PRINCIPIILE EDUCAȚIEI INTEGRATE

Integrarea educativă reprezintă prelungirea și valorificarea specifică în sfera

EDUCAȚIEI a marelui CURENT INTEGRAȚIONIST la nivelul întregii societăți umane
repere, jaloane ale INTEGRĂRII SOCIALE, în ansamblul ei, trebuind să reapară, inevitabil,
ca atare, sau cu adecvări de rigoare și-n EDUCAȚIA INTEGRATĂ.
EDUCAȚIA INTEGRATĂ este una din „principii” sau compatibilă cu anumite
principii, nu atât pentru că ar avea un anumit caracter repetitiv, reiterativ, reproductiv, ci
tocmai pentru că nu-l are, dar pentru că și NOUL, mereu mai mult și tot MAI NOU, are,
totuși, nevoie, în mintea și percepția umană, de un anumit sistem referențial și orientativ,
oricât de flexibil și dinamic ar fi acesta.
EDUCAȚIA INTEGRATĂ și-a asumat, pe lângă o serie de principii specific
„didactice” și principii cardinale cu o puternică încărcătură filosofică, ideologică și etică,
pentru a căror conturare a trebuit să se pornească mai de departe, din sfera socialului,
anxiologicului, antropologicului, ceea ce nu s-a întâmplat cu PRINCIPIILE PEDAGOGICE
ale EDUCAȚIEI TRADIȚIONALE.

PRINCIPIILE INTEGRĂRII EDUCATIVE pot fi situate pe două planuri:

-PRINCIPII GENERALE, definitorii și omniprezente în EDUCAȚIA INTEGRATĂ
-PRINCIPII SPECIFICE, distinse în baza unor anumite unghiuri de vedere și regăsibile într-o
dispunere oarecum domenială, sectorială, în vasta arie a INTEGRĂRII EDUCATIVE.

1.PRINCIPIILE GENERALE asigură cadrul referențial și orientativ general, ca o

osatură, un eșafodaj, o structură de rezistență pentru întregul CORPUS al EDUCAȚIEI
INTEGRATE.
Toate PRINCIPIILE GENERALE sunt preluate din SOCIETATE în drumul acesteia spre o
autentică INTEGRARE SOCIALĂ.
Nucleul PRINCIPIILOR GENERALE în EDUCAȚIA INTEGRATĂ constă în:
 PRINCIPIUL DREPTĂȚII SOCIALE
 PRINCIPIUL EGALITĂȚII ȘANSELOR ȘI OPORTUNITĂȚILOR
 PRINCIPIUL OPȚIUNILOR ȘI DECIZIILOR REALE
 PRINCIPIUL NONSEGREGĂRII
 PRINCIPIUL NORMALIZĂRII
 -PRINCIPIULDEZINSTITUȚIONALIZĂRII
 -PRINCIPIUL INTEGRĂRII
  -PRINCIPIUL INCLUZIUNII.

 PRINCIPIUL DREPTĂȚII SOCIALE reclamă egalitatea absolută în drepturi, dar și în

obligații și responsabilități, a TUTUROR PERSOANELOR, indiferent de RASĂ,
RELIGIE, ETNIE, NAȚIONALITATE, SEX, CONDIȚIE SOCIALĂ, NIVEL
CULTURAL ȘI ECONOMIC, excluzând, totodată, orice criterii posibile cu referire la
diferențele firești, în infinita lor nuanțare și gradualitate, între indivizii umani ca atare.
 PRINCIPIUL EGALITĂȚII ȘANSELOR ȘI OPORTUNITĂȚILOR recomandă,
la modul imperativ, eliminarea din viața reală a oricăror obstacole sau constrângeri, a
priori concepute (preexistente), privind participarea persoanei la viața comunitară.
Principiul pledează pentru coparticiparea oricărei persoane, alături de toate celelalte, într-un
mediu social, economic, cultural, aceleași pentru toți, unic și firesc, mediu care să-i ofere
aceleași provocări și ocazii de stimulare și dezvoltare, pe drumul spre autonomie,
responsabilitate și libertate individuală.

 PRINCIPIUL OPȚIUNILOR ȘI DECIZIILOR REALE, vine să acopere o altă

zonă, plină de carențe, de multă vreme, în special în ceea ce privește persoanele aflate
în dificultate.
 PRINCIPIUL OPȚIUNILOR ȘI DECIZIILOR REALE asigură, în fond, dreptul la
opinie și la acțiune responsabilă și implicată, cu deosebire pentru persoanele cu nevoi
speciale, în numele cărora a vorbit mereu altcineva, a ales dintre mai multe alternative
tot altcineva, ceea ce a făcut ca viața însăși a acestor persoane cu dizabilități să nu le
aparțină, de fapt, lucru intolerabil doar pentru că altcineva le acordă sprijin și resurse.
 PRINCIPIUL NONCATEGORIZĂRII insistă pe evitarea clasificărilor sau acordării
unor atribute/apelative în rândul populațiilor/comunităților umane, ca urmare a unor
criterii formale, convenționale, altele decât criteriile pur statistice (vârstă, sex,
cetățenie, mediu rural/urban, profesiune).
 PRINCIPIUL NONSEGREGĂRII vine absolut în prelungirea celui precedent (al
NONCATEGPRIZĂRII) cu deosebirea că este mult mai tranșat în referirea sa la
persoanele segregate. Principiul pledează pentru evitarea cu orice preț a practicii de
separare, izolare, sub orice motiv, a unor grupuri minoritare, de către marea majoritate
a celorlalți.
 PRINCIPIUL NORMALIZĂRII indică necesitatea unor eforturi susținute de a
asigura oricărui individ și, în speță, persoanelor cu nevoi speciale, nu condiții speciale,
suportiv - favorizante și protective, ci, dimpotrivă, o existență cât mai normală

2
 posibilă, într-o viață cotidiană firească și unică pentru toți, cu împrejurări și cu
standarde comune, normale pentru OAMENI, fie ei normali sau cu nevoi speciale.

 PRINCIPIUL DEZINSTITUȚIONALIZĂRII este imperios atras după sine de

PRINCIPIUL NORMALIZĂRII, dar și de celelalte principii generale anterior
prezentate, în special de PRINCIPIULNONSEGREGĂRII/NONCATEGORIZĂRII,
pentru că efectul instituționalizării copiilor/tinerilor/persoanelor cu
deficiențe/dizabilități este segregarea, privarea de mediul normal.
Acest principiu impune scoaterea persoanelor cu nevoi speciale din cadrul unor medii
formale special-destinate asistării lor suportiv-corective, terapeuti-educative de tip: internat,
staționar, spital, școală specială, casă de copii, și dispersarea lor în medii sociale cât mai
apropiate de primul mediu natural, firesc al fiecărui individ – FAMILIA

 PRINCIPIUL INTEGRĂRII apare ca un corolar al celor mai înainte enunțate, care

o dată riguros aplicate și respectate, creează condiții pentru ca orice individ cu nevoi
speciale să aibă locul lui meritat între semeni, în marea comunitate care este societatea
umană, participând activ implicant, demn și responsabil la viața comunitară în raport
cu propriile lui posibilități, aspirații, trebuințe.
Principiul face referire la persoanele aflate în dificultate, deprivate/deprivabile într-un
fel sau altul, într-o măsură sau alta, pasibile de SEGREGARE.

 PRINCIPIUL INCLUZIUNII este generat, în prelungire, consecutiv oarecum, de

PRINCIPIUL INTEGRĂRII, FIIND CONSIDERAT UN VERITABIL „vârf de lance”
al însăși INTEGRĂRII SOCIALE, ca atare, în numeroasele ei ipostaze.

PRINCIPIILE SPECIFICE sunt conturate din anumite perspective din care este
abordată INTEGRAREA EDUCATIVĂ, ceea ce face ca relevanța și aplicabilitatea lor să fie
una sectorizată, circumscrisă unor anumite subdomenii din întreaga problematică și
fenomenalitate a EDUCAȚIEI INTEGRATE.

Perspectivele PRINCIPIILOR SPECIFICE desemnate prin „INTEGRAREA

EDUCATIVĂ”: - perspectiva cuprinderii educabilului în procesul integrativ ca atare;

3
  perspectiva abordării de fond a educabilului cu nevoi speciale în
ȘCOALA INTEGRATĂ
 perspectiva intervenției/influențării educativ-integrative ca atare;
 perspectiva ranforsării /întăririi intervenției și influenței integrativ-
educative asupra elevilor cu C.E.S.
 perspectiva evaluării specifice a rezultatelor integrării asupra
educabililor cu nevoi speciale
 perspectiva privind raportarea tuturor celor implicați (ca poziție
atitudinală) la INTEGRAREA EDUCATIVĂ.
 perspectiva privind dezvoltarea /evoluția educabilului integrat.

2.PRINCIPII DE CUPRINDERE:

 PRINCIPIUL REJECȚIEI –ZERO

 PRINCIPIUL RESPECTĂRII PROPORȚIILOR NATURALE
 PRINCIPIUL DISPONIBILIZĂRII TERITORIALE A ȘCOLII INTEGRATE
 PRINCIPIUL LIBERTĂȚII DE OPȚIUNE INSTITUȚIONALĂ
 PRINCIPIUL ETEROGEZIZĂRII GLOBALE
 PRINCIPIUL OMOGENIZĂRII MINIM ACCEPTATE
 PRINCIPIUL VALORIZĂRII (VALORIFICĂRII) DIFERENȚELOR

 PRINCIPIUL REJECȚIEI-ZERO (sau PRINCIPIUL SEGREGĂRII-ZERO ) se

referă la cuprinderea totală, necondiționată sau nelimitată în vreun fel sau într-o
anumită măsură/proporție, a oricărui și oricâtor cazuri de educabili cu C.E.S. în sfera
EDUCAȚIEI INTEGRATE, în speță în ȘCOALA INTEGRATĂ.

 PRINCIPIUL RESPECTĂRII PROPORȚIILOR NATURALE asigură, garantează

chiar beneficiile unei integrări educative pentru toți educabilii clasei, fără a-i
prejudicia pe elevii normali, temerile în acest sens, la nivelul simțului comun
nemaiavând un temei real.
 PRINCIPIUL DISPONIBILITĂȚII TERITORIALE A ȘCOLII INTEGRATE ca
instituție/organizație impune acesteia deschiderea pentru integrarea educativă către
toate cazurile/solicitările care parvin din zona sa de acoperire, stabilită, în principiu, cu
un perimetru, administrativ-educativ pe care trebuie să-l deservească necondiționat.

 PRINCIPIUL LIBERTĂȚII DE OPȚIUNE INSTITUȚIONALĂ are un conținut

complementar cu cel precedent, cu care este perfect compatibil, deși, în aparență,
presupune o anumită „adversitate”.

4
  PRINCIPIUL ETEROGENITĂȚII GLOBALE este o teză de bază cu conotații de
esență privind structura grupurilor de educabili în EDUCAȚIA INTEGRATĂ.

 PRINCIPIUL OMOGENIZĂRII MINIM-ACCEPTATE în flexibilitatea și

moderația ei specifică, INTEGRAREA EDUCATIVĂ evită excesele și absolutizările
de orice fel, pledând pentru adaptarea promptă și oportună la situațiile educaționale și
mai ales pentru plierea pe nevoile strigente ale fiecărui educabil.

 PRINCIPIUL VALORIFICĂRII/VALORIZĂRII DEFERENȚELOR este un

principiu prin excelență integrativ, exprimând în cel mai înalt grad esența
EDUCAȚIEI INTEGRATE și intenția capitală a acesteia de a profita exclusiv în scop
integrativ de energia socio-educațională rezultată din eterogenitatea și diferențele din
comunitatea/grupurile educaționale ale unei școli integrate.

3.PRINCIPII ALE ABORDĂRII DE FOND A EDUCABILULUI CU NEVOI

SPECIALE ÎN INTENȚII INTEGRATIVE:

 PRINCIPIUL INTEGRĂRII EXHAUSTIVE

 PRINCIPIUL CONTINUITĂȚII ÎN INTEGRAREA EDUCATIVĂ
 PRINCIPIUL COLABORĂRII CONTINUE ȘI INTENSE ÎN EDUCAȚIA
INTEGRATĂ

 PRINCIPIUL INTEGRĂRII EXHAUSTIVE: presupune, în fond, două

componente, două subprincipii, în raport cu demersul, cu programul de integrare
educativă al oricărui educabil cu nevoi speciale: - exaustivitatea în sensul amplorii,
amplitudinii și intensității demersului de
integrare, care trebuie să acopere toate modurile și gradele posibile de integrare
exaustivitatea ca durată în sensul că, odată un program de integrare
educativă început, trebuie perseverat, mers până la capăt, fără a renunța, abandona, ceda,
abdica.
 PRINCIPIUL CONTINUITĂȚII ÎN INTEGRARE impune ca demersul de
integrare, programul de integrare educativă, odată început, să se desfășoare într-o
manieră fluentă și de preferință, lentă, fără să cunoască salturi, ruperi de ritm,
întreruperi, reveniri.

5
  PRINCIPIUL COLABORĂRII CONTINUE ȘI INTENSE ÎN EDUCAȚIA
INTEGRATĂ: exprimă, mai mult decât caracterul interdisciplinar al
EDUCAȚIEI SPECIALE, interacțiuni concrete și frecvente ale unor persoane cu
diverse arii de competență, aceasta prin forța împrejurărilor9nici unul dintre ei
neputând face față singur complicatului proces al INTEGRĂRII EDUCATIVE a
educabililor cu nevoi speciale).
PRINCIPIUL COLABORĂRII CONTINUE ȘI INTENSE ÎN INTEGRAREA EDUCATIVĂ
începe să-și exercite forța specifică prin chiar colaborarea imperativă dintre EDUCATOR ȘI
EDUCABILUL cu nevoi speciale, luat ca și coautor la propria-i integrare în desfășurare.

4. PRINCIPII DE INTERVENȚIE/INFLUIENȚARE EDUCATIV-

INTEGRATIVĂ:

 PRINCIPIUL MAINSTREAMINGULUI RAȚIONAL, SISTEMATIC ȘI

CONTINUU
 PRINCIPIUL ADAPTĂRII, DEZVOLTĂRII ȘI DIVERSIFICĂRII CURRICULARE
 PRINCIPIUL INTERACȚIUNII ÎN PREDARE
 PRINCIPIUL ÎNVĂȚĂRII INTERACTIVE.

 PRINCIPIUL MAINSTREAMINGULUI RAȚIONAL, SISTEMATIC ȘI

CONTINUU: comportă asupra INTRODUCERII educabililor cu nevoi speciale și cu
C.E.S. în CURENTUL PRINCIPAL AL EDUCAȚIEI (I.C.P.E) cu toate precauțiile de
rigoare și cu toată responsabilitatea, în raport cu personalitatea individului în cauză, cu
moderație, cu tact, dar și cu perseverență, promptitudine și chiar cu un anumit
„oportunism” în sensul bun al termenului.
 PRINCIPIUL ADAPTĂRII, DEZVOLTĂRII ȘI DIVERSIFICĂRII
CURRICULARE îndreaptă prioritar și semnificativ lucrurile, preocupările, în orice
demers de INTEGRARE EDUCATIVĂ spre CURRICULUM- ul adaptat până la
individualizare/personalizare chiar dacă este cazul, pentru educabilii cu nevoi speciale,
acest CURRICULUM ADAPTAT constituind, de fapt, partea centrală, esențială a
oricărui PROGRAM INDIVIDUAL DE INTEGRARE EDUCATIVĂ.

5. PRINCIPII DE RAFORSARE/ÎNTĂRIRE A INTERVENȚIEI/INFLUENȚEI

EDUCATIVE

 PRINCIPIUL DEZVOLTĂRII REȚELELOR DE SPRIJIN

6
  PRINCIPIUL ECONOMIEI DE SPRIJIN ÎN INTEGRAREA EDUCATIVĂ
 PRINCIPIUL OPORTUNIZĂRII RESURSELOR
 PRINCIPIUL DEZVOLTĂRII REȚELELOR DE SPRIJIN pledează pentru
multiplicarea punctelor, locurilor în care se află potențialele resurse ale integrării
educative care, dacă nu-s suficient (adânc) specializate, este mai important să fie
diversificate, pentru orice educabil (nu doar pentru cei cu C.E.S.) ca într-o veritabilă
rețea de sprijin.
PRINCIPIUL ECONOMIEI DE SPRIJIN ÎN INTEGRARE: stipulează fără echivoc, lăsând
însă loc contextualizării, că SPRIJINUL (suportul) se va acorda în condiții de „austeritate
rațională” elevilor cu C.E.S., doar acolo, atunci și atât cât aceștia au imperios nevoie de acest
lucru.
PRINCIPIUL OPORTUNIZĂRII RESURSELOR ÎN EDUCAȚIA INTEGRATĂ, absolut
compatibil și complementar, de altfel, cu celelalte două principii de ranforsare, exprimă chiar
la propriu, nevoia acelui OPORTUNISM în sens pozitiv, de care trebuie să dea dovadă mai
întâi educatorii, în abordarea integrativă a educabililor cu C.E.S. apoi înșiși educabilii cu
nevoi speciale, în sensul de a se accede la abilitatea și inspirația pragmatic-speculativă.

6. PRINCIPII DE EVALUARE

 PRINCIPIUL EVALUĂRII CURRICULARE

 PRINCIPIUL EVALUĂRII ÎN RAPORT CU NEVOILE
 PRINCIPIUL EVALUĂRII POZITIVE
 PRINCIPIUL EVALUĂRII FACTUALE

PRINCIPIUL EVALUĂRII CURRICULARE se referă focalizat, la CURRICULUM ca

obiect al evaluării, atât curriculum-ul de la care se pornește, ca punct de reper și cadru de
referință, care trebuie foarte bine explorat și estimat pentru valorificarea ulterioară prin
adaptări succesive.

PRINCIPIUL EVALUĂRII ÎN RAPORT CU NEVOILE a rezultatelor în instruire și

educare a copilului cu C.E.S. , se impune de la sine, în condițiile în care însușii
CURRICULUM –ul individual și PROGRAMUL INDIVIDUAL DE INTEGRARE

7
EDUCATIVĂ s-au centrat tot pe nevoile strigente ale educabilului, colaborate evident cu
POSIBILITĂȚILE ȘI ASPIRAȚIILE sale.
PRINCIPIUL EVALUĂRII FACTUALE recomandă o EVALUARE care să evite
OBIECTIVELE EDUCAȚIONALE OPERAȚIONALIZATE, riguros prestabilite și
fixist și obsesiv așteptate.

7. PRINCIPII DE RAPORTARE/ATITUDINALE privind poziția celor

implicați/implicabili în INTEGRAREA EDUCATIVĂ și intenționând, totodată, corectarea, pe
cât posibil, a unei dinamici „divergente”a unor astfel de raporturi atitudinale.
 PRINCIPIUL „ULTIMEI ALTERNATIVE EDUCAȚIONALE”
 PRINCIPIUL TOLERANȚEI MINIME
 PRINCIPIUL ADAPTABILITĂȚII
 PRINCIPIUL CONVERGENȚEI PERSPECTIVELOR

PRINCIPIUL ULTIMEI ALTERNATIVE EDUCAȚIONALE îndreaptă opțiunile către

EDUCAȚIA INTEGRATĂ, în baza raționamentului simplu, dar convingător, că în condițiile
în care un EDUCABIL incompatibil cu ȘCOALA OBIȘNUITĂ, de la bun început intră în
situație de eșec și-n sfera EDUCAȚIEI SPECIALE și EDUCAȚIA INTEGRATĂ.

PRINCIPIUL TOLERANȚEI MINIME vizează, în special, ca „grupuri-

țintă”,PESIMIȘTII, REȚINUȚII, PRECAUȚII, și NEHOTĂRÂȚII, fie ei părinți ai copiilor
cu C.E.S., cadre didactice, manegeri de școli, autorități de resort, diverse organizații sportive.

PRINCIPIUL ADAPTABILITĂȚII se aplică cu precădere în cazul acelor persoane care

prezintă (structural sau din simple prejudecăți) o toleranță slabă, minimă sau chiar
rezistență/aversiune la prezența la imediata apropiere, a indivizilor cu deficiențe /disabilități și
cu nevoi speciale, refuzând practic, inițial, să se relaționeze, să conlucreze cu aceștia.

PRINCIPIUL CONVERGENȚEI PERSPECTIVELOR sau a punctelor de vedere ale

diferitelor instanțe, diferiților agenți și factori, fără a neglija nici „OBIECȚII INTEGRĂRII
EDUCATIVE, adică EDUCABILII cu C.E.S., este un principiu inevitabil, un principiu „de
start”, fără a cărui respectare și aplicare nu se poate demara nici un PROGRAM
INDIVIDUAL DE INTEGRARE EDUCATIVĂ.

8.PRINCIPII DE DEZVOLTARE
 PRINCIPIUL AUTONOMIEI PRINCIPIUL MEDIULUI MINIM AL RESTRICTIV

8
  PRINCIPIUL ÎNVĂȚĂRII PRACTICE DE-A LUNGUL VIEȚII
 PRINCIPIUL DEMNITĂȚII RISCULUI

PRINCIPIUL AUTONOMIEI ȘI PRINCIPIUL MEDIULUI MINIMAL au explicitat

cu suficiență conținutul celor două PRINCIPII SPECIFICE OMONIME

PRINCIPIUL ÎNVĂȚĂRII PRACTICE (EXPERIENȚIALE) PE PARCURSUL

ÎNTREGII VIEȚI se dorește a fi complementar și ca forță și ca arie de acțiune
PRINCIPIULUI ÎNVĂȚĂRII INTERACTIVE din subgrupa PRINCIPIILOR DE
INTERVENȚIE/INFLUENȚĂ EDUCATIVĂ, în sensul că acest din urmă se aplică doar la
clasa și în școala integrată, principiul de discuție intervine mai ales în afara școlii.
PRINCIPIUL DEMNITĂȚII RISCULUI reprezintă un principiu cu totul nou și
original.

9. CORELAREA CU PRINCIPIILE SISTEMULUI DUAL DE EDUCAȚIE

În EDUCAȚIA OBIȘNUITĂ se afirmă și respectă în etapa actuală PRINCIPII

GENERALE, ca:
 Principiul orientării /fundamentării științifice
 Principiul aplicării în practică a cunoștințelor TEORETICE
 Principiul respectării particularităților individuale (și de vârstă)
 Principiul accesibilizării cunoștințelor, deprinderilor și priceperilor
 Principiul sistematizării și continuității în învățare
 Principiul corelației dintre senzorial și rațional (principiul intuiției)
 Principiul însușirii conștiente și active a cunoștințelor (teoretice)
 Principiul însușirii temeinice a cunoștințelor, deprinderilor și priceperilor
 Principiul CONEXIUNII INVERSE în predare –învățare-evaluare
 Principiul liberei opțiuni (impus de curând de teoria CURRICULUM- ului)

Corelarea PRINCIPIILOR EDUCAȚIEI INTEGRATE cu PRINCIPIILE EDUCAȚIEI

SPECIALE:
 Principiul categorizării
 Principiul segregă
 Principiul omogenizării
 Principiul prevenirii deficiențelor, incapacităților și handicapurilor
 Principiul intervenției educaționale precoce
 Principiul corectării

9
  Principiul compensării
 Principiul recuperării
 Principiul asigurării serviciilor de sprijin
 Principiul integrării laborale /profesionale
 Principiul multi /pluridisciplinarității în abordare
 Principiul optimismului limitat.

NORMATIVITATEA ȘI PROCESUALITATEA INTEGRĂRII EDUCATIVE

*FORME ȘI MODURI DE ORGANIZARE ȘI PLASAMENT ÎN INTEGRAREA

EDUCATIVĂ
*NIVELE ȘI FAZE ALE INTEGRĂRII EDUCATIVE
*STRATEGII ÎN EDUCAȚIA INTEGRATĂ

FORME ȘI MODURI/MODELE DE ORGANIZARE ȘI PLASAMENT ÎN

INTEGRAREA EDUCATIVĂ

INTEGRAREA EDUCATIVĂ, ca de altfel INTEGRAREA în ansamblul ei, ca fenomen

social general, reprezintă mai ales influență, intervenție, implicare, acțiune, dezvoltare-
maturizare, evoluție, transformare, devenire, adaptare și acomodare, cu alte cuvinte FAPTE ȘI
PROCESE continue.
DIDACTICA TRADIȚIONALĂ a impus, începând de la proiectare și până la evaluare,
modele acționale preponderent algoritmizate și un dispozitiv pedagogic (obiective,
conținuturi, metode, mijloace, forme de organizare) ceea ce a îngrădit mult și îndelung
inițiativă, inspirație, și creativitatea educatorilor.
Acționalul educativ, amendat de o nouă atitudine a agentului acțiunii educative a schimbat
structural dispozitivul pedagogic, devenit unul flexibil, conjuctural, mereu adaptat, oportun și
supus revizuirii și reconfigurării.

ORIENTAREA DE BAZĂ A EDUCAȚIEI INTEGRATE, CA O EDUCAȚIE PENTRU

TOȚI ȘI PENTRU FIECARE ÎN PARTE:

10
  După criteriul prezenței/absenței intenției conștientizate de INTEGRARE și al
gradului de organizarea demersului integrativ:
-INTEGRARE SPONTANĂ, IMPLICITĂ, ÎNTÂMPLĂTOARE
-INTEGRARE STRUCTURATĂ, EXPLICITĂ, FINALISTĂ

 După subdomeniul vizat în ansamblul ariei socio-educaționale

-INTEGRARE EDUCAȚIONALĂ (ȘCOLARĂ)
-INTEGRARE SOCIALĂ (COMUNITARĂ)
INTEGRARE PROFESIONALĂ (LABORALĂ)

 După forța impactului integrativ și eventual sensul acestuia

 -INTEGRARE DIRECTĂ INTEGRARE SPONTANĂ
o -INTEGRARE EDUCAȚIONALĂ
o -INTEGRARE (PROFESIONALĂ) LABORALĂ
 -INTEGRARE INDIRECTĂ –INTEGRARE SOCIALĂ (pe anumite secvențe)
o -INTEGRARE DE ABILITARE/REABILITARE
 -INTEGRARE INVERSĂ

 După gradul de realizare în personalitatea și conduita educabilului cu nevoi

speciale.

11