HERTA MULLER

Tatăl ei a fost un șvab bănățean și, ca mulți alți cetățeni români de naționalitate germană, a
fost înrolat în Al Doilea Război Mondial în Waffen-SS, iar după război își câștiga existența
fiind șofer de camion.[9] După venirea la putere a comunismului în România, a fost expropriat
de autoritățile statului comunist român.

Mama scriitoarei, ca majoritatea populației de naționalitate germană din România (cei între
17-45 de ani), după accederea comuniștilor la putere, a fost deportată[10] în 1945 în Uniunea
Sovietică. Acolo a fost deținută timp de cinci ani într-un lagăr de muncă forțată. Fostul lagăr
de la Novo-Gorlovka se află pe teritoriul Ucrainei.

În romanul ei Atemschaukel (Leagănul respirației), publicat la München în anul 2009, Herta

Müller a prelucrat aspecte privind deportarea germanilor originari din România în Uniunea
Sovietică.[11][12][13] Acest roman, care prin „Fundația Robert Bosch” a fost nominalizat pentru
Deutscher Buchpreis (Premiul german al cărții), a ajuns la 16 septembrie în finala celor
șase.[14]

Herta Müller a făcut studii de germanistică și de limbă și literatură română la Universitatea

din Timișoara, în perioada 1973–1976.

Persecuția în România comunistă

Începând cu anii 1970 a fost apropiată de Aktionsgruppe Banat, un grup format din studenți și
scriitori șvabi bănățeni, care aveau o atitudine protestatară, neacceptată de regimul din
România comunistă. Acest fapt a adus-o în atenția Securității. În alocuțiunea rostită la
Stockholm, pe 10 decembrie 2009, Herta Müller i-a omagiat pe prietenii ei din
Aktionsgruppe: „Din fericire am întâlnit în oraș [la Timișoara] o mână de tineri poeți din
Grupul de Acțiune Banat. Fără ei nu aș fi citit cărți și nu aș fi scris nicio carte. […] Cu
ajutorul acestor prieteni am supraviețuit. Fără ei n-aș fi rezistat represiunilor. Mă gândesc
astăzi la acești prieteni. Și la cei pe care Securitatea îi are pe conștiință și care se află astăzi în
cimitire.”[15]

După 1977 Müller a făcut parte și din cenaclul literar (Literaturkreis) „Adam Müller-
Guttenbrunn”, cenaclu afiliat Asociației Scriitorilor din Timișoara.

Un grup de zece tineri poeți au debutat cu versuri în antologia de poeme tradusă în 1982 în
limba română, „Vînt potrivit pînă la tare”, grup din care făcea parte Herta Müller alături de
colegii săi Richard Wagner, Johann Lippet, William Totok, Rolf Bossert, Horst Samson etc.
Ca urmare a neprezentării ei la postul repartizat în învățământ după terminarea facultății
Hertei Müller i s-a oferit prin intervenția scriitorului și redactorului șef al ziarului "Neue
Banater Zeitung", Nikolaus Berwanger, un post de traducătoare, de altfel un post privilegiat,
la întreprinderea „Tehnometal”, angajarea pe acest post cautat a fost posibila doar fiindcă
Nikolaus Berwanger și directorul uzinei Tehnometal, Pitzer, au fost prieteni apropiați.
Ulterior și-a câștigat - ca toți ceilalți absolvenți de universitate, care nu s-au prezentat la
postul repartizat inițial în învățământ - traiul lucrând în calitate de profesoară suplinitoare în
diferite școli, între altele în Liceul Nikolaus Lenau din Timișoara și la câteva grădinițe,
precum și acordând ore particulare de germană. Biografia ei este prezentată în volumul
„Regele se înclină și ucide”.