autoritate asupra reclamantilor, care, pentru a ajunge sa-~i pre-

zinte certurile, trebuie sa-~i paraseasca tara natala, autoritatea

lui ramane de ordin pur moral ~i nu exista in afara consim-
~amantului partilor, situatie care intarqte considerabil carac-
terul pur normativ al deciziilor. Eul pastoral - pare a repeta
la nesfar~it acest roman - e gata sa-~iprimeasca din afara regula
ideala de conduita, cu conditia sa 0 accepte elinsu~i, in deplina
libertate.

CONFLICTUL IDEALISMELOR
1N ZORII ROMANULUI EUROPEAN

Cum am incercat sa arat, cele trei forme ale romanului

idealist premodern (romanul elenistic, cavaleresc ~ipastoral)
reflecta raporturile dintre norma morala, eu ~i lume. Romanul
lenistic are in centru descoperirea simultana a divinitatii unice,
izvor al ordinii universale, ~i a eului separat de lume. In acest
moment inaugural, plin de lumina ~ide entuziasm idealizator,
unitatea lumii apare cu claritate ~i este privita, ca sa spunem
rI~a,din afara. Calauzit de soarele lui Eros, zeu ~i sursa a idea-
litatii, cuplul-din-afara-lumii spune "nu" lumii guvernate de
'ontingenta ~icoruptie. Eroii romanelor cavalere~ti, in schimb,
'C avanta in labirintullumii, aparand dreptatea in cotloanele
lui cele mai ascunse. Cavalerii ratacitori si doamnele lor asculta
dc legile cavalere~ti ~i ale iubirii, legi si~tite ca fiind totodata
rnaipres us de lumea umana ~iadanc inscrise in sufletul eroilor.
tn sfar~it, romanul pastoral trece prin dificila ucenicie a des-
. peririi ~itransformarii sinelui. Aici lumea ~idivinitatea sunt
prezentate ca orizont alegoric care, intr-o prima etapa, incon-
Joara eul ~i,intr-un al doilea moment, ii permite sa descopere
punctul de vedere al celorlalti. A privi lumea din afara, a intra
7n conflict cu ea in numele legii, a te integra in comunitatea
tlmana - acestea sunt cele trei imagini ale destinului pe care
I) oglindesc romanele de care vorbim.
Dar putem oare sa comparam cu 0 oglinda aceste romane,
, rora Ii s-a repro~at atat de des ca deformeaza imaginea lumii ?
 Fac ele altceva decat sa minta? Sunt convins ca da. Cititorii
lor 'isi dau bine'inteles seama ca subiectul este neverosimil, si
totu~i se lasa mi~cdtide virtute a Haricleei, de curajullui Amadi~,
de devotamentullui Celadon. Chiar daca 'in viata lui de zi cu
zi asemenea calitati apar destul de rar, cititorul vede imediat
ca reprezentarea lor 'in roman define~te un ideal normativ care
da sens vietii noastre morale. Astfel, el'intelege fara dificultate
resorturile care-i fac sa actioneze pe Haricleea, Amadfs ori
Celadon, de~i fiecare dintre actiunile acestor personaje poate
parea de necrezut. Priviti ca personaje din viata de fiecare zi,
Haricleea, Amadfs ~i Celadon raman neverosimili. Devin 'insa
perfect convingatori de 'indata ce 'intelegem ca fiecare dintre
ei 'intruchipeaza 0 realitate normativa. Aceste personaje pot
parea abstracte, iar aventurile lor greu de crezut, dar nu pentru
ca scriitorii care Ie-au creat n-ar fi fost 'in stare sa se ridice pana
la maiestria realismului, ci pentru ca, scopul acestor autori fiind
reprezentarea idealului moral 'in toata frumusetea sa, cea mai
sigura metoda era sa nu se multumeasca cu povestirea un or
anecdote plauzibile, ci sa inventeze modele umane cu adevarat
uimitoare.
Pentru cititorii din secolul al XVI-lea, idealismul acestor
romane era de la sine 'inteles, de~i nu fusese gasita 'inca cea mai
buna metoda de a-I evoca. Cand, 'in jurullui 1550, Etiopicele
lui Heliodor au fost traduse 'in limbile moderne, 'in franceza
(1547), spaniola (1554), german a (1554), italiana (1556) ~ien-
gleza (1567), diferenta dintre aceasta opera ~i traditia rom~-
nului cavaleresc a facut obiectul unei importante dezbateri. In
Franta, de exemplu, Jacques Amyot, traducatorullui Heliodor,
ia pozitie 'in favoarea romanului grec, sustinand ca acesta e mai
putin neverosimil decat romanul cavaleresc, mai apropiat de
'invataturile filozofiei naturale ~i morale, mai precis pe planul
eruditiei ~i,'in sfar~it, construit dupa adevaratele reguli ale artei
narative.7 Vechile romane cavalere~ti, scrie Amyot, "sunt cel
mai adesea atat de prost 'insailate ~i 'indepartate de orice apa-
renta verosimila, 'incat par a fi mai degraba visuri ale vreunui
bolnav cuprins de febra, decat inventii ale unui om cu spirit
~ijudecata".8 Tocmai pentru ca oamenii suntfiinte imperfecte,
a caror principala distractie este sa citeasca romane de aventuri,
poetul are datoria sa respecte, pe cat posibil, adevarul. Spiritul
.
uman avand nevoie de opere care sa-i dezvolte facultatile , 'in
.
special J'udecata, si nu de simple inventii., mincinoase romanul
trebuie sa se bazeze pe adevarul filozofiei morale. Marele merit
al romanului elenistic este ca pedepse~te iubirea nepermisa ~i
incununeaza cu un sfarsit fericit sentimentele bune si cinstite
1n ceea ce prive~te eruditia ~i cunoa~terea Antichitatii, atat d~
importante'in acest moment de sfarsit al Renasterii romanul
grec depa~e~te 'in mod evident ro~anul cavaieres~. In fine,
opera lui Heliodor urmeaza regulile artei epice pentru a crea
o naratie bine articulata care 'incepe in medias res, producand
astfel un veritabil suspans (,,0 pasionata dorinta de a auzi
inceputul", dar 0 ,,~i mai mare dorinta de a vedea sfar~itul").
eu alte cuvinte, 'in a doua jumatate a secolului al XVI-lea,
idealismul Etiopicelor parea preferabil celui din Amadis. Roma-
nul elenistic descria 0 virtute mai aproape de perfeqiune, dupa
parerea speciali~tilor epocii, decat romanul cavaleresc ~i'incadra
rlceasta virtute 'intr-un univers mai verosimil, mai armonios,
rnai bine povestit ~i mai elaborat din punct de vedere filozofic
.
decat universul cavalerilor. La fel de buni ca Amadfs si Oriana ,
'hiar mai neprihaniti decat ace~tia, Teagene ~iHaricleea pareau
Illai verosimili decat rivalii lor, caci stapanirea de sine, fie ea
~iperfecta, e mai u~or de crezut decat invincibilitatea exterioara.
111 pofida prezentei ocazionale a miraculosului, universul Etio-
picelor nu pune la 'incercare 'increderea cititorului 'in aceeasi
ll15,suraca atmosfera de basm 'in care se scalda romanele cavd-
I 'I'e~ti.Mai armonioasa decat intriga lui Amadis, cea a roma-
lIului grec duce catre reunirea cuplului de 'indragostiti, far a a
. lasa abatuta, ca istoria cavalerilor ratacitori, de permanenta
obligatie de a-i proteja pe napastuiti, de a reduce vrajitorii la
I. ere ~ide a-i face pe tirani sa-~ibage minti1eill cap. In Etiopicele,
,II ta povestirii, de la 'inceputul melodramatic la diverse1e poves-
I il'i abil'impletite in trama romanului, este mai sofisticata decat
i'l1plasuccesiune cronologica din Amadis. Povestind calatoriile
protagoni~tilor prin lumea larga, amandoua operele con tin epi-
soade Lira legatura aparenta intre ele; dar pe cand in Etiopicele
cititorul ajunge sa perceapa - dincolo de fragmentarea episo-
dica - unitatea subtil diferentiata a lumii, in Amadis seria de
aventuri nu este intotdeauna bine armonizata cu sensul global
al operei. In sfar~it, comparat cu stilul Etiopicelor - caracterizat
de 0 profunda ~tiinta retorica -, eel allui Amadis pare adesea
naiv, mai ales in prima jumatate.
E adevarat ca romanele cavaleresti aveau, la randullor, merite
importante. Caci, de~i justificar~a lui era poate insuficient
explicata, eroismul cavalerilor nu putea sa nu seduca cititorii
tot atat, daca nu chiar mai mult, dit hoinareala perpetua din
romanul grec. Sa te izolezi in citadel a launtrid pentru a evita
tulburirile lumii pamantene e un lucru minunat, dar curajul
de a lnfrunta aceste tulburari in numele dreptatii nu e mai putin
demn de admiratie. Neverosimilul, naivitatea constructiei, im-
precizia gandirii, aceste defecte ale textelor cavalere~ti au putut
fi tinta favorita a criticilor, precum ~i a parodiilor care i~i bat
joc de acest gen, dar idealul eroismului activ a continuat sa-i
fascineze multa vreme ~i pe romancieri, ~i pe cititori. Dad in
secolul al XVI-lea, 'in mijlocul razboaielor religioase, viziunea
Etiopicelor sublinia rezistenp cuplului-din-afara-Iumii ~irapor-
turile sale personale cu divinitatea, mesajul romanului cava-
leresc, care Ie atribuie oamenilor puterea de a apara legea prin
ei insisi, avea sa aiba un anumit rasunet de-a lungul secolelor
al XVi-lea, al XVII-lea ~i al XVIII-lea, pentru a-~i redobandi
importanta in epoca romantica.
Preferinta acordata Etiopicelor ~irespingerea ezitanta a ro-
manului cavaleresc sunt bine scoase in evidenta de cariera lui
Miguel de Cervantes. Scriind Don Quijote (pri~a parte publi-
cata in 1605, a doua in 1615), Cervantes dorea in mod evident
sa se opuna romanelor cavalere~ti, a caror inventiune ~i con-
struqie i se pareau, ca ~ilui Amyot, nesatisfadtoare. Stanjenit,
ca majoritatea contemporanilor sai, de atmosfera de basm :l
romanelor medievale, Cervantes 'i~ibate joc 'in Don Quijotc
de uria~ii ~i de vrajitoarele care agrementeaza, in mod ridico I,
crede el, istoriile cavalere~ti. EI parodiaza, de asemenea, ima-
ginea raporturilor umane din aceste romane, in special ritua-
lurile de initiere in ordinul cavalerilor ori legaturile dintre senior
~i vasal, dupa cum se vede atat in scena plina de haz in care
bravul hidalgo este declarat cavaler prin bunavointa unui cra~-
mar (1, 3), cat ~iin nenumaratele probe de bunatate senioriala
cu care don Quijote il cople~e~te pe scutierul sau, Sancho.
Dar nu doar de aceste aspecte, in definitiv superficiale, ale
romanelor cavalere~ti, este atrasa atentia lui Cervantes, ci ~i
de mesajullor central, care afirma rolul oamenilor in apararea
normei, asa cum se manifesta elin indatoririle cavaleriei si ale
curtoaziei'. Dupa Cervantes, e absurd ~iridicol sa crezi d ;rdi-
nea lumii ar fi rodul eforturilor individuale facute de mari eroi
are personifica ordinea morala ~i 0 impun cu sabia in mana
'emenilor. Inteleasa literal, parabola lui Amadis, mai ales cea
propusa in primul volum al acestei opere, n-are nici un sens
in ochii lui Cervantes, care traia intr-un regat mare, bine orga-
Ilizat ~ifoarte diversificat din punet de vedere sociologic: pri-
vita la rece, ordinea umana poate fi modificata (~i inca ~i mai
putin intemeiata!) de actiunea individuala, mai ales atunci cand
,I easta se inspira din idealuri care n-au nici 0 legatura cu prac-
1 ica curenta.
Trei aspecte ale acestei parabole sunt tinta umorului lui
:crvantes: individualismul frenetic, originea livresca a idealu-
lui cavaleresc ~icaracterul fictiv al operelor care il descriu. Exal-
I ,(reaindividului ca sursa ~ijudedtor al normei morale - idealul
walerilor ratacitori, a~adar - face ca aqiunile lui don Quijote
,I fie zadarnice ~i ridicole. Atunci cand se arunca 'in apararea
I ·Iornapastuiti, a unui biet servitor biciuit de stapanul sau ori
,I unui convoi de ocna~i insotit de gardieni, don Quijote nu
1lll1sultadecat autoritatea propriei con~tiinte. Norma morala
p,ire a fi inscrisa in ea, iar bratul eroului se insarcineaza s-o
,Iplice.Or, ill realitate, servitorul eliberat va trebui pana la urma
, 'C intoard la stapanul care nu se va lipsi de placerea de a-I
Iilciuidin nou, iar ocna~ii sunt de fapt ni~te criminali periculo~i,
111'( I'psitipe buna dreptate de justitia regala. Tesatura raporturilor
 sociale, ca ~iinstitu~iile statului, l~i urmeaza propria logica, fara
sa ia In seama eforturile individuale ale bravului cavaler. Mai
gray lnca, don Quijote n-a lnva~at maximele cavalere~ti de la
cavaleri adevara~i, ci din car~i. Deseori, bietul hidalgo poves-
te~te cui vrea sa-l asculte modul de via~aal cavalerului ratacitor,
pericolele semanate In drumul sau, generozitatea castel anilor
fa~a de el, iubirile pe care Ie aprinde peste tot unde se arata.
Cat despre circumstan~ele vie~iilui reale, Cavalerul Tristei Figuri
nu Ie prive~te a~a cum sunt, ci Ie interpreteaza conform leqiei
oferite de romanele cavalere~ti. Or, aceasta lec~ie,oricat de lnfla-
carata ar putea parea, este fictiva de la un capat la altul: inven-
~iile, pe care Amyot Ie compara cu "visurile vreunui bolnav
cuprins de febra", li rapesc lui don Quijote spiritul ~ijudecata.
Atacul lui Cervantes lmpotriva povestirii cavalere~ti ~i a
cli~eelor sale este atat de complex, lncat e deseori greu de ~tiut
daca autorul blameaza idealul desuet profesat de Amadis, orice
fel de literatura bazata pe idealizare ori afirmarea exagerata a
for~ei morale lnse~i. Episodul morilor de vant, de exemplu, l~i
bate evident joc de feeria medievala ~i de vrajitorii ~i uria~ii
ei. Acela~i episod ia In ras mania interpretativa a bietului hi-
dalgo, care 1mbraca universul realln ve~mintele imaginare gasi-
te In romanele cavalere~ti. Acestea fiind spuse, lmi vine greu
sa cred ca lnfrangerea protagonistului In acest episod ~iIn altele
asemanatoare reprezinta 0 critica a idealului de eroism aparat
de Amadis, 0 respingere a oricarei literaturi care idealizeaza
realitatea sau, In sfar~it, 0 satira a ambi~iei morale nemasurate.
Cu alte cuvinte, mi-e greu sa cred ca Don Quijote este un roman
modern Un opozi~ie cu ecourile medievale ale istoriilor cavale-
re~ti), un roman realist Un opozi~ie cu idealismul practicat de
genurile romane~ti analizate mai sus) ori poate un roman satiric
(In opozi~ie cu tonul serios al acestor genuri).
Mi s-ar putea raspunde: Don Quijote este "toate la un loc",
raspuns fara lndoiala corect pana la un pun ct. ~i totu~i, mi se
pare la fel de adevarat ca pledoariile lui don Quijote In apararea
cavalerilor ratacitori li emo~ioneaza pe to~i cei care Ie asculta,
inclusiv pe cititor. De ce acest om, ale carui vorbe sunt ap de
nobile ~i ln~elepte, ac~ioneaza ca un nebun, se lntreaba de
nen~marate ori prietenii lui don Quijote. Departe de a apartine
UflUl.o~ mode~n, dj~cursurile lui, vizibil destinate sa prov~ace
a~mlraya p~bhculU1, nu contenesc sa laude curajul ~i marjnj-
mIa, ata.t de lmpor~ante In literatura medievala. Mi se pare deci
probabI1 ca ~~ecunle lui don Quijote sunt datorate stangaciei
c~ c.areel ap!lca aceste principii, iar nu idealurilor propriu-zise.
Sa fIe atunCl yorba de un roman realist? In literatura Renas-
terii, ~rg~niza:a,cum yom vedea, In func~ie de opozi~ia dintl:e
genunle Ideahzatoare ~i genurile consacrate imperfectiunii
umane, ace~sta lntrebare e lipsita de sens. Don Quijote es'te un
roman comIC, dar nu realist, caci privite de aproape, aventurile
pe care Ie poveste~te el, oricat ar fj de distractive nu sunt deloc
vcrosjmile. Am avea deci de a face cu 0 opera'satirica? Nici
. sta, caci dupa un lnceput cu adevarat hazliu nivelul urea iar
no~le~ea disc~r~u.rilor ~inute de protagonist depa~e~te de ~ele
mal multe on ndlcolul, tot mai temperat, al aventurilor sale.
Oricare. ar fi raspunsul la aceste lntrebari, un lucru mi se
pare cert, ~l a~1Umeca, In mintea autorului sau, Don Quijote
rcprezenta pnma parte a unui argument asemanator celui for-
,~ulat de Amyot ~n pre~a~a traducerii sale. Ca ~i Amyot,
~",crvantesera conVlllSca hteratura idealizatoare are 0 misiune
Importanta, aceea de a Ie transmite oamenilor, destinzandu-i
,ldcv~rul filozofiei n:or~le. Ro.ma~ul ca:,al~resc, sus~ine preo~
till dlll Tole~o l~ sfaqltu~ .pnme~ par~l dlll Don Quijote, ar
pllt.e~suprav~~~U1,cu condl~la sa-~l modereze salbaticia imagi-
'I, ~!el,apropund cat mai mult posibil inventiunea de adevar.
I hI',}n ~chii .lui C.erv~ntes, adevarata reu~ita ~omanesca, opera
',Ire l~cant~ lma~llla~l.afara a neglija realitatea, era Etiopicele.
A~unczleIUl Per~zles ?l ale Sigismundei (1617), opera pe care
(, '!"Vantes0 prefera de departe lntre toate caqile sale (~i aceasta
I' rt doua parte a argumentului sau), este 0 imitatie a lui Heliodor
'"I f~l de 1!~iopicecre~:ine, povestind destinul unei perechi d~
IIldragostl~1pe~secuta~l de soarta. Un lung periplu li poarta din
lIordul E.ur0I:e~spre Rom~? r~prezentand toto data descoperirea
\ ('lItrulUl rehglOs al lumu ~l confirmarea iubirii lor celeste.
1\ "gumentul lui Cervantes nu-~i propunea deci sa respinga
romanul idealizator, ci sa-i afirme vitalitatea, critidind excesul
de neverosimil al romanelor cavalere~ti ~i propunand drept
model romanul elenistic. Cervantes era convins ca romanul
poate ~i trebuie sa prezinte adevarul moral prin prisma idea-
lizarii, ca romanul cavaleresc poate supravie~ui daca accepta
sa se transforme ~ica adevarata superioritate artistica Ii revine
romanului elenistic. Imparta~ite In mod explicit ori tacit de
mul~i scriitori din a doua jumatate a secolului al XVI-lea ~i de
la Inceputul secolului al XVII-lea, aceste convingeri au fost
confirmate In acea epoca de evolu~ia romanului idealist. .
Autorul unui astfel de roman nu putea nici sa se ab~ina de
la a rivaliza cu Etiopicele - de acum Inainte model inevitabil
al genului -, nici sa se decida sa excluda din universul sau
ecourile lui Amadis si ale romanelor cavaleresti. Aceasta dubla
exigen~a a inspirat n~meroase sinteze Intre vi~tutea care se dis-
tanteaza de lume si cea care 0 Infrunta, Intre urmarirea voca-
~iei'personale ~i ~pararea publica a drepta~ii. A~a cum am
observat mai sus, romanele pastorale Arcadia de Sir Philip
Sydney (1580) ~ipartea a patra din Astreea lui Honore d'Urfe
Incearca sa realizeze 0 astfel de sinteza, adaugandu-i tema des-
coperirii de sine. Romanul eroic din secolul al XVII-lea, repre-
zentat de operele lui Gomberville (Polexandre, 1632-1638) ori
Madeleine de Scudery (Artamene sau Marele Cyrus, 1649-1653
~i,In oarecare masura, Clelia, 1654-1660), este cel mai sus~inut
efort de a reuni perfeqiunea intima propovaduita de romanu]
elenistic, gra~ia romanului pastoral ~i eroismul spectacular al
cavalerilor riitacitori.

1. Louis Dumont, Essais sur l'individualisme, une perspective anthru

pologique sur l'ideologie modeme, Seuil 1983; trad. rom. de Luiz:I
~i Laurentiu ~tefan-Scalat) Eseuri despre individualism: 0 per
spectiva antropologica asupra ideologiei modeme, Ed. Anastasia.
Bucure~ti) 1997.