Adjectivul

Def. Adjectivul este partea de vorbire care exprimă însușirea unui obiect. El
însoțește și determină un substantiv și are forme deosebite după genul și numărul
substantivului pe care îl însoțește: masc. sg. copac înalt, plural copaci înalți; feminin sg.
casă înaltă, plural case înalte.
Adjectivul este deci o parte de vorbire flexibilă. Adjectivul poate sta alături de
substantiv, ca în exemplele de mai sus, sau poate fi legat de acesta prin articolul
demonstrativ (adjectival): copacul cel înalt; casa cea înaltă.

Obs. Locul obișnuit al adjectivului este după substantivul pe care îl înoțește. El

poate sta însă și înaintea substantivului:
”Socrul roagă-n capul mesie să poftească să se pună / Nunul mare, mândrul soare, și pe
nună, mândra lună. (M. Eminescu, Călin (File din poveste).
Indiferent de locul pe care îl ocupă, adjectivul nu se desparte prin virgulă de
substantivul determinat.

Obs. Un substantiv poate avea unul sau mai multe adjective:

”Nori mari, fumurii treceau peste culmi. ” (Ion Agârbiceanu, ”Hoțul”)

Locuțiuni adjectivale

Însușirea unui obiect poate fi exprimată și printr-o locuțiune adjectivală (un grup
de două sau mai multe cuvinte care au împreună valoarea unui adjectiv):
Om cu judecată – chibzuit
Om cu stare – înstărit, bogat
Om cu dare de mână – bogat
Lucru de căpetenie – principal, important
Om de nimic – netrebnic, josnic.

Obs. Locuțiunile adjectivale se comportă ca un adjectiv:

- Pot fi însoțite de articolul demonstrativ (adjectival): omul cel cu judecată;
- Pot avea grade de comparație: om mai cu judecată; un om foarte de treabă.

Adjective simple și adjective compuse

- Adjective simple: bun, rău, harnic, leneș, isteț etc.

- Adjective compuse: (om) cumsecade, (climatul) social-politic.

Adjectivele compuse s-au format:

- Prin contopirea elementelor componente într-un singur cuvânt: cumsecade,
atotștiutor, atotputernic, politehnic, macroeconomic, filologic
 - Prin alăturarea elementelor commponente, care se scriu cu cratimă: alb-argintiu,
galben-auriu, negru-cenușiu, burghezo-moșieresc, social-politic, general-uman,
universal-valabil.

Acordul acestor adjective compuse cu substantivul determinat se face astfel: la

adjectivele care arată culori se acordă ambele componente, iar la celelalte se
acordă numai cel de-al doilea component:
- Față galbenă-pământie, fețe galbene-pământii;
- Carte tehnico-științifică, cărți rehnico-științifice,; aspecte social-politice.

Flexiunea adjectivelor

- Adjective variabile – cele care își schimbă forma: elev bun, elevi buni, elevă bună,
eleve bune.
- Adjective invariabile om cumsecade, ferice; asemenea, așa om; om locvace, copil
perspicace, tenace
- Majoritatea adjectivelor invariabile arată culori: bej, gri, kaki, maro, oranj, mov,
roz, bleu, vernil etc.
- Adjective variabile cu 2 terminații și 4 forme flexionare: bun, bună, buni, bune;
rău, rea, răi, rele; frumos, frumoasă, frumoși, frumoase.
- Adjective variabile cu 2 terminații și 3 forme flexionare: auriu, aurie, aurii;
argntiu, argintie, argintii; pământiu, pământie, pământii; lung, lungă, lungi etc.
- Adjective variabile cu 1 terminație și 2 forme flexionare: mare, mari, limpede,
limpezi, dulce, dulci, bălai, bălaie, gălbui, gălbuie, veche, vechi etc.

Cazurile adjectivului

Obs. Adjectivul se declină împreună cu substantivul pe care îl determină (deci

preia de la acesta genul, numărul și cazul) și poate apărea cu sau fără articol hotărât
enclitic. Când este antepus substantivului determinat, el poate prelua articolul hotărât al
acestuia: mândra lună, înaltul munte.

Funcțiile adjectivului:

- Atribut adjectival ”Geana de foc a unui soare curat începuse a se prinde după
piscurile înalte ale munților...” (C. Hogaș,” Pe drumuri de munte”) – care, ce fel de
soare? – curat; care, ce fel de piscuri? - înalte
- Nume predicativ: ”Dimineața era măreață.” (C. Hogaș,” Pe drumuri de munte” –
cum era dimineața? - măreață
 - Complement indirect: Din roșu s-a făcut albastru. Din ce (s-a făcut) albastru ? –
din roșu
- Complement circumstanțial de loc: Înaintea mea se așternea dumul. Unde se
așternea drumul? – înaintea mea
- Complement circ. de timp: Cânta la vioară de mic. De când cânta? – de mic.
- Complement circ. de cauză: A plâns de bucuros. Din ce cauză a plâns? De bucuros.
Alte funcții sintactice:
- Complement circ. de relație: De deșteaptă, e deșteaptă.
- Complement circ. opozițional: În loc de alb și-a cumpărat un pulover maro.
- Compement circ. cumulativ: În afară de albe, i-am oferit și garoafe roșii.
- Complement circ. de excepție: În afară de galbene, n-are alte rochii.
- Element predicativ suplimentar: Mergea veselă pe stradă. – cum mergea (ea)? –
veselă. Vorbea agitată despre ce s-a întâmplat. Cum vorbea (ea)? – agitată
.

Grade de comparație

- pozitiv: bun
- comparativ de superioriate: mai bun
- comparativ de inferioritate: mai puțin bun
- comparativ de egalitate: la fel de bun, tot atât de bun
- superlativ de superioritate: cel mai bun
- superlativ de inferioritate: cel mai puțin bun
- superlativ absolut: foarte bun, tare bun

Superlativul absolut se exprimă și prin alte mijloace, care sunt mai expresive decât
adverbele foarte sau tare și anume:

- Adverbe și locuțiuni adverbiale legate de adjectiv prin prepoziția de: extraordinar,

grozav, minunat, neînchipuit, nemaipoment, din cale afară de frumos.
- Diferite exresii în care ajectivul este însoțit de un substantiv ce-i dă valoare de
superlativ absolut: deștept foc sau foc de deștept, frumos nevoie-mare etc.
- Repetarea adjectivului: o pădure mare, mare
- Lungirea și repetarea unei vocale sau consoane: maaare, galllben.

- Bibliografie: Ștefania Popescu, ”Gramatică practică a limbii române”, Editura Didactică și

Pedagogică, București, 1983

- Ion Popa, Marinela Popa – Limba română, editura Niculescu, București, 2008
Funcțiile sintactice ale adjectivului (schemă recapitulativă)

A
Nume
d
E. pred. pred.
j
supl.
.

Compl.
C.circ. Ind.
de
excepți
e

Adj. C.c.l.
C.circ.
cumul.

C.c.t.
C.circ.
opoz.

C. circ C.c. de
de rel. cauză