A fost odata ca niciodata un rege si o regina care aveau un singur fiu pe care il iubeau din toata inima.

Regele a adus cei mai intelepti profesori pentru a-l instrui pe fiul sau il legi si obiceiuri. A fost invatat
sa vorbeasca in cateva limbi. Printul era si atlet. Putini il puteau egala la calarie si scrima. Canta la
vioara si iubea muzica. Era incurajat sa calatoreasca si sa vada lumea. Era un tanar foarte cultivat si
realizat, cu care era o placere sa stai de vorba si care era iubit de toti.

Regele se consulta cu printul in probleme de stat. Stia ca se putea baza pe judecata lui. Era
fericit cand se gandea ca fiul sau va fi intr-o zi un succesor demn si ca, dupa moartea lui, va conduce
regatul cu dreptate si mila.

Printul condusese armatele tatalui sau si castigase multe victorii. Dupa o campanie
indelungata , se intoarse acasa si se planse ca nu se simte bine. Se purta irational. Nu era violent, dar
se comporta ca si cand ar fi fost cocos. Nu mai vorbea. Ci spunea „Cucuriguuu...” Refuza sa se
imbrace sau sa stea la masa, se intindea pe podea si manca doar porumb.

Regele a chemat toti medicii din tara, dar nu l-au putut ajuta. Au fost adusi vindecatori din
alte parti, dar nici ei nu au putut gasi leac. Au fost invitati chiar si ghicitori si magicieni. Au facut vraji,
au prescris amulete, au facut incantatii, dar nu au fost de nici un folos. Parintii regali erau disperati.
Printul trebuia tinut intr-o camera bine pazita si parintii sai aproape ca renuntasera la orice speranta
de a-l mai vedea vreodata pe fiul lor in locul care i se cuvenea.

Intr-o zi un batran s-a apropiat de rege si i-a spus: - S-ar putea sa fiu in stare sa-l vindec pe fiul tau.

- Cu ce remedii, ce doctorii ai? Intreba regele.

- Nu am nimic la mine, raspunse batranul. Dar lasa-ma sa stau cu fiul tau vreme de sapte zile si
il voi vindeca.

Cand batranul fuse dus in camera, il gasi pe print aproape gol, tarandu-se pe podea. Atunci batranul
isi dadu jos hainele.

- Cine esti? Intreba printul. De ce stai pe podea?

- Si eu sunt un cocos, il linisti batranul, am venit langa tine. Cocosii trebuie sa stea impreuna.
- Ma bucur atat de mult ca ai venit, spuse printul. Ma simteam singur, inchis doar eu intr-o
camera. Sunt incantat sa am companie.

In ziua urmatoare dupa ce castigase increderea printului, batranul s-a ridicat si a inceput sa
mearga incoace si-ncolo prin camera ca o fiinta umana. Printul l-a urmat imediat.
 In urmatoarea zi, batranul s-a asezat la masa si a mancat din farfurie, folosind cutitul si
furculita. „Chiar si un cocos poate manca normal” isi justifica el actiunile in fata printului. Ziua
urmatoare, batranul s-a intins in pat. „Chiar daca sunt cocos, nu exista nici un motiv pentru care
sa stau inconfortabil si sa dorm pe podea.” Apoi incepu sa discute cu printul probleme de stat si
problemele sociale si economice cu care se confrunta regatul. „Si cocosii pot gandi si discuta.”

In cea de-a saptea zi, batranul ii spuse printului: „Stii, viata unui cocos este intotdeauna in
pericol. Este expus constant vanatorului, care il omoara fara mila. Este atat de lipsit de aparare.
Ar trebui sa faci ca mine, sa pretinzi ca esti fiinta umana, si atunci nu vei mai avea de suferit.

Apoi batranul isi lua ramas bun de la print si de la familia lui. Printul era acum complet
vindecat si era capabil sa se intoarca la rolul sau regesc. Cand a venit vremea, i-a urmat la tron
tatalui sau si a condus regatul cu dreptate si intelepciune. In adancul sufletului insa inca se mai
considera un cocos care pretinde ca e om.