Naziştii şi consumul de metamfetamină

Într-o încercare de a le oferi un plus de energie tinerilor soldaţi, care începuseră să

prezinte semne de extenuare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, naziştii au
recurs la substanţe dăunătoare care creează dependenţă, printre care o formă incipientă
a drogului cunoscut astăzi sub numele de metamfetamină.

Heinrich Boll, autorul german care a luat premiul Nobel pentru literatură în anul 1972, a fost
un soldat în armata nazistă. Scrisorile pe care acesta le trimitea acasă arătau dependenţa sa de
narcotice. Boll îşi implora părinţii să îi trimită Pervitin, un drog care creştea starea de alertă şi
care era o formă incipientă de metamfetamină.

Drogul a fost făcut cunoscut în anii 30 de compania germană „Temmler Werke”, informează
„Huffington Post”.

Consumatorii actuali de metamfetamină trăiesc o stare intensă de euforie care le conferă un

plus de energie, însă la starea aceea iniţială se ajunge din ce în ce mai greu odată cu consumul
repetat.

Metamfetamina afectează psihicul şi funcţiile creierului şi duce la anxietate, insomnie,

paranoia, confuzie, schimbări bruşte ale stării de spirit, comportament violent, halucinaţii
vizuale, auditive şi deziluzii. Mulţi consumatori îşi provoacă răni pe faţă sau corp pentru că au
impresia că gândaci trăiesc sub pielea lor.

Un raport din 2005 efectuat de „Der Spiegel” sugerează că până şi conducătorii nazişti îşi
instructau soldaţii sub efectul metamfetaminei. Ministrul Sănătăţii al Reich-ului, Leonardo
Conti, a încercat să limiteze consumul de Previtin, dar nu a avut succes.

Potrivit „BBC News”, din 1942 până la moartea sa în 1945, Adolf Hitler a primit injecţii zilnice de
metamfetamină de la doctoral său.

De asemenea, consumul de alcool printre trupele naziste era extrem de obişnuit şi chiar
încurajat.

Astăzi, metamfetamina a devenit un drog din ce în ce mai popular în Germania, cunoscând o

creştere semnificativă a consumului în anul 2012, potrivit „The Local”.
Roland Hartel-Petri, expert în psihiatrie şi psihoterapie, argumentează că este mai uşor pentru
dependenţii de metamfetamină din Germania să ignore efectele devastatoare ale drogului
decât în Statele Unite, unde se desfăşoară periodic campanii agresive de conştientizare a
acestei probleme şi a modului în care ajung să arate corpul şi dinţii dependenţilor.