțul puterii și randamentul la transformatoare

P1=Pw1+PFe+Pw2+P2

η=P1/P2=P2/P2+Pw1+Pw2+PFe
P1= U1*I1*cos 1- putere activă primtă
P2=U2*I2*cos 2- putere activă cedată
Pw1=R1*I21- pierderi în înfășurarea primară
Pw2= R2*I22- pierderi în înfășurarea secundară
PFe - perderi în fier
Randanentul nu se dă pe plăcuța indicatoare a transformatorului, deoarece nu se cunoaște
totdeauna caracterul sarcinii transformatorului în exploatare.
Randamentul la cos = 1, adică la sarcina pur rezistivă este mai mare de 0,95 la
transformatoare de putere și în acest caz se pot neglija pierderile și S 1=U1*I1~S2=U2*I2

6.6. Caracteristici de funcționare

În exploatare un transformator poate funcționa în sarcină sau în gol(U2=0). La alimentare
normală apariția unui scurtcircuit (R=0) la bornele secundarului se consideră caz de avarie.
Totuși fabricile de transformatoare, fac o încercare de funcționare în scurtcircuit la o tensiune
redusă în primar, care împreună cu alta la functionarea în gol, stă la baza determinării
parametrilor și caracteristicilor de funcționare în sarcină.

W A A a
reg w
V
Retea tens V

X x

93
 Un transformator funcționează în gol cînd o înfășurare e conectată la rețea iar cealaltă e
deschisă (Z=∞ , I2=0). în acest caz avem:
P1=P10=Pw10+PFe~PFe deoarece curentul de funcționare în gol I10 este la transformatoare
normale sub 3%, iar la transformatoare sub 10kwA crește peste 3%, pe măsură ce scade puterea.
La încercarea în gol putem determina:
a) raportul de transformare KT=U1/U20=W1/W2 W1,W2 – nr spire primar/secundar
b) curentul de gol în procente din cel nominal i0(%)=I10/I1n*100
c) puterea P10 citită la wattmetru pentruU10=U1n reprezintă pierderile în fier P10~PFe
d) factorul de putere în gol necesar determinării componentelor active și reactive ale
curentului I0 este cosɥ0 =P10/U10*I10
Curentul de functionare în gol în procente, pierderile fier ,și factorul de putere își
păstrează valorile, indiferent dacă e alimentată înfăsurarea de înaltă tensiune sau de joasă
tensiune.
Transformatorul se consideră că este în scurtcircuit, dacă înfășurarea secundară e
scurtcircuitată (Z=0, U2=0). Dacă scurtcircuitul apare când transformatorul este alimentat la
U=Un, avem caz de avarie, curentul ajungând la valori foarte mari distrugând termic bobinajul.
De aceea încercarea de scurtcircuitare se realizează alimentând transformatorul la o tensiune
redusă. Tensiunea care se aplică unei înfășurări când cealaltă este în scurtcircuit pentru a obține
curenți nominali în înfășurări se numește tensiune nominală de scurtcircuit U1k. Această tensiune
este de 4-6% din Un la transformatoare cu P<2000kwA și crește până la 17% la
transformatoarele mai mari.

A W
regulator
de tens V A

Tensiunea citită la voltmetrul V când I1k=In ajută la determinarea tensiunii nominale de

scurtcircuit în procente din tensiune nominală uk(%)=(U1k/U1n)*100
Puterea Pkn citită la wattmetru w când I1k=I1n reprezintă pierderile în înfășurare. Factorul
de putere la scurtcircuit cosɥk= Pk/U1k*I1k.

6.7. Clasificarea transformatoarelor

a) transformatoare de putere pentru rețele de transport și distribuția energiei
electrice
b) transformatoare de mică putere cum sunt transformatoarele de comandă, de
alimentare , de separare
c) transformatoare de construcție specială, exemplu:redresoare, coptoare, sudare

94
 d) transformatoare de măsură pentru conectarea indirectă a aparatelor de măsură
la tensiuni și curenți mari
În general transformatoarele de curent au în secundar 1A sau 5A , acestea nu trebuie să
rămână cu circuitul secundar deschis (I2=0)
Transformatoarele de măsură de tensiune au în circuitul secundar în general 100V și
clasa de precizie 0,5%
După numărul de faze
- monofazate
- polifazate- între acestea mai răspândite sunt cele trifazate
După modul de răcire
- in aer
- in ulei- în general cele de puteri mari

6.8. Transformatoarele trifazate

Transformatoarele trifazate au câte 3 înfășurări de fază atât pentru primar, cât și pentru
secundar.Înfășurările de fază se pot conecta în stea sau triunghi iar pentru înfășurări de joasă
tensiune a unor transformatoare și în zig-zag. Conexiunea zig-zag se realizează din 6 bobine
egale, conectând în serie fiecare înfășurare de fază. Câte 2 bobine de pe coloane diferite, apoi
înfășurarea de fază se conectează în stea

CAPITOLUL 7.
Determinarea scțiunii conductorilor electrici
7.1. Dimensionarea conductorilor electrici(aflarea secțiunii conductorului) ținându-se
seama de următoarele condiții ce trebuiesc îndeplinite simultan.
a) rezistența mecanică suficientă a conductorilor
b) nedepășirea limitei de încălzire a conductorilor
c) nedepășirea unui anumit procent de pierdere de tensiune în conductor
d) nedepășirea unui anumit procent de pierdere de putere în conductor
e) stabilirea dinamică suficientă la scurtcircuite( în cazul barelor)

95
 Condiția esențială la dimensionarea conductorilor e aceea de a nu se depăți o anumită
limită de încălzire a lor. O încălzire exagerată ar determina izolația și ar putea da naștere la
incendii în instalațiile de utilizare sau ar produce pierderi mari de energie(prin căldura degajată).
Pentru evitarea supraîncălzrii, trebuie respectete, la dimensionarea conductorilor, intensitățile
maxime amisibile ale curenților prevăzute în cataloage sau normative. Acestea depind de
secțiunea conductorului, de materialul din care este construit, de tipul și grosimea materialului
electroizolant.
Pentru funcționarea normală a receptoarelor electrice , este necesar să se asigure la
bornele acestora o tensiune cât mai apropiată de cea normală a lor , adică să se evite o pierdere
de tensiune prea mare pe conductori de alimentare .În acest scop sunt prevăzute anumite limite
de pierderi procentuale de tensiune în rețele, branșamente și instalatii de utilizare care nu
trebuiesc depășite . Pentru determinarea secțiunii conductoarelor calculul poate fii făcut în 2
moduri.
Prima cale:
a) se calculează cu ajutorul formulelor intensitatea curentului care va circula prin
conductor.
b) se determină secțiunea cu ajutorul formulelor pentru o pierdere de tensiune, și apoi
valoarea obținută se rotunjește în plus la valoarea secțiunii normalizate
c) se verifică la încălzire secțiunea obținută , adică se verifică dacă intensitatea
curentului care circulă prin conductor nu este mai mare decât cea maximă admisă
din catalog. În cazul în care curentul din conductor este mai mare decât cel admis , se
mărește secțiunea aflată. În instalațiile de forță (alimentare electromotoare) se mai
verifică secțiunea la: 1. densitatea de curent la pornirea motoarelor(max
20A/mm2 la Al și max 35A/mm2 la Cu)
2. pierderea maximă de tensiune la pornirea motoarelor
A doua cale:
a) se calculează cu ajutorul formulelor intensitatea curentului care va circula prin
conductor
b) stabilim secțiunea care să corespundă la încălzire , adică din tabele alegem secțiunea
corespunzătoare curentului calculat
c) verificăm cu ajutorul formulelor dacă această secțiune corespunde la piederea de
tensiune admisă.
Formula prin care se determină secțiunea unui conductor la pierderea de tensiune :
ΔU=R*I unde R=l/γS=γ*l/S=>ΔU=l*I/γ*S=>l*I/γΔU
l=lungimea conductorului în metri
I=intensitatea curentului electric în A
γ=conductibilitatea(se ia din tabele în funcție de material)
ΔU=pierderea de tensiune în Volți

96
 7.2. Instalații monofazate
a) când se dă pierderea de tensiune în V
S=2*l*I/γ ΔU pentru sarcini neinductive (2 conductori la monofazat)
S=2*l*I/γ ΔUcosɥ pentru sarcini inductive
b) când se dă puterea de tensiune în procente de tensiune U(ΔU%)
S=100*2*l*I/γ* ΔU%*U respectiv S=100*2*l*I/γ* ΔU%*U cosɥ
Aplicații:
1. Un circuit alimentează un motor monofazat de 5kw,situat la 40m față de tablouș la
U=220V; cosɥ=0,9 ; η=0,95; γAl=42 iar pierderea de tensiune e 4% din U. Ce
secțiune va avea conductorul?
Prima cale:
a) Curentul absorbit I=P/U*η*cosɥ=5000/220/0,95/0,9=26A
4% din 220=8,8V
b) S=2*l*I/γ ΔUV=2*40*26/32*8.8=7,3mm2 la tabele găsim valori de 6 și 10 mm2 , și
alegem valoarea superioară de 10 mm 2
sau cu pierderile în procente S=100*2*l*I/γ* ΔU%*U=10*2*40*26/32*4*220=7,3mm2
c) se verifică secțiunea obținută la încălzire . Din tabelele pentru 2 conductori din Al.
montați în tub, intensitatea max de 41A , deci mai mare decât 26A( conform tabelului)

A doua cale:
a) după ce determinăm curentul absolut I=26A se alege din tabele pentru 2 conductori de
Al conectați în tub s=6mm2(30A)
b) verificam căderea de tensiune din conductor dacă nu depășește 4%
ΔU%=100*2*l*I/γ*S*U=100*2*40*26/32*6*220=4,92% deci >4%
procentul de predare de tensiune fiind mai mare decăt cel admis vom alege treapta
superioară de secțiune Δ=10mm2.
Rezultatul este același pentru oricare metodă o folosim
2. Un receptor având P=6kw; u=220V; l=25m; γ=57; cosɥ=1; η=1 e alimentat prin
conuctori de Cu prin tub de protecție. Ce secțiune va avea conductorul dacă se
admite o pierdere de tensiune ΔU=3% ΔU=3/100*120=3,6
a) I=P/U=6000/120=50A
b) S=2*l*I/γ*ΔU=2*25*50/57*3,6=12,18mm 2
c) verificăm secțiunea obținută la încălzire –din tabel avem pentru
S=16mm2=73A>50A

97
7.3. Instalații trifazate

Când se dă pierderea de tensiune în volți ΔU

S=√3*l*I/γ*ΔU= pentru sarcini neinductive
S=√3*l*I/γ*ΔUcosɥ=pentru sarcini inductive
Aplicații:
1. Un circuit trifazat alimentează 24 de lămpi câte de 60w, la I=120V. conductorii sunt
din Al, lungimea l=40m, iar pierderea de tensiune admisă ΔU=2,5%. S=?
a) P=η*Pe=24*60+1440w→I=P/U=1440/120=12A→ ΔU=2,5/100*120=3V
b) S=√3*l*I/γ*ΔU= S=√3*40*12/32*3=8,6→ standardizat 10mm2
c) se verifică la încălzire conductorii. Din tabelul de mai jos la 3 cond→36A˃12A

7.4. Determinarea curentului de calcul al secțiunii

La dimensionarea secțiunii conductorilor trebuie să avem în vedere regimul de
funcționare al receptoarelor alimentate cu energie electrică. Avem 3 regimuri
1. Receptoare cu funcții de lungă durată, acestea ajung la o temperatură stabilită (T)
mai mare decât a mediului ambiant

98
 2. Receptoare cu funcții de scurtă durată – în care pauzele sunt mari și receptoarele
revin la temperatura ambientală
3. Receptoare cu funcție intermitentă de scurtă durată (ciclu de 10 minute) in care
receptoarele în timpul funcționării nu ajung la temperatura ambientală.Un ciclu
TC=Ta+To Ta timp de acționare To timp de pauză

În cazul acestor receptoare intervine un element nou în calculul secțiunii și anume durata
relativă de acționare DA reprezentând raportul dintre durata efectiva de funcționare a
receptoarelor si durata ciclului.
Exemplu : un electromotor care funcționează 3 minute și are pauză 7 minute are
ΔA=3/3+7=0,3 sau 30% și în acest caz vom folosi o secțiune a conuctorului mai macă .
Intensitatea curentului de calcul se află diferit la circuite electrice pentru receptoare individuale
față de coloane electrice pentru alimentare – Tabel de distribuție
7.4.1 Determinarea curentului de calcul al secțiunii pentru circuitelor electrice
a) pentru instalații de iluminat
monofazat I=P/Ucos , trifazat IC=P/√3*Ucos P suma puterilor nominale ale lămpilor,
cos φ În cazul lămpilor cu luminiscenta
b) pentru electromotoare cu funcționare continuă
monofazat IC=P/U∗ η ∗ cos ɥ, trifazat IC=P/√3*U∗ ∗ cos ɥ P putere utilă (nominală)
η randament la sarcină normală
c) pentru electromotoare cu funcționare intermitentă
monofazat IC=1,15*P*√ /U∗ η ∗ cos ɥ, trifazat IC=1,15*P*√ /√3*U∗ ∗ cos ɥ
1,15 – factor stabilit prin normativ pentru acest regim de funcționare
7.4.2. Determinarea curentului de calcul al secțiunii pentru coloane
În cazul coloanelor electrice care alimentează unul sau mai multe circuite intervine în
calcul un coeficient numit coeficientul de cerere K
∗( )
Pentru coloane monofate Ic=
∗ ɥ
∗( )
Pentru coloane trifazate Ic=
√ ∗ ∗ ɥ

P- puterea normală în cazul electromotoarelor cu funcționare continuă și 1,15*P*√ /√3

în cazul electromotoarelor cu funcționare intermitentă și de scurtă durată
Ka=1,7/10 - în funcție de nr electromotoarelor dat în tabel
n (nr.elm) 4 6 8 10 15 15 20 30
Ka 1,7 2,5 2,9 3,3 4,3 4,3 5,5 8
K se ia din tabele pentru diferite categorii de receptoare

99
 Date de consum pe categorii de receptoare
Categorii de receptoare kc kw cosφ
1 2 3 4 5
Coeficientii Motoare electrice de actionare cu regim:
De - continuu( ventilatoare, aeroterme, pompe, compresoare,
cerere benzi rulante, transportoare cu bandă, instalații de
si prepararea pămîntului etc. sincrone/asincrone) 0,70 0,50 1,22
factorul - foarte greu , actionate individual ( tambure de curatat,
de mori cu bile, concasoare, masini de forjat si trefilat, prese
putere cu arbore cotit , ciocane cu transmisie , coleranguri ,
corespunzator foarfece de taiere la rece etc.) 0,35 0,18 0,67
- greu , actionate individual (prese de stantat , prese cu
excentric , strunguri automate sau de cojit, strunguri
revolver, freze deroti dintate etc.) 0,25 0,16 0,60
- normal , actionate individual (strunguri normale masini
de gaurit, freze , morteze, polizoare, unelte portabile)
- intermitent(macarale , funiculare, cai cu role , mese de 0,18 0,13 0,54
ridicat , masini portabile etc.)cu:
- durata mica de actionare(DA=25%) 0,10 0,05 0,45
- durata medie de actionare (DA=40%) 0,15 0,08 0,50
Agregate de sudură:
- grup motor-generator(DA=60%)
- cu un singur post de lucru 0,30 0,12 0,56
- cu mai multe posturi de lucru 0,50 0,35 0,67
- transformatoare de sudare cu arc 0,35 0,09 0,35
- automate de sudare cu arc 0,40 0,35 0,67
- masini de sudare cap la cap 0,44 0,15 0.68
- masini de sudare continua 0,65 0,20 0,74
Cuptoare electrice:
- cu rezisenta(încarcare periodică) 0,60 0,35 1,00
- cu arc, pentru topit otel 0,70 0,45 0,80
- cu arc pentru metale neferoase 0.78 0,45 0,80
- de inductie pe JF cu compensare 0,72 0,45 0,95
-cu bai de sare 0,65 0,50 0,80
Redresoare pentru acoperiri metalice 0,50 0,30 0,70
Instalatii de iluminat electric:
- hale industriale și de exterior 1,00 0,75 0,85
- cladiri publice, tehnico-administrative 0,80 0,60 0,85
- locuinte si similare 0,65 0,45 0,95

100
 CAPITOLUL 8
RETELE ELECTRICE

Materiale conductoare
Principalele materiale conductoare utilizate în domeniul electricității sunt Cu și Al
a) Cuprul are următoarele proprietăți:
 are mare conductibilitate electrică(al doilea după argint)
 este durabil(poate fi ușor tras în fire )
 este maleabil(se prelucrează ușor)
 are o bună conductibilitate termică
 se lipește și se sudează ușor
Pentru conductoarele electrice se folosește Cu obținut pe cale electrolitică pentru a fi cât
mai pur ( pentru a avea o cât mai mare conductibilitate electrică . Se mai utilizează și aliaje ale
cuprului : bronzul și alama
bronzul – aliaj al Cu cu Staniu(cositor), siliciu, cadmiu
alama - aliaj cu zincul
b) Aluminiul – este folosit foarte mult în instalații electrice , deoarece are o buna
conductibilitate electrică.Greutatea lui specifică e cam de 3 ori mai mică decât la cupru iar
rezistenta mecanică e relativ redusă. Pentru ca 2 conductoare, unul de cupru și celalalt de
aluminiu de aceeași lungime să aibă aceeași conductibilitate,cel de Al trebuie să aibă secțiunea
transversală cu 60% mai mare ;iar greutatea lui va fi de numai 48% din greutatea conductorului
de Cu.În atmosferă normală , Al rezistă bine la coroziune datorită unui strat de oxid de Al care se
formează pe suprafața sa . Acest strat înrăutățește contactul electric și nu permite lipirea Al. În
cazul în care conductor de Al este legat de unul de Cu se produce o reacție chimică care duce la
degradarea materialului. De aceea se evită astfel de legături. Pentru a obține o rezistență mai
mare se utilizează aliajele de aluminiu.

8.1. Materiale electroizolante – opun o rezistență foarte mare trecerii curentului

electric, și se utilizează la izolarea circuitelor electrice între ele , față de pământ sau față de
circuitele magnetice.
Caracteristicile principale ale materialelor electroizolante sunt; rezistența de volum și de
suprafață și rigiditatea dielectrică. Deși rezistența electrică a acestor materiale este foarte mare ,
totuși prin intermediul lor mai trece un curent, numit curent de scurgere prin volum notat Ivol, iar
o anumită parte din curent trece pe la suprafața materialului numit curent de scurgere la
suprafață Isup.

101
 Rezistivitatea electrică a materialelor electroizolante variază în funcție de temperatură și
umiditate.astfel: dacă temperatura crește , rezistivitatea scade, deci va scădea și rezistența de
izolație a aparatelor și cablurilor electrice. Umiditatea mediului produce scăderea rezistenței de
izolație .De aceea în mediile umede se vor folosi materiale electroizolante cu proprietăți
speciale în vederea menținerii rezistenței de izolație.
Rigiditatea electrică - materialelor electroizolante(dielectrice) nu permit trecerea
curentului electric cand conductorii se găsesc între 2 armături care se află sub tensiune. Asta nu
înseamnă că dielectricul va putea opri trecerea curentului electric oricare va fi mărimea tensiunii
U aplicată armăturii lor. Dacă tensiunea crește, la un moment dat se produce străpungerea
dielectricului și curentul crește brusc. Străpungerea depinde deci de natura materialului
electroizolant, de valoarea tensiunii aplicabile și de grosimea dielectricului. Cu cât grosimea
acestuia este mai mică, el poate fi străpuns la o valoare mai mică a tensiunii
Prin rigiditate dielectrică înțelegem că tensiunea la care se produce străpungerea
dielectricului când grosimea sa este egală cu unitatea (1 cm) ; rigiditatea se măsoară în kw/cm.

8.2.Proprietațile fizico-chimice ale materialelor electroizolante sunt

a) proprietăți mecanice – pentru a rezista la sarcini mecanice(de tracțiune, de încovoiere)
b) proprietăți termice – pentru a nu-și pierde capacitarea electrică de izolație electrică la
diferitele regimuri de temperatură.
c) proprietăți de a rezista la funcționare în medii umede .
Stabilitatea termică a materialelor electroizolante este foarte importantă .Pentru fiecare
material se stabilește temperatura maximă pe care o poate suporta fără ca proprietățile lui să se
înrăutățească. Dacă materialele sunt încălzite peste această limită, proprietățile lor dielectrice
scad și apare îmbătrânirea izolației . Îmbătrîmirea se datorează fie unor procese chimice cum ar fi
oxidarea sau polimerizarea izolației,fie unor procese fizice cum ar fi topirea, îmnuierea,întărirea
sau fisurarea. Durata de funcționare a izolației se reduce la jumătate cu fiecare ridicare a
temperaturii cu 10℃ peste limita maximă admisă. În medii umede anumite materiale
electroizolante au o bună comportare ca : mică,sticla, ebonită, materiale ceramice.
8.3. Principalele materiale electroizolante
1- rășini electroizolante (policlorura de vinil, bachelita, rășini epoxidice)
policlorura de vinil- se utilizează la izolarea conductoarelor, bachelita se utilizează în
construcția aparaturii electrice, a plăcilor de borne și a carcaselor
2- materiale electroizolante fibroase- au o rezistență mecanică mare , flexibilitate
deosebită prelucrare ușoară, și preț redus. Au dezavantajul ca sunt higroscopice, prin urmare
proprietățile lor dielectrice scad foarte mult. Amintim h=rtia si cartonul electrotehnic, mătasea
artificială, tuburi lenoxinice
3-mase plastice au proprietăți electroizolante bune, rezistență mecanică mare,și se
fabrică ușor prin turnare și presare. exemple:
-pertinaxul- hârtie impregnată cu rășini

102
-textolitul- țesătură inpregnată cu rășini
-sticlotextolit- fibră de sticlă cu rășini
4- elastomerii- cauciucul natural și artificial și cauciucul siliconic, se folosesc la izolarea
conductoarelor. Cauciucurile siliconice rezistă bine la temperaturi. Ebonita-cauciuc vulcanizat cu
32% sulf are rezistență mare la socuri.
5- materiale electroizolante minerale mica și sticla. Mica are foarte bune proprietăti
termice , electrice și mecanice.
6- materiale electroizolante ceramice – au o bună rezistență la umezeală, la temperatură
,și la sarcini mecanice, au însă fragilitate mare și nu rezistă la socuri termice.
8.4. Clasificarea și construcția conductoarelor electrice
1 Clasificarea. În industria electrotehnică se utilizează o mare varietate de conductoare și
cabluri. Materialul conductor poate fi folosit neizolat sau izolat cu unul sau mai multe straturi de
material izolant. Pentru a mări rezistența mecanică a conductorului electric, uneori acesta e
prevăzut cu un înveliș metalic de protecție mecanică, peste care se asează un înveliș de protecție
împotriva coroziunii. Criteriul cel mai important de clasificare al conductoarelor electrice este
domeniul de utilizare deoarece atât gama de tensiuni și frecvențe de utilizare cât și timpul
constructiv. Avem:
a) conductoare izolate și neizolate pentru transportul energiei electrice
b) conductoare pentru instalații fixe și mobile
c) conductoare pentru ascensoare
d) conductoare pentru branșamente la construcții civile și industriale
e) conductoare navale
f) conductoare pentru exploatări miniere și petroliere
g) conductoare pentru autovehicule
h) conductoare pentru sudare electrică și echipamente electrotermice
i) conductoare pentru comandă, măsură, semnalizare și control
Conductoarele pot fi monofilare(1 singur fir) sau multifilare( secțiunea este formată din
mai multe fire
Din punct de vedere constructiv avem
a) conductor neizolate- unul sau mai multe fire neizolate răsucite între ele
b) conductor izolat- unul sau mai multe fire izolate, răsucite între ele, peste care se află
o izolație cu sau fără înveliș protector
c) cablu- alcătuit din unul sau mai multe conductoare ,toate cuprinse într-o mantă etanșă
peste care se aplică învelișul protector

2. Simbolizarea cablurilor, se face cu ajutorul literelor,

Prima literă(sau grup de litere) din simbol
C-cabluri de energie de joasă și medie tensiune
F- conductoare pentru instalații electrice fixe
M-cabluri și conductoare pentru instalații electrice mobile

103
 CS- cabluri de semnalizare
CC- cabluri de comandă și control
T- cabluri și conductoare de telecomunicații
În cazul utilizării condoctoarelor din Al prima literă est A urmată de litera sau grupul de litere de
mai sus.
1- Cabluri de energie
A(la inceput) conductor de Al cand lipseate , conductorul este din Cu
Y-izolatie, manta sau invelis exterior din PVC
2YY - izolatie, manta sau invelis exterior din polietilena
H( după C) izolatie din hartie
S- ecran de Cu
E- ecran
P- manta de Pb
Ab- armatura din banda de otel
I – inveliș exterior de protectie din material fibros impregnat
Exemple
ACYY- cablu din Al cu izolatie si manta din PVC
CYY- cablu din Cu, cu izolatie si manta din PVC

2- Cabluri de comanda, semnalizare si control

CC- cablu de comanda si control
CS- cablu de semnalizare
H- izolatie de hârtie
Y-izolatie, manta sau invelis exterior din PVC
P- manta de Pb
E-ecran din folie de Al sau hârtie metalizată
Exemple
CCHP- cablu cu izolatie de hartie impregnata si cu manta de Pb
CSYY- cablu de semnalizare ,cu izolatie si manta din PVC

3- Cabluri pentru instalatii electrice fixe

Exemplu
AFY- cablu din Al cu izolatie din PVC
FY- cablu din Cu, cu izolatie din PVC
A-Aluminiu
F -cablu pentru instalatii electrice fixe
Y- izolatie din PVC

4- Cabluri pentru instalatii electrice mobile

M- (la inceput)- cablu pentru instalatii electrice mobile

104
 U,M,G(la sfarsit) executie usoara, medie, grea
Exemplu
MYYM- cablu pentru instalatii electrice mobile cu izolatii si cu manta din PVC executie
mijlocie
C- (a doua litera) izolatie din cauciuc
Exemplu
MCCG- cablu pentru instalatii electrice mobile cu izolatie si manta din cauciuc, cu
executie grea.

Conductoarele izolate ale cablurilor sunt colorate diferit , pentru a se putea identifica ușor
fazele respective, atunci când se lucrează sau se înlocuiesc
Culorile conductorilor sunt
- cabluri cu 2 conductori galben și verde
- cabluri cu 3 conductori galben, verde și albastru
- cabluri cu 4 conductori galben, verde,albastru și roșu
-conductorul neutru e marcat întotdeauna cu culoarea roșie

8.5. Linii electrice în cablu- se compun din : cablul propriu-zis, accesoriile și materialele
necesare pentru pozarea cablurilor. În exteriorul clădirilor din incintelor consumatorilor se
execută rețelele subterane de cablu. Pe baza proiectului se identifică traseul , se depistează
existența altor rețelelor electrice, termice ,sau hidrotehnice, se examinează traversările de
drumuri , căi ferate, se stabilesc punctele în care se vor executa procesele de legătură sau
derivație. La pozarea cablurilor se recomandă să se prevadă o rezervă cu lungimea de circa 1,5 m
la capete, necesară pentru a se permite introducerea sau înlocuirea cutiilor terminale și a
manșoanelor.Pe trasee lungi, rezerva se obține prin montarea ondulată a cablurilor în plan
orizontal. Raza de curbură a cablurilor cu izolație de hârtie sau PVC va fi de15 ori diametrul
cablului respectiv
8.5.1. Pozarea cablurilor - se face în șanțuri ale căror dimensiuni se dau în proiect.
Adâncumea șanțului pentru cablurile de joasă tensiune este de minimum 800mm, iar lătimea la
suprafață sa fie cu circa 100mm decât lătimea pe fund care va fi cel puțin 350mm. Pe fundul
șanțului se așază un strat de nisip, gros de 100mm, curat și uscat. cablul se așază pe fundul
șanțului șerpuit pentru a nu fi supus la eforturi de tracțiune când pământul va fi bătătorit peste el.
Se așază peste cablu un al doilea strat de nisip de 100mm ,și peste peste nisip se asază un strat de
cărămizi dispuse pe lat. Se umple apoi șanțul cu pământ în straturi de căte 200mm, bătându-se
bine cu maiul fiecare strat. Se evită pozarea cablurilor în straturi suprapuse(etajate) datorită
intervenției ulterioare dificile.
La intersecția cablurilor de joasă tensiune cu cele de înaltă tensiune , cele de joasă tensiune
se așază deasupra cablurilor de înaltă tensiune. Iar când cablurile de electricitate sa intersectează
cu un cablu de telecomunicații acesta din urmă se așază deasupra iar cablurile de electricitate se
protejează prin introducerea lor pe o lungime de 2 m într-un tub de beton.

105
 Dacă rețeaua electrică este traversată de o șosea , cablul electric se montează la o adâncime
de cel puțin 1,20m ,iar la traversarea unei căi ferate la o adâncime de cel puțin 1,50m. În ambele
cazuri se introduc tuburi de oțel sau beton , iar la ieșirea din tub cablul se va sprijini pe un prag
de pământ bătut pentru a nu deteriora armătura cablului.
Desfășurarea cablului de pe tambur și pozarea se face dacă în decurs de 24h înaintea
desfășurării temperatura nu a scăzut sub
0℃ pentru cabluri cu izolație de hârtie
+4℃ pentru cabluri cu izolație și mantă de PVC
Înainte de derularea cablului de pe tambur se verifică izolația cablului magaohmetru de
1000V. Una din operațiile importante la cablurile subterane este aceea de îmbinare. Pentru
realizarea unei legături electrice și mecanice între 2 porțiuni de cablu se folosesc manșoanele
de cablu care pot fi de întărire sau derivație. Manșoanele de legătură pentru cablurile de joasă
tensiune se execută în mai multe mărimi marcate în funcție de diametrul gâtului de intrare a
cablului în manșon(ML-45,ML-55,ML-60etc.). Manșonul se execută din fontă , din 2 jumătăți și
un capac având 2 brățări de prindere și șuruburi din bronz pentru punerea la pământ.
La locul insatlării manșonului se sapă o groapă, care are sub locul de montare cu secțiunea
pătrată, cu latura de 25-30cm. Indiferent de locul unde sunt amplasate cablurile, la locul de
înnădire ,capetele de cablu trebuie să fie petrecute, încă de la pozarea lor unul peste altul pe o
lungime de 1-1,5m. Înainte de începerea operației de înnădire , se verifică dacă capetele cablului
sunt închise ermetic,. Dacă se observă o degradareaa izolației de capăt , se îndepărtează cablul pe
o lungime de 40-50cm. Se așază cele două capete de cablu pe 2 suporturi metalice sau de lemn,
pentru a putea fi mai ușor prelucrate. Se taie capetele cablurilor cu fierăstrăul, în așa fel încât să
poată fi așezate cap la cap. Apoi se așază pe fundul șanțului jumătatea inferioară a manșonului și
se introduc provizoriu capetele cablului, însemnându-se locul până unde urmează să se
îndepărteze învelișurile izolatoare . Se scot capetele cablurilor din manșon și se leagă bine cu
sârmă învelișul exterior al cablurilor imediat sub locul însemnat . Se dezizolează apoi cablul ,
eliberându-se astfel conductoarele cablului. Se îndepărtează astfel conductoarele cablului una de
alta prin curbare lentă și se introduc în niște distanțiere (șabloane) , confecționate din porțelan
sau din lemn fiert în ulei de in, pentru a menține o distanță egală între capetele vinelor
conductoare. Fasonarea conductoarelor poate fi făcută manual.

8.5.2.Înnădirea cablurilor se realizează cu ajutorul clemelor de legătură cu prelungire

CLP. Sunt din țeavă de alamă cositorită. Capetele conductorilor se introduc în aceste CLP și se
presează și apoi se izolează.
La cablurile de Al se folosește sudarea sau îmbinarea la rece. Conductoarele se intoduc în
cleme speciale de Al și se străng cu ajutorul unor clești speciali(hidraulici,mecanici).
Derivațiile din cablurile subterane se realizează prin intermediul manșoanelor de derivație,
acestea fiind executate din fontă. La cablurile de joată tensiune se folosesc cleme în formă de T.
Cablul principal se dezizolează și apoi se distanțează conductoarele astfel încât ele să formeze
colțurile unui pătrat. Conductorul de nul trebuie să fie plasat în colțul de jos al pătratului.

106
 Conductoarele cablului derivat se dezizolează pe o lungime de 25-30mm , se curăță și apoi
se introduc într-un papuc de cupru, respectiv aluminiu, și apoi se strâng cu ajutorul
cleștilor.Acești papuci se prind cu șuruburi în clemele de derivație fixate pe conductoarele
cablului principal. Apoi racordurile și conductorii dezizolați se izolează cu polietilenă. Se toarnă
masa de umplutură la capătul unui cablu de izolație de hărtie care alimentează un abonat sau
bornele unui tablou de distribuție trebuie să se monteze un manșon terninal.Aceste manșoane
sunt de interior(executate din fontă) sau de exterior(executate din fontă sau tablă de oțel sudată).
Se scot capetele vinelor din cablu, pe o porțiune de 30mm se scoate izolația astfel încât capătul
superior al locului dezizolat să fie la 15-20mm față de capacul manșonului, încât masa izolantă
ce se va turna să pătrundă între fire și să împiedice intrarea umezelii în interiorul cablului.

Se intoduce cablul în manșonul terminal și se toarnă masa izolantă, apoi se scot vinele
cablului prin manșonul, se dezizolează și se montează pe ele papuci. Capacul cutiei se execută
din bachelită prevăzut cu 2 sau 4 orificii pentru ieșirea vinelor cablului.
8.6 Branșamente

107
 Branșamentul electric reprezintă instalația de joasă tensiune destinată alimentarii cu
energie electrică a unui consumator, executată de la linia electrică de distribuție până la contorul
electric de la consumator, acestea pot fi :aeriene sau subterane.
Părțile principale ale branșamentelor sunt
a) branșamentul propriu-zis care conține o legătură de la linia electrică aeriană sau
subterană până la firidă(nișa de branșament)
b) firida(nișa de branșament) care reprezintă un gol paralelipiped amenajat în zid
sau construit special, în care se montează echipamentul necesar protejării coloanei electrice și
distribuției energiei electrice
c) coloana electrică care constituie legatura dintre echipamentul firidei și contorul
abonaului
Branșamentele electrice subterane la abonați se realizează prin cabluri electrice
subterane, care se leagă la cablul rețelei de distribuire de joasă tensiune cu ajutorul unui manșon
de derivație sau la rețeaua electrică aeriană cu ajutorul unei cutii terminale montate pe stâlp.
Cablurile utilizate la branșamentul electric subteran pot fi cu conductori de Cu sau Al, cu izolație
de hârtie sau PVC, cu manta de Pb,Ol,PVC. Amintim câteva tipuri de cabluri:
1. CHPABY; ACHPABY; cabluri cu conductori de Cu sau Al, cu izolație de hârtie
în manta de Pb, armate cu benzi de Ol,și manta exterioară de PVC. Se fabrică cu 2,3 sau 4
conductoare cu secțiunea de la 16/400mm2
2. CYABY; ACYABY; ; cabluri cu conductori de Cu sau Al, cu izolație și manta
din PVC, armate cu benzi de Ol,și înveliș electric din PVC. Se fabrică cu 2,3 sau 4
conductoare cu secțiunea de la 1,5(2,5Al)/400mm 2
3. CYPABY; ACYPBY; cabluri cu izolație din PVC , cu manta de Pb, armate cu
manta exterioară de PVC.
La dimensionarea cablurilor pentru branșamente se va ține seama de puterea instalată la
comutator și de încarcarea maximă admisibilă a cablului Imax adm indicată în normele interne sau
cataloagele producătorilor. Pentru tipurile de cabluri produse în țară, curentul maxim de sarcină
Imax sarc care trece prin cablu trebuie să satisfacă relația Imax sarc≤K Imax adm, unde K este un
coeficient de corecție care ține seama de condițiile de pozare și de mediu și se determină cu
formula K=K1*K2*K3, în care K1- coeficient ce tine cont de rezistența termică specifică a solului,
K2- coeficient ce ține cont de numărul cablurilor pozate alăturat, și K3 – coeficient funcție de
temperatura solului.

8.7. Reguli de pozare în pământ.(vezi și NTE007/08/00, pagina 158-159 )

Pozarea cablurilor se face conform normativului NTE007/08/00 cu următoarele precizări:
cablurile se pozează în șanțuri între 2 straturi de nisip de circa 10 cm fiecare, peste care se pune
un dispoziv avertizor( de exemplu benzi și/sau plăci de avertizare, și pamânt rezultat din
săpătură, din care s-au îndepărtat toate corpurile care ar putea produce deteriorarea cablurilor).
Se admite acoperirea cablurilor din șanț cu pământ prelucrat , selecționat din stratul
superficial al taluzului, astfel încât granulația să nu depășească 30 mm, fără pietre , bolovani sau

108
alte corpuri străine) și compactat până se obține o grosime de10-15cm și o suprafață netedă și
fără fisuri,stratul de deasupra dispozitivului avertizor va fi de asemenea compactat. Utilizarea
plăcilor avertizoare este recomandată în următoarele situații
a) când este necesară o protecție meanică suplimentară
b) atunci când în șanțuri , cablurile sunt supraetajate (se aplică între straturile de
cabluri
c) deasupra manșoanelor
Se evită pozarea cablurilor suprapuse în straturi(etajate) atât din cauza influențelor
termice defavorabile cât și a unei intervenții ulterioare dificile la cablurile inferioare.
Se admite adoptarea acestui mod de pozare pe baza de justificare tehnica-economica
atunci cand solutia rezulta ca favorabila fata de cea de pozare intr-un singur strat. Intre
cablurile cu tensiuni diferite sau intre cablurile de medie tensiune(de aceeasi
tensiune)pozate in acelasi sant la distante intre ele de pana la 10 cm. se monteaza
distantoare amplasate pe traseu la intervale care sa asigure distantele minim prescrise
intre cabluri.

2.In orase si in zone locuite,retelele de cabluri trebuie pozate de regula pe partea

necarosabila a strazilor sau ai anumite conditii,in zonele verzi din cartierele de locuinte.
Ordinea de asezare a cablurilor electrice sub trotuare, dinspre partea cu cladiri înspre
zona carosabila este:
a) de distributie de joasă tensiune
b) cabluri de distributie de medie tensiune
c) cabluri fir-pilot pentru teleconducere;
d) cabluri de iluminat public.
Dupa pozare,pe planul retelei de cabluri al localitatii sau al incintelor industriale ,se vor
trece in mod obligatoriu orice modificare de traseu fata de proiect.
Cablurile electrice pozate in pamant,situate in apropierea mansonului trebuie protejate
fata de acestea prin amplasarea lor la o distanta minima de 25 cm., cand este necesara micsorarea
acestei distante,cablurile cele mai apropiate de mansoane trebuie protejate cu caramizi,placi din
beton,etc.
Nu se realizeaza,de regula mansoane in subsoluri,poduri de cabluri,tehnologice, depozite
și în alte spații cu pericol de incendiu, cablurile de energie care necesita innadirea se mansoneaza
in exteriorul acestor spații sau se protejeaza pe portiunea de innadire cu elemente cu rezistente
mecanice și la foc.

8.7.1 Marcarea cablurilor

Cablurile pozate in incaperi,canale,galerii,poduri si puturi de cabluri, se marcheaza cu

etichete de identificare la capete,la trecerile dintr-o constructie de cabluri in alta,la incrucisari cu
alte cabluri .Cablurile pozate in pamant se marcheaza si pe traseu din 10 in 10 m. Cablurile
pozate in jgheaburi se marcheaza numai la capete.
Etichetele pentru cabluri se confectioneaza din plumb, material plastic,cupru sau aluminiu si
trebuie sa aiba inscris pe ele.
-Tensiunea (kw)

109
- marca de identificare a cablului din jurnalul de cabluri
- anul de pozare
Toate mansoanele de legatura sau de derivatie,precum si terminalele trebuie sa fie
prevazute deasemenea,cu etichete de identificare.
Traseele subterane de cabluri se marcheaza prin borne de marcare la suprafata sau prin
tablete de marcaj pe cladiri,atunci cand in desenele de executie,traseele de cabluri nu pot fi
indicate pe plan prin cote fata de constructii fixe.
Se recomanda ca numar de mansoane de legatura pe 1 km de linie nou construita pentru
cabluri cu teniunea 1-30 KV,sa fie de maximum 4 bucati
Un numar mai mare de mansoane (pana la 6 bucati) se admite numai pe baza unei
aprobari,de la societatea care exploateaza linia de cablu.
Distanța dintre bornele de marcaj pe traseele secțiunii în afara zonelor locuite este 100 m.
Se marcheaza prin borne schimbarile de directie,traversarile de sosele si intersectiile cu
alte canalizari subterane. Bornele se fixeaza lateral de cablu la 0,8 m.de axul lui cu plan de
inscriptie orientala spre cablu.
La traversarea unei cai ferate reperarea cablurilor se face prin tablite indicatoare pe
ambele parti ale acesteia.

8.7.2 Încercarea cablurilor

Incercarile cablurilor la receptie sau in etape intermediare inainte de montaj se face

conform indicațiilor furnizorului de cabluri.(continuitate,rezistenta de izolatie intre faze,fata de
masa.) Incercarile dupa montaj si in timpul exploatarii se fac conform prevederilor din
Normativul de incercari si masurator la echipamente si instalatii electrice PE H6.

8.8. Tablouri de distributie

Prin linii electrice aeriene sau subterane se realizeaza alimentarea cu energie electric a
marilor consumatori. Numarul receptoarelor alimentate de la un singur circuit este insa
limitat.Din acest motiv o instalatie electrică cuprinde mai multe circuite, alimentate de la o
singura sursa.Pe de alta parte,intensitatea curentului poate fi uneori prea mare pentru un singur
circuit.Apare deci necesitatea ramificarii acestor circuite,dupa cum o cere situatia respectiva.De
asemenea pe circuite trebuiesc montate anumite dispozitive(aparate,care sa protejeze
receptoarele si cablurile la scurtcircuite si suprasarcină.Aceste dispozitive sunt amplasate in
Tablouri de distributie.
Tablourile de distributie au urmatoarele functii:
a) sa fixeze si sa protejeze aparatele de manevra,de masurat si de protecție necesare
distributiei energiei electrice.
b) să permit localizarea defectelor produse prin suprasarcini sau scurtcircuite, precum și
înlocuirea siguranțelor care sau topit
c) Sa distribuie energie electrică la mai multe circuite pentru ca in cazul arderii unei
sigurante sa nu se intrerupa funcționarea tuturor consumatorilor(protectie selectiva).
Tablourile de distributie se confectioneaza numai din material necombustibile si
nehigroscopice.Ele pot fi:

110
 1) Tablourile neprotejate (deschise care nu sunt protejate contra atingerilor si
deteriorarilor mecanice si se monteaza in incaperi uscate, fara praf,fara pericol de incediu sau de
explozie).
2) Tablourile protejate,care sunt inchise in cutii protectoare sau in dulapioare metalice si
nu se pot monta in incaperi cu pericol de explozie sau de incendiu,decat cele executate special
pentru astfel de situatii.
Se recomanda ca pe cutii,dulapuri si nise, dupa instalare sa se inscriptioneze tensiunea
de functionare. Se interzice amplasarea tablourilor de distributie in poduri si in subsoluri de
cabluri cu exceptia cazurilor prevazute in mormativul PE 107.
Sa se recomanda sa nu se amplaseze tablourile de distributie care conțin aparate de
masura in incaperi cu temperatura sub 0 grade C si peste 40 grade C sau in alte conditii decat
acelea permise de producatorul aparatelor respective.
Tablourile de distributie se prevad cu intrerupatoare generale. Fac exceptie tablourile
din locuinte si tablourile pentru instalatii electrice de importanta redusa. Tablourile cu puteri
instalate mai mari de 20 kw inclusiv si tablourile santierelor se prevad cu disjunctor
general,daca sunt racordate direct la reteaua de joasă tensiune a furnizorului energie electric sau
daca sunt alimentate prin posturi de transformare proprii.
Fac exceptie tablourile generale ale unitatilor de alimentatie publica si tablourile
generale ale consumatorilor de forta din cartierele de locuinte a caror putere instalata este de cel
mult 5 KW( de exemplu: statii de pompare).Se admite montarea de sigurante fuzibile generale cu
conditia ca toate receptoarele de forta ale acestora sa fie prevazute cu protecție la scurtcircuit, la
suprasarcină si la curenți de defect. Pentru depozite de material combustibile,cat si pentru
cazurile cu risc de incendiu fara personal permanent de exploatare Tablourile generale de
distributie trebuie sa aiba posibilitatea deconectarii si din exteriorul cladirii Legaturile electrice
intre elementele componente din tablourile de distribuție pentru curenți mai mari de 100A se
executa in mod obisnuit din bare.Intre partile fixe sub tensiune ale diferitelor faze dintr-un tablou
de distributie precum si intre acestea si elemente si părti metalice legate la pământ, trebuie
prevăzută o distanță de conturnare de 30mm și o distanță de izolare în aer de 15mm.
Distanta de izolare in aer intre părțile sub tensiune neizolate ale tabloului trebuie sa fie de
cel putin:
-50 mm pana la elementele de contructie (usi pline,pereti);
-100 mm pana la usi si pereti din plasa;
-200 mm pana la bariere de protectie.
Tablourile de distributie se instaleaza astfel incat inaltimea laturii de sus a tabloului fata
de pardoseala sa nu depaseasca 2,3m.Aparatele de protectie,de comandă ,de separare,cat si
circuitele de intrare si iesire din tablourile de distributie se eticheteaza clar si vizibil astfel incat
sa fie usor de identificat pentru manevre,reparatii si verificari.
Tablourile si stelajele trebuie protejate impotriva coroziunii.
8.8.1 Tablourile de distributie pentru locuinte
Tablourile de distributie pentru locuinte servesc la asigurarea protectiei circuitelor electrice din
cladirile respective.
Dupa modul de instalare avem:
1) Tabloul de bransament -care asigura racordarea cladirii la reteaua de energie si
protectia generala.
2) Tabloul de firidă-care asigura distribuția și protecția mai multor apartamente.
3) Tabloul de apartament -asigura distribuirea si protejarea circuitelor din apartament

111
 Tablourile de distributie de firidă se executa din profile metalice si cuprind sigurante
fuzibile.Ele se monteaza intr-o firidă prevazuta cu o usa metalica ce se poate deschide numai cu
o cheie speciala de catre electricienii întreprinderii de distributie a energiei electrice.
8.8.2. Tablourile de distributie pentru industrie
Pentru distribuția energiei electrice la consumatorii de putere mai mare se folosesc
constructiv
Din punct de vedere constructive, tablourile de distributie se clasifica:
-Tablouri capsulate;
-Tablouri deschise;
-Tablouri debrosabile
-Dulapuri.

1)Tablourile capsulate sunt construite dintr-o serie de cutii independente echipate cu

aparate sau elemente de distributie si legate intre ele.Curentul lor nominal nu depaseste 1000A.
2)Tablourile deschise sunt alcatuite dintr-un schelet metalic pe care sunt fixate foi din
tabla de OL in partea frontală a usi de acces, iar in spate sunt deschise.
3)Dulapurile- spre deosebire de tablourile dechise sunt inchise complet fiind prevazute
cu usi in fata.Dulapurile si panourile se asambleaza intre ele alaturat in numarul cerut de schema
electrică

8.8.3.Executarea instalatiilor electrice

Orice instalatie electrica se executa dupa un proiect de executie intocmit de proiectanti
de specialitate.Acest proiect e insotit de planuri (desene) de execuție și de schemele instalațiilor
electrice, în care sunt reprezentate prin -semne conventionale-toate elementele componente .
În planuri se indica traseul coloanelor de alimentare cu energie electric a tablourilor de
distributie,schema instalatiei electrice ,precum si diferite detalii de montaj ale instalatiei.
In planurile de constructie ale cladirii in care urmeaza sa se execute
Instalația electrică pentru forta sau pentru iluminat se indica locurile unde vor fi montate
motoarele electrice ,tablourile de distributie ,dozele, prizele , intrerupatoarele,corpurile de
iluminat si traseul pe care il vor urma conductoarele care contin circuitele respective.
Instalatile electrice de iluminat sunt alimentate de la tablourile de distributie separate de
cele care alimenteaza instalatile electrice de forta.Lampile si receptoarele monofazate sunt in
general alimentate la 220V, 50Hz(adica intre o faza si nul).De aceea ele se leaga la cate o faza si
nul astefel incat sa se realizeze o incercare cat mai echilibrata a celor 3 faze. Succesiunea tuturor
operatiilor necesare pentru executarea unei instalatii electrice formeaza procesul tehnologic de
executare al instalatiei respective.

Principalele operatii sunt

8.8.3.1 Citirea si verificarea planurilor de executie -cu scopul de a identifica toate
elementele componente ale circuitului ,locul de amplasare,traseele de cabluri si a intelege logic
circuitele.
8.8.3.2 Marcarea traseului instalatiei elecrice de executat se face cu ajutorul:
a)-sforii de trasat;
b)-a unei rigle(rulete) de lemn sau otel;
c)-a firului cu plumb sau a nivelei.

112
 Sfoara e inegrita cu negru de fum sau data cu var se întinde bine de 2 lucratori iar prin
ciupire lasa o dunga care marcheaza traseul.
Se inseamna cu creta locul unde urmeaza sa se faca stăpungerea in ziduri sau plansee pentru
traversarea tuburilor de protectie ,locuri de montare a aparatelor de conectare si a corpurilor de
iluminat.Orientarea verticala a sforii se face cu nivela sau cu firul cu plumb Se vor evita
strapungerile grinzilor si a stalpilor de beton deoarece se slabeste rezistenta lor.
La instalatiile pentru traseele circuitelor electrice pe linie orizontala se executa la distante
de 30-50 cm de tavan ,iar traseele verticale ale circuitelor pentru intrerupatoare se aleg la 10-20
cm de tocul usii.
8.8.3.3. Saparea santurilor si executarea strapungerilor.
Șanțurile se sapă mai late cu 10-20mm și mai adânci cu 10mm decât diametrul tuburilor de
protecție . În tavan nu se fac șanțuri. Tubul de protecție se montează peste planșeu(tavanul de
unde intră în încapere prin gauri executate in tavan).
Gaurile pentru dozele montate ingropat se vor face tinand cont de faptul stratul de tencuiala
are de obicei grosimea de 1-1,5 cm;iar doza sa se găsească la 2-3mm sub nivelul . Când dozele se
montează aparent trebuie date gauri in perete pentru dibluri de plastic.
8.8.3.4 Tuburile de protectie pot fi flexibile sau rigide din PVC sau metalice.
Tuburile metalice IPE, PEL si tevile se imbina prin filet cu fitinguri.
Tuburile si tevile metalice se pot monta direct pe elemente de constructie din materiale
combustibile cu exceptia incaperilor din clasele AD3, AD4, apă in ploaie,apa proiectată.
Montarea si fixarea tuburilor de protectie se poate face aparent sau ingropat Montarea
ingropata se poate face sub tencuiala,in zidarie si in placi sau plansee de beton. Odata cu tuburile
de protectie se fixeaza si dozele de ramificatie sau aparatura,avand grija ca tubul sa intre cu doza
circa 5 mm. Montarea aparenta se practica in subsoluri termice sau cladiri industriale. Prinderea
tuburilor se face cu ajutorul scoabelor si a bratarilor care se fixeaza- direct pe constructie cu
dibluri - pe console

113
În incaperi cu umiditate ridicata la capetele care răman libere ale tuburilor de protectie se
monteaza pipe.
8.8.3.5 Montarea conductelor in tuburi.
Conductele din cupru se introduc prin tragere cu ajutorul unei remorci de sarma de otel cu
diametrul de aproximativ 1,5mm
La tuburile montate aparent,conductele se introduc in tuburi inainte de montarea acestora lasand
lungimile necesare pentru legaturile din doze.
Conductele de aluminiu se introduc in tuburi prin impingere deoarece au o rezistență mecanica
relativ scazuta la tractiune si se pot rupe. Din acelasi motiv se evita indoirile repetate si formarea
de ochiuri pentru legaturi.
Aluminiul se corodeaza usor in mediul umed si de aceea dozele trebuie sa fie relativ etans Nu e
permisa montarea in acelasi tub a doua sau mai multe circuite de iluminat sau de prize si nici a
unor conducte montate la tensiuni diferite.
Legarea conductoarelor de aluminiu se face numai cu ajutorul clemelor mobile cu șurub
Conductoarele care coboara spre motoarele elctrice ,intrerupatoare,prize etc.se introduc in tuburi
de protectie incepand de la inaltime de circa 2,5 m deasupra podelei. Trecerea conductoarelor
prin perete ,plansee se face introducându-le în tuburi de protecție.

8.8.3.6. Instalații electrice de forță în hale industriale.

Pentru alimentarea receptoarelor de forță , insalațiile electrice de joasă tensiune se pot
executa subteran, în canale de cabluri, sau aeriene, cu cabluri suspendate , pe poduri de cabluri
sau prin bare de alimentare.
a) montarea cablurilor în canale din zidărie sau beton special executate. Cablurile se
așază liber pe fundul canalului, fie pe suporți metalici fixați pe pereții canalului.
Lațimea și adâncimea canalului trebuie să fie minimum 300mm. Canalele se acoperă
cu plăci de beton sau tablă striată . Când numărul de cabluri pe un traseu este mare ,
acestea se montează în tunele pentru cabluri , fixându-se console metalice.
b) montarea cablurilor electrice pe tendoane. Elementele de întindere și de susținere a
cablurilor se vor monta pe elementele de construcție care au fost prevăzute pentru
preluarea efortului de susținere a cablurilor electrice. Cablul de OL pentru susținere
se fixează pe un capăt , iar după întindere se rigidizează din celălalt capăt. Cablul
electric derulat de pe un tambur este dirijat cu ajotorul unei role de-a lungul unei
traseului de montaj. Cablul este tras cu ajutorul unui troliu. Cablul este susținut cu
ajutorul unor inele sau bride de suspendare care se vor așeza la distanțe egale cu
ajotorul unei chingi.
c) montarea podurilor de cabluri. Podurile de cabluri sunt sisteme de susținere a
cablurilor, formate din elemente metalice, longitudinale denumite lonjeroane și
elemente de susținere a cablurilor transversale, pe traseu. Traversele pentru
susținerea cablurilor se montează câte 3 bucăți pe metru liniar de pod. Punctele de
prindere ale podurilor de cabluri se pot aplica pe ferme, pe pereți, pe grinzi. Pentru
distanțe mai mari de 5-6 metri se folosesc tiranți pentru prinderea mijlocului
profilului. Cablurile de comandă și control se montează pe paturi diferite de cele de

114
 cablurile de energie. Între etajele podului de cabluri se montează plăci de separație în
următoarele situații:
- între rastele de cabluri de energie cu tensiuni diferite
- între rastele de cabluri de energie și cele de comandă și control
- între rastele de cabluri cu destinații diferite
- între rastele de cabluri având învelișuri exterioare diferite
Cablul este derulat și întins în lungul traseului. Apoi se ridică pe patul de cabluri. După
așezarea tuturor cablurilor pe pat, urmează fixarea acestora.

8.8.3.7. Jurnal de cabluri – cuprinde caracteristicile cablurilor, tipul, lungime simbol, de

unde pleacă și unde ajunge.

Nr.crt. Marca Pleacă Sosește Tip și Lumgime Nr fin Observații

de la la dimensiune m ocupat liber
1 DC1-B Tablou Cutia 3AFY10+FY4/ 10 4 - Montat Pe
de forță de IPE29 Ferme
T borne
B
2 DC1- Dulap Motor 3FY10+FY4/ 20 4 - -
14 cu electric IPE29
aparate
IPE- teavă de otel etansă
8.8.3.8. Instalații de legare la pământ – de protecție se realizează în scopul dirijării în
pământ, în condiții de siguranță a curenților de defect datorită deteriorării izolației ,sau
curenților proveniți din descărcările electrice.
Instalațiile de legare la pământ se compun din:
- priza de pământ
- piesele de separație
- conductoarele de legătură
8.8.3.8.1. Prizele de pământ naturale- sunt constituite din elementele conductoare ale
unor construcții care se folosesc în alte scopuri dar care îndeplinesc și condiția de a fi folosite ca
electrozi, având un contact bun și pe o suprafață mare cu pământul.
Pot fi folosite ca prize de pământ naturale:
a) elementele metalice ale construcțiilor în contact cu pământul direct sau prin fundații
de beton ca: stâlpi și ale elemente metalice îmbinate prin sudură sau șuruburi,
armături metalice ale construcțiilor din beton armat aflate în contact cu pământul
b) conductele metalice îngropate în pământ pentru apă sau alte fluide necombustibile ,
cu condiția ca elementele izolate să fie suntate cu legături conductoare din cupru
având secțiunea de cel puțin 6mm2 sau OL de cel puțin 100mm2. Este interzisă
folosirea drept priză de pământ a conductelor tehnologice care trensportă materiale
combustibile. În cazul în care valoarea prizei de pâmânt naturale nu corespunde cu
valoarea impusă de aceasta se completează cu o priză de pământ artificială.

115
 8.8.8.3.2. Prize de pământ artificiale. Sunt alcătuite din elemente metalice îngropate în
pământ numai pentru a realiza legătura cu pământul. Sunt formate din electrozi metalici (din
țeavă sau profil de OL zincat), montate în pământ în poziție verticală sau orizontală, și
conductoare metalice de OL care unesc acești electrozi. Pot fi prize orizontale și prize verticale ,
dacă electrozii se montează în poziție verticală la adâncime de 1-5m. La realizarea prizelor de
pământ este bine de știut că:
- este interzisă folosirea electrozilor din aluminiu care au acoperiri electroizolante
- electrozii să nu fie acoperiți de vopsea , godron etc.
- electrozii se vor monta în stratul de pămât cel mai bun conductor, fără pietre, bolovani,
bătându-se cu grijă pământul după îngroparea electrodului .
- distanța dintre electrozi trebuie să fie mai mare de 5 metri pentru electrozii orizontali și
mai mare decât dublul lungimii pentru electrozii verticali
- în solurile agresive sau cu rezistență mare se recomandă îmbrăcarea electrozilor într-un
strat de bentonită
În jurul clădirilor, electrozii se vor îngropa la cel puțin 2 metri de perete. Distanța de la
partea superioară a electrozilor până la suprafața solului va fi de minimum 0,5m. Conductoarele
de legătură între electrozi se montează fie îngropat, conductoarele sunt considerate ca electrozi
orizontali , fie aparent .. Legăturile între elementele instalației se face prealabil prin sudură ,
dacă se face prin șuruburi , acestea se asigură contra deșurubării , și se cositoresc suprafețele de
contact. Electrozii verticali se execută de regulă din țevă de OL-Zn 2`` sau 2 1/2`` cu lungimea
de 3 metri. Electrozii orizontali de legătură între cei verticali se execută de obicei din banda de
Otel-Zn 40*4mm
Elementele componente ale prizei de pământ trebuie să se găsească la anumite distanțe
minime față de elementele metalice pozate în pământ (electrice, de apă, de gaz, de comunicații,)
(date în tabele), atunci când acestea nu se află conectate la legătura echipotențială principală a
construcției.
Rezistența de dispersie a prizei de pământ și rezistența conductoarelor de protecție până
la receptor trebuie să fie de maxim 4Ω.. Rețeaua generală de protecție se execută ramificat, se
leagă la toate capetele de linie și la punctele de ramificație , la cîte o priză de pământ, fixă de
10Ω. Rezistența ansamblului trebuie să fie de maxim 4Ω.
Lungimea conductorului de protecție între 2 prize de pământ fixe de la oricare dintre
receptoarele electrice până la cea mai apropiată priză, se admite să fie de cel mult 200m în cazul
conductorilor de Cu și de cel mult 150m în cazul celor de OL. Dacă aceste lungimi sunt mai
mari, se se intercalează prize de pământ suplimentare astfel încât distanțele specificate mai sus
sa fie respectate. Conductoarele principale vor trece prin toate încăperile cu echipamente de
protecție, pe cât posibil un circuit închis și se vor lega la priză prin conductoare protejate
mecanic pe porțiunea aparentă, până la înălțimea de 1,5m deasupra solului. La realizarea prizelor
de pământ se parcurg etapele:
Electrozii folositi la prize se pregătesc în ateliere. Ei se ascut la un capat iar la celalalt
dupa caz se va fixa o bucată de platbanda. Se trasează conturul pe care se va realiza priza de

116
pământ. Se sapă șanțul în care se va plasa priza de pământ . Acesta din motive de îngheț va
trebui să aibă o adâncime de minimum0,5m. Se bat electrozii în pământ. Apoi se conectează
electrozii intre ei cu platbanda prin sudură. Apoi se realizează legătura cu conductorul de
legătură al echipamentelor ce se leagă la pământ. Se astupă șanțul cu pământ acordând atenție
tasarii pământului pentru o bună rezistivitate a solului și pentru evitarea cât și pentru evitarea
aerării solului. Se măsoară priza de pământ cu aparatul. Dacă valoarea obținută e mai mare decât
valoarea normală, priza se va completa cu electrozi până la obținerea valorii normale.
8.8.3.9. Măsurarea rezistenței electrice a prizelor de pământ.
Pentru măsurarea rezistenței electrice a prizelor de pământ, acestea se separă de restul
instalației de legare la pământ. In acest scop se deconectează legăturile prizei de pământ, prin
desfacerea pieselor de separație . Înainte de separarea prizei de pământ se verifică dacă
elementele legate la priză sunt scoase de sub tensiune. Măsurarea rezistenței electrice a prizelor
de pământ se face cu aparate care au ca principiu metoda înfășurării cu voltmetru și
ampermetru și constă în măsurarea tensiunii Up a prizei de verificare a curentului Ip care trece
prin ea. Cunoscând tensiunea și curentul se determină rezistența prizei Rp=Up/Ip. Constructiv
aparatul e dotat cu 4 borne P1,P2,P3,P4, si 2 electrozi ce se leagă la aparat cu conductoare izolate.
Acești electrozi se îngroapă în pământ formând unul o priză de pământ auxiliară (de curent) P A
iar celălalt o priză de potențial S .Electrozii și priza de măsurat pot forma un triunghi sau se pot
afla în linie dreaptă. Între ei trebuie să existe anumite normative. Sursa de curent a aparatului o
asigură un inductor cu acționare manuală (manivelă) sau inductor electronic.

P1 P2 S PpA

P > 20 S > 20 PA

În exploatare se verifică periodic și ocazional legăturile , gradul de corodare al

electrozilor (se înlocuiesc când grosimea s-a redus cu 1/3, rezistența de dispersie , etc.

8.9.1. Instalații electrice de prize și iluminat normal

117
 - circuitul de iluminat normal trebuie să fie distincte față de circuitul de prize
- se admit doze comune de circuit de ilununat normal, de prize, de comandă și de
semnalizare dacă circuitele funcționează la aceeași tensiune
- circuitele și dozele de iluminat normal trebuie să fie distincte de cele ale iluminatului de
siguranță.
- stabilirea numărului de circuite de iluminat normal se face respectând condiția de a nu
depăși o putere totală instalată de 3 kw pe un circuit monofazat și de 8kw pe un circuit trifazat
- fac excepție de circuite de lumină din locuințe unde puterea totală instalată pe un
circuit de lumină este de 1,5kw, în cazul în care puterea instalată pe aparat este de până la 9kw.
- fac excepție și circuitele de lumină din spațiile comune ale clădirilor de locuit unde
puterea totală instalată este de 1kw.
- în clădirile de locuit trebuie să se prevadă cel puțin câte un loc de lampă în fiecare
încăpere de locuit , și dependințe
- stabilirea numărului de prize monofazate în clădirile de locuit și social culturale se face
considerând o putere instalată pe circuit de 2kw. În locuințe pentru receptoare cu puteri de
minimum 2,5kw(ex: mașini de spălat, aer condiționat etc. ) trebuie prevăzute câte un circuit de
priză separat
- secțiunea conductoarelor se dimensionează corespunzător puterii. Receptorului
respectiv dar nu vor fi mai mici decât cele prevăzute în tabelul de mai jos.

Nr. Destinația conductoarelor Sectiuni minime→ ale

crt. Cu conductorilor
(mm2)
Al
1 Pentru un singur corp de iluminat, conductor 1 2,5
de fază
2 Pentru o singură priză, conductor de fază 1,5 2,5
3 Pentru circuite de lumină, conductor de fază 1,5 2,5
4 Pentru circuite de priză, conductor de fază 2,5 4
5 Pentru circuitul unui receptor electrocasnic 2- 2,5 4
4,5kw conductor fază
6 Pentru circuit monofazat conductorul neutru N
va avea aceeași secțiune cu conductorul de
fază
7 Pentru circuite de forță, conductor de fază 1,5 2,5
Alimentarea tansformatorului de sonerie sau sonerie 220V se face dintr-un circuit de
iluminat normal, dintr-un circuit de prize sau direct din tabloul de distribuție.

118
 8.9.2. Aparate de comutație pentru instalații electrice de lumină, prize și sonerie.
Întrerupătoarele, comutatoarele și butoanele de lumină trebuie montate numai pe
conductoarele de fază . Ele se montează la înăltimea de 0,5-1,5m măsurată de la axul aparatului
până la nivelul pardoselii finite.
Întrerupătoarele și comutatoarele din circuitul electric pentru alimentarea lămpilor
flourescente se aleg pentru un curent nominal de minimum 10A. Se admit întreruptoare cu un
curent nominal de 6 A în cazul în care circuitul alimentează un corp de iluminat cu o singură
lampă flourescentă.
Butonul de sonerie din locuințe se montează direct pe conductorul de fază din circuitul
de sonerie sau pe primarul transformatorului de sonerie, iar butonul de sonerie va fi de tip
corespunzător curentului de 220V . În clădirile de locuit, se prevăd în fiecare încăpere de locuit
cel puțin 2 prize. În dependințe(bucătărie, vastibul, culoar, boxă etc. )se prevăd prize după
necesități
Prizele trebuie să fie montate pe pereți la următoarele înălțimi măsurate de la axul
aparatului până la nivelul pardoselii finite
- peste 2m la școli, în clase;
- peste 1,5m în camere de copii în creșe, grădinițe, cămine, spitale de copii și alte clădiri
similare.
- peste 1m în alte încăperi decât grupuri sanitare, dușuri, băi, spălătorii și bucătării,
indiferent de natura pardoselii
În cazul instalării prizelor în pardoseli sau pe pardoseli se folosesc prize în executare
specială, omologare în acest scop minimum IP545
Prizele dintr-o instalație electrică utilizate pentru diferite tensiuni, intensităti de curent
sau scopuri, trebuie să fie distincte ca formă sau să aibă culori diferite, sau să fie marcate distinct
în mod vizibil.
Se admite instalarea prizelor în depozite de materiale combustibile cu condiția ca acestea
să fie prevăzute cu dispozitiv de protecție diferențiat și de limitarea puterii, amplasate la
minimum 1 m de materialele combustibile. Este obligatorie folosirea prizelor cu contact de
protecție în încăperi cu pardoseală conductoare electrice (mozaic, ciment, gresie ) și în încăperi
unde se utilizează aparatură de calcul. Este admisă racordarea prin prize la circuitul de
alimentare al receptoarelor electrice cu putere nominală până la 2kw.
Receptorele cu puteri de peste 2kw se pot racorda prin prize sau racorduri fixe; iar pentru
conectarea și deconectarea acestora, receptoarele se prevăd cu dispozitive de acționare pe
circuirul fix de alimentare, dacă receptorul nu este echipat cu întrerupător de către producător.
Conductoarele de fază se leagă la dulia lămpii la borna de interior, iar conductorul neutru
la borna conectată la borna filetată a duliei.
Dispozitivele pentru suspendarea corpurilor de iluminat (cârlige de tavan,holdșuruburi,
dibluri) se aleg astfel încât să poată suporta o greutate egală cu de 5 ori greutatea corpurilor de
iluninat, respectiv dar numai puțin de 10kg. Deasupra lavoarelor (din băi) se admite montarea

119
corpurilor de iluminat cu carcasă electroizolantă IP21 la minimum 1,8m înălțime. Scheme de
conectare a întrerupătoarelor și comutatoarelor în circuitul de iluminat.

120
8.10.1 Echipamente electrice de protecție

121
 Defectele ce apar în instalaţiile electrice sunt foarte complexe, atât ca desfăşurare cât şi
din punct de vedere al efectelor pe care le pot produce în instalaţiile electrice.Marea majoritate a
defectelor constau în deteriorarea izolaţiei ceea ce conduce la apariţia unor scurtcircuite.
Curentul de scurtcircuit având o valoare mare supune echipamentul electric şi consumatorii la
efecte termice şi electrodinamice importante şi în acelaşi timp provoacă o creştere a căderilor de
tensiune pe toate impedanţele pe care le parcurge, provocând astfel o scădere generală a tensiunii
în reţea,

Echipamentele electrice de protecţie au rolul de a limita efectele regimurilor de avarie

pentru a proteja atât echipamentul electric cât şi consumatorii şi generatoarele electrice.

Cele mai importante echipamente de protecţie sunt: siguranțele fuzibile, releele dc

protecţie, declanşatoarele şi descărcătoarele. Aparatele de protecţie trebuie să sesizeze apariţia
unui regim anormal de funcţionare şi să izoleze zona defectă prin intermediul aparatelor de
comutaţie.

Pentru a fi eficientă o protecţie trebuie să fie sensibilă, rapidă, selectivă şi cât mai sigură în
funcţionare.

8.10.2. Siguranţe fuzibile

Siguranţa fuzibilă este un aparat de conexiune şi protecţie a cărui funcţie este de a întrerupe
circuitul în care este conectată şi de a întrerupe curentul, atunci când acesta depăşeşte un anumit timp o
valoare dată, prin topirea unuia sau mai multor elemente fuzibile (destinate şi proiectate în acest scop).

Siguranţa fuzibilă este unul dintre cele mai vechi aparate de protecţie, care au apărut încă
din primele momente ale dezvoltării electrotehnicii. Acţiunea unei siguranţe se bazează pe
topirea fuzibilului ei în caz de suprasarcini şi de scurtcircuite. Fuzibilul siguranţei constituie
punctul slab al circuitului. El trebuie să se topească înaintea conductoarelor, a înfăşurărilor
maşinilor sau a transformatoarelor.

Pentru protecţia circuitelor la curenţi de scurtcircuit mari se execută siguranţe fuzibile cu

mare putere de rupere MPR, alcătuite din patron {două cuţite de contact). fuzibil (cu acţiune
rapidă şi ultrarapidă) și suport cu furci de contact.

122
 F igura 10.2. Siguranţe fuzibile cu mare putere de rupere MPR.
Introducerea şi scoaterea patronului din furci se realizează prin intermediul unui mâner
izolant detaşabil. Această operaţie manuală se face cand prin barele circuitului nu există curent.
Astfel se realizează siguranţe fuzibile cu mare putere de rupere tip MPR. pentru curent alternativ
de 100. 125, 160. 200, 250. 315. 400. 500. 630 A şi pentru curent continuu de 250,400 A..
Principalele caracteristici tehnice
- tensiunea nominală
- curentul nominal
- capacitatea de rupere
În funcție de timpul de topire al fuzibilului avem:
- siguranțe lente- când în circuit apar supracurenti temporari( ex: pornirea motoarelor
electrice)
- siguranțe rapide
- siguranțe ultrarapide- pentru protejarea elementeelor semiconductoare
Curentul nominal al siguranței fuzibile In sig este acea valoare a intensității curentului
electric la care fuzibilul poate funcționa timp îndelungat. Alegerea siguranței se face în funcție
de categoria consumatorului, pentru sarcini rezistive (iluminat)se alege . In sig ≥ Ir pentru
electromotoare se ține cont de curentul de pornire al electromotorului
In sig=Ip /2,5 pentru electromotoarele obișnuite
In sig=Ip/(1,6-2) pentru electromotoarele cu porniri grele (5-10sec) .

123
 Siguranţele fuzibile se caracterizează printr-o construcţie foarte simplă şi robustă,
care au încorporat ca element de protecţie un fir rotund sau o bandă conductoare, montate
în serie cu obiectul de protejat. în cazul curenţilor de scurtcircuit şi la suprasarcini mari,
metalul din care este confecţionat fuzibilul, având cea mai redusă stabilitate termică din
întreg circuitul, se topeşte şi întrerupe circuitul, realizând protecţia acestuia.
Siguranţele fuzibile se folosesc atât în instalaţiile electrice de joasă tensiune, cât şi în
cele de medie şi înaltă tensiune şi deşi din punct de vedere constructiv ele diferă mult în
funcţie de domeniul de utilizare, funcţia de protecţie este aceeaşi

8.10.2.1. Principiul de funcţionare al siguranţelor fuzibile

Siguranţa fuzibilă are două regimuri de funcţionare: când curentul care o străbate
este mai mic decât curentul minim de topire (I<I min top )şi regimul tranzitoriu condiţionat de
curenţii de scurtcircuit sau de suprasarcină, curenţi ce depăşesc curentul minim de topire (I
> Imin topire).

Figura 8.10.2.1. Principiul de funcţionare al siguranţei fuzibile.

Elementul fuzibil este înglobat într-o masă de nisip de cuarţ şi se topește la

depășirea Imin topire ,apărând arcul electric a cărui stingere e determinată de prelucrarea
căldurii de către granulele de nisip.

124
 În instalaţiile electroenergetice se utilizează o largă gamă de siguranţe fuzibile cu
capacităţi de rupere medie si mare. Astfel, industria românească produce pentru medie putere
siguranţe cu filet tip Ls. la care legăturile se fac în spatele panoului (la curenţii nominali: 25, 63,
100 A), L|. şi Lr la care legăturile se execută în faţa panoului pe care se montează soclul (25, 63.
100 A), cu şi fără capac de proiecţie.
Elementele principale ale siguranţelor fuzibile tip cu filet sunt soclul, patronul (care are
încorporat elementul fuzibil şi firul de semnalizare) şi capacul (filetat pentru soclu). Pentru
curenţii de scurtcircuit de valoare mai redusă se execută siguranţe tubulare de 30 si 63 A.
A

In figura 8.10.2.2. sunt prezentate câteva variante constructive de siguranţe fuzibile cu

filet în construcţie normală sau mignon (miniaturizată)

Fig 8.10.2.2. Siguranţe fuzibile de joasă tensiune

Siguranţele fuzibile sunt aparate cu întrerupere automată, care protejează circuitele de

iluminat şi de forţă împotriva efectelor termice şi dinamice produse de curenţii de
suprasarcină şi scurtcircuit. Siguranţele fuzibile se caracterizează printr-o construcţie toarte
simplă şi robustă, care au incorporat ca element de protecţie un fir rotund sau o bandă
conductoare, montate în serie cu obiectul de protejat. în cazul curenţilor de scurtcircuit şi la

125
suprasarcini mari. metalul din care este confecţionat fuzibilul. având cea mai redusă
stabilitate termică din întreg circuitul, se topeşte şi întrerupe circuitul, realizând protecţia.
Din punct de vedere constructiv, siguranţele de joasă tensiune se clasifică în:
- siguranţe fuzibile de mare putere de rupere, utilizate în instalaţii industriale, cu
tensiuni nominale de până la 1000 V şi curenţi nominali între 100 şi 1000 A;
(4) siguranţe fuzibile cu filet utilizate în instalaţii industriale şi casnice la tensiuni
până la 1000 V şi curenţi nominali între 6 şi 100 A şi
(5) siguranţe fuzibile miniatură utilizate la redresoare, aparate de radio şi
televiziune, instalaţii electronice, la tensiuni până la 500 V şi curenţi nominali
între 0,1 şi 6 A.
Reprezentarea tabelară a principalelor tipuri de siguranţe fuzibile de joasă tensiune şi
a parametrilor lor este dată în tabelul 3.1.

Se numesc siguranțe fuzibile de uz industrial siguranțele la care elementul înlocuitor nu

este accesibil și nu poate fi înlocuit decât de persoane autorizate

8.10.3 Aparate pentru comandă manuală.

Ele servesc la numai stabilirea și întreruperea voită a unor circuite neavând rol de
protecție. Din această categorie amintim:

1) Întreruptoare cu pârghie- sunt aparate de construcție foarte simplă , bazată pe

rotirea unor cuțite de contact cu ajutorul unui mâner izolant. Se fabrică la tensiuni de
500V și curenți într 25-100A cu acționare directă în construcție protejată în bechelită,
iar pentru curenți într 200-1000A cu acționare indirectă, în construcție deschisă.
2) Separatoarele sunt aparate de conectare destinate conectării și deconectării
circuitelor electrice sub tensiune dar fără sarcină, separarea fiind vizibila ,și cu

126
 suficientă izolație, pentru că pe circuitul deconectat, personalul de întreținere să poată
executa lucrări în deplină siguranță. Separatoarele au o capacitate de rupere foarte
redusă (nu au camere de stingere ), se utilizează la tensiuni cuprinse într 1 și 750kw și
curenți între 200-6000A. Ele pot fi cu cuțit rotativ sau tip pantograf. De asemene se
construiesc șiseparatoare de joasă tensiune pentru curenți de 200-4000A, având o
construcție asemănătoare cu întreruptoarele cu pârghie.
3) Comutatoare cu came- sunt aparate de joasă tensiune și curenți de 16, 40, 63, 100A.
Din punct de vedere constructiv sunt alcătuite dintr-un nr variabil de căi de curenți
suprapuse. Deschiderea și închiderea contactelor se realizează prin acționarea unui
ax central comun care antrenează un număr de came. Ele se construiesc cu 2 sau mai
multe etaje și scheme electirce diferite. De asemenea au 2 sau mai multe poziții. Ele
au o durată de viață mare, cu posibilitatea de a realizare a unor scheme complexe ,
gabarite reduse și siguranță mare de funcționare . Pentru alegere trebuie ca Irc≥Icircuit
;Urc≥Ucircuit. Sunt utilizate ca pornitoare sau ca inversoare de sens la electromotoare .
Pentru a inversa sensul la un motor electric asincron se inversează 2 faze între ele.

4) Prize, fişe, cuple şl conectoare.Prizele şi fişele se utilizează pentru conectarea la

reţelele de joasă tensiune a anumitor consumatori mobili. Prizele şi fişele bipolare au
contact de protecţie, atunci când sunt destinate racordăm unor aparate care necesită
legarea la instalaţia de protecţie în scopul evitării pericolului de electrocutare.

Aparatele care sunt prevăzute cu contact de protecţie au o bornă în plus, care se leagă la
conductorul de nul de protecţie al instalaţiei sau direct la instalaţia de legare la pământ. Piciorul
de contact destinat racordării utilajului la conductorul de protecţie este mai lung sau astfel
dispus încât la introducerea fişei în priza, contactul de protecţie să se stabilească înaintea
contactelor de lucru. Construcţia prizelor şi fişelor corespunzătoare este asimetrică, astfel încât
introducerea fişei să se poată face într-o singura poziţie.

5)

Figura 1.15. Prize bipolare montate aparent pe tencuială.

Acest tip de priză se utilizează în instalaţiile electrice interioare în execuţie aparentă.

Capacul aparatului este prevăzut cu locaşuri ce se pot decupa pentru introducerea
conductoarelor, a tuburilor I.P. sau a altor tuburi similare (IPY, PEL. etc.).

127
Figura 1.16. Prize bipolare sub tencuială.

Cuplele sunt prize mobile care au o construcţie asemănătoare cu cea a prizelor fixe. fără a
avea însă elementele de fixare ci o carcasă închisă. Dintre numeroasele variante constructive de
prize, fişe şi cuple în figurile următoarele sunt prezentate cele mai des utilizate.

128
 Se utilizează pentru racordarea receptoarelor mobile la prize cu contact de protecţie; se
poate conecta de asemenea şi la prizele normale de 10 A (fără contact de protecţie).

5) Prizele, fişele şi cuplele industriale nu sunt prevăzute cu dispozitive de stingere a

arcului electric şi de aceea la curenţi nominali de intensitate mare trebuie evitată cu
orice preţ deschiderea sub sarcină. Din această cauză prizele fişele şi cuplele sunt
prevăzute cu dispozitive de blocare mecanică menite să evite deschiderea accidentală
sub sarcină sau să avertizeze utilizatorul asupra pericolului la care se expune la
deschiderea sub sarcină.

129
 Pe lângă construcţiile normale, există şi construcţii protejate în carcase de bachelită şi
carcase metalice. Prizele bipolare protejate în carcasă din bachelită, destinate încăperilor cu
umiditate sporită sau instalaţiilor electrice exterioare realizate aparent şi protejate împotriva
pătrunderii corpurilor străine. Intrarea conductelor electrice în manta de cauciuc sau de plumb
sau în tuburi etanşe se face prin presetupe. Partea frontală a prizei este protejată cu un capac
rabatabil acţionat de un resort. Prizele bipolare protejate în carcasă metalică se utilizează în
instalaţiile industriale interioare şi exterioare realizate aparent. Carcasa metalică se leagă la
pământ. Conductele se protejează în tuburi IPE. Partea frontală a prizei este protejată cu un
capac rabatabil acţionat de un resort.
Conectoarele se folosesc la realizarea legăturilor electrice între aparatele electrice din
panourile de distribuţie. Există variante constructive în funcţie de secţiunea conductoarelor.

Figura 1.21 Conector de legătură pentru conductoare de 2,5 sau 4 mm.

130
 6) Butoane, chei de comandă şi lămpi
Butoanele de comandă sunt aparate neautomate cu o singură poziţie de repaus, care se
utilizează în circuitele de comandă ale acţionărilor electrice. Ele sunt prevăzute cu unul sau mai
multe grupuri de contacte normal închise (de oprire) şi normal deschise (de pornire).
Butoanele de comandă se folosesc în instalaţiile de comandă şi atomatizare fiind destinate
comenzii de la distanţă în special a contactoarelor şi releelor intermediare. Ele pot avea două
butoane care închid sau deschid contactele normal deschise NI. respectiv normal închise ND sau
un singur buton.

Butoanele care au atât contacte NI cât şi ND, pot fii astfel folosite ca butoane de pornire
sau/şi ca butoane de oprire.

Butoanele de comanda pot îi cu revenire sau cu reţinere. Butoanele cu reţinere rămân în

poziţia comandată şi după încetarea comenzii.
Există o varietate foarte mare de butoane. Dintre acestea cele mai utilizate sunt
- buton de comandă cu reţinere
- buton cu pipă
- buton ciupercă
- buton ciupercă cu reţinere
- buton cu lampă etc.

131
 Butoanele de comandă pot avea contactele neprotejate (vizibile) sau închise într-un corp
de forma paralelipipedică. Ultima variantă este cea mai des întâlnită. Se construiesc butoane
pentru curenţi de până la 6 A şi tensiuni până la 500 V c.a.
Butoanele pot avea una din următoarele culori: roşu, galben, verde, negru şi alb (sau
albastru deschis). Acelaşi standard prevede şi funcţiile corespunzătoare fiecărei culori (de
exemplu: roşu-oprire sau oprire rapidă, verde-pornire etc.).
Starea normală a unui contact este starea în care se află acel contact în absenţa forţei de
acţionare.
Butoanele de comandă se execută în două variante constructive: pentru montaj aparent şi
pentru montaj îngropat.

Din punct de vedere al acţionării se disting următoarele construcţii: butoane de comandă

la care acţionarea se face prin apăsarea unui buton îngropat; butoane tip ciupercă (cu sau fară
reţinere) la care acţionarea se face cu ajutorul unui buton aparent; butoane cu reţinere la care
acţionarea se face prin apăsarea unei chei, iar reţinerea prin rotirea cheii cu 90°; butoane cu pipă
la care acţionarea se face prin apăsarea unei manete (de forma unui pipe), iar reţiuerea prin
rotirea pipei cu 90°. Există numeroase alte tipuri de butoane de comandă unele prevăzute cu o
lampă de 24 V care luminează prin corpul transparent al butonului.
Există situaţii în care funcţionarea unei maşini-unelte sau a unui agregat într-un anumit regim
este este periculoasă sau nu este permis să fie modificată. În aceste cazuri sunt folosite cheile de
comandă.

132
În figura 1.12. este prezentată o astfel de cheie eu trei poziţii şi diagrama de închidere a
contactelor. Cheia poate fi folosită până la 2 A (la 400 V c.a.). Cheia de comandă are opt perechi
de contacte (există variante constructive şi cu patru perechi) montate în socluri de bachelită. şi un
mecanism de acţionare a contactelor mobile. Introducând cheia (tip yalle) în broasca
mecanismului şi rotind-o spre stânga sau spre dreapta cu 60" se închide o pereche sau alta de
contacte.Contactele rămân blocate în poziţia acţionată şi după scoaterea cheii. Revenirea la
poziţia iniţială se poate face numai prin introducerea cheii în broască şi rotirea ei.

7) Lămpile de semnalizare se montează pe panouri şi pupitre de comandă și se

utilizează pentru semnalizarea luminoasă a poziţiei de funcţionare a aparatelor de
comandă, pentru a indica regimurile normale sau anormale (de avarie) din instalaţia
supravegheată. Lămpile pot fi alimentate la tensiunea reţelei (110 - 230 V) sau la
tensiune redusă (24 V. fiind prevăzute ce rezistenţe sau transformatoare de adaptare a
tensiunii).

Figura 1.13. Lămpi de semnalizare

133
Figura 1.14. Lămpi de semnalizare

8.10.3. Aparate cu comandă automată

1. Aparate electrice. Contactorul
Contactorul este un aparat, comandat de un electromagnet. ce poate stabili, suporta si
închide curenţi in condiţii normale sau de suprasarcina, folosit in automatizari pentru
comanda de la distanta.
lntr-o instalatie electrica, rolul sau este de a întrerupe sau de a stabili alimentarea cu energie.
Este important de retinut ca un contactor nu are rolul de protectie contra curenţilor de scurt
circuit! Pentru a putea și folosit in acest scop, este necesar sa-l instalam in serie cu siguranţe
fuzibile, relee sau alte aparate de protectie
Schema de principiu. Simbol

Principalele caracteristici

 tenisunea si intensitatea nominale;

 curentul termic - valoare curentului care serveste încălzirii circuitului principal.
Contactorul trebuie sa suporte curentul termic in regim permanent, contactele
principale fiind
inchise, fara ca incalzirea diferitelor componenete sa depaseasca limitele fixate.
 tensiunea maxima de izolare intre polii de putere;
 tensiunea de comanda a bobinei; 24, 220,380V; 50Hz 24, 220V c.c.
 regimul de lucru: - AC1, AC2, AC3, AC4- DC1, DC2, DC3, DC4, ;
 durata de acţionare:
 frecventa de acţionare:
 numărul de poli de putere (tripolar sau tetrapolar);
 numărul contactelor de comanda si/sau tipul acestora (normal deschise, normal
inchise);

134
  capacitatea de inchidere - valoarea eficace a curentului maxim pe care
contactorul il poate stabili fara sudura contactelor:
 puterea de rupere - valoarea eficace a curentului maxim pe care contactorul il
poate intrerupe, fara uzarea excesiva a contactelor si fara emisii importante de
scântei. Puterea de rupere depinde invers proporţional de tensiunea reţelei.
Este ştiut ca separarea a doua contacte sub tensiune (cazul contactelor principale ale
contactorului ) duce. in general, la apariţia unui arc electric.
Arcul astfel generat trebuie stins rapid intrucat:
 curentul electric continua sa circule atata timp cat arcul electric nu este stins, ceea ce
poate duce la eşuarea incercarii de a intrerupe alimentarea cu energie electrica a
instalatiei;
 arcul electric este insoțit de o degajare de căldură care provoaca uzura, sau chiar
distrugerea aparatului;
 datorita mobilitatii arcului, se poate stabili accidental o legătură intre o faza si pamant
sau intre doua faze. ceea ce poate duce la electrocutarea personalului de exploatare;
Având in vedere cele de mai sus. devine clar ca este foarte importanta capacitate de
stingere a arcului electric, care este data de puterea de rupere.

In privinţa cailor de stingere a arcului electric, avem:

 alungirea arcului electric;
 utilizarea unor materiale anti-arc (cupru, zinc, bronz):
 ghidarea arcului spre alte contacte decât cele utilizate pentru funcţionarea in
instalatie;
 suflajul magnetic;

Contacte auxiliare
In vederea realizarii diferitelor funcţii de automatizare, contactoarele sunt asociate de obicei
cu contacte auxiliare, care pot fi fixe / instantanee (normal inchise sau normal deschise)

Categoria de utilizare a contactoarelor

Este o componenta importanta in procesul de alegere a contactorului potrivit, aceasta
depinzând de tipul sarcinii comandate si de serviciul dorit.

Categoria Descriere Exemple

 curent alternativ
ACI orice receptor cu cosφ 0.95 la incalzire, iluminat, distributie AC2 comutaţie
în regim sever a motoarelor asincrone cu inele la întrerupere in timpul pornirii,
inversarea rapida a sensului, franare in contracurent
AC3 Orice motor cu colivie: pompe, compresoare, malaxoare. climatizare, benzi
transportoare, ascensoare.
AC4 comutatia in regim sever a motoarelor asincrone cu colivie la intrerupere in timpul
pornirii, inversarea rapida a sensului, franare in contracurent

 curent continuu

135
 DCI. orice receptor astfel incat τ=L/R ≥ lms la sarcini rezistive sau uşor inductive
DC2 comutatia in regim sever a motoarelor shunt cu τ=L/R ≤ 2ms la pornire, inversare
rapida a sensului, franare contra curent
DC3 comutatie in regim sever a motoarelor cu excitatie serie τ=L/R ≤7.5 ms pornire,
inversare rapida a sensului, franare contra curent.

2.1. Releul
Releul este un simplu intrerupator electromecanic,constituit dintr-un electromagnet si un set de
contacte.
In principiu, este vorba despre folosirea puterii mici necesare electromagnetului pentru a acţiona
o armatura ce poate comanda o putere mult mai mare.
Clasificare
- intermediare
- termice
- electromagnetice
- de timp(cu temporizare)
2.2. Releu termic
Funcţie
Asigura protectia unui circuit contra unor suprasarcini de mica putere si de durata. Permite
protectia eficienta contra defectelor cu origine mecanica, căderilor de tensiune,
dezechilibrării fazelor, lipsei unei faze.
Se utilizeaza in asociere cu contactoare sau cu siguranţe fuzibile.

Releul termic masoara curentul pe toate circuitele de putere supravegheate si compara

valoarea acestuia cu valoarea la care a fost reglat. Daca valoarea curentului masurat este mai
mare decât cea a curentului reglat, atunci releul comanda contactele de comandă pentru
întreruperea alimentării.
In plus, releul termic actioneaza si daca exista o diferenţa de curent intre circuitele de putere
(de exemplu, din cauza lipsei unei faze).

Simbol general

Principiul de funcţionare
Releele se bazeaza pe proprietatea bimetalelor de a se deforma cand temperatura acestora se
modifica. Cand temperatura creste, bimetalul se curbeaza si deschde contactul. întrerupând
circuitul de alimentare.

Observație: Releul termic intrerupe circuitul de comanda prin intermediul contactului

auxiliar. Practic, bimetalul detecteaza creşterea temperaturii si da comanda de deschidere
contactului auxiliar. Acesta la rândul sau, plasat in circuitul de comanda, va intrerupe
alimentarea bobinei contactorului care va deschide contactele de putere, intrerupanad astfel
alimentarea receptorului.

136
Caracteristici tehnice principale
 intensitatea maxima suportata de contactele de putere (curentul de reglaj);
 tensiunea maxima de izolaţie intre contactele de putere:
 numărul de contacte si tipul acestora (deschidere, includere)
 tip reanclansare - manuala sau automata:
- cu sau fara compensare termica (compensarea poate fi obtinuta prin intermediul unei
benzi
metalice ce permite declanşarea la curentul impus independent de temperatura
mediului ambiant).
2.3 Releul eletromagnetic
Acest tip de releu este folosit in special pentru protecția impotriva curenţilor de scurtcircuit
(curenţi de valori mari), dar si pentru protectia Ia tensiune minima (pentru tensiuni sub 0.7 Un
electromagnetul nu mai retine armatura mobila).
Este constituit dintr-un miez magnetic pe care se dispun una sau mai multe bobine ce vor fi
parcurse de curentul supravegheat, o armatura mobila, un resort si unul sau mai multe
contacte electrice.

3 ÎNTRERUPTOARE AUTOMATE DE JOASĂ TENSIUNE

Întrerupătoarele automate sunt aparate electrice de comutaţie, care în regim normal de

funcţionare permit conectarea şi deconectarea cu frecvenţă redusă a circuitelor electrice, iar în
caz de suprasarcină, scurtcircuit, scăderea sau dispariţia tensiunii, asigură protecţia prin
intermediul declanşatoarelor, întrerupând automat circuitele aliate în regim de avarie.
Întrerupătoarele automate se folosesc la protecţia instalaţiilor de iluminat, a motoarelor
electrice, a reţelelor de distribuţie, tablourile de distribuţie din centrale electrice şi din posturile
de transformare sau a altor consumatori. Ele sunt folosite împreună cu siguranţe fuzibile cu
mare putere de rupere ce asigură un efect de limitare a curenţilor de scurtcircuit.
Întrerupătoarele automate se folosesc în instalaţii de curent continuu şi curent alternativ şi
comparativ cu siguranţele fuzibile au funcţiuni multiple şi permit reglarea mai exactă a
curentului la care întrerup circuitul în regim de avarie.
Fiind destinate protecţiei transformatoarelor, motoarelor şi liniilor electrice de disribuție,
întrerupătoarele sunt solicitate intens termic şi mecanic sub acţiunea curenţilor de scurtcircuit.
Ruperea curenţilor de scurtcircuit este asigurată atât prin dispozitive adecvate de stingere
a arcului clectric (camere de stingere performante) cât şi prin deschiderea rapidă a contactelor
mobile cu ajutorul unor arcuri puternice.
Întrerupătoarele automate de joasă tensiune sunt aparate electrice cu cel puţin un element
mobil pe durata efectuării comutaţiei.
Variantele constructive actuale sunt de tipul disjunctor, numai cu declanşare automată.
închiderea făcându-se manual, fie prin acţiune directă, fie prin comandă de la distanţă.
Spre deosebire de contactoare, întrerupătoarele automate sunt menţinute în poziţia
anclanşat de un mecanism de zăvorâre (broască), mecanic sau electromecanic, asupra căruia
acţionează declanşatoarele: termobimetalice (cu acţiune temporizată), electromagnetice (cu
acţiune instantanee) sau declanşatoarele minimale de tensiune.

137
 3.1.Clasificarea întreruptoarelor automate de joasă tensiune

întrerupătoarele automate de joasă tensiune se pot clasifica după mai multe criterii.
a) După numărul polilor. întrerupătoarele automate pot fi:
- monopolare,
 bipolare,
 tripolare sau
 tetrapolare.
b) După felul curentului comutat:
 întrerupătoare de c.c.
 întrerupătoare de c.a.
c) După mediul de stingere a arcului pot fi:
- în ulei,
- în aer.

3.2. Elementele constructive ale întrerupătoarelor automate

Principalele părţi constructive ale întrerupătoarelor automate sunt:

-organul motor (format dintr-un electromagnet sau un motor de acţionare);
- contactele principale (fixe şi mobile);
- camera de stingere;
- contactele auxiliare (cuplate mecanic cu contactele principale);
- declanşatoare cu funcţie de protecţie (termobimetalice, electromagnetice)
- carcasa aparatului cu sisteme de fixare;
- mecanismul de zăvorâre sau broasca întrerupătorului:
Elementul caracteristic, în plus faţă de contactoare îl reprezintă tocmai acest din urmă
element şi anume zăvorul sau broasca întrerupătorului, care este un mecanism cu liberă
deschidere. Acest mecanism asigură menţinerea în poziţia anclanşat a contactelor
întrerupătorului şi deschiderea automată a acestora sub acţiunea declanşatoarelor. De
asemenea mecanismul trebuie să permită deschiderea contactelor la acţionarea acestora, Ia
comanda operatorului sau a declanşatoarelor şi să menţină întrerupătorul ferm în poziţia
deschis pentru evitarea închiderii accidentale a contactelor.

4. Disjunctoarele.

Acest tip de echipamente de comutare au gabarit mai redus decât întrerupătoarele

automate de tip contact datorită micșorării distanțelor de srăpungere și comutare, izolarea
completă a fazelor între ele, precum și a spațiului de stingere a arcului electric.

Rolul disjunctoarelor este de a proteja consumatorii şi circuitele electrice împotriva

următoarelor defecţiuni: suprasarcini, scurtcircuite şi dispariţia tensiunii din circuit prin
intermediul declanşatoarelor termobimetalice şi electromagnetice.

138
 Se asigură totodată, posibilitatea întreruperii sau stabilirii continuităţii în alimentare a
consumatorilor. La disjunctoare funcţia de comutaţie este asigurata de contactele principale şi de
dispozitivele de stingere cu care sunt echipate, iar funcţia de protecţie este asigurată de
declanşatoare.
Defecţiunile din instalaţiile electrice şi defectele lor, care trebuie diminuate prin
funcţionarea disjunctoarelor se referă la:
a) Scurtcircuite;
b) Suprasarcinile. I0=( 1,0÷1.5)In, adică depăşirea cu 5÷50 % a curentu-lui Dominai, cu
consecinţe nefaste prin efectul termic ce-l produc în timp asupra utilajelor alimentate electric;
c) Dispariţia tensiunii (întreruperea alimentării) produce neajunsuri prin încălcarea
nesimetrică a consumatorilor, respectiv prin nefuncţionarea utilajelor;
d) Apariţia unor curenţi de defect, de punere la pământ, produşi de stingerea accidentală a
părţilor aflate sub tensiune de către operatorii umani, fapt ce ar putea produce electrocutarea
acestora.

Figura 2.45. Elementele constructive ale unui disjunctor de joasă tensiune

139
Figura 2.46 Blocuri disjunctoare

Mărimile caracteristice ale disjunctoarelor sunt: curentul nominal, curentul de reglaj

al declanşatoarelor, tensiunea nominală de funcţionare, tipul dispozitivului de acţionare
(manual), electromagnetic şi tensiunea de comandă a acestuia, capacitatea de rupere.

Figura 2.10. Contactor pe barâ tripolar LC1 B (AC. AC3) 750-1800A pentru
comanda motoarelor.

5. Comanda contactoarelor electromagnetice

Pentru comanda contactoarclor electromagnetice se foloseşte de obicei un buton dublu

de acţionare, cu revenire (format din înscrierea a două contacte unul NI şi unul ND).
Alimentarea bobinei contactorului se face de la o sursa de curent alternativ, de la o sursă de
curent continuu sau de la un redresor.

140
 Dacă butonul de comandă este cu revenire trebuie să se folosească un contact auxiliar
ND a contactorului pentru memorarea comenzii (contact de automenţinere), Acest contact este în
paralel cu contactul ND al butonului de pornire.
Rezultă că pentru comanda cu butoane cu revenire a contactoarelor electromagnetice.
Acestea vor fi prevăzute cu cel puţin un contact auxiliar (ND). Reprezentarea grafică a
schemelor electrice se poate face conform standardelor naţionale prin:
- scheme de lucru (completă). în care aparatele electrice şi părţile lor componente sunt
reprezentate aşa cum sunt plasate în realitate (conform legăturilor lor fizice),
-scheme electrice desfăşurate (funcţionale) în care elementele componente ale
aparatelor sunt reprezentate în mod logic, separând circuitele de forţă şi cele de comandă şi
control. Deoarece sunt mai sugestive şi mai uşor de utilizat se recomandă utilizarea în
documentaţiile tehnice a schemelor electrice desfășurate.

Figura 2.11. Schema de lucru (completă) de alimentare şi comandă u unui contactor

trifazat cu eiectromagnet de c.a.
In figura 2.11. este prezentata schema de comandă a unui contactor trifazat acţionat de un
eiectromagnet de c.a..
Comanda contactorului se face printr-un buton dublu sau prin două butoane simple (S1 S2
) Prin apăsarea butonului de pornire S 2 se alimentează bobina contactorului K (0-1) de la faza R
şi nulul reţelei O, ceea ce duce la închiderea contactelor principale K (2-4, 6-8. 10-12), ceea ce
duce la alimentarea consumatorului conectat la bornele A, B. C, cu tensiunile fazelor R. S. T.
Concomitent se închide contactul auxiliar K (14-16), de automenţinere care asigură menţinerea
sub tensiune a bobinei contactorului după ce butonul de comandă (cu revenire) revine la starea
iniţială, întreruperea alimentării consumatorului se face de la butonul de oprire S1. care întrerupe
alimentarea bobinei contactorului ceea ce conduce la deschiderea contactelor principale.
Aceeaşi schemă de comandă a contactorului este reprezentată sub forma unei scheme
electrice desfăşurate (funcţională) în figura 2.12. Din această reprezentare a schemei

141
electrice, mai clară şi mai simplă reiese justeţea afirmaţiei că reprezentarea desfăşurată a
schemelor electrice este recomandabilă.

Figura 2.12. Schema electrică desfăşurată de alimentare şi comandă a unui contactor

trifazat cu electromagnet de c.a,

Pentru cazul contactoarelor de c.c. acţionate de electromagneţi de c.c., alimentarea se

face de la o sursă de c.c.. În figura 2.13. este prezentată atât schema electrică desfăşurată cât şi
cea de lucru pentru alimentarea şi comanda unui contactor de c.c..
Funcţionarea schemei este similară celei precedente. La acţionarea butonului S 2 este
alimentată bobina contactorului K (0-1) şi se închid contactele principale K (2-4, 6-8)
alimentându-se cu de la sursa de tensiune continuă consumatorul racordat la bornele A, B.
Comanda de pornire este memorată de contactul de automenţinerc K (10-12). Oprirea se
face de la butonul S1 care întrerupe alimentarea bobinei contactorului. La electromagneţi de
acţionare de c.c. se poate dimensiona economic bobina electromagnetului deoarece în poziţia
închis a contactorului forţa dezvoltată de electromagnet este maximă şi mult superioară celei
necesare asigurării presiunii pe contacte. Se poate deci folosi o rezistenţă economizatoare R.
înseriată cu bobina contactorului şi scurtcircuitată de contactul auxiliar NI al acestuia K (3-5).
La acţionarea butonului de pornire S 2 bobina va fi parcursă de un curent mare. limitat
doar de rezistenţa bobinei iar după acţionarea contactorului contactul K (3-5) deschizându-se
rezistenţa R este înseriată cu bobina contactorului reducând mult valoarea curentului ce
parcurge bobina. Scade astfel solicitarea termică a bobinei şi consumul.

142
 Figura 2.13. Schema completă (de lucru) şi Schema elcctrică desfăşurată (funcţională)
pentru alimentarea şi comanda unui contactor bipolar de c.c. acţionat de un electromagnet de c.c.

Pentru contactoare de c.a. care alimentează consumatori cu şocuri mari de curent în

momentul anclanşării nu se pot face conectări la frecvenţe mari şi de aceea se recomandă
acţionarea cu electromagneţi de c.c. alimentaţi prin punţi redresoare.

Figura 2.14. Schema completă şi Schema electrică desfăşurată pentru alimentarea şi comanda unui
contactor trifazat acţionat de un electromagnet de c.c.

143
comanda unui electromotor din doua posturi

144
comanda unui electromotor cu inversare de sens

145
comanda unui electromotor cu buton fara retinere

comanda unui electromotor cu buton cu retinere

146
Puterile instalate maxime(P i) pe un circuit de iluminat și prize.

a) pe un circuit de iluminat
- un generator Pi =3kw
- un aparat cu Pi =6kw =≫Pi =1kw
- un aparat cu Pi =10kw =≫Pi = 1,5kw
- circuitele din spații comune ale clădirilor de locuit Pi=1kw
b) pe un circuit de prize generale din clădiri de locuit și social culturale Pi=2kw
c)pe un circuit de prize separat de receptoare de forță monofazate(mașini de gătit
electrice, mașini de spălat, aer condiționat, boiler, etc.) Pi=Pn a receptorului.

CAPITOLUL 9
EXECUŢIA LINIILOR ELECTRICE ÎN CABLU

1 .Probleme generale.
Pentru dezvoltarea reţelelor electrice în ultimii ani este caracteristică creşterii ponderii
liniilor electrice în cablu (LEC), în special în zonele urbane dens populate. Avantajele LEC :
siguranţa în funcţionare, lipsa influenţei factorilor atmosferici, spaţiu ocupat mai redus, evitarea
pericolului de atingere directă, aspectul estetic, au determinat creşterea numărului de LEC.
Dezavantajul principal al LEC : costul ridicat în comparaţie cu cel al LEA tinde să se
micşoreze prin dezvoltarea tehnologiei de fabricaţie şi a capacităţii de transport a acestora.
Pozarea cablurilor, executarea lucrărilor de înnădire sunt lucrări ce trebuiesc executate cu
multă conştiinciozitate, deoarece este dificilă verificarea calităţii execuţiei şi practic imposibil de
descoperit defectele de montare.

2. Elementele constructive ale LEC.

Principalele elemente constructive ale LEC sunt: conductoarele, izolaţia, ecranarea,
mantaua de protecţie.
-Conductoarele sunt din cupru sau aluminiu înfuniate în mai multe straturi. După forma
lor se deosebesc conductoare cu secţiunea circulară, ovală, sub formă de sector sau tubulară.
Conductoarele cablurilor cu secţiuni mari sunt multifilare răsucite, dând cablului flexibilitatea
necesară.
-Izolaţia de bază se realizează cu : hârtie impregnată, cauciuc natural sau sintetic,
materiale plastice, etc.
-Ecranarea se utilizează în general la cabluri pentru tensiuni peste 6 kV pentru a limita
solicitările electrice determinate de neuniformitatea câmpului electric. Are de asemenea
avantajul îmbunătăţirii răcirii cablului şi a micşorării grosimii izolaţiei.

147
 -Mantaua de proiecţie se execută din plumb, aluminiu sau mase plastice pentru protecţia
izolaţiei cablului împotriva acţiunii umezelii, diferiţilor acizi şi a deteriorărilor mecanice. La
exterior cablul are învelişul de protecţie din benzi sau sârme de oţel şi înfăşurări din iută
impregnată.

2.1. Clasificarea şi simbolizarea cablurilor.

După numărul de conductoare aflate în aceeaşi manta pot fi cabluri cu unu, două, trei sau
patru conductoare. Cele mai utilizate sunt cablurile trifazate cu trei conductoare, fig.14.1.

După izolaţia de bază, pot fi cabluri cu izolaţie de hârtie, cauciuc sau mase plastice.
Diversele tipuri de cabluri se deosebesc după un sistem de simbolizare în care literele au
următoarea semnificaţie:

Fig. 14.1. Secţiunea printr-un cablu: I-izolaţia de faza; 2-iuta gudronata; 3-iuta
impregnata: 4-benzi de otel; 5-hartie impregnata; 6-camasa de plumb; 7-conductor.

148
 H - izolaţie de hârtie
Y - izolaţie de material plastic
P - manta de plumb
B - blindat cu armătură din benzi de oţel
E - ecranat
F - rezistenţă mărită la propagarea flăcării
Prima literă C - indică conductor de cupru, iar AC - conductor de aluminiu. Aceste litere
se aşează la începutul simbolizării , după care urmează litera care indică izolaţia, urmată de cea
care indică felul mantalei ( P -plumb, Y -material plastic, A - aluminiu), apoi litera care indică
existenţa armăturii metalice şi la urmă felul învelişului protector.
Exemplu : ACHPBI - cablu cu conductoare din aluminiu (AC), cu izolaţie de hârtie (FI),
cu manta de plumb (P), cu armătură metalică de oţel (B) şi cu înveliş de protecţie din iută (I).

2.2.Manşoane şi cutii terminale.

Manşoanele sunt cutii metalice (în ultimul timp se fac şi din cauciuc), închise ermetic,
cu rol de a proteja de a proteja cablurile împotriva umezelii în punctele de înnădire, de
derivare și de capăt.

Ele trebuie să aibă aceeaşi rigiditate dielectrică ca şi cablurile şi să fie instalate încât să
elimine orice posibilitate de pătrundere a umezelii în cablu.
2.2.1. Manşoanele de legătură, se construiesc din fontă şi sunt constituite din două piese
care se asamblează cu şuruburi, fig.14.2.
Manşonul din fontă protejează înnădirea din punct de vedere mecanic şi anticoroziv.
Capetele cablului se introduc prin părţile laterale şi masa izolantă se toarnă prin deschiderea
situată la partea superioară.

Fig. 14.2 Mansoane de legătură bl-manşon de plumb; b2-sectiune manşon de legătură; I - manşon de fontă 2 - cablu
trifazic fara banda de otel; J - manşon de plumb: 4 - masa galbena; 5 - masa neagra: 6 - izolaţie din benzi de hârtie; 7
- conductor monofazic izolat

149
 2.2.2. Manşoanele de derivaţie, se utilizează numai la cablurile de joasă tensiune. Acesta
se deosebeşte de manşonul de legătură prin aceea că, într-o parte laterală are o prelungire prin
care iese cablul de derivaţie ,fig. 14.3.

Fig. 14.3. Manşon de derivaţie 1 - partea inferioara; 2 - partea superioara; 3 - capacul; 4 - bratari pentru prinderea
cablului 5 - şuruburi de legare la pamant.

2.2.3. Cutiile terminale se prevăd Ia capetele cablurilor, permiţând conectarea acestora la aparate,
maşini, tablouri de distribuţie. Se confecţionează din fontă, tablă sau plumb şi sunt pentru
interior sau exterior, fig 14.4.

150
 Fig 14.4. Cutie terminala
a - din plumb, de interior pentru cabluri de 6 si 15 kV; I - banda de otel; 2 - bandaje de sarma: 3 - priza
de legare la pamant; 4 - manta de plumb: 5 - izolaţie de centura: 6 - legătură de sfoara: 7 - banda lăcuită: 8- banda
izolata: 9 - sfoara impregnata;
b - din fonta cenuşie, trifazata de exterior pentru cabluri de 6-20 kV; I - corpul din fonta: 2 - pâlnie de
etansare: 3 - flansa pentru fixarea izolatoarelorl 4 - izolatoare de porţelan; 5 - capacul izolatorului; 6 - şurub de
legare la pamant.

3 Pozarea cablurilor.
Din punct de vedere al locului de instalare, reţelele în cablu se clasifică în :
a) Reţele exterioare (pozate în alara clădirilor):
-subterane : îngropate în şanţ pe pat de nisip, în blocuri de cabluri sau tuburi de
protecţie, în canale sau tuneluri;
-aeriene : pe estacade sau poduri suspendate, pe construcţii suspendate pe cabluri de
oţel;
-cazuri speciale : traversări de ape, galerii inundate, terenuri sau zone corozive sau cu pericol de
incendiu sau explozie
b) Reţele interioare (pozate în clădiri)
-în situaţii normale : pe pereţi, pe grinzi, sub planşee, în subsoluri tehnologice.
în canale şi tunele, în poduri de cable, în tuburi de
protecţie.
-în cazuri speciale : pe utilaje, în medii cu temperaturi ridicate, în medii cu pericol de incendiu sau
explozie.
3.1. Pozarea cablurilor direct în pământ.
Este o soluţie simplă, cu cheltuieli de investiţii mici, dar comportă importante lucrări de
pământ şi desfacere repetată a pavajelor. Procesul tehnologic cuprinde următoarele operaţii :

151
recunoaşterea traseului, executarea traversărilor, executarea şanţurilor, desfacerea şi aşezarea
cablurilor, tragerea cablurilor în traversări, executarea profilului, astuparea şanţului şi refacerea
pavajului.
3.1.1 .Recunoaşterea traseului. Traseele sunt situate, de regulă, în oraşe, de-a lungul străzilor,
pe trotuare, parcun, pieţe. în incinta întreprinderilor industriale, în cartiere noi de locuinţe, de-a lungul
şoselelor şi căilor ferate.
Înaintea operaţiilor următoare se procedează de către constructor, la cererea proiectantului,
recunoaşterea traseului, executându-se în acest scop sondaje şi precizându-se măsurile necesare pentru
protejarea cablului sau a celorlalte instalaţii existente în timpul pozării
3.1.2. Executarea traversărilor, Acestă operaţie este necesară când traseul intersectează străzi
şi pieţe din oraşe sau drumuri, şosele şi căi ferate în afara localităţilor. în acest caz cablurile, se
montează în tuburi de beton, bazalt, otel sau PVC, fig 14,5.

Fig. 14.5. Secțiune transversală printr-o traversare 1-placă de beton;2-tuburi; 3-beton pentru fixarea tuburilor.

În cazul executării de traversări de drumuri, căi ferate şi șosele din afara localităților și chiar orașe, însă
aflate în zone fără instalaţi subterane se folosește metoda forajului. în acest caz se utilizează fie o foreză -
burghiu manuală, fie un dispozitiv de forare pneumatic.

3.1.3. Executarea şanţurilor cuprinde următoarele etape : -trasarea şanţului, desfacerea pavajului,
executarea şanţului, Trasarea şanţului constă în stabilirea axei şanţului şi marcarea marginilor săpăturii cu
ţăruşi. între care se întinde o sfoară care delimitează conturul şanţului.
Desfacerea pavajului se execută în măsura posibilităţilor, cu ajutorul motocompresoarelor şi a
ciocanelor pneumatice. Desfacerea se face exact în lungul liniilor care marchează laturile şanţurilor.

152
 Săparea şanţurilor. Dimensiunile şi forma şanţuri lor corespund profilurilor date in proiectul
lucrării. Săparea se face manual sau mecanizat. Pământul scos din săpătura se depune spre stradă la cel
puţin 0.5 m de marginea şanţului. Pentru ca pământul să nu se împrăştie se folosesc pe toată lungimea
şanţului sprijiniri speciale din panouri din oţel - cornier şi elemente metalice, fig. 14.6.

Şanţurile cu adâncimi mai mari de 1 m sau în terenuri slabe se sprijină cu dulapi metalici
prefabricaţi refolosibili, scânduri groase din lemn de brad. Iarna, când pământul este îngheţat se
iau măsuri de dezgheţare cu grătare de cărbuni încinşi (cocsiere), conducte cu apă caldă, radianţi
alimentaţi cu gaz metan. etc.
3.1.4. Desfăşurarea şi pozarea cablurilor
Aceste operaţii se execută concomitent, necesitând unele verificări prealabile. Se inspectează
traseul de pozare, acordând o atenţie deosebită verificării traversărilor. Tamburele cu cabluri care
urmează să fie desfăşurate şi pozate trebuie să se afle în punctele de unde începe desfăşurarea.
înainte de pozare se verifică izolaţia folosind inductorul.
3.1 .5.Tragerea cablurilor la traversări. Pentru a realiza această operaţie sunt necesari ciorapi
de cablu, fig. 14.7, care se montează în capătul cablului ce trebuie tras prin traversare. Se
leagă apoi o frânghie de cânepă sau un cablu de oţel care se trece prin tubul prin care urmeaz
se trag cablul. Se trage pântul, iese din tub, dup care se demonteaza.

3.1.6.Executarea profilului.
După aşezarea cablului în poziţia indicată în proiect se marchează cu etichete de indentificare la
capete şi din 10 în 10 m. Executarea profilului se face astfel :
- se aşează peste cablu un strat de 10 cm de nisip cernut:
- se ridică cablul deasupra acestui strat;

153
- se aşează deasupra cablului un nou strat de nisip de protecţie de 10 cm, pentru menţinerea
cablului în echilibru elastic;
- se aşează un strat de cărămizi de protecţie. Pentru o proiecţie suplimentară se vor folosi plăci
de beton armat, calote ceramice, placi de PVC, etc.

3.1.7.Astuparea şanţurilor şi refacerea pavajelor

Astuparea se face cu straturi succesive de câte 20 cm, udate şi bătute cu maiul, pentru a evita
tasări ulterioare ce duc la repetate refaceri ale pavajelor. Operaţia se poate face şi mecanizat cu
tractoare cu lamă buldozer, pe trasee libere. După terminarea completa a lucrărilor de pozare şi
astupare se refac pavajele.

3.2.Pozarea cablurilor pe timp friguros.

Pozarea cablurilor nu este permisă dacă temperatura mediului şi a cablului a scăzut în ultimile 24
ore dinaintea pozării cu următoarele limite :
0℃ - pentru cabluri cu izolaţia de hârtie pentru tensiuni până la 10 kV;
4°C - pentru cabluri cu izolaţie şi manta din PVC;
-7°C - pentru cabluri armate cu izolaţie de cauciuc;
-20°C - pentru cabluri cu manta de plumb fără înveliş de protecţie.
Când este necesară pozarea la temperaturi mai scăzute cablurile se încălzesc. Durata încălzirii
depinde de temperatura încăperii şi se indică în tab.l.

154
 Temperatura încăperii + 5................... + 10 + 10....................+ 25 + 25 ...............+ 40

Durata încălzirii 3 zile 1-1,5 zile 18 ore

4.Tehnologia executării manşoanelor şi a cutiilor terminale

4.1. Manşoanele se execută în următoarea succesiune a operaţiilor tehnologice : pregătirea

locului de montaj, desfacerea capelelor cablului. îmbinarea conductoarelor, refacerea izolaţiei,
montarea manşonului interior, montarea manşonului exterior dc protecţie.
a)Pregfitirea locului de montai. Dacă manşoanele se execută în groapă se verifică poziţia şi
dimensiunile gropii. Ea trebuie să permită aşezarea corectă a manşonului faţă de traseul cablului,
fig. 14.8 şi să asigure manşonului spaţiul necesar mişcării libere pentru executarea operaţiilor de
izolare a îmbinării. Dacă lucrarea se execută în exterior pe timp de ploaie sau locuri cu praf se
lucrează în cort, încălzit Ia nevoie până la temperaturi de + 15°C.

Fig. 14.8. Dimensiunile si fomai gropii pentru manşon si poziţia capetelor de cablu a - porţiunea de suprapunere
depinzând de tensiune si tipul cablului (la 1 K V - 0,5m) b - porţiunea dreapta necesara execuţiei manşonului c -
deplasarea fata de ax pentru a evita solicitarea manşonului la eventualele eforturi de tractiune in cablu si pentru
rezerva necesara refacerii manşonului la o eventuala defectare

b)Desfacerea capetelor cablurilor.

Operaţiile care se execută la desfacerea capetelor de cablu depinde de tipul şi construcţia acestuia
şi constau în îndepărtarea succesivă a straturilor exterioare de protecţie, tăierea şi îndepărtarea
cămăşii de plumb a izolaţiei de centură şi a celei de fază.
In fig. 14.9 este prezentată desfacerea tip a capetelor de cablu cu trei faze, cu o manta de plumb
şi izolaţie de centură.

155
 Lungimea desfacerii capetelor se determină cu relaţia : 1 = k+a+i+c, unde : 1 -
este lungimea pe care se desfac capetele de cablu (jumătate din lungimea interioară a
manşonului) ; k -este lungimea pe care se păstrează benzile metalice de protecţie;
a -lungimea mantalei de plumb sau aluminiu care se păstrează pe capetele de cablu desfăcute; i -
lungimea izolaţiei de fază păstrată pe conductoare; c- lungimea pe care se înlătură izolaţia de fază în
vederea,înnădirii conductoarelor.
Se mai poate scrie I = x + m , unde x - lungimea părţii încovoiate a conductoarelor de fază ; m- lungimea
pe care izolaţia de adaos se suprapune peste izolaţia de fază păstrată.

c) Îmbinarea conductoarelor se poate grupa în trei categorii :

- mecanice (cu şuruburi sau prin presare la rece);
- termice (lipire sau sudare);
- mixte.
Cel mai frecvent se utilizeată îmbinarea termică. Dintre procedeele aplicate la noi, mai
avantajoase din punct de vedere al tehnologiei, al posibilităţilor de realizare pe şantier şi a calităţii
îmbinării este înnădirea conductoarelor (de aluminiu) prin lipire şi metalizare,fig.l4.10.
d) Refacerea izolaţiei se execută numai la cabluri cu tensiuni mai mari de 1 kv. în ţară la noi la
cablurile din PVC de 10-15 kv se folosesc pentru refacerea izolaţiei benzi izolante adezive din folii subţiri

156
şi elastice de poliestirenă tip J1 peste care se înfăşoară un strat de bandă adezivă de cauciuc ADEBAND-
TC. în ultimul timp au căpătat o largă răspândire manşoanele cu răşini epoxidice. Acestea se realizează
fie prin turnarea răşinii în jurul îmbinării într-o formă prin injectare sub presiune sau prin realizarea unei
izolaţii stratificate din răşină şi ţesătură.
e) Montarea manşonului interior . Acest manşon se montează între extremităţile mantalei de la
cele două capete ce s-au îmbinat. Se lipesc cu aliaj Lp 37 întâi în lung, apoi capetele cu cămăşile de plumb
ale cablurilor. Apoi se umple cu masă izolantă galbenă.
f) Legarea la pământ a ecranelor şi benzilor metalice. învelişurile metalice ale cablurilor, părţile
metalice ale manşoanelor de înnădire, precum şi corpurile metalice ale cutiilor terminale se leagă la
pământ pentru a asigura protecţia personalului şi a mantalei în cazul străpungerii izolaţiei cablurilor aliate
la pământ. Legăturile la pământ se realizează cu conductoare flexibile de cupru cositorite.

g)Montarea manşonului exterior de protecţie.

- se aşează partea inferioară de fontă a manşonului pe un pat de cărămizi:
- se montează partea superioară, aplicând între cele două părţi o garnitură din sfera impregnată,
după care se strâng şuruburile de înnădire;
- se toarnă masa izolantă neagră bituminoasă, topită la 115°C;
- înainte de răcirea completă se strâng din nou toate şuruburile, se aşează garnitura de iută
impregnată a capacului şi se montează capacul;

157
 - manşonul se acoperă cu un strat de nisip de 10-15 cm şi peste acesta un rând de cărămizi pentru
protecţie;

4.2.Tehnologia de montaj a cutiilor terminale.

Elementele constructive ale cutiilor terminale de cablu sunt:
- un izolator prefabricat cu armăturile sale şi un element de repartizare a
potenţialului şi pentru etanşarea cablului. Cutiile terminale se execută după următoarea
succesiune a operaţiilor
tehnologice: desfacerea capetelor de cablu, montarea conductoarelor de legare la
pământ, etanşarea punctului de ramificaţie, montarea papucilor, protejarea izolaţiei
conductoarelor.
Executarea acestor operaţii diferă după tipul cutiei terminale. Cele mai uzuale cutii terminale
pentru cabluri de forţă sunt : cutia cilindrică din fontă de 1 kv; cutia tronconică din tablă de plumb de 1
kv; cutia tronconică din tablă de plumb pentru 6-20 kv; cutia monofazată de interior pentru cabluri de 20-
35 kv. Pentru legarea capetelor conductoarelor la bornele aparatelor se folosesc papuci de cablu. fig.
14.10

4.2.1 .Montarea cutiilor terminale de interior.

În funcţie de instalaţia ce urmează a o deservi, se alege locul de fixare a cutiei terminale, astfel
încât să ofere condiţii convenabile de montare şi raze de curbură cât mai mari. La cablurile cu izolaţie de
hârtie, după pregătirea capetelor de cablu, se îndepărtează învelişurile protectoare şi izolante, se verifică
izolaţia cablului cu inductorul şi se montează cutia terminală, fixându-se şi etanşându-se la bază. Se

158
fasonează conductoarele astfel încât acestea să se situeze pe axele bornelor la care se vor racorda. Se
montează papucii de cablu prin una din metodele cunoscute : lipiri cu metalizare în trepte sau fir cu fir,
sudare sau presare hidraulică. Se aplică pe conductoare straturile de protecţie şi etanşare prevăzute de
instrucţiuni, se fixează cutia şi se toarnă masă izolantă. Se leagă la pământ carcasa metalică.
Pentru cablurile cu izolaţie şi manta din PVC, execuţia este simplificată. Cămaşa exterioară de
protecţie anticorozivă (fig. 14.11) din PVC se păstrează pe toată lungimea traseului din interior până la
intrarea în cutia terminală. Pentru montarea cutiei se taie şi se înlătură cămaşa exterioară de protecţie 1,
benzile metalice de protecţie 2 şi cămaşa exterioară din PVC 3.După fasonarea conductoarelor şi
montarea papucilor, izolaţia conductoarelor se întăreşte cu un strat de bandă adezivă izolantă pe toată
lungimea.

4.2.2.Montarea cutiilor terminale de exterior.

Cutiile terminale de exterior de 1,6,20 kv se montează pe stâlpul LEA, fig. 14.12.Montarea
cutiilor terminale de exterior de 1 kv necesită următoarele operaţii :

-se stabileşte lungimea capătului de cablu în aşa fel încât acesta să poată fi racordat la LEA;
-pe o porţiune a capătului de cablu se desface stratul de iută exterior şi se vopseşte cablul cu un strat
anticoroziv.
-se matisează cablul în locul de pătrundere în cutia terminală;
-se înlătură toate învelişurile până la mantaua de plumb;
-porţiunea de cablu începând de la baza stâlpului şi până la înălţimea de cca 3 m se protejează cu o ţeavă
de oţel;

159
-de mantaua de plumb se lipeşte conductorul de legare la pământ:
-se controlează curbura conductorului, se montează capacul;
-cutia se umple cu masă izolanlă, turnată prin orificiul de la partea superioară.

Fig. 14.12. Cutie terminalei de exterior de I k V ,

montata pe stâlp

5. In laborator se vor indentilîca elementele

constructive ale LEC şi se vor executa operaţii de
manşonare şi montare a cutiilor terminale.

160
161
Temperatura mediului ambiant + 25° C

162
Temperatura maxima admisa pe conductor: + 70° C la izolaţie de PVC, + 60° C la izolaţie de cauciuc
Sect. Intensităţile curenţilor, A
nominală a
cond [mm2] Conductoare de cupru cu izolaţie de Conductoare de aluminiu cu izolaţie de
PVC sau de cauciuc FY, fcTi PVC sau cauciuc AFY

Montate în tub Nr. Libere Montate în tub Nr. Libere

conductoarelor în tub în aer conductoarelor în tub în aer

2 3 4 5,6 2 3 4 5,6

0 1 2 4 56 7 8 9 10

1 14 12 11 10 20 - - - - -

1,5 17 14 13 11 -
16 - - -

25 34
2,5 24 20 18 16 18 15 13 27

4 31 26 24 21 45 23 20 18 16 35

6 40 34 31 27 57 30 27 25 21 45

10 55 49 45 39 78 41 38 33 29 61

PE 148-94- Instrucţiuni privind condiţiile generale de proiectare antiseismică a instalaţiilor

tehnologice din staţiile electrice.

PE 142-80- Normativ privind combaterea efectului flicker în reţelele de distribuţie.

PE 143-94- Normativ privind limitarea regimului deformat

PE 155-1992- Normativ pentru proiectarea şi executarea branşamentelor electrice pentru clădiri

civile.

NSSMUEE 111-2001- Norme specifice de securitate a muncii la utilizarea energiei electric în

medii normale.

1.6-1998-Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare i gaze naturale.

ID 17-1978-Normativ pentru proiectarea, executarea, verificarea şi recepţionare;> instalaţiilor

electrice în zone cu pericol de explozie.

163
C 56-2000- Normativ pentru verificarea calităţii lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor
aferente.

Ordinul Ml nr. 775/98 -Norme generale de prevenire şi stingere a incendiilor.

NSPM - 65-2001-Norme specifice de protecţia muncii pentru transportul şi distribuţia energiei

electrice.

Legea 10/95 -Privind calitatea în construcţii.

Legea 90/1996- Norme Generale de Protectie a Muncii.

Următoarele standarde internaţionale pentru care nu există standarde române corespunzătoare, se

utilizează împreună cu prezentul normativ:

CEI 60 364-4-444-96 - Instalaţii electrice în construcţii. Protecţia la supratensiuni.

CEI 60364-6-61-98 - Instalaţii electrice în construcţii. Verificări.

Aplicarea unui standard naţional are caracter voluntar.

Aplicarea unui standard naţional poate deveni obligatorie, în totalitate sau în parte, pe întreg
teritoriu, pe plan zonal sau local, numai printr-o reglementare tehnică adoptată de către o
autoritate, în cazul în care considerente de ordin public, de protecţie a vieţii, a sănătăţii şi a
securităţii persoanelor fizice, a mediului înconjurător şi de apărare a intereselor consumatorilor
fac necesară o astfel de măsură.

ANEXA 2

CATEGORIILE INFLUENŢELOR EXTERNE ÎN FUNCŢIE DE NATURA LOR ŞI

GRADUL DE INFLUENŢĂ (CLASA) CONFORM CLASIFICĂRII
INTERNAŢIONALE DIN SR CEI 364-3+A1

Cod internaţional

COND1ŢII DE MEDIU

164
Temperatura mediului ambiant

AA1 - 60°C + 5° C (frigorific)

AA2 - 40°C + 5° C (f. frig)
AA3 - 25°C + 5° C (frig)
AA4 - 5°C + 40° C (temperat)
AA5 + 5°C + 40° C (cald)
AA6 + 5°C + 60° C (f. cald)
AA7 - 25°C + 55° C (fără control al temperaturii)
AA8- 50"C + 40° C (foarte scăzute şi foarte ridicate)
În funcție de temperatură ambiantă sunt aplicabile numai atunci când nu sunt influenţe datorate
umidităţii
valoarea medie a temperaturii pentru o perioadă de 24 h nu trebuie să fie mai mare decât limita superioară cu 5°C.
Condiţii climatice (influenta cominată a temperaturii şi umidităţii)*
AB1 t = - 60° C... + 5℃; j r = 3 - 100%; j a = 0,003 - 7 g/m3
AB2 t = -40uC... + 5℃;j r = 10- 100%;ja = 0.1 - 7 g/m3
AB3 t = - 25° C... + 5℃ ; j r = 10 - 100%; ja= 0,5 - 7 g/m3
AB4 t = - 5° C... + 40° C; j r = 5 + 95%; j a = 1 - 29 g/m3
AB5 t = + 5℃...+ 40℃; j r = 5 - 85%; j a = 1 - 25 g/m5
AB6 t = + 5°C... + 60°C; j r = 10- 100%;j a = 1 - 35 g/m 3
AB7 t = - 25" C... + 55° C; j r = 10 - 100%; j a = 0,5 + 29 g/m 3
AB8 t = - 50 n C... + 40° C; j r = 15 - 100%; j a = 0,04 - 36 g/m3
Altitudine
AC 1 sub sau egală cu 2000 m (joasă)
AC2 peste 2000 m (înaltă)
Prezenţa apei
AD1 neglijabilă
AD2 cădere de picături de apă (vertical cu inermitenţe)
AD3 apă în ploaie (unghi sub 6011 cu verticală)
AD4 apă priectată (stropi în toate direcţiile)
AD5 jet de apă (apă cu sub presiune, din toate direcţiile)
AD6 pachete de apă (valuri)
AD7 imersie (parţial în apă)
AD8 submersie (complet în apă)

Prezenţa corpurilor străine solide

AE1 neglijabilă
AE2 corpuri străine mici incombustibile (cu dimensiuni sub 2,5 mm)

165
 AE3 corpuri străine foarte mici incombustibile (cu dimensiuni sub 1 mm)
AE4 depuneri de praf redus, incombustibil cuprinse între 10 şi 35 mg/m pe zi (praf. fibre,
scame incombustibile)
AE5 depuneri de praf combustibil cuprinse între 35 şi 350 mg/m pe zi
AE6 depuneri de praf cuprinse între 350 şi 1000 mg/m pe zi
I
AF1 neglijabilă
Al- 2a Prezenţa apreciabilă a agenţilor poluanţi sau corozivi de origine atmosferică
AF 2b agenţi corozivi şi poluanţi atmosferici
AF3 intermitentă sau accidentală (zone de manipulare a produselor chimice în cantităţi mici)
AF4 permanentă (acţiune permanentă a substanţelor chimice corozive sau poluante în cantităţi
mari)

AGI uşoare (solicitarea la şoc cel mult egală cu 0,225 J)

AG2 medii (solicitarea la şoc cel mult egală cu 2 J)
AG3 grele (solicitarea la şoc de Ia 6 J până la 20 J)
Vibraţii
AH 1 scăzute (instalaţii casnice şi similare, la care efectele vibraţiilor pot fi neglijabile); gama de
frecvenţe
cuprinsă între 2 -9 şi 9 - 200 Hz. amplitudinea deplasării între 0,3 + 1.5 mm şi acceleraţia
între 1 -5 m/s2
AH2 medii (condiţii industriale obişnuite); gama de frecvenţă 9 + 200 Hz, amplitudinea deplasării
între 3- 7
mm2 şi acceleraţia între 10-20 m/s2
AH3 importante (condiţii industriale grele); gama de frecvenţă 2- 9 şi 9 + 200 Hz» amplitudinea
deplasării
între 10-15 mm şi acceleraţia între 30 + 50 m/s2
Prezenţa florei şl/sau mucegaiului

AK1 neglijabilă
AK2 riscantă
Prezenţa faunei
AL1 neglijabilă
AL2 riscantă
Influenţe electromagnetice, electrostatice sau ionizante
AM1 neglijabile
AM2 curenţi vagabonzi
AM3 radiaţii electromagnetice

AM4 radiaţii ionizante dăunătoare

AM5 câmpuri electrostatice dăunătoare
AM6 curenţi de inducţie dăunători

166
Radiaţii solare
ANI scăzute, < 500 W/m2
AN2 medii, 500 < Is < 700 W/m2
AN3 înalte. 700 < ls < 1120 W/m2
Efecte seismice

AP1 neglijabile, a ≤ 30 Gal: 1 Gal = 1 cm/s"

AP2 severitate scăzută. 30 < a ≤ 300 Gal
AP3 severitate medie, 300 < a ≤ 600 Gal
AP4 severitate ridicată, a > 600 Gal
Trăsnete. Nivel keraunic
AQ1 neglijabil, < 25 zile/an
AQ2 indirect, > 25 zile /an (riscuri provenind de la instalaţii de alimentare
AQ3 direct (riscuri provenind de la explozia materialului în urma trăsnetului).
Mişcări de aer (curenţi de aer)
AR 1 scăzute, v ≤1 m/s
AR2 medii, 1 m/s < v ≤5 m/s
AR3 puternice, 5 m/ s < v ≤10 m/s
Vânt
AS 1 scăzut, v ≤20m/s

AS2 mediu, 20 < v ≤ 30 m/s

AS3 ridicat. 30 m/s < v ≤50 m/s
UTILI ZĂRI

Competenţa persoanelor
BA 1 obişnuită (persoane neinstruite)
BA2 Copii în încăperi care le sunt destinate (această clasă nu se aplică în medii familiale)
BA3 handicapaţi (psihic, fizic sau intelectual)
BA4 Instruite (agenţi de întreţinere sau exploatare)
BA5 Calificate (ingineri şi tehnicieni)
Contactul persoanelor cu potenţialul pământului
BC1 nul (mediu neconductor)
BC2 scăzut (în mod obişnuit fară contact cu elemente conductoare)
BC3 frecvent (contact frecvent cu elemente conductoare)
BC'4 continuu (contact permanent cu pereţi metalici de exemplu incinte metalice, rezervoare,
boilere.
Condiţii de evacuare în caz de urgenţă
BD1 normale (clădiri de locuit)
BD2 dificile (clădiri înalte)

167
 BD3 aglomerate (teatre, cinematografe, magazine mari şi similare)
BD4 dificile şi aglomerate (clădiri publice înalte - hoteluri, spitale etc.)
Natura materialelor prelucrate sau depozitate
BE1 a riscuri neglijabile
BE1 b
BE2 riscuri de incendiu (utilizare, manipulare, prelucrare, fabricare, depozitare de materiale
combustibile
BE3a riscuri de explozie
BE3b
BE4 riscuri de contaminare (prezenţa animalelor, produselor farmaceutice fară protecţie)
CONSTRUCŢIA
CLĂDIRILOR Materiale
de construcţii
CAI necombustibile
CA2a combustibile
CA2b
CA2c
CA2d
Structura construcţiilor
CB1 riscuri neglijabile
CB2 propagatoare de incendiu (clădiri cu forme şi dimensiuni care ajută la propagarea incendiului,
de ex.
efect de coş)

CB3 mobilă
CB4 flexibilă sau instabilă
Nota:
c) Condiţiile obişnuite corespund clasei 4 pentru parametrul AA şi clasei 1 pentru ceilalţi parametrii.
d) Semnificaţiile notaţiilor de la AB - Umiditatea aerului sunt următoarele: -1 = temperatura:
- j r= umiditatea relativă, este raportul dintre umiditatea absolută j a a aerului umed şi umiditatea
absolută maximă la saturaţie (as) la aceeaşi temperatură şi aceeaşi presiune barometrică;
- j a = umiditate absolută, este greutatea vaporilor de apă conţinuţi într-un metru cub de aer umed.

168
 LEGENDĂ:
D – depozitare
E - extracţie
F - fabricaţie -1 - încercări
P - prelucrări
T - tratament
U - utilizare
Cifrele de la 1 până la 7 reprezintă clasele de influenţe externe
NOTĂ:
clasele AB: AP; AQ; AR AS: AN şi parţial clasele AA şi AE sunt în studiu.

ANEXA 5
SECŢIUNI MINIME ADMISIBILE LA CONDUCTOARE MONTATE ÎN EXTERIOR,
PE PEREŢII CLĂDIRILOR
Nr. Destinaţia conductoarelor Secţiuni, mm2
crt.
cupru aluminiu

1 Pentru instalare pe pereţi, pe izolatoare la distanţa de maximum 4 m 4 10

între suporturi

2 Pentru interiorul corpului de iluminat montat pe perete 1 -

ANEXA 6
SECŢIUNILE MINIME ADMISE PENTRU CONDUCTOARELE UTILIZATE ÎN
INSTALAŢIILE ELECTRICE DIN INTERIORUL CLĂDIRILOR

169
 Secţiunile minime
ale conductoarelor
[mm ]
cupru aluminiu

Destinaţia conductoarelor

2 3
pentru interiorul corpurilor de iluminat;
conductoare multifilare; 0,50
conductoare unifilare. 0,75
pentru un singur corp de iluminat, conductor de fază 1 2,5
pentru o singură priză, conductor de faza 1,5 2,5
pentru circuite de lumină, conductor de fază 1,5 2,5
pentru circuite de priză, conductor de fază 2,5 4
.pentru circuitul unui receptor electrocasnic cu putere cuprinsă între 2 şi 4,5 kW, conductor 2.5 4
de fază
pentru circuite primare ce alimentează firmele cu lămpi cu descărcări in gaze 2.5 4
pentru circuite de forţă, conductor de faza 1.5 2.5
-
pentru circuite monofazate, conductorul neutru (N) va avea aceeaşi secţiune ca conductorul ----------

de fază
pentru circuite trifazate cu patru conductoare, până la o secţiune de 16 mm2 a conductoarelor ---------

de fază secţiunea conductorului neutru va fi egală cu aceea a inductoarelor de fază

pentru circuite trifazate cu patru conductoare, conductorul neutru pentru secțiuni ale
conductorului de fază de:
2> mm 16 25
2
35 mm 16 25
50 mm2 25 25
70 m m2 35 35
95 mm2 50 50
2
20 mm 70 70
2
150 mm 70 70
2
185 m m 95 95
240 m m2 120 120
2
300 mm 150 150
2
400 m m 185 185
400 m m2 .Sn = 0,5sf
Pentru coloane din clădiri de locuit, conductorul de protecţie (PE):

170
la coloane colective;
6 (sau 100 m m2
OL)

la coloane individuale 4
-

.intru circuite din apartamente, conductorul de protecţie (PE) 2,5

-

pentru coloane. între tabloul principal şi tabloul secundar, se va determina prin calcul 2.5 4
dar minimum:
pentru conductoare de legătura între contor şi tabloul de distribuţie al instalaţiei terioare din 6 6
locuinţe, se va determina prin calcul, dar minimum:

pentru conductoare de legătură din interiorul tablourilor electrice:

legături lipite 0,5
-

legături cu cleme sau la borne 0,75 2,5

.pentru circuite secundare ale transformatoarelor de curent pentru măsură 1.5
-

pentru cordoane de alimentare ale receptoarelor mobile sau portabile, secţiunea conductorului de fază va fi. pentru
un curent nominal al aparatului:
până la 2 A 0,50 -
până la 6 A 0,75 -
peste 6 A pană la 10 A 1,0 -
peste 10 A până la 16 A 1,5 -
peste 16 A până la 25 A 2,5 -
peste 25 A până la 32 A 4 -
peste 32 A pană la 40 A 6 -
peste 40 A pana la 63 A 10 -
pentru cordoane de alimentare ale corpurilor de iluminat portabile, secţiunea inductorului de
fază va fi. pentru un curent nominal al aparatului:
pana la 4 A 0.5 -
peste4 A pana la 10 A 0,75 -

pentru instalaţii de automatizare, măsura şi control destinate unor receptoare din instalaţii 1 -
importante (vezi an. 5.1.3.)
pentru legături electrice de automatizare, măsura şi control între aparatele dintr-un echipament 0,5 -
şi pentru legăturile dintre aceste aparate şi conectări

ANEXA 7
CURENŢI MAXIMI ADMISIBILI ÎN REGIM PERMANENT LA CONDUCTOARE
NEIZOLATE, LIBERE ÎN AER
Temperatura mediului ambiant: + 25°C Temperatura maximă admisă pe conductor: + 70°C
Intensităţile curenţilor. A

Secţiunea Felul montajului

nominală a

171
conductoarelor Cupru Aluminiu Oţel-aluminiu Oţel
[mm"]
Interior Exterior Interior Exterior Interior Exterior Exterior

6 50 70
- - -

10 80 95 60 75 50 80

16 100 130 75 105 75 105 45

25 140 180 105 135 100 130 60

35 170 220 130 170 135 175 75

50 215 270 165 215 165 210 90

70 270 340 210 265 210 265 125

95 335 415 255 320 260 330 140

ANEXA 12.1. ALEGEREA DIAMETRULUI TUBURILOR IPEY ȘI TEVILOR PVC TIP 1 (PVC-U) ÎN
CAZUL CONDUCTELOR Fc Ti SAU SIMILARE
Numarul conductelor in tub

1 2 3 4 5 6 7

Secțiunea Diametrul nominal (exterior) al tubului [mm]

nominală a
conductorului
mm2
1 12 12 16 16 20 20 25

1.5 12 16 16 20 20 25 25

2.5 12 16 20 25 25 25 32

4 16 20 25 25 25 32 32

6 16 25 25 25 32 32 40

10 16 25 32 32 32 40 50

16 16 32 32 40 40 50 50

25 25 32 40 40 50 50 63

172
35 25 40 40 50 50 63 63

50 25 40 50 50 63 75 75

70 32 50 50 63 75 90
-

95 32 50 63 75 90
-

120 40 63 75 90 90
- -

150 40 63 90 90
-

185 40 75 90 90
- - -

OBSERVAŢII:
1 Linia îngroşată din tabel separă ţevile PVC tip 1 (PVC-U).
2 in cazuri justificate, se admite înlocuirea tuburilor IPEY 50 şi 63 cu ţevi PVC tip 1/50 sau 63.
3 Tuburile IPEY - STAS 6690. Conducte FcTi-STAS 526.

ANEXA 12.2
ALEGEREA DIAMETRULUI TUBURILOR IPEY Şl ŢEVILOR PVC TIP 1 (PVC-U) ÎN
CAZUL CONDUCTELOR FY, AFY SAU SIMILARE
Numărul conductelor în tub
Numărul conductelor în tub

1 2 3 4 5 6 7

Secțiunea Diametrul nominal (exterior) al tubului [mm]

nominală a
conductorului
mm2
1 12 12 16 16 16 16 16

1.5 12 122 16 16 16 20 20

2,5 12 16 16 20 20 25 25

4 16 16 20 25 25 25 32

6 16 16 20 25 25 25 32

16
10 _! 25 25 32 32 40 40

16 16 25 32 40 40 50 50

25 20 32 32 40 40 50 63

173
 35 25 40 40 50 50 63 63

50 25 40 40 50 63 75 75

70 32 50 50 63 75 75
-

95 32 50 63 63 75

120 40 63 75 75 90
-

150 40 63 75 90
- - -

185 40 75 90 90
- - -

OBSERVAŢII:
a) Idem ca Ia anexa 12.1.
b) Conducte FY, AFY-STAS 6865.

ANEXA 12.3
ALEGEREA DIAMETRULUI TUBURILOR PEL ÎN CAZUL CONDUCTELOR Fc Ti SAU
SIMILARE
Secțiunea Numărul conductelor în tub

nominală a 1 2 3 4 5 6 7
conductorului
[mm2] Diametrul nominal (interior) al tubului [mm]

1 12,7 12.7 12.7 12,7 16.1 16,1 20,0

1.5 12,7 12,7 12,7 16.1 16.1 20,0 20.0

2,5 12,7 12,7 16,1 17.9 20.0 25,5 25,5

4 12.7 16,1 17,9 20.0 25.5 25,5 34,2

6 12,7 17.9 20,0 25.5 25,5 34.2 34.2

10 12.7 20.0 25,5 25,5 34,2 34.2 44,0

16 16.1 25.5 34.2 34,2 34,2 44,0 51,0

25 17.9 34.2 34,2 44,0 44,0 51,0 55,8

35 20.0 34,2 44.0 44.0 51.0 55.8 -

50 20.0 44,0 44,0 51.0 55.8 -

174
 70 25.5 44,0 51.0 55.8 -

95 34,2 51,0 55.8 - -

120 34.2 55.8 - -

150 34,2 - -

185 34,2 - -

OBSERVAŢII:
Corespondenţa dintre notarea tuburilor PEL prin diametrul nominal (interior) din anexa 12.3. şi notarea tuburilor
PEL prin filet IPE este următoarea:
Notare prin 12,7 16,1 17.9 20,0 25,5 34,2 44.0 51,0 55,8
diametru nominal

Notare prin filet IPE 9 11 13,5 15 21 29 36 42 48

ANEXA 12.4. ALEGEREA DIAMETRULUI TUBURILOR PEL ÎN CAZUL CONDUCTELOR FY,

AFY, SAU SIMILARE

175
OBSERVAŢII:
Corespondenţa dintre notarea tuburilor PEL prin diametrul nominal (interior) din anexa 11.4. şi notarea tuburilor
PEL prin filet IPE este următoarea:

176
Notare prin 12,7 16,1 17.9 20,0 25,5 34,2 44.0 51,0 55,8
diametru nominal

Notare prin filet IPE 9 11 13,5 15 21 29 36 42 48

ANEXA 12.5
ALEGEREA DIAMETRULUI ŢEVILOR* DIN OŢEL SUDATE LONGITUDINAL PENTRU
1NSTALATII ÎN CAZUL CONDUCTELOR FeTi SAU SIMILARE

177
'Ţevi tip mediu sau uşor. conform STAS 7656.

ANEXA 12.6
ALEGEREA DIAMETRULUI ŢEVILOR*' DIN OŢEL SUDATE LONGITUDINAL PENTRU
INSTALAŢII, ÎN CAZUL CONDUCTELOR FY, AFY SAU SIMILARE

178
'Ţevi tip mediu sau uşor. conform STAS 7656.

ANEXA 12.7
ALEGEREA DIAMETRULUI ŢEVILOR* 1 DIN OŢEL SUDATE LONGITUDINAL PENTRU
INSTALAŢII, ÎN CAZUL CABLURILOR

179
'Ţevi tip mediu sau uşor. conform STAS 7656.

180
181
182
183
184
185
 Manșoanele și accesoriile
Una dintre operaţiile importante pe care le comporta montarea branşamentelor electrice
in cablu subteran o constituie lucrările de imbinare. Pentru realizarea unei legaturi electrice si
mecanice intre doua porţiuni de cablu se folosesc mansoanele de cablu, care pot ti de innadire
sau de derivaţie.
Mansoane de legătură
Mansoanele de legătură pentru cablurile de joasa tensiune se executa conform STAS
2739- 70. in şapte mărimi, marcate in funcţie de diametrul gatului de intrare a cablurilor in
manşon, si anume: ML-45. ML- 55. ML- 60 etc.
Manşonul se executa din fonta din doua jumatati, un capac si doua bratari de prindere a
cablului.
El este prevăzut cu şuruburi de punere la pamant din bronz, şuruburi de asamblare,
şuruburi de fixare a capacului, şaibe si garnituri de etansare. toate aceste elemente fiind
reglamentate prin STAS.
Suprafaţa exterioara a manşonului se protejeaza prin gudroane.
Mansoanele de derivaţie
La executarea branşamentelor subterane se utilizeaza mansoane de derivaţie (tip
branşament) atunci cand cablul principal nu este secţionat.
Se construiesc, conform STAS 1570- 69. in cinci tipuri, marcate in funcţie de diametrul
cablului principal si al cablului de derivaţie (de branşament), si anume: MD 60/50. MD
75/65. MD 85/75 si MD 90/80.
Manşonul de derivaţie se confecţionează din fonta si este format din doua jumatati. cu
capac si trei bratari de prindere a cablului. Este prevăzut, de asemenea, cu şuruburi de punere
la pamant din bronz, cu şuruburi de fixare a capacului, cu şuruburi de asamblare, şaibe si
garnituri de etansare. toate aceste piese fiind reglementate prin STAS.
Suprafaţa exterioara a manşonului se protejeaza prin gudroane.
Accesoriile pentru executarea mansoanelor

Clemele de legătură
Mansoanele de legătură, pentru legarea in prelungire a conductoarelor cablurilor
subterane de cupru sau aluminiu prin metoda lipirii cu aliaj de cositor, se folosesc cleme de
legătură in prelungire CLP (STAS 6731-68). Clemele CLP se confecţionează din ţeava de alama
cositorită, in doua variante:
e) normale-CLPN (fig. 6);
f) lungi-CLPL: folosite pentru legarea conductoarelor scurtate din cauza arderii cablurilor.
La cablurile cu conductoare de aluminiu, in afara legaturilor realizate prin lipire, se
realizeaza si imbinarea prin presare la rece. Conductoarele se introduc in cleme speciale de
aluminiu si se strâng in bacurile de presare, astfel incat presiunile sa fie apropiate de limita
deformărilor plastice ale sârmelor. Dispozitivele de presare pot fi prese hidraulice manuale sau
cleşti hidraulici ori mecanici acţionaţi tot manual. La executarea legaturilor de inadire prin
presare cu presa hidraulica manuala PH-00 (produs R.D.G.) se vor utiliza cleme din ţeava de
aluminiu realizate prin stantare. Clemele se fabrica la l.C. M.P. si sunt marcate atat cu simboluri
care indica secţiunea conductorului. cat si cu simbolul prescurtat al bacului de presare. Forma
acestei cleme de legătură este indicata in figura 7.

186
 In cazul conductoarelor in forma de sector, acestea vor fi in prealabil rotunjite cu ajutorul
unor bacuri speciale de rotunjire, corespunzătoare fiecărei secţiuni.
Role de distantare
Sunt folosite la executarea mansoanelor de legătură de joasa tensiune si au rolul de a
distanta in zona instalatiei refăcute.
Rolele de distantare se confecţionează din ebonită.
Cleme de derivaţie
Pentru legarea in derivaţie a conductoarelor de cupru sau aluminiu, in mansoanele de
branşament se folosesc cleme de derivaţie demontabile. cu ghiara tip CTD (STAS 1234- 67).
Clemele se construiesc in doua variante:
- pentru legaturi pe conductoarele de cupru sau aluminiu, cu secţiuni de 6-25 mm2;
- pentru legaturi numai pe conductoare de aluminiu cu seciiuni de 35-240 mm3;
Clemele de derivaţie se monteaza pe conductoarele cablului principal, iar conductoarele
cablului derivat, prevăzute la capete cu papuci de cablu, se leaga mecanic, prin şurubul de
strângere, la cleme. La conductoarele in forma de sector se procedeaza la rotunjirea lor folosind
un cleşte fara dinţi sau dispozitive de presare hidraulica si bacuri de rotunjire.
Clemele CTD se confecţionează din alama. Înainte de montarea pe conductor, clemele se
cositoresc cu aliaj de cositor LP60, pentru asigurarea unui contact bun la locul de legătură (tig 8).
In cazul mansoanelor de derivaţie tip branşament montate pe claburi de forţa la care
conductoarele derivate au o secţiune mai mica sau egala cu 50% din secţiunea conductoarelor
cablului principal, se poate face legarea in derivaţie prin lipire in cleme de legătură deschise, de
dimensiuni corespunzătoare.
prevăzute cu borne pentru legarea conductoarelor derivate. Se recomanda folosirea
acestor cleme pana la derivaţii de 50 mm 2.
Cleme este prevăzută cu o deschidere pe generatoare care serves- te la aşezarea (prin
desfacere si apoi strângere) pe conductoarele intregi ale cablului principal si la turnarea aliajului
de lipire. Se confecţionează din tabla sau din ţeava de cupru si apoi se cositoresc.
Cutiile terminale si accesoriile
La branşamentele realizate in cablu subteran se folosesc doua tipuri de cutii terminale:
cutia terminala de interior si cutia terminala de exterior pentru montaj pe stâlpi.
Cutia terminala cilindrica de interior (ICI) - STAS 1572-62.
Este folosita in nişele de abonaţi montate pe pereţii exteriori ai clădirilor, pentru legare,
protejarea si izolarea capetelor cablurilor cu izolaţie de hârtie, cu doua sau patru conductoare
avand secţiuni pana la 300 mnr.
La cablurile de PVC nu se vor executa cutii terminale.
Piesele componente ale cutiei cilindrice sunt: corpul cutiei (fig. 9), capacul cutiei si doua
şuruburi de fixarea a capacului.
Corpul cutiei se executa din fonta sau aliaje de aluminiu provenite din recuperări de
deşeuri pentru turnatorie.
Capacul cutiei se executa din banchilita sau din alt material izolam corespunzător,
prevăzute cu doua sau cu patru găuri pentru ieşirea conductoarelor. Şuruburile de fixare a
capacului se executa din bronz. Suprafaţa exterioara a cutiei se protejeaza prin gudroane.
Cutia terminala ICI se fabrica in sase mărimi, dupa secţiunea conductoarelor cablurilor
la care se folosesc.
Cutia terminala de exterior pentru montaj pe stâlpi (STAS 3535- 69)

187
 Se foloseste la branşamentele electrice subterane recordate la o reţea electrica aeriana si
se monteaza pe cabluri armate cu izolaţie de hârtie, cu doua sau cu patru conductoare, avand
secţiuni de 16-185 mm2.
La cablurile din PVC se vor executa cutii terminale.
Cutiile terminale de exterior, simbolul CteS. se executa in doua tipuri:
CTeS - 25, pentru cabluri cu doua conductoare cu secţiune normala pana la 25 mm 2;
CTeS 1. CTeS 2. CTeS 3 (trei mărimi, pentru cabluri cu conductoare cu secţiune normala
pana la 3' 185+95 mm2.
Cutia se confecţionează din fonta si este formata dintr-un corp. un capac si un jug de
prindere. Ea este prevăzută cu şuruburi si şaibe pentru prinderea capacului si a jugului, cu dop de
inchidere si şurub de legare la pamant. toate aceste piese fiind reglementate prin STAS.
Montarea pe stâlp se va realiza conform figurii 10.
Papucii de cablu
Sunt piesele care se fixeaza pe capetele conductoarelor pentru racordare la bornele
instalaţiilor electrice. Fixarea papucilor pe conductoare se poate face prin mai multe metode, cele
mai utilizate fiind fixarea prin lipire si fixarea prin presare.
Se utilizeaza urmatoarele tipuri de papuci:
a) Papuci stantati pentru conductoare de cupru (STAS 243- 71).
Se folosesc la conductoarele de cupru unifîlare si multifiiare cu
secţiuni de 4-240 mm2, fixandu-se prin lipire.
Pentru lucrările de branşamente electrice se utilizeaza papuci tip A, cu urechea inchisa
dreapta (fig. 11).
Papucii se confecţionează din alama, pentru secţiuni pana la 16 mm 2 inclusiv, si de cupru
pentru celelalte secţiuni. Se protejeaza prin cositorire galvanica.
b) Papuci presaţi sau turnati pentru conductoare multifiiare de cupru (STAS 1596- 71).
Se utilizeaza pentru conductoare cu secţiuni de 25-300 mm2. Conductoarele in forma
de sector se rotunjesc in prealabil cu dispozitive de rotunjire. Se fixeaza pe conductor
prin lipire cu cositor. Pentru conductoarele de branşament se folosesc papuci tip N
(fig.
Papucii se confecţionează din alama si sunt acoperiţi cu un aliaj de cositor Lp 40. Papuci
stantati pentru conductoare multifilare din aluminiu (STAS 8298- 69). Se folosesc pentru
conductoare cu secţiuni de la 16 la 500 mm 2. Fixare pe conductor se face prin lipire cu aliaj de
cositor. dupa ce firele de aluminiu au fost in prealabil metalizate in regiunea de prindere si lipite
impreuna (masivizate). Pentru protejare impo-
triva coroziunii electrochimice a locului de contact dintre teaca papucii lui si conductorul
de aluminiu.
acesta va fi etanşat cu infasurari din banda lăcuită si lac de banchelita sau cu benzi
adezive de PVC.
Utilizarea cea mai raspandita o au papucii cu ureche dreapta (fig. 13).
Papucii se confecţionează din banda sau din tabla de cupru sau alama, prin stantare si se
cositoresc la cald, pentru a asigura o buna lipire cu conductoarele.
c) Papucii pentru montare prin presare pentru conductoare multifilare din aluminiu cu
secţiuni circulare de 16-300 mm2, folosiţi pentru legarea la borne sau la şuruburile de
contact.
Se executa in doua variante:
- prin turnare sub presiune;

188
 - prin stantare.
Papucii executati prin turnare se obţin din aliaj de aluminiu ATSI 12 (STAS 201- 67), iar
cei stantati din ţeava de aluminiu 1/2 t 99.5 (STAS 524- 67).
Sunt destinati a fi montati in incaperi inchise cu urmatoarele caracteristici ale mediului:
temperatura +10. +40°C, umiditate 65% la +20°C. fara gaze cu acţiune chimica.
Presarea se face cu presa hidraulica sau cu cleştele mecanic, cu ajutorul bacurilor
hexagonale special construite pentru fiecare secţiune de conductoare.

Conductoarele in forma de sector se rotunjesc in prealabil cu bacurile de rotunjire.

Fondantii
Cupru si aluminiu, metale folosite la fabricarea conductoarelor electrice, in contact cu
aerul, capata la suprafaţa o pelicula de oxid. care impiedica lipirea sau sudarea si deci trebuie
indepartata.
Pentru indepartarea stratului de oxid de cupru, pe cale chimica, se folosesc fondaţii.
Pentru indepartarea stratului de oxid de aluminiu se folosesc fondaţii cu care se acopera
suprafaţa conductoarelor, in special, inaintea operaţiilor de îmbinare prin sudura. Fondantii
folosiţi la sudura sunt de obicei clorurile.
Compoziţia fondantului recomandat la îmbinarea prin sudura electrica a conductelor de
aluminiu este urmatoare:
clorura de potasiu - 50%;
clorura de sodiu - 30%;
criolit - 20%.
Temperatura de topire a acestui fondant este de 630°C. EI este nehigroscopic, se topeşte
rapid si in prima faza a sudării acopera suprafaţa metalului cu o pelicula lichida, care, in
combinaţie cu oxidul de aluminiu, da naştere la zgura, ce se elimina uşor. Fondantul se întinde in
strat subţire numai pe suprafeţele de contact.
Aliajele de metalizare si de lipire a conductoarelor de cupru si aluminiu
Lipirea reprezintă imbinarea a doua piese metalice din materiale identice sau apropiate, in
material străin ajutator. avand temperatura de topire mai mica decât cea a materialelor pieselor
considerate. In timpul lipirii numai materialul ajutator (aliaj de lipit) se topeşte, aliindu-su cu
piesele de imbinare. care raman in stare solida.
Condiţia pentru obţinerea unei îmbinări rezistente prin lipire este indepartarea inainte de
lipire sau in timpul ei. a peliculei de oxid dupa suprafeţele îmbinate.
Pelicula de oxid se indeparteaza fie pe cale chimica, fie prin folosirea fondantiilor, fie pe
cale mecanica, prin curăţire.
Aliaje de lipire
La lipirea intre ele a conductoarelor de cupru sau la lipirea firului de cupru cu mantaua de
plumb a cablurilor pentru realizarea punerii la pamant. se folosesc aliaje de cositor-plumb (STAS
96- 73). care se deosebesc intre ele prin procentajul elementelor componente. Simbolul mărcii
aliajelor de lipit coprinde grupul de litere Lp (prescurterea cuvântului "lipit"), urmat de un număr
care indica continutul mediu al cositorului cu aliaj.
Aliajul Lp 40 se utilizeaza la inadire prin lipire a conductoarelor de cupru sau aluminiu in
mansoane.
Aliajul Lp 60 se intrebuinteaza la montarea prin lipire a papucilor pe conductoarele de
cupru sau de aluminiu, deoarece, papucii fiind in contact cu aerul din jur. acest aliaj reduce mult
efectul coroziunii.

189
 Aliajul Lp 37 se foloseste la lipirea conductorului de cupru, pentru legarea la pamant de
mantaua de plumb.
Aliajele de metalizare pentru conductoarele de aluminiu
Firele componente ale conductoarelor de aluminiu, inainte de lipire in cleme sau papuci,
se curata de straturi de oxid si apoi se metalizeaza. folosind in acest scop aliaj pe baza de cositor.
Materialele izolante
In procesul de executare a mansoanelor si a cutiilor terminale pentru branşamentele
subterane se folosesc urmatoarele materiale izolante:
a) Masa izolanta bituminoasa (STAS 3897- 73). Serveşte la umplerea mansoanelor de
legătură sau de derivaţii si a cutiilor terminale. Se fabrica in doua tipuri:
tip B 65, pentru cabluri subterane si cabluri montate in clădiri reci;
tip B95. pentru cabluri montate in incaperi incalzite.
Masa izolanta bituminoasa se livreaza in cutii sau in butoaie de tabla, sau pe placaj, cu lin
continut net de 10-15 kg. Depozitarea se va face in locuri adapostite, ferite de soare, de praf sau
de umezeala.
b) Banda izolatoare din panza cauciucata (STAS 3658- 62). Se executa din tesatura de
bumbac, acoperita pe ambele fete cu un amestec de cauciuc nevulcanizat, izolant. Se
livreaza in rolouri avand lungimea 5-10-15 m si latimea de 10- 15- 20 mm.
c) Hartia impregnata prin cabluri (N.I.D. 877- 60).
Se foloseste sub forma de benzi de hârtie impregnate cu mase bituminoase pentru
izolarea îmbinărilor si a capetelor de cablu subterane inainte de compundare.
Procesul tehnologic
Lucrările de executare a branşamentelor subterane se realizeaza de personal special
instruit si dotat cu scule si utilaje corespunzătoare acestui fel de lucrări.
Procesul tehnologic pentru execuţia branşamentelor subterane cuprinde urmatoarele
operaţii principale:
-organizarea si pregatirea lucrării;
-stabilirea traseului;
-executarea traversărilor (unde este cazul):
-executarea săpăturilor pentru sant si pentru manşonul de branşament;
-desfasurarea si pozarea cablului;
-tragerea cablului prin tuburi;
-introducerea cablului in nise
-executarea mansolnului de branşament:
-executarea profilului;
-astuparea şanţurilor:
-refacerea pasajelor:
-executarea cutiei terminale;
-fixarea cutiei terminale in firida si pe stâlp.
Executarea manşonului de derivaţie, precum si a manşonului de legătură, atunci cand este
necesar, cuprinde urmatoarele operaţii:
-pregatirea capetelor de cablu si controlarea acestora pentru a nu conţine umiditate;
-desfacerea capetelor de cablu:
-dezizolarea cablului;
-pregatirea capetelor conductoarelor in vederea executării legaturilor de derivaţie sau de
inadire;

190
 -montarea clemelor:
-izolarea legaturilor:
-montarea conductoarelor de legare la pamant:
-montarea manşonului de fonta;
-umplerea manşonului cu masa izolanta;
-etichetarea manşonului de către executant.
La executarea cutiei terminale, operaţiile principale sunt:
-stabilirea locului de amplasare;
-introducerea cablului in cutia terminala;
-pregatirea capetelor de cablu;
-desfacerea capetelor de cablu;
-pregatirea conductoarelor;
-montarea conductarelor de legare la pamant;
-executarea cutiei terminale;
-pregatirea capetelor conductoarelor pentru montarea papucilor:
-montarea papucilor;
-legarea la pamant a cutiei terminale.
încercările si punerile in funcţiune
La darea in exploatare a unui bransamet electric subteran se fac încercările prevăzute
pentru cabluri electrice de joasa tensiune:
-determinarea continuitatii conductoarelor cablului;
-identificarea fazelor la ambele capete:
-incercarea rezistentei de izolaţie.
Masurarea rezistentei de izolaţie se face cu un megohmmetru de 1000 sau 2500 V.
Valoarea rezistentei de izolaţie masurate se considara satisfacatoare daca este mai mare de 1 MΩ
ORGANIZAREA LUCRĂRILOR LA EXECUTAREA BRANŞAMENTELOR
ELECTRICE SUBTERANE
La executarea branşamentelor electrice subterane se folosesc urmatoarele materiale mai
importante:
-cabluri subterane de forţa
-mansoane de derivaţie din fonta
-cutii terminale masa izolanta neagra
-carton asfaltat
-sfoara de azbest
- sarma de legat
- nisip
-benzina
-aliaj cositor – zinc
- lavete
-cleme de derivaţie in T. tip CDT
- papuci stantati
- papuci de aluminiu
-cărămizi
-etichete din tabla de plumb
Scule si utilaje principale pentru echipele de pozare a cablurilor in şanţuri

191
192
193
194
195
196
197
198
199
200
201
202
203
204
205
GHID DE TERMINOLOGIE

In sensul prezentei norme specifice următorii termeni se definesc după cum urmează:

206
1 Admitent - este persoana nominalizată sau desemnată de emitent, pentru asigurarea
separării electrice a instalaţiei la care urmează a se lucra şi scoaterea acesteia de sub
tensiune, după caz, inclusiv predarea către şeful de lucrare.
2 Atribuţie de serviciu (AS) — este sarcina de muncă pe care trebuie să o execute personalul
de servire operativă a instalaţiilor electrice. în conformitate cu lista lucrărilor aprobate de
către conducătorul unităţii (subunităţii) de exploatare.
3 Autorizaţie de lucru (AL) — este documentul scris, întocmit pentru executarea lucrărilor
în instalaţiile electrice din exploatare.
4 Deranjament (incident) - este un eveniment neprevăzut, survenit în timpul exploatării
instalaţiilor electrice, caracterizat prin defectarea sau/şi deteriorarea unei / unor
echipamente sau părţi ale acestora, astfel încât remedierea urmărilor acestora necesită o
durată de timp redusă şi un volum mic de muncă.
5 Dispoziţie verbală (DV) — este dispoziţia dată direct, prin viu grai de către emitent, pentru
executarea unei (unor) lucrări.
6 Distribuitor - persoană juridică sau fizică care distribuie energiei electrică de joasă tensiune
unor utilizatori sau pentru utilizare de către proprii consumatori. (Ex. - unităţile de
distribuţie penru oricare utilizator cu care a încheiat un contact economic de furnizare a
energiei electrice de joasă tensiune, unităţi care achiziţionează prin contract economic de
furnizare a energiei electrice de înaltă tensiune şi o distribuie propriilor consumatori,
inclusiv a acelora de joasă tensiune).
7 Echipament clasa l de protecţie - echipamentele la care protecţia împotriva electrocutării
prin atingere indirectă este asigurată prin deconectarea acestuia în caz de defect. Pentru a
se asigura deconectarea la echipamentul de clasă I trebuie realizate legături de protecţie
(legare la nul şi/sau la pământ).
8 Echipament clasa II de protecţie - echipamentele care sunt realizate cu izolaţie
suplimentară, care să prevină apariţia unor tensiuni de atingere periculoase pe masele
echipamentelor.
9 Echipament clasa III de protecţie - echipamentele care sunt alimentate cu o tensiune foarte
joasă, iar ele insele nu produc o tensiune mai mare.
10 Echipament clasa 0 (zero) de protecţie - echipamentele care nu sunt prevăzute din
construcţie cu nici o posibilitate de a se asigura protecţia împotriva pericolului de
electrocutare.
11 Echipament tehnic electric — maşinile, utilajele, aparatura, dispozitivele, uneltele şi alte
mijloace asemănătoare care utilizează energie electrică..
12 Electrician autorizat profesional - persoană care deţine un "carnet de electrician autorizat"
eliberat de o unitate abilitată sau un agent economic abilitat în acest scop, conform
prevederilor Ordinului Ministerului Industriilor şi Comerţului Nr. 34/23.02.1999.
13 Electrician autorizat, pentru activităţi independente - prestator de servicii - persoană
autorizată din punct de vedere al protecţiei muncii, care deţine un "talon de autorizare"
avizat anual. cu conţinutul fişei de examinare pentru autorizare completată de către
comisia de examinare a persoanei juridice căreia îi aparţine electricianul sau o persoană
fizică atestată de către MMSS pentru a presta servicii în domeniul protecţiei muncii şi
care este înregistrată la Registrul Comerţului.
14 Emitent - electrician autorizat din punct de vedere al protecţiei muncii împuternicită în
scris de către conducătorul unităţii, pentru a dispune executarea unor lucrări în instalaţiile
electrice din exploatare pe baza uneia din formele organizatorice AL. ITI-PM, DVsauPV.
15 Executant de lucrări sau de manevre - este persoana componentă a unei formaţii de lucru
sau manevră, subordonată din punctul de vedere al protecţiei muncii şefului de lucrare
sau responsabilului de manevre.
16 Fişă de aparat electric - (sinonim: ştecher) - piesă de legătură, prin intermediul unei prize
de curent între un cablu electric izolat mobil şi flexibil a unui aparat şi o reţea electrică
fixă.
17 Fişă tehnologică - este documentaţia complexă, aprobată de conducătorul unităţii, care
prezintă succesiunea operaţiilor tehnologice aferente unei anumite lucrări, dispozitivele,
sculele şi utilajele necesare realizării acesteia inclusiv măsurile specifice de protecţie a

207
 muncii pentru evitarea accidentării sau îmbolnăvirii profesionale, pe durata executării
operaţiilor tehnologice.
18 Identificator - este electricianul, având cel puţin grupa a lV-a de autorizare, care execută
localizarea, identificarea şi secţionarea (tăierea) cablului defect, aflat într-un flux de cel
puţin două cabluri în exploatare.
19 Instalaţie electrică de foarte joasă tensiune — este ansamblul unitar de maşini, aparate,
conductoare, instrumente şi accesoriile lor (relee, dispozitive de comandă, semnalizare,
circuite secundare, prize de pământ etc) destinate transformării nivelului de tensiune,
transportului şi distribuţiei energiei electrice.
20 Instalaţie electrică de joasă tensiune — este instalaţia de curent alternativ sau de curent
continuu la care tensiunea de lucru a părţilor active, în regim normal de funcţionare, se
află în următoarele limite:
- cel mult 250 V faţă de pământ. în cazul reţelelor legate la pământ;
- cel mult 1000 V între părţile active. în cazul reţelelor izolate faţă de pământ.
21 Instalaţie electrică de înaltă tensiune — este instalaţia la care tensiunea de lucru a părţilor
active, în regim normal de funcţionare, este mai mare decât valorile indicate la pct. 16 de
mai sus.
22. Instalaţie electrică în exploatare — este instalaţia care a fost pusă sub tensiune cel puţin o
singură dată şi care poate fi repusă sub tensiune prin manevrarea aparatajului de
comutaţie, prin legarea cordoanelor la liniile electrice aeriene, prin montarea unor
porţiuni de bare sau prin legarea conductoarelor la aparataj.
23 Instalaţie electrică de utilizare — instalaţia care a fost pusă sub tensiune cel puţin o singură
dată şi care poate fi repusă sub tensiune prin manevrarea aparatajului de comutaţie, prin
legarea cordoanelor la liniile electrice aeriene, prin montarea unor porţiuni de bare sau
prin legare conductoarelor la aparataj.
24 Instalaţie separată electric — este instalaţia electrică retrasă din exploatare la care s-au luat
următoarele măsuri tehnice :
a) întreruperea tensiunii şi separarea vizibilă faţă de părţile rămase sub tensiune, anularea
automatizărilor care conduc la reanclanşarea automată a întrerupătoarelor;
b) blocarea în poziţia „deschis" a dispozitivelor de acţionare ale aparatelor de comutaţie prin
care s-a realizat separarea vizibilă şi aplicarea indicatoarelor de securitate cu caracter de
interzicere.
25 Instalaţie electrică scoasă de sub tensiune - este instalaţia separată electric care a fost legată
la pământ şi in scurtcircuit.
26 Instrucţiune tehnică internă de protecţie a muncii (IT1-PM) — este documentul scris,
întocmit pentru executarea unor lucrări, în condiţii tehnice şi organizatorice identice, în
instalaţii electrice având scheme şi tipuri constructive similare.
27 Instrucţiune tehnică de lucru este documentul, aprobat de conducătorul unităţii
(subunităţii), care prezintă succesiunea operaţiilor tehnologice aferente unei anumite
lucrări, dispozitivele, sculele şi utilajele necesare realizării acesteia precum şi măsurile
specifice de protecţie a muncii, care trebuie aplicate şi/sau respectate pentru evitarea
accidentării sau îmbolnăvirii profesionale, pe durata executării operaţiilor tehnologice.
28 Locul de muncă puţin periculos — spaţiu care în condiţii normale este caracterizat
simultan prin: umiditatea relativă a aerului de maximum 75% Ia temperatura aerului între
+15 ....+30C'C: pardoseala (amplasament) electoizolantă.
29 Locul de muncă periculos - locul de muncă caracterizat prin cel puţin una din următoarele
condiţii: umiditatea relativă a aerului peste 75% temperatura aerului peste 30°C;
pardoseala cu proprietăţi conductoare în legătură electrică cu pământul(beton, pământ):
parte conductoare în legătură electrică cu prezenţa de pulberi conductoare (pilitură de
metal, grafit, etc.) prezenţa fluidelor care micşorează impedanţa corpului uman.
30 Locul de muncă foarte periculos - locul de muncă caracterizat prin cel puţin una din
următoarele condiţii: umiditatea relativă a aerului peste 97% temperatura aerului peste
35°C; părţi conductoare în legătură electrică cu pământul care ocupă mai mult de 60%
din zona de manipulare; prezenţa de agenţi corozivi.

208
31 Lucrare - ansamblul de operaţii al cărui scop este executarea, modificarea, repararea sau
întreţinerea unei instalaţii.
32 Lucrare de natură electrică — ansamblul de operaţii ce se execută asupra unei instalaţii
electrice sau a unei părţi din aceasta care prezintă risc de natură electrică (părţi active,
izolaţie, circuite, legături la pământ, alte părţi componente sau protectoare) şi care se
execută de către personal cu calificare în domeniul electric.
33 Lucrare de natură neelectrică — ansamblul de operaţii ce se execută asupra acelei părţi a
instalaţiei care nu prezintă risc de natură electrică şi care nu necesită executanţi cu
calificare în domeniul electric (vopsitorie, zidărie, curăţenie, lăcătuşerie. etc).
34 Lucrare cu scoatere de suh tensiune -lucrarea pentru care se realizeaza separarea electrica
şi legarea la pământ şi în scurtcircuit a întreagii instalaţii electrice sau numai a acelei
părţi la care urmează a se lucra.
35 Lucrare sub tensiune în contact - lucrare care se execută direct asupra părţilor aflate sub
tensiune, care realizează numai în instalaţiile electrice de joasă tensiune şi la care
personalul executant utilizează mijloace de protecţie şi unelte
electroizolate/electroizolante.
36 Lucrări de întreţinere-reparaţii — activităţile desfaşurate în instalaţiile electrice aflate în
exploatare, cu scopul menţinerii acestora în stare de funcţionare.
37 Lucrări prin urcare direct pe stâlpi - acelea la care personalul executant utilizează, pentru a
ajunge la coronamentul acestuia, cârlige metalice cu colţi sau cu tampoane de cauciuc.
38 Manevra - ansamblu de operaţii care conduce la schimbarea configuraţiei unei instalaţii
electrice prin acţionarea unor aparate de comutaţie. în cadrul prezentelor norme
specifice, introducerea sau scoaterea siguranţei de joasă tensiune tip MPR este
considerată manevră.
39 Masa echipamentelor tehnice electrice — părţile metalice ale echipamentelor care în mod
normal nu sunt sub tensiune, dar care pot ajunge sub tensiune, în caz de defect şi pot fi
atinse de om.
40 Mediu normal — Componenta sistemului de muncă în care executantul îşi desfăşoară
activitatea fără a fi expus riscului de accidentare şi/sau îmbolnăvirii profesionale
specifice altor medii (cu pericol de incendiu, de explozie, subacvatic, subteran,
extraterestru, nuclear, etc.) decât cele normale.
41 Mijloc de producţie - mijloace de muncă (echipamente tehnice, unelte) şi mijloace de
protecţie individuală şi colectivă (dispozitive, schele, platforme, utilaje speciale, proprii
activităţi de transport/distribuţie şi utilizare a energiei electrice).
42 Mijloc de protecţie electroizolant — produsul destinat protecţiei împotriva riscurilui de
accidentare provocat de curentul electric în timpul desfăşurării activităţii în instalaţiile
electrice. Din categoria mijloacelor respective fac parte:
a) prăjini electroizolante pentru joasă şi înaltă tensiune:
b) cleşti electroizolaţi pentru joasă şi înaltă tensiune;
c) detectoare de tensiune pentru joasă şi înaltă tensiune;
d) detectoare de tensiune tip prăjină electroizolantă;
e) indicatoare de corespondenţă a fazelor:
f) plăci electroizolante pentru joasă şi înaltă tensiune;
g) teci electroizolante pentru joasă şi înaltă tensiune:
h) pălării electroizolante pentru joasă tensiune:
i) folii electroizolante pentru joasă tensiune:
j) degetare electroizolante pentru joasă tensiune:
k) mănuşi electroizolante;
1) încălţăminte electroizolantă ( cizme din cauciuc sau pantofi ori ghete din piele cu talpă
electroizolantă şi placă metalică înglobată);
m) covoare electroizolante fixe şi portabile;
n) platforme electroizolante.
43 Mijloc de protecţie pentru legarea la pământ şi în scurtcircuit — echipamentul tehnic
destinat pentru a proteja personalul împotriva electrocutării în cazul apariţiei accidentale
a tensiunii în zona de lucru, ca urmare a manevrelor greşite, a inducţiei, a atingerilor

209
 accidentale dintre instalaţiile Ia care se lucrează şi alte instalaţii aflate sub tensiune sau a
descărcărilor electrice. Din categoria acestor mijloace fac parte:
a) cuţite de legare la pământ;
b) dispozitive mobile de legare la pământ şi în scurtcircuit (scurtcircuitoare);
c) dispozitive de descărcare a sarcinii capacitive din elementele bateriilor de condensatoare:
d) dispozitive pentru descărcarea de sarcină capacitivă a cablurilor după încercări;
e) atenuatoare de inducţie electrostatică.
44 Mijloc de protecţie pentru delimitarea materială a zonei de lucru - este produsul care nu
permite sau împiedică accesul involuntar al persoanelor neavizate în această zonă,
precum şi părăsirea sau depăşirea liberă a ei de către membrii formaţiei de lucru. Din
categoria acestor mijloace fac parte:
a) bariere;
b) frânghii şi benzi pentru împrejmuire;
c) panouri şi paravane mobile:
d) indicatoare de securitate.
45 Mijloc de protecţie împotriva acţiunii arcului electric şi a traumatismelor mecanice — este
produsul care protejează executantul de efectul termic al arcului electric sau al loviturilor
mecanice. Din categoria acestor mijloace fac parte :
a) vizieră de protecţie a feţei;
b) cască de protecţie a capului;
c) îmbrăcăminte din ţesătură termorezistentă.
46 Obligaţie de serviciu (OS) - este obligaţia unui electrician autorizat din punctul de vedere
al protecţiei muncii, angajat al unei persoane juridice sau fizice de a răspunde de
remedierea, întreţinerea, modificarea sau exploatarea instalaţiilor de joasă tensiune şi a
echipamentelor şi utilajelor electrice aferente din gerstiunea acesteia.
47 Operaţie - componentă dintr-o manevră sau lucrare.
48 Părţi aflate normal sub tensiune — părţi ale unei instalaţii electrice destinate de constructor
pentru a fi sub tensiune in regim normal de lucru.
49 Pericol iminent - situaţie în care se poate produce în orice moment accidentarea sau
îmbolnăvirea profesională a unuia sau mai multor salariaţi.
50 Periodicitate maximă de încercare — interval de timp dintre două încercări succesive.
51 Personal de exploatare — este personalul care face parte din subunitatea de exploatare şi
care execută o activitate de servire operativă sau lucrări în instalaţiile electrice.
52 Personal de servire operativă — este personalul de exploatare care execută în timpul
serviciului, conform atribuţiilor ce-i revin, manevre, supraveghere, control şi/sau lucrări
în instalaţiile electrice. în baza AS. DV şi ITI-PM, consemnând activitatea depusă într-un
registru operativ.
53 Personal de întreţinere-reparaţii — este personalul care face parte din subunitatea de
exploatare şi execută lucrări de întreţinere-reparaţii în instalaţiile electrice.
54 Personal de construcţii-montaj — personalul aparţinând unei unităţi/subunităţi de
construcţii-montaj care execută lucrări specifice acesteia.
55 Personal delegat — personalul care nu aparţine persoanei juridice sau fizice care
gestionează o instalaţie electrică de utilizare, dar care urmează să o exploateze sau să
execute lucrări în această instalaţie.
56 Prestator de servicii — persoană abilitată din punct de vedere profesional, pentru a executa,
la solicitarea clienţilor, lucrări din domeniul pregătirii sale profesionale.
57 Proces-verbal (PV ) - documentul scris pe baza căruia se pot executa lucrări asupra
instalaţiilor electrice din exploatare, separate vizibil prin dezlegări de cordoane sau
conductoare ale LEA, demontarea unor porţiuni de bare sau dezlegarea conductoarelor de
la aparataj şi care nu poa fi puse sub tensiune prin manevrarea aparatajului de comutaţie
primară.
58 Producător - persoană juridică sau fizică care produce energie electrică de joasă tensiune
pentru a fi distribuită unor utilizatori sau pentru nevoile proprii.
59 Propria răspundere (PR) - competenţa unui electrician autorizat, prestator de servicii - de a
răspunde solicitărilor privind remedierea, întreţinerea, executarea, modificarea sau

210
 exploatarea instalaţiilor electrice de joasă tensiune din gestiunea persoanelor juridice sau
fizice.
60 Protecţie integrată - modalitatea de prevenire a acidentelor de muncă şi a bolilor
profesionale, constând în prevederea tuturor măsurilor de protecţie a muncii în
exclusivitate din faza de concepţie a unei tehnologii, instalaţii, maşini etc..
61 Protecţie intrinsecă — modalitatea de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor
profesionale prin principiul de funcţionare, construcţia sau modul de exploatare a unei
instalaţii, maşini, aparat, dispozitiv etc. lără a se adăuga elemente concepute special
pentru realizarea securităţii muncii.
62 Protecţie principală - mijloacele tehnice care asigură protecţia împotriva electrocutărilor în
orice condiţii, în afara cazurilor când acestea s-au deteriorat.
63 Protecţie suplimentară - mijloacale tehnice care asigură protecţia împotriva electrocutărilor
în cazul deteriorării protecţiei principale.
64 Raport de încercare - document care prezintă rezultatele încercării şi alte informaţii
relevante despre starea tehnică a instalaţiei, utilajului, aparatului, aparatajului de încercat.
65 Subunitate de exploatare - forma organizatorică în cadrul unităţii de exploatare, care
execută lucrări si/sau exploateaza instalaţii electrice (secţie, atelier, centru, laborator,
punct, district etc).
66 Şef de lucrare - persoana desemnată de către emitent pentru executarea unei lucrări, care
conduce, controlează si supraveghează formaţia de lucru şi care asigură măsurile tehnice
şi organizatorice de protecţie a muncii în zona de lucru.
67 Tensiune foarte joasă - tensiune de lucru a echipamentelor electrice care nu depăşesc 50 V
în curent alternativ şi 120 V în curent continuu.-
68 Unitate de exploatare - forma organizatorică (organul de stat, instituţia publică, asociaţia de
orice fel, societatea comercială, uzina, fabrica, filiala, divizia, sucursala şi alte asemenea)
căreia îi revine obligaţia prin regulamentul propriu de organizare şi funcţionare sau prin
statut să execute lucrări în instalaţiile electrice, să exploateze, să întreţină şi să repare
instalaţiile electrice pe care le gestionează sau le-a preluat prin convenţie.
69 Unitate de construcţii-montaj — forma organizatorică a societăţii comerciale (trust,
antrepriză, şantier, sucursală şi alte asemenea) care, conform regulamentului de
organizare şi funcţionare sau statutului, execută lucrări de construcţii-montaj sau/şi
reparaţii ale instalaţiilor specifice din domeniul electric.
70 Utilizator - persoană juridică sau persoană fizică care gestionează instalaţii electrice de
utilizare (Ex. - unitatea care achiziţionează prin contract economic, energie electrică de
înaltă tensiune şi o prelucrează sau distribuie, după caz, prin propriile instalaţii, propriilor
consumatori; propriior consumatori: unităţile care produc energie electrică de înaltă
tensiune sau joasă tensiune devin utilizatori pentru partea din instalaţie prin care
prelucrează şi distribuie energia electrică propriilor consumatori).
71 Verificare periodică — acţiunea unei persoane specializate de a confirma sau infirma
calităţile tehnologice şi de protecţie ale unei instalaţii, unelte sau ale unui uitilaj, aparat.
EIP sau ET.
72 Zonă de lucru - partea din instalaţia electrică în care au fost luate măsurile tehnice de
protecţie a muncii prevăzute în prezentele norme specifice şi în care se execută o lucrare
la un moment dat. în mod particular, zona de lucru la cablurile electrice are două
componente:
a) partea instalaţiei (capetele cablului) unde s-au luat măsurile tehnice;
b) locul unde se execută lucrarea la un moment dat (strada, subsolul, podul de cable, canalul,
rastele. etc.)
73 Zonă de manipulare (sinonim: volum de accesibilitate) - spaţiul în care staţionează sau
circulă oameni şi care este limitat de către suprafaţa pe care omul o poate atinge fără mijlocirea
unui obiect. Zona are următoarele dimensiuni minime: 2.5 m pe înălţime. 1,25 m pe lăţime şi 0.5
m în jos sub suprafaţa pe care stă omul

211
212