Oricare ar fi modalitățile practicii sale clinice (practică individuală sau de

grup), un set de reguli elementare și fundamentale trebuie să permită

construirea, guvernarea și optimizarea bunei colaborări a practicantului și a
personalului său în slujba pacientului. Aceste principii generale ne amintesc, de
asemenea, că pacientul este pivotul procesului managerial care conduce echipa
către îmbunătățirea continuă a protocoalelor clinice și organizatorice ale firmei.

Cabinet stomatologic vs companie

Primul principiu ne învață și ne reamintește că o practică stomatologică nu

poate fi asociată integral sau parțial cu o companie ca oricare alta, din punct de
vedere structural, funcțional și organizațional. Un cabinet stomatologic este în
primul rând un cabinet medical, iar îngrijirea nu poate fi asimilată produselor de
larg consum. Orice derivă „antreprenorială” care urmărește să pună
productivitatea în primul rând în detrimentul investițiilor umane și educaționale
(personal, instruire) conduce inevitabil cabinetul stomatologic la o deteriorare
semnificativă și de durată a calității serviciilor sale generale (clinice,
administrative, relaționale) . În ciuda unor „clișee” încă încăpățânate, utilizarea
practicilor comerciale din standardele de relații de marketing afectează serios
productivitatea și rentabilitatea practicilor stomatologice.

Pacient vs client

Cel de-al doilea principiu rezultă din primul și rugăm să nu-l echivalăm
niciodată pe pacient cu un client oarecare sau consumator de servicii. Deoarece
credibilitatea (relația de încredere) a întregii echipe de asistență medicală este
începută acum în ochii pacientului. De asemenea, conducerea echipei de
conducere este mai ușor supusă solicitărilor din partea personalului și a
pacienților.
Cifra de afaceri a personalului

Al treilea principiu este direct legat de personalul stomatologic. Chiar mai

mult decât în alte domenii de activitate profesională, piața muncii din domeniul
asistenței medicale orale este afectată de cifra de afaceri recurentă a
personalului, fie că este vorba de o inițiativă angajator sau de o demisie a
salariatului. Prin urmare, este imperativ să oferim toate mijloacele educaționale,
materiale și organizaționale pentru a motiva și a păstra calificările, competențele
și dorința de a progresa.

Calitatea totală

Al patrulea principiu vizează noțiunea de abordare a calității pe care fiecare

practicant trebuie să o adapteze propriilor sale obiective de dezvoltare. Chiar
dacă noțiunea de abordare a calității totale nu a fost adoptată oficial și formal în
odontologie (nu există un standard, numai standarde), rămâne faptul că orice
practică dentară trebuie să respecte datele sale de exercițiu obținute. științe
odonto-stomatologice, precum și bune practici manageriale în vigoare.

Managementul adaptiv

Al cincilea principiu ne învață că practicantul nu trebuie să aibă succes doar în

ceea ce privește abilitățile sale clinice, precum și performanțele sale terapeutice
și operative. Chirurgul stomatologic este investit în egală măsură cu funcții
manageriale, în ceea ce privește managementul cabinetului și antrenarea unei
echipe, care contribuie, la același nivel, la calitatea serviciilor sale. Fiecare
practicant trebuie să poată găsi modul de conducere care să se potrivească exact
profilului profesional al personalului său, știind că fiecare membru al unei
echipe are propriile pârghii de motivație și performanță. Întrebarea nu este,
așadar, să știm ce mod de gestionare trebuie să adopte în general în biroul său,
ci în ce situație, în funcție de ce obiectiv și cu care membrul personalului adoptă
un mod de conducere (autorizare) mai autoritar, mai mult delegativ
(împuternicitor), mai participativ (de asociere) sau mai persuasiv (convingător).

Motivație și performanță

Al șaselea principiu angajează medicul manager să se familiarizeze cu

fundamentele și practicile obișnuite ale managementului stomatologic, care să îi
permită acestuia și echipei sale să recupereze o autonomie completă în luarea
deciziilor.

Apogea versatilității

Al șaptelea și ultimul principiu reamintește rolul principal și funcțiile de bază

ale asistentului stomatologic, care este, înainte de toate, asistent chirurgical și
instrumentist, responsabil cu igiena și asepza, precum și gestionarea
inventarului și aprovizionării firmei. Din punct de vedere ergonomic,
versatilitatea sau gestionarea concurențială a mai multor sarcini de muncă
corespunzătoare diferitelor meserii sau cursuri de formare reprezintă antiteza
absolută a eficienței și a excelenței. Ca în toate meseriile, se poate viza această
excelență numai după o raționalizare și o specializare progresivă și continuă a
abilităților sale specifice.