ROLUL MEDIATORULUI ŞCOLAR

Îndrumător: Cursant:
COROBANĂ NELIA GERMAN ANA

3 decembrie 2018
1
I. MEDIEREA ŞI AVANTAJELE EI
Medierea este o procedură alternativă şi voluntară de soluţionare a conflictelor, este o
procedură confidenţială, prin care o terţă persoană, neutră, imparţială şi fără putere de decizie,
numită mediator, ajută părţile să ajungă impreună la o inÎelegere mutual acceptată, in vederea
incheierii conflictului.
Părţile implicate ȋn conflict au urmatoarele beneficii alegând această procedură:
 rapiditatea ajungerii la o ȋnţelegere;
 flexibilitatea procedurii de mediere ;
 participarea directa a părţilor la soluţionarea conflictului, pentru a ajunge la o ȋnţelegere;
 medierea este o procedură privată, CONFIDENŢIALĂ;
 pastrează relaţiile dintre părţi;
 rata mare de succces a medierii.

II. PRINCIPIILE MEDIERII

o Caracterul voluntar al procedurii - Nici o parte nu poate fi obligată de către o alta
persoană sau autoritate s participe la procerdura de mediere.
o -Autodeterminarea părţilor - ÎNŢELEGEREA aparţine părţilor, ȋn consecinţă orice
TERMEN prevăzut prin această ÎNŢELEGERE, trebuie să fie propusă şi acceptată de
părţi.
o Confidenţialitatea procedurii - Atât MEDIATORUL, cât şi PĂRŢILE , sunt obligaţi să
păstreze caracterul de confidenţialitate al tutror aspectelor ce se discută ȋn cadrul
procedurii.
o Neutralitatea si imparţialiatea mediatorului - NEUTRALITATE – mediatorul rămâne
ȋn afara conflictului, nu se implică ȋn conflict, decât ȋn limitele impuse de
lege..IMPARŢIALITATEA – mediatorul are o poziţie de mijloc faţă de părţi. Nu doreşte
deloc ca o parte sau alta să câştige sau vreuna din părţi să fie favorizată in timpul
procedurii.

III. MEDIEREA IN ŞCOALĂ

Este un concept nou în România, însă Statele Unite şi multe state europene utilizează cu
foarte mare succes medierea în comunităţile şcolare.

2
 Şcoala este primul spaţiu al medierii, un spaţiu de trecere între familie şi societate, între sine
şi celălalt, între propria viziune despre lume a copilului şi viziunea celorlalţi copii.

Frecventând şcoala, copilul trăieşte prima mare încercare socială din viaţa sa, pentru că se
desprinde tot mai mult de modelul părinţilor pentru a se lăsa modelat de şcoală, instituţie cu un
important rol formator.

Şcoala este ca un teatru, ȋn care actorii educaţiei sunt profesorii care stau la catedră şi susţin o
lecţie, iar elevii sunt publicul care ascultă şi pe de altă parte sunt cei mai mari critici ai profesorilor .
Fără să ne dăm seama şi noi la rândul nostru am făcut “mediere” la orele de dirigenţie . Acolo era
locul unde se discutau problemele elevilor , de data aceasta profesorul avand rolul de ascultator, ȋnsă
şi cel care trebuia să gasească o soluţie, pe care fie o comunică direct elevilor , fie se punea
ȋntrebarea: “ oare nu consideraţi că aşa ar fi mai bine...” ? , situaţie ȋn care elevii propuneau mai multe
soluţii, pentru ca apoi , tot ei să o aleagă pe cea care le satisface nevoia cel mai bine intre elevi , intre
elevi şi profesori şi chiar ȋntre profesori, din cauza elevilor , pot aparea conflicte, care dacă nu sunt
elucidate şi discutate atunci când se produc, pot prinde forme diferite, şi anume:

 frustrare din partea elevului – elevul poate fi frustrat de o anumită notă obţinută, care ȋi
poate creea o aversiune faţă de profesorul care i-a dat calificativul. În subsidiar poate prinde
aversiune şi faţă de materia respectivă, care poate ȋn realitate ȋl atrage, acesta din cauza
profesorului. Toate acestea duc la agresivitatea elevului prin cuvânt sau la agresivitatea
elevului exprimata prin atitudini corporale. (Ex) – elevul face comentarii la oră, ȋn afara
orei pe coridor, vorbeşte tare când trece profesorul respectiv prin zonă, făcând “ironii
nevinovate”, cu ţintă clară către acel profesor. Atitudinea corporală se manifestă prin poziţia
elevului ȋn clasă: stă ȋncotit, stă cu spatele la catedră, stă intors pe jumatate către colegul din
dreapta/stânga, se uită pe fereastră când profesorul vorbeşte, sau se face că nu aude când ii
este strigat numele.
 aversiunea elevului faţă de profesor;
 aversiunea profesorului faţă de elev, pentru un comportament necivilizat sau pentru
lipsa de interes pentru materia respectivă.

Aici ar trebui să intervină medierea: ȋn aceste situatţii actorii educaţiei( profesorii) şi elevii , prin
mediere, ar trebui să descopere un alt tip de relaţie, tocmai pentru a evita şi a nu rămâne blocaţi ȋn
situaţiile de frustrare sau furie. Mulţi ani, profesorii şi elevii co-există fără a se cunoaşte reciproc; în

3
mediere ei se întâlnesc la nivel personal şi nu mai sunt aşa străini – un profesor şi un elev care nu şi-
au vorbit încep să comunice. Se creează un sens al complicitaţii, au loc schimburi de idei şi păreri, se
împrtăşesc crezuri, este oferit sprijin mutual şi fiecare se simte mai puţin izolat. Teama nu-şi mai are
locul, sentimentele putând fi discutate împreună - ştiind că agresivitatea poate fi dezamorsată. Relaţia
se schimbă: în locul utilizarii autoritaţii - sunt instrumentele medierii - acestea putând fi puse în
practică oricând.

Medierea intervine atunci când trebuie stins un conflict, fără ca demnitatea cuiva să fie lezată.
Chiar atunci când tehnicile de rezolvare a conflictelor nu produc rezultatul ideal, ele conduc cel puţin
la o ȋmbunătăţire a situaţiei. Astfel amplificarea conflictului nu mai este posibilă.

Este firesc să ne punem ȋntrebarea : Cu ce ar putea contribui tehnicile de rezolvare a

conflictelor la ȋmbunătăţirea situaţiei din şcoli şi comunitate? Cu multe! Pentru ȋnceput , te poate face
să te simţi mai bine atunci când mergi la şcoală. Când ȋnveţi să-ţi controlezi reacţiile ȋn situaţii
deosebite, nu mai eşti atât de preocupat de neȋnţelegeri, mici scăpări, lupta pentru putere. Când alegi
să-ţi impui punctul de vedere – fie că eşti director, elev, profesor sau părinte – alegerea ta de a-ţi
asuma responsabilităţi, dovedeste calităţi de lider. Când greşim trebuie să ne cerem scuze, să reparăm
greşeală facută şi să nu repetăm greşeala. Acesta este procedeul de ȋnvăţare continuă şi care ȋn timp,
se traduce prin scăderea stress-ului.

În USA, Anglia şi alte state europene, medierea ȋntre colegi este un proces prin care un grup
de elevi special pregătiţi ascultă problemele celorlalţi elevi şi ii ajută pe cei implicaţi ȋn conflict să
gsească singuri o soluţie a problemei. Totuşi, de cele mai multe ori, cei ce au neȋnţelegeri decid să
apeleze la mediere după ce au fost surprinşi ȋntr-o altercaţie ȋn şcoală.

Aşa cum am aratat mai sus, mediatorii – elevi , nu ofera soluţii la problemele ce se ivesc. Nu
impun nimic nimănui, nici nu forţează pe cineva să-şi ceară scuze. Mai mult, ei nu pedepsesc pe
nimeni. Ei nu anuntă profesorii sau directorul ȋn legatură cu problema aparută. Ei doar urmăresc nişte
proceduri simple şi completează un formular confidenţial care este ȋnmânat coordonatorului grupului
de mediere ( care este un adult).

Medierea este o procedură bazată pe voluntariat. Este folosită ȋn şcoli , atunci când problema
este suficient de serioasă astfel ȋncât dacă ar fi ignorată, s-ar agrava şi ar putea conduce la fapte
regretabile.

4
 Scopul medierii este deosebit de cel al pedepsirii, cei implicaţi descoperă că pot să-şi rezolve
majoritatea problemelor interpersonale, fără implicarea adulţilor şi fără a avea necazuri mai mari.
Acesta nu ȋnseamna ca soluţia este perfectă. Înseamna că cei implicaţi au simtit că solutţia este
dreapta, rezonabilă şi acceptată de ei.

Unele şcoli susţin medierea intre elevi şi adulţi , când ambele părţi sunt de acord şi când
aceasta nu contravine regulamentelor şcolii. Chiar daca medierea adult –elev este eficienta, medierea
elev-elev, este mai buna, scopul fiind rezolvarea problemelor elevilor de către elevi.

Medierea ȋn şcoli este de mai multe tipuri: elev-elev/grupuri de elevi , medierea adult-elev, mediere
ȋntre ‘egali” şi medirea in “pereche “ sau co-medierea.

III. MEDIEREA ELEV-ELEV SAU GRUPURI DE ELEVI

Pe elevii care mediază diverse tipuri de conflict apărute ȋn şcoală , i-am numit “ elevi
mediatori”, care ȋncearcă “rezolvarea” conflictului, constatând că rezolvarea lui “de sus”, ȋn speţă ,
rezolvarea conflictului de către profesor, nu este ȋntotdeauna bine primită de către elevi. Elevii
mediatori sunt cei pregătiţi pentru a facilita discuţia dintre elevi sau grupuri de elevi ȋn vederea găsirii
unei soluţii. Scopul lor este de a oferii părţilor ȋn conflict o mai bună comunicare şi ȋnţelegere , care
de cele mai multe ori duce la o soluţie acceptată de toată lumea. Elevii află cauzele diferendului ,
intervin imediat, fără să-l lase să se cronicizeze, respectând demnitatea părţilor, neȋncercând să facă
pe judecatorii, căutând soluţii ȋn echilibrarea părţilor ȋn conflict.

Stadiul obişnuit , după cum arată studiile din USA şi Marea Britanie , de la care se porneşte
formarea mediatorilor elevi, este şcoala primară sau gimnaziul. Elevii din ciclul primar mediază, in
sensul căsprijină doi elevi aflaţi ȋn dezacord să-şi asculte unul altuia trăirile şi să ajungă la un acord
asupra a ceea ce ar fi mai bine să facă. Cei din clasele mai mari pot oferi servicii neutre, fără să-i
judece pe cei implicaţi, ajutându-i pe cei ȋn dispută să identifice problema, să aprecieze punctul de
vedere al celuilat şi să aleagă o cale de urmat.
O mediere ȋntre elevii de ciclul primar poate dura cateva minute, ȋn timp ce pentru alţii este
nevoie de câteva sesiuni pentru a ajunge la un acord.
Aşa cum am aratat mai sus, aceşti elevi mediatori , trebuie formaţi, urmând nişte cursuri de
bază ȋn domeniul medierii.

5
IV. MEDIEREA ADULT – ELEV

Mediatorul adult este persoana anume instruită din interiorul comunităţii şcolii-profesor,
psiholog, ori din afara şcolii - mediatorul profesionist.

Acest tip de mediere intervine ȋn special ȋn conflicte mai mari, conflicte care nu pot fi
soluţionate de către un elev mediator.

V. MEDIEREA INTRE EGALI

Acest tip de mediere , este unul mai aparte, care se desfăşoara cu succes in Anglia -
Birmingam şi se referă la elevii dintr-un an de studiu, fie la elevii din clasele mai mari care mediază
conflictele elevilor din clasele mai mici. De asemenea” egali” se referă şi la o echipă de elevi din ani
diferiţi de studiu. Elevii din serviciile de mediere ȋntre”egali”, au urmat cursuri specializate şi şi-au
verificat abilităţile de rezolvare a conflictelor. O astfel de perioadă intesivă permite construirea unei
echipe, repetarea abilităţilor de mediere iar copii ȋşi vor putea dezvolta propriile ghiduri ale
activităţilor practice.

Deşi mediatorii elevi ȋşi revendică acţiunile şi iau decizii asupra modului ȋn care decurg
aceste servicii, ei trebuie să fie permanent sprijiniţi de către adulţi cu pregatire ȋn acest sens. Suportul
este diferit ȋn funcţie de vârsta copiilor implicaţi in program. Esenţial, este că ei se ȋntâlnesc
săptămânal ( dupa program sau ȋn pauza de masă), isi impartasesc ideiile şi experientele, ȋnvăţând
unii de la alţii şi nstruindu-se ȋn acelaşi timp. Ei ȋşi stabilesc un program , ȋşi ȋmpart sarcinile, şi
stabilesc modul ȋn care colegii lor, aflaţi ȋn conflict, vor beneficia de serviciile lor.
De asemenea ei ţin cont şi de personalitatea colegilor care apelează la serviciile lor cu privire
la locul unde vor să se desfăşoare sedinţa de mediere. Unii preferă o sală liniştită, unii vor pe
coridorul şcolii, pentru a avea suportul celor care asistă, alţii vor ȋn curtea şcolii sub un copac sau
ȋntr-un loc care pentru ei probabil reprezinta ceva.
Pentru că le place ceea ce fac şi pentru că au realizat că această metodă alternativă de
soluţionare a conflictului este benefică, echipele de mediatori pot fi lăsate să-şi dea un nume, sau să-
şi inscripţioneze tricouri, şepci sau insigne.

6
 Având ȋn vedere toate aceste aspecte, copiii ȋşi formează o nouă viziune asupra unui conflict şi
deduc singuri importanţa soluţionării acestuia pe cale paşnică.

VI. MEDIEREA IN “PERECHE” SAU COMEDIEREA

Când devine dificilă reglarea unui conflict - se poate apela la medierea problemei “în
pereche”. Acest termen se referă la faptul că un conflict este soluţionat de doi mediatori.( adult , care
poate fi profesorul, pshilogul scolii, mediatorul specializat şi elev, doi mediatori specializaţi,
profesorul şi psihologul şcolii, doi elevi). În această varintă, abordarea problemei de către mediatori
asigură un nivel mai înalt de obiectivitate şi calitate pe nuanţe, dialogul devenind mai bogat.

VII. OBIECTIVELE UNEI MEDIERI LA NIVEL ŞCOLAR

 asigurarea promovării relaţiilor de colaborare dintre elevi, profesori şi părinţi în spiritul
toleranţei.
 rezolvarea unor situaţii conflictuale între membrii comunitaţii şcolare, situaţii care, dacă ar fi
ignorate, s-ar transforma în situaţii grave, cum ar fi abandonul şcolar, violenţa cu consecinţe
de ordin penal.
 ajutarea elevilor de a obţine o imagine mai clară despre ei însişi şi despre relaţiile interumane
 abordarea conflictelor într-un mod constructiv, contribuind la sănătatea mentală individuală a
elevilor şi având efecte pozitive asupra societăţii în întregul ei.
 facilitarea discuţiilor dintre elevi sau grupuri în vederea găsirii unei soluţii, ţelul lor fiind de a
le oferi părţilor în dispută un forum pentru o mai bună comunicare şi înţelegere, care duce
deseori la o soluţie acceptabilă pentru toată lumea.
 dezvoltarea de către elevi a unor aptitudini folositoare toată viaţa, prin învăţarea tehnicilor de
rezolvare a conflictelor cât mai devreme
 formarea mediatorilor din rândul elevilor, care să ȋncerce «rezolvarea» conflictului,
constatând că rezolvarea lui «de sus» nu este intotdeauna bine primită de către elevi.
 sprijinirea tuturor copiilor din comunitate, încurajând implicarea părinţilor în educaţia copiilor
şi în viaţa şcolii şi facilitând colaborarea dintre familie - comunitate – şcoală
 Medierea dă profesorului libertatea necesară dezvoltării la elevi :
-a atitudinilor active (concentrare, autocunoaştere, comunicare, proiectare în viitor),
-a competenţelor cognitive (organizare, planificare) şi sociale (inteligenţă emoţională,
empatie, toleranţă) care favorizează învăţarea, înţelegerea şi stabilirea legăturilor.
Chiar dacă medierea nu se finalizează cu un acord, ea poate fi considerată o reuşită atâta
timp cât reprezentarea conflictului la cele două părţi s-a schimbat. Proiectele de mediere între
elevi funcţionează cu succes în şcolile unde se ţine cont de planul de dezvoltare şcolară, de
nevoile reale ale şcolii şi de solicitările venite din partea elevilor, profesorilor şi părinţilor.

VIII. CONCLUZII
7
 În şcolile ȋn care s-au implementat programe de mediere, s-a observat o scădere a
problemelor legate de disciplină, cu 70-80%.

Concret , elevii, evită să fie pedepsiţi pentru probleme mai puţin semnificative. Mai mult ,
elevii ȋnvaţă că pot să-şi rezolve singuri problemele cu cei din jur. Astfel , profesorii şi
administraţia şcolii se pot concentra mai mult pe activităţi didactice sau să se ocupe de probleme
mai presante.