Ministerul Culturii Republicii Moldova

Liceul Teoretic Român-Francez ,,Gheorghe Asachi”

REFERAT
Tema: Varietatea trăirilor umane redate în muzică

A elaborat:Marinescu Elena
eleva clasei a VIII-a ,,B”
Profesor-coordonator: Dermenji Ion

Chișinău, 2017

1
 Din cele mai vechi timpuri oamenii aveau necesitatea de a-și exprima
emoțiile,trăirile, sentimentele.Aceștia căutau diverse mijloace pentru a o face
începând cu transmiterea mesajelor vocale și finisând cu desenarea diferitor ilustrații
pe obiectele ce le înconjoară.
Mai târziu odată cu evoluarea societății oamenii au descoperit un nou mijloc de a
le comunica semenilor săi despre ceea ce simt în adâncul sufletului,iar acea metodă
unicală nu era altceva decât muzica care reprezenta oarecum întercalarea
capacităților vocale utilizate anterior pentru banala comunicare și oportunităților
artistice de a crea diverse sunete plăcute auzului.
Dacă ar fi să ne transferăm cu câteva secole înainte ieșind din epoca antica
descrisă mai sus și pătrunzând în epoca modernă,mai exact în secolul XIX unde
ființele umane au reușit deja să inventeze cele mai variate instrumente muzicale și
să învețe să le utilizeze într-o așa manieră întrucât acestea să reușească să transmită
mesaje non verbale ascultătorilor care să poată simți ceea ce retrăiește persoana ce
interpretează o anumită melodie sau mai exact ceea ce a retrăit compozitorul în
momentul în care a alcătuit o anumită compoziție,întrucât în esență persoana ce
interpretează nu e decât mesagerul emoțiilor ,trăirilor compozitorului care încearcă
la rândul său să atragă atenția asupra unor anumite probleme existente în societate
,asupra sentimentelor ,emooțiilor retrăite de oameni.
Cel mai relevant exemplu unde compozitorul ilustrează frământările,retrăirile
umane este opera Evghenii Oneghin creată de către P.Ceaikovski.
În această unică creație muzicală inspirată din romanul lui A. Pușkin acțiunea se
concentrează asupra vieții lăuntrice a personajelor,reflectă stările lor psihologice
dragostea neîmpărtășită a tinerei Tatiana pentru gentilomul Evghenii
Oneghin,suferințele din dragoste ale lui Vladimir Lenski pentru Olga,sora Tatianei.
Cele două personaje feminine menționate mai sus provin din familia de nobili
Larin .Moșia în care locuiesc cele două domnișoare este vizitată de către tânărul poet
Vladimir Lenski,însoțit de amicul său Evghenii Oneghin –o persoană cu bune
manière,instruită ,obișnuită cu saloanele nobilimii pariziene.
Cunoscându-l pe cel din urmă erou Tatiana se îndrăgostește de acesta,după
care îi mărturisește printr-o scrisoare sentimentele sale,Evghenii Oneghin nu le
împărtășește ci într-o manieră glaciară în forma unui monolog îi explică tinerei
Tatiana dorința sa de a fi liber,independent.
Revenind la personalitatea lui Vladimir Lenski,țin să menționez că acesta este
ucis de către Oneghin în cadrul unui duel.Iar peste 7 ani,când deja Tatiana s-a
căsătorit,la una dintre seratele aristocratice din St Petersburg aceasta îl întâlnește pe
Evghenii care se îndrăgostește de ea,dar fiind deja prea târziu Tatiana își exprimă
regretul cu privire la faptul că nu vor mai putea fi împreună.
Această opera de grandoare demonstrează încă odată faptul că ceea ce simte
o persoană poate fi transmis nu doar prin intermediul cuvintelor ci și prin muzică
care reprezintă un mijloc mult mai special de a reda varietatea trăirilor
umane.Anume prin intermediul sunetelor Ceaikovski a reușit cu un talent aparte să
relateze tristețea Tatianei când află despre sentimentul neîmpărtășit sau furia lui
Oneghin și Lenski în timpul dueluilui.

2
 De asemenea aș dori să relatez și despre experiența mea în muzică .
Îmi amintesc cum totul a început 8 ani în urmă în momentul în care părinții mei mi-
au propus să pătrund în lumea muzicii,să învăț să cânt la pian pentru mine ,nu pentru
a evolua la concerte,concursuri,etc sau pentru a face din acest lucru o carieră ci
simplu pentru ca atunci când voi crește,când voi veni acasă obosită,iritată după o zi
grea să mă așez la pian și să interpretez o melodie,orice care m-ar liniști, să o fac
pentru propria plăcere.
Eram foarte entuziasmată de acea propunere,îmi amintesc și acum despre faptul că
pianul treabuia să fie adus acasă la ora 17 exact atunci când urma să mă întorc după
școală.Țin minte perfect cum eu am intrat în apartament și tata mi-a spus că pianul
e déjà instalat,iar primul lucru care l-am făcut a fost să intru în camera mea,să văd
acel instrument mare,să încerc să îi ridic capacul și să văd acele clape albe,negre,pe
fundalul cărora degetul meu era foarte mic,să observ pedalele și să mă întreb la ce
folosesc ele.
Peste câteva zile a venit profesoara mea de pian acasă la mine și a început să-mi
arate octavele făcând comparații dintre sunetele produse de octava mică și sunetele
produse de păsări, cele create de octava mare și mersul grav a ursului.Acesta erau
primii pași în magica lume a muzicii.La început învățam să interpretez melodii
simple cu un singur deget și dădeam așa numite mici concerte familiei,după care am
învățat să –mi folosesc toată mâna dreaptă pentru a interpreta,iar mai târziu ambele
mâini.Ceea ce mi se pare uimitor acum e faptul că învățam să cânt diverse
melodii,bazându-mă doar pe memoria vizuală,adică profesoara îmi arăta unde și
când să apăs și eu apăsam.Peste un an de așa lecții părinții au luat decizia de a mă
înscrie la școala de muzică Stârcea.Acolo am învățat că muzica presupune mult mai
multe chestii decât banala apăsare a clapelor,că pe lângă orele de pian la școala
muzicală mai sunt ore de cor și solfegiu care nu trebuie neglijate.La început totul era
bine,frecventam orele cu plăcere,până când profesoara mea de pian nu a început să
strige la mine,să mă lovească atunci când nu apăsam corect și să mă întrebe la
nesfârșit de ce eu vin la lecțiile de pian.Atunci am schimbat școala de muzică și am
trecut la cea ce poartă numele de Eugen Doga,aici atmosfera la oră era foarte
calmă,profesoara chiar dacă se irita striga puțin după care cu un glas blând spunea
,,hai încă odată”.Așa au trecut ani la rând de ocupații la pian,ore de solfegiu și cor.
Așa am învățat că fiecare sunet e special,că muzica conferă sute de posibilități,că
există diverse tipuri de melodii,că fiecare dintre ele are specificul său,că înainte de
a descifra o piesă trebuie să te uiți atent la semnele ce sunt la cheie,că sunt foarte
multe lucruri subtile ce definesc muzica,că atunci când interpretezi ceva la pian
trebuie să te gândești la ce a vrut autorul să transmită prin acea creație.
Anume în acest mod am înțeles că dacă spre exemplu melodia se numește ,,Schiță
de primăvară” înseamnă că trebuie să o interpretezi cu o gingășie aparte, că atunci
când analizezi o lucrare și observi diferite semne gen crescendo sau diminuendo
trebuie să le atragi o atenție deosebită deoarece acestea și formează caracterul unei
piese și anume aceste îți dau posibilitatea să redai retrăirile umane în muzică.

3
 În acești aproape 8 ani am sesizat că orice sunet în muzică redă o emoție,atunci
când apeși clapa trebuie să te gândești cum tu o vei apăsa ca ea spre exemplu în
combinație cu altele să îi dea de înțeles ascultătorului că tu ai dorit să transmiți exact
fericire,nemulțumire,tristețe,bucurie,bună dispoziție sau orice altceva.
În opinia mea muzica a fost,este și va fi cel mai rafinat mijloc de a transmite
varietatea retrăirilor umane.