13.

"Natura dilematica" a eminescianismului de la Eliade

"Cel mai ilustru poet, Mihai Eminescu, era, de asemeni, un filosof original si unul
dintre cei mai eruditi printre contemporani..., cel mai cultivat poet al secolului,
singurul care poate fi alaturat lui Goethe." (M. Eliade)
"Capodopera sa, Luceaf?rul, poate fi considerata ca una din cele mai frumoase poeme
din literatura universala ?i metafizica ei, amplitudinea cosmica in care se desfa?
oara drama lui Hyperion, frumusetea ciudata, s-ar putea spune, liturgica a
versurilor sale, sunt tot atatea adausuri la universul mental al latinitatii." (M.
Eliade)
Prin poemul sau, Eminescu demonstreaza strania atractie intre 2 lumi opuse: cea
terestra si cea cosmica. Indragostirea Catalinei de Luceafar, care intruchipeaza
astrul, formeaza opozitia om-astru "El iar, privind de s?pt?mani�h, / Ii cade drag?
fata"
Fereastra reprezinta singurul spa?iu de comunicare intre cele dou? lumi, terestr? ?
i cosmic? ("Din umbra falnicelor bol?i / Ea pasul ?i-l indreapt? / Lang? fereastr?,
unde-n col? / Luceaf?rul a?teapt?".)
Tot dragostea creeaza legatura eros-moarte. Luceafarul e nevoit sa devina muritor
pentru ca sa-l poata iubi Catalina "De dragu-unei copile/ S-a rupt din locul lui de
sus / Pierind mai multe zile."
Insasi personajul, Luceafarul, ne arata opozitia inger-demon, intrucat ii
intruchipeaza pe ambii. Infatisarea angelica o demonstreaza cand se transforma
intr-un tanar si vine pentru prima data la Catalina "Parea un tanar voievod / Cu
par de aur moale"; Peste 3 zile deja vine in chipul mandru de demon "In aer
rumene v?p?i / Se-ntind pe lumea-ntreag? / ?i din a chaosului v?i / Un mandru chip
se-ncheag?"

14. "Luceafarul"-poem oniric ("vis in vis")

Luceafarul reprezinta un poem oniric, intrucat personajele traiesc un vis, viata
lor fiind un vis; Cele 4 personaje, Catalina, Catalin, Luceafarul, Demiurgul sunt
proiectii ale reveriei eminesciene; Conflictul ceresc(Luceafarul)-
pamantesc(Catalina) devine subiect si obiect al visarii; Visul reprezinta sursa
metodei creatoare romantice, intrucat Catalina visa sa fie cu Luceafarul: "Cum ea
pe coate-si razima / Visand ale ei tample / De dorul lui si inima / Si sufletu-i se
imple"; Aventura Catalinei sta sub semnul reveriei : "Ea il privea cu un suras / El
tremura-n oglinda / Caci o urma adanc in vis / De suflet sa se prinda"

15. Particularitati ale pesimismului

Natura pesimista a poemului "Luceafarul" se datoreaza filozofului mizantrop Artur
Schopenhauer; Eminescu s-a inspirat din lucrarea filozofului "Lumea ca vointa si
reprezentare"; Totusi pesimismul din "Luceafarul" nu coincide cu cel de la
Schopenhauer, fiind ca pesimismul lui Schopenhauer se caracterizeaza ca unul rece,
destructiv, profund negativist, pe cand cel al lui Eminescu precum unul cald,
invaluitor, profund uman, cu un caracter constructiv;
Precum ne arata versurile finale din prima versiune a "Luceafarului", care se
termina senin "Si se aseaza iar pe cer/ Lucind singuratatii"
Eminescu nu este patruns complet de pesimism; Acesta crede in permanente, in
valorile imuabile (perene) ale existentei;
Doreste scoaterea uratului si raului din lume, izbavirea ei de suferinte si dureri
nedrepte;
Multe idei sunt luate de la Schopenhauer, dar "suflul vital este altul" (moartea
este inecata in perenitatea vietii): "Dar piar? oamenii cu to?i/ S-ar na?te iar??i
oameni."; "Cand valuri afl? un mormant / R?sar in urm? valuri"; "Noi nu avem nici
timp, nici loc / ?i nu cunoa?tem moarte.";
"Un soare de s-ar stinge-n cer / S-aprinde iar??i soare;" C?ci to?i se nasc spre a
muri / ?i mor spre a se na?te."