PRIMUL AJUTOR MEDICAL ÎN TRAUMĂ

NOȚIUNI GENERALE PRIVIND TRAUMA

Trauma este o agresiune exercitată asupra corpului uman prin acțiunea unor factori
mecanici, termici, electrici, radiații, chimici, a căror energie depășește toleranța organismului.
Trauma este principala cauză de mortalitate în rândul populației tinere, cu vârsta până
la 45 de ani și a cincea cauză generală de mortalitate, considerând toate grupele de vârstă.
Trauma evoluează tristadial:
• preagresiunea – presupune factorii de risc care acționează anterior factorului
traumatic: persoana la risc aflată sub influența alcoolului sau a drogurilor,
patologia coasociată a victimei, factorii comportamentali și de mediu
• agresiunea – presupune acțiunea factorului traumatic prin: lovire, penetrare,
strivire, torsiune, explozie, arsură, etc
• postagresiunea – presupune procesele fiziopatologice inițiate de acțiunea
factorului agresogen, care conduc la morbiditate și mortalitate
Morbiditatea și mortalitatea datorate traumei pot fi prevenite prin: modificarea
factorilor de risc (consumul de alcool), educație, legislație (rutieră, legislația muncii), etc.
În relație cu agresiunea mecanică, severitatea leziunilor produse este dependentă de:
• energia cinetică absorbită de corp
• raportul spațial (direcția) între forța agresogenă și corpul uman
• structura anatomică agresionată: organele solide (splină, ficat) se rup mai ușor
decât cele cu lumen (intestin)

Contuziile:
• sunt produse de forțe care acționează pe o suprafață corporală mare, determină
leziuni tisulare extinse
• exemple: accidente rutiere, prăbușiri de la înălțime mare (precipitare)
Traumatismele penetrante:
• forța acționează pe o suprafață corporală mică, determină perforația țesuturilor
și leziuni vasculare
• exemple: arme de foc, arme albe
• Atenție! Corpul penetrant se lasă în situ până la ajungerea victimei în sala de
operație!
Politraumatismele:
• presupun lezarea mai multor regiuni anatomice, din care cel puțin o leziune sau
combinația lor prezintă risc vital, frecvent asociază:
• șocul hemoragic și șocul traumatic
• sindromul de strivire

Mortalitatea în traumă prezintă o distribuție trimodală:

• moartea imediată a victimei – în momentul agresiunii: traumatisme cranio-
cerebrale grave, decapitare, exanghinare rapidă prin ruptură aortică, obstrucția
căii respiratorii, etc.
• moartea precoce a victimei – în primele ore postagresiune: hemoragie internă,
leziuni nervos-centrale, toracice. În aceste situații, viața victimei poate fi
salvată prin ajungerea la timp util într-o unitate de traumă.
• mortalitatea tardivă – victima moare la interval de zile sau săptămâni
postagresiune, ca rezultat al complicațiilor medicale apărute: infecție,
insuficiență multiorganică
Accidentele colective:
• în accidentele colective, cu mai mulți răniți, este imposibil să se acorde
asistență medicală individuală tuturor pacienților
• în aceste condiții, triajul preliminar al victimelor este obligatoriu, distribuind
pacienții în categorii, în funcție de nivelul de asistență medicală de care vor
beneficia, astfel trebuie răspuns la următoarele întrebări: Care dintre victime
beneficiază cu adevărat de intervenția medicală? Acordând prim ajutor și ajutor
medical calificat unei persoane, va exista alta care va fi neglijată? Victimele
aflate în stop cardio-respirator vor primi îngrijiri medicale doar dacă nu sunt
alte victime a căror viață nu este în pericol!
o prioritate de tratament: necesită măsuri urgente pentru salvarea vieții
(ex.: pneumotorace cu supapă)
o prioritate de transport: necesită tratament de urgență în spital (ex.:
hemoragie intraabdominală)
o fără indicație urgentă de tratament (ex.:fractură de gambă)
o fără șansă reală de supraviețuire (stop cardiac)
 EVALUAREA IMEDIATĂ A VICTIMEI
LA LOCUL ACCIDENTULUI ȘI ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR

Atenție! Trebuie avută întotdeauna în vedere siguranța mediului atât pentru

victimă cât și pentru salvator: riscul de explozie, riscul de prăbușire a pereților, traficul
rutier, etc. Deci, victima trebuie scoasă din mediul la risc.
De asemenea, trebuie avută în vedere siguranța salvatorului din punct de
vedere infecțios (contactul cu sângele sau alte lichide biologice).
Victimele traumatizate trebuie, de cele mai multe ori, în funcție de acțiunea
forței agresogene, considerate cu leziuni ale coloanei vertebrale, punând probleme
specifice în ceea ce privește mobilizarea și aplicarea măsurilor de resuscitare!
Evaluarea unei victime traumatizate/ politraumatizate presupune următoarele
etape:
➢ Victima respiră?
o A (airway) – permeabilitatea căii respiratorii și B (breathing) –
eficiența respirației. Deci, din punct de vedere al acordării
primului ajutor interesează asigurarea eficienței respirației, așa
cum s-a învățat la capitolul privind resuscitarea respiratorie, prin
dezobstrucția căii respiratorii, menținerea permeabilității căii
respiratorii și respirația artificială
➢ Victima are puls central (carotidian)?
o C (circulation) – eficiența funcției circulatorii. În absența
pulsului central se inițiază masajul cardiac extern
➢ Victima prezintă hemoragie externă?
o dacă da, zona anatomică respectivă se ridică dacă este posibil
(membru) și se exercită compresiune pentru oprirea hemoragiei.
Numai în situația în care hemoragia nu poate fi stăpânită prin
compresiune externă este permisă aplicarea garoului!
➢ În paralel, cu evaluarea funcțiilor vitale și asigurarea măsurilor
medicale, se evaluează starea de conștiență a victimei și încadrarea
în scala de comă Glasgow
➢ Există posibilitatea ca victima să prezinte leziuni ale coloanei
vertebrale?
➢ Victima prezintă fracturi?
 HEMORAGIA

• Pierderea rapidă și masivă de sânge, conduce la instalarea șocului ( insuficiență

circulatorie globală, care generează hipoperfuzie și hipoxie tisulară generalizată).
Șocul traumatic are mecanisme complexe, adesea intricate: hemoragie, leziuni spinale,
strivirea unei mase musculare mari, etc. Modificările clinice ale bolnavului șocat sunt
rezultatul atât al mecanismelor adaptativ – compensatorii ale sistemului cardio-
vascular la hipovolemie, cât și hipoperfuziei/ hipoxiei organelor:
o tahicardie
o tegumente palide și transpirate
o refill capilar întârziat
o scăderea presiunii pulsului
o tahipnee
o stare de conștiență alterată
• Hemoragia externă posttraumatică
o plăgile severe sunt asociate cu leziuni vasculare, care conduc la hemoragie
o hemoragia arterială – sângerare pulsatilă cu sânge roșu aprins
o hemoragia venoasă – sângerare continuă cu sânge închis la culoare
o hemoragia capilară – sângerare difuză cu sânge roșu deschis
o Primul ajutor medical în hemoragiile externe severe:
▪ salvatorul se protejează cu mănuși chirurgicale (risc infecțios!)
▪ victima este așezată în decubit dorsal
▪ ridicarea membrului deasupra nivelului cordului
▪ evaluează plaga pentru prezența de corpi străini
▪ spălarea plăgii se face cu apă sterilă sau ser fiziologic
▪ compresiune cu compresă sterilă; dacă sângele îmbibă compresele,
acestea nu se îndepărtează, ci se aplică straturi succesive
▪ dacă plaga conține un obiect penetrant (lamă de cuțit), acesta nu se
extrage, existând riscul accentuării hemoragiei!
▪ în hemoragiile produse prin leziune arterială se aplică compresiunea pe
arteră
▪ dacă hemoragia nu poate fi controlată altfel (exemplu plagă complexă
prin smulgerea unui fragment de membru) se aplică în extremis un
 garou (poate fi improvizat dintr-un bandaj nu elastic, cu lățime de cel
puțin 5 cm) care se strânge la baza membrului. Obligatoriu se notează
ora la s-a aplicat. Garoul se lasă expus (nu se acoperă sub pansament!)
și se va elibera câte 1 – 2 minute la intervale de 20 de minute.
▪ solicitarea serviciului de urgență 112, transportul victimei la spital,
unde plaga va fi tratată chirurgical și se va aplica profilaxia
antitetanică!
• Hemoragia internă posttraumatică – dacă se exteriorizează prin hematemeză sau
hematurie este ușor de recunoscut. Dacă hemoragia este peritoneală (hemoperitoneu),
în spațiul retroperitoneal sau în pleură (hemotorax), aceste situații trebuie presupuse în
funcție de mecanismul traumatismului, mărcile traumatice la nivelul tegumentului și
simptomatologia bolnavului
o Măsurile de prim ajutor medical presupun:
▪ obligatoriu solicitarea sistemului de urgență 112
▪ victima este poziționată în decubit dorsal cu membrele inferioare
ridicate
▪ nu se administrează nimic per os !
▪ victima trebuie să ajungă cât mai rapid la spital

TRAUMATISMELE OSTEO – ARTICULARE

• Luxațiile
o generează durere și poziționarea patologică a capului articular în articulație

• Fracturile
o fracturi închise – în zona de fractură, tegumentul este intact, osul nu vine în
contact cu exteriorul
o fracturi deschise – în zona de fractură, tegumentul este lezat, osul este expus la
exterior, existând riscul infecțios
o în cazul asocierii leziunilor vasculare, la nivelul extremităților nu se mai
palpează puls
o leziunile vasculare pot conduce la hemoragii severe, șocogene (fractura de
femur poate pierde până la 1500 ml sânge)
o leziuni nervoase, cu deficite senzitive și motorii
 TRAUMATISMUL CRANIAN

• victima prezintă plăgi la nivelul neuro și viscerocraniului, leziunile faciale pot

compromite libertatea căii respiratorii
• scalpul sângerează abundent, pierderea de sânge fiind semnificativă la copii
• fracturile craniene, conduc la deformarea craniului
• traumatismul cranian poate asocia formarea de hematoame în spațiile extradural și
subdural, care după un interval asimptomatic, conduc la comă. Deci, orice bolnav cu
traumă craniană trebuie evaluat în timp util în spital!
• scurgerea de LCR prin urechi și nas, echimozele periorbitare și mastoidiene, sunt
semne de fractură de bază de craniu
• alterarea stării de conștiență, cefalee, agitație, tulburări de vorbire, inegalitatea
pupilelor
• scala de comă Glasgow
• primul ajutor medical presupune:
o solicitarea serviciului de urgență 112
o evaluarea victimei conform datelor de mai sus
o obligatoriu victima este întrebată dacă și-a pierdut conștiența în momentul
accidentului
o deoarece traumatismele craniene pot asocia traumatismul coloanei cervicale,
aceasta trebuie imobilizată (se aplică, dacă dispunem, guler cervical). Orice
traumatizat la nivel cranian va fi considerat ca având leziune de coloană
cervicală!
o LCR se lasă să se scurgă liber
o dacă victima este în comă, va fi așezată în poziție laterală de siguranță

TRAUMATISMUL DE COLOANĂ VERTEBRALĂ (SPINAL)

• traumatismul spinal care asociază leziune mielică este o cauză majoră de sechele
neurologice permanente: tetrapareză (paralizia membrelor superioare și inferioare),
parapareză (paralizia membrelor inferioare), pierderea sensibilității cutanate, pierderea
controlului sfincterelor vezical și anal (incontinență de urină și materii fecale)
• este suspicionat la victimele accidenelor prin cădere de la înălțime (precipitare),
accidente rutiere cu viteze mari, accidente sportive, etc.
• victima poate prezenta: modificări ale poziției gâtului, absența sensibiltății membrelor,
absența activității motorii a membrelor, absența durerii, pierderea tonusului simpatic și
instalarea șocului neurogen (hipotensiune severă cu extremități calde, vasodilatate)
• măsurile de prim ajutor sunt:
o solicitarea serviciului de urgență 112
o victima va fi plasată în decubit dorsal pe un plan dur (scândură), mobilizare va
fi făcută de trei persoane, prin răsucire, prin menținerea în ax a coloanei și
capului
o imobilizarea coloanei cervicale în guler cervical sau cu mijloace improvizate
(săculeți cu nisip plasați de o parte și alta a gâtului și capului, victima nu va
face mișcări de flexie/ extensie, lateralitate a gâtului)

o masuri de menținere a temperaturii corporale

TRAUMATISMUL TORACIC

• potențial, sunt de gravitate foarte mare pentru că interferă cu funcțiile vitale: ventilația
(fracturi costale, leziunile pleuro-pulmonare conduc la acumularea de hemotorace și
pneumotorace) și hemodinamica (contuzie miocardică, compresiune pe venele cave,
hemopericard)
• fracturi costale
• voletul costal (fracturarea a 2 – 3 coaste adiacente în câte două puncte) conduce la
tulburări ale ventilației pulmonare, voletul având mișcare paradoxală (pătrundere
intratoracică în inspir)
• dacă traumatismul toracic este penetrant (cuțit, bară metalică, etc), corpul străin se lasă
pe loc!
• dacă victima necesită poziționare în poziție laterală de siguranță, toracele afectat va fi
așezat decliv
• pneumotoracele sub presiune trebuie eliberat de urgență prin introducerea unei canule
intravenoase groase (16 G) în spațiul 2 intercostal pe linia medioclaviculară
• în plăgile toracice deschise, se aplică pansament impermeabil pentru aer (de exemplu
cu mai multe straturi de leucoplast suprapuse), care se fixează cu leucoplast la piele pe
trei laturi, a patra rămâne liberă. Astfel este limitată pătrunderea de aer în inspir
(presiune intratoracică negativă) și este permisă ieșirea aerului în expir (presiune
intratoracică pozitivă).

TRAUMATISMUL ABDOMINAL

• în traumatismele abdominale penetrante, corpul penetrant se lasă pe loc!

• solicitarea 112 și transportul la spital este obligatorie, victima putând avea rupturi ale
viscerelor abdominale parenchimatoase, cu hemoragie internă severă sau leziuni ale
tubului digestiv, care generează peritonită
• plăgile severe ale peretelui abdominal pot conduce la eviscerație (mai frecvent intestin
subțire, peritoneu). În aceste situații, organele eviscerate nu vor fi reintroduse în
abdomen, se aplică comprese sterile umezite cu ser fiziologic.

ARSURA

• arsurile sunt produse prin acțiunea unor factori fizici (flacără, lichide fierbinți, radiații
calorice, curent electric) sau chimici
• clasificare
o arsura de grad I: interesează epidermul, zona arsă este eritematoasă, edemul
minim, leziunea este dureroasă
 o arsura de grad II: interesează epidermul și dermul; în arsurile de grad II
superficiale se formează vezicule și zona este dureroasă; în cele profunde, zona
arsă are culoare roz-albicioasă
o arsura de grad III: interesează toată grosimea pielii, leziunile sunt albe, uscate,
ceroase, nedureroase (distrucția terminațiilor nervoase)
o arsura de grad IV: interesează și structuri profunde: tendoane, mușchi, oase
• gravitatea consecințelor sistemice (deshidratarea – pierderea de plasmă, hipotermia,
inflamația sistemică, complicația infecțioasă, etc.) este dependentă de profunzimea și
suprafața arsă
• la copiii mici, raportul suprafață tegumentară/ greutate corporală este mai mare decât
la adulți, deci consecințele funcționale sistemice sunt mai mari pentru aceeași
suprafață arsă
• cuantificarea suprafeței arse – regula lui 9

• arsurile localizate la nivelul feței, palmelor, picioarelor, perineului sunt cu risc mare de
complicații
• arșii din incendii sunt la risc de intoxicație cu monoxid de carbon, arsurile la nivelul
feței pun problema arsurii căilor respiratorii superioare (flacără, aburi fierbinți, etc) !
• principii de prim ajutor medical:
o în funcție de situație – solicitarea serviciului de urgență 112 sau transportul
victimei la spital (îngrijirea chirurgicală a plăgilor, reechilibrarea volemică,
etc.)
o protecția salvatorului (risc de explozie, arsură chimică)
o înlăturarea hainelor, a inelelor (după formarea edemelor nu mai pot fi extrase și
compromit circulația sanguină)
o răcirea extremităților arse (flacără, substanțe chimice, bitum topit) cu apă
curată
o veziculele nu se sparg, bitumul topit sau masele plastice topite nu se
îndepărtează
o aplicarea de comprese sterile
o atenție la riscul de hipotermie!