încă din antichitate, egiptenii au testat tehnica implantului dentar utilizând o
varietate de materiale. Inițial au folosit implanturi organice- oase de animale care erau sculptate in forma dorită. Acestea se deteriorau repede, emanau un miros neplăcut și în 1-2 ani erau îndepărtate. Materialele au variat mult de-a lungul timpului: lemn de bambus, fildeș sau scoică, evoluând spre aur, argint sau platină. Mulțumită creșterii osoase în jurul acestor materiale s-a dovedit că nu aveau doar un rol estetic, ci și functional. În 1906, a fost introdus implantul din aliaj iridiu-platină sub formă de os, ce ar putea fi considerat prototipul implanturilor dentare de astăzi. Prin anii 1930 s-au dezvoltat aliaje precul cobalt-crom-molibden, iar în 1937 Storck a reușit primul implant subperiostal. În 1965 Branemark a reușit inserarea primului implant din titan pe un voluntar. Din anii 1970 a inceput diversificarea acestora. Etapele inserării implantului dentar: 1. Incizie pe mijlocul crestei; 2. Îndepartam gingia cu ajutorul decolatorului; 3. Se realizează drill-ul inițial, după care se verifică paralelismul și se continuă până la adâncimea dorită; 4. Se intorduce implantul in os; ( implantul trebuie sa fie situat ușor sub nivelul osului, pentru că osul va prezenta în urma implantului o ușoară rezorbție- aproximativ 1mm ) 5. Se pune șurubul de acoperire al implantului; 6. Se realizează sutura; 7. Lăsăm să se vindece aproximativ 3-6 luni; 8. Se verifică dacă implantul 9. Punem căpăcelul de vindecare gingivală- conformatorul gingival- între 14-21 zile.