Necesitatea cunoașterii politicilor educaționale și sociale de către cadrele didactice din

învățământul primar și preșcolar

Politica educației se referă la un ansamblu de decizii și strategii, ce sunt adoptate la

nivel public în vederea determinării unor direcții principale de proiectare, respectiv realizării a
activităților de formare a personalității în cadrul unor instituții specializate.(S. Cristea, 2000)

Demersul politic reflectă o proiecție în viitor cu scopul de a ameliora și ajusta

realitatea în conformitate cu valorile existente în societate.

Cadrele didactice, manageri ai procesului educațional, au datoria de a se informa

asupra acestor politici pentru a le putea aplica la nivelul instituției unde profesează și pentru a
reorienta direcția procesului de predare-învățare-evaluare ,într-un mod favorabil, atât din
punct de vedere al învățării, cât și al actorilor educaționali. Prin informarea asupra politicilor
educaționale se pot găsi programe care să sprijine reducerea eșecului școlar, creșterea calității
actului educațional, dezvoltarea unor măsuri de sprijin financiar, diversificarea modalităților
de intervenție pentru evitarea neglijării, a problemelor de tipul neadaptării școlare etc.

Prin cunoașterea politicilor educaționale profesorii trebuie să cultive oportunități de

colaborare pentru dezvoltarea celor care învață conștientizând că ei sunt motorul care face
posibile aceste mișcări de dezvoltare.

În primul rând, în condițiile unui declin demografic, reducerea abandonului școlar a

devenit crucială pentru dezvoltarea sustenabilă a României, permițând valorificarea
potențialului fiecărui copil. Astfel, cadrele didactice trebuie să se documenteze despre
politicile care sprijină această problemă de actualitate a învățământului românesc. De
asemenea, se pot informa asupra modului de elaborare și implementare a unei politici
educaționale prin care să elaboreze strategii de gestionare referitoare la eșecul școlar.

În al doilea rând, cadrele didactice trebuie să aibă în vedere creșterea prestigiului

național al României, prin valorificarea potențialului domeniului educației și cercetării, spre
exemplu, prin sprijinirea tinerilor care pot face performanță.

În al treilea rând, este necesară cunoașterea unei politici educaționale pentru creșterea
alocărilor bugetare, pe măsura importanței domeniilor educației și cercetării științifice, pentru
dezvoltarea sistemului de învățământ. Prin implementarea unor astfel de politici educaționale
și sociale, cadrele didactice pot îmbunătăți mediul de învățare al elevilor obținând fonduri prin
care să reabiliteze clădirile școlare, să achiziționeze mobilier modern, resurse tehnologice sau
care să le permită să creeze activități extra-curriculare pentru elevi.

De altfel, la nivel european există politici educaționale care își propun perfecționarea
cadrelor didactice prin diverse programe. Astfel, cadrele didactice își pot actualiza
cunoștințele și își pot forma noi competențe în raport cu tendințele societății moderne ce se
află într-o continuă schimbare. Procesul globalizării şi trecerii la o societate postindustrială,
axată pe tehnologii informaţionale şi cunoştinţe, accentuează necesitatea noilor standarde
educaţionale de formare profesională bazată pe competenţe ca instrumente de realizare a
politicilor educaţionale. Primele deziderate privind standardele de competenţă prevăzute în
documentele europene au fost: „educaţia pe parcursul întregii vieţi, „educaţia multiculturală,
„o persoană liberă într-un stat liber”.

Așadar, într-o eră a schimbării cunoașterea politicilor educaționale și sociale de către

cadrele didactice este absolut necesară pentru a orienta evoluția procesului didactic, într-un
mod favorabil și în raport cu tendințele societății contemporane.

Bibliografie:

 Curs de Politici educaționale și sociale, Mihaela Voinea.

 https://lege5.ro/Gratuit/gi3donzxgi2q/politici-in-domeniul-educatiei-program?
dp=gi2tcobtha4dima