Cuprins

LISTĂ DE FIGURI ȘI FOTOGRAFII....................................................................................... 2

INTRODUCERE ........................................................................................................................ 4
1. COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE .............................................................................. 6
1.1. Conceptul de comunicare ................................................................................................ 6
1.2. Unități și caracteristici ale comunicării……………………………………………….....7
1.3. Formele comunicării ........................................................................................................ 9
1.4. Eficiența comunicării ..................................................................................................... 10
1.5. Conceptul de relații publice. Definiții ........................................................................... 10
1.6. Relații publice – principii de bază ................................................................................. 15
1.7. Etica în relațiile publice ................................................................................................. 16
1.8. Modalități de comunicare cu mass-media ..................................................................... 20
1.8.1. Comunicatul de presă .............................................................................................. 22
1.8.2. Conferința de presă ................................................................................................. 26
2. PURTĂTORUL DE CUVÂNT ........................................................................................... 30
2.1. Definiție. Aptitudini....................................................................................................... 30
2.2. Rolul purtătorului de cuvânt .......................................................................................... 32
2.3. Fișa postului ................................................................................................................... 34
3. ROLUL PURTĂTORULUI DE CUVÂNT ÎN CADRUL PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI
BÂRLAD – STUDIU DE CAZ ............................................................................................... 36
3.1. Metodologia studiului de caz ......................................................................................... 36
3.2. Scopul și obiectivele studiului de caz ............................................................................ 37
3.3. Primăria municipiului Bârlad – istoric .......................................................................... 38
3.4. Rolul Primăriei pentru localitate.................................................................................... 43
3.5. Activitățile purtătorului de cuvânt ................................................................................. 45
3.5.1.1. Legătura Biroului de presă al Primăriei Bârlad cu mass-media .......................... 47
3.5.1.2. Comunicatul de presă……………………………………………………………55
3.5.1.3. Conferința de presă……………………………………………………………...60
3.5.2. Implicarea purtătorului de cuvânt în unele evenimente la nivel de municipiu…... 64
3.5.3. Interpretarea rezultatelor ............................................................................................. 68
CONCLUZII ............................................................................................................................ 70
BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................................... 72
ANEXE .................................................................................................................................... 74

1
 LISTĂ DE FIGURI ȘI FOTOGRAFII

Fig. 1. Structura comunicării lui Karl Buhler – p. 7

Fig. 2. Structura comunicării lui Roman Jakobson – p. 8

Fig. 3. Locul și modul de funcționare ale PR – p. 14

Fig. 4. Model de punere în pagină a unui comunicat de presă – p. 25

Fig. 5. Actul de punere a pietrei de temelie a Primăriei Bârlad – p. 38

Fig. 6. Act oficial adresat de arhitectul Moșinschi Primăriei Bârlad – p. 39

Fig. 7. Act oficial din partea Societății de construcții Edilitatea București – p. 40

Fig. 8. Proces-verbal de recepție definitivă a Primăriei Bârlad – p. 41

Fig. 9. Clădirea Primăriei municipiului Bârlad – p. 42

Fig. 10. Solicitare reparații Poliția Locală Bârlad – p. 48

Fig. 11. Licitare spații – p. 48

Fig.12. Rezultate probe interviu pentru ocuparea a 2 funcții de funcționari publici – p. 49

Fig.13. Anunț colectiv pentru comunicare prin publicitate – p. 50

Fig. 14. Anunț de interes public – p. 51

Fig. 15. Campania CNAIR – p. 52

Fig. 16. Acțiunea 2012 – Flacăra centenară – p. 53

Fig. 17. Informare dinspre Poliția Locală Bârlad – p. 54

Fig. 18. Tabără de pictură – p. 55

Fig. 19. Dezinformare în… masă – p. 56

Fig. 20. Raport de activitate al directorului executiv al Poliției Locale Bârlad – p. 57

Fig. 21. Alianța pentru Centenar la Bârlad – p. 59

Fig. 22. Conferința de presă din 19 februarie 2018 – p. 61

Fig. 23. Conferința de presă din data de 22 februarie 2018 – p. 63

Fig. 24. Conferința de presă din data de 9 iulie 2018 – p. 64

2
Fig. 25. Afiș eveniment Nunta de aur – p. 65

Fig. 26. Afiș eveniment Sărbătoarea diasporei bârlădene – p. 67

Fig. 27. Afiș eveniment Limba noastră-i limbă sfântă – p. 68

Fotografii

Foto 1 și 2. Raport de activitate al directorului executiv al Poliției Locale Bârlad – p. 58

Foto 3 și 4. Primirea delegației Flacăra centenară – p. 59

Foto 5. Sala cinematografului la Sărbătoarea diasporei bârlădene – 66

3
 INTRODUCERE

Întotdeauna am considerat că funcționarii din instituțiile publice trebuie să aibă marea calitate
de a ști să vorbească, să comunice cu publicul, dând dovadă și de multă diplomație. Aceste
calități pot exista nativ, dar pentru a performa trebuie studiu, trebuie cunoștințe generale și de
specialitate, trebuie agilitate intelectuală, trebuie a fi la curent cu toate noutățile din varii
domenii, care se regăsesc la nivelul organizației respective, pentru a putea răspunde prompt
cerințelor care se ivesc în fiecare moment în cadrul instituțiilor publice. Stăpânirea de sine,
amabilitatea, cunoștințele din sectorul din care face parte sunt câteva dintre calitățile pe care
trebuie să le aibă un funcționar public.

Instituțiile importante de la nivelul unui oraș, municipiu sau reședință de județ trebuie să aibă
un purtător de cuvânt care să țină legătura cu mass-media și, prin aceasta, cu populația.
Informațiile pe care le dă purtătorul de cuvânt spre exterior trebuie să fie obiective, scurte, pe
înțelesul tuturor, să prezinte evenimentul în așa fel încât să nu existe ambiguități – de unde pot
să apară și interpretări eronate –, clare, concise. Purtătorul de cuvânt, în general, este un
specialist în relații publice, comunicarea fiind unul dintre aspectele pe care el trebuie să le
stăpânească. Fie că este purtător de cuvânt la Spitalul de adulți din oraș (în cazul nostru, la
Bârlad, purtătorul de cuvânt este un specialist igienist, dar care, pe parcursul timpului, și-a
însușit această artă a comunicării), fie purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei sau al Poliției, sau
purtătorul de cuvânt al Primăriei, el trebuie să știe clar cu ce iese în public prin comunicatele
sau conferințele de presă.

Activitatea unui purtător de cuvânt mi s-a părut deosebit de importantă, motiv pentru care am
ales pentru susținerea examenului de licență tema Importanța purtătorului de cuvânt în
instituțiile publice, cu studiul de caz Primăria municipiului Bârlad. Lucrarea am structurat-o în
3 capitole, cărora le-am adăugat bibliografia pe care am consultat-o și anexele, astfel:

Capitolul 1 – Comunicare și relații publice – un capitol în care dezvolt diferite concepte și

teorii în domeniul comunicării, legătura dintre comunicare și relațiile publice; mă opresc, de
asemenea, asupra principiilor care stau la baza relațiilor publice, etica de care este nevoie în
acest domeniu, pentru a putea fi credibil, și, bineînțeles, modurile de comunicare cu mass-
media, implicit cu populația, oprindu-mă cu precădere asupra comunicatului și conferinței de
presă.

Capitolul 2 – Purtătorul de cuvânt – unde fac o prezentare generală a activității unui purtător
de cuvânt, indiferent în ce domeniu își desfășoară acesta activitatea, rolul lui, fișa postului etc.

4
Capitolul 3 – Rolul purtătorului de cuvânt în cadrul Primăriei municipiului Bârlad – studiu de
caz. Este un capitol generos, în care prezint mai întâi metodologia studiului de caz, scopul și
obiectivele lui; de asemenea, fac o prezentare generală a Primăriei municipiului Bârlad, rolul ei
la nivelul localității, implicarea purtătorului de cuvânt în activitățile desfășurate de primărie,
activitățile proprii purtătorului de cuvânt, implicarea lui în organizarea de evenimente sau alte
acțiuni, modul în care menține legătura cu presa locală și, dacă este cazul, cu cea națională.

Lucrarea se va încheia cu Concluzii la studiul de caz și Concluzii generale, urmate de

Bibliografie și Anexe.

Am speranța ca acest subiect, prin modul în care l-am tratat, să fie un pas spre recunoașterea
importanței activității pe care o desfășoară un purtător de cuvânt în cadrul unei instituții
importante de la nivelul unui oraș, în speță primăria, și, de asemenea, să fie un ghid general
pentru a putea compara ce se face și ce nu se face la nivelul unei primării din acest punct de
vedere. Este posibil ca la Bârlad să existe niște implicări ale purtătorului de cuvânt pe care alte
primării le ignoră, sau, de asemenea, să se observe de către cei care vor avea acces la lucrare
lipsurile purtătorului de cuvânt de la nivelul Primăriei bârlădene.

5
 1. COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE

1.1. Conceptul de comunicare

A comunica, verb intrat în limba română pe filieră franceză, din limba latină, communis, care
semnifică a fi în relație, a pune în comun, înseamnă a face cunoscut, oral sau în scris, ceva, a
da de știre, a informa, a spune, a transmite, a pune în legătură pe cineva cu altcineva, a prezenta
într-un cerc de specialiști o contribuție personală într-o problemă științifică (DEX, 1998, p.
205). Comunicarea, acțiunea de a comunica, este un proces desfășurat între doi factori, emițător
și receptor, primul dorind să prezinte un produs, o valoare, să determine acceptarea și/sau
adoptarea acestui produs de către cel de-al doilea, receptorul, care trebuie să decodifice mesajul
transmis. La nivelul relațiilor publice, comunicarea se face între organizație și publicul său:
intern sau extern, cel extern fiind un public general sau unul țintă.

Există o mulțime de definiții date acestui concept, peste 120, fără a putea spune că s-a acoperit
toată plaja de posibilități sau că definițiile date până acum au fost bine primite și au mulțumit
pe toți, totuși „nu se poate concluziona simplist că am avea de a face cu o ramură imatură a
științei, în care nu ar exista nici măcar unitatea de vederi asupra conceptelor de bază înrudite;
(…) o asemenea multitudine de noțiuni este tipică pentru toate științele umaniste și sociale”
(Kunerick, M. și Zipfel, A., 1998, p. 14). Indiferent de definițiile date pe parcursul timpului,
toate se rotesc în jurul unui punct comun de percepții și înțelesuri. Putem să le clasificăm astfel:

 Pe un nucleu psihologic – comunicarea este o relație între indivizi, fiind în primul rând
o percepție și un proces, care transmite informații lămuritoare, cu scopul de a influența o
persoană sau un grup de persoane ce formează receptorul (adaptare după Sillamy, Norbert,
1996). Emilian Dobrescu (1998) consideră comunicarea un concept fundamental în sociologie
și în psihologia socială și grupează accepțiile ce i se atribuie după cum urmează:

 proces în care se observă stimuli și se reacționează în raport cu aceștia;

 mecanism esențial în dezvoltarea relațiilor umane;

 totalitatea simbolurilor gândirii și a mijloacelor prin care ele se difuzează și se conservă;

 comunicare socială – expresie generală pentru „toate formele de relații sociale, cu

participarea conștientă a indivizilor și a grupurilor”.

Pe același nucleu psihologic putem așeza comunicarea nu numai pentru specia umană, ci, în
general, biologic: „Există comunicare de fiecare dată când un organism oarecare, în particular

6
un organism viu, poate afecta un alt organism, modificându-l sau modificându-și acțiunea,
pornind de la transmiterea unei informații, și nu printr-o acțiune directă, precum cea pe care o
exercită o forță fizică punând în funcțiune o energie” (Amado, G.; Guittet, A., 1989 apud
Bondrea, A., 1997, p. 68).

 Pe un nucleu sociologic – „un ansamblu de modalități, rețele de transmisie,

echipamente individuale și autonome care permite punerea la dispoziția unui public destul de
larg a unei multitudini de mesaje” (Dicționar de sociologie, 1996).

O definiție care satisface multe gusturi este aceea dată de cercetătorul Wilbur Schramm, care a
definit comunicarea ca pe „un proces prin care se stabilește o comuniune sau o identitate de
reflecții, concepții, între un emițător de mesaje și un receptor, printr-un canal de comunicație”
(Schramm apud Bondrea, op. cit., p. 78). Comunicația este reprezentată de un sistem tehnic
utilizat în comunicarea la distanță (poșta, telefonul, telegraful, radioul).

1.2. Unități și caracteristici ale comunicării

Unitățile caracteristice unei comunicări sunt:

 emițătorul
 receptorul
 mesajul
 canalul
 informația
 canalul de transmitere

În 1934 a fost elaborată de Karl Buhler, în lucrarea Die Sprachtheorie, o schemă simplă a
procesului de comunicare, în care avem cei patru factori importanți: emițătorul – receptorul,
mesajul și feed-back-ul.

Fig. 1. Schema procesului de comunicare

Sursa: Dinu, M., Comunicarea: repere fundamentale, Ed. Științifică, București, 1997

7
Jakobson, ceva mai târziu, a adăugat câteva elemente care au îmbogățit procesul de comunicare,
acestea fiind codul, canalul și referentul.

Fig. 2. Structura comunicării lui R. Jakobson

Sursa: Sursa: Dinu, M., Comunicarea: repere fundamentale, Ed. Științifică, București, 1997

Dintre aceste unități specifice comunicării, baza o formează mesajul, fiind în punctul comun
dintre comunicare și reprezentarea realității. Mesajul poate fi reprezentat de cuvinte – scrise sau
rostite –, imagini, muzică, semne și simboluri, gesturi etc. Pentru a funcționa, pentru a fi dat
mai departe, mesajul trebuie să aibă o posibilitate de comunicație, de distribuție, de transport,
acesta fiind canalul. Mesajul devine important și/sau original prin informația transmisă.
Deseori, din dorința de a transmite cât mai multă informație, emițătorul face excese, ajungându-
se la un excedent de semne pentru aceeași informație, apărând astfel redundanța, „excedentul
selectiv de semne față de acelea care ar fi fost necesare pentru a transporta aceeași cantitate de
originalitate” (Stânea, 2011, p. 66). Și tot el adaugă: „Acest surplus trebuie înțeles ca o măsură
a formei, nu a informației, deoarece indică diferența dintre ceea ce este transmis și ceea ce este
necesar” (Stânea, op. cit., p.67).

Dacă analizăm informația, ajungem la concluzia că o putem face sub aspect sintactic, semantic
și pragmatic, deci sunt antrenate și alte discipline:

 succesiunea semnelor trimise de emițător (sintactic);

 semnificația convențională a semnelor (semantic);
 efectele pe care le are informația asupra receptorului coroborate cu feed-back-ul către
emițător (pragmatic). Deseori, feed-back-ul poate fi și al emițătorului, acest lucru însemnând o
reacție a acestuia asupra mesajului propriu pe care l-a transmis.

8
Cei care nu lucrează în domeniu se pot întreba care este finalitatea unei comunicări. Dacă
schemele de mai sus au fost vizualizate și înțelese, răspunsul vine aproape singur: primirea
informației, care se face prin decodificarea mesajului de către receptor. Dacă emițătorul a
transmis mesajul respectând toate regulile, iar receptorul cunoaște și el elementele codului
folosit de emițător, mesajul va fi ușor decodificat, existența unor erori ușoare va fi depistată
rapid, iar erorile corectate. Codificarea poate fi făcută prin cuvinte, în acest caz avem o
comunicare verbală, sau poate fi prin alte semne, în acest caz comunicarea este nonverbală.
Un mesaj este inteligibil prin formă, prin conținut, prin structura lui corect realizată, înțeleasă
și de receptor. Când există un schimb inteligibil de mesaje, vorbim de interacțiune. Ambii
factori sunt interesați de informațiile pe care le conține mesajul: emițătorul este interesat ca
informația să ajungă la receptor și are nevoie de feed-back-ul de la el, iar receptorul are nevoie
să cunoască informația transmisă.

Mai putem aduce în discuție și numărul de participanți care emit și primesc mesajul, astfel că
putem avea o comunicare:

 bipolară – existența a doi factori: emițător și receptor;

 multipolară – existența unui emițător și a mai multor receptori. Aceasta se potrivește cel
mai bine în cazul comunicării organizaționale, când mesajul este transmis de specialistul în
relații publice pentru publicul organizației, indiferent de natura acestuia: intern, extern, public
general sau public-țintă.

1.3. Formele comunicării

Comunicarea se prezintă sub mai multe forme sau niveluri, în funcție de anumite criterii. Redăm
mai jos câteva dintre ele:

 după natura și numărul publicului căruia îi este transmis mesajul:

o comunicare intrapersonală – individul comunicând cu el însuși, fiind deci și emițător și
receptor;
o comunicare interpersonală – comunicarea se face între două persoane, fiecare fiind, pe
rând, emițător și receptor;
o comunicare intragrup – comunicarea se face între persoane aparținând unor grupuri cu
scop comun;
o comunicarea intergrupuri – comunicarea se face între două colective/grupuri care au pe
rând rolul de emițător și receptor;

9
 o comunicarea de masă – mesajul este trimis către public, format fie din indivizi
particulari, fie din organizații.
 după natura emițătorului:
o comunicare personală – comunicare între doi indivizi;
o comunicare organizațională – mesajul este trimis către organizații.
 după natura simbolurilor folosite:
o comunicare verbală – se folosește limbajul articulat, atât în vorbire și ascultare, cât și în
scris și citit, acestea presupunând și gândirea, tot în limbaj articulat;
o comunicare nonverbală, care folosește simboluri, precum mimică, gesturi, anumite
accente, intonații, îmbrăcăminte etc.

1.4. Eficiența comunicării

Ne putem pune întrebarea cât de eficientă este comunicarea, indiferent de natura ei, iar
răspunsul cel mai simplu este că eficiența ar însemna înțelegerea mesajului, atingerea scopului
pentru care a fost trimis. Numărul de mesaje care circulă zilnic este imens, dar pentru
transmiterea și recepționarea lor este necesar să fii mobilat intelectual, în așa măsură încât să
știi să-ți exprimi emoțiile, gândurile, să stăpânești exprimarea verbală și/sau nonverbală, stresul
și să fii apt să înțelegi sentimentele celor care recepționează și decodifică mesajul. De asemenea,
trebuie să se țină seama de diferențele care există între indivizi. Pe lângă setul de gesturi și
comportamente general valabile, trebuie să știm și să înțelegem reacțiile celorlalți, reacții
datorate unor cutume personale, tradiționale, religioase, individuale etc.

Ca emițător, deci transmițător de mesaje/informații, trebuie să fii clar în exprimare, să te asiguri

că ești ascultat, că nu emiți și transmiți mesaje pentru persoane care sunt ocupate cu altceva. În
astfel de cazuri, atenția receptorului trebuie captată. Neprimind unu feed-back (pozitiv sau
negativ), emițătorul ar trebui să revină la mesajul transmis și să-l revizuiască, să-l îmbrace cu o
altă haină. O comunicare eficientă va face ca mesajul să fie corect decodificat, va ajuta la
rezolvarea unei situații individuale sau de grup/organizaționale. Pentru aceasta, emițătorul
trebuie să se cunoască în primul rând pe el însuși, să aleagă cuvintele cele mai potrivite pentru
a se face înțeles rapid de către ceilalți, să știe să se autocontroleze, să-și cunoască bine
interlocutorii,

1.5. Conceptul de relații publice. Definiții

Pentru a înțelege conceptul de relații publice ar trebui să avem în vedere ceea ce spunea
Dagenais privind acest lucru, și anume: „Campaniile publice au devenit, pentru numeroase

10
activități umane, modul de exprimare cel mai coerent. Toate organizațiile de orice fel sunt silite
să se folosească de relațiile public” (Dagenais, B., 2003, p. 19). Cuvintele lui Dagenais conțin
un mare adevăr, căci, la ora actuală, produsele, oricare ar fi ele, idei, activități etc., au nevoie
de un management deosebit pentru a fi cunoscute de public, iar managementul presupune și un
specialist bun în acest domeniu. Publicul, atât cel intern, cât și cel din exterior, este un criteriu
important pentru dezvoltarea pe toate planurile a unei organizații, căci aceasta trebuie să țină
cont de opiniile avansate de public, care, interesat de un produs, este tot timpul atent la ceea ce
se întâmplă în cadrul ei. Pentru organizație, poate părea un disconfort acest „suflu în ceafă” din
partea publicului, dar, în același timp, poate să fie și un impuls pentru calitate și pentru
îmbunătățirea relațiilor publice de la nivel organizațional.

Actualmente, se știe foarte bine că, pentru a vinde un produs, pentru a capta publicul și a
menține o relație profitabilă între ele și organizații, trebuie ca relațiile publice să fie bine puse
la punct, la nivel de organizație să existe un specialist care să dezvolte un sistem relațional
puternic, să fie un bun comunicator, să știe să iasă în față și, cu diplomație, să prezinte starea
de lucruri în așa fel încât, în caz de evenimente negative, publicul să rămână alături de
firmă/organizație. Contează extraordinar ca relaționistul să știe să apere interesul organizației,
să știe să comunice direct cu cel interesat, să aibă întotdeauna argumente pentru a restabili un
echilibru între părți, dacă se simte o oarecare denivelare a relațiilor, și, de asemenea, să fie
familiarizat cu procesul de vânzări, știind ce să scoată în relief pentru atragerea
clienților/publicului. Toate acestea nu fac altceva decât să demonstreze loialitatea relaționistului
față de organizație, aruncând totul în lupta pentru apărarea intereselor
firmei/instituției/organizației.

Din exterior, meseria de relaționist pare ușoară și atrăgătoare și a alege să urmezi studii de relații
publice poate părea cea mai lejeră opțiune. Totuși, apare întrebarea firească: ce sunt relațiile
publice și ce implică ele. Din aria familiei expresiei relații publice fac parte neapărat cuvintele
discuție, comunicare, parteneri, deci relațiile publice implică comunicarea cu alte persoane,
între parteneri existând puncte comune: organizații, lucruri, produse, idei. La începutul
secolului al XIX-lea, a început să apară interesul pentru acest fel de relații, ca urmare, au început
să apară și diferite cărți care să explice și să nuanțeze principii, tehnici și modalitățile etice prin
care să fie abordată noua știință. Orice carte apărea, aceasta era binevenită, căci aducea o
noutate, o explicație, o opinie asupra acestei discipline. Peste 16 mii de titluri există la ora
actuală și încă se mai aduc noutăți, constata Barnays, E.L. (Barnays, apud Coman, 2006, p. 13).
Barnays a fost cel care a scris prima carte despre relațiile publice, carte ce poartă titlul

11
Crystalizing Public Opinion, unde a încercat să dea definiția corectă a acestui domeniu, dar, în
același timp, să definească și niște principii, mai ales de etică, pe care noii specialiști ar trebui
să le ia în calcul.

Cărțile, așa cum spunea Barnays, peste 16 mii de titluri, aduceau noutăți care țineau și de epoca
în care apăreau, dar și de interesele evidente ale epocii. De asemenea, fiecare autor își punea
amprenta pe definiții, după modul în care înțelegea noul concept. S-a făcut mereu confuzia între
relații cu publicul și relații publice, ambele prezentând concepte diferite. S-a continuat seria
confuziilor, relațiile publice fiind percepute ca reclame, publicitate, propagandă etc., deși
fiecare reprezintă altceva, îndepărtându-se, astfel, de acest concept.

O primă definiție a relațiilor publice a fost dată spre sfârșitul deceniului opt al anilor ’70, concret
în 1978, în cadrul unei conferințe întrunite la propunerea asociațiilor care se ocupau de relații
publice. „Arta și știința socială de a analiza tendințele, de a le prezice consecințele, de a sfătui
liderii organizațiilor și de a implementa programe de acțiune planificată, care să servească atât
organizația, cât și interesul public” (Wilcox, 2009, p. 5). Cu timpul, au apărut o multitudine de
opinii, care s-au dorit a fi luate drept definiții, pentru că preocupările au fost din ce în ce mai
diferite în acest nou domeniu.

Prin definiția dată mai târziu de Harlow nu s-au adus mari modificări și, implicit, clarificări.
„Funcție managerială distinctivă”, „graniță” între emitent și receptor, adică între organizație și
publicul ei interesat, „micșorarea distanței” dintre cei doi factori sunt doar câteva opinii
harlowiene. Autorul mai vorbește și despre managementul defectuos, care ridică probleme,
„funcția managerială distinctivă” ajutând la reechilibrarea lor prin date generale, obiective,
despre public și expunerea către acesta a obiectivelor organizațiilor. Relațiile publice, care se
bazează pe comunicare etică și cercetare, „definesc și accentuează obligațiile managerilor” față
de public, au rol și de a anunța anumite tendințe, în acest fel managerii având timpul necesar să
acționeze, să anticipeze chiar viitoare reacții (după R. F. Harlow, apud C. Coman, op. cit., p.
14.).

Este o definiție amplă, încât nu reușește altceva decât să dea o și mai mare ambiguitate noțiunii
de relații publice. Ambiguitatea aceasta i-a impulsionat pe alți autori să caute noi sensuri care
să se apropie cât mai mult posibil de ceea ce înseamnă cu adevărat munca specialistului din
relațiile publice:

 „redactarea de comunicări;
 relațiile cu presa;

12
  activități de management;
 consilierea managerilor;
 analizarea publicului-țintă;
 cuvântări în public;
 pregătire profesională;
 contacte;
 planificarea și implementarea unor campanii de comunicare.” (C. Coman, op.cit., p. 16).

Definiția așa-zis „oficială” a fost dată în 1978 de către specialiștii care lucrau în acest domeniu
relativ nou, întruniți în cadrul Convenției pe care anual o ținea Asociația internațională a
relațiilor publice. Este momentul când relațiile publice sunt „artă și știință socială”, având
capacitatea de a face o analiză în amănunt a tendințelor unei organizații sau a publicului
interesat, de a prevedea anumite consecințe, ca urmare a acțiunilor organizației sau a lipsei de
interes a publicului, de a face consiliere, de a implementa anumite proiecte și/sau programe care
se cer la un anumit moment, toate acestea în beneficiul celor doi „actori” ai relațiilor publice:
organizația și publicul interesat (după Newsom și colab., 1993, p. 4).

Au urmat alți autori, care au simțit nevoia să adauge ceva definițiilor anterioare, sau să
sintetizeze ideile de până atunci, așa cum a făcut și S.M. Cutlip (adaptare, 1994, p. 3, apud C.
Coman, op. cit., p. 16), care, împreună cu colaboratorii săi, a reluat materiale din revista Public
Relations News, reinterpretându-le; astfel, a afirmat că relațiile publice măsoară, leagă,
planifică și execută acțiuni, idei, politici ale organizației, interesele publicului, din toate acestea
organizația/firma ieșind în avantaj.

Mai putem aduce în discuție și ideile lui Lucien Matrat, care a inițiat și un cod de etică în
vederea desfășurării activităților specialiștilor PR. Acesta afirmă că relațiile publice trebuie
privite ca niște strategii de management, cu funcții duble, deci bune și pentru organizație, dar
și pentru public, în a răspunde cererilor și a motiva acțiunile. El trage concluzia că activitățile
și interesul organizațiilor sunt de a satisface dorințele publicului/beneficiarilor și pentru a
cunoaște cel mai bine aceste dorințe trebuie să se existe o relație bazată pe încredere între acești
doi factori (după Matrat, apud Newsom, op. cit., p. 18).

Seitel face și el o combinație a funcțiilor și rolurilor pe care trebuie să le îndeplinească o

comunicare, iar relațiile publice să faciliteze această comunicare, în vederea unei activități
optime a organizației și a mulțumirii publicului/beneficiarului. Definiția lui Seitel are legătură
cu:

13
  modul în care se acționează în momentul când sunt unele probleme în organizație;
 realizarea unor programe care să aibă impact la beneficiar/public, în acest fel atrăgându-
l de partea organizației;
 evaluarea efectelor programelor asupra publicului-țintă în particular și a publicului în
general (după P. F. Seitel, 1992, p. 8, apud C. Coman, op. cit., p. 18).

Din definițiile enumerate până acum reiese că specialiștii PR acționează atât din punct de vedere
al executantului, cât și al conducerii. Dacă privim din primul punct de vedere, specialiștii
compun mesaje pentru dosarele și conferințele de presă, pentru relatări, realizează invitații etc.,
„conducând”, deci, din al doilea punct de vedere, ei cercetează, planifică și, în final, evaluează.

Cutlip și Grunig&Hunt au dat la iveală definițiile cu cea mai bună aplicativitate în domeniul
relațiilor publice.

 PR sunt o funcție managerială care elaborează și menține liantul între o organizație și

publicul său, public care influențează succesul sau decăderea organizației ( Cutlip, 1994, p. 6,
apud C. Coman, op. cit., p. 20).
 Relațiile publice sunt managementul comunicării dintre organizație și publicul său (J.E.
Grunig și T. Hunt, 1984, p. 6, apud C. Coman, op.cit., p. 20).

Putem conchide spunând că relațiile publice reprezintă modul de comunicare între doi factori
importanți, publicul și organizația, reprezentând cel mai important ajutor al managerilor
firmelor, care, în acest fel, pot ști exact ce doresc partenerii, adică publicul lor, astfel putând să
decizioneze atât pentru ele, cât și pentru organizație și interesele ei (după C. Coman, op. cit., p.
20). Managerii iau deciziile care apără interesele organizațiilor, dar aceste decizii se bazează pe
munca specialiștilor în relații publice, pe propunerile pe care aceștia le fac, locul PR fiind bine
stabilit în cadrul unei organizații. Pentru a înțelege mai bine locul PR într-o organizație, redăm
mai jos, schițat, cei trei factori care vin mereu în contact, pentru a susține activitatea organizației
și pentru a apăra interesele ei, dar și ale publicului.

Fig. 3. Locul și modul de funcționare ale PR

Sursa: Stoica, 2004, p. 19

14
Schema este foarte bine realizată, rezultând clar că relațiile publice se află la mijloc, acolo unde
realizează discursul, de o parte și de alta fiind organizația, care presupune sistemul managerial,
și publicul, de care depinde organizația, public care poate da răspunsuri, ca feed-back la
activitățile organizației.

1.6. Relații publice – principii de bază

Ca orice domeniu de activitate, și relațiile publice trebuie să aibă niște principii după care să
acționeze, să-și desfășoare întreaga activitate. Public Relation Society of America – PRSA –
(Anexa 1, sursa: https://www.prsa.org/, cea mai mare organizație profesională în ceea ce
privește relațiile publice) a realizat și a făcut publice o serie de principii de bază din domeniu,
principii care cer, cel puțin teoretic, o respectare absolută:

 relațiile publice sunt un mijloc prin care publicul transmite instituțiilor interesele și
dorințele sale; ele interpretează problemele publicului și vorbesc în numele lui;
 relațiile publice contribuie la corelarea reciprocă a instituțiilor cu publicul, la stabilirea
unor relații reciproce mai bune, în beneficiul publicului;
 relațiile publice sunt o „valvă de siguranță” a democrației, oferind mijloace de corelare
reciprocă, ele reduc șansele de apariție a unor acțiuni arbitrare sau coercitive;
 relațiile publice sunt un element important al sistemului de comunicare socială; ele
permit indivizilor să fie informați asupra multiplelor evenimente și situații care pot să le
influențeze viața;
 relațiile publice contribuie la dezvoltarea responsabilității sociale a unei organizații;
 relațiile publice sunt o caracteristică universală a oricărei activități; oricine caută
acceptarea, cooperarea și afecțiunea celorlalți aplică principiile relațiilor sociale; specialiștii în
relații publice aplică aceste valori în mod profesional (apud Wilcox și colab., 1992, p. 18, apud
C. Coman, 2006, p. 39).

Newson împreună cu colaboratorii (2010, p. 214) au emis și ei alte 10 principii de bază, care au
fost adăugate celor elaborate de PRSA, pe care relaționiștii le iau în seamă în desfășurarea
muncii lor cotidiene. Acestea sunt:

1. PR se ocupă de probleme serioase, nu de false probleme;

2. PR sunt o profesie orientată spre interesul public;
3. Interesul public este unic criteriu în alegerea unui client sau a unei strategii;
4. Respectarea mass-media, acestea fiind canalul principal prin care informațiile ajung la
public;

15
 5. Relaționiștii trebuie să fie buni comunicatori;
6. PR trebuie să folosească metode științifice de cercetare a opiniei publice;
7. PR trebuie să folosească teoriile și tehnicile din științele sociale și filologice pentru a
putea înțelege publicul și a transmite mesaje eficiente;
8. Relaționiștii trebuie să aibă o deschidere multidisciplinară;
9. Relaționiștii trebuie să explice publicului problemele organizației, înainte ca acestea să
intre în criză;
10. Performanțele profesioniștilor din PR trebuie măsurate cu un standard unic: ținuta etică.

Principiile acestea, atât cele emise de PRSA, cât și cele ale lui Newsom, ajută imens în găsirea
de către relaționiști a unor metode și strategii care, puse în aplicare, întăresc organizația, întăresc
relația ei cu publicul, atât cel intern, cât și cel extern, și, bineînțeles, întăresc poziția
specialistului în relații publice în cadrul organizației. Relaționistul adevărat va ști întotdeauna
că el trebuie să țină seama de dorințele publicului, să-l sprijine, pentru că, în acest fel, își va
sprijini chiar organizația pentru care lucrează, în vederea unor performanțe deosebite.
Relaționistul mai știe că nu poate lucra singur, nu este o meserie individuală, ci va conlucra
mereu fie cu managementul organizației, fie cu publicul, în funcție de cerințele de moment.
Interesul personal este eliminat în favoarea interesului general, prin general înțelegându-se
interesul publicului și al organizației. Specialistul în PR va ține seama de clienți, de programe,
de manager, de situațiile care pot să apară pe neprevăzute, din acest motiv el trebuie să fie bine
pregătit în mai multe domenii, precum psihologie, sociologie, filologie, comunicare etc., toate
contribuind la realizarea unor legături imediate între aceste domenii, când este necesar să le
aplice pe un public-țintă, pentru ca în acest fel organizația să performeze. De aici rezultă
legătura de nezdruncinat între organizație și publicul său și rolul important pe care îl au
specialiștii din acest domeniu.

1.7. Etica în relațiile publice

Dacă am vorbit despre principiile de bază în relațiile publice, acestea funcționează perfect
împreună cu morala, cu acele coduri etice pe care specialiștii trebuie să le respecte în munca lor
în cadrul organizațiilor unde sunt angajați. Codurile etice au la bază responsabilitățile
relaționiștilor, care le-au propus, le-au dezbătut, apoi asociațiile din domeniu le-au aprobat,
toate acestea având un singur scop: existența moralității în afaceri, lipsa manipulării sau a
propagandei. Pentru a-și păstra respectul dobândit, relaționiștii trebuie să țină cont de onestitate,
de respect față de parteneri, de integritatea lor morală, de sinceritatea în comunicarea cu
partenerii/publicul, toate acestea coroborate și cu principiile organizației unde își desfășoară

16
activitatea. Respectul dobândit trebuie menținut în permanență față de public, pentru că
abaterile pot fi rapid și grav amendate de către clienți/public, încât nerespectarea unui cod etic
presupune un anumit pericol pentru organizație, pierderea unor clienți importanți, dar posibil și
propria profesie. Statutul de om integru al relaționistului trebuie păstrat cu mare atenție, acest
lucru putând fi făcut prin responsabilitatea cu care relaționistul acționează în vederea
performanțelor acțiunilor organizației și a mulțumirii publicului. Ideal în această profesie este
ca relaționistul să fie atât de corect încât să nu-și mintă publicul, deși prin etalarea adevărului
poate să-și pericliteze locul de muncă.

Spuneam în subcapitolul anterior că primează interesul general, și nu cel personal, publicul

fiind cel mai important element din acest sistem deschis, organizațiile, care interacționează
constant cu mediul, publicul făcând parte din acest mediu. Tot ce vine din partea publicului,
feed-back-ul pozitiv sau negativ, este important pentru managementul organizației, ale cărui
decizii vor fi în strânsă legătură cu acesta. Feed-back-ul trebuie analizat rapid, mereu, constant,
nicio amânare nu este permisă, căci o amânare poate fi un adevărat dezastru pentru organizație.

De asemenea, în cadrul unei organizații pot să apară situații sensibile, când specialistul în relații
publice trebuie să respecte codul etic al profesiei, deci să suprime manipularea, dezinformarea,
fapt ce l-ar pune în situația să-și piardă locul de muncă sau să pricinuiască pierderi organizației,
sau să accepte neadevărul și să-l remită publicului. Neadevărul, într-un fel sau altul, va fi aflat
de către public, situația relaționistului, indiferent ce va alege, va fi afectată. Într-un astfel de
moment se vede adevăratul profesionist, bun diplomat, care va căuta metodele cele mai bune
să echilibreze situația, astfel încât nimeni să nu piardă: nici organizația, nici publicul și nici el
însuși. Reușita lui va fi cu atât mai mare cu cât va acționa în așa fel încât să convingă
managementul organizațional de bunul mers al acțiunii pe care o desfășoară.

Probleme etice s-au ivit odată cu apariția acestui nou domeniu de activitate, pentru că din start
s-a mers pe deformarea realității, fapt ce a dezinformat publicul, influențându-l negativ. Pe la
începutul secolului al XX-lea, Ivy Lee (1877-1934), unul dintre fondatorii relațiilor publice, s-
a gândit și la etica pe care cei ce lucrează în acest domeniu trebuie să o respecte, motiv pentru
care a creat o serie de principii, nedorind ca publicul să fie informat negativ, pierzând în acest
fel toți factorii implicați: organizație, public, relaționist. Ideea lui a fost foarte clară: publicul
trebuie informat corect și trebuie făcut tot ce se poate din partea PR ca organizațiile să nu aibă
de suferit. Organizația, prin managementul pe care-l are, trebuie să acționeze pe mai multe
paliere:

17
  etic;
 social:
 financiar.

„Gradul de implicare a unei organizații față de publicul său, care deseori are interese
conflictuale, trebuie să fie articulat și demonstrat. Să ne asigurăm că acțiunile noastre se
potrivesc cuvintelor noastre și invers” (Newsom și colab., op.cit., p. 215). Iar Culbertson
spunea: „Deciziile sunt fie corecte din punct de vedere moral, fie incorecte. Însă mai există un
factor fundamental în ceea ce privește procesul decizional – tehnica numită adesea etica
situațională, care nu consideră standardele etice ca fiind constante, ci ca fiind variabile sau
flexibile în aplicarea în ocazii sau situații specifice” (Hugh Culbertson, apud Newsom, op. cit.,
p. 217).

Lipsa conduitei etice în relațiile publice duce spre un fel constrângere, căci un public informat
incorect va fi „condus” spre a lua alte decizii decât în cazul în care informarea ar fi fost morală,
corectă. Se creează astfel o stare de neîncredere, pentru că, mai devreme sau mai târziu, publicul
află realitatea, iar revenirea la o relație sau încredere normală nu mai poate avea loc sau durează
extrem de mult, în pierdere fiind atât organizațiile, cât și publicul. Respectul pe care-l capătă o
organizație din partea publicului depinde foarte mult de acțiunile sale aflate în limitele codului
etic, contând evaluarea pe care publicul o face. La lista principiilor morale care trebuie
respectate (vezi comentariile anterioare), adăugăm și cele 6 principii elaborate de către A.W.
Page:

1. Spuneți adevărul. Lăsați publicul să știe ce se întâmplă și oferiți-i o imagine corectă a

caracterului, idealurilor și practicilor companiei.
2. Demonstrați aceasta prin acțiunile dumneavoastră. Percepția publică asupra unei
organizații este determinată în proporție de 90% prin ce face aceasta și de 10% prin ce spune.
3. Ascultați-vă clientul. Pentru a servi bine publicul trebuie să înțelegeți care îi sunt nevoile
și dorințele. Țineți-i la curent pe cei care iau deciziile importante și pe ceilalți angajați despre
reacția publicului la anumite produse, politici și practici ale companiei.
4. Gândiți activitățile de relații publice pentru viitor. Anticipați reacția publicului și
eliminați practicile care creează dificultăți. Atrageți-vă bunăvoința publicurilor.
5. Gestionați relațiile publice ca și cum întreaga companie ar depinde de ele. Chiar așa și
este. Relațiile corporative reprezintă o funcție a conducerii. Nicio strategie a unei corporații nu
ar trebui implementată fără a fi luat în considerare impactul intern și extern al relațiilor publice.

18
Specialistul în relații publice este persoana care face politica firmei, și nu un simplu redactor de
texte.
6. Rămâneți calm, răbdător, păstrați-vă umorul. Construiți peste fundamentul activităților
de bază din relațiile publice, cu o atenție consecventă, calmă și inteligentă la informații și
contacte. Când apare o criză, fiți pregătit și veți ști exact ce să faceți ca să împiedicați
dezvoltarea crizei (A.W. Page, apud Newsom, op. cit., p. 219).

Datoria relaționistului, printre altele, este și de a conștientiza organizația de necesitatea

responsabilității, a moralei în comportamentul față de public/clienți, față de presă, concurență,
analiști, comunitate, față de alți specialiști în PR. Moralitatea trebuie să fie întotdeauna la baza
profesiei, în acest fel, acțiunile PR fiind morale atât față de public, cât și față de propria
persoană. „Moralitatea sau natura etică a unei acțiuni, caracterul ei bun sau rău trebuie să fie
judecate în funcție de măsura în care include și integrează scopurile și asigură dezvoltarea
potențială a acestor scopuri pentru toți cei interesați de acțiunea respectivă sau care ar putea fi
afectați de ea” (H. Cantril, 1947, p. 60 apud Newsom și colab., op. cit., p. 224).

Ținând seama de obiectul activității unei organizații, ne întrebăm dacă este posibilă etica în
acest domeniu, unde PR manipulează într-un fel publicul, prezentându-i activitatea organizației
propagandistic, susținând-o mai mult decât este necesar și real. Există voci din mass-media,
precum și din public, care spun că o prezentare reală, nemanipulatoare, nu poate exista, pentru
că, dacă ne gândim puțin, chiar profesia de relaționist presupune manipulare, publicitate și
propagandă. Centrul pentru Integritate Publică critică relațiile publice ca fiind „lipsite de
etică”, iar „activitățile de PR sunt o amenințare pentru jurnalismul de calitate”.1 Alte voci susțin
că „… profesioniști din domeniul relațiilor publice au în mod deliberat un comportament lipsit
de etică. Există suficiente motive să constatăm că practicile moderne de relații publice au un
impact negativ asupra procesului democratic. Prin deturnarea atenției publicului de la
probleme-cheie, precum cele sociale, politice sau de mediu, industria de relații publice reduce
capacitatea oamenilor de a reacționa în astfel de situații”.2 Ideea generală este că specialiștii în
relații publice sunt doar niște manipulatori, deformând prin exagerare pozitivă realitățile unei
organizații, în acest fel inducând în eroare opinia publică, publicul-țintă etc.

La ora actuală există în lume mai multe asociații de relații publice, care au emis coduri etice,
dar la care specialiștii nu sunt obligați să adere. Membrii acestor asociații știu clar că dacă au

1
http://www.publicintegrity.org/default.aspx
2
http://www.corporatewatch.org.uk/?lid=1

19
acceptat aceste coduri trebuie să le și respecte total. Voi da câteva nume de asociații
internaționale în relații publice:

 Global Alliance for Public Relations and Communication Management

 International Public Relations
 European Public Relations Confederation
 International Association of Business Communicators
 Public Relations Society of America
 Public Relations Institute of Australia
 Association (IPRA)
 Chartered Institute of Public Relations etc. (Anexa 2)

1.8. Modalități de comunicare cu mass-media

În ceea ce privește instituțiile publice, nici nu ne putem gândi că acestea ar avea un randament
deosebit și nici că activitatea lor ar fi cunoscută de publicul larg, dacă nu ar exista comunicarea
și departamentul de relații publice, cu un specialist care să cunoască toate problemele instituției
și care să fie apt de a lua deciziile cele mai bune în transmiterea mesajelor către receptor/public,
în interesul organizației și, implicit, al publicului. Comunicarea către exterior a unor informații
utile menține liantul dintre cei doi factori: organizația și publicul (după Zemor, 1995, p. 21). Ca
în orice comunicare, și aici se așteaptă feed-back-ul. „Comunicarea instituțională este o
comunicare extraorganizațională prin care instituția urmărește să-și întărească imaginea, să
suscite în jurul ei un climat de încredere și simpatie din partea cetățenilor” (Chiru, 2003, p. 57).

Putem afirma că această comunicare a instituției publice cu exteriorul ajută la crearea unei
imagini mai bune, întărește numele și imaginea formată, promovează activitățile și/sau obiectul
de lucru al instituției. Când este vorba despre promovare, unii specialiști susțin că este un caz
aparte, și nu comunicare externă instituțională, pentru că promovarea, deci comunicarea, se face
doar către exterior și nu se așteaptă neapărat un feed-back. Acesta poate să apară doar prin
creșterea numărului de cumpărători ai produsului promovat. „În această situație, nu mai sunt
membrii organismului public cei care întrețin legătura cu exteriorul, ci organizația ca instituție.
Ea dă informații despre serviciile pe care le oferă, încearcă să-i amelioreze imaginea de
ansamblu sau, pur şi simplu, vrea să facă cunoscute și să-și promoveze valorile” (Munteanu,
2006, p. 81).

În instituțiile publice, comunicarea se face pe mai multe nivele: pe același nivel, între
organizație și executivul social și în mediul social. Devine astfel imperios necesară dezvoltarea

20
canalelor de comunicare. Pentru apropierea și întărirea relațiilor dintre organizație și public,
comunicarea prin mass-media este una dintre cele mai eficiente moduri de a le realiza, căci
informațiile pe care publicul le așteaptă ajung rapid la el. În general, prin mass-media se
realizează:

 transmiterea de informații de interes general;

 transmiterea de informații de interes pentru un anumit segment al publicului;
 prezentarea/promovarea unor servicii publice specifice organizației respective;
 promovarea per general a instituției etc.

Pentru a realiza acest lucru, instituția trebuie să aibă un birou de presă/un departament anume,
care se preocupă de stabilirea comunicării între organizație și mass-media. În acest departament
trebuie:

 să se cunoască tot ce se întâmplă la nivelul organizației, în vederea unei atitudini rapide,

ferme, dacă este necesar, dacă se cer informații sau dacă există un ecou negativ din partea
publicului;
 să se știe hotărârile conducerii pentru a putea privi impactul pe care acestea le pot avea
asupra publicului;
 să se prevadă o eventuală criză;
 să se poată colabora cu diferite departamente ale organizației, neexistând impedimente
în activitatea sa;
 să nu existe dependență de alte departamente ale organizației etc.

Există multe afirmații eronate în legătură cu rolul departamentului de presă din organizațiile
publice, una dintre ele fiind că biroul de presă se ocupă de promovarea produselor prin mass-
media. Realitatea este cu totul alta, după cum reiese și din sinteza pe care a făcut-o Deschepper
(1990, p. 9). El identifică două sarcini importante și, în același timp, reale, pe care le are biroul
de presă:

1. „să stabilească și să întrețină o bună legătură cu presa, în beneficiul organizației pe care

o reprezintă; această activitate are ca scop difuzarea imaginii instituției în rândul publicului sau
crearea unui climat de înțelegere și colaborare între organizație și presă, satisfacerea nevoilor
de informare ale presei și ale publicului;
2. să informeze organizația asupra a ceea ce se afirmă în presă, în legătură cu activitățile
ei sau cu alte aspecte care pot interesa ori influența organizația”.

21
Tot Deschepper (op. cit., p. 81) mai spune că cel/cei ce lucrează în biroul de presă, pe lângă
multe calități, trebuie să aibă și „o cultură generală solidă, cu cunoștințe din domeniul științelor
sociale, cu stăpânirea a cel puțin unei limbi străine. Toate aceste însușiri pot fi calități înnăscute
sau deprinderi dezvoltate prin muncă, perseverenţă şi exerciții specifice”.

Pentru ca mesajele organizației să ajungă cât mai repede la public, informarea celor din mass-
media este calea rapidă de a o face prin comunicatul de presă și conferința de presă.

1.8.1. Comunicatul de presă

Primul comunicat de presă din istoria mass-media a fost provocat de accidentul de cale ferată
din Atlantic City în 1906, când, ca urmare a căderii unui tren de pe un pod, peste 50 de persoane
au decedat. Omul de presă Ivy Lee, despre care aminteam anterior, a publicat în jurnalul The
New York Times declarația oficială dată de administrația Pennsylvania Railroad în legătură cu
tragicul eveniment. La această declarație oficială, Ivy Lee a mai avut de adăugat o idee, aceea
de a-i duce pe jurnaliștii interesați de subiect la locul unde avusese loc accidentul.

Comunicatul de presă trebuie să răspundă la întrebările: cine, ce, cum, unde, eventual și de ce,
iar răspunsurile date arată gradul de profesionalism al relaționistului. Pe parcursul timpului,
comunicatului de presă i s-au dat mai multe definiții, din care amintesc:

 „Comunicatul constituie un instrument prin care, pe de o parte, o organizație poate să

aducă la cunoștința presei – și, prin ea, a publicului – unele informații legate de activitatea ei,
iar pe de altă parte, reprezentanții presei pot obține anumite date, din sursă sigură și fără a mai
depune efortul necesar documentării proprii” (Coman, C., 2004, p. 114).
 „Un comunicat de presă este o comunicare scrisă sau înregistrată, care se adresează
membrilor comunității de jurnaliști de știri, cu scopul declarat de a anunța că anumite informații
au valoare de știri” (Mircea, Alex., 2003, p. 21).

Comunicatul de presă este util atât pentru biroul de presă al organizației, deci pentru organizație
în sine, cât și pentru reprezentanții mass-media, răspunzând rapid necesităților ivite, fie de o
parte, fie de alta. Comunicatul de presă „este simplu și eficient” (Darroy, 1990, p. 33), fiind cea
mai rapidă cale de a informa publicul. Mai trebuie menționat și faptul că nu are nimic comun
cu promovarea unui produs, cu publicitatea, cu reclama, cu mesajul plătit etc., știind că acestea
sunt plătite de către organizații, pe cât timp decizia publicării comunicatului de presă aparține
jurnalistului sau publicației respective, neștiindu-se data la care va fi publicat, forma, integral
sau parțial. Un comunicat de presă poate să devină mai târziu baza unui reportaj, a unei anchete
sau a unui interviu, pe care jurnaliștii îl pot face, în funcție de importanța subiectului și de

22
impactul pe care îl are la public. Biroul de presă al instituției are grijă ca transmiterea
comunicatului să se facă prin canalele obișnuite în acest caz, și anume: telefon, fax, e-mail,
poștă, dar în momentul de față mai rar, radio și televiziune. Actualmente, se preferă transmiterea
online a unui comunicat, web-ul fiind un instrument optim, putându-se insera linkuri, cuvinte-
cheie, simboluri pentru distribuire pe rețelele de socializare Facebook, Instagram etc.

Un comunicat de presă trebuie să respecte anumite criterii de redactare, în primul rând să aibă
o structură clară – titlu, câteva rânduri de introducere, comunicatul propriu-zis/știrea, date de
contact.

 Titlul este foarte important, atât pentru jurnalist, cât și pentru cititor/ascultător. Unii
specialiști în PR și mass-media sunt de părere că un comunicat de presă nu ar trebui să conțină
un titlu, pentru că există cuvinte-cheie la începutul materialului; dacă totuși există un titlu,
acesta nu trebuie să fie foarte lung, maximum 8 cuvinte, poate fi scris cu majuscule, pentru a
atrage atenția etc.
 Paragraful introductiv – este partea cea mai importantă a comunicatului, cuprinzând tot
ce poate fi semnificativ pentru mesaj, putând să-i determine pe cei interesați, jurnaliști,
cititor/public, eventual client, să continue citirea lui sau nu. Aceste rânduri introductive, de
obicei, răspund la întrebările amintite mai sus (a se vedea Coman, C., 2004, p. 114), dar au și
cuvinte-cheie, pentru a ajuta internauții.
 Conținutul comunicatului este partea care cuprinde date-suport ale introducerii,
detaliind răspunsurile la întrebările pe care se bazează (unde, cum, ce, când, de ce), cuvintele-
cheie care se repetă, link-uri care duc către informații suplimentare, date despre instituție și
despre ceea ce vrea instituția prin acest comunicat etc.
 Date de contact – sunt importante pentru o serie de informații suplimentare, dacă este
cazul, trebuind să conțină număr de telefon, e-mail etc., pentru ca cei interesați să poată lua
legătura cu personalul biroului de presă, adresa web a organizației.

De reținut un aspect important: comunicatul de presă este redactat special pentru informare și
este întotdeauna scris și în funcție de ceea ce prezintă şi poate fi de mai multe feluri:

 comunicat de informare
 persuasiv
 invitație
 reamintire
 anunț

23
  politic
 luare de poziție etc.

Pe lângă structura clară a comunicatului, așa cum spuneam mai sus, acesta trebuie să adopte
formatul și stilul jurnalistic. „Primul se bazează pe o structură care poartă numele de „piramidă
inversată”: ea începe cu lead-ul (esența informației) și continuă cu mai multe paragrafe ce
prezintă faptele respective în ordinea descrescătoare a importanței; celălalt se individualizează
prin concizie, claritate, facticitate, separarea judecăților de valoare și a opiniei personale de
prezentarea evenimentelor, echilibru în redarea punctelor de vedere etc” (Deschepper, op.cit.,
p. 45). În același timp, modul de redactare a comunicatului trebuie să aibă în vedere tipul căruia
îi aparține și de formatul mass-media căruia i se adresează. Dacă se ține seama de aceste criterii
și dacă relaționistul organizației este cu adevărat profesionist, comunicatul are toate șansele să
fie repede publicat, uneori chiar fără modificări, fiind un sprijin real atât pentru cei din biroul
de presă, implicit pentru organizație, dar și pentru jurnaliști, munca lor fiind ușurată, netrebuind
să intervină pe text, să rescrie, să recompună ș.a.m.d. La fel de important mai este și factorul
public, căruia i se adresează de fapt comunicatul de presă. Astfel, textul trebuie să fie accesibil,
simplu, ușor de înțeles. Iată câteva idei generale care trebuie respectate în redactarea unui
comunicat de presă:

- textul să fie concis;

- paragrafe de mici dimensiuni, maximum 3-4 fraze;
- fraze mici, pe principiul o frază = o idee;
- evitarea formulelor extrem de mici;
- evitarea formulelor eliptice, ambigue;
- vocabular simplu, accesibil, dar concret, cu semnificații clare;
- evitarea cuvintelor care aparțin domeniului științific, medical, economic etc.
- folosirea de date ce pot fi verificate;
- numele, indiferent de natura lor, să fie scrise corect;
- folosirea unui ton neutru;
- evitarea aprecierilor, comparațiilor pozitive și/sau negative;
- pot fi repetate unele elemente, prin această tehnică cititorii sunt influențați de a reține
unele aspecte etc.

24
 Fig. 4. Model de punere în pagină a unui comunicat de presă

SIGLA ORGANIZAȚIEI DATA EMITERII

NUMĂR DE COD

PENTRU DIFUZARE IMEDIATĂ sau

EMBARGO până la data..., ora...

COMUNICAT DE PRESĂ

TITLU (informativ)

LEAD (mesajul esențial, maximum 5-6 rânduri)

…………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………

CORPUL TEXTULUI

…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………

NUME, PRENUME, ADRESĂ NUME, PRENUME

TELEFON, FAX, FUNCȚIE, SEMNĂTURĂ
(persoana de contact) (persoana care difuzează comunicatul)

25
 1.8.2. Conferința de presă

Explicând sintagma conferință de presă, vom înțelege exact ce înseamnă și vom extrage și
însemnătatea ei. Cuvântul conferință a intrat în limba română pe filieră franceză, conférence,
care, la rându-i, provine din cuvântul latin conferre, care înseamnă bilanț, a compara. Deci
putem înțelege că este vorba despre materialul adunat, bilanțul, precum și aprecierea care este
făcută asupra lui, iar pentru relaționiști este cel mai bun mod de a comunica. Conferința de presă
este un adevărat eveniment pentru organizație, realizat în situații speciale, deosebite, care poate
avea efecte atât pentru organizație, cât și pentru publicul ei. Mesajul transmis într-o conferință
de presă este preluat de mass-media și transmis. Deducem de aici că în momentul când se ia
decizia de a se face o conferință de presă, biroul de presă al organizației ia legătura oficial cu
presa, informând-o de importanța evenimentului. Vorbim aici de comunicarea la distanță,
crearea unui posibil dialog între reprezentantul biroului de presă și mass-media.

Expresia conferință de presă este foarte des folosită, deseori făcându-se confuzie între aceasta
și comunicatul de presă, sau alte întâlniri, unde participă reprezentanți ai unei organizații, deși
fiecare în parte înseamnă altceva. În definitiv, ce este conferința de presă, ne-am putea pune
întrebarea, iar răspunsul îl primim imediat: „Un eveniment-cheie în politica de comunicare a
unei organizații. Ea oferă un loc și momente privilegiate pentru a transmite o informație de
maximă importanță” (Darroy, C., 1990, p. 51). Alt specialist în PR spune: „Conferința de presă
este un eveniment-știre prin care noua informație urmează să fie dezvăluită și discutată cu
reprezentanții mass-media” (Haywood, R., 1984, p. 151 apud Coman, C., 2004, op. cit., p. 151).
Întotdeauna o organizație poate să justifice motivul pentru care a organizat o conferință de
presă, existând evenimente foarte importante, care pot afecta publicul-țintă sau publicul în
general, dorindu-se ca informația să fie detaliată și dezbătută de cei în cauză. Jurnaliștii, de
asemenea, pot pune și ei întrebări pentru o lămurire mai bună a problemei.

Temele abordate într-o conferință de presă pot fi diverse:

 decizii interne ale organizației, care afectează mai ales publicul-țintă;

 proiecte deosebite, care se cer a fi cunoscute de public;

 situații urgente la nivel de organizație;

 conflicte la nivelul organizației (conflicte interne);

 conflicte cu alte organizații (conflicte externe) etc.

26
Întâlnirea face to face în cadrul unei conferințe de presă poate determina rezolvarea
problemelor, poate evita comentariile care pot să apară în necunoștință de cauză etc.

Biroul de presă al organizației care dorește sa facă o conferință de presă, prin reprezentantul
său, trebuie să aibă în vedere câteva situații:

 este organizația cunoscută bine pentru ca jurnaliștii să fie interesați de conferința de

presă?

 activitățile/produsele organizației sunt căutate de public?

 există interes din partea publicului, în general, și, în mod special, din partea publicului-
țintă?

 organizația are de dat explicații publicului?

 evenimentul care generează conferința de presă este important până la punctul în care
jurnaliștii nu doar să participe, ci să și pună întrebări?

 evenimentul este justificat pentru invitarea mass-media? etc.

Deshepper, J. (1990, p.71, apud Coman, 2004, p. 152) afirmă ca dacă organizatorii nu cred că
vor răspunde la toate întrebările jurnaliștilor, ar fi mai bine să se renunțe la conferință și să se
dea un comunicat de presă, prin care doar să se transmită informația.

Conferința de presă trebuie să urmeze niște tipicuri, trebuie să se știe clar:

 când se organizează, zi și oră;

 unde se organizează;
 cine este invitat;
 de asemenea, trebuie pregătit kit-ul de presă (dosarul de presă), toate având importanța
lor și impactul asupra celor interesați.

Astfel, s-a ajuns la concluzia că una din zilele cele mai bune pentru organizarea unei conferințe
este cea de marți sau miercuri, înainte de prânz cu o oră, o oră și jumătate. Ne putem întreba,
firesc, de ce aceste zile și de ce acest interval orar! Explicația este logică: începutul și sfârșitul
unei săptămâni aparțin altor genuri de activități: la începutul săptămânii, ziua de luni e plină de
agitație și evenimente în orice redacție, iar joi și vineri sunt zile pentru a se informa despre
divertisment local sau național. Intervalul orar 10.30-11.00 este de asemenea perfect, știind cât
mai este de lucru la o știre până ajunge a fi publicată, jurnaliștii mergând la conferință, revenind
în redacție, redactând știrea, realizând montajul, dacă este cazul etc.

27
La fel de importantă este alegerea locului unde va fi organizată conferința de presă, existând,
în general, două variante: un loc destinat anume pentru astfel de evenimente sau propriul sediu,
care prezintă avantaje și dezavantaje. Când se merge într-un loc destinat anume pentru astfel de
evenimente, se merge la sigur, jurnaliștii cunoscând toți locul, nefiind nevoie să caute sediul
instituției/organizației etc. Când se folosește sediul organizației, există posibilitatea ca
jurnaliștii să fie aduși cu mașina și se poate face chiar și un tur al instituției/companiei, fiind
un plus pentru organizație. Aceasta este o variantă foarte bună și pentru momentul în care
organizația este la început de drum, făcându-se astfel cunoscută din interior.

Cine este invitat la o conferință de presă? Jurnaliștii, în mod firesc, care vor fi înștiințați din
timp despre eveniment; dacă este cazul, poate fi invitat un specialist care să vorbească despre
produsul/activitatea despre care se dorește a se ști și, de asemenea, un moderator, pentru o
reușită totală.

Dosarul (kit-ul) de presă este necesar să fie pregătit pentru a fi înmânat jurnaliștilor la sosirea
acestora. În dosar vor fi date esențiale despre instituție/companie, fapt ce-i va ajuta mult pe
jurnaliști, dosarul putând fi păstrat și accesat atunci când aceștia vor avea din nou nevoie de
niște date.

Kit-ul are, în general, câteva elemente care trebuie urmărite:

1. desfășurătorul conferinței de presă (pe minute și vorbitori);

2. informația;
3. fotografii, dacă este cazul, ale produsului/serviciului;
4. alocuțiunile;
5. informații suplimentare;
6. scurtă istorie a produsului/serviciului/evenimentului;
7. mostre ale produsului (dacă este cazul);
8. lista cu punctele de vânzare și cu distribuitorii produsului/serviciului (dacă este cazul);
9. cifre realizate și prevăzute (estimarea vânzărilor), dacă este cazul;
10. cadouri pentru jurnaliști, în funcție de context (dacă este cazul)3. (Anexa nr. 3)

Pentru ca o conferință de presă să fie privită ca binevenită și să aibă succesul scontat, biroul de
presă și purtătorul de cuvânt trebuie să o gândească și să o pregătească amănunțit, trebuie să fie

3
https://www.google.ro/search?q=model+conferin%C5%A3%C4%83+de+presa&espv=2&biw=1093&bih=479
&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=uSZgVZz0HcmsUfmdgOgJ&ved=0CB4QsAQ

28
pregătiți cu toate răspunsurile posibile la întrebările jurnaliștilor, acestea concurând și la o
imagine bună a instituției/organizației.

29
 2. PURTĂTORUL DE CUVÂNT

2.1. Definiție. Aptitudini

Pe parcursul timpului s-a observat necesitatea existenței unui departament în cadrul

instituțiilor/organizațiilor care să se ocupe cu problemele de comunicare cu mass-media.
Îndeplinirea sarcinilor pe care acest departament le are de rezolvat depinde foarte mult de
calitatea persoanelor care se angajează să lucreze în comunicare. Este o problemă dificil de
rezolvat, pentru că există două posibilități în alegerea membrilor departamentului de
comunicare/biroului de presă:

 persoane din cadrul organizației;

 persoane din exterior.

Ambele categorii prezintă și avantaje și dezavantaje: persoanele care provin din interiorul
organizației cunosc foarte bine problemele, cunosc publicul intern, cerințele, așteptările și
nerealizările, dar venind din diferite domenii, economic, tehnic, administrativ etc., nu au
cunoștințe în domeniul relațiilor publice și comunicare și ar trebui să treacă ceva timp până
când ele ar putea să și le însușească. Cele care vin din exteriorul organizației sunt jurnaliști,
relaționiști, persoane care lucrează deja în comunicare, dar nu cunosc problemele specifice
organizației în care vin să lucreze. „Ambele variante prezintă avantaje și dezavantaje: dacă se
face apel la prima soluție, persoana respectivă trebuie să învețe, din mers, totul despre
comunicarea cu presa și despre mediile jurnalistice; ea este, astfel, expusă și expune organizația
la numeroase greșeli, inerente în etapele de stăpânire parțială a unui domeniu; dacă se alege a
doua variantă, persoana aleasă trebuie să încerce să cunoască rapid organizația, activitățile și
problemele ei, fapt care ar putea duce, cel puțin în primele etape ale activității, la o perspectivă
incompletă și la prezentări mai puțin convingătoare ale instituției” (Deschepper, 1990, p. 12).

La ora actuală, cam peste tot în lume, inclusiv în România, se merge pe angajarea unor
profesioniști, jurnaliști, pentru că ei au experiență în domeniu, știu cum să scrie o știre, au
cunoștințe în lumea mass-media. De asemenea, oricâtă experiență în domeniu ar avea aceștia,
se sugerează și urmarea unor cursuri prin care să se înțeleagă cât mai bine diferențele care există
între jurnalism și relații publice, să-și îmbunătățească metodele și tehnicile personale de muncă
în cadrul biroului de presă.

Deci, dacă am da o definiție a purtătorului de cuvânt, am putea spune că este persoana care
lucrează într-un birou de presă, cu experienţă în jurnalism și/sau comunicare, cu abilități
30
deosebite în comunicarea cu publicul, având ca sarcină principală menținerea unor relații bune
și foarte bune cu mass-media, atât locale, cât și naționale, în vederea obținerii unei imagini
favorabile a organizației pentru care lucrează, menținând și legătura dintre ea și public, prin
intermediul presei.

Redăm mai jos câteva definiții „oficiale”:

„Purtătorul de cuvânt este persoana aleasă să vorbească în calitate oficială pentru un grup”
(Dictionary of English language and Culture).

„Purtătorul de cuvânt este considerat acea persoană, din cadrul biroului de presă, desemnată să
îl reprezinte pe liderul organizației în relația cu mass-media. El exprimă atitudinea oficială a
organizației asupra problemelor de interes general sau specific și se subordonează, ca și șeful
structurii de relații publice, direct conducerii organizației” (Curs SNSPA, 2001).

„Purtătorul de cuvânt este considerat un actor important în structura de presă. El este principala
sursă de informare a jurnaliștilor și, totodată, imaginea accesibilă și concretă a instituției”
(Bucur, N și comp., 2002 , p. 65)

La nivelul unei organizații, mereu pot să apară probleme de comunicare, izvorâte din contactul
zilnic cu presa, iar pentru rezolvarea acestor inerente probleme, purtătorul de cuvânt trebuie să
aibă anumite calități care pot fi ori native, ori studiate, învățate, deci dobândite, care să-l ajute
în contactul cu factorul din exterior, presa:

 capacitatea de a socializa, pentru a stabili contacte rapide, fără emoții și timiditate;

 comunicare scrisă și orală simplă, pe înțelesul tuturor;
 limbaj adecvat, bogat, din mai multe domenii;
 tact;
 răbdare;
 bun-simț;
 amabilitate;
 perseverență;
 memorie deosebită, pentru a-și aminti rapid unele detalii și a putea face conexiunile
necesare la un moment dat;
 intuiție;
 prezență de spirit pentru a face față unor situații neprevăzute;
 spirit organizatoric;

31
  obiectivitate;
 corectitudine;
 capacitate de lucru în stres și efort intelectual de lungă durată;
 cultură generală;
 cunoașterea de limbi străine, cel puțin două de circulație internațională (după Coman,
C., 2004, pp. 85-86).

2.2. Rolul purtătorului de cuvânt

În cadrul departamentului de relații cu presa, unul dintre angajați are sarcini suplimentare, care
cer și calități pe măsură, el bucurându-se de o poziție privilegiată. Prin poziția sa oficială, acesta
își asumă reprezentarea directorului/patronului instituției/organizației în relațiile cu mass-
media, dând informațiile cerute, afirmând sau infirmând unele concluzii, echilibrând
constatările, aducând un plus imaginii organizației. Această funcție este cunoscută sub numele
de purtător de cuvânt (după Millo, K., 1998, p. 72).

Responsabilitatea purtătorului de cuvânt este enormă, pentru că el este cel ce reprezintă

organizația în orice situație și, prin opiniile pe care le exprimă, exprimă, de fapt, opinia oficială
a managerului. Orice greșeală pe care o face repercutează asupra imaginii organizației.
Responsabilitatea despre care vorbesc îi asigură și o poziție aparte în
firmă/instituție/organizație, el are autonomie, subordonându-se doar managerului sau șefului
departamentului de presă. Deseori există situația în care șeful biroului de presă este și purtătorul
de cuvânt al organizației, sau este independent de biroul de presă, situație cu care unii specialiști
în comunicare nu sunt de acord, pentru că se creează unele dizarmonii – suprapuneri de opinii,
nesincronizări etc. (după Howard, C.; Mathews, W., apud Coman, 2004, p. 89) „Criteriile de
alegere a purtătorului de cuvânt trebuie să fie autoritatea, credibilitatea și farmecul personal”
(Dunn, S.W., apud Coman, C., 2004, p. 90).

Într-un bun purtător de cuvânt trebuie să coexiste anumite calități, din care rezultă și rolul pe
care-l are în organizație. Astfel, el trebuie:

 să știe întreaga activitate a organizației;

 să cunoască exact obiectivele organizației;
 să mânuiască perfect tehnicile și strategiile discursului în relațiile publice și comunicare;
 să cunoască perfect politica organizației, pentru a emite răspunsurile cele mai corecte și
în consens cu cerințele politicii manageriale;

32
  să aibă abilitatea de a-i impresiona pe jurnaliști și diplomația de a-i conduce către ceea
ce este favorabil organizației;
 să aibă toată încrederea managerului, pentru ca în acest fel să poată cunoaște în amănunt
care este calea pe care o urmează organizația, reușind în acest fel să-și organizeze mesajul,
discursul, atitudinea etc., având și deplina libertate din partea managerului;
 să aibă capacitatea de a intui întrebările presei, astfel încât să aibă la îndemână
informațiile necesare;
 să aibă capacitatea de a nu intra în întrebări încrucișate din partea mass-media, iar dacă
s-a întâmplat acest lucru, să aibă capacitatea de a ieși în mod diplomatic și favorabil
organizației;
 să cunoască preocupările jurnaliștilor, atitudinea lor față de organizația pe care el o
reprezintă, astfel încât să-și pregătească tacticile cele mai bune de răspuns;
 să știe să fie de partea publicului, să vorbească despre interesele acestuia și nu numai
despre cele ale organizației;
 să nu accepte pasivitatea în comunicare, putând să provoace întrebări, în așa fel încât în
răspunsurile pe care le va da, mesajul transmis să fie benefic organizației;
 să nu fie nici defensiv, arătând slăbiciune, infirmare a unor opinii, ci să-și arate mereu
încrederea în instituție;
 să fie abil și să-și poziționeze mesajele pozitive la începutul discursului, iar dialogul cu
jurnaliștii să fie unul pozitiv;
 să dea răspunsuri directe, neagresive;
 să nu folosească niciodată formula no comment, aceasta atrăgând comentarii răuvoitoare
și, implicit, o imagine mai puțin bună asupra organizației; calea cea mai bună este să se
informeze și să revină cât mai repede posibil cu informațiile cerute etc. (după Coman, C., 2004,
pp. 91-92)

Purtătorul de cuvânt este o persoană publică și trebuie să-și asume acest statut. Indiferent în ce
situație se află, el nu trebuie să-și exprime propriile opinii. Orice va spune în public va fi văzut
ca o atitudine și ca o opinie oficială a organizației. „Când lucrezi cu mass-media, orice greșeală
pe care o comiți poate deveni oricând publică” (Howard, C., Mathwes, W., apud Coman, 2004,
p. 92). Relația purtătorului de cuvânt cu mass-media trebuie să fie o relație în care să primeze
colaborarea, respectul, și nu prietenia, familiaritatea. El este mereu sursa de informații pentru
presă, chiar și când se află în situații private, din acest motiv alegerea unui bun purtător de
cuvânt se face cu dificultate, necesitând o atenție maximă din partea managerului. Un purtător

33
de cuvânt al Ministerului de Externe francez declarase la un anumit moment: „Purtătorul de
cuvânt nu trebuie să fie nici orgolios, nici cramponat de ceea ce gândește el personal, pentru că
el trebuie să fie purtătorul de cuvânt al unei instituții și deci trebuie să spună ceea ce i se cere
să spună, pentru că este funcționar.”4

Purtătorul de cuvânt trebuie să se documenteze în mod constant în ceea ce privește jurnaliștii

cu care vine în contact, ținând cont și de faptul că fiecare jurnalist este conștient că reprezintă
publicul, motiv pentru care interesul lui față de organizație rămâne intact, uneori chiar
monitorizând acțiunile acesteia. În această situație, purtătorul de cuvânt își asumă rolul esențial
de formare și de influențare a publicului, conducându-l spre ceea ce dorește organizația să aibă.
Purtătorul de cuvânt își asumă încă de la început și rolul de a fi sursa oficială a instituției din
care face parte, prin:

 interviuri;
 comunicate de presă;
 conferințe de presă;
 mapa de presă (kit-ul);
 briefing-ul mini – conferință de presă susținută periodic;
 emisiuni radiofonice sau televizate etc.

2.3. Fișa postului

Fișa postului pentru purtătorul de cuvânt este concepută de managerul instituției/organizației,

urmărind niște puncte general valabile, indiferent de ce natură este instituția. (Anexa 4)

Astfel, ea cuprinde:

 Informații generale:
o denumirea postului;
o nivelul postului;
o scopul principal al postului.
 Condiții specifice pentru ocuparea postului:
o studii de specialitate;
o perfecționări și specializări;
o cunoștințe operare/programare pe calculator, nivel;
o limbi străine vorbite, nivel de cunoaștere;

4
http://www.scritub.com/stiinta/drept/PURTATORUL-DE-CUVANT93719.php

34
 o abilități, calități, aptitudini;
o cerințe specifice;
o competențe manageriale.
 Atribuțiile postului
 Identificarea funcției publice corespunzătoare postului:
o denumire;
o clasă;
o grad profesional;
o vechime în specialitate etc.
 Sfera relațională a titularului
o Sfera relațională internă: relații ierarhice de subordonare față de …; relații funcționale,
relații de reprezentare;
o Sfera relațională externă: cu autorități și instituții publice, cu organizații naționale și
internaționale, cu persoane juridice private etc.
o Limite de competențe (în baza atribuțiilor anterioare);
 Întocmit de…
 Luat la cunoștință de…
 Contrasemnătură

35
 3. ROLUL PURTĂTORULUI DE CUVÂNT ÎN CADRUL PRIMĂRIEI
MUNICIPIULUI BÂRLAD – STUDIU DE CAZ

3.1. Metodologia studiului de caz

Locuind în Bârlad, mi s-a părut foarte interesant să fac un studiu despre biroul de presă de la
nivelul unei instituții publice reprezentative, iar Primăria municipiului mi s-a părut, din acest
punct de vedere, cea mai interesantă. Am plecat de la ideea că studiul de caz trebuie să fie un
exemplu de bune practici ale purtătorului de cuvânt, indiferent cărui sector de activitate aparține
organizația. De asemenea, mi-am pus întrebarea ce este un studiu de caz, ce trebuie să prezinte,
ce particularități are etc. Răspunsul l-am găsit în definiția dată de Robson, C. (2002, p. 18):
„Studiul de caz poate fi definit ca o strategie de cercetare bine stabilită, focalizată pe un caz
concret, care este interpretat în amănunt, adică prezentând referiri detaliate, cu luarea în
considerare a tuturor particularităților sale contextuale”.

Alegerea domeniului public bârlădean de la cea mai importantă reprezentanță, Primăria, a fost
gândită și pentru a vedea, prin analiza activității purtătorului de cuvânt, dacă această instituție
este una cu care locuitorii ei se pot mândri, mulțumiți de activitățile primarului și ale membrilor
Consiliului Local, căci tot ce se petrece în Primărie, activități, programe, propuneri, decizii etc.,
sunt sau ar trebui să fie făcute publice prin intermediul Biroului de presă/purtătorului de cuvânt,
cu ajutorul mediei locale. Practic, vrem să vedem dacă ideile teoretice și metodologice ale
managementului organizațional se regăsesc într-un punct comun cu realitățile concrete.
Cercetând diferite aspecte ale activității purtătorului de cuvânt, dorim să introducem și elemente
de evaluare, pentru a vedea impactul acțiunilor la nivel public și chiar la nivelul mass-media.

Documentându-mă pentru tema pe care am ales-o, am intrat în posesia unor materiale și am

pornit de la încrederea pe care mi-au insuflat-o, unele fiind duplicate ale documentelor oficiale
din cadrul Primăriei; de asemenea, am accesat site-ul de știri locale http://www.b-o.ro/, unde
am găsit alte informații oficiale. Astfel, am avut la dispoziție:

 fișa postului purtătorului de cuvânt (vezi Anexa 4);

 ghidul orașului;
 cartea Palatul comunal Bârlad – 75 de ani, editată de Primărie cu ajutorul tipografiei

Dacri în anul 2009;

 link-uri și site-uri (inclusiv cel al primăriei);

36
  materiale apărute în presa locală etc.

Ceea ce mi-a lipsit din documentație au fost tocmai dosarele de presă, pentru că, citez din
convorbirea cu cei trei membri ai Biroului de presă: „Ne știm cu toții, nu este necesar să facem
dosare de presă. Colegii din presa locală lucrează de mulți ani în domeniu și sunt din Bârlad,
aleșii locali sunt bârlădeni, deci la ce ne-ar folosi?”.

Bineînțeles că am luat în considerare, pentru studiul nostru, materialele cele mai noi, adică din
ultimul an de activitate.

Motivul pentru care am realizat acest studiu a fost să aflu cât de prolifică este activitatea
purtătorului de cuvânt de la nivelul Primăriei bârlădene, dacă se implică profesionist în
activități, dacă munca și relațiile lui cu presa locală aduc un plus de încredere în Primărie și-n
activitățile și planurile acesteia.

Am pus diferite întrebări membrilor Biroului de presă, inclusiv purtătorului de cuvânt, acesta
din urmă fiind în funcție din anul 1990, trecând proba profesionismului cu fiecare partid care
s-a perindat la conducerea municipiului, altfel nu ar mai fi rămas în funcție atât timp.
Răspunsurile lui, dar și ale celorlalți doi membri ai Biroului de presă, au fost evazive, generale,
fără nicio ancorare în realitățile concrete ale Primăriei: „da, există situații”, „nu, nu a fost
nevoie”, „nu, dosare de presă facem foarte rar, ne știm aici de atâția ani”, „vom căuta materialele
de care aveți nevoie, dar sper că le veți folosi în așa fel încât să nu avem o imagine negativă”
etc.

3.2. Scopul și obiectivele studiului de caz

Scopul principal al acestei cercetări a fost să arăt cât de mult se implică purtătorul de cuvânt și
Biroul de presă al Primăriei Bârlad în realizarea unei imagini pozitive a Primăriei în rândul
locuitorilor. În al doilea rând, m-a interesat și ce inițiative are purtătorul de cuvânt, împreună
cu cei doi colegi, în activitățile culturale, pentru că aproape orice înseamnă cultură la nivelul
orașului nostru, aprobat de Comisia de cultură, este dat publicității, sau ar trebui să fie dat, de
către purtătorul de cuvânt. În al treilea rând, am dorit să văd dacă sarcinile purtătorului de cuvânt
se aliniază cerințelor generale ale fișei postului și, prin comparație, atât cu fișa postului, dar și
cu alte primării, să deducem implicarea, efortul și rezultatele activității purtătorului de cuvânt
al primăriei.

Obiectivele cercetării au fost:

 urmărirea comunicatelor de presă, a conferințelor de presă, a briefing-urilor Primăriei;

37
  comentarii pe marginea acestora;
 interesul mass-media asupra lor;
 impactul asupra publicului (locuitorilor);
 dialogul dintre purtătorul de cuvânt și jurnaliști;
 feed-back-ul / dacă a existat, ce fel a fost, pozitiv sau negativ etc.;
 cum și cât s-a fixat în mentalul cetățenilor munca purtătorului de cuvânt.

3.3. Primăria municipiului Bârlad – istoric

Evoluția urbanistică a Bârladului a fost un proces complex, dificil, cu evoluții oscilante, lipsită
deseori de viziune și perspectivă. Localitatea nu a beneficiat niciodată de un proiect care să
vizeze în ansamblu evoluția urbei în timp. Acest proiect ar fi fost necesar să țină cont de factorii
naturali, de tradițiile culturale și edilitare împreună cu afinitățile locuitorilor. Au existat
tentative de sistematizare a unor zone din oraș, inițiate mai ales după modele văzute în alte părți
ale Europei. Aceste încercări, nesusținute de competențe de arhitectură și mai ales din lipsa
resurselor financiare, au dus la o dezvoltare haotică, la care au contribuit și unii cetățeni care,
în lipsa unei legislații adecvate, au improvizat, reieșind un stil arhitectonic amestecat, alambicat,
haotic, am putea spune.

În urma inundațiilor din anii 1931-1932 și 1933-1934, s-au distrus școli, pavaje, parcuri,
inclusiv localul Primăriei, care, la momentul respectiv, se afla pe strada Dimitrie Cantemir.
Dacă s-ar fi reparat acel vechi local, ar fi fost insuficient să facă față tuturor serviciilor
comunale. În ziua de 21 octombrie 1934, după lungi controverse, mai ales pe subiect financiar,
s-a pus piatra de temelie a localului Primăriei Bârlad sub denumirea de Palat comunal.

Fig. 5 – Actul de punere a pietrei de temelie a Primăriei Bârlad

Sursa: Arhivele Statului București

38
Construirea acestei clădiri a reprezentat începutul refacerii gospodăriei orașului Bârlad.
Construcția a fost executată din beton armat, iar pereții din cărămidă, după planul arhitectului
C.C. Moșinschi. Lucrarea a fost executată de Societatea Edilitatea din București. Recepția a
avut loc pe data de 20 august 1935, iar recepția definitivă pe 27 mai 1937.

Fig. 6 – Act oficial adresat de arhitectul Moșinschi Primăriei Bârlad

Sursa: Arhivele Primăriei Bârlad

39
Fig. 7 – Act oficial din partea Societății de construcții Edilitatea București

Sursa: Arhivele Statului București

40
Fig. 8 - Proces-verbal de recepție definitivă a Primăriei Bârlad

Sursa: Arhivele Statului București

41
Denumirea actuală de Palat comunal, denumire la care s-a revenit din 2009, când s-au celebrat
cei 75 de ani de existență, nu este o invenție din perioada interbelică, ci este privită ca o
asimilare a unui fapt pozitiv din lumea civilizată. Unii consideră că în perioada comunistă s-a
făcut o nedreptate, schimbându-se denumirea din Palat comunal în Primărie, alții, din contră,
consideră că denumirea actuală de Palat comunal este anacronică din punctul de vedere al
timpurilor moderne pe care le trăim. Gândul firesc este, când spui comunal, să te gândești la un
sat mai mare, o comună, reședință a unui număr de sate mai mic, cu funcții de coordonare, și
nu la un oraș, cu calitate de municipiu, așa cum este Bârladul. Cert este că, la ora actuală,
clădirea arată bine, este reparată, modernizată, dând un plus de culoare orașului.

Fig. 9 – Clădirea Primăriei municipiului Bârlad

Sursa:
https://www.facebook.com/search/top/?q=prim%C4%83ria%20municipiului%20b%C3%A2r
lad-paginaoficial%C4%83

Activitatea Primăriei și a serviciilor și compartimentelor se desfășoară în baza Legii 215/2001

a administrației locale, actualizată cu legile 340 și 393/2004.

42
Structura administrativă locală în 2018 se prezintă astfel:

1. Autoritatea executivă este reprezentată de instituția primarului:

 Primar
 Viceprimar
 Secretar

Autoritatea administrativă este reprezentată de Consiliul Local al municipiului Bârlad, ca

organ deliberativ al administrației publice locale.

2. Consilieri locali – 21
3. Serviciile primăriei:
 Compartimentul Administrație publică locală, Secretariat, Juridic
 Serviciul cadastru imobiliar-edilitar, Banca de date și Registrul agricol
 Serviciul Resurse Umane, Protecția muncii și relații cu publicul
 Compartimentul Audit public intern
 Compartimentul Protecție civilă
 Serviciul Impozite și taxe – persoane fizice și persoane juridice
 Serviciul Contracte de concesionare, închiriere și vânzare, autorizare, liberă inițiativă și
control comercial
 Serviciul Buget și contabilitatea veniturilor și cheltuielilor
 Compartimentul administrativ-gospodăresc
 Serviciul Urbanism și amenajarea teritoriului
 Serviciul tehnic, investiții, licitații și contracte de achiziții publice
 Serviciul Gospodărie comunală și locativă și Asociații de proprietari
 Biroul Programe comunitare, Management proiecte, Informatică și Imagine-publicitate
 Direcția de asistență socială
 Serviciul Comunitar public – compartiment Stare civilă
 SC Compania de Utilități Publice SA (Anexa 5)

3.4. Rolul Primăriei pentru localitate

Activitățile Primăriei se desfășoară în folosul comunității, din punct de vedere legislativ, al

conducerii, organizării, al programelor și strategiilor de dezvoltare, rapoarte și studii, realizarea
statului de funcțiuni, registru agricol, proiecte de hotărâri etc.

43
Consiliul Local este cel ce hotărăște, conform legislației, în rezolvarea tuturor problemelor
comunității. De exemplu:

 ia hotărâri în ceea ce privește dezvoltarea economico-socială a urbei;

 administrează domeniul public al orașului;
 gestionează serviciile de care se bucură populația orașului;
 are atribuții în vederea unei bune cooperări între instituțiile locale, dar și cu cele din alte
zone;
 are atribuții în buna funcționare a serviciilor către populație;
 gospodărește resursele financiare ale orașului, prin banii strânși la bugetul local;
 are atribuții în stabilirea impozitelor și taxelor locale;
 se preocupă de investiții;
 se preocupă de mediu, de ecologizare, prin serviciile Primăriei;
 are în vedere amenajarea teritoriului, preocupări de urbanism local;
 asigură servicii sociale pentru persoanele cu probleme: persoane cu dizabilități, copii
orfani (protecția copilului), persoane cu nevoi speciale;
 asigură condiții normale pentru:
o educație
o sănătate
o cultură
o tineret
o persoane vârstnice
o sport
o ordine publică
o situații de urgență
o conservarea și punerea în valoare a monumentelor, parcurilor, grădinii publice, zoo etc.
o dezvoltare urbană
o evidența persoanelor etc.
 asigură serviciile comunitare, utilități;
 se implică în acordarea unor facilități pentru personalul sanitar și didactic;
 sprijină cultele religioase etc.

Aceste implicări în relația cu comunitatea nu sunt făcute aleatoriu, ci sunt în baza legii, valabile
pe întreg teritoriul țării.

44
 3.5. Activitățile purtătorului de cuvânt

După cum spuneam în capitolul anterior, purtătorul de cuvânt din cadrul unei
instituții/organizații are niște sarcini bine stabilite de manager, fișa postului spunându-ne exact
atribuțiile care îi revin. În cadrul Primăriei municipiului Bârlad, Biroul de presă este format din
3 persoane: un fost jurnalist, un absolvent al Facultății de Relații Publice și Comunicare și al
Facultății de Drept și un absolvent de studii în domeniul comunicării, dar care lucrează pe
funcția de fotograf oficial al Primăriei.

Biroul de presă actual este relativ nou-înființat, odată cu instalarea noului primar și a noilor
consilieri, în urma alegerilor din 2016. Dacă până în acel moment la Primăria Bârlad exista doar
o singură persoană care se ocupa de comunicarea și relațiile cu mass-media, actualmente
ființează acest Birou de presă, în care persoana absolventă de drept și comunicare deține funcția
de director de departament mass-media, aceasta fiind titulatura în cadrul Primăriei. Interesant
este faptul că până la începutul lunii iunie 2018 exista doar această persoană ca director de
departament și purtător de cuvânt (!), ca de la data mai sus menționată să se mai creeze două
posturi, astfel că în acest moment există:

 1 director de departament mass-media

 1 purtător de cuvânt
 1 fotograf

La cererea mea de a afla informații suplimentare în legătură cu postul creat, acela de fotograf,
aflat în cadrul Biroului de presă, nu am obținut nicio lămurire în plus, astfel că nu pot comenta
în urma cărei decizii a fost creat și nici care îi sunt atribuțiile clare, exceptând, după cum se
vede în presa locală și pe site-ul instituției, că toate fotografiile și filmările de la diferite
evenimente ale Primăriei și ale Consiliului Local sunt realizate de fotograful Primăriei.
Organigrama nu prevede acest post, încadrarea persoanei respective fiind făcută la Centrul
„Mihai Eminescu”, care aparține de Primăria bârlădeană.

Întrebarea firească a publicului bârlădean este de ce se simte nevoia de trei persoane la nivelul
instituției Primăriei, când la Instituția Prefectului județului Vaslui există doar o singură
persoană, purtător de cuvânt, care se ocupă de redactarea materialelor, organizează conferințele
de presă, cu tot ceea ce implică ele, redactează în timp real comunicatele de presă, transmițându-
le imediat pe e-mail către mass-media, fotografiază și filmează pentru Prefectură, atunci când
este necesar?!

45
Purtătorul de cuvânt actual al Primăriei bârlădene vine din mediul presei, unde a lucrat mai bine
de zece ani. Putem crede că relația lui cu foștii colegi din media locală este bună, directă,
neexistând sincope în comunicare. Rolul lui este bine determinat în fișa postului, trebuind să se
ocupe de:

 informarea cotidiană a primarului cu problemele pe care mass-media le ridică în legătură

cu activitatea și competențele Primăriei și ale Consiliului local, încât primarul și consilierii să
poată acționa în consecință;
 organizarea conferințelor de presă, atât cele pe care primarul le face, dar și ale
Consiliului Local sau ale comisiilor de specialitate;
 redactează comunicate de presă, ca urmare a dispozițiilor primarului;
 strânge materiale, date, informații cu și despre activitatea Primăriei și a Consiliului
Local, le redactează în vederea publicării lor într-o broșură locală, care este oferită gratuit;
 organizează întâlniri radio-televizate cu reprezentanții Primăriei sau ai Consiliului Local
în studiourile locale;
 se îngrijește de abonamentele Primăriei la diverse publicații;
 comunică imediat sau în maximum 24 de ore informațiile de interes public solicitate
verbal sau în scris de către mass-media;
 se preocupă de liberul acces la informațiile de interes public;
 de asemenea, are preocupări privind și transparența decizională în administrația publică;
 în general, prin tot ceea ce face, purtătorul de cuvânt are în vederea imaginea instituției
primarului şi a Consiliului Local.

Practic, există câteva puncte pe care nu le abordează niciodată, pentru că altcineva se ocupă de
ele la nivelul instituției, sau, în alte cazuri, sunt făcute invitații din exterior, care sunt onorate
de persoanele respective, primar, șefi de departamente sau consilieri. Astfel, purtătorul de
cuvânt al Primăriei Bârlad:

 nu organizează niciodată întâlniri radio-televizate cu reprezentanții Primăriei în studioul

local;
 nu se preocupă de abonamente, fiecare serviciu sau compartiment își face propriile
abonamente direct;
 cum broșura destinată informării cetățenilor, care era oferită gratuit, nu mai apare, nu se
ocupă nici de culegerea datelor și informațiilor pe care să le redacteze pentru broșură etc.

46
Acestea fiind informațiile primite din cadrul Primăriei, dar și din Biroul de presă, revenim la
întrebarea firească de ce are nevoie Primăria Bârlad de un birou de presă cu trei persoane, din
care unul director de departament.

3.5.1. Legătura Biroului de presă al Primăriei Bârlad cu mass-media

Putem aprecia că activitatea principală a purtătorului de cuvânt, aceea de a face legătura cu

cetățenii prin media locală, cu scopul clar de a păstra o imagine pozitivă a Primăriei și
Consiliului Local, este permanentă, promptă și, în general, de bună calitate. Purtătorul de cuvânt
se folosește de informări, comunicate de presă, conferințe de presă, fiind anunțate în timp real
și pe site-ul oficial al Primăriei sau pe Facebook, pagina oficială a Primăriei:

 http://www.primariabarlad.ro/
 https://www.facebook.com/primariamunbarlad/?fb_dtsg_ag=AdwuArq6wUDxM5Qbo
O7Wja-LPsUwO3JHg4Bldm_rMidzhw%3AAdxEldKBq0E55z_w4LZXg-qTyw-
1CCDiStpkNgUEhpjHdQ

3.5.1.1. Anunțuri și informări oficiale

Anunțurile și informările sunt unele dintre cele mai rapide știri prin care Primăria Bârlad anunță
mass-media și, implicit, pe cetățeni cu privire la unele evenimente care se petrec în timp real,
s-au petrecut recent ori sunt pe cale de a se petrece. Pentru că la ora actuală Internetul este
folosit de o mare parte a populației, purtătorul de cuvânt îl accesează rapid, publicând știrea
imediat ce a fost redactată, în așa fel încât este adusă la cunoștința publicului foarte repede.
Anunțurile și informările pot fi din domenii variate: cultură, securitatea cetățenilor, sănătate etc.

Iată câteva exemple de anunțuri și informări oficiale elaborate de purtătorul de cuvânt al

Primăriei Bârlad, care au fost postate atât pe pagina oficială de pe Facebook, cât și pe site-ul
oficial:

Anunțuri

 Cel mai recent anunț este cel din data de 27 august 2018, prin care se publică solicitarea
unei oferte din partea Poliției Locale, pentru reparații la un sediu de cartier.

47
 Fig. 10 – Solicitare pentru reparații Poliția Locală

Sursa: http://www.primariabarlad.ro/

 Anunțul din 28 august 2018, prin care se aduce la cunoștință data unei licitații pentru
închiriere de spații.
Fig. 11 - Licitare de spații

Sursa: http://www.primariabarlad.ro/

48
După cum se poate vedea din datele oferite de anunț, acest a fost publicat în timp util, legal,
pentru ca cei interesați să poată depune documentația.

 Anunțul din data de 30 august 2018 prezintă rezultatele la interviul pentru ocuparea a
2 (două) posturi de funcționari publici:

Fig. 12 – Rezultate probe interviu

Sursa: http://www.primariabarlad.ro/

 Anunțul din data de 31 august 2018 este un anunț colectiv pentru comunicare prin
publicitate, prin care se aduce la cunoştinţă scoaterea la licitație publică a 10 (zece) apartamente
ai căror proprietari au avut mari datorii către stat, neachitate în timp.

49
 Fig. 13 - Anunț colectiv pentru comunicare prin publicitate

Sursa: http://www.primariabarlad.ro/

 Anunț de interes public, nedatat, dar din ceea ce citim, reiese că este dat la timp,
anunțându-se sprijinul pentru tineri în vederea obținerii de locuințe, în baza Legii 15/2003.
Vorbindu-se despre o dată la începutul lunii septembrie, presupunem că acest anunț a fost
transmis în timp util, pentru ca persoanele în cauză să-și poată întocmi și preda dosarele.

50
 Fig. 14. Anunț de interes public

Sursa: http://www.primariabarlad.ro/

Observații pozitive

Aceste anunțuri publicate în luna august pe site-ul oficial al Primăriei Bârlad ne demonstrează
că purtătorul de cuvânt se preocupă de comunicarea către populație și către media locale a ceea
ce se transmite de către alte instituții abilitate aflate în subordinea Primăriei, anunțuri importante
pentru o parte dintre cetățenii orașului. După cum spuneam și mai sus, faptul că Internetul este
accesat zilnic de mii și mii de oameni reprezintă calea cea mai rapidă de a se aduce la cunoștință
anunțuri și știri. Publicarea lor rapidă duce către o apreciere pozitivă a muncii purtătorului de
cuvânt.

51
Observații negative

Nedatarea unui anunț îi poate induce în eroare chiar pe cei interesați și cărora li s-a adresat.
Este o lipsă de atenție din partea purtătorului de cuvânt al Primăriei Bârlad

Informări

Voi analiza câteva din cele mai recente informări realizate de Biroul de presă al Primăriei
Bârlad, în speță de către purtătorul de cuvânt. Ceea ce se poate observa este că informările sunt
făcute rapid, au detaliile de care au nevoie cei interesați și vin din diferite medii.

 Informare din 10 august 2018 – în municipiul Bârlad se simte clar necesitatea unei șosele
care să ocolească orașul și așa foarte aglomerat. Cetățenii, prin mass-media, dar și direct, sunt
informați asupra finalizării procesului de evaluare a ofertelor care au fost depuse, nominalizând
și firma câștigătoare.

Fig. 15 – Campania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere

Sursa: http://www.primariabarlad.ro/

52
  Informare din data de 16 august 2018 în legătură cu proiectul Flacăra centenară, proiect
național cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire. Bârlădenii sunt informați că
Primăria Bârlad a acceptat desemnarea unei delegații care îi va întâmpina pe cei din marșul
Alianța pentru Centenar.

Fig. 16 – Acțiunea Flacăra centenară

Sursa: http://www.primariabarlad.ro/

 Informare din data de 27 august 2018, cu privire la două posibile acte antisociale,
rezolvate cu ajutorul cetățenilor, informarea venind din partea Poliției Locale către Primărie.
Directorul executiv al Poliției Locale apreciază implicarea cetățenilor, comunicând acest fapt
și Primăriei, care, la rândul ei, prin purtătorul de cuvânt, informează media și opinia publică.

53
 Fig. 17 – Informare dinspre Poliția Locală, preluată de Biroul de presă

Sursa: http://www.primariabarlad.ro/

Observații

În ceea ce privește informările pe care le-a redactat purtătorul de cuvânt sau le-a primit, lui
revenindu-i sarcina să le publice pe pagina oficială a instituției, aceasta arată o dată în plus grija
pe care el o are în a menține legătura cu media locale și, în același timp, cu cetățenii,
preocupându-se tot timpul ca informațiile să ajungă cât mai repede la ei.

Informările din luna august 2018 nu sunt o excepție, pentru că, indiferent ce lună am lua la
analizat sau de orice informare făcută, vom realiza că nu s-a tergiversat transmiterea
informației, tocmai pentru motivul enunțat mai sus.

Dacă la anunțuri am avut și o opinie negativă, prin nedatarea unui anunț, la informări, apreciem
pozitiv activitatea purtătorului de cuvânt.

54
3.5.1.2. Comunicate de presă

Spuneam în capitolul anterior că una dintre modalitățile de a menține legătura cu mass-media

și cu publicul este comunicatul de presă. Informația este rapidă, mai detaliată decât la un anunț
sau la o informare, nu necesită decât redactare și transmitere. La nivelul Primăriei Bârlad,
comunicatele de presă par a fi modalitatea preferată de a informa cetățenii și media, ceea ce
arată că purtătorul de cuvânt dorește ca imaginea pozitivă asupra Primăriei să se mențină,
implicit a primarului, a viceprimarului și a consilierilor.

Vom trece în revistă câteva comunicate de presă, analizând informațiile transmise, importanța
lor, rapiditatea cu care au fost transmise etc.

 Comunicatul de presă din data de 27 iulie 2018 – este din domeniul cultural, concret,
despre prima ediție a Taberei de pictură, ziua vernisajului, tabără care s-a desfășurat sub egida
Muzeului „Vasile Pârvan”, a Primăriei Bârlad și a Consiliului Județean Vaslui, care doresc o
permanentizare a acestei tabere.
Fig. 18 – Prima ediție a Taberei de pictură

Sursa: http://www.primariabarlad.ro/

55
  Comunicatul de presă din data de 1 august 2018 – este o replică la o „dezinformare în
masă”, deci la un articol denigrator care a apărut în presa locală, concret pe www.bzv.ro, în care
sunt aduse așa-zise argumente în defavoarea Primăriei Bârlad și, în mod special, asupra
primarului.

Fig. 19 – Despre un mijloc de… dezinformare în masă

Sursa: http://www.primariabarlad.ro/

 Comunicatul de presă din data de 13 august 2018, care prezintă și comentează raportul
de activitate pe primele șase luni ale acestui an al directorului executiv al Poliției Locale Bârlad.
La acest comunicat a contribuit, pe lângă purtătorul de cuvânt, în sarcina căruia au căzut
redactarea, informarea și transmiterea știrii, și fotograful instituției, pentru a surprinde câteva
imagini din timpul acestei ședințe (a se vedea foto 1 și 2).

56
Fig. 20 – Raport de activitate al directorului executiv al Poliției Locale Bârlad

Sursa: http://www.primariabarlad.ro/

57
 Foto 1 și 2 – Imagini din timpul prezentării raportului directorului executiv
al Poliției Locale Bârlad

Sursa: http://www.primariabarlad.ro/

 Comunicatul de presă din data de19 august 2018 este unul sensibil, emoțional, redând
întâlnirea dintre delegația oficială a Primăriei municipiului Bârlad și coloana Alianța pentru
centenar. Se detaliază întâlnirea, primirea cu pâine și sare, în mod tradițional, precum și
momentele deosebite organizate de Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Bârlad.

58
 Fig. 21 – Alianța pentru Centenar la Bârlad

Sursa: http://www.primariabarlad.ro/

Bineînțeles că momentul a fost imortalizat în fotografii și filmări, de care s-a ocupat alt membru
al Biroului de presă.

Foto 2 și 3 – Primirea delegației oficiale Flacăra centenară

Sursa: http://www.primariabarlad.ro/

59
Observații

Analizând comunicate de presă redactate de purtătorul de cuvânt al Primăriei Bârlad, observăm

rapiditatea cu care ele au fost postate în mediul online, pentru preluarea de către mass-media și
de către cetățeni, cărora, de fapt, le sunt adresate. De asemenea, este de apreciat pozitiv luarea
de poziție în momentul în care în mediul online au apărut dezinformări asupra activității
Primăriei Bârlad și a primarului. Important mai este și faptul că aceste comunicate vin cu știri
din domenii diferite de activitate, cultura nefiind nicidecum uitată (a se vedea primul
comunicat).

3.5.1.3. Conferințe de presă

Conferințele de presă ar trebui să fie punctul forte al unei instituții publice, ceea ce, în parte, și
sunt. Ele trebuie să fie pregătite minuțios, din timp, jurnaliștii trebuie să primească în timp util
invitația, pentru a se putea informa asupra subiectului conferinței, decizând dacă este important
pentru public să preia informațiile respective; de asemenea, jurnaliștii își consultă agenda,
existând posibilitatea ca, la data anunțată a conferinței, ei să fi acceptat o altă invitație.
Purtătorul de cuvânt, între timp, trebuie să pregătească kit-ul de presă, sala, să verifice lista
jurnaliștilor care au acceptat invitație etc., toate acestea pentru o bună desfășurare a conferinței.

Din păcate, în cadrul Primăriei Bârlad, doar o parte din aceste puncte sunt respectate.
Informându-mă de la jurnaliștii bârlădeni, precum și de la purtătorul de cuvânt al Primăriei
Bârlad, am aflat că:

 în general, conferințele de presă se anunță de pe o zi pe alta, primarul anunță că a doua

zi va avea loc conferința de presă cu subiectul de dezbatere „x”, purtătorului de cuvânt
revenindu-i sarcina să anunțe prin telefon sau e-mail reprezentanții mass-media locale;
 într-o asemenea situație, este logic că nu se pregătește nici o mapă de presă, sărind peste
un pas absolut important într-o conferință;
 conferințele se desfășoară pe un tipic comun: jurnaliștii se adună în sala de ședințe a
Primăriei, primarul prezintă materialul pregătit pe subiectul/tema zilei, jurnaliștii își notează
date, își schematizează întrebări, iar la final intervin, așteptând și răspunsurile scontate.
 Conferința de presă din data de 19 februarie 2018

Temele conferinței:

o locuințele ANL din bariera Puiești – au fost primite toate avizele, șantierul se va
deschide în luna aprilie a.c.
o canalizarea în cartierele Munteni și Podeni – doar 55% rezolvat;
60
 o Spitalul de Urgență „Elena Beldiman” – plan concret pentru „spitalul modular”;
o regimul activității de taximetrie;
o curățenia de primăvară;
o rețeaua școlară – aceasta a pierdut o școală și o grădiniță din vina inspectorului școlar
general;
o bugetul local – mai mic cu 30% din cauza trecerii cadrelor salariilor cadrelor didactice
la Primărie.

Întrebări din partea reprezentanților presei locale – acestea nu au fost puse la sfârșitul
conferinței de presă, ci, cum se poate urmări în înregistrarea ridicată pe YouTube, jurnaliștii au
intervenit pe parcursul întâlnirii, iar primarul a fost nevoit să răspundă.
(https://www.youtube.com/watch?v=x6OvUu6sTl0). Nu putem confirma sau infirma existența
kit-urilor de presă, deoarece pe YouTube nu există decât o parte din conferința de presă din ziua
respectivă.

Fig. 22 – Conferința de presă din 19 februarie 2018

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=x6OvUu6sTl0

61
  Conferința de presă din data 22 februarie 2018

Este o conferință de presă „care nu ar fi trebuit să aibă loc”, după spusele primarului bârlădean,
dar care este necesară pentru informarea corectă a mass-media și a cetățenilor, pentru că au
apărut anumite știri care dezinformează populația și pun într-o lumină proastă instituția
Primăriei.

Temele conferinței sunt anunțate în deschidere de către primar:

o se specifică data când va avea loc ședința Consiliului Local;

o problema câinilor comunitari, o problemă spinoasă pentru Bârlad; contracte de
colaborare cu o asociație din Germania; problema padocului bârlădean;
o distorsionarea unor adevăruri în problema terenurilor pe care le are spre vânzare
Primăria; știrea a apărut în unul dintre jurnalele locale, motiv pentru care primarul a dorit să
corecteze informația falsă;
o problema fostei centrale termice de pe Bulevardul C. Epureanu, „o afacere necurată”,
după spusele unor jurnaliști, primarul încercând să explice ce este eronat în știrea dată de ei și
care este adevărul, probat cu documente, pe care le deține Primăria.

Primarul este întrerupt deseori de către jurnaliști, care se simt ofensați de faptul că sunt acuzați
că dau știri false, ei specificând că informațiile le vin chiar din cadrul Primăriei, de la unii
funcționari, care aparțin partidului aflat în opoziție (cel puțin așa afirmă jurnalistul de la Vremea
Nouă).

Observație:

Dacă este să facem o observație pertinentă la ceea ce au spus jurnaliștii, consider că, dând știrile
preluate „după ureche” de la unii funcționari din această instituție publică, ei nu și-au făcut
corect meseria, pentru că nu au verificat informația cel puțin din trei surse și au dat-o ca fiind
reală.

Întreruperile discursului primarului de către jurnaliști fac din conferința de presă un dialog care
nu urmărește niciun traseu clasic, logic, al desfășurării unei conferințe de presă, transformând-
o în discuții în contradictoriu.

Dacă această conferință de presă a fost convocată „la minut”, avem convingerea că nu au fost
pregătite dosare de presă pentru jurnaliștii invitați.

Apreciem activitatea purtătorului de cuvânt, care a reușit să-i înștiințeze pe toți reprezentanții
mass-media locale.

62
 Fig. 23 – Conferința de presă din 22 februarie 2018

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=B-kuAjt6lEE

 Conferința de presă din 9 iulie 2018

Temele conferinței:

o implementarea unor noi proiecte în sistemul educațional;

o dotarea suplimentară a unor instituții de învățământ;
o modernizarea și/sau extinderea altor instituții de învățământ;
o construirea unei noi grădinițe;
o modernizarea și extinderea iluminatului public din municipiul Bârlad;
o refacerea infrastructurii stradale;
o achiziția unor autobuze electrice.

Conferința de presă s-a desfășurat după același tipic: fără dosare de presă, dialog primar –
jurnaliști, întreruperea discursului primarului de întrebările jurnaliștilor etc.

Observații:

63
Putem aprecia activitatea purtătorului de cuvânt care reușește să-i invite la timp pe jurnaliști și,
de asemenea, tehnoredactarea materialelor de care are primarul nevoie în conferința de presă.
Am putea afirma că totuși este prea puțin pentru o funcție atât de importantă într-o instituție
publică.

Fig. 24 – Conferința de presă din 9 iulie 2018

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=rOhwVKMHG-g

3.5.2. Implicarea purtătorului de cuvânt în unele evenimente deosebite la nivel de

municipiu

Purtătorul de cuvânt al Primăriei Bârlad, fost învățător, cu talent muzical, participând la diverse
acțiuni culturale pe parcursul timpului, are experiență în realizarea unor evenimente culturale
sau de divertisment în care este implicată și instituția pentru care lucrează. Așa se face că
majoritatea activităților din aria amintită mai sus sunt lăsate în seama acestuia, el dând dovadă
de implicare pentru a păstra imaginea pozitivă a instituției. De multe ori el perfectează

64
contractele cu artiștii care vin în Bârlad, el decide cine să vină, pentru că, în general, cunoaște
gusturile bârlădenilor și încearcă să realizeze programe variate pe gustul tuturor, apoi propune
primarului și Consiliului Local lista cu invitați.

 Unul dintre evenimentele în care în mod constant Primăria este implicată poartă
denumirea de Nunta de aur, o manifestare dedicată seniorilor, care au reușit să treacă prin viață
împreună, ajungând în pragul a 50 de ani de căsătorie. Manifestarea este organizată de Casa de
Ajutor Reciproc a Pensionarilor „Elena Cuza”, de Primărie și Consiliul Local și de Protopopiat,
într-una din ultimele zile ale lunii septembrie, apropiată cât mai mult de 1 octombrie, când sunt
sărbătorite persoanele vârstnice. Anul acesta manifestarea va avea loc pe data de 17 septembrie,
după cum arată și afișul:
Fig. 25 – Afiș eveniment Nunta de aur

Sursa: https://www.facebook.com/primariamunbarlad/?fb_dtsg_ag=AdwuArq6wUDxM5QboO7Wja-
LPsUwO3JHg4Bldm_rMidzhw%3AAdxEldKBq0E55z_w4LZXg-qTyw-1CCDiStpkNgUEhpjHdQ

 Un alt eveniment pe care Primăria Bârlad l-a primit cu mare entuziasm a fost în acest an
Sărbătoarea migranților și care s-a desfășurat în luna august, când majoritatea românilor plecați

65
la muncă în străinătate revin în concediu acasă. Propunerea a venit din partea Asociației

care are ca program reîntoarcerea românilor acasă ca antreprenori, ajutându-i să se reintegreze.

Evenimentul s-a dorit unul de amploare, mizând pe bârlădenii emigranți, aflați în concediu în
România. La nivelul municipiului s-au aliat mai multe forțe: Protopopiatul, Primăria, Casa de
Ajutor Reciproc a Pensionarilor, de partea culturală (muzică populară, fanfară etc.) ocupându-
se direct purtătorul de cuvânt al Primăriei. Evenimentul nu a avut impactul scontat, foarte puțini
cetățeni, unii doar din curiozitate, au rămas pe esplanada din centrul civic, atrași de muzica de
fanfară și de o solistă îndrăgită.

Dezbaterea pe tema amintită mai sus, reintegrarea românilor aflați în străinătate, dezbatere ce a
avut loc în sala mare cinematografului, s-a bucurat de atenția a foarte puține persoane,
majoritatea fiind ori funcționari din Primărie, ori funcționari și membri ai Casei de Ajutor
Reciproc a Pensionarilor și foarte puține persoane emigrante. Fotografia de mai jos spune mai
mult decât pot cuvintele să spună:

Foto nr 5 – Sala cinematografului la Sărbătoarea diasporei bârlădene

Sursa: http://forum.b-o.ro/photo/displayimage.php?album=1744&pos=101

66
 Fig. 26 - Afiș eveniment Duminica migranților bârlădeni

Sursa: https://www.facebook.com/primariamunbarlad/?fb_dtsg_ag=AdwuArq6wUDxM5QboO7Wja-
LPsUwO3JHg4Bldm_rMidzhw%3AAdxEldKBq0E55z_w4LZXg-qTyw-1CCDiStpkNgUEhpjHdQ

 Un alt eveniment cultural deosebit în care Primăria Bârlad s-a implicat, alături de Casa
de Ajutor Reciproc a Pensionarilor și de Media TV Bârlad, a fost cel intitulat Limba noastră-i
limbă sfântă, ca omagiu adus limbii române și sărbătoririi ei pe 31 august. Primăria, prin
purtătorul de cuvânt, a fost gazda invitaților de marcă, preocupându-se de locul unde s-a ținut
spectacolul, bilete, iluminat etc.

67
 Fig. 27 – Afiș Limba noastră-i limbă sfântă

Sursa:
www.facebook.com/primariamunbarlad/?fb_dtsg_ag=AdwuArq6wUDxM5QboO7Wja-
LPsUwO3JHg4Bldm_rMidzhw%3AAdxEldKBq0E55z_w4LZXg-qTyw-1CCDiStpkNgUEhpjHdQ

3.5.3. Interpretarea rezultatelor

Pentru studiul de caz am analizat anunțuri, informări, comunicate de presă și conferințe de

presă. De asemenea, m-am orientat și spre activități care au cerut implicarea Biroului de presă
al Primăriei, în speță a purtătorului de cuvânt. Materialele analizate au fost:

 Anunțuri – 5
 Informări – 3
 Comunicate de presă – 4
 Conferințe de presă – 3
 Alte acțiuni – 3

Observații pozitive:

 Purtătorul de cuvânt al Primăriei Bârlad se implică în toate acțiunile care pot prezenta
pozitiv instituția primarului.

68
  Unele activități sunt realizate cu toată responsabilitatea și cu profesionalism.
 Dă dovadă de rapiditate în tehnoredactare și ridicarea materialelor pe site-uri, în vederea
aducerii la cunoștință atât de media locală, cât și de către public, acesta din urmă fie prin
intermediul media, fie direct, de pe site-uri.
 Are reacții prompte în momentul în care instituția primarului este prezentată neconform
cu realitatea; aceeași reacție când însuși primarul este prezentat ca tolerant al unor situații
intolerante.
 Este prezent și se arată eficace în activități culturale, fie organizate la nivelul
municipiului Bârlad, fie ale unor asociații, formații culturale etc.

Observații negative:

 Nu respectă pașii corecți ai unei conferințe de presă. Lipsa dosarului de presă aduce o
muncă în plus, timp pierdut atât de partea jurnaliștilor, cât și pentru ceilalți participanți.
Organizația pierde din respect, arătând că nu-i pasă de un „simplu” dosar, dar care este atât de
util, astfel că seriozitatea celor din instituție poate să lase de dorit.
 Realizează rapid invitațiile pentru jurnaliști, riscând să uite vreun reprezentant al media
locale.
 Impune lista cu invitații pentru spectacole, profitând de faptul că primarul nu e în
domeniu, ceea ce face ca uneori invitații să nu fie la valoarea cerută sau pe gustul publicului.
 Tergiversează unele lucrări, apoi le face în pripă, omițând, inerent, unele aspecte.

Ca o concluzie la observații:

 Întotdeauna este loc pentru perfecționare.

 Pentru ca purtătorul de cuvânt să-și facă treaba cum trebuie, și exigențele impuse de
primar ar trebui mărite. Atât timp cât primarul anunță cu o seară înainte o conferință de presă
pentru a doua zi dimineață, la ora 10.00, nu există timpul fizic necesar să o pregătească. Cu
indulgență, poate exista timp să scrie e-mailuri prin care să comunice ora și să facă invitația,
menționând și temele conferinței de presă, dacă primarul a avut grijă să le comunice.
 Este și o lipsă de perseverență din partea purtătorului de cuvânt, care nu insistă suficient
pe lângă primar, pentru a-și schimba metodele de lucru: primarul este nou, de doi ani în funcție,
iar purtătorul de cuvânt are o experiență bogată în spate.
 Se impune necesitatea unei mai bune colaborări între cei doi.

69
 CONCLUZII

Studiul de caz, Rolul purtătorului de cuvânt în cadrul Primăriei Bârlad, mi-a dat
posibilitatea să aflu mai multe lucruri care se petrec în cadrul unei instituții publice cu
impact major asupra populației. Pentru acest scop, a trebuit să fiu acceptat pentru câteva
zile în Primărie, să urmăresc activitățile, să pun întrebări, atunci când situațiile îmi erau
necunoscute sau nu le înțelegeam pe moment. Mi-am dat seama că munca într-o primărie
nu este ușoară, indiferent în ce compartiment sau serviciu se lucrează, pentru că peste tot
există obligații pe care funcționarii trebuie să le respecte și să-și desfășoare activitatea de
care depind activitățile celorlalți. Este ca un angrenaj în care, dacă s-a defectat o rotiță, se
oprește tot.

Am observat seriozitatea și profesionalismul funcționarilor și consider că trebuie să fii cu

stăpânire de sine perfectă pentru a putea face față zilnic contactului direct cu cetățenii urbei.
De asemenea, am observat că aceste calități trebuie să le îndeplinească și cei ce lucrează în
Biroul de presă al Primăriei, pentru că ei au în plus grija pentru imaginea instituției, trebuind
de fiecare dată să acționeze în așa fel încât aceasta să nu fie știrbită, iar dacă există
dizarmonii, să le îndrepte imediat.

Acum îmi dau seama cu adevărat cât de important este rolul pe care purtătorul de cuvânt îl
are la nivelul acestei instituții, cât de mult se implică în a rezolva probleme de comunicare
cu cetățenii, prin intermediul mass-media locale, cât de bine trebuie să cunoască ceea ce
doresc jurnaliștii să afle, mai ales că aparțin unor publicații diferite, cu politici diferite.
Implicarea purtătorului de cuvânt trebuie să fie de așa natură încât să nu atingă orgoliile
nimănui, să fie neutru în exprimare și atitudine, comunicarea să nu indice vreo filiație cu
vreun partid sau cu altul.

Este posibil ca purtătorul de cuvânt din Primăria municipiului Bârlad să aibă unele activități
pe care nu le găsim la nivelul altor primării, sau, din contră, să-i lipsească unele, cu care
purtătorii de cuvânt din alte instituții publice sunt obișnuiți. Consider că relaționistul trebuie
să se plieze pe cererile care se ivesc în cadrul organizației unde este angajat. Privind din
acest punct de vedere situația, consider că lipsurile pe care le-am depistat la purtătorul de
cuvânt bârlădean pot fi doar plierea pe cerințele șefului său direct, primarul municipiului.
Dacă o conferință de presă nu este pregătită de relaționist așa cum trebuie, respectând
tipicul, acest lucru nu presupune nepricepere și nici lasitudine, ci doar abilitatea de a duce
o muncă la bun sfârșit, în folosul tuturor factorilor participanți.

70
 Sunt de apreciat activitățile în care se implică, implicit cele culturale. Unele dintre ele, deși
nu sunt organizate de Primărie, se desfășoară sub egida acesteia, astfel că apare provocarea
de a reuși să le direcționeze pentru a satisface gusturile publicului (concetățenilor).

De asemenea, apreciez pozitiv promptitudinea cu care relaționează cu presa locală,

răspunzând întrebărilor care vin, uneori pe nepregătite, și pentru care trebuie să găsească
cele mai plauzibile răspunsuri, toate pentru a păstra respectul și considerația publicului față
de instituția primarului. Observațiile negative le-am arătat în cadrul concluziilor la studiul
de caz.

Sper ca această lucrare, prin subiectul tratat, să ajute și mai bine la devoalarea importanței
purtătorului de cuvânt dintr-o instituție publică, să fie un îndrumător, un ghid, care să
descifreze care este cheia succesului în domeniul relațiilor publice și comunicare și, în
același timp, să arate că nu oricine poate lucra în acest domeniu, unde sunt necesare
aptitudini deosebite: calm, răbdare, abilitate, diplomație, capacitate de lucru sub stres și
peste orele de program, dar și cunoștințe din domenii diferite, care să ajute la efectuarea
unor conexiuni rapide și diverse.

71
 BIBLIOGRAFIE

1. Amado, G și Guittet, A. (2011) – Dynamique des communications dans les groupes,

Editure du Seuil, Paris

2. Bondrea, A. (1997) – Sociologia opiniei publice și a mass-media, București

3. Bucur, Nicolae și comp. (2002) – Ghidul relațiilor cu mass-media, Editura Ministerului

de Interne, București

4. I. Chiru (2003) – Comunicare interpersonală, București, Editura Tritonic

5. Coman, Cristina (2004) – Relații publice și mass-media, Iași, Editura Polirom
6. Coman, Cristina (2006) – Relațiile publice. Principii și strategii, Iași, Polirom
7. Curs SNSPA (2001) – Biroul de presă și purtătorul de cuvânt, București
8. Cutlip, S.M. și colab. (1994) – Efective Public Relations, New Jersey, Prentice Hall
9. Dagenais, Bernard (2003) – Campania de relații publice, Iași, Polirom
10. Darroy, Claude și alții (1990) – Conferința de presă, București, Editura Tritonic
11. Deschepper, Jacques (1990)
12. – Savoir communiquer avec Ies Journalistes de la presse, de la radio el de la television
– guide pratique, Paris, Editions Eyrolles
13. Dinu, M., (1997) – Comunicarea: repere fundamentale, Ed. Științifică, București
14. Dobrescu, Emilian (1998) – Sociologia comunicării, Editura Larousse, București

15. Dicționar de Sociologie, (1996) – Editura Larousse, București

16. Kunerik, Michael; Zipfel, Astrid (1998) – Introducere în știința publicisticii și

comunicării, Cluj
17. Milo, Katie (1998) – Introducere în relații publice, Editura NIM, București
18. Mircea, Alex. (2003) – Comunicare și Relații Publice, București Ed. Universitas
Company
19. Munteanu, V.A. (2006) – Marketing public, Ed. Sedcom Libris, Iași
20. Newsom, D. (1993) – This is PR, Belmont, Wasworth Publ. Comp.
21. Newsom, D.J.V.S. Turk, D. Kruckeberg (2010) – Totul despre relațiile publice, Iași,
Polirom
22. Robson, C. (2002) – Cercetare în lumea reală, Oxford, Blackwell Publisher
23. Stânea, Rodica (2011) – Tehnici de comunicare eficientă, Editura Institutul European

24. Stoica, Dan (2004) – Comunicare publică. Relații publice, Iași, Polirom

72
25. Wilcox, D.L., Ault, Ph. H., Agee, W.K. (2009) – Relații publice. Strategii și tactici,
București, Curtea Veche
26. Zémor, P. (1995) – La Communication Publique, Presses Universitaires de
France, Paris

Dicționare:
1. Dicționarul explicativ al limbii române (1998), Editura Univers Enciclopedic, București

2. Dictionary of English language and Culture, Ed. Logman, Londra

Internet:

1. http://www.publicintegrity.org/default.aspx
2. http://www.corporatewatch.org.uk/?lid=1
3. ttps://www.google.ro/search?q=model+conferin%C5%A3%C4%83+de+presa&espv=
2&biw=1093&bih=479&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=uSZgVZz0Hcms
UfmdgOgJ&ved=0CB4QsAQ
4. http://www.scritub.com/stiinta/drept/PURTATORUL-DE-CUVANT93719.php
5. https://www.facebook.com/primariamunbarlad/posts/2041796739456480?__tn__=K-
R
6. http://www.primariabarlad.ro/
7. https://www.youtube.com/watch?v=x6OvUu6sTl0
8. https://www.youtube.com/watch?v=B-kuAjt6lEE
9. https://www.youtube.com/watch?v=rOhwVKMHG-g
10. http://forum.b-o.ro/photo/displayimage.php?album=1744&pos=101

73
 ANEXE

Anexa 1

Sursa: https://www.prsa.org/

74
Anexa 2

Coduri profesionale în relațiile publice

75
Anexa 3

Dosarul/Kit-ul de presă

76
Anexa 4

Fișa postului

77
Anexa 5

Organigrama Primăriei municipiului Bârlad

78