ARTICOLE DE ORIENTARE

DACTILITA: O MANIFESTARE INSOLITÅ DE

INTERES REUMATOLOGIC
Dactylitis: an unusual manifestation in rheumatology

Prof. Dr. H.D. Bolo¿iu

Centrul de Cercetare în Boli Reumatologice, Clinica Reumatologicå, UMF Cluj-Napoca

REZUMAT
Aceastå trecere în revistå a literaturii este dedicatå unui aspect clinic întâlnit în cadrul bolilor reumatologice,
care uneori trece neobservat sau nu este interpretat corect – inflama¡ia unui deget în întregime, care poartå
denumirea de dactilitå. Dactilita ziså „reumatologicå“ se întâlne¿te cel mai frecvent asociatå bolilor din grupul
spondiloartropatiilor, unde serve¿te diagnosticului, urmåririi evolu¡iei ¿i prognosticului, în vreme ce alte dactilite
apar în boli cu care reumatologul ar putea veni în contact în cadrul diagnosticului diferen¡ial. Sunt discutate
aspectele moderne ale fiziopatologiei acestei determinåri.

Cuvinte cheie: dactilitå, spondiloartropatii, entezitå, tuberculozå, sifilis, siclemie, sarcoidozå.

SUMMARY
This is a review of the literature dedicated to a clinical manifestation of some rheumatic disorders frequently
overlooked or wrongly appreciated in current practice – inflammation of a whole digit or dactylitis. The so-
called „rheumatologic“ dactylitis is strongly associated to spondyloarthropathies where it may represent a
criterion for diagnosis, evolution or prognosis. In addition, other forms of dactylitis are of interest for the
rheumatologist in differentiating the true dactylitis from similar manifestations that occur in other diseases,
such as tuberculosis, syphilis, sarcoidosis or sickle cell anemia. Pathophysiology of the dactylitis is also
discussed.

Key words: dactylitis, spondyloarthropathy, enthesitis, tuberculosis, syphilis, sickle cell disease,
sarcoidosis.

INTRODUCERE dactilita non-infec¡ioaså ¿i non-proliferativå întâl-

În sens etimologic, termenul de dactilitå (gr.
dactylos = deget, itis = inflama¡ie) define¿te infla-
ma¡ia localizatå la nivelul degetelor de la mâini
sau picioare. De¿i numeroase boli pot evolua cu o
astfel de manifestare, în literaturå, no¡iunea este
circumscriså numai câtorva împrejuråri (tabelul 1).
Unele forme de dactilitå au ca substrat numai osul
(lues, siclemie), altele osul ¿i ¡esuturile moi (tuber-
culozå, sarcoidozå) ¿i altele numai ¡esuturile moi
(spondiloartropatii, dactilita distalå buloaså).
Interesul reumatologiei pentru acest fel de ma-
nifeståri clinice rezidå în rela¡ia care existå între
nitå în spondiloartropatii, cu semnifica¡ie diagnos-
ticå, prognosticå ¿i doctrinarå, precum ¿i în faptul
cå unele dintre celelalte forme ar putea intra în
discu¡ie în cadrul diagnosticului diferen¡ial al unor
boli reumatologice.
Oricât ar pårea de ciudat, dactilita nu este decât
târziu intratå în literatura de specialitate. Prima
men¡iune este cea fåcutå de Verna Wright în capi-
tolul dedicat artritei psoriazice din edi¡ia anului
1978 a volumului Copema’s Textbook of the
Rheumatic Diseases, unde autoarea descrie „intere-
sarea articula¡iilor interfalangiene proximale ¿i

Adreså de coresponden¡å:
Prof. Dr. Hora¡iu D. Bolo¿iu, Clinica Reumatologicå, Str. Cliicilor, Nr. 4, cod 400006, Cluj-Napoca
email: hbolosiu@yahoo.com

REVISTA ROMÂNÅ DE REUMATOLOGIE – VOL. XVIII, NR. 1, AN 2009 7

8 REVISTA ROMÂNÅ DE REUMATOLOGIE – VOL. XVIII, NR. 1, AN 2009
Tabelul 1. Principalele boli care evolueazå cu dactilitå
Figura 1. Dactilita degetului II de la piciorul drept la un
bolnav cu sindrom Reiter
distale, împreunå cu tecile tendinoase, care conferå
degetului aspectul de cârnat“. Edi¡ia din anul ur-
måtor a celebrei Arthritis and Allied Conditions
nu face referire la acest semn ¿i abia în cea din
anul 1985 se scrie cå „în unele cazuri, afectarea
articula¡iilor metacarpofalangiene ¿i interfalangiene
proximale este asociatå cu tenosinovita flexorilor,
ceea ce duce la realizarea aspectului de deget în
formå de cârnat“. Nu se cunoa¿te cine este cel/
cea care a introdus pentru aceastå manifestare de-
numirea sub care este cunoscutå aståzi.
DACTILITA DIN SPONDILOARTROPATII
Dactilita de interes primar reumatologic este o
manifestare caracteristicå spondiloartropatiilor,
pentru care are specificitate de 96,4%, dar sensi-
bilitate de numai 17,9%. Toate bolile acestui grup
pot evolua cu dactilitå, dar cele mai frecvente sunt
asocierile cu artrita psoriazicå ¿i cu sindromul
Reiter, cum aratå statistica pe 10 ani a unui centru
de reumatologie din Ohio, SUA, unde nu s-a men-
¡ionat nici o asociere cu poliartrita reumatoidå (1).
Manifestrea apare ¿i în spondiloartropatiile
nediferen¡iate ¿i chiar ca una izolatå asociatå
fonotipului HLA-B27 (2).
Dactilita din artrita psoriazicå este frecventå
(22%) ¿i poate cel mai bine studiatå. Pentru aceastå
boalå, manifestarea este deopotrivå specificå
(82,4%) ¿i sensibilå (84,9%) (3), motiv pentru care
a fost introduså ca ¿i item în criteriile CASPAR
(Classification Criteria for Psoriatic Arthritis)
pentru diagnosticul bolii.
Figura 2. Dactilitå psoriazicå
Studiul extins al lui Brockbank ¿i col. (4), care
a inclus 537 de bolnavi, a înregistrat 260 de cazuri
cu cel pu¡in un episod de dactilitå acutå (48%).
Manifestarea, cu u¿oarå predominan¡å maculinå
(57%), a survenit în medie la 8 ani de la debutul
bolii, fiind prezentå la unul sau mai multe degete
(43%, respectiv 57%), mai frecvent la cele de la
picioare (78%) în compara¡ie cu mâinile (34%),
în cazul celor din urmå cu localizare mai ales la
mâna dominantå (33%, fa¡å de 25%) (tabelul 2).
Determinarea a fost asimetricå în 58% dintre cazuri
¿i recurentå pe acela¿i deget în 44%. În 185 de
cazuri, dactilita a evoluat cu manifeståri radiolo-
gice (tabelul 3), care în jumåtate dintre acestea erau
de tip eroziv, confirmat ¿i ultrasonografic. Erozi-
unile osoase, caracterul progresiv al semnelor ra-
diologice ¿i accentuarea acestora cu ocazia epi-
soadelor recurente, i-au fåcut pe autori så considere
cå dactilita este un criteriu de gravitate, cel pu¡in
în cadrul acestei boli. Prezen¡a dactilitei, asociatå
REVISTA ROMÂNÅ DE REUMATOLOGIE – VOL. XVIII, NR. 1, AN 2009
sau nu cu entezita perifericå izolatå în propor¡ie
de 3,5% dintr-un grup de 400 de bolnavi cu artritå
psoriazicå neselec¡ionat, i-a fåcut pe Salvarani ¿i
col. (5) så vorbeascå despre un subset al bolii, cu
particularitå¡i clinice insolite, independent de artrita
porpiu-ziså.
Tabelul 2. Distribu¡ia dactilitei în rândul a 259 de
degete la bolnavi cu artritå psoriazicå (N/%) (dupå
Bochbank ¿i col., 2005)
Tabelul 3. Dactilita radiograficå la 185 de bolnavi cu
artritå psoriazicå (dupå Brockbank ¿i col., 2005)
Articula¡ii: MCF= metacarpofalangiene, PIF = proximale inter-
falangiene, DIF= distale interfalangiene, MTF= metacar-
pofalangiene
Inciden¡a dactilitei în rândul altor spondilo-
artropatii este diferit apreciatå în literaturå. Pe seria
de bolnavi publicatå de Rotschild ¿i col. (1), 12%
aveau dactilitå, iar dintre ace¿tia, 28% sufereau de
sindrom Reiter ¿i 7% de spondilitå anchilozantå. În
cadrul grupului heterogen, clasificat ca spondilo-
atropatii nediferen¡iate, dactilita se asociazå cu alte
manifeståri din categoria celor întâlnite la subiec¡ii
HLA-B27-pozitivi: artritå ¿i entezitå perifericå,
rahialgie „inflamatoare“ cu „sciaticå“ basculantå,
uveitå anterioarå acutå sau insuficien¡å aorticå.
Care este substratul lezional al dactilitei „reuma-
tologice“? Råspunsul la acestå întrebare a întâziat
pânå în epoca extinderii ultrasonografiei musculo-
scheletale ¿i a introducerii rezonan¡ei magnetice.
Ideea ini¡ialå, deloc eronatå, cå boala ar fi o com-
bina¡ie între sinovita celor trei articula¡ii ale dege-
tului afectat, tenosinovita tendoanelor flexorilor
¿i polientezita localå (6), la care s-ar adåuga
9
leziunea, mai degrabå obscurå, caracterizatå ca
„pseudosinovitå“, a avut, pe rând, sus¡inåtori ¿i
critici, practic pentru fiecare dintre cele trei mo-
dificåri men¡ionate.
Autorii care au semnalat pentru prima datå dac-
tilita credeau cå aceasta s-ar datora sinovitei con-
comitente a articula¡iilor metacarpofalangiene ¿i
interfalangiene proximale ¿i distale. În afarå de
faptul cå o astfel de asociere ar fi greu de explicat
pentru un singur sau mai multe degete izolate (nu
toate!), ideea nu pare så fie suficientå pentru a
explica aspectul local, care nu este al unui „deget
moniliform“, ci al unuia în întregime tumefiat. Mai
mult, în poliartrita reumatoidå, unde douå dintre
cele trei artrite men¡ionate sunt caracteristice, dac-
tilita, în sensul strict al termenului, lipse¿te aproape
cu desåvâr¿ire.
Tenosinovita flexorilor a fost consideratå ca
substratul primar al dactilitei, în lumina exami-
nårilor prin ultrasunete ¿i rezonan¡å magneticå.
Studiind amånun¡it 24 de degete afectate, Olivieri
¿i col. (7) au gåsit întotdeauna exsuda¡ie lichidianå
în tecile tendoanelor flexorilor ¿i numai 3 articula¡ii
cu distensie capsularå, din cele 72 supuse acestor
examinåri. Al¡i autori au confirmat ubicuitatea
tenosinovitei în cadrul dactilitei, dar au semnalat
în peste 50% dintre cazuri ¿i prezen¡a artritei (8).
Contribu¡ia tenosinovitei flexorilor la realizarea as-
pectului de dactilitå este în concordan¡å cu obser-
va¡ia clinicå, dupå care atunci când afectarea inte-
reseazå degetele mâinii ale cåror teci tendinoase
comunicå cu bursele radialå sau ulnarå, acestea
din urmå sunt ¿i ele afectate.
Semnul men¡ionat prin ultrasonografie ca „pse-
udosinovitå“ este o tumefiere difuzå a pår¡ilor moi
ale degetelor afectate. Este rezonabil så presupu-
nem cå aceastå anomalie este secundarå difuzårii
inflama¡iei de-a lungul ¿i în afara tecilor tendinoase
(9).
Ipoteza cå entezita ar fi leziunea ini¡ialå a com-
plexului dactilitic era „la îndemânå“, câtå vreme
dactilita prezintå o rela¡ie evidentå ¿i demult cunos-
cutå cu grupul bolilor în care inflama¡ia la nivelul
entezelor este o tråsåturå caracteristicå. Primele
constatåri fåcute prin ecografie ¿i rezonan¡å mag-
neticå au fost mai pu¡in clare decât cele care au
urmat ¿i în care au fost utilizate dezvoltårile tehno-
logice ale acestor metode. Acestea din urmå au
confirmat ubicuitatea entezitei, generând ideea cå
aceasta este leziunea din care derivå toate celelalte
¿i care este sursa citokinelor care pot difuza în toate
10 REVISTA ROMÂNÅ DE REUMATOLOGIE – VOL. XVIII, NR. 1, AN 2009
structurile anatomice digitale. Unele dintre en-
tezele de la nivelul degetelor sunt de un tip struc-
tural special, în sensul cå sunt „func¡ionale“, adicå
asociate cu fibrocartilajele, sau intraarticulare (ex.:
cele ale tendoanelor extensorilor la nivelul articu-
la¡iilor interfalangiene). Acestea condi¡ii anatomice
ar putea explica propensiunea mediatorilor infla-
ma¡iei de a induce ¿i modificåri regionale. Råmâne
totu¿i o întrebare nelini¿titoare: De ce degetul dac-
tilitic dezvoltå o inflama¡ie atât de råspânditå în
rândul structurilor care îl compun ¿i de ce un astfel
de fenomen nu apare asociat cu artrosinovita lo-
calå atât de exprimatå din poliartrita reumatoidå?
În concluzie, dactilita asociatå spondiloartro-
patiilor este ini¡ial o entezitå localå, care induce în
mod secundar artritå, tenosinovitå ¿i infiltrarea di-
fuzå a pår¡ilor moi ale degetetului afectat. „Geniul“
morbid al bolii de bazå este cel care „alege“ locali-
zarea la nivelul unora sau altora dintre degete.
Evaluarea clinicå a dactilitei ar putea fi ¿i este
un criteriu de cunoa¿terea a bolilor cu care se aso-
ciazå, sub aspectele diagnosticului, evolu¡iei ¿i
prognosticului. În acest sens, existå cîteva metode
care pot fi aplicate în practicå: scale de gradare
semicantitativå cu 3 trepte, cuantificare pe baza
comparårii cu imagini-standard (ex.: Comparator
Dactylitis Tool) sau sistemul de criterii cunoscut
ca Leeds Dactyits Index (10).
Tratamentul dactilitei asociate spondiloartro-
patiilor se suprapune celui adresat bolii de bazå.
De obicei, aceste måsuri (antiinflamatoare ¿i medi-
camente remisive) sunt suficiente, dar uneori
trebuie så se recurgå la la infliltrarea cu gluco-
corticoizi a tecilor tendinoase ¿i a articula¡iilor.
Singurele metode generale care intervin direct în
influen¡area fenomenelor locale sunt cele care
utilizeazå agen¡i anti-TNF alfa, o dovadå indirectå
a implicårii citokinelor proinflamatorii în pro-
ducerea acestei manifeståri.
DACTILITA DIN ALTE BOLI
Dactilita tuberculoaså
Tuberculoza osteoarticularå reprezintå 10-15%
din totalul formelor extrapulmonare ale bolii, care,
în ordine, afecteazå coloana vertebralå (morbul
lui Pott), articula¡iile mari ale membrelor (ex.: „tu-
mora albå“ a genunchiului) ¿i oasele scurte tubu-
lare ale degetelor (dactilita tuberculoaså). Cazul
celei din urmå este o osteomielitå bacilarå ¿i survine
cu frecven¡a de 4%, îndeosebi la copii. Sunt
afectate mai frecvent degetele mâinilor decât cele
ale picioarelor, falangele mai des decât metacar-
pienele, iar dintre cele dintâi îndeosebi falanga pro-
ximalå a degetelor II ¿i III (11). Leziunea este carac-
teristic una izolatå, dar au fost descrise ¿i forme
multifocale (12).
Manifestarea clinicå ini¡ialå, prezentå în toate
cazurile, este o tumefiere indurativå dureroaså ¿i
sensibilå, prezentå în jurul diafizei osului afectat,
uneori cu debutul precedat de un traumatism local.
Examenul radiologic aratå aspectul tipic cunoscut
ca o leziune centralå liticå ¿i expansivå, parcå
„suflatå“ (de unde ¿i denumirea), înso¡itå de reac¡ie
periostalå ¿i, în cazurile vechi, de sclerozå (13).
Distrugerea corticalei permite formarea de traiecte,
vizibile în rezonan¡å magneticå, care conduc spre
leziuni granulomatoase uneori eviden¡iabile la
suprafa¡a pielii. Evolu¡ia este cronicå.
Figura 3. Spina ventosa
Diagnosticul de dactilitå tuberculoaså este
stabilit pe baza examenului radiografic, iar con-
firmarea vine de la examenul histologic al mate-
rialului bioptic recoltat cu ac fin, care aratå leziuni
granulomatroase ¿i prezen¡a bacililor lui Koch
(13).
Chimioterapia antituberculoaså, înso¡itå la
nevoie de excizie chirurgicalå, este atitudinea de
urmat.
Dactilita lueticå
Acestå manifestare face parte dintre semnele
precoce ale sifilisului congenital (2% dintre
determinårile sale scheletale), care apar în primii
REVISTA ROMÂNÅ DE REUMATOLOGIE – VOL. XVIII, NR. 1, AN 2009
doi ani de via¡å ¿i sunt produse prin transmiterea
tranplacentarå a Treponema pallidum (14).
Clinic, se caracterizeazå prin tumefiere la ni-
velul degetelor mâinilor, rareori ale picioarelor,
adesea bilateralå ¿i simetricå. Aspectul radiologic
este identic cu cel din dactilita tuberculoaså, dar
cu tumefierea pår¡ilor moi mai pu¡in exprimatå ¿i
cu periostitå mai exuberantå.
Tratamentul de elec¡ie este cu penicilinå.
Dactilita sarcoidozicå
Cunoscutå ca dactilita cu „deget în måciucå“,
aceasta este o manifestare foarte rarå în cadrul
sarcoidozei. Aspectul este de tumefiere distalå bul-
boaså, moale, chiar „pseudoveziculoaså“ ¿i vio-
lacee a unui singur deget, înso¡itå de modificåri
unghiale. Tratamentul este cu cortizonice pe cale
generalå ¿i localå (15).
Alte manifeståri digitale ale sarcoidozei, care
sunt diferite de precedenta, de¿i ¿i-ar putea reven-
dica denumirea de dactilitå dacå ar afecta numai
degetele, sunt ceva mai frecvente (0,2%), asociind
tumefierea pår¡ilor moi cu leziunile litice osoase.
Aspectul clinic este cel al unei tumefieri fusiforme
a degetelor, bilateralå ¿i asociatå lupusului pernio.
Dactilita din siclemie
Aceastå formå de dactilitå, inauguratå în cadrul
drepanocitozei, este la început confundatå cu
osteomielita sau cu artrita juvenilå cronicå. Apare
la copiii homozigo¡i care mo¿tenesc hemoglobina
S, cu o frecven¡å de 20% dintre cazuri, care poate
ajunge la subiec¡ii africani chiar la 80%. Manifes-
tarea este mai frecvent observatå în primii 4 ani
de via¡å ¿i nu apare niciodatå dupå împlinirea
vârstei de 7 ani.
Debutul este acut, cu febrå, durere ¿i tumefiere
la nivelul degetelor de la mâini ¿i picioare („sin-
dromul mânå-picior“), înso¡ite de impoten¡å func-
¡ionalå (ex.: a mersului), iar pe plan biologic de
leucocitozå, accelerarea VSH ¿i anemie. Sunt afec-
tate mai frecvent degetele I ¿i II, adesea asimetric.
Uneori, manifestarea localå se rezumå la apari¡ia
edemului dur pe suprafe¡ele dorsale ale extre-
mitå¡ilor. În primele câteva zile, examenul radio-
grafic este neconcludent, rezumându-se la a descrie
numai tumefierea pår¡ilor moi. Mai târziu înså, se
concretizeazå douå aspecte: a) neoformare osoaså
subperiostalå la nivelul falangelor ¿i/sau a articula¡iilor
11
degetelor afectate ¿i b) sub¡ierea corticalei, cu
neregularitå¡i ale canalului medular. Boala este
autolimitantå în interval de aproximativ 30 de zile,
iar semnele radiologice dispar în aproximativ 6
såptåmâni. Recidivele sunt posibile (16).
Substratul dactilitei siclemice nu este încå iden-
tificat cu certitudine. Douå mecanisme au fost incri-
minate: hiperplazia medularå reactivå ¿i tromboza
cu celule falciforme, urmatå de hipoxie ¿i moartea
celulelor din osul metafizar (17).
Tratamentul este simptomatic.
Dactilita distalå buloaså
Aceastå formå a fost descriså în anul 1972 de
cåtre Hays ¿i Mullard ¿i este o infec¡ie acralå cu
streptococ beta-hemolitic A (primele cazuri des-
crise) sau cu stafilococ aureu, întâlnitå mai ales la
copii, dar ¿i la adul¡i, fie ace¿tia imunocompeten¡i
sau imunodeprima¡i (ex.: infec¡ie cu HIV). Microor-
ganismele påtrund în piele prin mici leziuni, care
adesea scapå neobservate (ex.: în¡epåturå de in-
sectå, leziuni de grataj etc.) (18).
Figura 4. Dactilitå distalå buloaså
Leziunea caracteristicå este o bulå durå, uneori
cu con¡inut hemoragic, care apare pe suprafa¡a
volarå a falangei distale. Aceasta se poate extinde
dorsal, pentru a invada patul unghial. Bulele mul-
tiple pledeazå pentru etiologia stafilococicå. Dupå
spargere, acestea laså eroziuni superficiale, care
cu timpul se epitelizeazå. Fenomenele generale
lipsesc (19).
Diagnosticul etiologic se bazeazå pe frotiuri ¿i
culturi, iar tratamentul constå din incizie ¿i anti-
biotice, în aplica¡ie localå sau, pentru a preveni
diseminårile posibile, pe cale generalå.
12 REVISTA ROMÂNÅ DE REUMATOLOGIE – VOL. XVIII, NR. 1, AN 2009

BIBLIOGRAFIE
1. Rotschild BM, Pingitore C, Eaton M – Dactylitis: implication for
clinical practice, Sem Arthr Rheum 2003, 32: 341-342
2. Padula A, Giasi V, Olivieri I – Early onset isolated B27-associated
dactylitis, Ann Rheum Dis 2002, 61: 259-260
3. Treitl M, Panteleon A, Korner M et al – Soft tisuue manifestation
of early rheumatic diseases, Radiol 2006, 46: 667-680; 682-688
4. Brockbank JE, Stein M, Schentag CT, Gladman DD – Dactylitis
in psoriatic arthritis: a marker of disease severity, Ann Rheum Dis
2005, 64: 188-190
5. Salvarani C, Cantini F, Olivieri I et al – Isolated peripheral
entesitis and/or dactylitis: a subset of psoriatic arthritis, J Rheumatol
1997, 24: 1106-1110
6. Healy PJ, Helliwell PS – Dactylitis: pathogenesis and clinical
considerations, Curr Rheumatol Rep 2006, 8: 338-341
7. Olivieri I, Barrozzi L, Favaro L et al – Dactylitis in patients with
seronegative spondyloarthropathy: assessment by ultrasonography
and magnetic resonance imaging, Arthr Rheum 1996, 39: 1524-
1528
8. Kane D, Gearney T, Bresniham B et al – Ultrasonography in the
diagnosis and management of psoriatic dactylitis, J Rheumatol
1999, 25: 1746-1751
9. Oliveri I, D Angelo S, Scarano E, Padula A – What is primary
lesion in SpA dactylitis?, Rheumatol 2008, 47: 561-562
10. Helliwell PS, Firth J, Ibrahim GH et al – Development of an
assessment tool for dactylitis in patients with psoriatic arthritis, J
Rheumatol 2005, 32: 1745-1750
11. Andronikou S, Smith B, “ ” – tuberculous dactylitis, Arch Dis
Child 2002, 86: 206-208
12. Chowdhari V, Aggrawall A, Misra M – Multifocal tubercular
dactylitis in an adult, J Clin Rheumatol 2002, 87, 35-37
13. Cremlin BJ, Jamieson DH – “Childhood Tuberculosis”, Springer
Verlag, London, 1995: 99-113
14. Rasool MN, Govender S – The skeletal manifestations of
congenital syphilis, J Bone Jt Surg 1989, 71: 752-755
15. Weaver J, Morris E, Ramer SS, Colome-Grimmer MI –
Drumstick dactylitis: an unusual manifestation of sarcoid, Internet J
Dermatol 2004, 5
16. Olivieri I, Scarano E, Padula A et al – Dactylitis, aterm for
different digit disease, Scand J Rheumatol 2006, 35: 333-340
17. Worral VT, Butera V – Sickle-cell dactylitis, J Bone Jt Surg 1976,
58A: 1161-1163
18. Scheinfeld A – A review and report o blistering distal dactylitis, J
Rheumatol 2007, 31: 1903-1905
19. Mc Cray MK, Esterly NB – Blistering distal dactylitis, J Amer Acad
Dermatol 1981, 5: 592-594

În actualitate
Acidul zolendronic reduce disabilitatea legatå de lombalgie

Fracturile osteoporotice produc în perfuzie, a eviden¡iat reduce- de inactivitate generatå de fracturi

lombalgie, disabilitate ¿i redu-
cerea calitå¡ii vie¡ii persoanelor
care le-au suferit. Studiul pivotal
cu acid zolendronic (HORIZON),
care a inclus peste 7000 de femei
tratate cu doza anualå de 5 mg
rea semnificativå a tuturor ti-
purilor de fracturå, în compara¡ie
cu placebo. Datele colectate la
câte 3 luni timp de 3 ani con-
secutivi au aråtat cå numårul
zilelor de repaus la pat ¿i al zilelor
a fost semnificativ mai redus la
grupul tratat (1,6 respectiv 2,2 ¿i
5,9 respectiv 9,9). Acest beneficiu
a fost similar ¿i dupå aplicarea
criteriului interven¡iei fracturilor
incidente (HDB).

Vizita¡i site-ul

SOCIETźII ROMÂNE DE REUMATOLOGIE

www.srreumatologie.ro