Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Blaga Poet Al Luminii
Blaga Poet Al Luminii
“Omul este plamadit din infern si paradis, din trup si suflet, din tarana si
Lumina Divina, iar orice incercare de a crea un om fara de trup sau fara de suflet,
va dezumaniza omul”. (Sorin Cerin)
Înţelegerea şi aprecierea corectă a operei oricărui mare scriitor implică pătrunderea
până la fondul ireductibil al personalităţii lui,adică până la acele elemente care configu-rează
modul său original de a vibra în faţa lumii.
Expresionismul constituie pentru Blaga formula creativă ce i se potriveşte,la fel cum a fost
pentru Eminescu romantismul,căci şi-a regăsit organic propriile căutări artistice. Titlul volumului
de debut, ”Poemele luminii”,Ilustrează un adevăr: că ele sunt expresii ale contemplării naturii,
trăgându-şi materia dintr-o percepţie predominant vizuală.
S-a scris destul de mult despre simbolismul luminii în creaţia blagiană,ca motiv cen-tral al
primului volum.Fără a intenţiona referirea la noţiunea generală de lumină,simbol al vieţii,poetul
are în vedere senzaţia trăită şi receptată direct,amintind şi de portretul Evei din poemul
„Legendă”:„Lumina ce-o simt / năvălindu-mi în piept când te văd,
Prima poezie de dragoste a lui Blaga stă sub semnul mitului expresionist,căci erosul
înseamnă prezenţa în individ a substanţei primordiale a lumii.Femeia cântată de Blaga este
mai mult o realitate ontologică,decât una psihologică, morală: întrupare a luminii,di-vină şi
misterioasă ca ea.
1
Ideile poetice sunt reflectate prin cuvinte cu valoare de simbol,într-un limbaj simplu,cu
accent pe esenţă,pe ideea poetică şi pe reflecţia filozofică.
Cu sufletul inundat de bucurie,poetul îşi înalţă propria trăire până la dimensiuni cosmice:
lumina simţită şi văzută ar putea fi „un strop din lumina creată în ziua dintâi”, elanul vital care a
dat naştere cosmosului. Lumina spiritualizată poate fi recunoscută în dictonul latin”Fiat
lux!”(„Să fie lumină!”-în text), unde capătă sensul de lumină a cunoaşterii,su-prapus sensului
primordial al existenţei: ”a fi”devine sinonim cu „a crea” şi „a cunoaşte”. Din lumina originară,a
Genezei, nu a rămas decât „ultimul strop”,relevat în magia iubirii,calea esenţială a cunoaşterii.
Termenul intră în asociere cu substantive, adjective sau verbe, dind naştere unor meta-
fore,epitete,personificări sau repetiţii sugestive:”strop de lumină”, ”lumina-nsetată de viaţă”,
”vifor,nebun de lumină”, ”orbitoarea lumină”, ”lumina creată în ziua dintâi”, ”să fie lumină!”
2
Distingem,în poezia”Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”,dualitatea cunoaşterii din
sistemul filozofic blagian,exprimată prin re-laţia de opoziţie „lumina mea”-„limina altora”,ce
defineşte atitudini diferite faţă de misterele universului(aprofundare-dezvăluire),accentuată de
comparaţia amplă dintre lună şi poet,care explică simbolic metoda lui specifică de investigare a
lumii.
El intră în rezonanţă cu tainele universale prin iubire,poezie, intuiţie şi gândire mitică,nu prin
logică, raţiune sau gândire abstractă
Putem conchide că,în lirica lui Blaga,termenul polisemantic”lumină”are nu mai puţin de cinci
accepţii:de conştiinţă,de creativitate,de revelare a misterelor,de comunicare a mesajelor
artistice şi de iubire spiritualizată.Dar metafora luminii nu-şi încheie drumul aici,ci îl continuă în
volumele ulterioare,pentru a-şi întregi semnificaţiile.