Pedeapsa capitală

Pedeapsa cu moartea, sau pedeapsa capitala, este o pedeapsa prevazuta

de lege consistand in executarea unei persoanei care a fost gasita
vinovata de o crima capitala. Sentinta este pronuntata de institutia
judecatoreasca in urma unui proces. Pedeapsa cu moartea a fost vazuta
diferit de-a lungul vremii, in functie de epoca si de regiunea
geografica. Initial pedeapsă foarte des intalnită la nivel mondial,
aceasta a fost discreditată incepând cu Epoca Luminilor. In a doua
jumatate a secolului al XX-lea, aceasta pedeapsa cunoaste un regres
puternic, iar in prezent se afla intr-o situatie incerta.
Pedeapsa cu moartea este prevazuta astazi in textele de lege a 58 de
tari, printre care Statele Unite si Japonia si se bucura inca de multi
sustinatori. insa doar 20 dintre acestea au recurs la executii in anul
2011, de exemplu. De asemenea, aceasta sanctiune este dezaprobata de
Organizatia Natiunilor Unite. La nivel mondial, pe 18 decembrie 2007,
ONU a adoptat o hotarare prin care se cerea ca aplicarea pedepsei cu
moartea sa fie interzisa. Aceasta decizie nu are insa o valoare
obligatorie, insa poate fi vazuta ca un semn ca majoritatea statelor
doresc ca aceasta problema sa fie repusa in discutie. Totusi, opt din
zece cele mai populate tari au votat contra ei.
ISTORIC. Pedeapsa cu moartea este una dintre primele sanctiuni penale
aparute si este prezenta chiar si in cele mai vechi texte juridice,
cum ar fi Codul lui Hammourabi. Ea reprezinta cheia sistemelor
represive pana in secolul al XVIII-lea si ramane o lege obisnuita pana
la inceputul secolului al XIX-lea, atunci cand miscarea abolitionista
ia amploare. Dovezi ale textelor juridice despre pedeapsa capitala au
fost gasite in numeroase civilizatii de-a lungul istoriei.
Mesopotamienii, grecii antici, romanii si oamenii Evului Mediu aplicau
aceasta pedeapsa. O data cu venirea secolului XIX asistam la repunerea
acesteia in discutie si mai apoi la abolirea acestei sanctiuni in
majoritatea tarilor lumii.
APLICARE SI MODALITATI DE APLICARE. Pedeapsa capitala este aplicata in
cazul unor infractiuni grave precum crima, violul, tradarea, traficul
de droguri. Există însă şi fapte pentru care nu ne-am aştepta să
existe o pedeapsă atât de dură. De exemplu, în majoritatea ţărilor
musulmane, infracţiunile sexuale se pedepsesc cu moartea. De exemplu,
în Yemen poţi fi ucis pentru adulter, iar în Bangladesh pentru
proxenetism. Homosexualitatea este pedepsită cu moartea în câteva ţări
musulmane, iar în Arabia Saudită poţi primi pedeapsa capitală şi
pentru vrăjitorie. Şi oamenii de afaceri trebuie să fie foarte atenţi.
În Vietnam şi China delapidarea se pedepseşte cu moartea, iar corupţia
şi mita sunt sancţionate la fel de grav în Thailanda şi China.
Metodele folosite sunt injectia letala, spanzurarea si impuscarea.
DEZBATEREA CONTEMPORANA. Abolitionistii considera ca pedeapsa cu
moartea violeaza drepturile omului, dreptul la viata fiind
incontestabil cel mai important dintre acestea si ca aceasta pedeapsa
constituie un tratament inuman: momentul executiei este o tortura
psihologica, la fel ca perioada de cateva saptamani dintre momentul
condamnarii si cel al executarii. De cealalta parte, partizanii nu
neaga faptul ca pedeapsa capitala suprima dreptul la viata al
persoanei in cauza, dar sunt de parere ca inclusiv acest drept poate
fi retras, ca oricare altul, daca acest lucru este justificat. Un alt
argument al acelora care sustin aplicarea sanctiunii capitale este
acela ca, in masura in care moartea este cea mai ingrozitoare
pedeapsa, potentialii delincventi sunt descurajati sa mai savarseasca
infractiuni foarte grave.
Procurorii americani invoca faptul ca pedeapsa cu moartea este o
amenintare de care ei se folosesc impotriva acuzatilor pentru a-i
forta pe acestia sa pledeze vinovati sau sa dezvaluie identitatea
complicilor lor. Un caz real este cel al criminalului in serie Gary
Ridgway care a pledat vinovat pentru 48 de crime si a acceptat sa
coopereze cu politia in vedera gasirii victimelor diparute, in
schimbul unei condamnari la detentie pe viata. Eliminarea
posibilitatii de recidivare este un alt argument pro.
ASPECTE RELIGIOASE. Vaticanul promoveaza deschis astazi abolirea
pedepsei cu moartea si s-a pronuntat in favoarea deciziei ONU in acest
sens. De asemenea, Islamul, precum si unii intelectuali musulmani sunt
favorabili incetarii practicarii pedepsei cu moartea in orice
circumstanta.
CIFRE. In anul 2010, in China au avut loc cateva mii de executari, in
Iran 252, iar in Coreea de Nord 60.
In viitor, obiectivul abolitionistilor este ca pedeapsa capitala sa
dispara total, ei fiind pe de alta parte convinsi ca acest lucru se va
intampla mai devreme sau mai tarziu, deoarece, considera ei,
partizanii acestei sanctiuni nu pot decat sa intarzie “acest ultim
progres al umanitatii”.