Sunteți pe pagina 1din 14

Metode naturale de purificare a apelor reziduale

”Ce este apa?Un copil născut din unirea unui tată,oxigenul și a mamei,hidrogenul:H2O.”

Omraam Mikhael Aivanhov

Introducere

Definiție:Apele reziduale sunt apele folosite pentru necesitățile casnice sau industriale și
care,datorită impurităților adăugate, și-au schimbat componența chimică inițială sau
proprietățile fizice.

Tratarea necorespunzătoare sau netratarea acestor ape cauzează probleme grave de poluare.

În aceiași categorie intră și apele care se scurg de pe teritoriile urbane,suprafețele industriale și


câmpurile agricole în urma căderii precipitațiilor atmosferice.

Clasificarea apelor reziduale:

Categoria Sursa Procesul generator Agenții poluanți


de poluare
Industria minieră Prepararea -săruri de metale
minereurilor grele;
metalifere și -particule în
nemetalifere; suspensie (argilă,praf
Preparațiile de de cărbune);
cărbune; -produși organici
Flotațiile; folosiți ca agenți de
flotație);
- deșeuri radioactive;
Procedee -suspensii insolubile;
Ape Industria metalurgică pirometalurgice și -fenoli,cianuri,sulfați;
uzate industriale hidrometalurgice; -ioni de metale grele;
Procese de răcire;
Procese de spălare;
Industria chimică Apa de -acizi,baze,săruri;
răcire,dizolvare și -suspensii;
reacție din procesele -coloranți;
tehnologice de
fabricare a
substanțelor organice
și anorganice
Industria petrolului și Extracția -petrol;
petrochimică țițeiului,transportul și -produse petroliere;
depozitarea -acizi naftenici;
lui,transportul
naval,accidentele
tancurilor petroliere;
Industria alimentară Procese de fabricare -substanțe organice;
și prelucrare; -germeni patogeni;
Ape uzate menajere Locuințe Folosirea apei ca -produse petroliere;
Instituții publice agent de spălare și -detergenți;
Spitale,școli curățare -pesticide;
Hoteluri -substanțe minerale;
Unități comerciale și
de alimentație
Ape uzate Agricultura Irigarea terenurilor -îngrășăminte;
agrozootehnice agricole -pesticide;
-suspensii;
Zootehnia Adăparea animalelor; -suspensii organice;
Salubrizarea -agenți patogeni;
crescătoriilor de
animale
Ape meteorice Ploaia Contactul -ploi acide;
Zăpada precipitațiilor -pesticide;
Caracteristicele apelor reziduale

Prin caracterizarea apelor uzate se înțelege determinarea parametrilor calitativi(indicatori de


calitate) cu referire la:

-indicatori fizici:

 Temperatura apelor reziduale influențează majoritatea reacțiilor fizice și biochimice


care au loc în procesul de epurare.Apele reziduale menajere au o tempertură cu 2-3 ̊C
mai ridicată decât cea a apelor de alimentare,cu excepția cazului de deversări de ape
calde tehnologice sau când în rețea se infiltrează ape subterane.
 Turbiditatea apelor reziduale este dată de particule foarte fine aflate în suspensie,care
nu sedimentează în timp.
 Culoarea apelor reziduale menajere proaspete este gri deschis,iar culoarea gri închis
indică începutul procesului de fermentare a materiilor organice existente în aceste ape.
 Mirosul apelor reziduale menajere proaspete este aproape imperceptibil,intrarea în
fermentație a materiilor organice este indicată de mirosuri de hidrogen sulfurat,de
putregai sau de alte mirosuri de produse de descompunere.

-indicatori chimici:

Apele reziduale conțin carbohidrați,grăsimi și uleiuri,proteine,fenoli,pesticide,poluanți


prioritari,compuși organici volatili.Aceștia pot proveni din dejecțiile umane și animale,resturi
alimentare,legume și fructe sau alți compuși organici de sinteză proveniți din apele uzate
industriale.Prezența materiilor organice pot reduce oxigenul dizolvat favorizând apariția
proceselor anaerobe.

-indicatori biologici:

Apele reziduale în compoziția cărora se află materii organice sunt poluate și cu specii de
organsime care valorifică resursele de hrană respective și care,în decursul dezvoltării lor s-au
adaptat unor condiții unilaterale de mediu.Aceste organisme constituie indicatorul biologic ce
caracterizează pozitiv gradul de încărcare al apei cu substanțe organice sau gradul de
saprobitate.
Apele reziduale sunt colectate în instalații tehnico-sanitare de construcție adaptată la natura
reziduurilor colectate:

-apele reziduale comunale sunt transportate prin rețeaua de canalizare și se acumulează în


bazine special amenajate în stația de epurare.

-apele reziduale industriale sunt prelucrate specific pentru îndepărtarea substanțelor toxice sau
germenilor patogeni înainte de eliminarea în rețeaua de canalizare.

-apele meteorice se colectează prin sifoane de curte sau de stradă,de unde sunt conduse în
rețeaua de canalizare.

Purificarea apelor reziduale:

Înțelegerea naturii apelor reziduale este fundamentală pentru proiectarea corespunzătoare a


instalațiilor de epurare a apelor reziduale și selectarea tehnologiilor eficiente de tratare.Pentru
îndepărtarea contaminanților din apele reziduale sunt utilizate:

-metode biologice (naturale-câmpuri de asanare,câmpuri de irigare,irigare subterană,lacuri


biologice, puțuri absorbante și artificiale-biofiltrarea, filtrele biologice și bazinele de nămol
activat),

-fizice și chimice(metode chimice de eliminare a fosforului din apa reziduală).

Pentru a atinge niveluri diferite de îndepărtare a contaminanților și pentru a produce un efluent


acceptabil, epurarea apelor reziduale poate fi împărțită în trei sau patru etape.

Aceste etape includ tratarea preliminară, primară, secundară și terțiară sau avansată.

În etapa 1(preliminară) unele caracteristici non-favorabile de bază sunt reduse și apele


reziduale sunt pregătite pentru continuarea tratării.Procesele de tratare preliminară constau în
operațiuni fizice unitare,cum ar fi cernere ,mărunțire ,îndepărtarea nisipului ,flotație,egalizarea
fluxului,manipularea vidanjului și metode de control al mirosului.Tratarea primară acționează
ca un precursor pentru tratarea secundară.Ea implică operații fizice(de cernere,sedimentare) și
preaerisire sau floculare mecanică cu aditivi chimici.

A doua etapă, tratarea secundară constă în îndepărtarea prin procese biologic.


Epurarea biologică este un proces complex prin care materiile organice existente în apele
uzate provenind din cele mai diverse activități antropice sunt transformate cu ajutorul unor
culturi de microorganisme,în produși de degradare fără nocivitate și o masă celulară nouă.

Se poate realiza în două moduri:

1.cu ajutorul unor microorganisme noi, dispersate în întregul volum al bazinului de epurare
biologică.

2.prin dezvoltarea unor microorganisme pe un suport mobil sau fix.

În cadrul procesului de epurare biologică a apelor reziduale,un rol principal îl dețin bacteriile
organofage (se hrănesc cu substanțe organice) care în funcție de predispoziția lor de a trăi în
prezența sau absența oxigenului se clasifică în trei grupuri:

 Bacterii obligat aerobe -cele care se dezvoltă și se reproduc doar în medii care conțin
oxigen(saprofite,nitrificatoare,unele
sulfobacterii și microbi patogeni,care
trăiesc numai în prezența oxigenului
molecular).
 Bacterii numai anaerobe-cele care pot trăi
într-un mediu lipsit de oxigen liber.
 Bacterii mixte.

În acest sens,procesele de epurare biologică se pot împărți în două grupe:

1.procese aerobe,cu aplicații la eliminarea substanțelor organice din apele uzate:se realizează
în incinte deschise,construcții în care biomasa este fie suspendată în apă sub formă de agregate
de microorganisme (flocoane), fie este fixată pe suprafața unui suport solid sub forma unei
pelicule gelatinoase.În ambele cazuri,sistemele sunt aprovizionate cu oxigen,de obicei din aer
prin insuflare.

Cea mai uzuală variantă de epurare ,în care microorganismele sunt suspendate în apă sub
formă de flocoane este procesul numit cu nămol activ.
2.procese anaerobe aplicate cu precădere la tratarea nămolurilor prin fermentare cu obținere de
biogaz,dar și la epurarea apelor uzate foarte concentrate în poluanți organici pentru eliminarea
nitriților și nitraților.

Epurarea anaerobă se realizează în incinte închise (bazine de fermentare) ferite de accesul


oxigenului care inhibă activitatea microorganismelor anaerobe.Este aplicat la prelucrarea
nămolurilor fermentate și la epurarea apelor uzate foarte concentrate în poluanți,cele mai
utilizate fiind bazinele septice construite din polietilenă lineară.

Unitățile biologice aerobe constau în:

-Filtre (filtre de nisip intermitente,filtre de scurgere);


-Bazine de aerare, alimentate cu nămol activ recirculat;
-Iazuri de oxidare și lagune aerate;

Unitățile biologice anaerobe constau în:

-Lagune anaerobe, fose septice, rezervoare Inhoff etc.

Alte procese de epurare biologică:

Epurarea biologică în film este un procedeu avansat de epurare și se utilizează în mai multe
echipamente statice:filtre biologice sau dinamice,biodisc,biotambur,bioșurub.Filmul bilogic
care conține biomasa este fixat pe un suport solid care poate fi în repaus sau antrenat în
mișcare pentru o mai mare eficacitate.Instalațiile de acest tip mai poartă denumirea de
instalații de epurare biologică care utilizează culturi fixate.Filmul biologic este pus alternativ
în contact cu oxigenul din aerul atmosferic și cu apa uzată supusă procesului de epurare.

Nitrificarea și denitrificarea

Nitrificarea este procesul prin care se realizează oxidarea biologică a amoniului.Aceasta se


realizează în două etape,prima la forma de azotiți și apoi la forma de azotați.Responsabile
pentru aceste două etape sunt două bacterii chemoautotrofe(obțin energie din reacții
chimice,prin oxidarea compușilor anorganici asemenea amoniacului,azotiților și
sulfidelor),respectiv nitrosomonas și nitrobacter.

Reacțiile de transformare sunt în general cuplate și au loc rapid la forma de azotat;nivelul de


azotiți la un moment dat este relativ scăzut.Azotații pot fi folosiți în sinteză pentru a sprijini
creșterea plantelor sau pot fi substanțial reduși prin denitrificare.

Denitrificarea este reducerea biologică a azotaților la azot gazos.Ea poate fi realizată în mai
multe etape pe cale biochimică,cu producere finală de azot gazos.O gamă largă de bacterii
heterotrofe iau parte la proces,necesitând carbon organic ca sursă de energie.

În acest sens,putem aminti un studiu care are la bază îndepărtarea ionului amoniu prin
procedeul Sharon(Single reactor system for high activity ammonia removal over nitrate)
Anammox(Anaerobic ammonium oxidation) din apele uzate rezultate la deshidratarea
nămolurilor,într-o instalație continuă în două trepte:

-bioreactor aerob hibrid(treapta Sharon) la temperatura constantă.

-bioreactor anaerob cu biomasă în suspensie(Anammox) prevăzut cu sistem de agitare


mecanică.

Principiul procesului combinat Sharon-Anammox este reprezentat de oxidarea parțială a 50%


din amoniul prezent în apă uzată la nitrit,iar efluentul Sharon ce conține un amestec de amoniu
și nitrit este influent pentru procesul Anammox în care aceștia sunt transformați anaerob la
azot gazos și apă.

Cercetările realizate au arătat că se obțin rezultate foarte bune dacă se utilizează procedeul
hibrid care conține atât biomasă în suspensie cât și peliculă biologică atașată unui suport mobil
și un proces combinat de nitrificare parțială –oxidare anaerobă a amoniului.

Etapa finală este tratamentul terțiar care depășește nivelul de tratare secundară convențională
pentru a realiza îndepărtarea unor cantități semnificative de azot,fosfor,metale grele,substanțe
organice biodegradabile,bacterii și virusuri.Alte procedee utilizate în această etapă sunt
coagulare chimică,floculare și sedimentare ,urmate de filtrare și cărbune activ.Unele procese
mai puțin utilizate sunt schimbul de ioni și osmoza inversă pentru îndepărtarea unor ioni
specifici sau pentru reducerea solidelor dizolvate.

O serie de noi tehnologii și tehnici de management a apelor reziduale sunt dezvoltate în toată
lumea,ca răspuns la limitările economice,sociale și de mediu în continuă creștere date de
sistemele convenționale de epurare a apelor uzate.Noile abordări includ procese naturale și
sunt proiectate ținând cont de durabilitate ,spre deosobire de sistemele conveționale mari
consumatoare de energie și dependente de substanțe chimice utilizate în momentul de față.

Metode de purificare a apelor reziduale:

Sedimentarea este operația prin care apa uzată, care reprezintă un amestec bifazic de tip
solid-lichid (numit suspensie), este supusă separării în fazele sale constituente, particule
solide (impurități) și lichid (apă), sub acțiunea unui câmp de forțe gravitaționale. Operația de
sedimentare în câmp gravitațional se numește, în mod obișnuit, decantare iar echipamentul
sau instalația folosită pentru separare se numește decantor. Uneori, pentru mai bună decantare
a particulelor foarte fine de impurități (cu diametre de 0,3… 0,6 mm) se procedează
la coagularea acestora în particule mai mari (denumite flocoane), prin folosirea unor substanțe
chimice care produc aglomerarea particulelor fine.
Filtrarea normală se caracterizează prin faptul fluxul de lichid se deplasează (curge) pe

o direcție perpendiculară pe suprafața mediului filtrant, se realizează în două moduri distincte:

filtrare de suprafață și filtrare în adâncime.

Filtrarea de suprafață se utilizează în cazul în care diametrul particulelor este mai mare decât
diametrul porilor mediului filtrant, situație în care toate sau aproape toate impuritățile sunt
reținute la suprafața de intrare a mediului poros permeabil în direcția curgerii.
Filtrarea în adâncime (profunzime) se caracterizează prin faptul că particulele fine pot să
pătrundă în adâncimea stratului poros permeabil, separându-se progresiv din masa de fluid
prin impactul cu un număr mare de obstacole întâlnite în mediul filtrant.

Epurarea compacta in filtre de aerare cu oxigen

Biofiltrarea este adesea utilizată ca treaptă de epurare finală când apele reziduale trebuie să nu
conțină suspensii solide și să prezinte valori de deversare scăzute stabile (de ex.pentru
amoniu). Un sistem deosebit de economic și compact îl reprezintă filtrul de nisip continuu, în
două trepte, la care nisipul servește drept mediu de filtrare și suport pentru masa biologică.

Filtrele de nisip continue s-au utilizat în cadrul reabilitării solurilor precum și la asanari cu
timpi de retenție sub 10 minute. S-au obținut rate de eliminare de peste 99 % pentru
hidrocarburi aromatice monociclice și de peste 92 % pentru hidrocarburi aromatice policiclice.
Valorile de evacuare pentru ambele tipuri dehidrocarburi s-au situat sub 3 μg/l.

Membranele biologice - optimă in asociere cu oxigenul

Epurarea apelor uzate prin metoda membranelor biologice este deosebit de sigură și
economică din punct de vedere al spațiului, o microfiltrare prin intermediul membranelor
înlocuind limpezirea finală conventională. Conținutul de nămol activat este de 3 până la 8 ori
mai mare decât în instalatiile convenționale.

Astfel treapta biologică este mult mai compactă.Prin sistemele de membrane biologice apele la
evacuare nu conțin substante solide și corespund din punct de vedere igienic normelor pentru
apa de baie, astfel încât posibilitătile de refolosire a apei sunt foarte mari. Întregul potențial al
unei stații cu membrane biologice poate fi obținut numai dacă sistemele de aerare
convențională sunt suplimentate sau înlocuite cu oxigen pur. Amestecul de nămol activat din
apele reziduale este deosebit, se utilizeaza membranele biologice,ceea ce îngreunează
semnificativ preluarea oxigenului prin sistemele de aerare cu presiune abulelor fine. S-a
elaborat special pentru aceste nămoluri activate, cu vâscozitate mare, un sistem de încarcare a
oxigenului cu ajutorul căruia se pot realiza economic chiar și cele mai ridicate rate de
încarcare a oxigenului. Prin compararea directă cu injecția de aer, cu acest sistem ratele de
dizolvare a oxigenului au fost de 2.5 ori mai mari la un consum de energie de 2,5 ori mai mic.

Avantajele utilizarii oxigenului pur in instalatiile de limpezire industriale:


• cresterea randamentului procesului de epurare vârfurile de sarcina (de soc) și supraincărcările
permanente sunt rezolvate eficient;
• nitrificare sigură;
• emisii simțitor mai reduse de miros;
• încărcarea oxigenului are loc fără zgomot;
• siguranta ridicată în exploatare;
•fara costuri pentru constructii civile de modificare a instalatiei de epurare;
• cheltuieli de investitie si exploatare reduse.

Utilizarea cărbunelui activat

Cărbunele activat a fost folosit cu succes de-a lungul timpului pentru purificarea apei,
reprezentand una dintre cele mai vechi metode de filtrare a apei. Acesta este folosit in
industria tratarii apei, fie ca filtru independent, fie ca prefiltru in sisteme mai complexe, cum
ar fi sistemele de filtrare a apei cu osmoza inversa. Filtrarea cu cărbune nu este utilizată nu
mai pentru filtrarea apei, ci si pentru purificarea aerului, prelucrarea gazelor industriale, etc.

Sistemele de filtrare cu carbine activat funcționează pe baza unui proces numit


“adsorbtie”. Pe masură ce apa trece prin blocul de carbon al filtrului de apa, contaminanții
sunt prinși în mod esențial în interiorul structurii poroase a stratului de carbon. Cărbunele
activat poate îndepartă din apa următorii poluanți: azbest, chisturi, plumb, pesticide,
trihalometani (produs secundar al procesului de clorurare) si compusii organic volatili.

Industria filtrării apei cunoaste doua tipuri principale de filtre cu cărbune activ:
 filtre cu cărbune bloc;
 filtre cu cărbune activ granular.

Dintrea cestea, filtrele cu carbune bloc sunt considerate mai eficiente, datorită raportului mai
mare de contaminanți îndepărtati. Carbonul activat este uneori utilizat în combinație cu
argintul, fie ca mediu secundar, fie blocul este impregnat cu argint, ceea ce îl face
bacteriostatic, și, prin urmare, previne dezvoltarea bacteriilor.

Exista mai multe avantaje ale alegerii unui astfel de filtru, indiferent dacă sursa de alimentare
cu apa o reprezinta reteaua municipală sau un foraj. Cărbunele activat este o modalitate
naturala de a face apa sigură pentru consum, prin filtrarea substanțelor chimice utilizate în
procesul de igienizare a apei municipale sau a altor contaminanti ce pot ajunge în apa
dumneavoastra. Acest mediu de filtrare este eficient, de asemenea, în îndepartea turbiditatii, a
gustului, mirosului si culorii apei.

Sisteme naturale de tratare

Iazuri de stabilizare a apelor uzate

Ele sunt iazuri deschise,a căror funcție de tratare de depinde lumina soarelui,viața microbiană
și formele inferioare de plante și animale.Materia organică se descompune în mod natural,de
exemplu,biologic.

Cu contribuția bacteriilor și algelor,apele uzate sunt stabilizate și agenții patogeni ai acestora


sunt reduși.În general,conținutul organic al efluentului este transformat în forme mai
stabile.Timpul de retenție variază între 30 și 120 de zile.Iazurile de stabilizare includ diferite
tipuri,precum: lagune de canalizare,oxidare,redox,de maturare,facultative,anaerobe,aerobe și
iazuri aerate.Ele pot fi folosite într-o gamă largă de condiții meteorologice independent,în
serie de diferite tipuri de iazuri(o serie comună este cu iazuri anaerobe,facultative și iazuri de
maturare) sau în combinație cu alte sisteme.

Sisteme cu plante acvatice


Acestea sunt similare cu iazurile de stabilizare,dar pot trata apele uzate,de asemenea,prin
conținutul lor de plante superioare și faună acvatică.Astfel de sisteme pot fi împărțite în cele
cu plante plutitoare și cele cu plante submerse.Sistemul lor radicular extensiv generează un
substrat de creștere a microorganismelor,care contribuie la eliminarea poluanților,realizându-
se astfel cel mai bun tratament posibil.

Un exemplu în acest sens este tehnica de epurarea a apei cu ajutorul algelor Cladophora
glomerata și Chetamorpha linum

Datorită acțiunii nefaste a omului asupra naturii,apele devin din ce în ce mai


poluate,consecința fiind apariția unor patologii în urma consumului acestor ape.Un studiu în
acest sens este acțiunea algelor asupra diferitelor probe de apă poluată cu diverse substanțe:s-
au utilizat 7 vase în care s-au pus câte 10 g de alge,iar în calitate de substrat s-au folosit
diverse probe:apă de robinet,soluție bogată în nitrați cu concentrația de 470 mg/l,obținută din
găinaț de găină,soluție de 5 g/l de detergent ,soluție de 2 g/l de detergent,soluție complexă din
detergent de 2 g/l și nitrați de 241 mg/l,soluție bogată în nitrați cu concentrația de 241
mg/l,apă din râul Bâc,cu concentrația de detergenți 0,3 mg/l și de nitrați 140 mg/l.

Analiza datelor obținute ne scoate în evidență anumite rezultate ,importante din punct de
vedere igienic.Speciile cercetate au dat rezultate aproape similare și pot fi utilizate pentru
bioepurarea apei.

Un alt studiu care are la bază epurarea apelor poluate cu ajutorul algelor propune în urma
rezultatelor obținute utilizarea clorofitei Chaetomorpha sp. ca agent de epurare biologică a
apelor poluate ale Bâcului.

Experimentul efectuat timp de 21 de zile,a demonstrat utilitatea înaltă a alegei Chaetomorpha


sp. și ameliorarea calității apei prin reducerea valorilor ionilor amoniu.S-a constat eficacitatea
bioepurării datorită asimilării substanțelor nutritive și creșterea considerabilăa biomasei
algelor care poate fi utilizată în crearea bioîngrășamintelor.

Concluzii

Progresul în domeniul ştiinţei oferă o gamă larga de oportunităţi pentru a dezvolta mai eficient
şi mai ecologic procesele de purificare a apei. Acest referat prezinta o succinta caracterizare a
metodelor de purificare a apei contaminate cu ioni toxici de metal, substanţe organice şi
anorganice.

Având în vedere problemele grave de poluare cu care se confrunta societatea de astazi şi


problemele pe care le ridică deşeurile industriale, ţinând cont de abundenţa zeoliţilor naturali,
cât şi de insuficienta lor valorificare se impune evitarea poluarii mediului si reducerea
efectelor ei.

Acţiunile de prevenire a poluării apelor şi de combatere a efectelor poluării se impun în toate


ţările, pe baza unei legislaţii menită să protejeze resursele de apă ale ţărilor respective. Apele
de suprafaţă constituie principala sursă pentru obţinerea apei potabile, dar în ele sunt deversate
majoritatea apelor reziduale. Apa de suprafaţă nu trebuie să conţină poluanţi care dăunează
sănătăţii şi care nu pot fi eliminaţi în staţiile de potabilizare a apei.
BIBLIOGRAFIE