TOMI CONSTANTA MONOGRAFIE ALCATUITA DE COLONELUL IONESCU M DOBROGIANU Low PDF

www.ziuaconstanta.
ro
■ V
TOMI -CONSTANTA
Priniaria cu statuia Ini Ovidiu.
MONOQRAFIE ALCATUITA DE
COL. lONESCU M. DOBDOGIANU
PROFESOH.
CU PLANUL ORA§ULUI §1
UN INDICE AL STRAZILOD.
Contine 21 vederi (afara din text)
CONSTANTA
TIPOQRAFIA LUCRATOHILOH ASOCIATI
— 19 3 1 —
i>>
V-
www.ziuaconstanta.ro 'J
rf
co^ I
^hvL
TOMI-
COIVSTAWTA
MONOGRAFIE ALCATUITA
DE
COLONELUL lONESCU M. DOBROGIANU

PROFESOR.
Cu planui ORASULUl un indice alfabetic al strazilor.

CONTINE 20 VEDERI
(AFARA din TEXT)
■■ ,':l
— CONSTANTA —
Tipografia „LUCRATORII ASOCIATI"
— 1 931 —
www.ziuaconstanta.ro
; - '■' f
'
C^2ryi eocZ^^
JCl/UU^
■• ,f.2!
:i-:/r ' ■
■KlV-’?;.",. : ,
>1:
i.
'ttiev. O’ sci’ie
'■OR 'Costin.
v'ziiel
<0 i"5pre
'%% \ivuoy ....
■ '■ ■* ■’ I
_ , -i^vTi re-
tfiiS djn ,co!'n‘>;-- S azvntiioZ’
. ’ v\ -G"«
pfijie din
\- 1-. \< ‘i'xX .i-^.3-.,..
fmoeriujHi J
iê-a
drij'.nir M-uv
(nm d cfre *!■'
lo;;-n ‘ scurnp ^
nupradf:;!, pe SivvcFti^nd'.
I'io rdarvdo)' •
'caHt.de la'rt(
chiar t'..
fftprr>duse ad-jic
-coin adrese- U'.ti
. Pcntruca c>
■ci’05t' •>i'aiPiut-ni''
tnjda,\ flupa' v.o AUTORUL.
-firoiascar, Nu afa
f ; 1 Tj
■r\
I \j-
Reproducerea oricdrei pdrfi din aceastd scriere; precum §¥

traducerea ei in altd limbd, fdrd invoirea autorului, sunt opriter
î urmdrite conform legii.
Exemplarele vor fi semnate
J /I
Dirjriojf
.JUSOTUA
IV VH
iduE 4.(16 bb .fcasmieq 3'&onjjD>.fiprnle

'IBB fylsih1] ,.rs|‘930iip!;i'iifi| ■&% s b|n jiHoo y
-femon 9iinBqSi8 %ab ir# ' ab -basi^hb. foba 4înojBci
'• 6iB69D6;-yi»8. '63 i6n'fft.':ibfir «Vn biBoiibO -:
'iBb;4iîqsbtTT ;uhb!'' . • ” SviinbqBOsJB'i,5%i\yfiq>.o
oeatin^b'',’ .h.;'J■ *■ ■>'- '“• '■ '■■ ■* aJ_
irtav iQv GUVINT INAINTE. eg. je
::'/i f>qyb :..
6B 3fvd . ’''MtT; ,
fi < ■_ttMulta vveme la cumpdnd au stat cugetui meu a scrie
^ !' Miron Costin.
Mai acum zece ani, cu ocazia primirii vizitei

-•studentilor italieni, mi s’a cerut sa scriu ceva despre
trecutul orasului nostru. Deî in pripa, m am executat.
La serb'arile semicentenarului, Primaria m do-
rinta de a scoate o monografie a orasului, ni-a rugat
(pe mine §i pe d-1 I. Georgescu, profesor la Liceul
„Mircea“), s’o alcatuim. Prin Aprilie 1928 m’am re-
tras din colaborare, desi mi procurasem o buna
parte din bibliografie, ba chiar izvodisem materia, de
la legenda fondarii Tomisului, pana la intronarea
Imperiului latin in Constantinopol (1204).
Ce-a facut tovara§ul meu de lucru, il prive?te
(chiar d-sa recunoa^te, ca: „le present opuscule est
loin d’etre irreprochable"), dar municipiul a platit
foarte scump luxul de a avea o carlulie, in locul mo-
nografiei, pe care o visase. Carticica are ilustralium.
(la Marvan) ?i e tiparita pe hartie de cea mai fina
calitate la „Cultura naîonala . E. un „petit , guide ^
— zice chiar autorul — (o copie foarte sumara, bucati
reproduse ad-litteram dupa cateva lucrari serioase, in-
colo adrese, tarife, etc,), nici de cum o monografie.
Pentruca aveam materialul adunat ?i izvodul
croit „Bimit-au gdndul sd md apuc de aceastd
trudd,(, dupa cum continua sa zica acela§ inlelept
.-cronicar, Nu ?tiu intrucat am reu?it.
, iUV.: Oil.■
vr
Cunosc Constanta de vre-o patrixzeci de ani. Subf
ochii mei a crescut §i s’a infrumusetat. Prilejul sar-
batorirfi celor cincizeci de ani de stapanire roma-
neasca in Dobrogia, m’a indemnat sa scriu aceasfa
privire retrospective asupra trecutului Tndepartat, dar
mai ales asupra celui apropiat al oraûlui. Gandesc
sa adaog pe viitor — daca nu eu, alpi care vor veni
dupa mine — cate-o particica la cele ce scriu acunn.-
Timpul ?terge cele vazute ?i traite de noi; e bine sa
le cunoasca ?i urmaîi no^trii. Dar cugetul meu a
mai fost ?i altul, ca sa arat ce s’a facut in ora§ul
acesta — cu un viitor, pe care noi abia il intrezarim
acum —^ in ace^ti cincizeci de ani. §i totuî n’am
facut tot ce trebuia, dupa sumele cari s’au cheltuit
(un miliard lei).
Pe cat mi-a stat prin putinfa $i pe eat m’am
priceput, am dat viafa tifrelor, care stateau de vre-o
cincizeci de ani ingramadite prin dosarele comunii.
Am tras — cum s’ar zice — linia de hotart „pdnd act
— de bine, de rdu — atdt am putut face,, continuapi
voi, urmaîi nostril dapi viitorimii sacotelile voas-
tre, nu prin pifre ticluite, care mdstuiesc adevdru!,
ci ardtati prin buletine scrise cinstit, cu cat oti pasit
pe calea progresului, ca sd putepi zice,. in fapa is-
toriei, ca §i Ion Gbica: „daca cineva s’ar scula din
locasul lui de veci, aci in Constanta, peste o suta
de ani, cu greu sa-i vina sa creada in ce parte
a lumii se gase§tew.
Aâ de mult sa se prefaca in bine oraûl acesta,^
ca §i coasta Marii, pana la Balcic^ Sa nu uitam, ca
pana c,e Odesa sa se treziasca din toropiala, in care
a aruncat-o invalmaâla turburarilor bolsevice, noi,
cu Constanta noastra, sa-L apucam inainte cu pro-
gresele a catorva veacuri §1 sa dam oraûlui (ca
statiune balneara, pe coasta lui de Nord) §i portului
nostru (pe coasta de Sud) o dezvoltare, pe care sa
n’o mai poata ajunge din urma nici un alt oras de
pe tarnnul Marii noastre Negre. Aâ au procedat alta
data Ru?ii. Pentru a da dezvoltare Odesii, au inchis
gurile Dunarii §i au omorat economice§te Brmla §i
VII
Galatii. Deosebirea este, ca acum Ru?ii cu propriile

lor maini au sugrumat Odesa lor.
*
O dare de seama mai amanuntita mai exacta
asupra trecutului apropiat al Constantii ar putea-o
face un grup de functionari vechi ai Primariei; ei
care au la mdemana toate datele, ?tiu unde sa le
caute pe cele care le lipsesc, cunoscand bine meca-
nismul administratiei comunale, a?a cum s’a facut
cu cateva buletine foarte bine scrise, datorite secre-
tarului primariei, d-l Focâ.
Eu am consultat peste treizeci de dosare privi-
toare la diferitele lucrari de edilitate; dar ?i acestea
nu erau complecte, aâ ca m’am multumit cu ce
am gasit. N’am pretenfia sa fi dat ceva perfect de
exact. Am privit chestiunile de edilitate dintr’un punct
de privire mai general, fara a putea intra m a-
manun|imi.
Nu pentru cei de acum—care desigur vor gasi
imperfectiuni si neexactitati — am zugravit aceasta
icoana a progreselor realizate de Constanta in cei
cincizeci de ani de stapanire romaneasca; ci pentru
cei ce vor veni dupa noi, care cu cat vor fi mai de-
parte, cu atat vor vedea cele ce mfaptuim acum m
lumina lo cea adevarata. Ace^tia vor aprecia fara
patima valoarea lucrarii mele. Fa, ca §i aceia pe
care am tiparit-o, sunt acum 34 ani, (Cercetari asu
pra oraûlui Constanta), vor servi ca dreptar celor
ce vor vroi sa cunoasca progresele oraûlui acestuia.^
Si acesta a fost cugetul meu, ca sa scriu:
Pentru generaîile viitoare.
Care nu vor cata pete-n soare.
*
Starea strazilor a fost lucrata de elevii mei, ai
promoîei anului 1928, din toate clasele $coalei su-
perioare de comert, carora li-aduc aci calduroasele
mele multumiri, pentru sarguinta ?i con^tiinciozitatea
ce au depus, ca §tirile culese sa fie cat mai apro-
piate adevarului.
;, //y 1
vm
Ma ’ntorc iarasi la cuvintele dela mceput ale
lui Miron Costin.
„Multa vreme la cumpana au stat cugetul meu
a o da la tiparnita".
De aceia imprimarea lucrarii acesteia a infar-
ziat atat.
COLONEL lONESCU-DOBROGIANU
PROFESOR DE GEOSRAFIE ■ i
■ s-a.
■ t.T
■ -1 &
uo ■
lanuarie 1930
Constanfa
.am
■SQf
jj UU-
9b ; c5;s:>:
■■ '1f5b ii B?. fyn .jHo ■j'i .i rns
.Jonuq . ti-ii .s<. 1.am
' :!i n\A.
-6 L;'fn ‘ •" j■ :niTi 5v/inq:‘ 9D• .
'ruinuBetTf ,
. -.. '...fMmuf .aF’f
■s4s69do jjvb •. ; ' 4 ci-ittilnnatt
!>jMv-bqrrfi
iso /i! f-,]i ’■Si* ■ t*. 'i y«X.; v>
U'ltnoq 'i:> : ,' rjsspriii ;

-afo-lBsTt il. i:., , ' ',i':'' 1 b''/1 4a “
Ms
n? rv.uoi:; ■/nii.bG; y6i»$ ijo’
&'i& sboiqB loy c; , fbor' :bf
oq riSfooB ‘ ;> ' jjb ' ,o':; awttir jS SMta
-oeii irn§}.£i0i9b) ddi> ; '
’ioiso fio naLen-oD
.BliJJsO Ja iu!y|610 SO'rtliO''0$ B'jf f bo v'
. :urpe ' 6^ .Bj tu3fTi'
[ .. lb'2Soh:v 5yKnyy4'■ ., .
■ JaysOi /Kijyq iubo ■ 10v;.un::37sZ)’' 4 . - ‘ b'a jyo •
r-,
'ia ,ipm 3b bhi’ipui .6k- siS'j,>rj{,#•:j-:
h-' :ile i?!aoo,j^ sl'Jgfiio 9jeol' ij.ib .8S9L "iviyns
^V:y,'C .. 'OULjS-I* j-l'3r?b'..0 -■ ■■■
.63^6|ixpioniii§fieo Bynliigifea:' ij.ij|i90 b-by utiuiVfi - .%|9fp;
' fJ1'1 ®J2' !âaiLu>'7.9lhij§,.so: ,ûqsh i.-;-,‘-'ao',,-.
Au:^.;ju
" *H- '■
» .
'If 7
x_
O) .£88i ijâûaua' Jix9 m uijjivO; ■ v^^;,7
VV77ri /’./ .(aiUÔ'id .: V , ■*■ '. -Ts-'7
iîiuhaqml Bhoiplri;M-r m Oo-
.(dfniribv iiuoQ) .5T8r k.v,,.-; .'.i.;Vi,r..ru:. ,7'Krcwci-s;,
4jils'q -?f.ix9,A'b -JIX
- i?xy!, n^) •SJt'6r : ■ ■' p ■■eiKuv/^.k ev^^-"
.3n9nmo0 f9un6H .t9ne3l9l \ JIII^ •.. , ).
..•vy54rnyiey.,;nU) .■':' ..i--,. r>,;-
BIBLlOGRAFiE ''-®:: ;;
.fia86i.il. Allard Camille. Souvenirs d’Orient. La Dobroutcha.

-38 fi Paris 1859. (Un volum).
ll. Analele Dobrogiei. Director C. Bratescu 1919—1928.
(10 volume).
-'! III. Andrieêscu I. Arheologia si istoria veche a Do
. 8ha'- brogiei. In „Patru conferinte ale u-
niversitatii libere". Bucuresti 1928.
(Un volum).
^&v jy Bdnescu N. Les premiers temoignages byzantins
sur les Roumains de Danube.
(O brosura).
(I-1 y_ Bdnescu N. Changements politiques dans les Bal
kans. In „Bulletin de la section
historique de I’Ac. Roum.“ Tom. X.
V. bis Bdnescu N. La domination byzantine sur les re
gions du Bas-Danube. Idem. Tom.
I
XIII.
VI. Baron de Bazancourt. L’expedition de Crimee. Paris 1856.
(Doua volume).
VII. Baron d’Hogguer. Renseignements sur la Dobrodja.
Bucuresti 1880. (O brosura).
VII bis Bezdeclfi St. „Tristia“ lui Ovidiu Tn romaneste.
(Un volum).
VIII. Brdtianu I. G. Vicina. Publ „Bul. dela sect. hist.
!
de I’Ac. Roum“. Tom. X.
IX. Brdtianu I. G. Recherches sur le commerce genois
dans la Mer Noire au Xlll-e siecle.
Paris 1929. (Un volum).
XII
LI. Rambaud At. Constantin Porphyrogenete. Paris

1871. (Un volum).
III. Rousset Camille. La guerre de Crimee. Paris 1894.
(Doua volume).
. XIII. Scl/lumberger. Nicephore Phocas. (Un volum).
XIV. Scf)Iumberger. L’epopee byzantine. (Trei volume).
LV. Tafrali O. Dyonysopolis. Paris 1927. (Un voL).
LVI. Tafrali O. Arta si arheologie. Bucuresti 1927-9.
(Patru numere).
LVII. Teodorescu. Din trecutul Dobrogiei. (O brosura).
LVIII. Toutain J. L’economie antique. Vol. XX din
L’evolution de I’humanite. ( _n v.).
LIX. Vincens. Histoire de la republique de Genes.
(Trei volume).
LX. Wiszniewski. La Banque de Saint-Qeorges. (Un
volum).
LXI. XenopoL Razboaiele dintre Rusi si Turd.
(Doua volume).
C LXII. Zeiller. Les origines chretiennes dans les
provinces danubiennes de I’Em-
.(v pire Remain. (Un volum).
NOT A. - Pentru a ca^tiga spa(iu, nu mai citez m josul paginei

izvoarele imprumutate, ci arat in corpul scrierii numai
numarul lor de ordine din bibliografie. Exemplu :
XXVII. III. 315, inseamna: lorga; Istoria Romanilor
prln calatori. Vol. III. pag. 315.
•SillU'j.
■bsoA sibir.-
'• ryn de viefsyr

.(rm.tfr,' .M • dVJX . ^
XXl\'. -Oaqiplov '' ' Xi' f r'i. HVilX t ft f ‘
“0;.D nu si.dqsigo&D 'JUS r> : 1 ■ ) fix .i fn ’ ’ ;lX
TdSf rf#W, .BdpsbuTidaQ isb aigol ' ■. • ■ Civ -j
. : .(dutov'nU) ’''Ob: ft
leM si sb aoiaimmo? al lue atisiTA.'o .XMK
ismutbst'fit/oQ) .i;§V^ ^h6q .eiioM1 iiono'Xr-rv;o; d;b o ger
.'(mulov nil) .ImoiaSiG o.oreC
H3/ lul _ e,0Oi&.,)Jj&'4:.it■ i^v'9^-i 3iiuM
,,rs /i-.T -, .jsbivO;,iNl inB^J'on-MQWM!^:-
....... .................. mij^.p'ioI^b''!
,, - ..■'al'wr&ipwi.
Ui:: 'irfaf&;b&yd:b- .iS,, i?i Vi’S]; ,^; MJ&i.no,itl;e;fl:v i>is|ainA'rt/.
?••. ■ ;-';;;boqffn' QQ eiiiJ

, îbsf’Oio
6)p CAPITOLUL I
Inceputurile. Tomi. Epoca romano-bizantina.
§ J. Tomi pe vremea lui Ovidiu. Romanii. Este-

curios, ca pana la Ovidiu, nici unul din scriitorii anti-
chitatii nu vorbe^te nimic despre ora?ul nostru, desi
Herodot (sec. V. a. Chr.) calatorise pe langa coastele
Pontului stanf — asa numiau cei vechi tarmul apusan
al Marii Negre, pentruca se afla la stanga celui care
esind din Bosfor plutea catre gurile Dunarii — nici
ei nu pomene^te decat de Olbia, Tyras, Istros si
Mesembria.
§i totu?i Tomis exista. In veacul Vll-lea a. Chr._
navigatorii din renumitul eras al Miletului, aêzat la
gura Meandrului (pe coastele Asiei Mici) in cauta-
rea unor (inuturi noi si bogate, placandu-le scobitura
aceasta a Marii, buna pentru adapostul vaselor si
inaltimile promontoriului prielnice a fi aparate, s’au
statornicit aci ?i au intemeiat o asezare omeneasca»
Acum, fie ca in graiul localnicilor traia inca le-
genda ciopartirii lui Absyrthe :
„lnde Tomis dictus locus hie, quia fertur in illo
„Membra sororfratris consecuisse sui“ (Trist, l.X.)
„Tomis fu deci numit locul acesta, caci, dupa
poveste,
„Pe al sau frate aid sora-1 taie in bucati“
(VII bis. 101)
fie din cauza tarmului foarte dentelat pe atunci §i
tivit de stanci coltoroase, coloni^tii mileziani i-au dat
oraûlui numele de Tomis, care vine dela cuvantul
grecesc ih|i\co = tai, deci Tomis = taiat, scobit.
Multe ?i de multi s’au serfs asupra lui Ovidiu;
Jucrarile d-lor C. Blum (Cauzele relegarii lui Ovidiu; in
„Analele Dobrogiei" IX. 2 p. 121) î St. Bezdechi
(VII bis) raman de toata greutatea pentru cunoa?-
terea Tomisului ?i a vietii nefericitului exilat in el.
Eu n’am de adaogat decat foarte putin relativ la sta-
tuia ce impx)dobe?te cea mai importanta piata a
oraûlui nostru. Opera sculptorului Ettore Ferari,
concetatean cu poetul (din Sulmona) a fost ridicata
in 1887.
Daca Tomitanii, care au venerat foarte mult pe
poet in viata, ar fi vrut sa-1 comemoreze dupa moarte
cu o statuie, desigur ca tot pe locul unde se afla
acum i-ar fi ridicat-o. Aci trebuie sa fi fost forum,
•despre care Ovidiu vorbe^te mtr’una din elegiile sale:
„Dantur et m medio vulnera saepe foro“.
(Trist. V. 10 vers. 44).
„lnca adesea in for, pana la sange se bat“.
(VII bis. 189).
Este cel mai nemerit loc pentru o piata publica
'(forum); a§a cred sa fi fost la Romani, tot asa §i la
Byzantini (agora). Turcii au respectat aceasta piata
(meidan).
Pe piedestalul pe care 1-am ridicat, de care
poetul nu avea nevoie, pentru a putea privl peste
veacuri, sta scris epitaful dorit de el;
„Hic ego qui jaceo tenerorum lusor amorum
„Ingenio perii Naso, poeta meo
„At tibi qui transis ne sit grave quisquis amasti
„Dicere, Nasonis, molliter ossa cubent
(Trist. III. vers. 73—6)
„Eu, care-aici odihnesc, Nasone al dulcilor dragosti
„Bard neferice, pierii jertfa talentului meu.
„Tu, trecator, daca §i tu iubit-ai vreodata, nu-ti cada
„Greu de a spune: tihnit osul sa-ti fie, Nasone.
(VII bis. 83.)
Cum trebuie sa fi fost oraûl acesta, m care
Ovidiu ?i-a trait cei din urma ani ai vietii lui (8—^17)?
Undeva el ni spune, ca Tomis era aparat „doar
printr’un sound meterez §i prin pozipii fire§ti‘‘ (VII
bis. 188) ?i ca „avea o poavtd”. Nici ca se putea
sa nu fi fost mtarita — cred dela mtemeierea ei —
aceasta colonie greceasca Tn mijlocul salbatecilor
Deci putina descriere topografica se impune
pentru lamurirea cestiunii:
Constanta este aêzata pe o lespede de piatra
calcaroasa, inclinata dela Nord catre Sud, peste care
s’a a§ternut un strat de pamant galben (loess), care
tnainte vreme trebuie sa fi fost qu mult mai gros ?i
se termina la (arm prin faleze inalte ?i prapastioase.
Apele ploilor au tot subtiat loessul. Jarmul de Miazazi
§i Rasarit era tighelat de stand inalte, col(oroase.
Valurile li-au ros §i li-au §tirbit; dar altadata trebuie
sa fi fost mult mai malte ?i mai amenintatoare pen
tru corabieri. Acum sunt acoperite de bulevardul cel
nou; totu?i stanca se vede ?i azi prelungindu-se m
coltul, unde se ridica maretul cere militar „Regele
Carol 1“.
Este dovedit prin ruinele ce s’au descoperit in
Mare — §i din care unele se mai vad, cand plute^ti
cu barca pe vreme lini^tita imprejurul t9rmulul
ca Tomis se prelungea spre Sud ?i Est; ba ^ chiar
regretatul V. Parvan a gasit m baia „Duduia la
o departare destul de apreciabila urmele unor con-
structiuni vechi m prelungirea liniei tarmului, care
ar fi umplut toata plaja aceasta.
Cate-o fi stiind baza de coloana, ridicata pe taririj
langa farul vechiu! Vaduvita, ea canta simfonia trista
din trecutul acestui colt al maretului Tomis. Dar cine
are vreme sa-i asculte cantecul lebedii!
In cotlonul portului apa batea panala picioarele
falezei, destul de inalta — dupa cum se vede î azi^ —
iar pe locul ocupat de palatul municipal era, pana
mai acum 30—40 ani, o rapa care incepea din piata •-
„lndependentii“ ?i cobora in port. Era singura parte
vulnerabila a Tomisului, accesibila pentru un inamic
venit de pe Mare §i care, debarcat la t^rm> ar
putut sa nu urce coasta piepti?. i
A?a dar de jur imprejur tarmul foarte malt ^?i
abrupt, tivit de doua par{i de stand coltorate; iar in
''' y • /ir
furidul golfului malul paste putinâ de urcat, garan-
tau apararea oraûlui impotriva. unui atac venit de
pe Mare. A?a trebuiesc mtelese cuvintele lui Oviditi
„cd ovasul era aparat prin pozipii firestV‘. Deci in-
tariri pe aid, nu erau nici nevoie de ele ora?uI nu
avea. Era aparat priri pozitii fire?ti. A?a crede si
Parvan (XLV. 428).
Nurtiai dinspre uscat il proteja ,.un zid nu toc-
mai ’nalt, avdnd o singurd poartd“ (XLV. 431). Zidu!
de pe timpul lui Ovidiu era acelas cu cel descoperit
de Parvan? Eu cred, ca nu; ?i sunt imputernicit a
crede, din doua motive: ca zidul descoperit este cel
despre care vorbe^te Procopiu, c’a fost ridicat acum
dintai din temelii (XLV. 437) si al doilea din obser-
vatiile mele personale, trase din constatarile pe care
le fac de 40 de ani, decand locuiesc m Constanta.
Vor parea cam indraznete aceste constatari ale
unui smerit cercetator, dar ele sunt mtemeiate pe
fapte vazute.
Incepand dela coasta rasariteana (sala „Elpis“)
§i pana in fundul golfului (m dreptul atelierului c. f.)
aproape toate cladirile sunt construite peste ruinele
(destul de groase) ale unui zid vechiu foarte solid.
Am urmarit spusele mele la cladirile: General 1. Vla-
descu, Doctor Calcef, M. Vladescu (spalatorie chi-
mica), Pomerantz, Gh. Riga (unde se vad si azi, m
pivni(a), panala hala „Unirea“. Apoi s’a constatat ca
mai exista la cladirea Damadian (str. Traian) si chiar
templul evreiesc isi are fondatiile a^ternute peste ur-
mele unui zid vechiu. Banuesc, ca mtaririle de pe
timpul lui Ovidiu incepeau dela prapastiosul (arm al
Marii si se sprijineau la rapa despre care vorbiram,
ca cobora m port in dreptul atelierului c. f.
Ceva mai mult, Parvan a descoperit pe locul
ocupat acum de Primarie, urme (foarte multe §i des
tul de groase) ale unor constructiuni vechi. Eu le i-
dentific cu niste turnuri de paza, care aparau singura
parte vulnerabila, de pe vremea lui Ovidiu, contra
unui atac venit de pe Mare. $i atunci poarta despre
care vorbe^te poetul, nu trebuie identificata cu cea
i
descoperita de Parvan, m uâ Comandamentului Di- Mi
viziei IX-a. Aceasta facea parte din mtaririle de pe

vremea lui Justinian (dupa cum vom vedea). Poarta
lui Ovidiu trebuie cautata pe undeva pe traseul zi-
dului ce dcscrisei. Eu banuesc, ca trebuie sa fi fost
pe strada Traian, mtre liceul vechiu ?i piata ..Inde-
pendentii“ (ipotetic: incruciârea strazii Traian cu
Petru Rares). i
Dupa izvoare mai noui, §tim ca pe la mijlocul
sec. Ill-lea a. Chr. Tomitanii uniî cu Byzantinii bat
pe Callatieni a§a de cumplit, meat ace^tia nu s’au
mai putut ridica niciodata la inflorirea din trecut
(XLV, 425), iar m locul lor se ridicara Tomitanii.
Oraûl nostru bate moneda cu chipul lui Mitridate,
ca §i Istria si Callatis (111. 22 si 24 $i LV 16). Iar
pe timpul cuceririlor lui Byrebista, la Marea Neagra
(jumatatea sec. I. a. Chr.), Tomi era o cetate de
mult ?i desavar?it mtarita, incat putea fi aparata de
40 strajeri subt doi comandanh- (XLV. 426).
Traia inca Ovidiu in Tomis, cand Tiberiu (a. 15)
intemeiaza, pentru apararea (inutului dela gurile Du-
narii, un comandament militar, numit „Prefectul ma-
lului Marii" (praefectus orae maritimae), un adevarat
guvernator (civil ?i militar), care atarna de cel din
Moesia.
Dupa alh 31 ani, adica la 46, Claudiu desflinfand
regatul Traciei, preface toata tara din dreapta Du-
narii in pamant roman; iar malul fluviului este pazit
de „auxiliarii“, adica de solda(i de alte neamuri. A-
ceasta t‘nu pana pe timpul lui Domitian (a. 86), sub
care tinutul devine provincie romana, iar paza fron-
tierii se face cu „legionari“. Tot el desparte cele
doua Moesii.
Abia se incheie secolul ?i Tomis ia infaîârea
unui ora? roman, mai ales ca dupa ce Traian bate
pe Saci la Tropaeum (unde puse sa se ridice — in
a. 108-9 — maretul monument dela Adamclissi XLVI)
?i supuse pe Dad, une?te printr’o ?osea Marciano-
polis (Devnia) cu Noviodunum (Isaccea) cu ramifi-
catii in toate partile Dobrogiei. Orasul nostru capata
din ce m ce mai multa insemnatate, devenind capi-
tala oraêlor pontice apusene (XLV. 431).
Nu putin au contribuit la romanizarea Tomisului
guvernatorii Moesiei inferioare — dintre care unii ni
sunt cunoscuti, dupa inscripîile lapidare — ca: Flaviu
Sabin (a. 43-9), Emilian, Pomponiu Piu ?i Plautiu
Elian; ba Tulliu Gemin a venit chiar in Tomis, m
a. 54, unde a primit o delegatie de fruntaî istrieni,
carora li-a mtarit drepturile lor vechi de a pescui m
Dunare (XLIV. 78-87).
Afara de Dacii romanizati traitor! in Tomi, ca
Apollonius Dadae si Mama Dadae, Pia ?i Daciscus
(frati), Tiberius Claudius Mucasius, Gladiatorul Skirtos
Dakesis, au mai venit aci si colonist! din Italia (A-
quilea) §i din Ratiaria (Arcer), apoi din Asia (C.
Antonius Eutyches), cum si negustori din Asia mica,
din Siria î din Egipt, ca §i Greci din Tyras, Olbia
?i Byzant (Aurelius Sozomen. XLIV. 114-156). O lume
impestritata venita din toate partile Imperiului roman
era atrasa de comertul oraûlui §i de bogaîa regiu-
nilor mvecinate.
Tomis se mfrumuseteaza cu o mulîme de con-
strucîuni de piatra §i de marmora, facute m cinstea
lui Traian, a lui Adrian si a Antoninilor. „Temple
mari, cu totului tot de marmora, din aceste vremuri
s‘au gasit in ruinele vechiului Tomis" (XLIV. 183).
Ba Adrian chiar a vizitat orasul nostru, cu prilejul
trecerii sale spre gurile fluviului, dupa cum dovede^te
o piatra gasita aci si care poarta inscripfia: „Ha-
driano, ordo populusque Tomitanorum" (C. I. L. 111. 1
No. 765; in LXl. ed. 111. vol. 1. 208 si XLIV. 188).
Ca m Tomi trebuie sa fi lost un hipodrom se
adevereste dintr’o inscrip(ie gasita m oras §i care ni
vorbe^te de luptele cu taurii, in care un vechiu to
reador numit Attalos §i-a gasit moartea (XLIV. 186).
„Pe drumul Marii veniau din Grecia si din in-
sulele grecesti — nu numai vinuri ?i untdelemn ?i
^tofe si diferite alte fabricate frumoase de arama,
%
4.1-
&MS
fier, argint, fildes, aur, sticla, ori de pamant ars —
ci venia ?i multa marmora pentru oraûl nostru"
XLIV. 188), unde s’au gasit foarte multe statui, co-
loane frontoane pe la cladiri.
Ma gandesc la risipa ce s’a facut cu aceste do-
cumente ale trecutului Constantii, cand m numele
§tiintei s’a furat si carat prin muzeiele apusului cele
mai frumoase statui ?i pietre cu inscriptiuni. Mai
ales dupa razboiul Crimeiei a fost o goana nebuna
dupa asemenea podoabe, care s’au risipit pe unde
n’au nici o msemnatate, Azi mai lesne poî studia
trecutul Tomisului la Britich Muzeum, m Luvru sau
la Metz; pe cata vreme aid aceste ramaîte ni-ar
vorbi despre viata §i gradul de civilizatie, despre cul-
tura §i arta inaintasilor no^trii. Caci „unde amute^te
istoria, vorbe^te piatra",—zice undeva d-1 Andrieêscu.
Dar despre acest vandalism §i noi avem partea
noastra de vina. Cu multa greutate capitanul portului
abia a putut sa scape din mainile unui constantian
o foarte frumoasa bucata de marmora vanata. Este
jumatatea unui fronton care poarta o inscriptie tarzje
bizantina. Vroia concetatianul nostru sa-1 prefaca m
trepte de scari. $i acum sta m curtea capitaniei por
tului. Daca ne gandim ca un bloc asa de mare (2 m)
era numai jumatatea unui fronton, cat de mare tre-
buie sa fi fost fatada cladirii, pe care fusese aêzat?
Numai vorbesc despre chiupurile peste masura
de mari (poate sta omul m picioare) — m care se
pastra untdelemnul — §i de care se gasesc foarte
multe m coprinsul Constantii, pentru a ni face o
ideie de mtinsul comert de altadata m portul nostru.
In schimbul produselor grece^ti, corabiile mcar-
cau de aci grane (a?a de cautate m tinuturile su-
prapopulate din Sudul Europei *); apoi piei, blanuri,
miere, ciara, aur (din Transilvania) ?i sclavi.
1] D’abondantes car,jaisons de grains de la Scythie etaient chaque
aiinee debarquees au Pyree (LVllI. 63).
Mai ales in plin secolui Ill-lea, panS la nSvalirea Gotilor, Tomi in-
tensificase comertul cu rdsSritul mediteranean. Byzantul era un emporium
(antrepozit de nicirfuri) intre Egipt si oraêle pontice.
„Les Qrecs avaient garde avec les vilies de I’Euxin leur.s relations
d’autiefois; ils sont maintenant les intermediaires du negoce avec les
„Din Pontul Euxin soseau cirezi de vite, saraturi,
miere, ciara, piei cereale" (Polybe IV. 38 in LVIII
pag. 204).
Odata cu pacea care înu doua veacuri (dela
Nerone a. 68 pana la Claudiu 269) Romanii intro-
dusesera civilizatia lor, la adapostul fortificatiilor
care fura complectate mai solide acum. Toinis
devenit capitala oraêlor pontice se infrumuseteaza
m interior cu constructiuni publice §i private, cu sta-
tui ridicate m onoarea Imparatilor sau guvernatorilor
protectori.
*
Cand Gotii, pe vremea lui Claudiu (269) mcercara
sa cucereasca Tomis, ei sunt respinî multumita in-
taririlor cetatii (XLV. 435; LXI Ed. III. 1. 214 si
XXVI. I. 76).
Zosimus (I. 42) ni spune ca Gotii ar fi venit pe
Mare ?i^ atunci se explica pentru ce au Tncercat m
zadar sa atace ora§ul inespugnabil de aceasta parte
?i apoi s’au indreptat spre Anchialos.
Dintr’o inscriptie descoperita in Tomis (XLV. 435)
se dovede?te, ca cur§nd dupa atacul acesta, sub aus-
piciile Imparatului Diocletian ?i cu supravegherea lui
grands centres commerciaux de I’Orient. Alexandrie occupe dans ce com
merce une place toujours plus considerable. Sous I’egide de Rome, By-
zance s’impose toujours davantage comme emporium du negoce entre
I’Egypte et les cites pontiques. Avec les Grecs, les Orientaux d’Egypte et
de Syrie frbquentent aussi a cette epoque le littoral de la mer Noire; 11 y
avait k Toml un otxos (maison de commerce) xtov ’AXsgav5p£(i)v“ (IX. 28)
Sarea forma un important obiect de comert. Se extrSgea din lacurile
tarmurene sSrate — ni spune Strabo (XI. 14 § 8).
cand am luat in stapanire Dobrogia am gSsit un monopol al sfliii
provenita din lacurile Qargalac, Caraharnian §i Duimgi. Noi am pastrat
vre-o 20 ani acest monopol, punSnd aci paz3 militarS.
Desigur ca Turcii au mo§tenit aceasta stare de lucruri dela inaintasii
lor uenovezi ; iar ace^tia dela Mileziani, care expoxtau sarea, asa de tre-
buincioasa in Sudul Europei, prin porturile Pontului Euxin, intre care va
n tost desigur §i Constanja.
Cu pe§tele sarat sau afumat se facea din cea mai adanca antichitate
un comert destul de intins, mai ales ca sarea necesara era foaite la inde-
mana pescarilor.
«Sur les cotes du Pont Euxin les industries qui permettent de con-
server le poissoii, en le salant, prirent un grand essor et durent une partie
de leur prcsperite*. (LVIII pag. 160). In fruntea acestor purturi a lost la
mceput Istria, apoi Tomi. Pescariile Pontului — mai ales cele dela gurile
P onat,n ~ eral1 ce*e mai renumite din tot Orientul — ni spune Strabo (XII
3 § 19; in LVIII. 138). p •
COLONEL lONESCU'DOBROGIANU TOMI-CONSTANTA
Slatuia de marmora a unui celateau din

romi. Sp.c. 11-111 d. Cbr. XLIV.
C. Aurelius Firminianus „dux limitis Scytbici", ora?ul
civitas Tomitanorum clade^te din nou o poarta spe-
ciala numita praesidiaria. Aâ ca acum el avea doua
porî. (XLV. 435).
*
§tim ca prin noua organizare a Imperiului roman
sub Diocletian, la a. 297, tinutul dela gurile Dunarii
forma o provincie separata de Moesia de jos; ea s’a
numit Scythia minor a carei capitala era Tomis.
Administratia civila m capul careia se afla un
„Praeses“ era deosebita de comandamentul militar
mcredintat unui „Dux limitis provinciae Scythiae".
(C. 1. L. 111. 1. No. 764 m XXlll. 45).
Trei veacuri de pace ?i civilizatie romana, Tomis
devenit capitala unei provincii, ne mdreptatesc sa cre-
dem, ca nici un alt ora§ de pe coasta apusana a
Pontului nu-1 mtrecea in podoabe si m bogatii, cu
palate §i temple marete, de vom judeca numai dupa
cateva resturi arhitectonice foarte fin sculptate.
Priviti fineta de sculptura a statuiei, pe care o
reproduc dupa lucrarea lui Parvan (XLIV) ?i va veti
mcredinta la ce perfectiune ajunsese arta m Tomisul
secolului lll-lea. (Fig. 2).
*
§ 2. Epoca bizantind, care mcepe cu Constantin
cel mare (306-337). Tomis se afla in epoca lui de
continua dezvoltare. Imparatul cre^tin il mare^te pana
la noua incingatoare — despre care vom vorbi — m-
tarita pe timpul lui Justinian.
Noul cartier adaogat Tomisului a fost numit Con-
stantiana, dupa numele unei surori a Imparatului.
A?a se explica pentru ce Hierocles, foarte apropiat
timpului (inceputul sec. Vl-lea 535) scrie in Synec-
demul sau: Tomis §i Constantiana; ?i, cand Procopiu
(De aedif. IV. 11) spune, ca Justinian a pus sa se m-
tareasca ?i Constantiana, el marturiseste un adevar1),
1] Pi'ocopiu pomene§te prinfre resiturSrile lui Justinun atat Tomis
cat §i invecinata sa nonstantiana [De Aedif. ed. Haiay. IV. 11. p. 149, 17
(Tdacc) §i IV. 11. p. 148. 36 (KmvoTxvxiavd). XLV. 422. Tot acolo o lamurire,
pa Toiiii §i Constantiana erau douS ora§e invecinate.
10
Imparatul scriitor Constantin Porphyrogenitul Tn

lucrarea sa„ De thematibus", mca pomene^te de doua
ora?e (sec. X-lea), adica doua cartiere alaturate:
Tomis 51 Constantiana.
Este de admis — dupa inscriptiile descoperite de
V. Parvan — ca Tomis — Constantia ar fi fost im-
partita m §Qse cartiere, dupa numele celor §ase tri-
buri mileziane conlocuitoare : OivwjTfc-c;, Aiyl’ôqeTc, ’Aq-
yaÊic, ’’Ojt/.eitec, rE?teovTEc §i Bw(jeic, cu organizatie
religioasa, ba poate chiar §i administrativa autonoma
(XLVII. I. 274-5).
Zosimus (IV. 40. 1-5) ni poveste^te, ca pe la
a. 386 Teodosiu I adunase langa Tomi—„in afara m-
tdririlor” — o ceata de barbari federati ?i ca coman-
dantul garnisonei din Tomis, Qerontius, nemai pu-
tand suporta provocarile lor continui, li ataca $i li
decimeaza; iar cei scapa(i din lupta se refugiara
intr’o basilica extra-murana (XLV. 436). Insemneaza
ca mai era o biserica, (de sigur cea episcopala).
Fi-va fi fost acest comandant, episcopal Gerontiu, care
tocmai pastorea pe atunci m Tomis? Unii banuesc,
ca el ar fi fost.
Apogeul maririi lui, Tomis il atinse sub domnia

lui Justinian (527-65). Din mdemnul ?i din ordinele
lui s’au ridicat mtaririle descoperite de Parvan §i de
care ne vom ocupa pe larg.
Cercetarile facute de el au statornicit neindoios
traseul lor dintre (armul rasaritean §i comandamen-
tul Diviziei IX-a. Eu le voiu complecta — ipotetic —
mtre Divizie §i coasta apusana, dupa cele ce §tiu
din vazute.
Pe promontoriul care domina rapa, cu §oseaua
de acces m port, de langa ^coala navala, erau pana
mai acum 40 de ani ruinele unui turn de paza (a
se vedea fig. 5), In zidaria lui am descoperit o prea
frumoasa piatra funerara de marmora, pe care am
trimes-o jMuzaului din Bucure^ti. Ea reprezinta o fe-
meie nobila din Tomi cu un caêlu? m bra(e. E re-
produsa m cartea lui Parvan. „Inceputurile....“ la
11
pag. 170. Aflarea ei m zidaria turnului se explica prm

aceia, ca Tomitanii gasindu-se in pragul unui pericol,
au daramat mtrebuintat bucati arhitectonice, mo-
numente, coloane ?i chiar statui, pentru a pune ce-
tatea la adapostul primejdiei.
Banuesc, ca dela aceasta a doua rapa (al doilea
punct slab de aparat) se mcepeau nouile mtariri ale
orasului. Un turn — ca ?i cel dela Primarie — strajuia
amenintator la marginea prapastiei. De aci zidul tre-
buie sa se fi continuat pana la Divizie^ dar a tost
distrus de numeroasele linii ferate ale garii si de tra-
SeU^ In° sapaturile din fata Diviziei s’a dat de urmele
Tntaririlor romane §i de o poarta (foarte probabil cea
praesidiaria); apoi s’au continuat prin curtea coman-
damentului, pana la turnul construit de breasla ma-
celarilor, de langa Grand Hotel. De aci mcolo, cu
greu s’ar putea urmari continuitatea lor, din cauza
cladirilor suprapuse; totu?i s’au gasit resturi prin piv-
nitele casei Cancef, pe subt casa fosta a Doctorylui
Zisu (str. Drago^-Voda cu Mircea) ?i se termina la
tarmul Marii ce se prabuse?te acum.
Pe aceasta latura de mtariri, pe undeva spre Ra-
sarit de turnul macelarilor, trebuie sa fi fost vreun
alt turn construit cu cheltuiala unui trac, Muca....
(inscriptia este stirbita, a?a ca cuvantul nu e mtreg).
De aceia ?i satul din dreptul acelui turn s a numit
„Vicus turris Muca...“. Este Anadolchioiul.
Frontul mtarit, frant m unghiu drept la Divizie,
avea o dezvoltare de peste un kilometru. Zidul — dupa
portiunea descoperita — era gros de 3 10. Daca
trebuie sa ne luam dupa mtariri similare (Istna.^ In
Boabe de grau“ X. 586), maltimea lui trebuie sa fi
trecut de 6 m., cu o bancheta pentru aparatori, care
se suiau pe ni?te trepte de piatra interioare. Daca ?i
aici — ca si la Istria — turnurile erau a?ezate din 3U
m 30 metri, atunci cetatea Tomisului numara (cu
cele extreme) treizeci §i cinci. Resturile turnului de
la scoala navala sunt marete (dupa cum se vad^ in
gravura), cu tot timpul care li-a macinat ?i mana
omului care li-a distrus.
12
Zidul inconjurator era precedat de un ?ant larg

de 15-20 m. El se Tmbina cu valul cel mare de pa-
mant, numit „al lui Traian". Acum Bulevardul Regele
Ferdinand, pana m fata spitalului comunal este a§-
ternut pe urmele acestui sant; dar batranii il fin
foarte bine minte. Acum 35-40 ani el era destul de
pronuntat; a§a 1-am apucat eu in 1890, cand am
venit aid.
Cimitirul Tomisului era inafara cetatii, unde se
ridica ?i biserica extra-murana. Numeroase morminte
s’au descoperit pretutindeni intre scoala navala ?i ca-
zarma infanteriei. Ele ni dovedesc, ca Tomis pagan î
Constantiana cre^tina nu s’au intins dincolo de mtariri,
Sa nu se confunde cele scrise acum, cu intari-
rile turce^ti, care erau mai m interior, dupa cum
vom vedea.
Pe timpul lui Justinian gasim ca comandant al
Scythiei minor, (oTpon]AdToc) pe Baduarius (V bis. 3).
Dupa pufinele ramasiti de fondatii ce s’au des

coperit, interiorul orasului este imposibil de recon-
stituit. Atatea viscole napraznice s’au abatut asupra
lui; de atatea ori a fost facut una cu pamantul, ca
din vechia maretie a Tomisului abia daca a mai ra-
mas piatra peste piatra, gramezi de ruini strajuiau
ora§ul; dar ?i acestea au fost furate maintea venirii
noastre aici. Qravura lui Camille Allard (rF/gr. 4.) vor-
be^te indeajuns.
Cand citesc halul de ruina, m care gaseste Con-
stantinopolul calatorul francez Pierre Gilly m 1529
(î nu era decat dupa 76 de ani dela cucerire), ma
poarta gandul mapoi dealungul celor treisprezece
veacuri de navaliri §i distrugeri, ce s’au napustit a-
supra Constantii, dupa Justinian ?i pana la domnia
Regelui Carol I.
Voi complecta prin mchipuire aceia ce ni lip-
se^te. Mai mtai va trebui sa ingrosam istmul din
piata Independentii, complectand plaja „Duduia“, pana
la ruinele gasite de Parvan m Mare. ;
'.Mlj MtO
COLONEL lONESCU-DOBROGIANU tomi-constanta
•»nr«A> .r
PORTUL CONSTANTA IN 1853. (Dupa Camille Allard). ^ •

(Se vede pe coasta drumiil I'rantuzesc). X-f^CX3
URASIJL CONSTANTA IN '1855. (Dupa Camille Allard)

(La •Dodyoiitclis.)' .
^ Planse 5i tipar E. Marvan
jLf d-Ty4<:)
P1'
13
Ca forma (un triunghiu) ca relief, Tomis avea

foarte multa asemanare cu Byzantul; nici ca dispo-
ziîe interioara nu cred sa se fi deosebit mult. Bise-
rica episcopala, trebuie ca Turcii (dupa datinele lor)
s’o fi trar.sformat m geamie. A§a au procedat cu
toate locaûrile creatine de mchinare din Constanti-
nopol, care dupa spusele calatorului evreu din seco-
lul Xll-lea, Benjamin de Tudele, „avea atatea biserici
cate zile sunt intr’un an“. Toate, dar absolut toate,
au fost prefacute in giamii. Este §tiut, ca m 1822
Sultanul Mahmud Il-lea a recladit giamia ds jos pe
temeliile alteia mai vechi (Fig. 5), care de sigur erau
acele ale fostei episcopii a Tomisului. In fata episco-
piei (piata Independentii, inclusiv tot triunghiul de
cladiri din fa|a geamiei) era forum sau dyogd, la By-
zantini. (Cine §tie, daca cumva nu s’a numit „forum
Constantini", dupa numele Imparatului ?).
Daca se afla la locul ei piatra cu inscriptie, ce
s’a gasit alaturi de fondatiile, unde a fost la mceput
statuia lui Ovidiu, atunci pe locul acesta, in mi] lo
cul forului, se inalta statuia ridicata lui C. Prastina
Messalinus, guvernatorul Moesiei, de pe la anul 244-9
(XLV. 442).
Prin preajma forului — alaturi sau in prelungirea
lui — trebuie sa fi fost hipodromul. Aci intre Epis-
copie. Forum §i Hipodrom era concentrate toata viata
publica a Tomisului.
Din Forum radiau catre periferie doua strade:
Via principalis (marea strada centrala, mese, dupa
felul celei din Byzant) trebuie sa se fi a^ternut peste
o parte a strazii Traian ?i e§ia din oras pe poarta
praesidiaria, asezata de noi — hipotetic —in fata Di-
viziei, ducea la Callatis. Mese era nervul vietii e-
conomice a Tomisului, care dupa insemnatatea lui
comerciala va fi avut pravalii cu prispe late, cu a-
coperiûl de sticla (bezesten'). A doua strada pornea
tot din Forum §i esia pe poarta de N. E., pentru a
merge la Istria. Aceste doua cai mari trebuie sa fi
fost legate intre ele prin strade transversale, cam in
felul cum sunt cele de azi.
1) Bezesten era strada cu prflvaiii pe o parte ?i pe alta ?i acope*
rita cu giamuri,
16
Cel d’al cincilea Episcop a fost eruditul Theotim,

care era in cele mai stranse legaturi de prietenie cu
Sf. loan Chrisostom, Patriarchul Constantinopolului,
intre anii 393—407.
Urmeaza prea fericitul „Timotheus, Episcopus
provinciae Scythiae, civitatis Tomorum", a§a cum a
semnat actele Soborului tinut la Efes, in anul 431.
Cel d’al âptelea Episcop de Tomi a fost loan,
mort in anul 449, dupa care pastore^te in ora?uI nos-
tru „Alexander reverendissimus, Episcopus Tomita-
norum civitatis provinciae Scythiae", semnand actele
Soborului din Calchedon din anul 451.
Se vede ca Alexander n’a trait mult, caci la 458,
gasim ca Episcop pe Theotim II.
Paternus este cel d’al zecilea Episcop al nostru,
care a luat parte la Soborul tinut la Constantinopol
in anul 520; iar §irul il incheie Valentinian, care
pastorea in Tomis pe timpul Imparatului Justinian.
(Dupa XXXIV vol. I., XXXVIll, XLII ?i LXII).
Cum trebuie sa fi fost aspectul orasului nostru
pe timpul acestui Imparat „care nu dormia niciodata"
— dupa cum il nume^te Procopiu. Aceasta este e-
poca de complecta dezvoltare a Constantii bizantine;
este apogeul orasului nostru in timpul evului mediu.
Din credinta in Cel Atot Puternic izvorasc toate
cele temeinice. Vom incerca sa reconstituim Tomis
subt aspectul lui religios. Peste treisprezece veacuri,
ma due cu ochii mintii inapoi, intr’una din sarba-
torile cele mai venerate la byzantini, sarbatoarea
bobotezii.
yazduhul vibreaza de evlavia sfanta, ce se im-
pra^tie peste tot oraûl de la sunetul armonios al
clopotelor bisericei episcopale, Credincioîi i§i in-
dreapta smeriti pa?ii catre casa Domnului. E o cla-
dire impunatoare, care inchide latura de miazazi a
forului. Zidurile polichrome ii dau o infatiâre svelta;
iar cupolele ce se profileaza pe albastrul cerului, un
aspect maret demn de o catedrala apostolica.
La lumina nenumaratelor faclii, policandre ?i
lampadere, Episcopal Valentinian inconjurat de cle-^
, ________ ;__
GIAMIA (cMAHMUDlA#
Plan§e ?i tipar E. MarvSn
17
rul monahal are ceva din blandeêa lui Christ Tntre

ucenicii sai, propovaduind multimei cuvantul adeva-
rului. Un nor straveziu impra^tie mireazma sfanta
de tamaie; iar corul compus din tot ce are ora?ul
mai armonios ?i mai sublim rasuna ca glasul che-
ruvimilor din ceruri. Credinâ mea este, ca numai
ortodoxismul, prin fastul serviciului divin, numai el
are puterea nepatrunsa de a te apropia §i malta cu
mintea catre Cel Atot Puternic.
Urmeaza apoi procesiunea sfintirii apelor, care
se facea cu un ceremonial cu mult mai fastiduos ca
cel de azi, ?i m fundul golfului, pe singurul cobora?
in port. Boboteaza era sarbatoarea marinarilor orga-
nizati m breasla (ordo nautae), pusa sub ocrotirea
drongarului. De altfel toate meseriile erau organizate
in bresle, dupa cum am vazut cu aceia a macelarilor.
Fiecare breasla i?i avea steagul ei m felul prapurilor
de biserica. Toate trebuiau sa participe la solemni-
tatea sfintirii apelor; asa se petrecea la Byzant ?i
nu cred ca la Tomi sa fi fost intr’altfel.
De viata religioasa era strans legata viata cul-
turala. Manastirile erau focarele, de unde radia lu-
mina mvataturii. Lunga domnie — de 47 ani — a lui
Justinian s’a ilustrat prin cei mai mari cugetatori ai
secolului Vl-lea, m care au trait istorici de talent,
ca Procopiu de Cesarea, Agathias Scholasticul ?i
loan din Efes; poefi de seama ca Paul Silentiarius
?i Romanos, numit „Prinlul melodiilor religioase",
teologi ca Leontius din Byzan^. 0 cat de palida raza
de lumina trebuie sa fi razbatut ?i m ora?ul nostru,
mai ales ca m scaunul episcopal au tronat fete bi-
serice?ti reputate prin eruditia lor. §coala din preajma
catedralei tomitane era un izvor cultural, care ras-
pandea lumina peste toata provincia de granita a
Imperiului Byzantin.
Viapa interioara a Tomisului. Poate ca forum
sa fi fost pardosit cu lespezi de piatra; restul ora-
sului era pavat cu macadam. Trotuarele trebuie sa
fi fost cu bordura de piatra ?i cu umplutura pana la
18
paretii cladirilor; peste umplutura erau a^ternute

lespezi late de caramida arsa, tare ca bazaltul.
Despre luminat nici vorba nu poate fi. Nu s’a
dat de vre-o urma de canal, a§a ca se poate spune
ca apele se scurgeau pe la marginea trotuarului, ?i,
cum oraûl este povarnit spre Mare, strazile se zvantau
foarte repede. Inceputul unui tunel gasit in urmele
cladirii (de sub malul dela scoalele marine!), nu
cred sa fi fost ramasi(ile vre-unui canal de scurgere;
ci mai de graba un conduct de apa potabila.
Ovidiu se plangea ca apa din Tomi era salcie;
dar mai tarziu orasul era alimentat, dela Palas, cu
apa buna de baut, adusa prin urloaie de pamant ars,
tari ca bazaltul. Urme se mai vad ?i azi Tn tarmul
lacului Siitghiol (vezi Cap. Ill § 10). Afara de acea-
sta fiecare gospodarie trebuie sa-§i fi avut in curte
fantana ei, pentru ape menajere. Pu|uri de acestea
se gasesc la tot pasul. La stramo§ii nostri Romani
sau Byzantini trebuie sa fi existat breasla sacagiilor,
destul de bine organizata, mai ales pentru stingerea
incendiilor. Tot dela Palas aduceau apa m ora§.
In Forum si pe strada principals (Mese) era
inima §i aorta, prin care pulsa via(a publica §i eco
nomica a Tomisului. 0 multime impestrifata de na(ii
marginaê Pontului se imbulzia in acest centru co-
mercial. Pravaliile se (ineau lan( din Forum pana la
poarta praesidiaria. Chazarii cu monoxilele lor (luntrii
scobite mtr’un singur trunchiu) aduceau pe Mare
grane, pe^te, piei, blanuri §i sclavi; iar Romanii trai
tor! m stanga Dunarii carau pe uscat miere, ciara,
vite, cereale, vinuri, fructe §i aur, m schimbul pro-
duselor industriei ce veniau din Byzant, din Persia,
pana ?i din departata Sogdiana, cu renumitele ei
matasarii.
Cum pe atunci plutirea era t^rniureana, Tomi
era un punct obligat, fiind un adapost natural, ?i
foarte vizitat de vasele ce faceau corner^ cu Sudul
Rusiei ?i cu tot bazinul Dunarii de jos. In Tomi erau
armatori organiza(i in bresle: navicularii (LVlll. 409).
Alaturi de via(a linistita, negustoreasca era ?i
ig
viata sgomotoasa, ca m orice port. In aceasta pn-

vinja Tomi trebuie sa fi impartasit pacatele By-
zantului, despre care vorbesc cronicarii vremurilor.
Casele suspecte — spun ei — tripourile cu jocurile de
noroc carciumile dadeau mult de lucru poliîei,
care ordona sa fie mchise la orele ?apte seara, pen-
tru a prevent betiU) certurile, bataile si chiar crimele.
Ori Constanta era mai aproape de Chazarii cî sal-
bateci si feroci, deci targul trebuie sa fi fost mchis
de cu vreme, mai ales, ca orasul nu era iluminat.
Tomitanii pentru cladirile lor marete nu se mul-
tumiau cu piatra localnica poroasa si foarte urata la
vedere. Ei aduceau pentru podoabe marmora tocmai
din Archipelag, cu cheltuieli si straganeli mari. Gan-
diî-va ce imense bogatii trebuie sa fi fost adunate
m ora?ul nostru! ^ ...
Hipodromul ocupa o msemnata parte dm viaâ
publica a Tomisului. „Poporul are nevoie de petre-
ceri, destule amaraciuni sunt in viata zice undeva
un scriitor bizantin, din veacul Vl-lea, vorbind despre
hipodromul din Capitala Imperiului.
§i la noi trebuie sa fi fost organizate cele doua
grupari „albastrii si verzi", dupa modelul celor din
Constantinopol, cu care erau in corespondenâ. Se re-
voltau ?i ei, atunci cand cei din capitala luau armele.
„Teatrul Byzantinilor era hipodromul — zice A.
Rambaud: Histoire byzantine, p. 41, si in Tomi
unde am vazut ca existau gladiatori §i toreatori,
erau curse reprezentaîi de circ foarte gustate de
localnici, dar mai ales de streini; apoi lupte cu taurii
§i cu fiarele salbatece, pantomime ?i acrobatii. Nici
clovnii nu lipseau. Intr’un cuvant, Tomitanii — m
proportii mai reduse — imitau pe cei din Capitala
Imperiului. . .
Ar fi trebuit — pentru a inchide capitolul cu des-
crierea Tomisului lui Justinian sa pornenesc ceva
si despre cimitirul din afara zidului inconjurator. Dar
spusele mele ar fi sarbade. A vorbit altul inaintea
mea ?i aceluia nu eram vrednic sa-i desleg nici macar
curelele dela incaltamintea picioarelor. Indemn pe
m.'
20
oricine sa citeasca „Inceputurile vietii romane la gu-

rile Dunarii". Acolo va gasi icoana vremurilor acelora
ale provinciei noastre, a?a cum numai Parvan $tia
s o zugraveasca. Eu voi adaoga, ca stramoîi nostril
aveau, mai multa pietate pentru slavirea mor|ilor,
decat nqi.
*
In mai pufin de patru veacuri oraûl nostru a
facut, subt toate raporturile, progrese uriaê, dar mai
ales ca arhitectura si edilitate; a?a ca cu drept cu-
vant se poate spune, ca Traian a gdsit bordeie in
Tomis, iar Justinian I-a Idsat cu clddiri de marmovd.
*
Monede. Judecand dupa mulfimea monedelor
gasite, Tomi a fost §i un important centru comercial.
Muzaul nostru de antichitati nu coprinde decat un
numar nemsemnat de monede ale orasului; caci de
pe la sfarîtul secolului XVII-lea toî calatorii — nu
numai cunoscatorii si amatorii numismati, dar lumea
profana — care venind prin Constanta cumparau de
Is mor‘ede, pe care ace^tia le gaseau in-
tamplator prin sapaturi sau pe malul marii. §i vor-
besc numai de cei cunoscatori, din care unii li-au
colecîonat, iar al|;ii li-au §i publicat; dar de marea
multime de „vizitatori ai orasului si bailor de mare
(mai ales Bucure^teni §i Galaêni), care îneau sa le
cumpere ca amintire"? (XLVIll pag. 141). Dar cele
topite de argintari, nu sunt o paguba pentru stiinta?
In epoca^ anti-romana, nu Tomis cel dintai a
batut moneda, ci Istria (sfarîtul sec. V-Iea), care
are un trecut cultural §i economic mai vechiu. Mo-
netaria Istriei a batut numai monede de argint
(drahme), care de sigur isi aveau valoare ?i in Tomi.
Au mai^ circulat aci staterii de aur §i moneda mai
niarunta de aur §i argint, de pe timpul lui Filip Il-lea
?i al lui Alexandru cel Mare.
§i Callatienii au avut monetaria lor, catre sfar-
?itul sec. IV-lea m. Chr.
Intensitatea circularii atator monede dovede^te
avantul pe care-1 luase comerlul pe coastele apusane
21
/
ale Maril Negre, nunumai subt ace^ti doi marl regi
macedoneni, dar §i subt urmaîi lor.
Pe la anul 260 in. Chr. cele doua orase (Istria
Callatis) luptara unite contra Byzantiului, dar au
fost Tnvinse pierd mtaietatea m comertul Pontului
vecin gurilor Dunarii. Locul principal il ca?tiga Tomi,
care pana atunci fusese o simpla schela a Callatiei.
Monedele autonome din Tomi mfatisaza mai ales
pe Zevs (ce pare a fi fost protectorul orasului), apoi
pe Demeter ?i pe Hermes, care simbolizau productia
cerealelor ?i comertul. Altele purtau pe eroul Tomos,
fundatorul orasului (v.tlotic),
Dar acum relatiunile comerciale erau foarte re-
duse §i cu ele si bogatia nationala. Moneda batuta
de Tomi, nu era decat de arama. Au mai circulat
mai tarziu m ora? si tetradrahmele de argint din
Thasos, care au dat o oarecare mviorare comertului,
pana tarziu, m veacul I m. Chr., cand m urma pa-
trunderii conertului roman pe aci monedele din
Thasos au fost mlaturate de dinarii romani.
Subt stapanirea romana orasele grece?ti ?Pau
pastrat o autonomie macar formala. Ele au continuat
sa bata monede de bronz pentru trebuintele lor in
terne ; (les villes d’Orient furent autorisees a frapper
des pieces de bronze, a condition toutefois que
I’effigie imperiale y fut representee LVlll p.^413), dar
m transactiile externe au fost obligate sa mtrebuin-
teze numai monedele romane de aur ?i de argint
batute la Roma. (Extras din „Numismatica Dobro-
giei“ de C. Moisil XVI. pag. 145-75).
In epoca de liniste a Imparatilor romani, urma-
?ii lui Traian, comertul metropolei Pontului (Tomi)
era foarte mfloritor. Portul sau era vizitat de nume-
roase vase mcarcate cu marfuri din orientul Medite-
ranei ?i chiar de mai departe, pe care le schimbau
cu granele, pieile, mierea, ciara si mai ales aurul ne-
cesar la baterea monedelor (Trajan, par la conquete
de la Dade, dota Rome d’un des gisements aurife-
res les plus riches du monde antique LVIll p. 370)
?i la fabricarea obiectelor de lux si a bijuteriilor,
foarte apreciate de Romani, pentru podoabele loi*
din timpul maririi Imperiului.
„L’or des mines de Transylvanie arrivait aux ports
de I’Euxin; les Grecs y apportaient en echange le
vin et I’huile de leur pays et vendaient force articles
de luxe. La ceramique retrouvee dans les fouilles de
la Dobrogia se retrace les differentes phases de la
colonisation" (IX. pag. 21).
Am vazut mai sus, ca monedele de aur ?i ar-
gint se bateau la monetaria oraûlui Roma, numai
cele de arama la Tomi.
Incepand cu Traian, oraûl nostru a batut mo-
neda m toata seria de Imparati ce i-au urmat. Unele
poarta pe revers chipul trofeului dela Adamclissi. Cele
mai multe, chipul Imparatului corespunzator epoch.
Toate poarta inscriptia;
JWHTPO (TOISI TOMKQZ (Metropola Pontului)
(Pick. Wiener Numismatische. Tacchella. Revue
numism. 1893. Blanchet Idem 1892, Mih. Soutzo.
Coup d’oeil sur les monuments antiques de la Do-
broudja. In „Revue archeol. fr. 1881. 205 ?i urm. ?i
J. Toutain. L’economie antique, passim; dar mai ales
pag. 213 §i urm.).
r; ;
'> '
v': .
■■ :''l# „mai; ;■
W*1 sfhp»|f Hi/'^si ri'L'l a; 4|^, 'li
.abo'fa 13 ■ ;;6i370i
to ,/i'3 : r h:ii ■>
CAPITOLUL II
Barbarii. Imperiul Byzantin. Constanta veacului
de mijloc.
§ 1. Gopii. Cele dintai cete de navalitori au fost

ale Goîlor veniti de pe tarmurile Marii Baltice. Erau
oameni frumosi (blonzi), foarte prietenoî ?i blanzi,
care domesticindu-se repede, se mcuscresc se a-
similara cu locuitorii tinuturilor invadate din dreapta
Dunarii. Tomi a fost atacat m trei randuri (la 269,
in 304 la 386), dar bine mtarit cum era, n’a putut
fi cucerit. Catre sfarîtul domniei lui Teodosiu I si
al secolului IV-lea Go(ii rasariteni dispar din istorie,
sau cel- pu(in nu se mai vorbe^te nimic despre ei.
S’au amestecat cu natiunile conlocuitoare, in cat li
s’a pierdut cu desavarsire urma in Imperiul de rasa-
rit, unde au trait ca pa^nici „incolae“ ai (inuturilor
romane, sau mrolati in armata ca minunafi „auxi-
liares“ (XXVI. 1. 72).
*
§ 2. Constantia a suferit mult de pe urma na-
valirii unor cete a fioroîlor tiuni ai lui Attila; caci
greul navalirilor Eunice s’a desfaûrat in campia pa-
nonica. lordanes povesteste ca oraûl a fost distrus.
Dar imparatia hunica stabilita m Panonia n’a (iiût
mult; dupa moartea napraznica a lui Attila (456),
intra zazania mtre fiii lui. Unul din ei — Hernak —
s’a statornicit in liniste cu supusii sai prin apropie-
rea gurilor Dunarii.
Constantia renascu ca phoenixul din propria lui
cenuê, Imparatul Anastase (491-518), puse sa-i se
54
reconstruiasca sa se repare zidurile, ni spune a-

cela? istoric, lordanes; aceia ce ne conduce a crede,
ca orasul n’a fost distrus din temelii, ci poate numai
devastat.
Subt Justinian Tomis ajunse la maximum de
dezvoltare, pe care — dupa cum am vazut — nu-1
atinsese niciodata pana atunci.
*
§ 3, Tomis-Constantiola, calificat de ora? = jxoaic,
era a?a de bine mtarit de Justinian, ca Avarii il
atacara m doua randuri fara a-1 putea cuceri; iar
cand generalul Priscus, trimes de Mauriciu (582-602)
in contra lor, trecu Dunarea cu Commentiolus Tn re-
giunea Tisei, aduse de acolo 3.000 Avari, 8.000 Slavi
?i 6.000 „alti barbari", pe care-i a?eaza la Tomi m
anul 600. (V bis. 4 si XXVI. 1.. 101 ?i 150).
§ 4. Cu impingerea Bulgarilor pe scena istorei,

Tomi-Constantia i?i traeste ultimile zile. Durostorum,
Dorystolon, Darstor (Silistra) dobande?te mai intai
importanta militara (a?ezarea unui strateg aci, anume
Jitikios — dupa spusele lui Cedren. V. bis.‘8), apoi
administrative ?i bisericeasca.
Subt cel de-al treilea fiu al lui Cubrat, Asparuh,
Bulgarii se stabilesc in Bugeacul basarabean. In con
tra lor porneste Constantin IV Pogonatul (668-85),
dar nu putu ajunge pana la ei, din cauza gutei de
care suferia ?i se opre?te la Mesembria. Trupele nu
?i-au facut datoria, a?a ca Bulgcrii prinsera curaj
?i trecand Dunarea urmaresc pe Imperiali. Atunci au
ocupat Constanta (680), pe care o distrug din temelii.
Apoi s’au revarsat peste Moesia rasariteana, unde au
fost primiti ca federal ?i unde s’au statornicit, pana
in ziua de azi.
Re?edinta primilor Jari bulgari n’a fost la Preslav.
Marele bizantinist francez, G. Schlumberger (Llll.
pag. 339-47) evidentiaza documentat, ca Pereiaslavetz
pe Dunare a fost mtaia capitala a Statului bulgar.
Este nemsemnatul sat romanesc Prislav, a?ezat la
25-
10 km. mai jos de Tulcea, pe bratul

(Si Moisil, Bulet. Comis. monum. istor. 11. 2. »/-»;.
Centrul puterii lor militare era msa la Dorysto-
lon. Asa se explica de ce toate expeditiile Bizantinilor
impotriva Bulgarilor s’au facut totdeauna spi^ ?rain«r
si spre gurile Dunarii. (Jirecek. Gesch. der Bulg. lOo.
In: L. 99 si XXIX. pag. 21). _
In ora§e si castele, Bulgarii gasira o populate
vorbind grece^te si latine^te, careia li impuse bmba
slavona. De atunci dateaza inceputurile Imperiului
bulgar al Tarilor, care a durat pana in veacul al
Xl-lea, cand Vasile 11 Bulgaroctonul g76;1025)-
tabile§te vechia granita bizantina la Dunare. (AAVl.
vol. I. 104-5). _ j CO
Paste o viata de 14 veacuri a ora?ului nostru se
astern mormane de daramaturi. Bulgarii lui Asparu
1-au ras din temelii. „ . i
Constantiana nu mai e decat ramaîtele ^ unui
trecut maret, peste care de acum mainte va rasuna
pentru multa vreme cantecul cobitor al cucuvaiei.
Din lungul §ir al Jarilor bulgari, sa ne opnm un
moment asupra lui Petru, care e contimporan lui
Constantin Vll-lea Porfirogenitul (913-59).
Acest Imparat scriitor pomene^te in lucrarea sa
De administrando imperio" (Ed. Bonn. 79) despre
Constantia, cand vorbe?te de cursele hotesti ale Ku-
silor pe Mare catre Constantinopol. El spune: „pana
la Selina, unde se varsa Dunarea, Ru§ii care veniau
dela gura Niprului (fluviul Alb) aveau a se teme de
Pecenegi, care-i urmareau; iar dela Selii^, nu se
mai tern, caci intrau m tara Bulgarilor. Dela gura
Dunarii, ei apucau spre Conopa; dela Conopa la
Konstantia ?i apoi la riul Varna".
Constanta noastra ramasese numai un loc de
adapost al vaselor. Nu doar ca ar fi avut vre-o in-
semnatate ca ora§.
§ 5. Daca Bulgarii au fost impin?i de altii pe
scena istoriei, Ruîi au venit, chemati fund de Im-
para(ii bizantini. t
26
Domnea peste Chazari (Ru?i) pe atunci (957)

Sviatoslav, sub regenta mamei sale, Olga. El a fost
chemat de Nicefor Focas, pentru a supune pe Bul-
gari. Calugarul Nestor — patriarhul cronicarilor ruî —
ni lasa o notita foarte scurta: „ln anul 967 — zice
Nestor — Sviatoslav trece Dunarea impotriva Bulga-
rilor, pe care li bate si le ia 80 ora?e. El s’a stabilit
ca Print Pereiaslavet ?i prime^te tribut dela Qreci".
In amanuntit aceasta campanie, ce ne intere-
seaza mult, s’a petrecut astfel: Dela Kiew, Sviatos
lav a coborat m monoxile (pirogi) pe Nipru si, ajun-
gand la gurile Dunarii, a intrat pe unul din brate
(foarte probabil Kilia). In August 967, Rusii debar-
cara pe dreapta fluviului — poate pe la Isaccea —
pe unde Jarul Petru li esi inainte cu 30.000 Bulgari.
Speriati de strigatele de razboi „care ar fi facut sa
moara de frica pana si pasarile cerului“—^zice cro-
nicarul Cedrenus — Bulgarii luara fuga §i nu se o-
presc decat subt zidurile cetatii Dorystolon. Nici aici
n’au opus vre-o rezistenta, ci Jarul Petru, bolnav, a
fost fugarit pana la Marele Pereiaslavetz (langa Eski-
Stambul. De atunci s’a mutat capitala Jaratului bul-
gar, aci, §i aci a ramas; iar la Micul Pereiaslavetz,
s’a stabilit Sviatoslav). Petru moare de durere, la 30
lanuarie 969. Jinuturile prin care au trecut Ru§ii,
n’au fost niciodata mai oribil masacrate, iar ora§ele
distruse din temelii, daca le mai aveau. De sigur, ca
?i Constanta n’a avut o soarta mai buna.
Dupa moartea lui Petru, regatul bulgar s’a im-
partit in doua: la apus domnea $i§man 1 (cu fiii sai
David, Noise, Aron si Samuel); iar in partea rasa-
riteana domnira cat-va timp fiii lui Petru, Boris ?i
Roman.
Sa urmarim pe Sviatoslav, chemat de mama lui,
bolnava, Olga, s’a dus la Kiew, unde dupa ce o in-
groapa (primavara anului 969) veni la Pereiaslavetz
cu gandul sa atace pe Bizantini. Nicefor Focas, va-
zand gre§ala ce a facut, de a chema pe Ru§i contra
Bulgarilor, cauta sa se puna bine cu ace?tia din urma.
Sviatoslav nu li dete ragaz, ci ii ataca cu 60.000 lup-
27
fatori Tot Nordul Bulgariei rasaritene cade in mai-

nt kîlor, care ocSpara ?i Marele Pere.aslavefz,
BOriSFo?casT'lSora.t .aUat;0P5Zecrbrie 969 de Ion
TZim^keprimCaavraera tree Bakanii |i
tnainteaza pana subt zidurile Constantinopolului, da
Tzimiskes pedeoparte trimete o flota, care sa le

taie retragerea peste Dunare; iar el cu grosul forte-
lor6 inainteaza pSna la Dorystolon In drum Tz.m.s
kes supuse mai multe orase, mtre care Cedrenus
(II. 401, 19 si urm.) pomeneste ?i de Constantia, care
era buna bucuroasa sa scape de sub jugul Ru?ilor.
rUV Vol. 1. 108 si 183—4 si V bis 7-8).
C bin Aprilie, pana la 25 lulie 972, Sviatoslav a
sustinut atacurile; dar m sfarsit e nevoit sa se re-
?ragd tot cu pirogiie - pe Dunare si Mare - a?a cum
venise. Pe la mceputul anului 973 h^rû.lte i]®Cn!!'
tenit de Pecenegi (Sviatoslav pieri) — ramasitele Ku-
silor ajung la Kiew. . , . ■ u,.!
Tzimiskes intinde granita Imperiului ?i peste Bul
garia rasariteana, pana la Dunare
vincie puse un strateg, cu resedmta in Dorystolon.
ImpSratul moare la 10 lanuarie 976 5i pe tronul bi-
zantin se suie Vasile 11-lea Bulgaroctonul.
Pana la 1018, el supuse amandoua Bulgariile, ?i
ajunse la Dunare, pe (armul stang al careia stapa-
niau Pecenegii. Tomis-Constantia revine in vechm
stapanire bizantina; dar m ce stare trebuie sa fi tost
dupa atatea navaliri, devastari ?i distrugeri! ^
•Dorystolon capata din ce in ce o mare insem-
natate administrative, militara, economica si biseri-
ceasca. Dupa fuga patriarhului bulgar, Damian, bizan-
tinii numesc un episcop, care (mea de Constantinopol.
Voi starui ceva mai mult asupra Ducatului Fa-
ristrion — asa se numia tiiûtul cu centru admmis-
trativ ?i militar la Dorystolon. Pana atunci sa poves-
tesc —dupa cronicarii vremurilor — navalirea ?i sta-
panirea Pecenegilor m Dobrogia.
V
28
, V,
§ 6. Pecenegii. Tot veacul al Xl-lea este plin de
luptele Bizantinilor in contra Pecenegilor, pe care
i-am lasat locuind in stanga Dunarii.
Ei navalesc in dreapta fluviului — si Dobrogia a
fost cea dintai ocupata — pentru prima oara m anul
1027, sub domnia Imparatului Constantin VIII; apoi
in 1034, sub Mihail Paflagonianul.
Din nenorocire Scriitorul Skylitzes nu ni-a pas-
trat despre aceste vremuri decat o foarte scurta no-
tita: „Pecenegii devastara tinuturile Imperiului, pana
in Macedonia §i Tesalonic".
Acela§ scriitor nareaza mai pe larg, pe cea de
a treia, mtamplata in anul 1048, subt Imparatul Con
stantin IX-lea Monomahul (1042-54), care avu de
luptat contra lor pana la 1053.
Pe atunci Pecenegii se aflau sub ascultarea Kha-
nului lor, Tyrak; insa printre ei se distinse Kegenis
(Cheghen). Popularitatea lui Cheghen atrase ura
Khanului, care cauta sa-1 omoare; el se retrase, im-
preuna cu alfi doi din triburile natiunii sale, prin
baltile Dunarii de jos, cautand prilejul de a trece flu-
viul §i a-si gasi scaparea m Imperial bizantin.
Cu 20.000 din ai sai, Kegenis se Tnchise mtr’o
insula din fata Dorystolului (actuala insula formata
de Borcea §i Dunare, intre Silistra §i Harsova), de
unde solicita voia lui Mihail „comandant al cetatilor
de pe Istru“ (XXVI vol. I. 115) sa treaca §i sa se
stabileasca in Dobrogia.
Mihail — dupa ce lua avizul Imparatului — lasa
pe Kegen §i pe ai sai sa se stabileasca m „Paris-
trion“, unde Pecenegii se crestinara (Cedrenus II.
584) ?i primise sa apere Imperial de aceasta parte
in contra conationalilor lor, ramasi m stanga fluviu
lui. Li s’a dat §i terenuri de cultura. Acestei prime
colonii pecenege, Bizantinii li mcredinteaza paza a
trei fortarete de pe tarmul Dunarii. (Cedrenus II.
583-4; in XII. p. 3). Este deci foarte probabil, ca (i-
nutul ocupat de Pecenegi, sa fi fost regiunea udata de
raul Peceneaga, care dela ei §i-a imprumutat numele.
29
Kegenis, m siguranta pe dreapta fluviului, facea

dese navaliri m tinuturile de pe stanga lui, ^ntru
care Tyrak se planse m mai multe randuri Nono-
mahului, fara a obtine vre-o satisfactie. Prevazand
un atac din partea lui Tyrak, Imparatul dadu ordm
ducelui Mihail din Dorystolon ?i lui Kegenis, ca in
caz de navalire, sa ceara ajutor. In acela^ timp tri-
mese ?i o flota puternica, pentru a pazi cursul Uu-
narii si sa se opuna unei treceri.
In iarna anului 1048, Tyrak trece fluvml pe ghiata
cu 800.000 oameni — spune Skylitzes (lorga in KAVl.
vol. 1. p. 115 arata numai 20.000 calareti). Imparatul
trimete in mtampinarea Pecenegilor cea mai buna
ostire, sub comanda lui Constantin Arianites §i a lui
Vasile — zis calugarul, guvernatorul Bulgariei — cu
trupele sale. .
Armata lui Tyrak dete in Dobrogia peste o re-
giune saraca — devastata de numeroase navaliri—
„unde lipsa cle hrana, apoi ciuma ce urma ?i m star-
sit oastea bizantina" (XXVI. vol. 1. 115) unita cu a
lui Kegenis o mfranse. Tyrak si ai sai se oferira sa
devina ajutoare ale „puternicului basileus“, lar ducele
Bulgariei li a?aza m apropiere „de Sofia, Nis ?i ^v-
cepolie, unde carmuirea ^mParti ceôr mai multi u-
neltele necesare taranului pasnic (XXVI vol. 1. J Jd;,
contra parerilor lui Kegenis, care cerea sa-i omoare
pana la unul. . a
Kegenis ocupa cu ai sai Dobrogia. A?ezarea po-
porului peceneg mvins m inima Imperiului li aduse
multe neajunsuri; caci avu sa lupte^contra lor, in
cursul anilor urmatori, pana m 1053, cand sunt supu§i
definitiv. Lor H-a fost mcredintat& de Monomahul
paza catorva orase de pe malul Dunarii. (XU. P- 10/)-
Skylitzes nu ni spune, daca Pecenegii ar fi tre-
cut inapoi fluviul; dar ca Imparatul li-a dat voie sa
traiasca linistiti m Bulgaria. (LIV. vol. 111. 565-95).
Imigrahuni continue au marit in a?a tel numa-
rul acestei natiuni barbare, ca m putin timp ocupa
tot tinxiiu] dintre Dunare ?i Balcani, de unde P1'
zuindu-se pe numarul lor, dar mai ales pe slabiciu-
30
nea Imperiului bizantin ?i pe temerea ce-i inspirase —

Pecenegii ajung m anul 1064 pana la portile Con-
stantinopolului. Imperialii consimt sa li plateasca tri-
but, deî in 1074 Mihail Vll vroi sa li se opuna, dar
nu izbute^te (Xll. p. 4).
Desele turburari din Imperiu mari §i mai mult
puterea Pecenegilor, mai ales ca chiar candidatii la
tron li a|atau la jafuri, asa ca spre sfarîtul veacului
XI Bulgaria orientals ?i Dobrogia erau in stapa-
nirea lor.
Scriitoarea Ana Comneana in opera sa „Alexi-
ada“ (11. 12. 312) ni spune „ca Imparatia tatalui sau
Alexe 1 Comneanul se intindea pana spre Adriano-
poli (Xll. p. 95), dincoace de care — de sigur — sta-
paniau Pecenegii. Impotriva lui Alexe se resculara,
in primavara anului 1084, Maniheienii eretici, sub
conducerea unui oare-care Traulos. Ei erau stabiliti
de pe vremuri, de loan Tzimiskes prin imprejurimile
Filipopolului.
Dar nunumai „Hanii si §efii de triburi ai „Tur-
cilor" stapaniau mtreaga (ara dintre Dunare §i Mare",
ci d-1 lorga „mai gase?te prin orasele, cetatile §i tar-
gurile lor pe Romani. Tatos (Tatu) Silistriotul, Cha-
lis, Sestlav, Satza — care se asezase in Durostor ma-
intea lui Tatu — ?i Solomon; mai ales numele Tatu,
Sestlav §i Solomon arata lamurit o populate roma-
neascS; de Bulgari poate fi vorba tot a?a de pu(in,
ca ?i de Pecenegi" (XXVI. vol. I. pag. 116 ?i XXIX.
pag. 24-5).
Dar despre ace^tia, care stapaniau prin (inutul
numit de scriitorii bizantini „Paristrion“, vom vorbi
pe larg mai jos. Continuam a depana firul istoriei.
Alexe Comneanul ocupat cu razboiul m contra
Turcilor din Asia mica, nu putu lua nici o masura
de apararea frontierii balcanice, a§a ca in doi ani;
Traulos avu tot timpul sa ocupe defileurile mun(ilor,
pentru a lasa libera trecerea bandelor pegenege, in
primavara anului 1086.
Prima ciocnire cu Imperialii comandah de Pa-
curianos s’a facut la N. de Filipopoli. Ea a fost fa-
31
tala Bizantinilor, care prin retragerea lor Jasara ma- ,

micului m staparîre toata valea superioara a Tundjei
si deschisa calea spre Adrianopol. Alexe chiama dm
Asia pe Tatikios. Barbarii se retrag peste Balcani.
In primavara anului 1087, Pecenegii - fara sa m-
tampine vre-o rezistenta — inainteaza pana la Lha-
riopolis; dar intampinati intre Aenos si Constantinopol
sunt mfranti, ?i, hartuiti, se retrag peste Balcani
Imparatul prinse curaj §i, patrunzand m tara lor,
mainta pana la Lardea (valea Tundjei); lar pentru
reusita inaintarii, porunci flotei dm Anchialos, sa mtre
pe gurile Dunarii ?i sa urce cursul fluviului, pentru
a li opri orice ajutor ?i a taia retragerea barbarilor.
Pecenegii cer pacea — obligandu-se a da un corp
de 30.000 ostasi —pe care Alexe n’o pnme?te ?i m
August 1087 trece Balcanii prin pasul bidera. Impa
ratul se mdreapta catre Pliska, foarte aproape de
fosta capitala a Jarilor bulgari (Marele Pereiaslavets-
Eschi'Stambul), apoi urmand raul Camcik ajunse la
Bitzina1)- Dela Bitzina, Bizantinii hartuiO necontenit
se mdreptara spre Dorystolon, asediat pe uscat
^ Tatu care comanda cele doua mtariri (acropole)
asezate la marginea cetatii, scapa pe malul stang,
pentru ca de acolo sa cheme in ajutor pe Cumani,
de buna seama Romani asezati de mai inainte. Na-
vrokatakalon ?i Paleolog propusera Imparatului sa
despresoare cetatea ?i sa se intoarca, pe unde^ au
venit; dar acesta tinu sa o ia cu asalt. Nenorocire!
Cand Tatul aparu in fruntea ajutoarelor, lupta ho-
taratoare se daduse si Alexe se afla pe drumul ru-
?inos al fugii spre Constantinopol, urmarit de vrajma?.
1). Identificarea acestei localitSti c« una mode»’^^peYf“ f ?^C2U.3;
asisf’tatssif?! savw. pSx. %

landon identifica Bitzina cu Camcic langd Varna. In Kan tz (XXXlI p. 404)
gasini localitatea Camcic la e§irea nordicS a pasului Dobrol ^Sidera), deu
nU ‘“ELweriin XXXIll vol. 3-4 p. 121) conientand pe geograful arab
Fdrissi (aproape contimporan faptelor) identifica Bitzina cu Bazargicul pe
carTEddssi°dPnume 151e Batlira. In.i pare mai apropiata de adevar aceasta
identificare.
32
In Tracia, Pecenegii cu Cumanii se luara la

cearta — care duse la lupta — pentru prada. Cumanii
se detera de partea bizantinilor. Dupa aceasta mtor-
satura fericita, la 30 Aprilie 1091, se dete o mare
batalie m camp deschis, pe farmul raului Leburnion.
Pecenegii fura cu totul invinî. Dupa biruinâ, fura
uciî nenumarad captivi, chiar §i copiii §i mamele
lor. Cei purtatori de arme au fost mcorporati ?i im-
pra^tiati m armata bizantina, pentru a li se ?terge
urma. (XII pag. 114-17 ?i 134 ?i XXVI. vol. I. p. 11).
A?a s’a sfarît acest popor razboinic, dar foarte
salbatec.
Ce putea fi Constanta m veacul Xl-lea al san-
gelui §i al distrugerilor! De sigur o gramada de ruini.
§ 7. Cumanii. Abia sfar?i Alexe razboiul cu Pe

cenegii î un neam mrudit cu ei, Cumanii, ameninta
Imperiul pe la Nord.
Ana Comneana poveste^te, ca pe cand tatal ei
i§i concentrase armata la Anchialos, prime^te vestea
„dela o capetenie a Valahilor, anume Pudilos, (foarte
probabil Badila. La Nicolitel sunt—„viile Badila"),
care sosind m timpul noptii m lagar, m^tiinteaza pe
Imparat despre trecerea Cumanilor peste Dunare" (A-
lexiada X. 2).
§i tot scriitoarea bizantina adaoga mai departe:
„ca Cumanii conduî de Valahi, reuîra a trece prin
pasurile Balcanilor spre Goloe“, m bazinul superior
al Tundjei. (X. 3).
Ca ace^ti Valahi aflatori m drumul Cumanilor
sa fi cunoscut stramtorile muntilor, trebuie sa ad-
mitem, ca se aflau locuind prin Dobrogia pana m
Balcanii rasariteni. Rezultatul acestei campanii — m-
tamplata m anul 1095 — a fost mfrangerea Cumani
lor §i mtinderea granitelor Imperiului pana m Balcani.
Fiul §i urma§ul, loan II Comneanul (1118-1143)
impinse marginile Imperiului pana la Dunare. Timp
de un veac (1027-1118) nu se mai pomene§te nimic
despre ora§ul nostru.
S3
Ne oprim la sfar?itul glorioasei domnli a lul
Emanuil Comneanul (1143-80), care a purta raz-
boaie si m stanga Dunarii, impotriva Cumanilor ?
a Ungurilor m care Leon Batatzcs mcepe operatiile
contra Ungurilor dela cetatile pc. tice „luand cu el
o°mare celta de Valahi. despre care se spune ca ar
fi coloni italici de odinioara" (Cinnamus P-f6® ^Vl-
vol. I. 167). In urma acestor lupte cu o legitima sa
tisfactie cronicarii bizantinii, Cinnûs ?i Nicetas
Choniates, mcheie domnia lui E. Comneanul, pri
CUVm,trmperiul isi atinse hotarele din timpurile de
glorioasa amintire".
8 8 Pavistrion-Paradunavion. In veacurile XI §i
XII, Paristrion forma o unitate a1^mumlsJvatZaTe
litara deosebita. Ea coprincêa Dobrog1.apd|iUstra si
mcepea la Dunare, cu mult mai sus de Silistra
Se ''c'^rmuitoruf bizantin (ducele) i?i avea re?edmta
m Dorystolon, cetatea cea mai putermca pe lima in-
taririlor Dunarii de jos. Acesta era un §ef, care nu
depindea decat direct de ImparatuL Autari1tateJr^^;
se exercita asupra tuturor ora?elor de pe malul drepi
al Dunarii, undPe stapaniau acum iara?i garnizonele
lmpeTitl1ul1‘lui era „duce al ora?elor ?i al jinuturilor
dela Dunare, Paristrion sau Paradunavion .
Dupa toate probabilitatile, acest duc.?tTde , , j
tiera si-a luat fiinfa m urma distrugerii Jaratului
bulaar? de lmparatu\ Vasile II Bulgarocfonul - dupa
moartea lui Simeon (1018) - ?i a finut aproape doua
veacuri pana la fondarea Regatului Asanizilor (1186).
Int’emeierea acestui ducat era o ne“sUate stra-
tesicd pentru apararea gramtei formata de
atS cand Pecenegii 5i Cumanii bateau la porple
Cperiului, tn care8 au intrat chiar Prm regmnea
SmStviile 11 avea la Silistra pe strategul Tzitzikios,
care nu se ?tie cat timp a comandat.
34
Cel dintai duce documentat cu siguranla, este

Simeon (1030); iar dupa el Katakalon Kekavmenos,
care chemat m luptele din Orient, este mlocuit prin
Mihail, fiul lui Anastasios, despre care am vorbit mai
sus. Acestuia li urmeaza Vasile magistros (Apocapes),
care comanda m Dorystolon mai multa vreme; ?i,
pentru ca navalirile cumano-pecenege ajung foarte
de temut, lui Apocapes i s’a mai dat un tovara§
Nicefor Botaniates. Amandoi se opun zadarnic la na-
valirea Cumanilor (1065).
Dupa ei a urmat — pe timpul Imparatului Mihail
VII Parapinakes (1071-8) — Vestarches Nestor §i m
sfarît, in domnia lui Alexe I Comneanul, Leon Ni-
cherites.
Cu toate ca lista ducilor de Paristrion se tncheie,
ducatul n’a disparut; dar se pierde urma numelor
comandan(ilor din pricina evenimentelor grave, care
se urmara m Asia, spre care se mdreptau toate grijile.
Existence ducatului Paristrion, trebuie sa fi apus
tocmai catre sfarîtul domniei Comnenilor, adica spre
sfarîtul secolului Xll-lea (1185). (lorga. Revista is-
torica 1919, pag. 103 si urm. IV si V p. 49-72).
§ 9. Edrissi (XVII). Bevdjan. Armocastro. In

acela? timp cu Paristrion al scriitorilor bizantini, geo-
graful arab Edrissi, traitor la curtea Regelui Siciliei,
Roger II, nume?te (inutul dintre Dunare §i Mare
„Berdjan“ (nimeni n’a putut sa spuna de ce?). E-
drissi scrie geografia sa pe la anul 1154. (Vezi comu-
nicarea mea publicata in Bui. S. R. R. G. vol. 34).
El aâza la 25 mile spre Nord de Varna loca-
litatea „Armocastt,o,,) despre care spune „cd e un
oras vecl)iu, cu clddiri inalte, cdmpii voditoare §i
negof bun‘e; apoi mai adaoga—si aceasta-i lumineaza
textul (de altfel foarte confuz si mcurcat peste tot.
A scris dupa informalii) „este a§ezat pe povdrniûl
unui deal pidcut, care domind marea,(.
Nu dupa departare — care este gre?ita — ci dupa
aêzare „pe povdrnisul unui deal pidcut care do
mind marea", am fi inclininafi sa credem, ca peste
_3|_
Armocastro a lui Edrissi ar trebui sa a?temem Con
stanta noastra „un ora^ vecljiu .
Lunga domnie de paste un veac a Comnenilor
vindecase relele cauzate de razboaiele purtate cu
Rusii si cu Pecenegii. Unii au fost respm?i in tmu-
turile lor; iar ceilalti au disparut pentru totdeauna
din istorie. la 30 Aprilie 1091. Imperiul mtrand m
granitele lui vechi, a trait in lini?te; a?a ca ?i ora?ul
nostru a trebuit sa se mfiripeze in acest al
secol. Si daca identificam Armocastro al lui Edrissi
cu Constanta, ?tirile culese de geograful arab expri-
mau realitatea „ca era un ova^ cu cladm inalte,
cdmpii voditoare §i negof bun .
*
8 10. Venetienii si Genovezii. §i Venetienii au
plutit cu vasele lor pe langa coastele din P™'
tului — caci pariii tarziu, dupa mventarea ?i intrebu-
infarea busolei, plutirea se Kcea , Pe ,>nngl jt!r.'?sra
(cabotajul) de nu se pierdea coasta dm ochi fara
sa fi lasat vre-o urma; numai dunga de sPym^
pe luciul apelor trasa de carma galerelor, atata doar
Li ramasese m Marea Neagra dela Venetieni.
Nu tot a?a se poate spune despre Genovezi, care
au trecut m legendele turce?ti, ca n ?te nazdravani,
ciclopi. Orice urme de zidarie sau de cetate vechie,
Turcfi o numiau Giniviz-kale, adica fortareata ge-
n0Veimprumut pentru inceputurile comertului geno-
vez prin parole noastre, valoroasa lucrare a d'lyi
G. l.PBratianu „Recherches sur le commerce gen
danSCeleMdeintai0ir?LM)genoveze in Constanttapol
(Gal^ta) dateaza de pe ll anul j'1”.‘Tol He
paratului Emanuil Comneanul (1143-80). Corabiile
n’aveau insa voie sa intre m apele Marii Negre, sau
Xu«n sa faca comert pe coastele [ei septentnonale^
PSe stie partea pe care au luat-o Qenovezii la
reintronarea taparatilor byza"t*nLaDrLai261P(careraa
tatul dela Nymphaeum, dm 13 Martie IgSUcare
precedat reocuparea ,ora?ului pazit de Dumneze ,
36
la 15 August acela? an) Mihail Paleologul le acorda

dreptul de a patrunde cu vasele lor ?i m M. Neagra,
inchisa galerelor venetiane. Genovezii T§i asigurara
monopolul comertului pe aceasta Mare.
Cartierul lor din Qalata deveni o citadela geno-
veza. Podestatele (ales pe un an) putea — bizuindu-se
pe mtariri — sa mfrunte ori-ce atac, chiar §i al Im-
paratilor, cu care tratau ca dela egal la egal. Loggia nu
era numai locuin(a podestatilor (bayli la Venetieni,
consul! la Pizani), ci §i central politic, administrativ
?i judiciar. Aêzata chiar in port, loggia devine si
central afacerilor, unde se aflau bancherii si tot felul
de pravalii. In acela§ corp cu loggia era fondaco, a-
dica magaziile de marfuri, care se descarcau din
galere. Cateva trepte uniau fondacul cu debarcaderul.
In porturile din provincie (asa trebuie sa fi fost
§i la Constan(a) vama, mtrepozitul si vanzarile se
faceau in acela? magazin. „Cum am ajuns m port
— poveste^te calatorul arab Ibn Jobair despre Saint
Jean d’Acre — am fost conduî la divan (vama), care
e un han unde vin caravanele. In fa(a portii, pe banci
acoperite cu covoare stau scriitorii (cre^tini) vamii;
ei au calimari de abanos, aurite §i frumos impodo-
bite. Scriu arabe^te, limba pe care o cunosc. Cel din-
tai dintre ei este arendasul vamii sau ?eful. Tot ce
se percepe este al lui; caci arendasul plateste gu-
vernului o suma destul de mare. In aceste vami ne-
gustorii i?i aêzara marfa, iar ei s'au instalat m
etajul de sus“.
Bacîûl nu e o datina turceasca. Se practice si
pe timpul byzantinilor. „Sa nu uita(i, ca daca veti
respecta pe vamesi (KopfXbQxiov) î daca le ve(i oferi
cateva cadouri (in bani sau m marfuri) lor, scriito-
rilor î dragomanilor lor, ei vor fi mai curtenitori cu
voi §i vor taxa marfa sub valoarea ei“ — ni spune
Florentinul Pegolotti.
Douazeci de ani m urma liberului comert m
M. Neagra, adica m 1281, Genovezii fondara Caffa
(azi Teodosia), unde organizara officium Gazaviae.
Peste curand colonia' genoveza din Crimeia fu mta-
COLONEL lONESCU-DOBROGIANU TOMI-CONSTANTA
POimiLANUL LL:t PETRE VISCONTI J)1N 1318. VENETIA

CncmUi (ipiixaiiS a MSrii Na/re, hitre Vat iia si ihturociistrn
(Dupli 0. I. liraliaiiii. Recliorclios siir le commerce genoi-s dims la Her Noire au Xlll-e siecle")
(Maril de ciiici ori)
PIan$e $i tipar Marvan
nta cu turnuri de paza ?i cu ziduri, ea devine „un
fel de Constantinopor* continea mii de case intre
zidurile sale. Din 1300, consulul din Caffa (ales pe
un an) nu era sub tutela podestatelui genovez de
Romania din Pera, Era deci independent. Licostomo
(Chilia veche) n’are consul decat in secolul XlV-lea
§i o garnisona. ^
Intre aceste doua emporii genoveze — Pera ?i
Caffa — se facea, catre sfar?itul secolului Xlll-lea ?i
mceputul celui urmator, un schimb foarte activ de
marfuri. Peropi transportau dealungul coastelor M.
Negre, fire de aur, bijuterii, catifele, postavuri ?i pan-
zeturi §i veniau de acolo cu cereale, sare, miere,
ceara ?i piei. Mai ales cerealele — in deosebi graul
erau foarte cautate m \ar\\e mediterane, unde popu-
lapa era mai numeroasa, iar pamantul mai saracacios.
Dintre ora?ele a?ezate m Zagora (a?a se numia
atunci Bulgaria balcanica) pe coastele apusane ale
acestei „Mare majus“, m cel mai vechiu portulan,
acel al lui Petre Visconti din 1315 se gase?te ?i Cos
tanza noastra, asupra careia din lipsa de documente
nu s’a putut face nici un fel de considerapi (Fig. 6):
Dar s’a gasit un oras misterios, Vicina, care pana
acum nu s’a putut identifica cu nici una din locali-
taple moderne, de ?i dupa indicapuni s’ar fi aflat
cam intre Isaccea ?i Tulcea. Despre viata comer-
ciala a Vicinei (pentru noi mai are ?i o insemnatate
religioasa, lachint Chritopol chemat ca mtaiul Mitro-
polit al Ungro-Vlahiei, de Alexandra Basarab Voevod
m 1359, era din Vicina) se cunosc foarte multe date,
pe care* nu le cred de prisos a le studia cu deama-
nuntul; caci acest port dunarean trebuie sa fi fost
"in intime legaturi de corner^ cu Costanza.
Tot Pegolotti, care in prima jumatate a secolu
lui al XlV-lea a scris a sa „Pratica dela mercantura"
ni spune, ca graul de Dobrogia (care se incarca in
portul Lasilo, pe langa capul §abla, deci acel prove-
nind din Deliorman ?i stepa), era tot asa de bun ca
cel din Crimeia; asemenea ?i cel de Mopcastro (Ce-
58
tatea Alba; deci graul de Bugeac), care se pastreaza

mai bine la transport se vinde mai repede. Pe
cand granele din Vicina (cele din N. Dobrogiei §i
Bugeac, poate chiar cele din campia Dunarii, aduse
pe vase m portul Vicina) nu se pot compara cu cele
din Caffa. Genovezii cumparau recoltele localnicilor.
Un alt articol de export era sarea, care nu putea
proven! decat din Jara romaneasca (a se vedea §i
mai sus Cap. I § 7); iar mierea §i ceara §i din Nor-
dul Dobrogiei.
Pe piata Vicinei, Genovezii desfaceau o msem-
nata cantitate de stofe, postav lombard si fran|uzesc,
matase din orient, saci de in din Caffa ?i cumparau
de aci ciara si' cereale. E dovedit cu acte, ca spre
sfarsitul secolului XllMea erau in portul dunarean
misiti greci ?i italieni, ca Pantaleon de Vicina, Tom-
masino din Ancona si Bonaventure din Mantua, care
serviau de intermediari. Hiperperii bizantini circulau
si in Vicina, cu toate ca orasul avea si moneda lui
(hiperperi de Vicina). $i masuri speciale avea Vicina,
dupa cum avea §i Pera.
*
Daca Constanta ar avea norocul pe care 1-a avut
Vicina, ca sa se .gaseasca m registrele notarilor
Pera-Caffa, s’ar descoperi foarte multe acte relative
la miscarea ei comerciala si ni-ar face o ideie —
cam sarbada poate — de avantul acestui port, care a
lasat urme atat de ne^terse, ce, cu toata vitregia vre-
murilor, au mai dainuit pana la noi.
Coloniile genoveze din M. Neagra au fost un
izvor bogat si abondent, pentru puterea si comertul
maritirn al Genuei, care urma chiar dela mceputul
fondarii lor o politico comerciala, lasandu-le auto-
nomia propriului lor guvernamant, primind dela pa-
tria-mama numai sprijin m galere si arme, pentru
aparare, in schimbul unui tribut ce se percepea in
numele republicei. Astfel coloniile genoveze numiau
ele singure pe propriii lor guvernatori (consul!), pe
capitani sau pe easier! (massarii), care tineau soco-
telile si giuau afacerile coloniei; maestrali, care stabi-
39
leau preturile marfurilor. Fiecare colonie se bucura

de privilejul libertatii comertului, avea concesiunea
unui cartier pentru locuit si pentru stabilirea maga-
ziilor lor; privilejul jurisdictiunii proprii consulatelor
m materie civila, comerciala si corectionala. (Singu-
rul „jus gladii" era rezervat populatiunii dominante).
Aveau facultatea reducerii greutatilor si a masurilor,
dupa tariful national (LX. pag. 76 si urm.).
Pada la ce grad de dezvoltare au ajuns coloniile

genoveze din M. Neagra se dovedeste prin aceia, „ca
pe timpul razboaielor civile dinlauntrul statului, multi
locuitori venisera s^ se stabileasca prin tarile cele
mai departate" (LIX. 1. 443).
Numele acestor „marchands et guerriers" se mai
pomeneste si astazi, ca o traditiune a popoarelor prin-
tre care au trait, m ruinele constructiunilor lor; ast-
fel la Mangalia (Pangalli, in portulanele medievale)
§i acum, cu toata furia valurilor furioase ale celei
mai neastamparate mari, ruinele cheului Genovezilor
se mai vad, cand marea este linistita.
lata ce poveste^te agronomul loan lonescu dela
Brad in 1850, despre acest cheu (XXV. pag. 32-33):
^Hadji Mohammed aga, batran de 80 ani m’a
asigurat, ca bunica-sau a vazut zidul care apara alta
data vasele ce se gaseau m portul Mangalia, m con
tra vanturilor Marii Negre. Zidul avea o grosime a?a
de mare, m cat doua carute ar fi putut merge ala-
turate, ?i ca batranii (in minte, ca pe culmea zidului
erau niste figuri de marmora, de felul celor care m-
frumuseteaza astazi portul Civita-vecchia. Constructia
acestui zid e foarte veche; acum el e la doi pa?i sub
apa si, cand marea este linistita, se zaresc cateva
parti. Zidul acesta care apara portul Mangalia, mcepe
din partea oraûlui numita Kisle-Bouroa (este biserica
greaca) si inainteaza m Mare, pana la o distanta de
80m, apoi lasa un loc liber. Poarta, prin care intrau
vasele, se prelungeste pana aproape de lacul Manga
lia, care comunica cu Marea “.
40
La Constanta, cheul Genovezilor a lost mlocuit

de Englezi in 1862 prin noui constructiuni (Fig. 22):
totu?i ruinele magaziilor lor portiunea digului din
fundul golfului erau m fiinta, pana \a acopenrea lor
de noile constructiuni romane?ti, incepute^ m anu\
Parte din ruinele magaziilor se mai vad ?i azi.
Ruinele vechiului Tomis ?i pietrele regulat taiate
— din care foarte multe cu inscriptiuni — au fost la
indemana constructorilor portului, a magaziilor §i a
locuintelor genoveze.
A§a ca viata de amanunt a Constantii din vre-
murile ei de marire a fost mmormantata pe vecie.
Numai numele i-a mai ram^s scris pe portula-
lanele medievale. Asa m portulanul lui Petre Visconti
din 1315 — pastrat azi m biblioteca imperials din
Viena (reprodus de d-1 Bratianu, in lucrarea citata;
copie marita dau in textul meu) — figureaza cu nu
mele „ Costanza (Fig. 6).
• In atlazul Catalan din 1375 are acelas nume. Tot
asa s’a reprodus si in periplele ulterioare (sec. XIV
§i’ XV), precum si’ in atlazele lui Andrei Benincasa
(1476), Hotoman Fredutio (1497) si Ubelin-Essler
(1513), care sunt copii dupa portulanele medievale.
(Lelewel. Geographie du moyen-age. Atlas).
Walerand de Wavrin, dupa informatii, culese in
1445, o numeste Constantia. El a vazut orasul din
corabie pe m’al (XXVII. I. 60). „Mangalia — spune
Wavrin — ora§ foarte ciudat, cu ziduri inalte, largi de
30-40 picioare, stricate insa, si cu un port rau, in
care luntrile se rupeau de furtuna" (XXVll. I. 70).
§11. Dobrotici si Ivonco. Intra pe scena istoriei

— in a doua jumatate a sec. XlV-lea — un aventurier
(condottiere), Dobrotici, al carui nume nu este bul-
garesc, ci dupa parerea d-lui lorga, ar fi Roman.
(XXVII. I §i XXXI).
Ma indoiesc ca stapanirea lui Dobrotici (numai
de 28 ani — din 1357 pana in 1385) sa fi lasat nu
mele Dobrogiei. Origina numelui ei — cred — ca tre-
buie caUtata aiurea; caci tot Dobrogia se chearna si
41
un munte din campia Tesaliei, pe dreapta lui Peneios

(Salemvria), fara sa fie nici o legatura intre Dobro-
aia noastra, muntele grecesc §i Dobrotici. Inclin spre
parerea lui Hajdeu, ca cuvantul ar fi de ongina tur-
ceasca §i ar msemna „tara fara paduri", m opozitie
cu „Deliorman“, care s’ar traduce „tara plina de
paduri" (L. 145 nota). . . • i i
Domnea pe tronu) din Byzant nevrastnicul loan
V Paleologul (l-a oara, 1341-1376), subt regenta ma-
mei sale, Ana, care ceru (1346) ajutor —m contra
uzurpatorului loan VI Cantacuzin — unui oarecare
Balica — cu nume tot romanesc — „senior de La-
varna“ (Karbona) — care impreuna cu Mesembria ?i
cu Anchialos forniau provincia eclesiastica a Patriar-
hiei (XXIX. 31). , j
Balica li trimese in calitate de aliat „o mie de
osta?i alesi“ sub comanda lui Teodor ?i a fratelui
acestuia, Dobrotici. j
Pe atunci Bulgaria Jarului Alexandra de larnova
(1331-65) nu se intindea pana la t&rmul Harii. Ca-
varna era resedinta lui Balica §i de sigur, ^ca stapa-
nirea lui coprindea tot tinutul spre Nord, pana la gu-
rile Dunarii; deci un teritoriu destul de mtins, pentru
ca sa poata trimete Byzantinilor ajutorul cerut.
Teodor si Dobrotici cuceresc cetatile dealungul
tarmului, pana la Constantinopol, aceia ce face pe
Ana sa-1 ridice, pe acesta din urma, la rangul de
aeneralisim bizantin §i sa-i dea in casatorie pe fata
sfetnicului imperial, Apokaukos. Dar k Selimbria,
acesti doi comandanti sunt mfranti. Teodor se m-
toarse acasa cu rama§itele armatei; iar Dobrotici abia
scapat „ru?inat“ ramase m Bizant, pe langa socrul sau.
Intalnim mai tarziu (1357) — foarte probabil dupa
moartea lui Balica —pe „Despotul Dobrotici' stapa-
nind doua castele de pe malul marii, langa Mesembria,
Kozeakon §i Emmona (XXVlll. fasc. I. Dobrotici p. 4).
Dupa izvoare contimporane sau foarte
vremii, resedinta lui Dobrotici era la Kalliakra (XXVlll.
nag. 5 si XXX. p. 51). Stapanirea lui pare a se fi m-
tins pe coastele marii pana la Chilia, dupa socotelile
42
expeditiei contelui Amedeu de Savoia, care o numeste

„castrum Aquile" (XXVIII pag. 5). Este cucerita in
1366, de Genovezi (XXVIII. I. 9), care o pastreaza
pana in 1396, cand e ocupata de Munteni (XXIX. p.
38. nota 1), iar m 1403 trece m stapanirea Moldo-
venilor (XXX. pag. 51-2).
La Chilia era in 1381 un consul genovez (XXX.
pag. 39), ca §ef al oraûlui, asa precum era dealtfel
regula in expansiunea coloniala genoveza (XXIX. p. 36).
Razboiul dintre Genovezi si Dobrotici n’a incetat
cat timp a trait el (a murit dupa 15 Februarie 1385),
cand Dogele genovez scrie ofiferilor sai din Levant
sa numai impiedice pe Venetieni de a merge cu
corabiile „m parîle Zagorei supuse lui Dobrotici"
(XXVIII. I. pag. 14).
Pacea s’a restabilit prin tratatui Tncheiat de fiul
î urmaûl acestuia, Ivanco, la 24 Mai 1387.
Ivanco numai pastra titlul tatalui sau de „despot“,
de oarece despotatul trecuse asupra lui Mircea al
nostru, care se intitula in 1390 „despotus terrarum
Dobrodicii" (XXVIII. I. 15).
Tratatui despre care este vorba a fost publicat
de Silvestre de Sacy (Memoire de I’Academie des in
scriptions et belles-lettres Tom. VII pag. 292 §i urm.)
§i analizat de D-1 lorga (XXX pag. 54).
Redactorul tratatului ni spune, ca Ivanco dorea
sa atraga pe Genovezi in statul sau si, pentru a ex-
prima aceasta ideie, a imprumutat cuvintele profetului
Ezekiel: „Dintii copiilor se strepezesc de agurida
mancata de paring “.
In palatul Podestatelui Giovanni de Mezanno, din
Pera, s’a mtrunit o conferinta, subt presedinîa podes
tatelui msuî, asistat de doi delegafi ai republicei,
Gentile de Grimaldi §i Giannone de Bosco, iar din
partea lui Ivanco, doi delegafi: Costa si Jolpanus
(Costea (Grec ?) ?i Ciolpan, nume romanesc XXIX.
pag. 36).
In rezumat, tratatui coprindea: cele doua parti
i§i promiteau a uita trecutul. Supuîi lui Ivanco vor
fi tratati bine §i teritoriul lui nu va fi atacat „de co-
43
vabii genoveze sau trimese din Genuaa. Ivanco poate

adaposti pe Genovezii fugari, dar va restitui lucrurile
sau marfurile aduse de acestia; tot a§a supusii sai
fugiti pe teritoriul genovez.
Ivanco promite sa proteaga pe Genovezi, pe uscat
pe apa. Va primi „in tara sa” (nu in capitalo sa)
un consul genovez, care sa dea dreptate Genovezilor.
Consulul poate aproba ori-cui calitatea de Ge
novez. Ivanco va trata bine pe orice consul genovez,
ce ar fi pe teritoriul sau. Se va da loc pentru loggia
(comptuare comerciale) si biserica. Martorii care vor
depune in contra Genovezilor „Greci, Bulgari sau
alfii, ori-care av fi”, mai intai vor Jura. In caz de
razboi cu Genua, Ivanco nu va rapi averile supusilor
ei, ci le va da corabii, pentru a-si le scoate „lucru-
vile si marfurile mdrunte” intr’o luna; sarea §i co-
rabiile, in §ease. Exportul Genovezilor din tinuturile
lui Ivanco, va fi liber; granele putand fi relinute nu-
mai in timp de foamete §i daca nici un alt strein
nu va exporta. Ivanco va libera prinsii. Se va plati
vama 1°|0 la intrare si tot atata la e?ire; dar vor fi
scutite: aurul, argintul, margaritarele, giuvaerele, co-
rabiile §i marfurile de transit. Genovezii nu vor fi
supu?i la dari. Tratatul va fi confirmat intr’o luna
?i cine-1 va calca, va plati o amenda de 100.000
hiperperi" (LIX). „ r. P i i i • ivi-
Ca Ivanco trebuie sa fi fost vasalul lui rlircea
se mai dovedeste si cu documentele originate, datate
chiar din anul incheierii tratatului cu Genovezii (1387).
In ele Mircea se intituleaza „Voevod si Domn peste
amandoua malurile Dunarii, pana la Marea cea mare
si al cetatii Drastiorul, stapanitor" (XXXI. 150); iar
trei ani mai tarziu, la 20 lanuarie 1390, titlul lui Mir
cea e; „Despot al tarilor lui Dobrotici ?i Domn al
Silistrei (XXX. 62).
Din redactarea tratatului se intelege, ca in tara
lui Ivanco era un singur consul genovez. El ni apare
prin documente pentru prima oara in Chilia veche
(Lycostomon), la 6 Mai 1381. Se numia Conrad Do
nato (XXX. 52).
44
Este adevarat ca Lycostomon era un castel men-

tionat prin secolul XII ca era cu mult mai vechiu.
L’au stapanit Byzantinii pana catre sfarsitui sec. XIV,
cand a fost administrat de Genovezi, pana m 1403
(XXX. 53).
Cladit-au Genovezii loggia biserica — despre
care se vorbe^te m tratatul din 1387 — in Lycosto
mon? Cine-ar putea afirma?
§i totu?i m Constanta peste ruinele portului ge-
novez s’a suprapus cel englezesc, care era prea mic
pentru a le acoperi m intregime, ci o parte se mai
vedea pana la marile constructiuni ale portului ro-
manesc, mcepute m anul 1896.
Ruinele magaziilor genoveze din port se mai vad
mca §i azi; ceva mai mult, in coasta Palatului Pri-
mariei erau pana mai acum treizeci de ani (cu spa-
tele spre str. Pescari) ruinele unor magazii mari, care
au servit §i Turcilor pentru pastrat cerealele dijmuite,
pana cand erau transportate m Constantinopol. Ba-
tranii li-au pomenit cu numirea „Giniviz-hambar“,
adica magazii genoveze.
Sa fi fost in Constanta ?i loggia lor ? N’a? putea
afirma. Despre vre-o biserica genoveza, nici atat.
*
Sfarsitui scurtei domnii a lui Ivanco nu se poate
hotari mai de aproape (XXVI. II. 46).
Cum am vazut, m 1390 Mircea era „Despotul
tarilor lui Dobrotici §i stapanitor al Silistrei", î-î
tinea capitanii sai aci. Un an in urma i se smulse
acest avantpost de peste Dunare, cand Sultanul por-
ne^te in persoana cu razboi impotriva lui (XXVI. II.
47 ?i XXXI. 150).
Mircea moare in lanuarie 1418.
Constanta a fost cucerita §i distrusa in 1393

(VIII. pag. 163) de Ali Paâ, trimes de Sultanul Ba-
iazid Ildirim (1389—1402), dupa cum vom vedea ime-
diat la geograful turc Ewlia-Celebi. (A se vedea : lorga.
Histoire des Roumains. p. 65).
n
*
<^
f' s*
- s
v: ’■:.- '1- V- •,•••'■ ' . ': ^
O
A /s
• !'‘rj
\ t.>> ^ ;
^
% •>'■ *s
• x^' ./
• '♦/
'
f >Wi.,'■, '•'•*>■ •'V/,-: .:î'

: • ^ -'.\ ;e::';;. v : r. -v;t •>> v* ^; .vr^' ' -/: .:;-^
. • r
O
, 'i -- :, Y''i-
......................... -s • .. •-' .-V' .'■>-i\ .v; •• . V- . 1 V

. * . -T-’’
'T ,'
m
‘.-V* t.i* .'/:
, r '' v^!>
s • ✓ Y ^ >
' ' *
" y" » ^SV S V
r
■ '*. -K- "1''-':'V- >■ ' '''■■- ;.l 1 * ' />
.. Y-15 O
2
- .s‘,J.'.' .--^>\ • . .' .
'^'' ' •-. 7^* ' / V* • ’' ^;
w
c/3
n
„-> *
,-r - K.
.V ^ '*'
c
.^ ->î’ -M. 'îx ■: '•>>-
•*
^ /
'^«VJ
S ♦y y
- •
' v>
*''*» '«
sT
- ' -'
.♦
--^
> V^
'^Y
^
V*
D
O
03
?0
• iY ^ o
O
§
c
5S
Hr,
9
H
•0
O
m O
;,/5 '^^,^‘5;
.'VvM,.-"^'-^'%fey 'V^1 > ■ • O
n
y>'^. u. •'vj.r ' *
...
^r' c/3
0 H
>
VKDKHEA GENEHALA A BABADAGGDUI, tN 1828 2

H
L(t mijloc, cazarma tiirceased, in fornid dreptunr/hiulard >
(Dupa Albumul lui Hector de Bearn pi. XIV) (Qnelques souvenirs dûne canipagne en Turquie)
Siampa Academiei
n
o
r
O
w
* 4
'<,#y %» • o
mtn
n
c:
X
' ^ C*\ D
. >-^^«ir,'•, ••',Vi^-j::i.>-. ■ ■ . 1. ■ p:*:'r;f^:;; , i
1 -T . • O
CO
« V X)
O
' '■>'-' V> ■•vV- ^ /‘ '' 'X>'. \ - •' ‘
IT •' ^ • './ s'O ; "'■
^ -/^r A'< ^.;( :;:^..y,X;v^X:;;,:V:,:v: 'p; -'''' ' .''■ ) > v;''iV:
a
- vf U' <^ ' r.;:, ^ V
4>' .
s^'Ns ✓*
'
'i ^ \ s *' ' ♦ 4 S> ' - \‘:.\''v •
>
<^v-
<t
ijJ - .V
vi'V<s\;.': •
2
ST V*®
.
fcr •♦ , >5' .'■/ ' f , V'
a
■VJ
tm >'^0. ^1' ••. '' -*.tl
H* %
m H
O
*0
e
m n
o
* ^* 9
9 W *
s
D>
♦A ♦
' ’-•k
•
' ■ p?*r'<'*!'
V* •
y\^s’'
X
<' •
^s\ *♦ ♦♦
'
; .V’ • ^
^
* . > •f
.V
''
'
,. ■ ♦ ^ \
<
' s * *\f ' £ s < t ^%
'-•'i:,iv VC%vV-^-: iv • s^v ' vT'' '
c/3
ft)
9 •
H
>
2
GAZARMA DIN BABADAG, IN i828 H
>
(Dupa Hector de Bearn) (Quelques souvenirs etc.)

Stampa Academiei
(nSbfiBfSrii];^
]| ufK-jj'f'' .tnasbay if|L'.;,ty^^j-b
((^|fj|li^:i?S&'n5#ii Up r-f- • - ■>j,iii:.'ii rrr ds^fguisi- SB
■ L’P.i'ij--ij 1 ’^rUi{nOP.I^^' 0163

h ' yyy jj’KfBfilhijifihnBirt
isol.
CAPITOLUL III 5
5
Stapanirea turceasca, Kiistendj^.
§ 1. In mainile Bulgarilor ?i-a dat sfar?itul Con

stanta. Turcii au immormantat-o. Silistra capata din
ce in ce mai multa importanta militara; iar din vea-
cul XVI, Babadagul (Fig^. 7> —care era mai aproape
de trecerea Turcilor pe la Isaccea dobande^te §i
mai mare insemnatate militara C/îdr. S). Aci Soliman
Magnificul mfiinteaza (1538) un Seraschierat, unde
§edea paâ din Silistra (Cantemir. 1st. Imp. otoman.
427, nota 16, 444 nota 27 ?i 506 nota 72 si lorga.
Istoria armatei I. 8).
In preajma Babadagului, Sultanul Mahomed 1
(1413-1421) puse sa se construiasca fortaretele Sac-
zim (Oblucita, Isaccea) si leni-Sale (Eni?ala). Marea
Neagra devine cu desavar?ire o mare mchisa ,,o mare
turceasca, iar pentru comert o mare moarta" (XXVII.
vol. 1. 94). Prin cele doua forturi (Anadoli-Hisar ?i
Rumiii-Hisar), Turcii interziceau ori-carui vas de a
mai intra, sau de a e§i din Bosfor. Numele oraûlui
nostru a fost schimbat m Kiistendje.
lata cum povesteste Ewlia Celebi (traitor pe vre-
mea lui Matei Basarab. El a scris m 1651-2) ocu-
parea Constantii: „Kiistendje a fost o ^puternica ce-
tate. De oarece Baiazid Ildirim a mtampinat mari
greutati cu cucerirea ei, a pus de a distrus-o; iar
pietrele le-a aruncat m mare. $i acum pe deal, se
vad imprejurul tarmului, urmele cetatii daramate.
Genovezii, locuitorii ei, au fugit cu corabiile la Kaffa.
46
Dupa ce Baiazid a luat Kaffa, (e o gre?ala a lui

Ewlia, Kaffa a fost cucerita de Sultanul Mahomed II,
dupa cum vom vedea), Qenovezii au fost lasaî sa
se refugieze m insula Chios, unde au ramas pana
pe timpul Sultanului Soliman (1520—66). Revoltan-
du-se, Soliman a trimes m contra lor pe Piale-Pa$a,
care mconjurand insula, a facut-o sa capituleze. Co-
mandantul ceru vofe, sa se duca la Kiistendje, ca sa
dezgroape averea ascunsa de bunicul sau, mainte de
a fugi la Kaffa. Sultanul li mvoi, si facand sapaturi,
a gasit §apte vase mari pline cu aur, multe pietre
scumpe: safire §i briliante, cu care Sultanul a con-
struit doua giarnii m Constantinopol; iar o buna parte
a daruit-o oraûlui m care a gasit aceste comori.
In vechime portul Kiistendje a fost mai mare;
§i acum sunt urmele zidurilor. Dar cu timpul s’a
umplut cu pamant ?i cu nisip; a§a ca este expus
valurilor. Cate odata aci se scufunda multe corabii.
De oarece Kiistendje este aêzata pe malul Marii,
nu este a§a de bogata si nici frumoasa; caci de multe
ori a fost atacata, ruinata si arsa de Cazaci, In oras
sunt pana la 150 case, acoperite cu olane sau cu
scanduri. Are o giamie mica, dar frumoasa chiar langa
port (de sigur pe locul giamiei din vale), un han,
40-50 magazii mari aêzate langa port (cele despre
care am vorbit, in coasta Primariei) ?i cateva pra-
valii". (Cdpitan lonescu-Dobrogianu. Note din calato-
ria lui Ewlia-Celebi. In Bui. S. R. R. G. vol. 34 §i XIV).
Toate preocuparile Turcilor, in cursul veacului

XV au fost, ca sa puna stapanire pe Caffa (cucerita
in 1475 0, pe Chilia „cheia §i poarta intregii tari mol-
dovene^ti, precum §i a Ungariei §i a Tntregului bazin
dunarean" (cucerita la 14 lulie 1484) si pe Cetatea-
Alba (cazuta la 4 August acela? an) „cheia §i poarta
1] La ocuparea ora§ului cle Martle Vizir Kecluk AIjmet in 1475, se
afiau aci 162 negiistori molcloveiii. Ei au tost Irecuti priii ascuti§ui sSbiei,
ca represalii pentru masacrul pe fare §tefan cel Mare il fflcuse prizonierilor
Turci in lupta dela Podul Nalt (Elie de la Frlmaudale. Hist, du com
merce de ia Mer Noire. 204).
47
Poloniei, Rusiei, Tatariei §i a intregii Mari Negre"

(XXVI. II. 140 XXVII. I. 94). Drumul spre Polonia
li era asigurat; iar trecerea Dunarii pe la Isaccea
(Oblucita) din ce in ce mai umblat.
Andrei Taranowski, care a calatorit prin Dobro-
gia, pe la 1570, vorbe§te in treacat numai de Tulcea
§i Babadag. De Constanta, nimic (XXVII. I. 179).
lezuitul Giulio Mancinelli, intre 1582-86, vorbind
de Constanta, spune ca un Turc bogat scotea din
ruinele orasului „marmuri mari" (XXVII. I. 187).
T. Corobeinicof, care mergea la Constantinopol
m 1593, pomene^te de Tatarii care atunci se stabi-
lisera la Babadag ?i Carasu (XXVII. I. 261).
In calatoria lor din 1586 John Austell ?i lacob
Manucchio, dela Varna la Isaccea, n’au trecut prin
Constanta (XXVII. I. 212).
Cu inceputul sec. XVII o parte de Tatar! din

Sudul Rusiei se aâza in Bugeac, parasindu-î vechiul
lor obicei mongolic, de a trai din produsele turmelor
stepei ?i se dedura la lucrarea pamantului. 0 buna
parte — subt Hanii lor — ramase pe loc in lupte
continue cu Cazacii, care faceau dese ori navaliri
in Dobrogia. La inceput (1602), Cazacii navaleau in
bande mai mici, pe §eici si jefuiesc Constanta; iar
mai tarziu (1612), saizeci de §eici pradara Babada-
gul ?i ard oraêle aflatoare pe tarmul Marii, pana la
Varna §i Mesembria. Pradaciunile acestea foarte dese
in urma, adusera ruina si despopularea coastelor.
§i Tatarii cramleni, ca ?i cei bugeceni devenira
o putere de temut pentru Moldova §i Polonia. Ei au
dainuit in Bugeac — de unde au trecut in Dobrogia —
in veacurile XVll §i XVIll; ba chiar de Marza Can-
temir (1620) — care era un mic suveran independent
— tremurau §i Regii Poloniei — spune Miron Costin.
Marza era intarit de Poarta ca Pa?e ?i era guver-
nator al coastelor Marii Negre, spre gurile Dunarii
(XXVI. vol. III. p. 19).
Facand dese incursiuni in (arile vecine (Moldova
?i Polonia), Tatarii din Bugeac au lost stramutati ?i
48
impra?tiati pe cursul Niprului, in iarna anului 1638

(lanuarie). Dar §ederea lor pe Nipru n’a fost de lunga
durata; dupa cativa ani, revin in Bugeac dornici
de samanaturile manoase de aci — din 1645, pra-
dau Moldova Polonia. Turcii nu se puteau lipsi de
sprijinul tataresc, in contra navalirilor ruse^ti (XVIII.
X. 161); ?i in adevar, m 1655, Tatarii fura intrebuin-
tati de Siavus-Pa?a din Silistra m contra Cazacilor
(XXX. 229). Tot a?a au mai fost mtrebuintati, in
1658, un numar de 25.000 Tatari inarmati, in contra
lui Rakotzi, Domnul Transilvaniei (XVIII. XI. 38 §i
XXX. 230). Alti 50.000 ajutara pe Domnul Moldovei,
Gheorghe Ghica. Expeditiuni tatare^ti poruncite de
Turd se intamplara in 1661, 1663 si 1664.
Episcopul latin din Nicopole, Filip Stanislavov,
inseamna in Februarie 1659 numai Babadagul cu 40
case catolice (cu o biserica), 2000 Bulgari, Greci ?i
Romani (cu biserica depinzand de Silistra) ?i 6000
Turci (XXVII. vol. II. 17).
Interesanta pentru Dobrogia — nu §i pentru Con
stanta, despre care nu se vorbe^te — este calatoria
ambasadorului polon loan Gninski, Palatin de Culm,
facuta in 1677. El ajunge la 8 lulie la Isaccea, pe
care o descrie „e un ora§ mic cu uli(i stramte, case
mid, cateva de zid“. Sultanul (Mahomed IV) are aci
un palat pentru haremul lui. Sunt doua moschei a-
coperite cu plumb. Ora?ul e aparat printr’un castel
mare cu patru turnuri, asezat pe malul Dunarii. Pra-
valiile sunt sarace; iar in ora§ sunt o multime de
robi luati in razboi“.
Palatinul ma;i vorbe^te de Babadag, „ora9 lung
intre dealuri, cu case de zid, patru giamii §i forturi
mici“. Dupa eîrea din Babadag — §i dupa ce trece
peste un raule( (e vorba de raul Slava rusa) se
incepe adevarata Dobrogie cu populafie tatarasca.
Sunt 200 sate; iar 150 de spahii turci au proprieta(i
de pamant. Inseamna satele: Muftii-cislasi (?), Imam-
hari (Inanci^me?), Tariverde, Caranasuf, Caraiun
(Caracoium?), Uzunalimari (Uzumlar?), Cotunale(?),
Fagimusli (Mamusli ?). Aci, in feuda fratelui Vizfru-
49
lui se gase?te o moscheie acoperita cu plumb, un

palat, gradini vii. La 19 lulie, Palatinul ajunge la
Bazargic „un oraêl frumuêl, neintarit, cu strazi pa-
vate, dar stramte, un foarte frumos palat trei mos-
chei“ (XXVIl. vol. II. pag. 38-39 ?i P. Panaitescu.
Calatori Poloni m Tarile Romane. p. 79).
*
§ 2. In a ?aptea decada a secolului XVII 0672-9),
Dobrogia a servit ca lagar armatelor turce§ti, in cam-
pania ce dusera impotriva Polonilor Ru?iIor. Sul-
tanul Mahomed IV stete cat-va timp la Babadag.
Tatarii ramasesera m Bugeac parte s a stre-
curat in Dobrogia, prin imigratiuni mici, individuate
— m tot cursul veacului XVIII-lea.
O noua pacoste veni pe capul Dobrogiei. In anul
1709, Hatmanul Mazepa emigreaza din Rusja,^ cu o
ceata de Cazaci zaporojeni ?i vine a se stabili m Do
brogia, unde mcheie cu Seraschierul Babadagului,
Iusuf-Pa?a, un tratat, prin care li se asigura inde-
pendenta ?i li se da pamanturi ?i pescarii. In schimb,
Cazacii erau obligati sa dea Turcilor un contingent
armat, m caz de razboi. Ei pierd privilejul acesta m
1828, cand au tradat cauza Turciei.
*
§ 3. Dupa razboaiele cu Polonii urmeaza cele
nesfar?ite cu Rusii. (Cel din 1711, terminat prin pa-
cea dela Hu?i; cel terminat prin tratatul dela Bel-
grad, din 3 Octombrie 1739; cel mcheiat prin pacea
dela Kuciuk-Kainardj i, din 21 lulie 1774 ?i cel in-
cheiat prin pacea dela Ia§i, din 9 lanuarie 1792, prin
care Ru§ii isi mtind hotarele pana la Nistru, pentru
a sfarsi numai cu cele petrecute m cursul veacului
XVI11'lea)- , . w • ^ r'
Toate s’au purtat prin Dobrogia. Vai de^ Con
stanta noastra, navalita de Ru?i, care ?tiu sa faca
razboiul prin jafuri ?i distrugeri, cu aliatii lor cre?tini!
Ce trebuie sa fi facut m tara du?manului pagan!
Numai prapad, ruine ?i scrum lasau in urma lor!
Kustendje dupa marturia lui La Mottraye (voya-
50
ges. II. p. 9-10) era in 1714 de o msemnatate prea

mica, cu casute rustice, afara de cateva locuinte tur-
ce^ti mai mfati?atoare (XX(X. 53. XXVII. II. 96).
Pune Tomis la Babadag (XXVil. II. 118) ca si Bell
(11. 169).
Din incurcata descriere, pe care ni-a lasat-o Peys-
sonnel (scrisa la 1762 XLIX. vol. I png. 93), care a
trecut prin Dobrogia, intre anii 1750 si 1753, fiind
trimes ca consul francez, la curtea Hanului tataresc
din Crimeia, extragem:
„Mangalia este un ora§ mare, are un targ pu
blic §i un mare numar de magazii de grau. Portul
este destul de spatios §i poate primi vase oricat de
mari; msa este nesigur, iarna. Importa mai pu(ine
articole ca Varna. Exporta grau, orz, secara, mei,
branza §i struguri, care sunt destul de multi, msa
nu sunt buni de mancat, ci se mtrebuinteaza la fa-
cerea tuicii.
„Tuzla Burun — mtre Mangalia ?i Kiistendje —
este un loc pustiu. Aci e o rada deschisa §i nesigura.
„Kiistendje a lost un ora§ mare. Acum este co
mandat de un aga, care are §i sarcina transportului
graului la Constantinopol. Portul este nesigur. Im
porta ?i exporta aproape ca si localitatea, despre care
voi vorbi mai jos. (Cred, ca este vorba de Karaharman).
„Sut-Ghiol este o pustietate. Are o rada rea,
unde vin vasele cate o data vara(!); iarna msa, nu.
„Karaharman este un oras destul de mare (!),
m care se afla mai multe magazii de grau. Se m-
carca multe cereale(!)“.
In goana, cailor, cu care a strabatut pustietatea
mfioratoare a Dobrogiei, deatunci, Peyssonnel n'a cu-
les decat niste informatiuni m pripa, pe care le-a
mcurcat, pana mtr’atat, ca pune „ intre oraêle mari“
saracaciosul sat — de azi chiar — Karaharman, unde
se mcarcau cereale (!).
§ 4. In lunga campanie, care tinu din Octombrie

1768, pana In lulie 1774—^spune cronicarul vremu-
rilor Enache Kogalniceanu — Rusii parjolira tot in
5i
calea lor. „Dela Isaccea pana la Bazargic, nu se ve-
deau decat case arse campii devastate". Dar nici
Turcii nu se purtau mai omeneste, Tn retragerea lor,
ca sa puna cat mai multe piedici Rusilor. Ocupat,
Bazargicul a lost mecat m sange.
In 1780, spune agentul Poloniei la Poarta, W.
Czrzanowski, Constanta „era unul din cele mai m-
semnate porturi, unde vin corabii grecesti si turce?ti.
A aflat aci doua corabii de negot din Stambul, care
aparfineau unor greci. Orasul era pe atunci in ruine ;
dar are o a?ezare foarte frumoasa". (P. Panaitescu.
Calatori poloni pag. 240).
§ 5. In 1784, Caterina Il-a provoaca un nou raz-

boiu, m care se hotaraste de soarta Imperiului oto-
man. S’a sfarsit prin pacea dela Ia?i, din 1792.
Rusia a ca^tigat Crimeia si-si mtinde graniêle pana
la Nistru.
Constanta i§i mcheie bilantul socotelilor la sfar-
?itul secolului XVIIl-lea, cu un deficit groaznic. Ora?ul
mai mtai jefuit, a fost prefacut m ruine, de nici pia-
tra peste piatra n’a mai ramas. Nici vorba nu poate
fi de locuitori, care m atatea randuri isi luasera lu-
mea in cap. Cei intorsi din pribegie, mai scormoniau
cenuâ, pe care o banuiau a fi fost a caminului lor.
N’apucau bine sa-§i cladeasca cate un bordei §i sa-§i
mfiripeze cat de cat o gospodarie, ca alta navala se
anunta, pentru a lua din nou calea pribegiei §i a
nenorocirilor.
Doar cimitirile — si erau trei la numar, unul pe
locul catedralei de azi, altul pe coasta marii, pe la
biserica armeana, pana la biserica greaca §i al treilea
pe locul ocupat azi de scoala primara No. 1. Toate
foarte intinse — mai strajuiau ruinele ramase de pe
urma atator navaliri pradalnice!
*
§ 6. Veacul ce urmeaza se vesteste §i mai m.
grozitor pentru Dobrogia. Abia se mcepe, §i izbuc-
neste razboiul provocat de Ru§i. A tinut §ease ani-
TurcH sunt cu desavar?ire nepregatiti, acum mai
mult decat oricand. Dupa revolta, ienicerii (trupa pe
care se bizuia puterea turceasca) sunt desfiintati de
Sultanul Mahmud Il-lea. Cetatile dunarene, care tre-
buiau sa ti>â piept Ruîlor, daramate; iar multe din
ele mcapusera pe mainele unor bande de talhari.
La 3 August 1809, generalul Platov ajunge la
Babadag. Oraûl era ruinat (spune contele de Lan-
geron, m memoriile sale, dupa care ma calauzesc.
A se vedea XX), dupa retragerea lui Pehlivan cu
banditii lui. Cetatile de pe malul Dunarii, se predara
aproape fara rezistenta.
Generalul rus Bagration, ajuns la Harkova, tri-
mete o coloana compusa numai din Cazaci — ca sa
mearga mai repede — sub comanda lui Platov, spre
Constanta, m dreptul careia ajunse la 30 August,
Cum zari coloana, comandantul cetatii trimete par-
lamentari, care propusera predarea orasului cu mta-
riri, arme ?i proviziuni, ?i ceru numai voia, sa fie
lasat impreuna cu ai sai (doua mii) sa se retraga
spre Sud, cu conditiunea sa nu mai lupte impotriva
Ruîlor, timp de un an. Platov primeste ?i Turcii se
retrag spre Varna.
Limba aceasta de pamant forma o fortareata
mconjurata cu zid precedat de un sant. Incolo nici
o alta mtarire, nici reduit si nici vre-un turn, care
sa fi putut apara cu eficacitate orasul dinspre uscat,
(Memoriile Contelui Langeron).
Dupa evacuare, Rusii detera foe orasului, dupa
ce mai mtai jefuesc pe locuitori, lasandu-i fara ada-
post ?i fara hrana. Constanta a fost prefacuta m
ruine, mtr’o singura zi. In dimineata de 31 August,
Platov multumit de isprava ce facuse, se mdrepta
spre Bazargic. De altfel nu e de mirare. Contele Lan
geron poveste^te, ca pretutindeni Cazacii §i Ru?ii pro-
cedau tot asa. Jaf, fum, scrum ?i la drum!
Dupa coloana lui Platov, vine Kaminski, care
gasind ora?uI distrus, se indreapta catre Mangalia.
Ea scapase teafara. Numai dupa ce o puse la pa
mant, coloana lua drumul Silistrei. Razboiul s’a in-
53
rA
cheiat prln pacea dela Bucure?ti, din 28 Mai 1812,
prin care ni s’a rapit Moldova dintre Prut §i Nistru.
Urmarile lui au fost, ca top Tatarii din Bugeac s’au
revarsat asupra Dobrogiei.
§ 7. Dupa alp 16 ani, Rusia declara un nou raz-

boi, la 28 Aprilie 1828. Ranile celui trecut sangerau
mca, ?i o noua pacoste cade peste capetele locuito-
rilor dobrogeni. Pe deasupra mai era ?i imigrarea
Tatarilor, care umblau forfota, de colo pana colo, ca
sa se stabileasca si sa se deprinda cu lucrarea paman-
tului. In viata lor de nomazi, dusa pana acum m
stepa, Tatarii se obi?nuisera cu cre^terea vitelor.
Razboiul acesta este descris amanunpt de Ma-
re?alul de Moltke (XXXVI), dupa care imprumut.
Ru§ii concentreaza, Tn fa(a Isaccei, trei corpuri de
armata. Cu ajutorul Cazacilor zaporojeni, de sub
corrianda Hatmanului Gladky (sunt cei venip din se-
colul trecut), Ru?ii tree Dunarea la 8 lunie. Peste o
luna (7 lulie) coloana generalului Rudiger (12 esca-
droane de huzari, 200 Cazaci §i 4 batalioane) se afla
pe la Mangalia ?i Constanta. In fa(a fortelor ruse?ti,
Seraschierul Husein-Pa§a, se retrase catre Bazargic.
„Kiistendje — zice Mareâlul de Moltke — este
a?ezata pe un promontoriu al Marii Negre, a?a ca
oraûl e mconjurat de trei parp de Mare si de stanci
abrupte, de 100 picioare inalpme, §i nu e accesibil
decat pe la Nord. Portul de ?i pupn sigur, ca toate
de pe coasta vestica a Marii Negre, are totuî destula
importanta pentru o armata, care ar opera contra
Varnei. Acest port n’are decat 7 picioare de apa ?i
este Tn intregime expus vanturilor de Sud. N’are de
cat un numar de bastimente mai pupne, ca cele ce
ar putea sa manevreze m el; iar vasele de razboi nu
se pot apropia fara pericol, pana la bataia tunurilor.
„Orasul ale carui numai 40 de case sunt locuite
azi (1840), numara m razboiul din 1828 aproape 2000
suflete. Turcii il mchisesera despre uscat, pe o lungime
de 500 de pa?i, cu trei bastioane, legate Tntre ele
prin mici curtine. §antul era captu?it cu zid. De aci
64
feantul „valului lui Traian“ atingea Marea ?i resturile
lui formeaza un adapost contra ora?ului, care, pentru
a nu fi dominat de terenul mconjurator, ar trebui
sa intre m sistemul fortificatiunilor sale, cele trei mo-
Vile a$ezate la Nord“. . . ,
Dupa razboi, prin 1840, cand Mare?alul a vizitat
Gonstanta,' populatia ei era redusa la 40 case locuite
■(p. 79). ântul care mconjura oraûl, exista. Resturi
de coloane ?i de pietre artistic lucrate zaceau ras-
pandite; iar ruinele ora?ului roman erau mai mari,
de cat acele ale ora?elului turcesc. De sigur (adaog
eu), pentru ca ora?ul m 1828 se mtindea numai pana
la palatul po?tei; iar cel roman, pana pe la Grand
Hotel — dupa cum am aratat m cap. 1. (XXXVll.
pag. 130-7).
In Campania din 1828, ca ataât mihtar irancez,
pe langa persoana Jarului Nicolae 1, era Hector de
Bearn, care ni-a lasat doua schite, de cum se mfa-
Constanta pe atunci. Ele sunt de un interes ne-
tagaduit, asupra trecutului ora§ului nostru. (Fig. 9
?i Fig. 70).
Incercam sa reconstituim Constanta, ^ de acum
100 de ani, servindu-ne de gravurile lui Bearn ?i de
notele pe care ni le-a lasat Mare?alul de Moltke, m
cele doua scrieri ale sale. Le vom complecta cu in-
formatiuni culese din spusele batranilor. (Luiza Riga
de 87 de ani venita dupa razboiul Crimeii; era atunci
da 13 ani ?i Menelas Triandafil, nascut m Constanta
la 1858). ■ ^ .
Cele trei movile — despre care vorbe^te Moltke
— au fost rase. Una din ele „Avretuk-Tepe“ langa
cazarmile cavaleriei, pe la sanatoriul ,,Diaconeselor ,
de pe Bulevardul Regina Maria — a fost nivelata a-
cum dupa razboi; iar cu pamantul rezultat, s’a for
mat par6ul dela Mamaia. (Vezi mai departe cap. IV.
§ 3. 2). Celelalte doua se aflau: una pe locul ocupat
de fosta gradina „Belidie“ (careul dintre strazile Ca
rol ?i Mircea. La liceul nou); iar a doua, cam prin
piata Grivita. Dupa cum se vede, aceste trei movile
erau aêzate in eâlon, pentru a forma puncte priel-
T' •>l.,, •-••■.■: 'A. * ■
-• **‘*,-'f*i**>s-^
^ .V.?;... •:r--.'. ft'
♦« y s^ f"¥
.J. .
n
^ *
> s
. ^ V; ^ •
.J H ♦
>-
^V ^ r
o
r
A>*
O
•Ni
2
m
r
i- ->•
/4 A ✓ A «>
S,
<''t>.j....................';
^ 'V
O
A^ V
*"ifi^. '''' ',, * . :.» ^ /
•n mi^::ll '•>‘-
2
^ / Pi
GO
o
\> .''■' '«• v: ^ ...
✓ ^ ^ ♦ ♦ ♦
s s V
; s « ' N ^> >\
»’-
' • V, -
" . , v«, -Z&J^ "Nfe '"/ -1^'''’.
''»•
V
yy
C
\
. <»
..ir.y^W^~Rs:yY ',i'■,^'.^w^"=• -v..;:.

»>
D
'.' J'ks
*Y . '•
^x h * « V
XV r ^:\5w
-., , . , 1 % ^-'
V . \7—v. *?iQ>v fvr»T^<^
V>-x sS^# S> S V SS^' A K ^
O
♦rO* ■' ^ ^ _ « S »k
03
X'tvx -V-
XI
o
tl
o
>
1 ♦
V II
2
f »
'->■■
' '• >.V'.
>s^ V^ ^
:Wl c
/
kVJ
\ i *
\‘trt
•s^
♦ V
> '
_ i .1
f
;t.
V’ '> '1
fi"-
i-J*’
•'SJJSU.
• V- ->1 <v*
■W
•» »•*
^^•'> <-
*0
ft)
D
(ft
. *^N ♦
M«
J9
•d
H
•< V
\ t
ft) ■
O
^ : ft f’-iw
^s -JS.t'i
. .V ^ w 4 »x <
‘.r^4 ■•V
' N »' '>'
■s < . ... '»',.
2
ft)
jT** - *
O
h
ft)
■.,
O
2
V ^
9 ■S
,\ C/i
2
ORAÛL CONSTANTA IN 1828
(Dupa Hector de Bearn) (Quelques souvenirs d’une campagne en Turquie)
Stampa aflata la Acad. Romana
<b ^ 4
O
O
^s;f! . s. r
'/
;, • -!it rt.
Wx..
'^K0^ N ^ s
’V
»d)\s . _
s X
N
.
^
♦ s ^
♦ - . ^ ’'fÂ 'A
wm^
»y
'er
O
2
VvvV^'ve< PI
S'
r
■ •e. ’ r-^; , .^)î'' ~/î^.' -{X ” r '•'••
?f -J*.' "'* 1.V
- 'v7,. '<.A^' ' 4^V. 4/
IK » -.'»• '- ^:j»*
1^^; '^»i
•‘
■ *: _' ’ >.'^^' y-~.
•3V 1^ ss V
svNs
\x Jns ^
.'''' '.-.p‘<r,v.4"-c;
-. . a"k:.<- Vx^ Pi
O
vUs >9
<^ '^s ^ • K/ •'— <'
Z
1 V^ ' >>v>'^J»,y'., r. >-.. . . v ' i— .“ > .V■ , ‘p-.^
w
C/5
n
¥v4S^
'
3&[/^^C!; ^-f . ^ s .Vi7'- - - ; - V'^ '> > ' .
c
»Vi r * D
O
■ i;; DO
.t¥l ;y:
10
O
»\ 4
■',r5;^-4r, ** >’* > Vs^
O
\.{r <
"a. ■v;:-^ -X- iv. :r*- A.
< .V^s
C-.VS '^--
-4>& -. «/4 -V
V-iJ 1^'’ - ♦
V / ^X5> >
>S N •
*9s
\'W^
6^ X .w ^
<’i ''^5
Wf
“(> A*v ;:-V :x
r s
'..' '>
^ < ^
^ ’s
>'1 ;<
vrv:;?^'';'^*-
A.'*
X< .. ys ■ ,A\f N<.
^1
£/&lb
§
. N <N
c*-. ’-.' ^. •‘i: ; f.n ■^1- V.

y, <,
,.\ ' N# •• 'V
rff
^ 1»
1® •sr
'>T <
tH'
'A'*"/
C
,T ✓y
^ s%.
1
r3*
♦ >
.V-
5**SC V
. V
.-4 .«!•# . «ttB^

» 'A ^
•«
V i
t,9 KHft'
W*».
* «l •
•< •>
..
f»^
Jj wm \* •
J^%
.
>V^- '
m ,S£SS$^
s< s. m
•\ • t,
r^v »^«*>^>-,
:a
vteî
2
ST
3
(t r>/ ^•
M* i7
*0
ni t*^ H
• i
O
3 .* '
y^'/'
> • t
O
> %;
^ s J
9 . ^» \i
.. . W
O
Z
C/5
CONSTANTA VAZUTA DE PE MARE IN 1828 H
>
(Dupa Hector de Bearn) (Quelques souvenirs etc,)

Stampa aflata la Acad. Romana H
55
nice die observafie de paza. (Un studiu am^nuntit

al movilelor (Tumuli-Tepe) in XLVIIl. Cap. V^Partea I;
iar asupra celor dela Callatis (Mangalia) in LVI. I.
2. p. 23-53).
Ora?ul era intarit de jur imprejur cu zid cre-
nelat, a?a dupa cum se vede in gravurile lui Bearn *).
Coprindea partea peninsulara, legata de cea conti-
nentala prin istmul — mai ingust pe atunci din drep-
tul palatului primariei (a se vedea mai departe § 13).
Intaririle spre uscat erau formate din trei bas-
tioane, legate mtre ele prin curtine. Unul din bas-
tioane era pe str. Mircea (pela biserica greceasca);
cel din centru pe la posta; iar cel din stanga, mtre
liceul vechiu ?i Prefecture. Aci, pe strada Traian (la
bifurcarea strazei Bratianu), se afla poarta ce se vede
in gravura ?i care a fost darimata mai acum vre-o
68 ani (m 1862). Cu materialul scos din ea, s’a cla-
dit giamia de sus „Azizia“, dupa numele Sultanului
Abdul-Aziz (Fig. 74). Tot aci se afla intrarea princi-
pala in cetate, peste un pod, care se ridica la tre-
buinta. Intaririle au fost rase dupa 1828. Zidul era
precedat de un sant, larg de 10 m la gura ?i adanc
de vre-o 5 m. Era captu?it cu zid la escarpa ?i contra-
escarpa. El a fost astupat, cu timpul.
La 1843 Kustendje era un biet sat de bordeie,
ca ni?te locuin(e de castori, cu o lume de femei §i
copii in zdrente, nu mai multi de 150 (Alexis de Va-
lon. In XXVII vol. III. 255).
§. 8. Starea oraûlui nostru prin 1850 este des-

crisa de agronomul Ion lonescu dela Brad (XXV
Pag’..'inalntea ultimului razboi (1828), Custendje era
o cetate construita pe tarmul Marii Negre. Positia
*). Din intSii.ile inconjuratoare turce^ti n*a mai rSmas acum de cat
un bloc de zidSrie, de piatrS cu mortar la spatele prefecturii, in buza ma-
1l|IuI aceasta zidarie am g3sit (chiar la supraSata) o prea frumoasa pia-
tra funerara [cippus] cu inscriptia in jos. _
Trebuie sa fie dintre monunienlele ora§ului roman. Am depus-o la
muzaul regional §i o recomand atentnmii cunoscatorilor.
56
jiortuiui Custendje lasa f^ra adapost corabiile aflat6

m el. Mai ales pe timpul iernii, vanturile sunHoarte
periculoase; m Noembrie trecut, s’au sfarimat m port
doua- corabii incarcate, gata de plecare. In Custendje
nu se incarca mtr’un an decat 8-10 corabii cu grau
?i orz; insa.cand recoltele sunt bogate, numarul lor
se ridica la 25-30; dar aceasta nu sa intamplat de
3 ani, din cauza foametii, care a bantuit pe locuitori.
Custendje a fost un ora? vechiu comercial cladit
de Genovezi. Portul avea cheuri construite din piatra
cioplita; msa a fost a?a de nemgri^jit, ca descarcarea
corabiilor, care veniau din toate parîle au sfarsit prin
a-1 umple (aruncau lestul); asa ca azi (1850), cora-
hiile nu se pot apropia de cheuri ?i nici de port,
unde nu sunt m siguranta. Portul Custendje a tre-
buit sa fie foarte mfloritor alta data, judecat dupa
imensele coloane de granit, de marmora ?i dupa or-
namentele care formeaza gramezi de pietre in ruina.
Custendje se ,afla pe tarmul Marii Negre la departa-
,rea cea mai scurta de Dunare numai 10 ore —
deci acest ora? e chemat sa joace un mare rol in
comertul dintre Orient ?i Occident. Ca ?i la Varna,
Mangalia ?i Cavarna, Custendje n’are un adapost
natural'. Pentru a-i forma o aparare, n ar avea decat
sa i se construiasca un zid de 150'n lungime, din
punctul unde se vad ?i acum iirmele vechilor fondatii“.
£rau in coltu! S'. V. ?i mcepeau dela locuinta capi-
tanului de port. Robert Bois, gase?te Constanta m
1854 ..un sat“, care m Fran(a n’ar fi decat cel mai
murdar din catunele Bretaniei (AXVll. vol. 111. 281).
*
§ 9. In anul 1854 izbucne?te al ?aptelea razbdi
(declarnt la 27 Martie), mtre Rusia ?i Turcia, careia
li vin in ajutor Anglia, Franta ?i Regatul Sardiniei.
Relatiile asupra acestui razboi le imprumut din scrie-
rile ' ,,'La guerre de Crimee1* de Cawille Roussst ?i
„;L’expedition de Crimee“ de Baronul de Bazancourt
La inceput .Turcii, sunt ,respin?i din Nordul Do-

brogiei, mapoia „valurilor lui Traian". Apoi Ru?ii
57,
inconjurara Silistra,.pe care o atacara, pana la 22

lunie 1854, fara a o putea lua. Pe la sfarîtul lui
lunie, 30.000 francezi 20.000 englezi au debarcat
la Varna, subt comanda lui Saint Arnaud ?i Lord Rar
glan. Pana la 17 lulie se declarase holera in lagar.
Pentru a schimba localitatea infectata, Francezii se
pun in mar? catre Nord, formand trei divizii (Espi-
nasse. Bosquet ?i Printul Napoleon). Ru?ii erau in
retragere.
Espinasse i?i mdreapta coloana catre Constanta
(porne?te din Varna la 21 lulie) precedat de cavale-
ria turceasca, sub comanda lui lusuf. Pana la Balcic,
drumul mergea prin paduri. De aci mcolo, nici un
arbore, nici un rau?or. Cel mult, din distanta in dis-
tanta, balti sarate, puturi parasite, sate mizerabile
— ni?te adevarate mu?uroaie — ?i acestea parasite.
Erburile uscate ajungeau soldatului pana la brau, a-
ceia ce-i impiedica ?i ingreuia mersul, pe campiile
fara margin!, dogorite de arsita soarelui de lulie. De
la Cavarna (24), satele — din care locuitorii fugisera
— devin ?i mai rari. Pustiu ?i iar pustiu, cu ierburi
make, prin care coloana isi lasa urmele. La 25, Es
pinasse ajunge la Mangalia, ruinata. Populatia mgro-
zita, bajenarise de mult. Holera facuse pana acurn
patru victime. Imprejurul orasului, gramezi de ruine,
bucak de coloane antice, cimitire ale caror pietre albe,
impra?tiate ici ?i colo, semanau ca ni?te fantome ale
unei viek trecute. Doar vulturii, neobi?nuik de mari,
rotindu-se imprejurul coloanei, dela care ?i-a?teptau
prada, complectau acest decor groaznic.
Pe o caldura nabu?itoare, la orele 4, m seara
de 26, coloana se puse Tn mar?; iar la 27 forma la-
gar la Urluchioi. Tabloul nu se schimbase; ierburi;
dese ?i inalte, pietre cu sculptura prin cimitire, case
parasite formau un catun saracacios. §i o sete cum--
plita, din cauza lipsei de apa! Herghelii de cai sal-
bateci ?i carduri de ga?te mai vestiau, ca prin aceste
pustiuri a mai fost odinioara viata. Incolo, sate dis-
truse, arse, devastate de vrajma?. In locul caselor
— uneori — gramezi de pietre. Gradinile ?i drumurile
58
disparute sub o vegetate salbateca. Rarile puûri

din care apa se scotea cu burduful (acum nu rama-
sera decat scripetii) — parasite,^ daramate sau otravite
de Cerkezi, care aruncau intr’msele cadavre de oa-
meni sau de animale. In acest cadru de nenorociri,
una noua, adusa de elementele naturii, se adaoga.
Aproape de ^valul lui Traian“ se ridica o furtuna
violenta, care mtuneca cerul. Pe o noapte oarba, dear
fulgerile mai luminau drumul. O ploaie torentiala —
urmata dupa caldura nabuîtoare — uda pana la piele
pe nenorocitii soldati. In fine coloana ajunge (28) pe
la orele 4, la Palaz, unde bivuacheaza pe (armul la-
cului Sutghiol, la „fantani“. Ad se declara holera.
Vre-o 60 de soldati cad victima teribilului flagel.
Constanta, ca toate celelalte ora?e, o^ gramada de
ruine proaspete, pe care Cazacii li-au lasat in urma.
Peste tot pustiu, jaf ?i jelanie.
Cavaleria lui lusuf — dupa o lupta fara mare im-
portanta, data m ziua de 28, la Gargalic — se afla
la 29 intre Duimgi ?i Caranasuf, unde facu printre
Cazaci un macel ingrozitor. Holera se declara ?i aci.
„Oamenii cad ca trazniti" — comunica lusuf. Trans^
portul bolnavilor dela Gargalic devenise imposibil.
Putinele harabale, ce se mai gasira din intamplare,
numai puteau prididi. Chiar ca trazniti au cazut 80
de oameni, care au fost mgropati pe camp. In aceiaî
zi, pe la orele 6 seara, o ploaie torentiala razbi pana
la piele trupa plina de sudoare. Holera reincepu in
lagar. Pe cand Espinasse se pregatea, ca printr’un
mar§ de noapte, sa cada asupra grosului fortelor
ruse?ti dela Babadag, 500 oameni ramasera intinî pe
pamant, fara a se mai putea scula. Pe la orele 8 seara
(30 lulie) coloana avu 150 morti §i 350 in agonie.
Divizia se retrage a doua zi la Constanta, lasand
lagarul dela Palaz in paza unui batalion; iar alte
doua pentru ambulanta. In aceasta noapte fatala, ca
?i in dimineata de 31 lulie, 800 bolnavi au fost trans-
portati la Constanta cu harabalele ?i cu trasurile de
artilerie, care numai puteau prididi. Multi au fost m-
gropati m pripa pe marginea drumului ?i pe camp;
MONUMENTllL KRANCEZ AL EROILOR GAZUT[ IN CAMPANIA DIN 4854

(Aflal in cimitinil orasului)
' Plan?e §i Hpar E. Mar
59
tnsa fiind prea la suprafata, infectau aerul, aceia ce

rnSri mai mult flagelul. In seara de 1 August tot
lagarul dela Palaz a fost adus la Constanta, unda
vaporul „Pluton“ transporta pe cei bolnayi^ la Varna.
Insa multi au ramas morti ?i mgropati m taluzul’
drumului co coboara m port. Espinassa a fost cl
atins de holera. Numai m ziua de 1 August, Fran-
cezii lasara in Constanta 1300 morti; iar a doua zi,
alti 900.
La Mangalia flagelul a fost tot a§a de grozay.
Pe cand se transportau holericii cu corabia „Calypso^",
Tn ziua de 6, de o data se ive?te un uragan. 31 ranyan
intinî pe plaje; iar 25, mainte de-a se ridica pan-
zele. Pana la Varna foarte putini au ajuns. ' .
A§a s’a sfarît aceasta nenorocita expedite —
vorbesc numai de coloana lui Espinasse — de care
Francezii i?i aduc cu groaza aminte. Campania s a
continuat in Crimeia. Celor rama§i pe vecie m Con
stanta, li s’au gasit m 1894, psemintele, care au fost
ingropate in cimitirul oraûlui, cu pompa cuvenita u-
nor viteji, care ?i-au dat viata pentru o cauza, care
nu era a t&*’d pi’lri ti,^'J^'JI’l salbatece §i
asa de departate de caminul lor. ^ ^
Pe monumentul ce s’a ridicat d asupra osemin-
telor acestor eroi sta scris : Jj
LA FRANCE i'V
a ses l\(u»
SOLDATS MORTS
-isIt:- pour
-heU-!' LA PATRIE
JO
>o: .spifsfii:
unt", .
1854—1855.
(Fig. 11).
§ 10. La 6 lulie 1855 — adica ^dupa un an — pe

cand razboiul era m toi, in Crimeia, vin, cu pache-
botul englez Army-and-Navy, la Constanta, doua mi-
siuni franceze: una subt conducerca ingincrului L.
Lalanne, pentru studiul traseului unei ?osele Tntre
Rasova §i Constanta. Avea ca ajutoare pe Jules Mi
chel, Luvel ?i Bienfait; iar ca topograf pe Anino?anu
62
Marii s’au gasit doua capiteluri ionice colosale, cu

piedestalele pilastrilor neterminate (Probabil ca sunt
dintre cele descoperite cu ocazia taluzarii malurilor
§i trimese de mine la Muzaul de antichitati). (Fig. 3
Fig. 4).
Imprejurul capului e un zid de intarire. (Com-
para cu Bearn. Constanta vazuta de pe mare). Pe
tarm, sfaramaturi de oale, oseminte altele, arata
ca aci a fost un ora? mare. S’a mai gasit o poarta
zidita, sau mai bine gura unei galerii subterane, care
ar fi servit ca conduct de apa potabila dela Palas
sau Canara, unde se vad mca ruine de canale. ($i
acum sunt ramasite de urloaie pentru apa, pe tarmul
de N. V. al lacului Siit-ghiol. Dovada ca in ora? fu-
sesera candva conducte de apa). In Kustendje — con-
tinua Allard — mai multe puturi vechi comunica (nu,
adaog eu) cu aceasta galerie subterana, care dupa
parerea inginerilor ar fi o lucrare romana. Intrand
in ora?, Blondeau mi-a aratat o multime de bucati
cu inscriptii, coloane, sculpturi, de care se intalnesc
pretutindeni pe stradele lui triste. Toate casele tur-
ce?ti — ele m?ile m ruina azi — au fost cladite din
sfaramaturile impra?tiate ale ora?ului vechiu. lei, o
friza greaca serve?te de temelie unui zid roman; mai
mcolo, caramizi romane formeaza scarile unei case
turce?ti; iar piedestalul statuiei — poate al unui Im-
parat — este napadit de ierburile salbatice, de pe
piata publica. (Azi Pia(a Independentii). Mai departe
un mormant serve?te de adapatoare bivolilor ?i cailor;
iar unele lespezi sunt rama?itile unui drum roman.
In ruinile ora?elului Kustendje Allard banue?te
a fi fost veehiul Tomi, metropola Pontului. (Banuiala
este foarte intemeiata, pe cand Papadopoulos Vretos
—^ dupa Allard — a?aza Tomi la Anadolchioi, pentru
ca a gasit aci (de sigur adusa dela Constanta) baza
unei coloane pe care sta scris: „Corporatia armatori-
lor din Tomi, onoreaza pe fiul Imparatului Marcu
Aureliu, pe Verrus Cesar, cu statuia sa, ridicata prin
mgrijirea lui Publius Titus cel Tanar cu propria sa
cheltuiala". Chiar Mommsen — adoptand parerea lui
65
Vretos — identifies la inceput Tomi cu Anadolchioi

(C. I. L. 144), pana cand Muhlbach atrage atentiu-
nea arheologului (dupa inscriptiuni gasite la Tomi
C. I. L. 111. 765-770) care rectifies greâla. (Des-
pre corporatia armatorilor din Tomi, — navicularii,
■vaviv.biioi—vezi §i LVllI pag. 408).
Prin cimitire — adaogS Allard — se gSsesc pietre
cu inscriptiuni, intrebuintate de Turci; dar rar in-
tacte, mai adeseori sterse sau sfSramate. In Kustendje
— pe strSzi sau in clSdiri — multe pietre poartS in-
scriptii grece^ti sau latine^ti. Allard crede, cS Romanii
s’au ingrijit la Tomi mai mult de apSrarea ora?ului,
decat de luerSri artistice; pentru aceasta ei au in-
trebuintat la intSriri bueSfi arhitectonice provenite din
epoca greacS. (De teama nSvSlirilor barbare, da, s’a
despuiat ora§ul de podoabele lui, pentru a fi intre
buintate in zidul cetStii; dar din timpul infloririi To-
misului — sub ImpSratii Antonini — panS la Constant
tin cel Mare — Romanii au dovedit foarte mult gust
artistic; probS multimea bucStilor arhitectonice cu
inscriptii sSpate in marmorS, ce s’au gSsit si se mai
gSsesc incS, ba chiar î unele statui foarte artistice).
Venind la Genovezi — dupS ce vorbe^te despre
exilul lui Ovidiu la Tomi —ba chiar intr’un loc (p. 22)
nume^te insula din lacul Siitghiol „insula lui Ovidiu"
(dupS care s’au luat ?i ofiterii toppgrafi romani, care
o numesc in 1880-84, tot asa) — Allard spune, cS a-
ce?tia au avut la Kustendje comptuare comerciale ?i
o colonie. Portul este o lucrare a Genovezilor, cum
de altfel lor li atribue Turcii toate intSririle mari de
pe coasta MSrii Negre.
*
§ 11. Putin mai in urmS (1859), invStatul consul
grec din Varna, Andrei Papadopoulos-Vretos vine prin
Constanta, pe care o gSse^te tot a?a de vrednicS de
plans, ca §i Camille Allard.
„Kustenge — dupS numirea turceascS — este un
ora? mic, cu o populahe care nu trece de 3000 su-
flete, din care 500 sunt supu?i greci. Ei se ocupS cu
comertul. Are un golf mic, unde vin cateva corSbii,
641
care mcarca grau lana pentru Consfantinopol. larna

este aproape totdeauna furtunoasa, de aceia se m-
tampla aci, numeroase naufragii. De era in pri-
mele zile din August, totuî temperatura era rece,
un vant de Nord sufla cu putere. Aianul, care ?edea
de mai multa vreme aci, ma asigura, ca iarna cste
foarte aspra -§i lunga. Locuitorii deci trebuie sa su-
fere mult, casele lor fiind mici, rau construite §i in-
calzite cu tezichiu. Acest mod de incalzire este de
altfel comun m Dobrogia, din cauza lipsei de lemne
§i a departarii padurilor. Aerul este sanatos, msa apa
nu este nici abondenta ?i nici sanatoasa. Legumele
sunt greu de gasit, gradinariile lipsesc cu totul. Ar-
borii fructiferi sunt de asemeni putini numeroî ?i
toata regiunea pana la Cernavoda este stearpa. Numai
catre sfarîtul primaverii campiile devin mai vesele.
Dintre toate edificiile publice ale vechii Constante,
n’au mai ramas decat doua mici coloane de granit
verde, cazute la pamant ?i la oarecare departare una
de aha, spre tarmul marii, sub o mica movila si
foarte aproape de cateva blocuri mari de piatra, pa-
trate, frumoase resturi ale zidului construit de Impa-
ratii bizantini. Inlauntrul orasului se afla de asemeni,
maintea porj:ii unei carciumi, o lespede de marmora
cu un bazo-relief din timpul Cruciadelor (!), iar peste
drum, o bucata de marmora alba, pe care sunt scrise
cateva litere §i tifre grece^ti, ce credem a fi facand
parte dintr’o inscriptie bizantina, de sub domnia Im-
paratilor latini". (XL. pag. 186). (Fig. 12 î 73).
§. 12. Tdtarii î Cazacii. Este, cred, locul sa dau

cateva lamuriri despre aceste doua neamuri salbatece,
care au cutreierat (Cazacii) ?i devastat ce bruma mai
ramasese din vechile orase greco-romane §i emporii
genoveze; iar Tatarii s’au stabilit in Dobrogia, unde
i-arn gasit ca locuind ?i in Constanta, la venirea
noastra aid. Dupa ocuparea celor doua porturi mol-
dovene^ti, Cbilia (14 lulie 1484, intr’o Miercuri) §i
Cetatea Alba (Miercuri 4 August 1484), Turcii iî in-
tinsera raiaua atat de departe catre Nord, ca in 1538,
V ♦ ♦
•-.iT,' •• * 4
/ " ' P ^4
^ *
. V ^ I
' ^ ’ ?f I'i
^ •.
tt
n
»*
- 7 '
^ 4\*
O
r*
O
>
\
2:
/
tfl
n
%
O
c/i
0
c
%•
1
a
4y
o
D3
o
o
>
z
c
✓ f/
#0*
H
O
n
0
CONSTANTA IN 'lS6'l (Dupa C. Regemaii) 2
c/3
Plante iipar £» Marvan
g
1
r.
I 4
4 to 4 • ^ •
. ^ '-'I ' ^
65
pe fimpul Sultanului Soliman Magnificul, ea coprin-

dea tot bugeacul basarabean pana aproape de Botna.
Tighina (Bender) fu intarita, ca Cetatea Alba. In
aceste ceta(i erau doi begi turce^ti. Dupa cucerirea
Caffei (1475), Tatarii din Crimeia, sub Hanul lor,
devenira vasali Sultanilor, care din 1538 Tntrebuintau
pe ace§ti Nogai in cetaple dela Dunare §i Nistru.
Turcii aveau nevoie de ei impotriva Cazacilor, care
navaliau in raiaua Bugeacului, dupa cum s’a intam-
plat dese ori in a doua jumatate a veacului XVl-lea,
cand Benderul a fost asediat si Cetatea Alba pustiita.
Pe mare, Cazacii devin $i mai mdraznep, Cu bar-
cile lor scobite mtr’un singur trunchiu de copac (mo-
noxile), ei pradara ?i distrusera mfloritoarele porturi
de alta data, de pe coasta apuseana a Marii Negre.
„Flacarile se inaltau mrosind cerul, spre care priviau
cu mult regret Sultanii din ceardacul palatului lor“.
(XXVIl. vol. I. 291). Despre comert, nici ca mai poate
fi multa vreme vorba.
Turcii s’au gandit sa atraga in Bugeac pe Nogaii
din Crimeia. Inca de pe la mceputul secolului al
XV-lea, parple dunarene ale Basarabiei devin salaûl
lor, care fu numit m limba turceasca Bugeac, adica
colt (angulus). Din 1603 se statornicira aci „Tatarii
Bucyakenses", iar un marzac, anume Cantemir, m-
temeia un stat tataresc, pe la 1630. La hotarele Mol-
dovei, stateau amenintatori Cazacii cu Hatmanul lor
dela Dubasari si Tatarii din Cauâni, unde-§i aveau
Hanii reêdinta. (A se vedea pe larg Tn XXVI. vol. III.
5-26). Cat de mult a avut de suferit Moldova de pe
urma acestor pradalnici navalitori, se §tie.
Petru cel Mare mtinzand marginile Imperiului
rusesc spre Nistru, inghite m coprinsul acestuia ?i pe
Cazaci; iar Imparateasa Caterina Il-a desfiinteaza
Hanatul din Crimeia. Tatarii se retrasera Tn Bugeac,
langa consangenii lor. Dupa ce Ruîi ocupara Basa-
rabia, Tatarii bugeceni emigrara Tn Dobrogia §i se
amestecara cu cei aflatori de mai Tnainte. Bugeacul
a fost colonizat Tntre altii cu Bulgari, favorizati, che-
mati ?i colonizati de Ru?i. Imigrarile Tatarilor Tn Do-
66
brogia numai contenesc, pana in a doua jumatate a

yeacului tracut. Ei au format in Constanta nu-
mita mahalaua tatarasca spre Nord de ânful^ incon-
jurator al orasului, pe unde i-am gasit noi.Jn 1878.
(In XXVI. Ill si IV passim. XXX passim. XXXII p. 47
§i urm. Un studiu amanuntit de Al. Arbore. Mi?cari
de populatii tn Basarabia sudica si Dobrogia. Analele
Dobrogiei. 1929). ^
§ 13. In a doua jumatate a secolului XlX-Iea,
Constanta se mtindea numai pana la bastioanele ?i
curtinele mtarite dintre Biserica greceasca, Po?ta §i
Palatul Prefecturii. Administratia orasului mcre-
dintata unui caimacan — zice K. F. Peters (XLVlll).
Re?edinta (conacul, singura cladire publica) era pe
locul ocupat de liceul vechiu. Intre conac ?i port se
afla cartierul ovreiesc; iar pe coasta opusa (Cialak-
Mahale), cartierul armenesc, unde se gase?te §i astazi.
Intre ele, terenuri virane. Giamia „Azizia (riff-
a fost construita in 1862. Cartierul grecesc, pe unde
e biserica si §coala greaca. • j
Piata municipiului exista si pe atunci; dar era
cu mult mai mica. In coasta primariei (spre N.) erau
magaziile de cereale — despre care vorbe?te Ewlia-
-Celebi, ?i pe care eu le identific cu vechile magazii
genoveze. In ele se pastrau cerealele dijmuite, pana
se irimeteau la Constantinopol. Dela aceste maga^zii
cobora spre port (care se mtindea pana m fundul
golfului, pe unde sunt acum atelierele cailor ferate)
drumul de acces, pe o rapa care se incepea din piata
Independentii (Ovidiu).
Spre Sud de piata municipiului, partea peninsu-
lara se impartea intre cartierul negustoresc, cu ma
gazii pentru cereale (spre partea portului, pana la
Catedrala ?i Hotel Metropol); iar m partea sud-estica
era cartierul turcesc, m care mai locuiau §i Bulgarii
si cateva familii romane?ti (pe unde se afla biserica
bulgara). Pe locul catedralii era um cimitir vechiu
turcesc, cu mult mai mtins. Giamia de jos „Mahmu-
dia“ a fost recladita in anul 1822, in locul alteia vechi.
^ (
n
o
r
O
r1
O
w
A ' 4 * ^ •
C/)
p/' •' '“t O
c
s ^ D
O
D3
X>
o
o
>
2:
c
H
G I AM IA ((AZIZTA)) O
din n
CONSTANTA o
2
Plante $i tipar E. ‘Marvan c/2
s
3
>
67
Partea peninsulara — corespunzatoare oraûlui vechlu

— nu avea acum 70-80 de ani regularitatea de azi.
Strazile erau stramte si cotite. Curtile mari des-
partite intre ele prin ziduri de piatra, fara nici o le-
gatura trainica, comunicau intre ele prin porti. Ca-
sele erau mtoarse cu spatele spre strada. Despre
luminat, pavaj sau paza, nici nu poate fi vorba. Jar-
mul marii (actualul bulevard Elisaveta) era locul de
intalnire al turcoaicelor (mai ales Vinerea), care se
plimbau nesupSrate de ochii ravnitori si patima§i.
§ 14. Constanta era un neinsemnat satuc turcesc,

cand m 1857 o companie engleza (Danube and Black
Sea railway Co. Limited) condusa de Trevor Barclay,
obtine dela guvernul otoman mtreprinderea construc-
tiei §i exploatarii portului si a liniei ferate Cernavoda-
Constanta. Barclay nume^te Constanta „o mica adu-
natura de colibe mizerabile de lut, cu minaretul unei
moschei (de sigur cea de vale) ta?nln(^ (în mijloc.
(XXVil. IV. 127).
In primavara anului 1858, odata cu mceperea
lucrarilor, oraûl se mvioreaza, renascu ca prin far-
mec. Dupa 10 ani era de nerecunoscut.
Pe stanca din coltul S. E., compania ridica (1860)
un far (este farul vechiu), pentru orientarea vapoa-
relor, noaptea. Se repara, se mareste si se adance^te
vechiul port genovez, totuî rada ramane deschisa
vanturilor de S. E.; iar intrarea nesigura. Se construi
un atelier al cailor ferate, pentru reparatul ma?inelor
si al vagoanelor; de asemeni §i magazii de piatra
pentru cereale. La tarmul marii (in fundul golfului)
se mfiinteaza sus pe coasta, un cartier nou, unde
Englezii construesc 400 cladiri m piatra — unele din
ele destul de elegante — pentru locuinta functionari-
lor ?i pentru birourile administratiei (este cladirea de
acum a Comandamentului Diviziei IX-a). Apoi gara,
destul de mcapatoare pentru trebuintele de atunci.
(Este tot cea de azi). Tot §irul de case cladite de
Englezi m fata garii, a fost daramat in lulie 1930.
Se va face aci un squar.
68
Se remedia lipsa apei de baut, prin vagpane

cisterne, care o aduceau dela Murfatlar. Constanta
incepe a fi iluminata (23 lampi cu petrol) prin m-
treprindere. Englezii pusera capat jafurilor savarîte
de Cerchezi, prin organizarea unui serviciu de paza
?i de politic a ora?ului. In curand populatia crescu
la 6000 locuitori, impardti m 5 cartiere pe nationa-
litati. (Englezesc, ovreiesc, grecesc, armenesc §i tur-
cesc, unde mai locuiau bulgarii ?i romanii).
Spre Nord de incingatoarea fortificata — care
mcepuse sa se darame, iar ?iantul sa se astupe —
locuiau Tatarii Nogai (mahalaua tatareasca),
§ 15. Cu putin inaintea razboiului nostru pentru

independents, Constanta este descrisa de E. Isambert,
membru al societatii de geografie din Paris. El o
vizitase prin 1872. Kustendje, situata pe un promon-
toriu al Marii Negre, tarmurit de stand drepte de
100 picioare, e un ora?el de 3-4000 locuitori, dintre
care vre-o mie Greci mici comersanti. Kustendje este
reêdinta unei cazale (plasa) care tiae de sandjacul
Varnei. Portul sau, vizitat de cateva corabii care m-
carca grau ?i lana pentru Constantinopol este un
golf deschis foarte putin adanc §i expus vanturilor
destul de periculoase, mai ales ca oraêlul e lipsit
cu desavar§ire de cele necesare unui bun confort.
In schimb insa e plin de ruini ale antichitatii.
In nici o parte, din toata regiunea vecina Dunarii
nu sunt resturi mai importante. Strazile sunt pline
de bucati cu inscriptiuni, coloane fi sculpturi. Toate
casele turcefti, ruinate azi, au fost cladite .din bucati
impraftiate ale edificiilor vechi. Vezi id o friza greaca
ce servefte de temelie unui zid roman; mai incolo
caramizi romane servesc de trepte scarilor unei case
turcef ti; iar piedestalul vre-unui Imparat—poate —
sta ascuns pe piata publica (meidan) intre balarii
salbatece. Mai departe o adapatoare de vite e sapata
intr’un bloc de piatra, din care se mai pastreaza
cateva inscriptiuni mutilate.
COLONEL lONESCU-DOBROGIANU TOMLCONSTANTA
■.■>■ V f' •.?

f , .-iv',*'*'
PURTUL SI OltASUL CONSTANTA IN 1877

(Dupa Koetien, in „Illiistrierle Zeilimg" 1877 p. 154)
DlSTIUJdERKA UNEI GIAMII, LANGA CONSTANTA, DE BULGARI

(Dupa Koenen, in «Illustrierte Zeitung» 1877 p. 164)
Plan$e tipar E. Marvan
Imprejurul oraûlui pamantul e plin de resturi
antice impra^tiate. Urmarind zidul mconjurator se
vede la mcepuful unei rapi, chiar pe malul Marii,
urmele unei construcduni gigantice, pe care le poî
recunoa^te u?or a fi fost un zid vechiu. Foarte a-
proape de aci subt un tunr\ulus, doua mid coloane de
granit verde stau trantite pe pamant, la o mica de-
partare una de alta, in mijlocul unor marete blocuri
de marmora.
Aceste diferite urme stabilesc nemdoios existenta
unui ora§ vechiu considerabil pe locul actualei Kiis-
tendje. Deci acest ora? nu e altul decat anticul Tomis,
metropola Pontului, dintre Istropolis ?i Callatis. $i
aceastai se deduce din inscriptiile gasite ?i aduse in
Franca de inginerul L. Lalanne ?i de intendentul Blon-
deau. Ele sunt m numar de zece ?i au fost desci-
frate de Leon Regnier, care identified actuala Kiis-
tendje cu anticul Tomis. Orasul poarta inca ?i acum
numele de Constandza, afara de cel turcesc, i?i in-
cheie Isambert articolul sau luat m mare parte dupa
Camille Allard. (Bui. Soc. Geogr. fr. 1873).
§ 16. In Campania din 1877 a operat prin Do-

brogia corpul XlV-lea rusesc (General Zimmermann),
care trece Dunarea m fata Galatilor ?i ocupa pinte-
nile Bugeacului (noaptea 21—22 lunie).
Afara de o mica rezistenta, pe care Turcii o
opusera aci, numai luptara altundeva, ci se retrag
mapoia „Valurilor lui Traian", pe care le parasesc
la apropierea Ru?ilor.
Dela Medgidia, fu indreptata o coloana pentru
ocuparea Constantii, in dimineata de 15 lulie. Ea se
compunea din Regimentul 29 al Cazacilor de Don,
cu bateria 4-a de Don, sub comanda Colonelului-
adjutant Conte Orlof Denisof. (Fig. 15).
Aparatorii si popula(ia turceasca din ora? s’au
imbarcat m noaptea de 13-14 lulie pentru Constan-
tinopol; a?a ca Ru?ii n’au gasit decat pe Bulgari,
care predara, dupa ce pradasera ora?ul. Celelalte na-
tionalitati erau sub proteefia consulului englez, care-1
70
a pus paza stra^nica. Un vas de razboi englez venise

dela Sulina pentru ocrotirea ora?ului.
Dupa deprinderea lor salbateca, Bulgarii au da-
ramat casele turcesti. (Fig. 16). In partea peninsulara
erau numai fuine, pe care ei le-au mai desavarsit in
timpul administratiei rusesti, (X. pag. 37 si 44).
Peste vechia stapanire a lui Mircea din 1393, se
a^terne la 23 Noembrie 18781), noua stapanire ro-
maneasca, de sub domnia Printului Carol I.
Trupele care au ocupat orasul, pentru a inlocui
pe cele rusesti, au fost Batalionul IV Vanatori §i o
baterie din Regimentul 1 Artilerie; iar putin mai in
urma (1 Decembrie 1878) a mai venit din Tulcea
(unde era ComandamentuI Diviziei active), un esca-
dron ?i Stat majorul Regimentului 2 Roîori.
§ 17. Starea economica a Constanfei in ajunul

rdzboiului din 1877 este aratata m opusculul cu ca-
racter informativ mai mult economic al Baronului
Willem d’Hogguer, numit „Renseignements sur la Do-
brodja", aparut in Februarie 1879.
Constanta (Kustendje) — spune autorul — avea
atunci o populatie foarte eterogena de aproape 4000
suflete. Grecii (care se ocupau exclusiv cu comertul)
predomina, apoi vin Tatarii, Bulgarii, Romanii etc.
Portul e facut de Englezi si lasa mult de dorit;
mai ales digul aparator construit cu economic este
slab §i supus stricaciunii valurilor. Este prea mic ?i
.putin adanc (17-18 picioare), a?a ca vasele mari nu
pot mcarca la cheu ?i sunt silitc a-?i complecta in-
carcatura Tn rada e'xpunandu-se vanturilor. Mai adese-
ori vasele §i-au cautat adapost la Caliacra, de unde
au revenit, ?i aceasta este m paguba comertului.
Magaziile de cereale nu erau mdestulatoare m anii
cu recolta buna.
Comertul oraûlui nu se poate stabili exact, din
lipsa arhivelor luate de guvernul turcesc. Se importau
■ 1) In amintirea acestei zile s’a numit „piata 23 Noembrie11, locul o«
cuât acum.de glSdirea.oficiiilui postal.
articole de consumatie locala, ca: bumbacuri (An
glia), mcaltaminte si hainarie (Austria), fierarie (An
glia si Austria), coloniale, vinuri ?i spirtoase (Constan-
tinopol), lumanari, fainuri si m fine petrol (America).
Ca export pe langa cereale m destul de mare
cantitate, s’a mai trimis (1876) la Constantinopol ?i
Viena ikoOO miei (a 5 fr. pe'loc), 30.000 berbeci
(12-14 fr.), 300.000 ocale lana tigaie (II2-2 fr.), 7000
piei de berbeci ?i miei, la Viena (3 fr. perechia) §i
in sfar?it 250.000 ocale branza (0.60-1 fr.). Companiile
Messageries Maritimes, Lloyd ?i Florio faceau foarte
bune afaceri de corner^.
Cele mai multe cereale se trimeteau m Anglia,
apoi m Turcia si Qrecia. Din totalul de 676.520 H. 1.
exportate in 1875, aproape jumatate au fost trimese
m Anglia (311.605 H.I.).
In anul urmator s’a mcarcat la Constanta aproape
21|2 milioane H. 1. cereale, din care 1.540.943 H. 1. au
luat drumul Angliei. Turcia, Grecia §i Italia veniau
m urma ei ?i apoi Belgia, Danemarca ?i Austria
Graul ocupa locul intai.la export; urmau apoi
orzul §i porumbul.
In 1877 nu s’a exportat decat pana la sfarsitul
lui Mai, cand a mceput razboiul. Tot Anglia ocupa
locul intai urmata de Turcia.
§ 18. Personalul sanitar al orasului. Pentru a

termina cu Constanta turceasca sa pomenim ceva ?i
de personalul sanitar.
Oraûl era prea mic §i prea neinsemnat, ca Tur-
cii sa se fi gandit — m a doua jumatate a veacului
al XlX-lea (mai ’nainte, nici atat) — a trimete aci
vre-un medic, de care de altfel aveau foarte putini
m coprinsul Imperiului.
Din batrani se pomene^te de Papasaul, roman
macedonean, care ar fi mdeplinit oficiul de medic al
carantinei (mai ales dupa flagelul holerii din 1854).
Aceasta se mtampla prin 1856-60. Mai ’nainte, nu
s’au pomenit medici m Constanta.
72
Dar Companla engleza a drumului de fier

avea (1857) medicul ei, Colen, care avea o farma-
cie. Era instalat in casele din curtea Diviziei (spre
Str. Varnav).
In locul lui Colen, prin 1860 vine dela Sulina
Bolton Irwin. El fusese. agent sanitar pe sta|ionarul
Cokatrice. Era mai mult practicant; dar in urma iî
apropiase meseria, prin multul citit al cartilor si re-
vistelor medicale. §i Bolton avea la el (casele c, f.
langa paserela) farmacie; apoi a deschis una proprie
(actuala farmacie „Engleza“) ?i s’a stabilit aci.
Ceva mai m urma (1862-65) vin medicii greci
Kefala (tatal si fiul). Fiul a murit m 1868 (immor-
mantat in curtea bisericii elene). Batranul avea §i
farmacie (actuala „Miga“).
§i italianul Lorenzoni, revolutionar, tot prin 1865
a venit in Constanta m serviciul Companiei. El si-a
cladit o casa cu un mic spital (cladirea exista §i
acum, pe stradela Engleza, in spatele Liceului vechiu).
A stat in Constanta pana dupa razboiul franco-ger
man ?i s’a repatriat.
Dupa trei ani vine medicul Valindas. El avea §i
farmacie (actuala Stancescu). Si in fine pe la 1871,
doctorul Cecilianopol se stabile^te si el in Constanfa,
unde deschide si o farmacie (actuala Ciupercescu).
Toata aceasta lume subtire, amestecatura, isi
avea cercul ei intemeiat de Englezi. Ei au construit
cladirea aflatoare, pana mai acum vre-o 30 ani, pe
scaricica ce coboara la casa capitanului de port. Aci
ce dadeau baluri. Era localul de petrecere al acestei
societafi impestritate.
■Kfiamoi a 8 in niQ
Is 9,fbism:'bis liMsS'ui-fmv.qa’*!.-! u ♦«> riino ,
,. (•Ii‘0g'| ■ ftfff'''.iilSlbd ‘l®i%bii %qL'll- i V'iarf'bnBVisa
an (ai'niHfi1 ;6N■ JD6-5S8J; niiq •. b»'q.rn&f.oi as oi’fiflaaA
■•rtf'lD'lbuitr'binafTtbrj'; lib'e
-- TT-iwioivcilair1 A* ' r. -}<
- h)Kmm T jirittb f
iS^jsesBd; 4't?'lno'!'^|| • ' •'. , ,,
S.lfi3l.of’f',3îi'1 lM,‘*.1V.B'' vjf,4-^.V| rS^^H •< r ‘ -^fHq ‘fnHq ■ ‘giib*^W.k ‘ „
< !!|tI-6 Xiypj
od'feî
siiSSi'/j*!' i-S'bifK-'-
■ a; CAPITOLUL IV HJV)
O i'ln •,' ;■
Stapanirea romaneasca.
§ 1, Inceputurile stapanirii noastre in Dobrpgia

au fpst foarte nesigure timide, din cauza parerilor
. greîte, pe care le-au imprastiat oamenii no^tri poli-
tici de pe atunci, care nu cuno^teau nici starea pro-
vinciei noastre nici foloasele, pe care le vom pu-
tea trage, in viitor din tarmul Narii si din portul ei
principal, Constanta.
Un singur om in |ara asta dnea. ca sa avem un
port la Mare, era Regele Carol Inteleptul. Chiar din
primul an al domniei sale, pe cand n’aveam tarrn de
Mare, el a vroit sa atraga Marea m Jara lui §i pro-
ectase (1867) sa mfiinteze un port artificial la Gi-
brieni — spre Nord de Valcov. (Desjardins. Projet de
canalisation du Bas-Danube, ?i D, Sturza. Lucrarile
C. E. D. dela gurile Dunarii. An. Acad. Rom. vol. 35
(1912—13 pag. 204).
In §edin(a Senatului din 28 Septembrie 1878, D.
Sturdza se opune din rasputeri la anexarea Dobro-
giei. El e in special in contra portului Constanta.
„Ce vor deveni Galatii ?i Braila, cand vom face
port la Kiistendje §i drum de fier, care conduce di
rect acolo marfurile indigene §i streine? Este drept,
ca domnia-voastra sa ruina|i doua porturi, cele mai
importante ale Jarii, pentru ca sa facefi un port
intr’un teritoriu, pe care nu stiti cat timp avem
sa-1 mentinem ?
Petre Carp in aceiaî memorabila sedinta vor-
be?te pe ?leau: „Nu vrem portul Constanta, cdci e
Qontrar intereselor neyoilor reale ale Romdniei,
74
Din toate aceste puncte de vedere.... eu sunt contra

ludrii Dobrogiei".
Pe temeiul parerilor acestor doi oameni politici,
s’a dus prin presa o campanie extrem de violenta
impotriva alipirii Dobrogiei, tot de persoane oficiale,
care nici habar n’aveau de drepturile noastre „ab an-
tiquo“ asupra ei, nici asupra starii provinciei noastre
dintre Dunare §i Mare.
Un deputat, Locusteanu, a tiparit pe atunci o
brosura, in care — din nestiinta — nume^te Dobro-
gia: „o tara mla§tinoasa in partea de jos (!), fara
apa, in partea de sus (!), insalubra, inculta, costisi-
toare, impracticabila, locuita de pastori, de nomazi
§i de talhari — dupa cele ce ne spun scriitorii ilu^tri
§i organele oficioase — aceasta e Dobrogia. Partizani
ai anexiunii, iata-va achizifiunea! Nu va felicitam ?i
poporul nu va va binecuvanta" (C. C. Giurescu. Din
istoria noua a Dobrogiei, In „Dobrogia" Patru con-
ferinte ale Universitatii libere p. 66-7).
„Unii din oamenii no^tri politici au mers cu ig-
noranâ pana acolo, in cat au comis infamia de a
blestema pe cei ce vor trece pe malul drept al Du-
narii" (S. Melpedinti. Analele politice I. p. 68).
Un bici m mana Bulgarilor; cu sfarcul ni-a ples-
nit drept in fata, de ni-a crapat obrazul Tn 1918 —
zice scriitorul acestor randuri. (Vezi: Temoignages
roumains sur la Dobroudja).
Pe veci neuitatul Rege, Carol Inteleptul, cu pu-
terea lui de patrundere asupra viitorului Constantii,
ia masuri grabnice ca sa lege — printr’o cale ferata
cea mai scurta — Capitala Tarii, cu Fete^ti (1886);
iar in toamna anului 1890 se si incep lucrarile po-
dului de peste Dunare, care sa lege Dobrogia cu
Jara-Mama. Podul s’a terminal la 14 Septembrie 1895.
Chiar din primul an al stapanirii noastre, Suve-
ranul vine, intr’o Joi 18 Octombrie 1879, in Constanta,
unde §eade trei zile, ca sa cerceteze amanuntit, cu
ochii sai limpede-vazatori, oportunitatea dezvoltarii
portului, care avea sa joace un rol economic aâ de
msemnat m viitorul Jarii noastre. Casa m care q
75
fost gazduit Printul, era a. lui Niculae Maori. A fost

inlocuita de C. Pariano printr’o cladire noua, care
acum e ocupata de Serviciul Maritim Roman.
Legatura Dobrogiei, prin Podul ..Regele Carol 1“
e un factor hotaritor in ace^ti 50 de ani de viafa
romaneasca ai oraûlui nostru. Aceasta viaâ se im-
parte in doua :
A. Stadiul ei de adormire (1879-1895 inclusiv)
[a. Trezirea (1896—1905)
B. Rena^terea |b. Dezvoltarea (1906—1916)
1C. Constanta de dupa razboi.
Municipiul (1916—1928).
§ 2. A. Stadiul de adormire (1879—1895).

In ace^ti 17 ani, Constanta a ramas tot cu in-
fati§area ei turceasca. Cu foarte putin s’a intins in
partea continentals, dintre posta ?i Grand-Hotel (ma-
halaua tatarasca), prin cladiri mici ?i razlete.
Recensamantul ce s’a facut la inceputul anului
1879, a dat o numaratoare de 4.530 suflete, in care
s’au socotit armata §i functionarii. Scazandu-se, ra-
mane o populatie locals de 3.000. (X. 40).
Tot atunci s’a dat ?i numirile strSzilor, 49 la
numSr, cu 569 case, mai mult niste cocioabe. Numai
clSdirile in piatrS ale lui Aleon (in coasta de S. a
liceului vechi) meritau numirea de case.
PrimSria s’a instalat la inceput in ni^te clSdiri
pe str. Tomis, alSturi de arestul preventiv, din fata
conacului. Apoi s’a mutat in case cu chirie. In 1896,
PrimSria §i-a construit local propriu; dar fiind nein-
cSpStor, a fost vandut putin mai in urmS Directiunii
Po^telor, pentru oficiul telegrafic, care-1 ocupS §i azi.
Posta ?i telegraful — au functionat si pe timpul
administratiei ruse^ti, luate dela Turci— erau insta-
late intr’o clSdire, de pe la inceputul strSzii Mircea
No. 11 (casa exists).
Iluminatul orasului se fScea cu 46 iSmpi cu pe
trol; s’au mai adSogat in urmS alte treizeci. In 1896,
erau 359 ISmpi cu petrol. Iluminatul era dat in
intreprindere.
,v.f
www.ziuaconstanta.ro . v:!,
76
Serviciile de incendiu, de curatenie ?i de salu-

britate erau reduse ia trei carute cu trei cai; m 1896,
pompierii erau organizati (15 oameni, 26 cai, 4 pompe
13 sacale). Nici vorba nu poate fi de pavaj sau
canalizare.
Paza oraûlui era mcredinâta la 11 sergenî de
noapte, nici unul de zi. In 1896, erau 56 sergenti, cu
un comandant.
Piata alimentelor se rezuma la 8 baraci de scan-
duri, pe locul ocupat azi de hala „Unirea“ si coprin-
dea strazile: bulgara, germana ?i braôveni, desfiin-
tate prin cladirea halei, Pe locul Primariei erau 5-6
baraci cu zarzavat §i fructe.
Comuna avea un spital, intr’o casa inchiriata;
dar era lipsit de toate cele necesare. Nu putea in-
griji, decat §apte bolnavi. In 1893, s’a construit pen-
tru spital un local propriu (pe strada Carol, in spa-
tele ?coalei normale de baeti).
A fost daramat — de ce s’o fi construit ?i mai
ales de ce s’o fi daramat? Nu pricep. —In 1908 s’a
construit cel actual.
Locuitorii oraûlui nostru beau tot apa, pe care
o bause ?i Ovidiu, pe timpul exilului lui la Tomis.
Fiecare casa i?i avea fantana ei in curte. Dar apa
era salcie §i se intrebuinta mai mult la gospodarie.
Pentru apa de baut, 80 sacagii o aduceau din „fan-
tanile" dela Palaz (unde fusese lagarul frantuzesc
in 1854). Ele au fost cladite de pe vremea Turcilor.
Primul gand al nostru a fost, ca sa cladim un laca?
de inchinare catre Cel Atot Puternic. §i, cu cheltuiala
Statului, s’a ridicat in 1884 Catedrala (cu hramul Si
Apostoli Petru ?i Pavel). A fost tarnosita in 1895.
Comunitatea greaca i§i avea biserica ei, cladita
intre 1864-7. Armenii ?i-au cladit biserica lor in 1880.
Catolicii i§i aveau mica lor capela din 1872.
Prefectul Remus Opran a luat iniîativa, ca sa
se stranga fonduri, pentru rldicarea unei statui poetu-
lui Ovidiu. A fost ridicata in 1887.
Inceputurile culturale au fost slabe. S’a infiintat
o ?coaia normala, care a functionat din 1893 pana
in 1896. A fost mutata la Campulung.
mm
hssa •:
BULEVAKDIIL SJ CA/INOUL
DIN
CONSTANTA, IN iS80
Plante fcipar E. Marvan
s 4 > ♦
* * 4 ♦
i*«t < — ^
.*'•'* . -v* >•^•.•^.• ;«:•-'

,. .. r-.-A
» • * »•
o
o
r*
O
r
O
w
CO
i *
n
m c
\
D
O
C3
?0
O
A'Sfc o
>
i
J
4»iK*
m
H
O
CONSTANTA IN 1883
Plante $i tipar Marvan n
♦
o
1. 2
c/3
H
>
1
A
t
2
4 ♦
I H
>
I-
fe;
F'-i
iSf( www.ziuaconstanta.ro
ikV s *° ^
• •
' Mi ■.
ll
Erau doua ?coli primare (una de baieti alta

de fete). S’a cladit pe locul unui fost cimitir turcesc
„$coala primara mixta Principele Ferdinand ?i Prin-
cipesa Maria" prin anul 1893. In urma s’au mai in-
fiintat alte doua (cu localuri mchiriate).
Pe tarniul Marii, Tntre farul vechiu Catedrala
s’a deschis (1879) „bulevardul Regina Elisaveta",
(Fig. 17).
Sala de cura a fost mai mtai (1880) langa farul
vechiu (era o casa m paianta, subreda; apoi, m 1892,
s’a construit—m fata Bancii Nationale de azi—-un alt
local, m paianta §i pe piloti de lemn, pe bulevardul
Elisabeta, care tarnnurea marea.
Ca cladiri particulare: Hotel Carol I, construit
de o societate engleza m 1882 ?i a costat un milion
?i jumatate lei (X 38). Acum aci se afla „CercuI
militar Regele Carol I".
Langa el, palatul construit de Gr. Sturza (1884),
a fost daramat prin 1920-21; iar m fata, localul Ban
cii Nationale, aflator si azi (cel vechiu).
Am mostenit dela Turci doua hoteluri: Danubiu
(azi Metropol), unde a fost gazduit Domnitorul Cuza
in Mai 1864, cand a trecut spre Constantinopol ?i
alaturea hotel Bizant (s’a inlocuit). (Fig. 18 §i 19).
Dau ca curiozitate primul buget al oraûlui nosr

i' tru. pentru anul 1879.
Personal.................... 22.500 lei
Iluminat.................... 5.800 „
Siguranta . . . . 37.240 „
Incendiu .... . 3.960 „
Serviciul tehnic . . 1.200 „
Serviciul sanitar . . 15.300 „
I- Infrumusetarea . . . 40.000 „
1 Starea civila .... 1.500 „
'i. Instructia publica . . 2.000 „
Cheltuieli extraord. 1.620 .,
Total . 131.120 lei
mpjpfuh) Gf i
it..:
78
ef § 3. B. Rena?terea.
->r a. Trezirea.
Ora?ul nostru se salbatacise cu totul in cele 12
veacuri de vitregia vremurilor, cu incalcari, prada-
ciuni, disfrugeri nenorociri, ce i-au venit pe cap
care s’au.tinut lant dela ocuparea lui de Bulgari.
In viata romaneasca chiar, podul de peste Du-
nare cheama Constanta la o viata noua. totu?i
n’ar fi trebuit ca dupa o somnolenta de 17 ani, des-
meticirea sa mai tina alti zece (dela mceputul anu-
lui 1896, pana la sfar§itul lui 1905).
Cu greu s’au dumirit neincrezatorii; iar glasul
barfitorilor a amutit la vointa nestramutata a Regelui
Carol Inteleptul. De acum functionarul numai lua
drept o pedeapsa mutarea lui in Dobrogia ?i nici mi-
litarul nu se mai credea in exil.
Este adevarat, ca lipsa de locuinte facea viata
orasenilor, daca nu imposibila, dar de sigur destul
de grea. Constanta incepe sa fie vizitata, dintr’un an
Tntr’altul, din ce m ce mai mult, m timpul verii.
De?i ea incepe sa se mtinda spre Nord — peste
necropola oraûlui Tomi —dar casele erau mici §i raz-
letite pe strazi de curand mfiintate, nepavate si aproape
fara lumina. Tot coltul dintre strada Carol ?i coasta de
rasarit a Marii, a fost ocupat de cazarmi, care aveau
m spatele lor mahalaua tatareasca. In fata, camp, pe
care se mvarteau m voie 3-4 mori de vant. (Fig. 20).
Populapa a crescut foarte repede. De urvde la
mceputul anului 1896, erau 10.419 suflete; adica:
Romani 2.519
Greci 2.416
Musulmani 2.202
Bulgari . 1.060
Ovrei 855
Armeni . . 559
Nemti . 512
Italieni . 109
Francezi 51
Englezi . 45
Ru?i ?i alte natii 47
Totd . . 10.419 (din care
Plan$e tipar E. Marvan
79
24° 0 Romani), m 1900, tifra populatiei era de 12.725

suflete; iar la sfarîtul anului 1905 de 15.777, adica:
Romani ....... 9.165 (pr. 580|0)
Greci . . .... . . 2.327
Sf'i Musulmani . i. . . . . 1.315
<.;d' /. Bulgari . ..... . . 831
Ovrei . . . . . . . . 812
|re ; Armeni . . . . . . . . 601
flf; f
1. Nemti . : . . . . . . 309
dfir I'1 Italieni ................................... 217
^1 I Francezi . ...................... 95
05 1 Englezi si alte naîi . . . 105
■o i
■ Total . . 15.777
Clddiri la Tnceputul anului 1896 au fost in numar
de 1.378. (Tabela m pag. urmdtoave).
*
In intervalul acestor 10 ani nu s’au cladit decat
199 case. Din acestea, cele mai multe m partea
continentals, unde mcepuse sa se infiinleze cartierul
nou. Se vindeau locuri ieftine §i m rate mid. S’au
schimbat numirile strazilor.
Clddiri la sfasitul anului 1905. (Tabela pag. 81).
*
Cestiunea iluminatului a mers foarte greu. Ince-
putul iluminatului electric s’a facut in 1897, cu 12
lampi, pe bulev. Elisaveta si pe piaâ Independenlii.
Numarul lor s’a marit la 20 §i mai tarziu la 40 becuri.
In anul 1904, Constan|a era iluminata astfel: m
partea de jos, pana la gara, becuri electrice; iar pen-
tru restul ora?ului se intrebuinfau lampi reflectoare,
care ardeau cu ulei mineral dens si lampi cu gaz lichid.
Numai vorbesc despre incercarile facute cu lam-
pile sistem Washington, care au dat rezultate slabe.
Cu toate sumele ce s’au cheltuit cu proectele §i
studiile privitpare la alimentarea ora§ului cu apd nu.
s’a putut ajunge nici macar la un mceput de solu-
tionarea acestei importante cestiuni. Nici ca se putea:
zece primari in zece ani! Tot sacagiii—ajutafi acum
80
CASE
STRAZI strAzi
CASE
(Numiri)e din parentezS sunt nouti) (Numirile din parentezd sunt noud)
Agriculturii (I. Qradisteanu) 39 Justitiei (Mihai Viteazul) 12

Aleon (C. A. Roseti) 7 Libertatii (C. Negri) 62
Apolon (tot asa)' __ Luminei (Gen. Lahovari) 8
Aurora (D. Bolintineanu) 17 Mahomedana (G. Gr. Cant.) 27
Baii (tot asa) 3 Maior Sontu (tot asa) 9
Basarab (tot asa) 2 10 Mai (tot asa)
Brasoveni (desfiin(ata) 15 Mangaliei (Stefan cel Mare) 166
Brutus (Tache lonescu) 12 Marii (tot asa) 4
Bulgara (desfiintata) 5 Marcu Aureliu (tot asa) 30
Calarasi (Cristea Qeorgescu) 16 Mercur (tot asa) 2
Caramidari (acum prabusita) 26 Militara (General Manu) 32
Carol I (tot asa) 137 Mircea cel Mare (tot asa) 80
Comerciala (Petru Rares) 6 Muzelor (T. Vladimirescu) 9
Concordia (M. Cogalniceanu) 49 Neptun (desfiintata) 2
Cogalniceanu (Horia) — Orientului (stradela. Tot asa) —
Ceres (Al. Lahovari) 5 Ovidiu (tot asa) 18
Cuza Voda (Eminescu) 2 Pescari (tot asa) 11
Daciei (tot asa) 12 Plevnei (fosta Vamii) 10
Decebal (tot asa) 18 Portului (tot asa) _
Dianei (tot asa) 1 Rahovei (tot asa) 1
Diviziei (Sc. Varnav. Intre Remus Opran (fosta Farului, 16
Qara si Grand Qotel. Ca- Romana (D. Sturdza) 29
sele numerotate pe Carol, — Rosiori (tot asa) _
Dorobanti (Sc. Varnav. Dela Sabinelor (tot asa) _
Grand Hotel mainte) 4 Scoalei (I. C. Bratianu) 44
Dreptatii (Dragos Voda) 13 14 Septembrie ( l'epe§ Voda —
Elena (Lascar Catargiu) 14 St. cel Mare (Brancoveanu 3
Elisabeta Bulevard (tot asa 9 tatara (Miron Costin) 38
Engleza (stradela. Tot asa) 2 Thetis (desfiintata) 5
Epictet (D. Cantemir) 4 Tomis (tot asa) 23
Fructelor (Negru Voda) 13 Traian (tot asa) 33
Garii (V. Alexandri) 16 Transilvanlei (tot a?a) —
Germana (desfiintata) 4 Unirii (tot asa) 14
Gi'ivitei (tot asa) 12 Vanatori (tot asa) 9
Independentii Piata (tot asa) 27 Vantului (Stradela Tot asa) 2
Industriei (Mitr. Saguna) Venus (desfiintata) 1
Infanteriei (Ion Lahovari) 47 Virgiliu (fosta Regala) —
11 lunie (Cuza Voda) 76 Cladirl pe strazi nedenumite 67
Junon (St. Mihaileanu) 2 Total . . . 1378
Jupiter (tot aaay
LCii \^LUL asa)
Mai erau 130 magazii, 32 bordeie 7 mori.
/nr; i .
81
Case
Case
Strazi Strazi
1 Alexandri V. 18 35 Marii 8
2 Apolon 3 36 Mercur 5
3 Baii 1 37 Mih. Cogalniceanu 46
4 Basarab (piata) — 38 Mihai Viteazul 22
5 Basarab (strada) 2 39 Mircea cel Mare 96
6 Bolintineanu 7 40 Miron Costin 47
7 Brancoveanu 3 41 Mitrop. Saguna 8
8 Bratianu I. C. 46 42 Negri C. 69
9 Cantacuzino Q. Qr. 29 43 Negru Voda 21
10 Cantemir 7 44 Orientului (stradela) —
11 Caramidari (pfallllSila) 10 45 Ovidiu 20
. 12 Carol I 138 46 Pescari 11
13 Cristea Qeorgescu 21 47 Petru Rares 7
14 Cuza-Voda 80 48 Plevna 10
15 Dacia 14 49 Portului 4
16 Decebal 24 50 Rahovei 7
17 Dianei 7 51 Remus Opran 22
18 Dragos-voda 15 52 Roseti C. A. 7
19 Elisaveta (Bulev). 12 53 Rosiori 3
20 Eminescu 5 54 Sabinelor 5
21 Engleza (stradela) 2 55 Scarlat Varnav (lOSli
Sir- Diviziei si lirolianti) - 27
22 Gen. Lahovari 14 56 Stefan cel Mare 222
23 Gen. Manu 44 57 Stefan Mihaileanu 5
24 Grivita 23 58 Sturza D. A. 30
25 Horia 2 59 Take lonescu 22
26 Independenta (Piata) 46 60 Tepes-voda 2
27 Ion Gradisteanu 48 61 Tomis 21
28 Ion Lahovari 56 62 Traian 23
29 Jupiter 3 63 Transilvaniei 5
30 Lahovari Alex. 13 64 Tudor Vladimirescu 7
31 Lascar Catargiu 22 65 Unirii 6
32 Maior Sontu 9 66 Vanatori 17
33 10 Mai ’ 3 67 Vantului (stradela) 4
34 Marcu Aureliu 35 68 Virgiliu 6
Total . . 1577
\
de doua fantani mecanice au furnizat constantie- r
nilor apa de baut.
Un nemsemnat progres s’a realizat cu pavajuL^.:

Trotuarele strazilor partii peninsulare ale catorva
pana la gara, au fost pardosite cu bazalt. .
82
Despre canalizare, nici nu poafe fi vorba

Serviciul de incendiu a ramas acela?. Pompierii
ocupau localul vechiu turcesc (acum daramat) din
fata conacului (pe locul liceului vechiu).
CurdptuI strdzilor se facea mai-numai in par-
tea de jos. Serviciul gunoaielor aproape nu exista.
In ace?ti 10 ani nu s’a ridicat nici o cladire publica.
*
b. Dezvoltarea. Douazeci §i §apte de ani pierduti.
Intr’un ora? in care totul era de refacut din temelie
?i de sistematizat dupa un plan cu chibzuinta alca-
tuit, de mult trebuia sa i se schimbe infati?area lui
orientala.
Inceputul 11 face loan Banescu. El este geniui
creiator, care deschide Constanfii portile renasterii.
Banescu era de o inteligenta vie, cu vederi largi
?i conceptii izvorate din dragostea lui de neam. Cu
ochii lui limpede vazatori, Banescu citea in viitorul
acestui ora?.
Avea o putere de munca dusa pana la sacrifi-
ciul vietii. Cinstit pana la dezinteresare pentru el ?i
pentru ai lui; ca dovada, a refuzat un teren ce i s a
oferit de consiliul comunal. A murit foarte sarac (14
Noembrie 1909) de?i manuise milioane. Monumental
dela cimitir este ridicat din contributie publica.
Primariatul lui Banescu n’a tinut decat din Febr.
1905 pana m Aprilie 1907 (ma gandesc ca Lueger a stat
23 ani m capul administratiei Vienii) ?i nici m ace?ti
doi ani patima?ii politici nu 1-au lasat sa lucreze m
tihna. Totu?i planurile lui edilitare au servit de norma
primarilor care s’au succedat.
Urma?ii 1-au proslavit. Onoare celor care macar
dupa moarte i-au recunoscut meritele. Un bust de?i
cam pipernicit — i s’a ridicat m fata bisericei „Ador-
mirea“, cladita prin osardia lui. O strada li poarta
numele. Dar cea mai mare cinste ce se putea face
omului legat de ?coala, este maretul local „§coala
loan Ban0scu“.
Nici bustul ?i nici cladirea nu vor supraviefui
numelui. Pelerini mtarziati veni-vor sa se inchine
■
^3
mainfea numelui lui Banescu. AducetH voi, fafar-

nicilor incaltea acum dupa moarte cununi de lauri,
aceluia pe care l-aî incununat cu spini, cat a trait.
1. Ion Banescu era mai presus de toate, un

foarte bun roman. De aceia §i-a inceput activitatea
sa edilitara, prin intemeierea unui cartier romdnesc,
Conceptia lui n’a putut-o realiza decat in parte,
in scurtul timp al administraîei sale. Ea a fost con-
tinuata §i desavarîta de urmaîi lui.
Ôcolind cazarmile Regim. 13 Artilerie, Constanta
s’a intins pana la Anadolchioi; iar catre Mare, pana
la Tataia. Tendinta dezvoltarii oraûlui s’a schimbat
— dupa cum era §i firesc — de pe coasta de Sud
(unde a lasat loc exportului de petrol ?i industriei
mari), catre Nord spre o plaje admirabila. O Con
stanta noua, cu bai de mare. Oraûl vilelor.
In ace^ti aproape 11 ani (1906-1916), populafia

s’a mdoit. Romanii ajunsera proportional cei mai nu-
meroî (65°|o)
Romani ... . . . . 21.971
Qreci . . . ... . . 3.326
Musulmani . . . . . . 2.815
Bulgari . . . . . . . 1.728
Ovrei ...... . . 1.092 i ^
Armeni ... . . . . 1.002 .
Nemti . . . . . . . 642 1
Italieni . . . ... ' . . . 518 «
Francezi . .... . . 175
Englezi ?i alpi . . . • 649'^^^
Total . . . 33.918
) 8,e.
Clddirile s’au intreit ca numSr. Dau tabloul lor,'

(lunie 1916). uy;r;
.j
i ..I.-
v:.'-
c; 1 x
(A
•, strada (0 Strada 1 ^
u
63 44 Decebal 62
1 Alexandra cel bun 7
2 Alexandra Lahovari 21 45 Dianei 38
3 Apolon 14 46 Doamna Florica
33 47 Dobrogiei 89
4 11 Aprilie 6
5 Aprodul Purice 14 48 Dragos Voda (fund.)
— 49 Dragos Voda (strada) 11
6 Arion C. (Aleia) 81
7 Astra Romana 131 50 Dumbrava rosie
28 51 Dumitru Sturdza 32
8 Atelierelor 9
9 Avram lancu 49 52 Dunarii
21 53 Durostor 46
10 Bail 13
11 Balcescu N. 11 54 Ecoului
661 55 Elisaveta (Bulev.) 12
12 Banatului 6
13 Banal Maracine 2 56 Eminescu
63 57 Engleza (fund.) 2
14 Banal Mihalcea 25
15 Basarab (fund.) 58 Eroilor
59 Eternitatii (sosea) 18
16 Basarab (piata) 39
17 Basarab (strada) 2 60 Fericirii
18 Basarabiei 40 61 Gen. Averescu (bul.)
19 Bibescu Voda 15 62 „ Cernat (fund.)
79 63 Cernat (strada) 25
20 Bogdan Voda Lahovari 31
21 Bolintineanu 62 64
3 65 „ Manu 78
22 Brancoveanu
23 Bratianu 1. C. 46 66 Grivita No. 1 (piata)
24 Bucovinei 19 67 Grivita No. 2 (piata) 3
28 68 Grivita (strada) 60
25 Cadrilaterului 3
26 Calarasilor 44 69 Horia
28 70 Independ. (bul.)^ 53
27 Calomfirescu 10
28 Calugareni 36 71 Independ. (piata)
29 72 loan Banescu 16
29 Cantacuzino Gr. 79
30 Cantemir 5 73 loan Gradisteanu
74 Ion Lahovari 92
31 Caragiale 79
32 Caramidari (prabu- 75 Ion Ratiu
76 Ion Voda 48
sita, cocioabe) 10 18
33 Carol I (piata) 21 77 Jupiter
211 78 Laic Voda 27
34 Carol 1 (strada) 23
35 Carp (bulev.) 2l 79 Lascar Catargiu
16 80 Lucaci 40
36 Cerealelor 2
37 Chiliei 36 81 10 Mai
71 82 Maior Giurascu 23
38 Cbiristigiilor 9
39 Cristea Georgescu 21 83 ,, Sontu
21 84 Mangaliei (sosea) 36
40 Cuza Voda (fund.) 51
41 Cuza Voda (strada) 841 85 Marmures 35
42 Dacia 51 86 Marcu Aureliu
43 Davila 5] 87 Marghiloman (alea)
85
Case
0^
tf)
Strada (0 Strada
U
88 Marii 8 116 Rosiori 6
89 Mercur 27 117 Sabinelor 52
90 Mih. Cogalniceanu 51 118 Scarlat Varnav 67
91 Mihai Viteazul 95 119 Smardan 7
92 Mircea cel Mare 159 120 St. cel Mare (fund). 5
93 Miron Costin 80 121 St. cel Mare (piata) 6
94 Mitr. Saguna 48 122 St. cel Mare (strada) 222
95 Moldovei 20 123 Stefan Mihaileanu 77
96 Negri C. 69 124 Take lonescu 60
97 Negru Vpda 21 125 Tepes Voda 39
98 Olteniei 35 126 Tomis 33
99 Orientului (stradela) 10 127 Traian 46
loo Ovidiu 20 128 Transilvaniei 5
101 Pacii 11 129 Tudor Vladimirescu 59
102 Pescari 10 130 Turda 14
103 Petru Rares 9 131 Unirii (piata) —
104 Plevnei 10 132 Unirii (strada) 6
105 Portului 15 133 Valea alba 82
106 Preda Buzescu 13 134 Valter Maracineanu 8
107 Prefecturii (fund.) — 135 Vanatori 14
108 Princ. Ileana (bul.) 19 136 Vantului (stradela) 8
109 Princ. Maria (bul.) 38 137 Vasile Alexandri 18
110 Productelor 13 138 Vasile Boerescu 2
111 Rahovei 60 139 Vasile Conta —
112 Regele Ferdin. (bul). 59 140 Vasile Lupu 55
113 Regina Maria (bul). 137 141 Virgiliu 8
114 Remus Opran 22 142 Zorilor 4
115 Roseti C. A. 7 Total . . 4766
2. Baile dela Mamaia. Pe timpul stapanirii tur-

ce?ti baile de mare se faceau pe coasta in ora?, sub
cerul liber ?i in baraci, pe la biserica greceasca, m
cartierul englezesc ?i pe coasta de S-E.
Viile ocupau terasele (taluzate de lucrarile por-
tului) de pe coasta, m fundul golfului. Erau putine
la numar (pana la 10 pogoane), mtre ?coalele ma
rine! ?i tunel.
In primele 2% degenii ale stapanirii noastre, s’au
plantat vii pe toata coasta de miazazi. S’au cladit
mai multe vile. Tot aci se faceau ?i baile de mare.
O linie ferata le lega cu orasul, prin haltele: Ovidiu,
Thetis si Tomis, cu stadia de debarcare dela vii.
/.
I-
Moile constructiuni ale portului au scKimbat cu
desavarîre fata lucrurilor. Pe de oparte, pentru ca
coasta sudica era destinata instalatiilor pentru expor-
tul petrolului, deci si a fabricilor ce se vor mfiinta
m viitor m cartierul industrial; iar pe de alta, pentru
ca directia curentilor marii modificandu-se, a distrus
mica plaje, ce se mtindea in fata stabilimentului de
bai dela vii. Mutarea deveni astfel o necesitate, care
nu trebuia sa mai mtarzie.
Curentul litoral marin, care aduce aluviunile gu-
rilor Dunarii, formeaza la Nordul oraûlui o limba
de peresipuri, care desparte lacul Siitghiol de Mare.
Ea prelungeste la Sud de moara Mamaia, o plaje
admirabila, lunga dela 8-10 k. ?i lata de 800-1000
metri. (XXIV. 28). Aceasta plaje — poate cea mai
frumoasa de pe tarinul apusan al Marii Negre — n’a
scapat ochiului cercetator al lui Banescu, care a
mutat aci, m anul 1906, baile de mare.
Tot lui Banescu ’i se datoresc si planurile par-
cului bailor. Inceputurile ale lui sunt; ele au fost
continuate de urmasi, care au ras movila Aretiik-
Tepe §i au acoperit — cu pamantul transportat —
dunele de nisip, mgaduind astfel plantarea arborilor
?i a florilor.
Acum baile dela Mamaia atrag si vizitatori de
peste granitele noastre. Familia regala si-a construit
pe dune, un castel ca din pove§ti; iar imprejur stau
grupate o multime de vile, care dau Mamaiei infafi-
?area unei mici Ostande. O linie ferata, pe care cir
cuit zilnic mai multe trenuri, in timpul verii, une?te
Constanta cu baile dela Mamaia.
3. Alimentarea oraûlui cu apd. Se datore^te

tot conceptiei si staruintelor lui Banescu.
Dupa foarte multe analize ale apelor de prin
imprejurimi, se ramane la hotaprea data de Docto-
rul Istrate. De nicaieri, nu se poate lua apa mai buna
§i mai abondenta — in vederea dezvoltarii oraûlui—^
ca dela Dunare (1905). .
In scopul acesta se face un imprumut de patru
milioane lei. Cu directia si cu supravegherea lucra-
rilor se msarcineaza Inginerul lonescu Virgiliu, care
intocmise proiectul; iar executarea lucrarilor a fost
luata in intreprindere de Compania generala a apelor
din Liege, pentru suma de trei milioane lei^Dec. 1906).
In primavara urmatoare, Banescu pleaca din capul
administratiei comunale §i — cu toate ca contractul
era incheiat — a trebuit sa treaca doi ani in ?icanele
unui om politic de seama ale acelor vremuri urate,
pentru ca tot Banescu (acum consilier), in Decem-
brie 1908, sa hotarasca executarea definitiva a con-
tractului. Din nenorocire, Banescu moare in anul ur-
mator; iar solutionarea cestiunii apei, se mai tara-
ganeste inca cinci ani. Prin intreruperea lucrarilor,
comuna intra in conflict juridic cu Compania apelor
?i cu Inginerul lonescu. El a fost inlocuit prin Char
les Letourneur. O noua pierdere de vreme. Treaba
nu se urnise bine din loc §i ne apuca toamna anu-
lui 1910 cu un milion de lei cheltuiti in procese, ex
pertize, onorarii, despagubiri §i alte incurcaturi. Statul
mai vine si el in ajutor cu 2.700.000 lei.
Lucrarile pareau a se fi pus pe faga?ul cel bun,
sub controlul Inginerului Panait, delegatul Ministeru-
lui 4e Interne. Reteaua conductelor era intinsa pana
in f^-dul Regina Maria; a$a ca in primavara anului
1914, populatia a^tepta distributia apei cu o indrep-
tatita nerabdare.
S’au tot taraganit lucrurile pana prin lulie, cand
se constata, ca lucrarile dela Hinog (la Dunare) erau
a§ezate pe teren §ubred, ca parte din ele erau cra-
pate si, pentru a nu se strica cu desavarîre, s’a
amanat recep|ia pentru a fi reparate.
Cine erau vinovatii ? To(i laolalta. Intreprinderea,
inginerii supraveghetori (Letourneur §i Panait), care
s’au facut ca nu vad. Dar mai vinovata era adminis
trate comunala, care din neglijenta sau din interes,
a inchis ochii ?i s’a multumit numai cu rappartele
intreprinderii.
Cu toîi erau prinî in bora milioanelor, ce se
88
manuiau. lata pentru ce Banescu murise prea de

vreme, spre nenorocirea oraûlui acestuia. Cu el nu
s ar fi mfaptuit asemenea — sa le zicem —nereguli.
Noui expertize. Despre raspunderi? Ce sa mai
v9rbim ? Peste toti si peste toate s’a tras cu buretele
uitarii. Nu s’a gasit vinovatul.
S’au m’ai carpit ?i reparat instalatiile dela Hinog
rezervoarele dela statia Dorobantul. De bine, de
rau, oraûl a fost alimentat cu apa, catre sfarsitul
anului 1914 (2000 m. c., zilnic). In stadiul acesta
ni-a gasit razboiul.
4. Infiintandu-se cartierul romanesc, numit al lui

Banescu, orasul —^ pentru iluminat — avea nevoie de
uzina proprie. Cpmuna a cumparat un motor de 120
H. P., pe care 1-a instalat intr’un local de pe strada
Sturdza; iar mai Tn urma (August 1908), motorul a
fost mutat m hala cea noua din pia(a Carol, construita
de antreprenorul E. Lescovar. Reteaua fiind complecta,
orasul a fost peste tot iluminat cu electricitate.
Nu trebuie uitat, cd tot Banescu (in 1905) a
fost inipatoruL infiinfdrii unui tramvai electric, In
Constanta, care incepuse a se dezvolta.
Proiectul iluminatului a fost alcatuit de Inginerul
electrician Vasilescu-Karpen. Costul instalatiilor com-
plecte (500.000 lei) s a acoperit din imprumutul con-
tractat (4 milioane) pentru aducerea apei.
Intreprinderea s a executat de societatea Ganz
din Buda-Pesta.
In partea de jos, orasul s’a iluminat cu 198 be-
curi mari; iar la periferie, cu lampi Croizat. S’au inlo-
cuit lampile sistem Washington din gradina „Belidie“.
Comuna a cumparat un motor nou Diesel de
300 H. P., (Primariatul Coiciu), pe care 1-a instalat
catre sfarsitul lui Octombrie 1910. »
S’a facut incercarea de-a se da iluminatul m
concesie; dar nici la licitatie ?i nici prin buna mvo-
iala, nu s a prezentat decat casa Ganz. Incercarea a
mai fost. stanjenita de o miscare a oraênilor, pen
tru formarea unei societati romane^ti, care sa-?i ia
89
asupra-§i iluminatul oraûlui. Mi^carea n’a dat nici

un rezultat.
Pana la o concesionare, maînele se uzasera.
Oraûl se mtindea. Trebuia sa se mareasca uzina
sa se construiasca o hala a maînelor. Lucrarea s’a
executat tot de casa Ganz s’a predat m August
1912. In anii urmatori (1913 14) s’a mai adaogat
un alt motor Diesel, de 300 H. P.
Dar oraûl progresa vadit. Se impuneau doua
solutii: sau sa se cumpere un motor nou, de 6-700
H. P. (deci sa se mareasca uzina), sau sa se recurga
la uzina Portului, care avea energie de prisos (1916).
Pe la mceputul anului 1916, partea de jos a o-
raûlui pana la Po§ta s’a iluminat cu curent luat din
Port; iar partea de sus, prin curentul uzinei comunale.
*
5. Tot pe timpul primariatului lui Banescu s’a
construit Hala „Unireat‘. Pe locul ocupat de baraci,
mtre strazi stramte (Bulgara, Germana si Braôveni),
cu casute mici ?i nesanatoase, s’a mtemeiat prima
piata a oraûlui. In mijlocul ei s’a cladit o hala nu
tocmai Tncapatoare, dar care serveste §i acum de
minune, pentru trebuintele partii de jos a oraûlui.
Constructia e facuta de inginerul C. N. Vasilescu,
in vara anului 1905 si a costat vre-o 130.000 lei.
Interiorul e imparît pentru pescarii î pentru came;
iar afara si pe doua laturi sunt ?oproane pentru zar-
zavat si pasari. S’au executat de F. Weigel (1906,
August) pentru 20.000 lei. In subsol se pot pastra
pe^tele ?i carnea.
6—7. Doua lucrari uriaê, care glorified numele

lui Banescu, caci din concep(ia lui sunt izvordte :
Bulevardul si Cazinoul comunal.
a) Cu bulevardul sâ castigat o banda de teren
lata de 50m, pe 700 metri lungime. S’a consolidat
tarmul ?i, daca s’ar fi urmarit parerea emisa ?i in
parte executata de Banescu, tot (armul de rasarit ar
fi fost aparat. Pe fie-care an, se prabuê^te, 0 strada
90
mtreaga — fosta Caramidari —^ s’a naruit. N!au mai

ramas decat vre-o 12 cocioabe, pe cand acum 40
ani erau 26 cladiri mari. strada Mircea spre (N.
de bis. greaca) va avea aceiaî soarta. S’au naruit 2
cladiri mari de cate doua etaje, numai m ultimii 10 ani.
Lucrarile bulevardului au fost executate de m-
treprinderea Frangolea, Segal ?i Moscovici (toî Ro
mani !) ?i supraveghiate de inginerii portului, mtre
anii 1906-9. S’a construit mai intai un dig solid, pre-
cedat ?i aparat de furia valurilor prin blocuri mari
de piatra. Digul este legat cu cheul principal al por
tului ; iar golul — dintre tarm §i dig — a fost astupat
cu pamantul rezultat din taierea ?i taluzarea malu-
rilor din fundul golfului (viile vechi turcesti).
Cele doua bulevarde (Regina Elisaveta ?i Gene
ral Averescu) s’au racordat printr’un taluz u?or m-
clingt. O paji^te frumos plantata cu arbori (in spe
cial pini maritimi) §i Tmpodobita cu flori, da coastii
Constantei o mfatiâre admirabila, a?a dupa cum
trebuia unui ora^-port. Ea atrage privirile streinului,
care vine la noi cu vaporul.
b. Cu Cazinoul au mers treburile mai greu, din
pricina patimilor politice. Banescu, pentru a fi m
afara oricaror banuieli de chiverniseala, a cerut Mi-
nisterului Lucrarilor publice, ca supravegherea cladi-
rii sa fie mcredintata inginerilor portului. Intreprin-
derea a fost aceia?i, ca §i a bulevardului.
Calauzit de sentimente romane^ti, Banescu cere
ca ?i planurile sa fie facute de un bun cunoscator
al stilului romanesc „ca sd se afirme prin arid
stdpdnirea noastrd pdnd la Mare”; a§a spune pri-
marul in raportul lui. Ministrul Gradi^teanu insarci-
neaza cu facerea planului pe arhitectul Petre Anto-
nescu. Nici ca se putea o alegere mai nemerita! Ar
tist desavarît, Antonescu combina din frumosul stil
arhitectonic al vechilor noastre manastiri, un monu
ment de arta curat romaneasca, pentru a face fala
acestui colt de pamant redevenit acum romanesc.
Dar abia terminate fondatiile, §i totul a trebuit
schimbat. Planurile lui Antonescu au fost mlocuite
91
cu ale unui alt arhitect, D. Renard, care neavand

cuno^tinla stilului romanesc, le modifica iese cla-
direa, fara nici un stil, dupa cum se vede azi.
Ministerul desgustat, s’a retras din obligatiile, pe
care si le luase (Noembrie 1907) §i comuna execute
lucrarea singura. Cu supravegherea a lost msarcinat
arhitectul Renard. Constructia cazinoului a |inut pana
Tn 1909; iar suma cu care se contractase la inceput,
s’a dublat la 760,560 lei. Sala de concerte n’are nici
o acustica.
In timpul razboiului, cazinoul a fost transformat
m spital, unde se aduceau ranitii de pe frontl do-
brogian. $i, cu toate ca pe el era arborat drapelul
„Crucii ro§ii“, Germanii 1-au bombardat din aero
plane, facand cate-va victime. O inscriptie va povesti
viitorimii umanitarismul teuton. Pe placa sta scris;
„Acest edificiu transformat m spital, m timpul raz
boiului 1916-18, a fost distrus de aeroplanele du§-
mane, m ziua de 6 Octombrie 1916, cand adapostea
400 raniti romani".
*
8. Ora?ul se intindea necontenit catre Nord. li
trebuia cartierului de sus o biserica noud. Catedrala
era prea departe. Inifiativa a fost luata de preotul
N. Paveliu ?i realizata de Banescu, mtre 10 lulie 1906
§i 1 Octombrie 1907.
Biserica are hramul „Adormirea Maicii Domnu-
lui" §i ocupa Piata Grivija No. 1, anume destinata
pentru acest sfant laca§. Cladirea a fost executata de
antreprenorul Cosma Dusi, dupa planurile arhitectului
G. Mandrea, msarcinat ?i cu supravegherea lucrarilor.
Pe langa costul zidariei (110.000 lei), s’au mai chel-
tuit Tnca 50.000 lei, pentru picture, facuta de D. Ma-
rinescu in 1910-11.
*
9. Serviciul incendiului al salubritdp'i. Erau
pana acum o inchipuire. Amandoua stateau inghe-
suite intr’o cladire veche din fafa liceului (Str. Traian).
Subt primariatul lui Banescu §i-au luat fiinla. S’au
construit:
■wm
3s*':-
92
a. Cazarma pompierilor, pentru care era de mai

nainte pastrat terenul de langa Manutanfa armatei.
Cladirea s’a executat in 1908 de Vladimir Radef ?i
a costat 40.000 lei ; iar langa ea :
b. Doud grajduri m 1906. Au costat aproape
36.000 lei.
S’au pus bazele acestor doua servicii din cele
mai importante, dar neexistente. Ele s’au inceput subt
Banescu ?i s’au desavarît de catre urmaîi lui.
10. §i inceputurile canalizdvii orasuiui, tot pri-

mariatului lui Banescu se datoresc. Au fost conti-
nuate de cei ce au venit dupa el.
Lucrarile s’au intensificat in 1907 de intreprin-
derea Inginerilor Cananau §i Pruncu, pentru suma
de 600.000 lei. Cu conducerea lor, a fost insarcinat
Inginerul Zahariad, directorul portului.
11. Tot Banescu a luat masuri pentru pavavea

cu asfalt piaird cubicd. Lucrarile s’au continuat pe
fiecare din anii urmatori. Inceputul, el 1-a facut. A-
cum ora§ul este in buna parte pavat, a§a cum se
arata amanuntit pentru fiecare strada, in tabel.
12. Clddirea liceului vecbi s’a facut de antre-

prenorul E. Lescovar, intre anii 1906-8, pe locul co-
nacului ars in 1882. Era destinata pentru ^coala pri-
mara. Infiintandu-se liceul „Mircea cel bdtrm(t, con-
structia a fost vanduta Ministerului Instrucfiei pentru
suma de 200.000 lei. S’a cladit un local nou. Parte
e terminat ?i functioneaza, pe strada Mircea, in col-
|ul S. E. al fostei gradini „Belidie“.
13. In 1908-9 s’a consiruxi spitalul comunal „Dr.

Sion", care a costat la inceput 140.000 lei; dar i s a
mai adaogat in urma pavilioane ?i instalatiuni noua.
14. ^coala novmald de bdiepi, se afla instalata
■ i
93
intr’o cladire ce fusese hotarita pentru §coala pri-

mara No. 3 de baled. Construcda s’a facut de antre-
prenorul Aristide lacob mtre anii 1910-14 ?i a costat
la inceput 400.000 lei. S’a mai marit in urma.
*
15. Abatorul comunal s’a statornicit definitiv la
„Tdrgul de vite”, dela Anadolkioi, dupa incercari
nereuîte in piafa Grivita No. 2 §i pe bulevardul Re
gina Maria (pe la Tataia), unde se va cladi acum
localul ?coalei normale de fete. Pentru ^coala nor-
mala de baled s au Pus temeliile, la stada Palas.
*
16. Oboi’ul de cereale era mtre 1879-1907 in
piata Independendi, apoi pe locul po^tii §i in fine pe
terenul gradinii „Belidie“. Banescu a mutat oborul
in fata Spitalului comunal; iar aci a mfiintat o gradina,
destinata §i unei colectii de antichitad (morminte,
pietre cu sculpturi î inscripdi, etc.). Nu ?tiu ce s’or
rnai fi facut.
Terenul „Belidie“ s’a parcelat pentru construc-
tiuni publice. Pana acum s’a cladit numai o parte a
liceulul. In coltul diagonal opus, s’a a?ezat piatra
fundamentals (Oct. 1928) a unui palat cultural; iar
m coltul bulev. Elisaveta, privind spre port, aceia a
unui monument comemorativ al reanexarii Dobrogiei.
Oborul a fost mutat §i din fata spitalului. Acum
se afla mtre cimitir §i ora§, langa magaziile de cereale.
Terenul din fata spitalului s’a parcelat pentru cladiri.
*
17. Cel dintdi cimitir cre^tin a fost langa Inchi-
soarea militara. Apoi pe la mcruci?area strazilor Tache
lonescu cu Mihaileanu. Intre 1897-1900, a fost mutat
pe locul ce ocupa azi.
18. Palatal comunal este cladit (prin desfiinta-

rea strazilor Neptun §i Thetis) pe vechiul drum de
acces m port; de aceia fondadile au mers pana la
17m adancime. Lucrarea a fost data m mtreprindere
94
Inginerului C. N. Vasilescu trebuia sa fie termi-

nata pana m Noembrie 1912, pentru suma de 532.000
lei. Dar s’a depaît §i peste termenul predarii, §i
mai ales peste tifra costului, din cauza prea marii
adancimi a fondatiilor, a Tntarzierii ce s’a pus in
expropierea terenului, a furnizarii prea tarzie — din
partea constructiei portului — a pietrii §i mai ales
din cauza neplatei la timp a arhitectului si a deselor
schimbari de devize. In August 1916, cladirea era
abia acoperita.
S’a complectat dupa razboi, §i in 1921, serviciile
primariei s’au mutat in noul local. Costa 2.291.300 lei.
*
19. Tot din timpul dezvoltarii oraûlui sunt ?i
fondatiile Hahi Carol I, mcepute in 1912. S’a lucrat
cu oare care Tntreruperi, pana in 1915, cand s’a pa-
rasit. In Mai 1927, s’a remceput lucrul §i s’a desa-
varît m 1928 de antreprenorul G. Andreiescu. Costa
peste cinci milioane (vezi mai jos c. 9).
*
20. Intre 1906-16 s’au mai construit de Stat:
Giamia „RegeIe Carol I", care a inlocuit „Mal)mu-
dia“, cladita m 1822 pe temeliile alteia vechi. Ingi-
nerul Neculcea a executat lucrarile in 1910. Palatal
Prefecturii Judefului Palatal Tribanalalui de pe
str. Traian. Construcîile s’au facut mtre 1908-1912
de arhitectul E. Lescovar. Intre ele, elegantul Palat
destinat ca reêdinfd de vara Familiei Regale. In
timpul rSzboiului a fost devastat de armatele nava-
litoare ?i in urma cumparat de Ministerul Justitiei
pentru Curtea de Apel, infiintata la 1914.
Arestal preyentiv a fost la mceput in faâ co-
nacului (aflator pe locul liceului vechiu). S’a cladit
un local nou ?i incapator, vecin cu cazarmile Regi-
mentului 13 Artilerie.
c. Constanta de dapd razboi. Manicipial.
6l
(August 1916 — August 1928)
a. Doi ani de ocapafie da^mand. Dupa ruperea
zagazului, prin spartura facuta m frontul dela Toprai-
95
sari, puhoiul navalitorilor s’a revarsat, ca valurile

unei mari furioase, asupra Dobrogiei. Constantienilor
nu li venia sa creada. Autoritatile militare primind
^tirea sa paraseasca oraûl, au pus foe rezervoarelor
de petrol. Cel din urma tren a fost urmarit de pro-
iectilele artileriei germane.
Noaptea cea de pomina a fost aceia din 21 Oc-
tombrie st. v. 1916. Limbi de foe se inaltau pana la eer
§i nori negri de fum se a^terneau ea un zabranie
asupra oraûlui. Pe soseaua Tuleii un adevarat infern.
In fuga ei, populatia oraûlui apueand drumul pri-
begiei §i al nenoroeirilor se amesteease eu, armata
ee se retragea desnadajduita.
Mai infioratoare a fost dimineata, eand tot aeest
amestee fugea mgrozit eu sulita eavaleriei bulgare in
eoasta ?i sub bataia tunului german. Raenetele §i
tipetele femeilor §i ale eopiilor mariau paniea. Multi
§i-au gasit moartea si asa au ramas pe eamp, nem-
gropafi. Cat mai prefuia viata in aeeste vremuri de
grozavie! Fieeare eauta sa si-o seape eum putea!
Dintre eei ramasi m Constanta (8-9000, foarte
putini romani) s’a format o delegatie, eare ieînd la
bariera dinspre vii, mtampina patrulele eavaleriei bul
gare ?i preda oraûl. Era ora 12.30, in ziua de 22
Oetombrie.
Inamieul a intrat pe doua eoloane (Str, Traian
§i Mangalia-Carol), eare s’au intalnit m Piata Inde-
pendentii. Germanii, oameni praetiei, au pus stapa-
nire pe silozurile pline eu eereale; pe eand Bulgarii
(dupa deprinderile lor, de pe vremea lui Asparuh)
se mdeletnieeau eu jafurile. Pe eand o parte pradau
magazinele, eautand maneare dar mai ales bautura,
altii au spart si jefuit easele loeuitorilor refugiati.
Orori de nemehipuit, demne de poporul bulgar, s’au
petreeut in primele zile ale oeupatiei. Germanii li-au
mai domolit apueaturile salbateee, pentru ea Tmpre-
una sa fure mai in urma, dar eu forma.
0 imprejurare ridieola e demna de povestit. Ea
invedereaza inelinarea spre jaf a Bulgarilor. Ce vor
fi eugetat ei, eand au vazut statuia poetului Ovidiu,
96
e greu de ghicit. Intr’o noapte coboara statuia de pe

soclul ei. De sigur ca vroiau s’o duca la Sofia, ca
trofeu de razboi, sa impodobiasca una din pieêle
capitalei regatului bulgar. Dimineata, Qermanii gasesc
statuia trantita la piciorul soclului si, fiindu-le ruîne
de isprava aliatilor lor, au pus s’o ridice la locu! ci.
Cineva a avut fericita ideie s’o fotografieze, a?a cum
se vede m gravura. (Fig. 21). §i bine a facut, ca sa
se arate viitorimei, ca furtul moa^telor Sf. Dumitru,
dela Mitropolia din Bucuresti, nu este o legenda, ci
un fapt, care intra in obi^nuinâ poporului bulgar,
fi curios sa citesc o dare de seama bulga-
reasca, in care sa se arate cate jafuri am facut noi,
cand li-am strabatut tara dela un capat la altul?
Cat a ca^tigat fiecare locuitor bulgar Tn 1913? Da,
Dar noi n’am navalit m Bulgaria ca bandiî, ci am
strabatut-o ca ostaî.
In timpul ocupatiei, convoiuri de vehicule au trans-
portat m Bulgaria tot felul de masini, mobile, apa-
rate, obiecte casnice, pana ?i biblioteci publice î
particulare, Multe s’au gasit dupa razboi la Sofia,
Nu s’au mulûmit numai cu furturile. La plecare
(in Decembrie 1918) au distrus cartiere mtregi, Mai
ales in cele marginaê n’au ramas decat peretii,
Aparatele telegrafice, uzina si instalaîile elec-
trice, masini §i vagoane, in fine totul a suferit de
vandalismul acestor salbateci, Au furat î au dus in
Bulgaria, tot ce au putut; iar ce nu, au distrus cu
o vadita rautate caracteristica bulgarului.
b, Dupd reinstalarea autoritapilor noostre, par-

tile distruse s’au refacut foarte repede, Oraûl s’a
mtins §i mai, repede, acum dupa razboi, pe ta^mul
Marii, pana la Mamaia,
Spre Nord §i Vest s’a legat cu Anadolkioi,
Bratianu §i Viile noi, cu care a format un trup, la
mceputul anului 1927, cu numele de Municipiul
Constanpa.
05
cd
a
Pm
63
If/fe Q
Z
<
H
O
5
o
P
h3
U
E-
<:
E—
!/:
Plante ¥' bipar E. Marvan
97
Acum (August 1928) oraûl numara aproape

41.000 suflete, din care 700|0 Romani.
Dupa felul nationalitatilor, sunt:
Romani.................................. 28.700
Greci............................. . 3.130
Armeni...................................... 2.015 ^
Turci ?i Tatari . . . . . 2.003 (0'§
Ovrei........................ 1.050 «
Bulgari ........ 1.037 'S S
Albanezi ....... 460 o'-0
Germani . . . . . . . 403
Unguri......................... . . 340 ® 3
Ru?i..................... .... . . 325 I =
Italieni ..... . . . 282 c3
Jugoslav! .... . . 185 3
Austriaci . . . . ... 168 g g
Polonezi . . . .... 148 ° 0
Cehoslovaci . . . . . . 125 g
Francezi . . . . ... 71 ^ «
Englezi ........ 62 >
Spanioli ....... 38
Americani ....... 23
Diferite natii......................... 368
Total . . 40.933
Constanta are 257 strazi, a caror stare este ara-
tata la sfarîtul lucrarii. Sunt 9.463 cladiri.
*
1. Alimentarea ora§ului cu apa. Pe langa pa-
costea ocupatiei du^mane, care din trei motoare la
Hinog, n’a lasat decat unul, a mai venit catre sfar-
?itul lui lanuarie 1920, o alta nenorocire, tot asa de
mare. Din cauza neglijentii personalului, a ars uzina.
Oraûl s’a servit de fantanile mecanice ale par-
ticularilor ?i de 300 m. c. zilnic, apa luata dintr’un
put dela Murfatlar, parasit m 1915.
S’a revenit la studiul aducerii apei — gasita acum
potabila — dela Caragea-Dermen, unde s’a cladit o
uzina mzestrata cu un motor de 200 H. P.; iar cea
dela Hinog s’a reparat ?i complectat, pentru a putea
trimete zilnic la Constanta 4.500 m. c. apa.
100
de dupa razboi se datore?te scaderii leului nostru,

deci a scumpirii materialelor a mainii de lucru.
*
11. S’au pus pe baze temeinice doua dintre ser-
viciile cele mai importante ale comunii: militarizarea
pompierilor si Tnzestrarea serviciului de incendiu cu
tot ce-i trebuie, precum organizarea serviciului de
salubritate publica ?i curatenia orasului.
a). Pompierii au cladire mcapatoare pentru ofi-
terul comandant, plotonierul ?i trupa. Apoi grajd pen
tru 24 cai, baie, bucatarie, sala de mancare ?i infir-
merie. Pompierii au fost militarizati dela lanuarie
1926; au ca efectiv: un ofiêr, un plotonierî 47 trupa;
precum §i tot materialul de incendiu trebuitor, ca:
cisterne, turbine, pompe de mana ?i cu aburi, scari,
furtuni, care de unelte, etc.
b). Salubritatea si curatenia orasului sunt in-
zestrate cu personalul (213 oameni de serviciu, plus
14 meseria§i cu 4 ateliere: fierarie, mecanica, lem-
narie §i curelarie), cu animalele (70 cai si 24 boi)
?i cu materialul necesar unei bune functionari. Au:
o etuva, 50 furgoane, 4 trasuri, 2 automobile, 70 ca-
rioare pentru gunoaie, 4 peril mecanice, 5 sacale de
stropit ?i 3 pompe de incendiu.
*
§ 4. Cincizeci ani de munca — dupa douaspre-
zece veacuri de jafuri ?i distrugeri — au a?ternut
peste ruinele orasului roman Tomis, un altul nou
romanesc Constanta, de zece ori mai mtins §i m-
sutit mai mare^.
In afara de cladirile publice, casele particularilor
se mtrec prin stilul lor arhitectonic, prin eleganta si
prin frumusefea lor, ca sa dea oraûlui^nostru o m-
fati?are, pe care n’a atins-o niciodata in via(a lui.
Constanta nazue^te a deveni cea dintai statiune bal-
neara ?i primul port de pe (armul Marii noastre Negre.
Nu cred sa fi avut o inspiratie fericita, cei care
au anexat suburbiile marginaê, la administratia ora-
§ului, care §i a?a era destul de Tntins, pentru a putea
fi bine gospodarit ?i a merita numele de „mdrgdri-
tarul Mdrii noastre Negre”.
Nurnai vatra oragului este a?a de impra?tiata,
meat vor trebui cheltuieli peste puterile lui de mari,
ca sa fie cu desavarsire modernizat. Mahalalele n'au
apa mdeajuns; nu toate strazile sunt pavate, cana-
lizate si nici mdestul de iluminate. Ce vor zice su-
burbiile, care ?i ele au dreptul la o viata oraêneasca,
atunci cand nu li-am dat nimic, care sa justifice mul-
tele impozite, la care iau parte laolalta cu oraênii.
De un tramvai electric se simte, mainte de
toate, nevoie.
Pentru o buna gospodarie, va trebui ca oraûl
sa se rastranga in propria lui vatra, peste care sa
nu treaca decat dupa ce va Tnzestra-o cu apa sufi-
cienta, cu pavaje bune, cu canale si cu lumina pre-
tutindeni.
Apoi curatitul ?i mtretinerea strazilor cer chel
tuieli insemnate, care vor fi cu neputinta de facut,
cand orasul va fi prea rasfirat, dupa cum este acum.
Lipse§te orasului nostru un plan de sistematizare,
dar mai ales lipse^te o bale.
Consolidarea tarniului rasaritean — mtre Cerciil
militar „Regele Carol 1“ si Tataia — cere o grab-
nica solutionare, pentru Tnfrumusetarea ?i siguran|a
Constantii.
Terenul garii si cladirile din fa|a ale fuhetiona-
rilor caii ferate vor trebui transformate mtr'un pare
modern. (S'au mceput lucrarile m lulie 1930,. pentru
acestea din urma). Qara sa fie mutata afara din ora?.
Cu locurile virane, care ocupa mtinderi msem-
nate m interiorul orasului, sa se procedeze, sau o-
bligandu-se proprietarii sa cladeasca, sau sa le vanda.
In primul rand, Statul si comuna sa dea example.
*
§ 5. Acestea, si alte multe amanuntite ces'tiuni
edilitare, numai pot mtarzia, pentru a da ora?ului
nostru un aspect curat occidental, la care 'i da drep
tul asezarea lui la capatul celei mai msemnate ar-
tere de navigate fluviala, Dunarea, „Uegele fluviilor
din Europa", dupa cum pe drept a numit-o Napoleon
I, care i-a cunoscut importanta economica, mca de
pe la mceputul veacului trecut.
10:2
Caci nil trebuie pierdut din vedere, ca Consfanfa,

intr’un viitor nu tocmai departat, se va gasi la ras-
pantia a doua drumuri comerciale, de cea mai mare
insemnatate, pentru Europa centrala.
Germania, pentru a scurta drumul marilor cu vre-o
4000 k., intentioneaza sa adanceasca in a§a \e\ „canalul
Ludwig”, ca pe el sa poata pluti, nu ca acum, vase
numai de o suta cincizeci tone, ci de o mie cinci sute.
A?a canalul Rin-Main-Dunare, devenit „a opta
mare”, va face o concurenta simtitoare traficului pe
Mediterana. §i atunci proectul unui canal Cernavoda-
Constanfa — care sa scurteze cu mult drumul nesi-
gur si costisitor dela guri — la care s’au gandit En-
glezii, acum vre-o 70 de ani si Germanii, in timpul
razboiului ce trecu, va deveni de o vadita necesitate.
Aceasta mare cale de apa din curmezisul Euro-
pei, va atrage la ea unirea Veserului, a Elbei §i a
Oderului cu Dunarea, si asa toata Germania va fi
impanzita cu o retea de cai Tnlesnicioase de apa,
toate Tntoarse cu fata catre Constanta.
§i Polonia nazue^te tot catre portul nostru. Chiar
daca coridorul Danzigului ar privi cu ochi buni des-
voltarea comertului Poloniei, totu?i portul Danzig este
prea departe §i marfurile poloneze vor trebui sa incon-
jure toata Europa, pentru a ajunge la Suez si m Indii.
„Din fericire Vistula — zice d-1 Profesor Mehe-
dinti — ca un al doilea Rin deschide Poloniei o cale
spre Dunare, prin San, Nistrul superior §i Prut. Pe
aceasta cale, Polonia si toate tarile dinprejurul Bal-
ticei, vor putea dobandi o fatada deschisa spre Ma-
rea Neagra si Mediterana, dar vor scurta drumul
catre Orient cu aproape 6000 k. m.“. (Le pays et le
peuple roumain. pag. 128-132).
Aceste consideratiuni economice, vazute asa de
limpede prin ochiul celui mai erudit geograf al nos
tru, vor trebui sa de^tepte bagarea de seama a edi-
lilor nostri, caci progresele civilizatiei nu asteapta pe
cei zabavnici. Deci sa mzestram din timp Constanta
— a§a de fericit a?ezata aci, in Oriental deschis al
Europe! — cu tot utilajul spre o viata noua.
- ': :v'' ■■'> ■/,
t,'l
C *•« .lii
,-4Ss-, %
6guzk)-y/i• fs-i3i'ii:-j!:■; ■.innqfiis fJiVq'âî fef‘^
-TED "'ifer’&’sl.?? ■:iibfTf UfiV ■ .I.iri f:tb)‘''^rtflb

\ ''a’. ''•*■'
CAPITOLUL V. mu r,A
.J'iir,.:- : • i.l{ mA
Cuvantul cel de pe urma. •,rfi
Niciodata in timpul existentii ei, Constanta n’a

avut o situape mai prielnica, pentru folosinta tarii>
careia a apartinut, deci pentru propria ei dezvol-
tare, ca pe timpul stapanirii noastre.
Fie ca puterea stapanitoare cadea cu mult spre
Sud — §i atunci avea la Tndemana alte porturi, a?e-
zate pe tarmuri mai deschise (Mediterana) — iar Con
stanta era de o importanta cu totul laturalnica, lo-
cala (a?a cum a fost mai in toate timpurile); sau
ca puterea, pe care numai interesele comerciale, o
Tmpingeau pana prin Dobrogia, era prea departe (cum
au fost coloni^tii greci m vechime; Venetianii ?i Ge-
novezii m veacul de mijloc si Englezii m veacul tre-
cut) ?i atunci insemnatatea oraûlui nostru se redu-
cea ?i la mai pupn. Era un debuêu de exploatarea
numai a unei provincii mici.
Constanta n'a avut niciodata prilejul, sa fi servit
ca port al unei tari Tntregi, ca acum; centrului Eu-
ropei, in viitor. De aceia nu trebuie sa ne uimiasca
grabnica ei dezvoltare, pe care a luat-o de vre-o 25
ani mcoace; dar mai ales acum dupa razboi.
Am descalecat la 23 Noembrie 1878, mtr'un ora?
pustiit de patru razboaie numai m interval de 70 de
ani. Aci dar totul trebuia refacut din temelii.
Am gasit in Constanta populatia unui nemsem-
nat satuc turcesc, de 3000 suflete, din care numai
cativa Romani, ?i am ajuns acum (Oct. 1928) la
41.000 locuitori, din care 28.700 Romani.
Portul era nemsemnat; azi este insuficient tre-
buintelor, care cresc pe fie-care an.
104
Orasul, la inceputul stapanirii noastre1, nu ocupa

decat vre-o 26 hectare, cu strazi, toate in lungime
de 6500 m. Pe ele erau ce! mult 569 cocioabe; iar
cate-va case (41) mai rasarite, erau mai ales m car-
tierul englezesc si foarte putine in partea peninsulara.
Acum se intinde pe 6085 H. a. Are 257 strazi,
in lungime totala de 143.500 m. Sunt 9463 cladiri,
din care unele marete, pot sta alaturi cu multe con-
structii din Capitala Regatului.
Nici vorba nu putea fi de canalizare sau de apa.
Acum avem 35.231 metri canale de scurgere §i
48.184 m. canale de apa.
lluminatul era iluzoriu. Tot orasul are azi lur
mina electrica.
Urma de pavaj nu exista. Azi avem 2.805 m.
strazi pavate cu asfalt, 7.810 cu piatra cubica î
35.795 m. macadam. Sunt 26 k. m. trotuare de ba-
zalt $i asfalt.
Coasta de Sud, nu se deosebe^te intru nimic de
(armurile civilizate din Apusul Europei; pe cand ina-
inte nimic nu atragea ochiul calatorului, venit pe
mare; erau stanci aride, case pipernicite §i mormane
de gunoaie.
Avem trei biserici romanesti marete. Ele pot face
fala chiar oraselor mai mari .î mai vechi in civili-
zatie. Pe cand la venirea noastra m Constanta, nu
era decat smerita biserica greceasca, cladita intre
anii 1864-7. Bulgarii §i Armenii iî au lacaûrile lor
de Tnchinaciune, cladite in 1907 §i 1880. Catolicii î
Protestantii au bisericile lor. Cea catolica a fost cla
dita in 1872, iar cea protestanta m 1892.
Avem un palat episcopal. Cand se va termina
va fi impunator.
Dintre cele, doua giamii, aflatoare la venirea
noastra, *cea mai vechie a fost reconstruita din te-
melii, pe timpul domniei Regelui Carol I, pe locul
giamiei Sultanului Mahmud 11 (1822), ea insasi cla
dita pe temeliile alteia mai vechi.
i). li vurba miinai de vatra oraîilui, nu de subiirbiile, care din
1927 compun Municiîul. De altlei in toata descrierea nu nia ocup decSt
de vatra oraûlui.
105
Ovreii au doua sinagogi.

Ca cladiri publice, n’am mo?tenit dela Turd, de
cat conacul; iar in fafa lui doua localuri ûbrede,
ocupate provizoriu de Arestul preventiv Pompieri.
Avem acum constructii spatioase pentru Prima-
rie, Prefectura, Curtea de Apel, Tribunal, Arestul
preventiv si Pompieri.
Oficiul postal isi are localul lui.
La Turci nu exista spital. Acum avem patru pa-
vilioane, prevazute cu toate cele necesare unei bune
functionari.
Pentru liceu, s’a construit acum un local nou
î mcapator, pe unul din colfurile fostei gradini „Be-
lidie“. Complectat, va fi una diri podoabele ora?ului.
O parte este terminate î data mvatamantului.
Dintre celelalte §coli secundare, numai §coala
normala de invatatori are un local ceva mai spafios.
Acum se cladesc doua ?coli normale, una pentru m-
vatatoare (la Tataia) §i alta pentru invatatori (la
Palas). S’au pus temeliile.
Avem sapte localuri noi pentru scoalele primare.
Ele pot rivaliza cu cele din Bucuresti.
Populatia musulmana isi are scoala ei, construita
si mtretinuta de noi. .
Grecii, Armenii, Bulgarii si Protestantii i?i au
^coalele lor, intretinute de comunitati. ^
Atatea prefaceri s’au desavarît, m asa scurt
timp, ca parc’ar fi lucrarile unor uriasi. Septuagenarii,
care au deschis ochii in Kiistendje, se minuneaza de
cele ce vad; iar tinerilor, nu li vine sa creada, ca
oraûl acesta a fost, acum 50 de ani, un mizerabil
satuc turcesc, care a crescut ?i s’a dezvoltat, ca Fat-
Frumos cel nazdravan din pove^ti.
Stau cate o data cu coatele rezemate de balu

strade terasei Cazinoului §i privesc pe luciul, foarte
arare ori lini^tit, al Marii noastre Negre.
Luna veghiaza peste intinsul nemarginit al Marii,
§i a^terne, intre ea si mine, o carare argintie, pe care
106
dau drumul gandurilor mele, sa alunece. Visez

totu?i sunt de^tept.
Privirea mi se pierde, ca mtr’un abis, ce se des-
chide la capatul indepartat al faciei luminoase. Intr’-
acolo e genune, e mtunerec. Acolo traiesc mvalma-
§ite lumea legendelor cu a barbariei.
La primele scanteieri de luna, apar razele civi-
lizatiei romane, o data cu venirea pe aci a lui Ovidiu.
Cat timp li-a trebuit, ca sa razbiasca pana la noi!
Vad plutind in zarea nemarginitului indepartat
al Pontului Euxin triremele legionarilor. Sunt ale vi-
tejilor no^trii strabuni. Acea ,,Classis Pontica“.
Mai pe la jumatatea cararii argintie, iata cora-
biile Venetianilor ?i ale Genovezilor, spintecand apele
acestei „Mare Majus".
Un furnicar de luntri muntene^ti ?i moldovene^ti
cutreiera apele Marii Negrilov no§trii Basarabi.
Feeria noptii se tope^te in faptul zilei §i, la apa-
riîa primelor raze ale soarelui, visul meu devine o
realitate.
Vad aievea, cum se malta trufaê pe luciul apei,
falnica noastra
„Romania
Si
mbnajiwj-.M
T_,,...... . ..... t. p-'■ •.9iji.
pb 6 vnSij'ijff!,li. fjr; j-'ijb;*-.' .'i-. j'ii A.il
MU. oniv •
liUSj'iilXAfn . Jfiry •
-1& 1 s,.0 p;;;% j 6 fl'isii PuIbs
: :;VT> V-, j Ki"'!■*'plb bXSI i 1
:•»
ilsd fi 1 i ajT?i yvi-rea
sb)pr.oi
'ihbol ’f.
,!ui 'll,
t) ;<qS-iH
.j'Svnq
'
1iujvixuiKBO’,.,Ii?iEj
J 1 a I 1 rW t 'll i't.
^ ■: r. * . i ■. V ..
.p'\ Z11............
ssfjl/igsv bnijJ
rifo ,aq ,si:ini‘g-ib u’lma:) o ,omm i§ fis siini .amaJea i»-
■ 1 V .'a-f!,'.: Ai. ;r-i: uc«!* dCcAt
107
A, Primarii Municipiului Constanta
1. A. Alexandridi 12 Decembrie 1878 - — 8 August 1880

2. Panait Holban 5 Septembrie 1880 - — 1 Aprilie 1882
3. A. Alexandridi I Aprilie 1882 - — 12 Februarie 1883
4. P. Holban 12 Februarie 1883 - — 15 Decembrie 1886
5. Mih. Coiciu 15 Decembrie 1886 - — 9 Septembrie 1888
6. P. Holban 15 Octombrie 1888 - — 30 August 1891
7. Mih. Coiciu 30 August 1891 - — 20 Decembrie 1891
8. Al. Belcic 20 Decembrie 1891 — 18 Aprilie 1892
9. Mih. Coiciu 18 Aprilie 1892 — 12 lunie 1897
10. E. Schina 15 lunie 1897 — 31 Decembrie 1899
11. Ion Banescu 1 lanuarie 1900 — 10 lunie 1900
12. Polizu Micsune^ti 18 lunie 1900 — 25 Septembrie 1901
13. Cr. Qeorgescu 25 Septembrie 1901 — 7 Noembrie 1901
14. Pand. Jarusanu 17 Noembrie 1901 — 5 Februarie 1902
15. Cr. Qeorgescu 5 Februarie 1902 — 11 Septembrie 1904
16. Qh. Benderli II Septembrie 1904 — 4 Decembrie 1904
17. P. Holban 4 Decembrie 1904 — 7 Februarie 1905
18. Ion Banescu 7 Februarie 1905 — 11 Aprilie 1907
19. Cr. Qeorgescu 11 Aprilie 1907 — 23 Mai 1908
20. Virg. Andronescu 23 Mai 1908 — 1 August 1908
21. Qh. Boteanu I August 1908 — 12 Martie 1910
22. Mih. Coiciu 12 Martie 1910 — 7 lulie 1910
23. Virg. Andronescu 7 lulie 1910 — 9 Noembrie 1910
24. loan Roman 9 Noembrie 1910 — 20 Decembrie 1910
25. Titus Cananau 30 Decembrie 1910 — 20 Octombrie 1912
26. Mircea Solacolu 28 Noembrie 1912 — 28 August 1913
27. V. Andronescu 28 August 1913 — 26 lanuarie 1920
28. N. N. Botez 26 lanuarie 1920 — 20 Martie 1920
29. M. Turbatu 24 Martie 1920 — 20 lunie 1920
30. Dr. E. Sachelarie 20 lunie 1920 — 20 Aprilie 1921
31. Tr. Constant. 20 Aprilie 1921 — 19 Noembrie 1921
32. Teodor. Valahu 19 Noembrie 1921 — 11 lanuarie 1922
33. Gen. Marasescu II lanuarie 1922 — 27 lanuarie 1922
34. V. Andronescu 28 lanuarie 1922 — 25 Noembrie 1925
35. Dr. N. Margarint 25 Noembrie 1925 — 1 Aprilie 1926
36. Dr. Al. Pilescu 1 Aprilie 1926 — 28 Septembrie 1926
37. N. Bentoiu 28 Septembrie 1926 — 26 lunie 1927
38. Dr. N, Margarint 16 Septembrie 1927 Actualul (X. 928)
W-
108
5f0
^(0 aro
a
< c
:c^
3
s
’S-
CJ ^
‘m p
U
o CQ £ 3t0
t- 03*3(0
JJ 3 <«3 s-»
<D C rO (0 u - A •i
00 XC 13 N
to a 3 •
M—< sq .S
c/> CO Xl CO
O) _ xo
:cd c (U (0. - .A X
‘ Dh h 3(0
cs 2 33 ■f;; ,q >
3 (0 5 U cn"
tf) u 3 3 .33
,.jiM ,e
3 X O S-
biO
03
n
c
o SZ -M
ci o O o- : .q .d
(13 u 3 riM ,?
3 ^ u 33
S-J u H .
< s .2 -E . 3 ■I.IA
IlfM
.8 .
.0
& u £ § 33
£ c
CO
-c• > o
(U as rTS g-
(0 *T5 (0 fO 'X3 w .3 .Of'
CO G> -oH as (J ^
R3 --- fO .
aol .ff
c Q- w U
£3
3 u o
3
ctT ^
(U P 2 3«3
£.£
C
3
§6 c.q .Si
cfi :3 o i3 ,£r
j-
"
O
SI
)I8
s.
CO ^
3 *5 >2 ^ CO- y M- <0 ,>nfiq Z f
oU £ ](ow
O 3 33 *3
to t- .—
3 ? <3
i3 .er
O £ 33
3 53
ID ,8r
3
>r 11
> ^
W- 3
c 33 f0
a
j(0
to
3(0 i-G
^ .q .vr
3 *
CO w
cu 3 c. L. lol :8!
CQ (fl. >
R] 3 (0 (0 (0 iD -Or
a a a a '■ "'V OS
o to
_. c
452
00
190
93
56
H to 4)
CL
9;ai3nS >o 1 CO
3 u O) CM >o 1 to to
OQ
> (U "'ON to 1 to to CM r-'
.s
-3
J3
(0 ao|iiip}?i3
'ON
00
to
to
CM
1
1
00
r-i
C"
to
o
CM
*m o o lO lO o to o •o
O
Ratui8unr7 05 r—' 05 »o 05 05
»o to to CM CM CM
N
)(3
u ■ae M
CO
c (0
3 >
3 N
32 o iJ C 05 rZ
V JZ (B ^ (0
'CO
c o
tm
CO
(U t>
o . I—}
"E.Q "H. u
(O m 3 
. CL u a
w >o ^ tib
05
C'-
a .MH (£5
V £ ■TS . (U OJ 4) 3 .
-a C M-‘ C <U 't, 3 (U 3 C -a u . 3-0
(0 3 o •ô
X X U ' " tU)s o < o CO
 ^3
M-N
CO
<
o S-i
rSi u (0
H >f0 . •• 5(0
Ui <D U
•+J
5{d
•4-J 2 ’to- 2-S
3 O
o
o
to
> *a 5(0 to
+j
CO
C0 to > P
'4—*
re >
(0
t-
re
s a a
(0
w £ a a
24
to
379
1' 1
23
j
28
70
72
1 T—'
<N
rM| o 05 1 ^ 11 11 to 04
(N <N to 1 lO o
n}' O D' 11 50 1 1 to
<M r*^ to 1 1 to
lO O o >o lO 11 10 o lO o lO in
to lO to 00 c-' CO t> CN o C4
to 00 lO (N r-^ (M <35 to
f~ C
C
3(0 (0
(d to c 3^° "5-
.2 <(0 2 id
in id 
-2> > ffl
U CO S-*
< <C < < <c < < < < < < CQ,
05 o r-' <M to lO to 00 05 o '
’r-' r-» r-' CN
112
9(0 9(0 9(0 9(0 sJ U-5

o u
3 3 J2 00
3C3
o 45 u u (0
V
<1; (U
u
9(0 9(0 , (0 a;
CJ CO u C
<v (0
O
c^« (0 O
9(0 N
a
(U 9(0 a (U
(0
rT3 a (0 r3 45 ^ 1-5
JCO
(0
a- s
CO c (0 (U
CO
^ CJ (0 (0 c (0
3 (0 3
CO c £ U
n o ca (0 (0
cO U t!C
O li5(0 (0 9(0 <y ^
CD N
(0
.5
*c a . o
:= -P ^ 9(0 Q,
CO o u
(0 a; (O 45 u (0 0) u
(0
c > r3. (0 <U TS a; rT5 O 43 <5
CO CJ
Q,
su T3
(0
3
(0
o
(0
(0
«J
CJ •
c/3
^ 3
CJ C £ a <D O
u
9(0
a
(0
s <0 oj y
"OJ „ U
T3 (O. ®
(/)- (0 E- C/3"
3 ^
•4—• C
3
9(0 9(0 9(0
O 3
O
9(0
. 3 <3
s O
9(0
O
9(0 3
C 3 3 a'
(J
"3
ta _
t, U _Q 3 (0 45
. - o
45' CD 3
s~ <
CO w
j(0 CO 9(0 9(0 9(0 a £ ?3
Sh (0 u
CL >(0 3 <0 (0
CO CU
a a £ < £ a
CM a> to to to to o 00 CO
QiaijnS
C"" to to 00 >o to
jOjuiepodsoS to CM CO CM CT> to 00
'=}• to CM
*■ -ON to
JOlUip^jO
«o 'cct' to CO
•*ONJ '=3' CM t>
CM
*UI o to to to o o o 1 to o
(O to 00 o 1 CM o
cauiiSunq to to to CM to 00 to
to CM
00 to
c Oo *a •
S3
JCO a r-C -2 3ta > T3 (rj
5C0
C- to
"E OJ O) > a 'S'X (0 ® .
C/3
— CO 
-4—• s-» a. u
_3 B(0 C
(0
c fO
u
3(0
Cm
■ o
s:-c
O c*"
.s- S-.
3(0 (0 (0 3(0 (0 (0 (0 (U (0 J2
U' U U u U U U U U U"0
UB[d Uip ’0^1 to It to CO 00 (05 o CM
It to to to
tftc *(V 3(0
u 'J
w <y
(0 , *C
3 2 ■;:i o S.
(T>
S- U
UJ cv (U
^2^ (u .;-SR'-
.-if-1
to (0 "■S xr CD 3' CD
'JS' ^ cr
u5g I
. <to >2
i:-. 5S‘
3s, *S '■? ii
.0,
3(0 '
CL
(0 -
S Cu o
to ^— t- u> - D) —• H (0 ”• -
£ • s cn? g- o ^
—w s 2 J'b.
■■&
<0 “
- u UH. s
“■ . g ■q u » S'
u'^ U
>c 43 S O’-
u >(C o £
CV
-3 (s CO i7>
•^•' '.-J (0 ;--
u
B •-••■ 'cr> ' K, s IT
(U
5"
-;•
C-‘<t
c: ■0,
(0
:3
O u ■ji
1 Oi
3(0 (0- tsc cr o
CL CL ^54 ..? rr>
< 3(0
a5£ 3 3(0
Lh ■4->
uk
>J
'.:
. :
33 C/>
E o (0 ,.0 3 U
33
U
(0 3
'T3 ■ffl ^ '(O'®
(0 u 3 U
U
C (D -M
3
U
q;
> 0)
(0 3
a tu a. cu
22
25 28 108
75
T~c
68 98 369
O) CO O) CO
CM 0 CO CM r-'
''d" r-^ r-'
28
30
05
28
46 35
CM to CM
CM
T—1
72
10 C50
CM CM
CO 0 CO CO 0 CO CO 0 CO
CO 0 0
CO t> to 05 CO CM 05 c» T—c 0 00
CO CO CO 05 00 CM
to CM CM
r-^
o lO
rso :3
r~' rn. CO-
S-K /
c V
I'O 00 §dJH 9 od
B
CO L,
•r1 CL I—J "H. . o
in 03 o o CO
a <£ a. , O) ._ t> (U
oi SU ,712 •o 3 '=J-
o "c 43 • ^ '-3
*^Cs
43
<- CJ -3L n
‘S '(U
■QC W (N
CO
■db ‘5 ‘db ^ CJ CJ 43
to ® .2 < :3
3 0 15 3 C
(0 3®
_c ’,'

co Lh
'E *C 'E
co Ic IH 0 0 0 o
u u
(U
u
D
U u u U u U U u U
to CO CO r~ 00 OJ 0 rM to to
CO CO CO CO CO ifj CO CO to to CO CO
ii4
(00(0 >f0 "S J(0

(0 (J (0 (j
N 3 N *g 3
2CC
o
(0 (0 i
03
M-i u
y ja ^ u 3
3(d
CO ^
>(0
- <u 3
^ y <0 U ^5 (u a; o
-s - J(0
S
'5-
CO C«*
CO 3(0
CO*
3
C; Cl «3 "SU
(0
o ^ u S.y U 53
XI
t- -
to*
O)
u Sc' Hi h'e t:
2 ^
53
J(0 c rT <3 (0
<0
03 kM (U
'£=c1 1-rt <(3 £-2 E U (0 X 3
I>
~
a CO
O
(0*
(0 w
'a jffl ®co
(0 (0 m-'3 S . (0 jffl (C ijO
<V C
a 5(0 c a s 3 3 rrT
3 ® o
TO OJ < (0 to- 3 (-< 3 3 3 t::; ^
S T3
<0- _. u O- w 3
C '3 j(0 3 3 b
O 3 >(0 (0 b >3 ja 3 3
3 ■ °
(0 «
2 3 )3
>3 '“
3 <3
£ j3 ’£ O <n
3 3 53
<0
(> b 3 2 53 3t3 3 53
#T^ O
03 <
>
rG S'n- -0'S t- U
-Q 3 ^ .2“ "(O-
z >
ro c X z
TO 5(0 CO- >3 ^ i3 '<0-
3 ^ 53 3
cx 3 3 3 fc- 3
3 3 3 3 > t- >
£ <
10
s a £
3
o.
3
a
3
u a
3
3
a
<N '5i' O) t> CO CO o
aiaijns o (N (N o CO
CO CO CO <M CO
lOjlUBpOdsOjc >o 00 *o 00 OO
o 00 CO CO
” rm CM
CM CM CO 00 ,c3' CO
‘ON O) o oo CO 00
*ur o O O o CO CO O O CO CO
BaiuiSun^
CO CO lO O) t> t> O O CM t>
H t—I CM CO CO
3(0
"O
C o £ CO -2 (0 rjC
c
'n 2 lO CO 3
'TO «+-«
s-» a o^
C/D M*N CO
Ui
W o 'w' ■CUD nj t- 00 00
W
5(0 Z CO *+4 . <S
(U 3C0 3 ^ _ 3
(1)
o S (i5 CO d
£ Q 10 (0 3 (0 '3i) ■j::'
3 >e >
1 1
d -d JO •CUD (0
X 3! o
3
u u
3 ffl
Q
(0
Q
OJ
Q
(0
I § -Q
O
.3
O
Q Q Q Q
UBJCl uip -Ofî CO o 00 05 o CM
CO CO CO
CO CO co
CO o r-
115
9(0 9(6 9(0 r,.

s-> u
Q-
(0 3 • pH
t-
•4->
2.
3' It, ■ h--
w . c
< vi1 'J9 3‘
(0 9(0
"5 % ■H
0
C •+-» -LH^
(0 (0
U Cl
*2" f3 D>
9(0 X5
(L) •
•+J ^ 9(0 CL [r
W U (0 T ^
•a
rS 5^ *c 3'
â 13 S*' 0
HS 'SP
(0 (0 'tj
3 ' !'.l.l
3 —I
£
(0 © . .-4 !■ i £:r
9(0 (D
OW U u
Q-
(0
• (/)«
11 •+J
(0
1
1
;L
;!r
•‘U-
S' i : i.îr
(U
(0
s(0 0s CM
(fi
•-•J
rvi ■
>r.H>
CV' \ 0
(0 o1'. J-
9(0 3 ^ O) i '''
CJ s-» (0 0; ! *I»
0 yw t3
' C'
w*" .0
-4-> (0
u 3 9(0
*-» 3)3 *C S-J 5
3 <3
u 9(0
••■*•
3 d U
u u u •M 9(0 2
M (0
■ii
9(0 'o3 9(0 "3
9(0
S-9
(0 (0
s-»
3
’>(0 1
-2
u
(0
a a £ a w a
to
69
337
55
415 30 64 245
525 20 23 104
O)
58
to T—'
r-i to
0 10
in
CO O)
06
10
850 20 26
to
10
CN
1450 65
CO 10
615 83
>0 0 T-'
0
275
340
325
260
35
0 <0
>0
r—'
3(0
-a TO
c (0 3®
3 -♦-t 00 -3 -a
(fi .2 N to
’(O "P >o S3h c00
O Si -4-*
.3 6
00 3(0 3(0 flj t- -P ,^' (ft
o
.
'O
o
'3
o > . (0
^ .
O) (O
cn 04 <E
•^ > Tj- > jg - gttfl 3
^ ti-C X (U :3 {°. • • I—^
•3. N
Sh (u :g S3 -55 ti _ 3 3(0 ja 3I0 «
(0 lOB tn-. (0* a5 i£ ’M .3 ^
o o Xi :3 c -til
X! ^ O
oc 30 3(0 0 3 Cl '—' ”3
o
s-<
t»c
(0 ffl ro £ c Si 0 OJ ~a
oc
t- 3 3 3 3 0 -a 3C
Q
O
Q
Sh
Q
Si
Q Q D Q Q w U U W
00 O) o (N to 10 to
00
^ .s
OO XI
00 00 00 00 00 00 00
116
>fD c/^JtO *S
CD
C
u £ E
CJ *C '(-> ‘S <(0 <to
_i_i r 1
■4—1
O ^ U w to u 13
•n: aj
O
<D p
o;
s-s m CO
.71
o
•r.-j
CD C U 'O'
.— 5C3
Sx
o; >co -S”-;3
CO« cj .o- >to (0
C3 o; a* to o ^51
5CC
^ o
cu £ to to tu
c« S D Lh
ca o <0
to
— tn
C
C <-H
Xi

uy
H 3t0
.-T <l> £■£
(0 t/)
to c
'■rt <to
E to
o to
"H <13'> 03 to T3 'S-
t0 -Q
JfO to to
•4-J
013 -4-1 ''xx'
■4-»“
c -is
'J:: 5 :3 5to
Lm ^ 3 3t0
-♦-»
o Jr 3tc «XH (J to
-Q m r-Q CL
M-i
•4-i-
CO
> <
CZ w
.
•4-»
CL
fO JtO ^ 3f0 o .^cu .£
13 to Lh Lh TO to
(X s-» >
N > •4-»
to to to
CO
a;
(0 to to
CQ a a £ So a Q
68
42 292
30
CO in r“a'
8»Slj'lS CN 00 (N
T—' V'
25
53
36
toiujypoasoi) c- CO 05 00
'C—'
’’•ON
00 in 05 CO CO CO 05 1 Tj-
05 r-* in 1 05
•ON
nil to
OQ
in
CM
in in
C"
in
05
1
1
o
in t> 11 °
o
B0iuisunq 05 in CO o
£
to
>
i2 to
(U -a
tNj -a tn <
>C0
to O t£) OO
xQ
Lx to-
^tn
c
'W^CSJ w lO t- O to tr>
<D
3 . ® 3ta ■
(0 t+- OCN ttb 3J) "O I tn
E s-*
^ o3
(fi .5®
(n M- NO
• 3t0
1 !S M-: <to ■
to .
O 'os> u,
'S
(U
® ^ c; <to C' V
to St- -+-i
•E £ C
(0 oc
c
■ o 0)
-t-j
c
<t0 V ^
3
Si 3
W W W UJ W a. Uh tL- tU iu
u^fl uip -ON 00 O) o CM to CO C'' 00
00. 00 05 05 05 05 05 05 05 05
117 1,
. x—
u >td ’55-33 Dt
o .
>ta
.■xs 3 2 .•
•-
-Q (0
(0 V t -• C5
• 0?
i(0 «0
>(0 u ® 13 ; 3- $ i?
2 2 ■ D iw_ s ta-,‘
c ’S- 'S. “J. (TV

-2' (U . (U
Sfa/ •
3 a
33
a JtO ^ 3(0 J!0
^ 3
. '-'a; jy SrX
0) £L D -H (U .2
5«
3 X3-,;..
CO 3^ <■■’, a rltr.’
C/5- § o 2 u 'b 3
CO fQ
= tc gxa £ £ i ;
^ d «<§
^ f5 ^3 ^■■
10 _- (0 - U 3 3' •
(U 3C/!) ■-c'^
-o 3 £ .
c c e c
(D
b
U
CO ■<«-)
fu
C/3-
£ ®
<0- .
33
cfl- 3
>,Ê3
'■«) n <0 '
..v-, - —- Sh •-
' '•
:o cq <3 '■Q '.Vvtn ^ 3 "•■

33 33 C
O c 3 <3
s->
3
3
<3 3 53
CO
<D •"•33
U u U
5tO £ -Q "To 3
.■-,z
o 3
22" c 33^ 33^ 3(0 C1-
u ■ 3
S-. ; U
u
(0
■ ■
<D (U (0 (0
cu a a S s (0
a
to to ''-■'if.
35
to
200
584
206
67
78
99
!5
to o
T—' r—'
CO r-* to TT^ 05 o o 05 o to CO., :[■;
CO f' to r—* to to CO CO C
'r^
to CO CO 00 00 CO CO to 00 . o CO ;|
CO y CO to 00 CO CO i!
o o o o >o o o o to o o O •}
to to 05 CO to ,o 00 ^ :
CO to CO 00 to to 00 CO :
3
^ 3 o
ua to 3 .
 rSS 3<o |o «<»• 0^5
. Sh ■+-> UC 'J ^ <S
. •S
3 V4.'
'^ V
> _
t-i
d)
dj
S'0 Jir5 ®‘r5 '■s u 0-; s-r 3 
t' E-
3 -Q «i OQ T3 u -oQ-dW (u«—: ojZ, (u 0^ "6 Cu j£ CL jd § 3
T3 QD C
c c c c c d(U d d® d
Ol o o o o o o o o
iU
s(C •; i
P-
(0
^(0
*5 To u
:3 3
CO
'CS CO* 3
o ^ <0 .C!.
(0
3(D
tj «3
£
(0
o_^ CO m
d) p (0
(D G U • fO <0 c
CO
<0 (0*
•CL (0
c/> u =ffj o J(0
3W «
S
<(0
<0 3cd (0
rt’TS
SCO a
(0
a g u (U.a 3X cu .
03 S 3C0
cc 13 (0
CO cc
u CO u
CO £ S 3-c
(0
03
OT
C 3 'i *3 CO
C' _D
(U•» '-M W
(U c
(0
C
2"S 21 u
5 (»"
ô;
CO =10 U
o> (0
d)
•n. -p ta -4-J
D“ c .
CC O
CD CO
CO
S: ^ < ® e
CO CO E CO
_
C
cs o
Q-* w
> "TO
<y .
3C0
su« a3
co
>tO
CO
® _
U t"
(0 lO
CO
^ 3
O)
CO
3*r
(j
s7 ;5Ei; c to "T3
to
C3 •cn-O D •a]®
3
•4- B p u<D
fu 3
5® -
03 >®
<0- a
O 3
^"S ;2§ CO 2|
'+-* >
=(0 “tC
o
~ O £'
3 '
£ 3CO
5C0 to ® S-5 Ih C'r
03 « CO
o
^ J«
CL ^
(0 a
(U
> < T3
SCO t- c a=to
<cO
03 w
CO 3 3
Qu U £CD CO
U 'QD
C (0
CO ro to
a a t/D a <
to 00 '=«' 00 CM to CM
0}3|JnS 00 to (N to to CM to
to 'tJ- r—' CM
loiaagpodsoc to O) to t> 00 CM
"•ON 05 CM 'tt- to
auiiiipgp to to 00 00 to
•ON
CM to CM
•lu o o to o
to
to o o
O <35 o
Bamigunq to C' (35 oo
5(0 5(0 \ 5(0 (0

■ ■+-=• (U
(0 (C 3 (0
(U
^ *a (D
'^g a
o.^ o
(fl-
N
>CC
5(0
"O to
£ g
>< C<1 J (0 U Sh cl
.X Cto Cto
• *ii»"
O X 6><
(54
_0J
05 (U ^ C
(U . X 3 3 M- OJ T3 0) 4) U T-
E 3
2 _> > tS) 3 c .2 Cu
<U
D-
(P
(D
.3
'*-■ c
(D w
o ’(fi w 5r
*a
'C ‘E "E (0 o -a -53 3
a a a a E E -S ^ c •T3
C
UBld Uip -ON

CM to to to 00 05 o
(M (M
119
1(0 y ICO a c 1(0

C
1(0
•4-» -M (U -4-» U-H CJ
a
(0 . (0
■OK... 5T13(0
di u
SS AE CO
(013
43
(0
U
S
(0 IU '5- a§ -a «3 S'
(0
43 'S- <D . (U ^ y
-TO 1(0 w Sis' o
43 5g. t- t-
yio VO
CO-
§ o (0 £ (0
HH (0
3 gu 1(0
(0
•J—* 3 « 3cj o -(0 .
D-
O 2 O 43 o K..
< (U
i:.i
u C ;h
(0 £
^ (8 O <(0
(0 u
S.^ i’S. £ CD
(0 to
S'® (0
fO 4)
. h3 ^ -S'0 n2 (N 43
>
— to
CO*
O
(30 •4-i
o
U
<0
CO-
(0 -
Sd (0
o- >(03t:
JS
(d
2 c 5 >(0
S & S
: sl
‘co- 3 CO-
.«< n3
<n- 43
Jr CO
(0
3S3( 0'
1(0 3 1(0 C >43 C t- 32i <0
rmC
.X u
hQ 'C
-M S 5 43
0 s: u a
3 <(0 3 <43
Eh U (D - y
y
^ 5-(02 ^ (0 -a 15 u
(0 1(0
1(0 1(0 ^ >43 S-.
u s.. -4-J
"+J -4-> 1(0 O (Q
(0 (0 43 3 CO a Sh!
Z < < H d
1
250
129
400 22 37 126
349
614
1650 134 263 906
750 77 186 644
28 28 116
23 83
47
1 ■ r-* 1
.
03 QO OD T;
to
IT-'
to
to
r--
(N
O 1 to to CO 1
to 00
725' 65
VO
1440 130
to 1 CN CN CN
o
250
610
o
2251
170
to o to
o
r-^ r-> to
3 00
3 00
3(0 C 30
c 3 3(0 (0 .« c'-
3(0 oc (0
o (U "t- .
(O SH (<3
c (D c -*■- ( (0 (O OO (0
3(0 43 (0
ay > . 3-C >c
3(0
>n -T3 tib O c' 43
SH 43 CQ .
SH (0 (U (0 O X
(0
 S T,
o
1
o
c c
c c c c d JS (0
'(0
'Sd (0 (0
o o o 3 (0 (0
c o o o hJ J J
to to <o C" 00 03 O (N to
(N
(N (N Oi CN CO (N to to to to
CM (M
»>-/-X‘"v.''..v>;: ’iriV'J:;; ;
120
I
Jk' - c: . C5> .2
....... ......,-r^,. 33, C)f " i’
fO iX. «-?s Cu CJ •'-? U
O ^ to-'
'H * ■ ■' V,v •
. v-'- ^
V 0- : u
O) g
3•
O
. ©
■S'
Ci'
P cn
•;■ 13
p,, :,'}• =«
(U
(/D (D
CO
. 0) c/>
“'w'. cr'
XC 5C0
;c3 rj
CX c a; Q-
C3'
CQ ■5‘: fe CO
S3 10
^ QJ hJ-
>(0 q-Ev c
od c Su CO '^13
o c
o
CO
a u •H CO
• (U (t); U
a (0 S
O
5(0 (0 K> C- cn (CI s
n3
C
03
>
Qj S j2; / H
CO
(0 3
3' u U
3 .' , 3 (0 (0
3 5(0 3 ■ ...3. .1;' TO
(i7 c £ CO
>3
^ iS (U a; U
CO
*c0“3{d
Lh 3
3 3(0 3
0 3 .2-2
(0 CO u O
S~4 ti *-<
-“'■O
CO (U
3(0 (D ?-Q
o
o OJ <-Q 3(0
re “
> S
re w §3^ 3 CO- 3(0 -*-*
cj (0
D- £ 3(0 > CO
3 (0 a (0
z a < a a
1 r-> CM O to 05 CO CO
3»81jns 1 to CM 00 05 CO TT-c to CO
T~'
'd' ] 00 t> 00 CO 00 05 t—' •
ioin.njpodso3 «o CM CO
■■ -ON '
joiuipBio OI 1 00 lo r- 00 CO CM 00 ■ o ....
•ONI 1 CM to
•lu o o . r~*5 >o o o o O >o ■ O ;.;

o ■ CO CM . CO - CO 05 CO . CM . .o
B3iut3unq to 05 to to r-' CO
N
(0 3
oc o . -w.
(0 t> CO
• N p 0) 3
u
■
303 CO to JO O
CO
C/3
 *>o
CJ
.£t3 - <£ 05 S/O
::: ^ (U
c- S'* 10 u .A0CO
. 3C0 . #o •
.
z
3
3C3'm O ° :3(/> ^ 3 ’o
•QSi'^Xi
CO o (0
_o
t+^
£i
cu
13 .2
(n
L u ca
d)
Lirii
u
-D '5 c . 3 o
’S 'S
J J J s:
to CO 00 05 o t—C CM to
uc(d uip *0M to to to to to
r—' T-- r-^ r—' r-» t-' r-^
" z;.1
121
9(0 (0 9(0
(0 rs(0 510
o
U (0 "tj c; c I'M .3
3 <D CO L.
(0 (0
-4-1 D u U w u
(J oW TO <13 (U 03
<U
H -;- <U
03
a5 £ (0 9(0
(0 Sh (O'
3 N
ti o a (0 2 9(0
9(0 (0 o (0 ^ CL
CL o to
Ln -
(0
O j(0 (0 Hlo
c(0 (0
as o-
e< g9(0 3
£ «
C. ty
U O §u
(0
CJ (0 u
u -o .
O CJ (0 •"
C g
^ s
<0 <ia
£o CO
cn as lo (0 as (0
^w (O' T3
(0 _ 9(0 (0 j(d
'■o 2 3 3 (0 (0 SCO
ti '►J
£
<(d
P u Sh ^
(0
£.y 2 3
*Cfiofl3
15 3 • I-N
CO' u
>4_)
(0
•
(0
3, 13 s- =S ffl
•4-J
o D 3(0 3(0
CO 3(0 s. *-
•4-i "3
Sm 'O
(0
-3 ^ (U >4—1
Sas S a
-£1 (U
3^y a.
a: (0 _2
aa
(0
9(0 9(0 N
as
j(0 ® 3 3o
as
> u -4-1 > -t u
(0 (0 as •S ffl (0
a(0
(0 (O
a a S a a a <
123
114
36
49
72
77
388
372
1
09
03
r-^
CO 00 00 r-^ to 1 o O) to oo
r-' a o T—' CM to r-« 1 04
o to to CO CM 1 t' o to o
r-^
to 00 oi r' . 1 CM
o o o to to to >o to o o to o
to CN CM CM 00 CM to to o
CM CM CM to 'S' CO to to
'S' tr-t
.2
(0 'to
(U c c
(D (0 (0
o >0 <31 C "p- a
tO' . (U
w u c/> rj Ol ;<o (0 43 03
'S -Q
o
3 W'06 - 01 < ^ ^ 03 03
C-i
0) '15 ®
IOC
e i°“ m- ’°^ m-K Ksb 3 M-: ^„-6
(J o CO C'' 00 O) o (N to 'S' to CO
'O' 'S' 'S' 'S' 'S' >o to to to to to to
■<o..
St ■'
124
XO >03
CA b to to
03 sM Xi O
to
icc
O ^ •,-a. 'd. o
"T3
43
T3 U
■= £ 03
tu
O CO to 43
"TO
^ s- N u
to to to >t0
43 >(D
u 3 D a
s-»
c/> xc
*4->
to to
03
• 13 «
CC £ U c
(O
—r o
03
3 503
s-» , y
£ 5f0 c >to
U
to E
CO ^ ^ U 03
<D
C <S O •;r > ■ "TO ’C "T3 ^
CO
CJ O)
^ ■4-J
O- (0
y t1
43
03 y
03
(0
N
W 4)
C/3« CO Ji to —5 (0
03 to
.^- 0)
XO
a
s13 £ *5> £ 03 -Q
-2 5 .F-. (A* 03
I’S. If
03 </i- VJ CA"
c > "TO 10
CO Q> — >03 _ 503
3
y 03 5fl3 rv a 2 § >2 § U j(d
y
O
v_
o
3 >fd
s-»
3
-o
03
fT3
43
5-:32u >03
•+J
3 JtO
.
:su :su . 3
t- s-» 3
- ’o
-Q uii I U
>s
CO
cu
XO
%m
s-» u
3u
03
>03 <-k- >03
u
s-»
tH
>03 N
U
■4—*
>03 N
03 _2
ns
to
u
iia
u
(0 u (0 to to to (S
03 to 03
S a a E a £ a s: <X
to to to to to 05 to
3?a|JnS to to »o (N
joidJsjpoclsoS 05 ■JO to
’’•ON
jo|ij;peio to 00 CM
•ON
O O o o to o to to O to
CM to to CM 00 O' r—' rt' 05
Bawigun-] CM 05 CM
iiS
'o C c 3 tr
T3 (C
:nJ
u« (0 (0
o S
U X ‘'C T: ,03
U3 -4-* t/y
C/5 QJ 3m
s-» S5,
03 O
o O a a
05 o cn TV >n ■JO 05
UB|d uip •ojvj t" CO 00
f-H
00
1—(
00 ■■ oo oo . 00 00 .
r-H . .
oo
125
rc >(0 (0
CL c
(0 2 (0
<D ’a U
u
C/D- >(D
<u .H <u
a 4-i
3 "tj
(U
3(0
m (0 o; (0 CJ
5,3to
^ cj
CO t-
V to- ® u
'~0
3(0
. U
(u <1^ ,(0
S' 'oE
y'rtm7
(A
I cu (0
CD
s- ^
«3.
o c
§ £
.2
t- (C o to
'o £ tH CN
Ô
3(0 jj m
u oJ2. Is
J2 <(0
'O y
g* 3(0
^-
o -4-> 9(0 TO
(U o a. (0 TO
(j (0 CO
,Sh CO (0 C/D U'
U £.cd CO C
• (0 ss
s(0 £ £ c •s-g <o-S2
'TO
(0
'G
tar2
no U •4J ^
(0 (0 (0
U U o
(0 (0 (0 CO CO
a: < <
34
356
54
26
43
48
to
152
to
662
05’ 449
c^ CN
T—'
o r—' to to Tt' 05 o CN to to
T-' to to r-» t> to o .
^.
00 to o ■ to . r-> t> t>
to . to 'Tj" r~. 'r' t> (N to
o to o .o to o to o o O to
o t> to to o o t> o 00 to t> to
oo r-« r-< to (N 00 to C'' o to at
(N to (N CN
> > >
o
tn
'73
OJ
3
OJ
3
S 00 CU
3
c ja ja o C c3> ja «a
C (D 3 (/> . CO
CO O u 'w'CO >o oo '4'
3
-Q
"E CD
<L) wx 210 «
X ? 'C >0 wa • T3 .
N
<£ o O' - 3 ffl ' v. ° ' • ^ <£ CU
(0 . 3 la*
D _Q — oa •4-* >
 O "5 oi) 
to
05
'4'
O)
to
05
to
05
t>
05
00
05
05
05
o
o
CN
126
3 3(0
(0
2 u a (0 U
£ *5 < s
(0
o ®
o w
I 3(0
S-*
(0
s-> £
cj CO <(0
C o
(S (0
O)’ G 'p. o 13
10c, ><c CO
CO "1_1 4?
fC3‘ (O
:c^ xc
Qh C
u u
a; B
(0
p
(0 3(0
£ a-^cd (0
 cLJc6
•43. .0
A O *3 <u.,
-2 5
.c >
(0 a;
3 I—I B JIO
: >co H >M w n3 & co
CO O- ID
T3 ■< to
VJ- ^
N
i=
■sS
.-, C
CO- CO
--
(0
c 3
S S
p
t
•■3 (0 (0
(0 u u
0- u JCO >(0 u CO
u
(0
a (0 CO (0 (0
< a < a a
0
105 376
(N CO
25
66
1310
to to
a;anns
t~~ CM to 00
27
jojiuBpodsor 00 CM r-^
■■ -uN
O) to CO 'd- 'd' 00 to CO 00
•ON
0 to 0 0 10 0 0 to 0 0
•ui 10 03 C-' 00 >0 CO to
BOiuiSuri"] O) T“' CM CM to
CO
c c
cO CO
W CO <a <u
o. a
_3
CM «: -c (fl (O O « (N o <u (U
in -o
QJ 3 .
tnCU
'—■
<U"0
• "a cs-
•t; 3
.2
"tO" D ■ 3
'Sc1*- C o
-Q
CO 3 3
Di cn CO CO
CM to to CO 00 05
iieid iiip •o^ 0 0 0 0 0 0 0 0
CM (M CM CM CM CM CM CM (N
127
ta
CO ® c g
<td
3td <j
a ro Vj
Id
ca <
N .^* CO
(d ::7
Xi o S
3 <ia
<D S
<td
Cuii''
t-t u td
S’® N
(d
(U Id d5 f-t/2
u •W
(0 CO
3 Siia
■ti
O (0 3
u td ’,3
N (0
td y ^ jid
® >(0
£ 3fd
(d cj
(U
£ #td
i! td >td ’Sj J H
td
nd #y
0)
£S 3
u 53 “1 •
£ c
td
36 <(d
>ia'
jfd u 3 >td j(0 ® S'
(d nd U
td td
•+-» u u -4-i •4-) u
td vi- td
td td td
td
a a s: a a
to
47
25
1085
09
47
485
00
r-i
t>
»o O
r—'
1
11 11
CO (N OS’ CM CO CM to
(M T-^ <N r-1 T—1 CM O)
T"^ CM
CO r-^ O to to CO CM a> 11 (0 1
c» O' 1
r-^
o
o
o o o
o
o
to
to to
to
o to 1
1 to
^ o
CO O) CM to to CO
r-* CN CO CM
5(0
T3 /-V 3S u
^ .s
S-J*
C •S -*-*
3 'a. CO "cL
(O
c 'w5 'w5»0
|co (O
■p- <V1 • (U F3(j cJ X (0 tib
(0 <v cu (U C/> C/> C/> c/> c/>
to to CO O O) O r—' (M to
CM CM CM CM CM
CM (M CM CM CM CM CM CM CM CM CM CM
128
JCO 5(0 5(0

a 3 c 3
o- (0 1! «0 3 (0 (J
(0 < ■ 03
2 Q' 3f0-3 03 d;
*S- 03
(0
c o o o
U ‘u “■JS £ (0
q; <0*
<03
3I’g.
± 3 JJ U OH" u (8
0 C
— XC fO (j "5 P- (C (U -y- o
C/> o cn JH CO ,£ §2- o_r
<0
<0 03
5(6 N Co'Q3;£ ^ c
CL 3 -j-» (0
E 45 
«-■
o c
U (0 ■
*3- (0 £'■(0
J3 o Ho 03 03 .XX ^
CO*
c > -c 'd (0
^ I _ lZ
OJ (0 <(0 CN 5(0 _o
d w (U 03 5R3 rJ rv O) *M
£ £ Sh Lx
^ 3
S <£Q (0 (0 C
«0 o 2js
l:i
flj c 3
(0 -+-» ^ -M
1 -s
•*- n
U
to CO
CD
2 «o Lx Lx 5(0
H c <-
(0 . 5(6'’d
<0
? 3 s 5(0
«
H.£
L<
Ht3 S go u
• -4-1 . m xQ (0 C L- J2 CO*
£ c u d
,, o
__, S-J
£13 :3
Sii
*03*
u (0 .—< (0 o u u. ^ 'u
(0
> < -o W 'd CO* 3(0
03 y
<0
- 10
3(0 *+-
■03 w
O-
(0
u
(0
u giS"® Lx
•4x>
(0 (0 (0 (0 (0
<
(/3
s a So a
to
23 34 144
44 192 603
68 252 842
70 282 989
580
T—'
8»3|jns CM to
CM
1
00 CM to o
27 3°
JOjiiigpodsoS OQ to
"•ON r—'
1
72
iuiuipgp 05
•ON
5
o lO o o tn o to o to
o lO to a> o c** to
eaiuiSimT 00 <o to to CM o CO
3
o
w
03 (U
lO su
55 .
3C0
Ux
Q M-x CJ 00 "'t ___ g to
to• ".—
"co CO . w d
.O) 03 03 O 3t0 CO to TJ ■
C . 3 r' "O . ’S ., . C (0
<D
QQ ^ o > “! ro X (0

B > 'T3 O 'SB to OJ •— T3 c T3
2 m- m" (0 tn Fh
^—I ji; "o .2 O

-QUO
(0 (0 oj
g. e
 CM to
uBid uip -ON CM CM CM CM CM to to to to to
CM (M CM CM CM CM CM CM CM CM
W:
129
I •
CO 3 43 *3 33 3 3 > 33 >3
c C (fi 3 a C 3 U 3
CO 3 3 <3 3 ->r 2
5 3 CO- ,’C
U
U u 3
CQ u _
*3 3(0
3 > 3
4J
3 3
3 3 -3 D.
3
3 3 3(0 3 E
N 3, U .3 ^
3 tiD O ^ •
o Xi
3 CO
3 3 §u g s 33
1C 3 to
3- 3 s
. =(6 ‘5 "a3^c^ .i
CL
3 1C
CO-■
33 ,±i 3: o^ a . 2,
*3 t* 3 u • 3
3 N 2 rs '*-J CC C .. 3
3 ■
3
3 3 3 u
3 S-2 • i<01'S U
3 C
3
5£0 3 3 ’J_l (O
c S-) S <3
c U
u
T3
(^. 3(0 CO ^ <S d Jits
.S 3 3
£ ^ ^ 3 — c
'a u, CO
3 3 T3 ^ <I- -^"C ■ii§
Jr C 4-» 3
3
"TO
C ^ c 2
V
u
Sm U >13 O
OJ "3 s 3 33
ca
3 33 (u
• U
-4-)
H ‘C
. tj 3* m-
go 3
00 o • <c s . C
3 3
3 <
O.
(M, t- J(B •" s-»

u Js U-^ « O 3cd'
:s w ^
aj -d
(U 3 —
(0 '
- ,+— OJ
i= CJ S13 S-J
• :y
y a.
g =«Q. s: ^ cc Pu
2J 3 § 3
,10 'QcS -M
«M 3 3 CO-
u
Xi
33 ^ J(D <0 33 £ U T313 3 cOi‘55-^ i3
33
CO U 3 3 ‘(o' u
> s-i ■is U 3
u > >
3 3 ■S ro 3 ^ 3
3 3 3
a a a a i 2 a Q a a
55
63
27
32
793
99
24
76
00
't'
'O' to 1. 05 to 05 CO - 1 ■ 00 o
r-^ 1 to r-' 1
CO
't' o o CO 1
1 O' (O)
CO r—'
CO 00
to ■o ■ 1 to to o o to 1 o o
o 1 o- t> to o C" to 05
to 't' to CO CO
3
c 3(0
(0
c a; < «■» m 3(0 oiD s« E—' (u oa w
10
P> ^ 3(0
‘5 Jiti) 5| 5“'lu
3^* (0 " < S'0 ^5 m • wm
JLt
3
w O 3
'Tt fO 3 3 (0 s- u-‘ — 3 :- 4-* 3‘
(U
s—> 3sS 'S 3t0 -4-j
C Sm (0 Cm C
^ :3 .5 c Ui ro "13 (C 3(0 <(0 <(0
H ^ D D D > > > > > >
to CO o 00 05 o CO to *o
to to to to to 'It' It- 'O' 'O' ■'t'
CO CO CO CO CO CO CO CO CO CO CO
132
TABELA ILUSTRATIILOR
Fig. 1. Primaria cu statiiia lui Ovidiu
Fig. 2. Statuia de marmora a unui cetatian dim
Tomi, din Sec. II. Ill d. Chr. (Dupa
PaWan. Inceputurile.... p. 124)
Fig. 3. Ora?ul Constanta m 1855
(Dupa Camille Allard. La Dobroutcha);
Fig. 4. Portul Constanta in 1855 (idem)
Fig. 5. Giamia „Mahmudia“
Fig. 6. Portulanul lui Petre Visconti din 1318
(Dupa G. I. Bratianu. Commerce genois
dans la Mer Noire)
Fig. 7. Vederea generala a Babadagului in 1828
(Stampa aflata la Ac. Rom.)
Fig. 8. Cazarma din Babadag m 1828
(idem)
Fig. 9. Oraûl Constanta m 1828 (idem)
Fig. 10. Constanta vazuta de pe Mare (idem)
Fig. 11. Monumentul eroilor francezi din 1854 v
Fig. 12. Constanta in 1861. (Dupa C. Begenau)
Fig. 15. Constanta m 1866
Fig. 14. Giamia „Azizia“ ■
Fig. 15. Constanta m 1877 o.--. rv :-
(Dupa ..Illustrierte Zeitung") rj)
Fig. 16. Daramarea unei giamii de Bulgari

(Dupa „Illustrierte Zeitung)
Fig. 17. Bulevardul §i Cazinoul m 1880
Fig. 18. Constanta m 1883
Fig. 19. Coasta Duduia — Hotel Carol I in 1885
Fig. 20. Oraûl §i portul Constanta m 1896
Fig. 21, Statuia lui Ovidiu trantita de Bulgari in 1916;
. o>.
CV.rt;<V.,
M- '■< J .
lOf i K?
I
'7 •
y - rJfg
:v;A
133
TABELA MATERIILOR
Cuvint inainte...................................... V
Bibliografie . . . IX
Cap. I. Inceputurile. Tomi. Epoca romano-bi-
zantina ..... 1
§ 1. Tomi pe vremea lui Ovidiu.
Romanii ..... 1
§ 2. Epoca bizanfina .... 9
Cap. JI. Barbarii. Imperiul byzantin. Constanta
veacului de mijloc . 23
§ 1. Gotii 23
§ 2. Hunii . 23
§ 3. Avarii 24
§ 4. Bulgarii 24
§ 5. Ru§ii . 25
§ 6. Pecenegii 28
§ 7. Cumanii .... 32
§ 8. Paristrion — Paradunavion 33
§ 9. Edrissi. Berdjan. Armocastro 34
§ 10. Venetienii Genovezii 35
§ 11. Dobrotici Ivanco 40
Cap. in. Stapanirea turceasca. Kiistendje 45
§ 1. Cucerirea Constantii de 'urci.
Sec. XIV. XV. XVI 45
§ 2. Secolul XVII 49
§ 3. Secolul XVIII 49
§ 4. Razboiul 1768-74 50
§ 5. SfarîtuI secolului XVill 51
§ 6. Razboiul 1806-12 51
§ 7. Razboiul 1828-29 53
§ 8. Constanta in 1850 55
§ 9. Razboiul din 1854 56
§ 12. Tatarii §i Cerchezii 64
134
§ 13. Constanta in a doua jumatate

a secolului XIX 66
§ 14. Constanta in 1857-8 ... 67
§ 15. Constanta in 1872 , . 68
§ 16. Razboiul din 1877 69
§ 17. Constanta descrisa in 1879 70
§ 18. Persona’ul sanitar al oraûlui . 71
Cap. IV. Stapanirea romaneasca . 73
§ 1. Introducere . . . . . 73
§ 2. A. Stadiul de adormire (1879-95) 75
a. Trezirea (1896-905) 78
b. Dezvoltarea (1906-1916) 82
§ 3. B. Rena^terea c. Constanta de dupa raz-
94 boi. Municip. (1918-1928)
§ 4. Consideratiuni .... 100
§ 5. Viitorul economic al Constantii . 101
Cap. V. Cuvintul cel de pe urma 103
Anexe:
A. Primarii municipiului Constanta 107
B. Tablou de starea strazilor 108
Indreptari de facut 131
Tabla ilustratiilor 132
Tabla materiilor . 133
> j'.ii
.!3'!U
' ■■ ■ ' ' i -i '/. \ ' . 5 . ? ■ ■ ■
Of' . ' . >• i

• \ V..7 •»>. S- ,
y.A -d
■. ■■
{ [i. icdxiiVl vb ^ .
i
tr
■ td . ■ ■ ■ 1 ■ , 1 . ''.i'l
.■ ,.
f. (1;; 1 ?3 \,’i ^ ^ 3
* O
■a -
• . ^
-
'ti
ce. . bj fUj-.i■jl-y-. ) ■
9?, . ns b. luiodssH .6
P? ■'CdBt ni- -iVfm'jtenoO ..Of' ' ' -\^
i . ' 'Pc8f n" .tr 3 ■■: :%!i
Id .' ■ ' H'leJfiT - .St:
4
• : '^>' .:ilSf
155
-anA.,
Publicatiuni ale aceluia^ autor :
1. Cercetari asupra orasului Constanfa. 1896. (E-

puizat).
2. Cursul inferior al Dunarii si form area Deltei.
In Bui. Soc. Reg. Rom. Geogr. Vol. 22.
3. , Dobrogia in pragut veacului al XX-tea. Lucrare
premiatd de Acad. Romano si rdspidtitd cu
medalia de aur la expozipa din 1906. B'ucu^
rest! 1904. (Epuizat).
4. Colonizarea Dobrogiei. PubL m Bui. S. R. R. G:
Vol. 25.
5. Doud probleme de geografie. Bucure?ti. 1910.
(Epuizat).
6. Formarea Deltei Dundrii. Bui. S. R. R. G. Vol. 29.
7. Scyttfia minor. Berdzan. Dobrogia. Studiu isto-
rico-geografic. Bui. S. R. R. G. Vol. 31.
8. Dupd trei ani dela incbegarea secfiunii militare
a S. R. R. G. Buletin Vol. 31.
9. Din notele de cdldtorie ale lui Ewlia-Celebi.
Bui. S. R. R. G. Vol. 34.'
10. Note relative la istoria Dobrogiei. Bui. S. R. R. G
Vol. 34.
11. Un veac §i jumdtate din viafa Dobrogiei me--
dievale. Bui. S. R. R. G. Vol. 36.
12. Ce ni-adat„Renasterea”. In „ViataRomaneasca“.
1914 (Sept. Oct.).
13. G. Scblumberger. Le siege, la prise et le sac
de Constantinople, par les Turcs en 1453.
Recensie asupra operii ilustrului bizantinist.
„Viata Romaneasca" 1915.
14. Valea Carasu. Publ. Bui. S. R. R. G. Vol. 37.
15. Ndvdlirea bulgard in Jud. Tulcea. Bucure?ti
1920. (Epuizat).
10. Delta Dundrii. Studiu de morfolpgie. Bui. S. R.
R. G. Vol. 40 (1921).
136
17. Ueminiscenê: (Delavrancea Vlabufa). „Ana-

lele Dobrogiei". (lanuarie-Martie 1921).
18 Amintiri din Constanta. (Ricordo di Constanza).
1921. (Epuizat).
19 Spicuiri §i tdlmdciri din Merodot. Bui. S. R. R. G.
V0I.-42 (1923).
20. Intre Capul Midia î gum Sf. Gbeorgbe- Publ.
m „Natura“. lanuarie 1925.
21. Dobvogia §i Constanta acum o sutd de ani.
„Viafa Dobrogiand". 1927.
22. Formarea Deltei Dundrii §i configurapa ei vecbe.
Constanta 1927. (Epuizat).
23. Dobrogia. Pdmdntul p omul. Publ. in Bui. Ca-
merii de comert din Constanta. Numar fes-
tiv (Octombrie 1928) scos cu ocazia semi-
centenarului Dobrogiei.
iJv. '-ItvVA .'.U ;

Ks'-' -V .a,. .8 .luBir'i
.eju-ci A? Xi'r.f.'ttA 'y-n\vAw\ 'a-ioVV' -.01
, vvA , i - J ’ . -
1
b-'-'-." ' '
■ -tstu '.'o-.V^Ô'YCiCr.-i ti'Sji'': :A'A
:. .6£ .'OV . iJ M M .8 .iuO ■
:.vJ •', il
1 ■ . ” ii7K-;/>onB «. nl is-\r
■aO '' 21
f ■ (;loO J?|s8) •liT8t ;
e •’i •.laKtilne-sid' mqiJ&a

•” &33 6 £) n t i'R 0 Vl B f" {V,,
. \ 0 ■ .ill V . , '3'.9I .3:- :lv8 ' .acv-1-33 :k:M, R;
•rav: 1
'■ . '1 ’■ .h'i'.'.'j -.'ii
’.vTiRAU'^,■ ■ 5 ■ ■:
,p; ..3 .lysi (^pi'iOXii AO i;ibui,8 ^ X
:.i'r
R29r)
a
iO j,,
Lat'ij IViku-^ri.' ) jlll
PLAMi IIHV
17.
//
__
: ;-C ,* y * ■»**■<• gt«K>«U’
hsoleste- momgmfKi mMMM. ik

AnadoIcRioi
COLONEL lONESCU DOBROfilANlI. kj.
8
Scara i-aooo.
Reproducer68 opritd-
7/0 7 j
!.
50
// J__
A____Li; n—1
riznzi'
JO qcoi:
1 --------M------
_____hi
!C^
L ^□□□□0
n
,., j
,lLL'L#
.râaDDGL. 'i
s y P M □□□ r s'9/r-^;'/
” ^-ul
/s^5cpnoijon'E3
^ m D □ [] D DO D.-COO C !>/>.//
Q2nDDE[)DD9âD
n â.a DQ'DDDo S6OOL.JCTniZ^^'
=:7 □ □□□ nrhnnnn nor-i n11! Li 1/
onSSKSH SnLL
Dr—hr-J'-L W y R.F£^ nni—-i
w
nrmTnnj7n,.
C/dd/ri memmte,
X CM.zin.nid comu/ial f:,J TSM Sc. rnmerrialn tele. h LXIX Sc.Mihni Vilmzul ee
’r977^77!,imA ir Administratia. SM.R. 92 xxxfi Piala Carol es Lxx Scaala greard fa
m
□d in Calfdrala. si p(d. episcopal ea xcft'i' Cz'oo elee/rird
If Camara oU> comer!
Y Banco Natinnalh
ea XXXv’il PPm irn Jdorm/rea
es
es
ea >xxix Pint// Ctrioita Bas/ulBmescu es
\-n\Sala.Plpis
Lxxii Piatra fundpal. bgeicult, f5
Lxxm Fdf/ra food.nwi.Polrogmez
f4
0 Q O O'1^ O O ©l\,
ST Cf,rr:nuilar„Regel.e Caroh'fs XL. Piala Grinila N!s d5 um Faridaechi f?
® O (ÔOrO© ^
SI Palace Aatel fz XU Sjnl/rJul commalP’'Sion c5 'em Hotel Melropolfdmukdes
® (Dtiji iiHi>5 Sill Licpul Je. fete fa
XIII Sroula
> Marinei deo L XXVI Sc ■ de leGlCar. Efsoido f3
If Biserica sisc.Bidgara !3
a X Cienmi/c CarolifMfhumia) fj
X1.111 Bis.LulerafiAsi sc.ger/nma eo
XLiv Biserica l/ilnlird ea
Lxxvii Uzin/f elecIra pjorfalui d.3
mmA dinim.stralia porbdm do
: t
XI Barica rommenacd fj XLv (liaimu dzizin c.i xxmdmn/isiageetia S'Mda
SI Palahd romunal as xi.vi Srn.norm. ,a invdlAnri ee \3uServ..simdalportuluies
f 1 M Stal/ii/i poetuhn thidia es xLvii Sco. norm.o, modlatoare 1: e invA/eGeral [.FH.rmoi es
i urn Marnwrosch » Hlaak fj f.\y\\\Spilalul rndilar go \umMag. englezede cerptip ea
j Kf Lu,. Mirrea.rihalroji ufiiM. 3 X Lix fund, rwuei .sc./wrm.f fete k? mmCanumd.AomihIGmu ea
y,,lJ \
XH Biserica armeand fs L Bis. , SI Gkeorr/ke g? vamLoruinta cap. portuJiu ea
\ T xc HI V; \ x
XVI Siru!(po(ja 03 LI .A'nala.Spini fluret ir LxxxvPotjlm V cap.porlidui es
xm Sinagoga f3 Lii Scoaia .Jon Bdne.ncu ir myddila Suht C4
,m Hala „ Unirea ” ef-t till Beq. 9 cdldra.ni efe? mmHolel BegA ea
XX Ponta eta LIV Reg. rj arfi.lerie fp7n mmHotel Central ea
xxr Biserica, greeted !4 Lv Peg m oltoz -rare freer ehs Lxxxix Hotel Bristol ea
XXI Prefertura fJ 4 Lvi Aresful prenenefin fs xr Hotel Continental es
sail Cartea. fe upel e4 Lvii limitind crestin bc67 xci Consilieralalugricol C5
XXIV TrihunudA ea tv III Ortulirul emriesr, (to? xoii Sco.prafpsioriaJdHelpf.3
jxY Gar'a 04 Lix Cimifirnlti/rresc 07xw Hotel Puleuard /?
XXVI Grand Hotel e i LX Statia dp petrol abaa xmHolel Reaier fa
xxvir Comndamenl/d Pim/ea 04 LX I pdgr/Aui fdrd fir aba xev Hotel Regina. ea
Lxn Cilomrde cds xm Banco genernld ea
'maScoala Tured. fa Lxiii ParJil/Onal regal c1 xm\Banra de scant es
XXX Smdd com. f hdeb f3 LX IV Farid.Pegele Caroli c t xm\\\Banra comorciaja 03
XXKIA dminlstralia finandamls Lxv Tdld/dria i S.9 xcix Bnnra agricold es
xxxii: Lie. Mircea P latrmfnsL' fs LxviTmelul CF.R. c Banca de aimerl roman fs
b4
xxm Regimcnlul34 fs
Lxvii Sc. dp bdell sifete Nfs fs ci Chiristigit ns?
Trmfoittpien. Mam/hnJoPmumje lYf6 Cl OborA edb?
Lxviii.5i. Cdliirasdor " do cm Reg. njandarmi . f
siAVfCifft. M/PfiOQUAOir
tnSTiruroi- QOAflC i.MtceAFAMUt BUi,l/fieST(.

TOMI CONSTANTA MONOGRAFIE ALCATUITA DE COLONELUL IONESCU M DOBROGIANU Low PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TOMI CONSTANTA MONOGRAFIE ALCATUITA DE COLONELUL IONESCU M DOBROGIANU Low PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

www.ziuaconstanta.

Priniaria cu statuia Ini Ovidiu.

Contine 21 vederi (afara din text)

COLONELUL lONESCU M. DOBROGIANU

Cu planui ORASULUl un indice alfabetic al strazilor.

'%% \ivuoy ....

Reproducerea oricdrei pdrfi din aceastd scriere; precum §¥

iduE 4.(16 bb .fcasmieq 3'&onjjD>.fiprnle

Mai acum zece ani, cu ocazia primirii vizitei

Galatii. Deosebirea este, ca acum Ru?ii cu propriile

U'ltnoq 'i:> : ,' rjsspriii ;

.fia86i.il. Allard Camille. Souvenirs d’Orient. La Dobroutcha.

LI. Rambaud At. Constantin Porphyrogenete. Paris

NOT A. - Pentru a ca^tiga spa(iu, nu mai citez m josul paginei

'• ryn de viefsyr

?••. ■ ;-';;;boqffn' QQ eiiiJ

§ J. Tomi pe vremea lui Ovidiu. Romanii. Este-

descoperita de Parvan, m u^a Comandamentului Di- Mi

viziei IX-a. Aceasta facea parte din mtaririle de pe

Slatuia de marmora a unui celateau din

Imparatul scriitor Constantin Porphyrogenitul Tn

Apogeul maririi lui, Tomis il atinse sub domnia

pag. 170. Aflarea ei m zidaria turnului se explica prm

Zidul inconjurator era precedat de un ?ant larg

Dupa pufinele ramasiti de fondatii ce s’au des­

PORTUL CONSTANTA IN 1853. (Dupa Camille Allard). ^ •

URASIJL CONSTANTA IN '1855. (Dupa Camille Allard)

Ca forma (un triunghiu) ca relief, Tomis avea

Cel d’al cincilea Episcop a fost eruditul Theotim,

rul monahal are ceva din blande^ea lui Christ Tntre

paretii cladirilor; peste umplutura erau a^ternute

viata sgomotoasa, ca m orice port. In aceasta pn-

oricine sa citeasca „Inceputurile vietii romane la gu-

§ 1. Gopii. Cele dintai cete de navalitori au fost

reconstruiasca sa se repare zidurile, ni spune a-

§ 4. Cu impingerea Bulgarilor pe scena istorei,

10 km. mai jos de Tulcea, pe bratul

Domnea peste Chazari (Ru?i) pe atunci (957)

fatori Tot Nordul Bulgariei rasaritene cade in mai-

Tzimiskes pedeoparte trimete o flota, care sa le

Kegenis, m siguranta pe dreapta fluviului, facea

nea Imperiului bizantin ?i pe temerea ce-i inspirase —

tala Bizantinilor, care prin retragerea lor Jasara ma- ,

asisf’tatssif?! savw. pSx. %

In Tracia, Pecenegii cu Cumanii se luara la

§ 7. Cumanii. Abia sfar?i Alexe razboiul cu Pe­

Cel dintai duce documentat cu siguranla, este

§ 9. Edrissi (XVII). Bevdjan. Armocastro. In

la 15 August acela? an) Mihail Paleologul le acorda

POimiLANUL LL:t PETRE VISCONTI J)1N 1318. VENETIA

tatea Alba; deci graul de Bugeac), care se pastreaza

leau preturile marfurilor. Fiecare colonie se bucura

Pada la ce grad de dezvoltare au ajuns coloniile

La Constanta, cheul Genovezilor a lost mlocuit

§11. Dobrotici si Ivonco. Intra pe scena istoriei

un munte din campia Tesaliei, pe dreapta lui Peneios

expeditiei contelui Amedeu de Savoia, care o numeste

vabii genoveze sau trimese din Genuaa. Ivanco poate

Este adevarat ca Lycostomon era un castel men-

Constanta a fost cucerita §i distrusa in 1393

f >Wi.,'■, '•'•*>■ •'V/,-: .:^i'

......................... -s • .. •-' .-V' .'■>-i\ .v; •• . V- . 1 V

VKDKHEA GENEHALA A BABADAGGDUI, tN 1828 2

Dupa pufinele ramasiti de fondatii ce s’au des

§ 7. Cumanii. Abia sfar?i Alexe razboiul cu Pe

§ 1. In mainile Bulgarilor ?i-a dat sfar?itul Con

.'•' . -v* >•^•.•^.• ;«:•-'