Elemente de sociologie a colectivitatii

Cultura organizationala

       Cultura reprezinta ansamblul modelelor de gandire, atitudine si actiune ce caracterizeaza o populatie sau o
societate, inclusiv materializarea acestora  in lucruri.

Cultura este, in primul rand, un ansamblu de reprezentari ale lumii constituit din limbaj, simboluri, sisteme de
credinte, valori si traditii.

1. limbajul- limbajul simbolic este cel care contribuie la diferentierea culturilor si etniilor si permite
reprezentarea lumii cu ajutorul simbolurilor

2. simbolurile- un simbol este un „semn de recunoastere” intre doua sau mai multe persoane; intreaga
viata sociala este organizata in jurul simbolurilor care au o semnificatie abstracta; simbolul poate fi
constituit sub forma unui obiect, gest, cuvant, etc.

3. valorile- reprezinta ceea ce un individ, grup sau societate considera ca dezirabil; exista valori universale
si valori personale.

4. modele de comportament- sunt imagini ideale cu privire la felul de a actiona; un ansamblu de calitati si
defecte atribuite unui comportament pe care societatea il valorizeaza

5. traditii- moduri de a gandi, simti si actiona proprii unei societati; mostenirea pe care o societate o
transmite tinerilor; cultura prescrie modele de comportament, care se  asociaza totdeauna normelor
sociale; cultura intervine direct in dezvoltarea polului social al identitatii.

     Functiile culturii

1. adaptare- la mediul geografic si climatic, oferindu-i un anasamblu de solutii pentru rezolvarea

problemelor de supravietuire;

2. comunicare- presupune folosirea limbajului si simbolurilor care disting grupurile sociale intre ele si pe
acestea de animale;

3. formare de comportamente- fiinta umana nu dispune de compoartamnente innascute ci le invata pe

parcursul vietii; intr-o cultura indivizii adopta comportamente similaresi au asteptari precise fata de altii(
daca este cunoscuta cultura unui popor se pot prevedea si comportamenteleindividuale ale membrilor
sai);

4. favorizarea anumitor tipuri de relatii afective intre indivizii care apartin unui anumit grup- identificarea
indivizilor cu aceleasi valori, simboluri, norme si modele de conduita; toate acestea duc la unitatea
grupului.

1
O cultura reprezinta configuratia comportamentelor invatate si a rezultatelor lor, ale caror elemente
componente sunt impartasite si transmise de catre membrii unei societati date.

Cultura nu este numai o mostenire transmisa de adulti tinerilor, ci, intr-o economie de piata, cultura este un
ansamblude idei, valori, gusturi, opiniii difuzate prin intermnediul tehnicilor moderne. Toate aceste tehnici
moderne conduc la formarea culturii de masa care are o contributie deosebita in socializarea indivizilor,
modeland opinia publica in avantajul sau in detrimentul anumitor grupuri de cetateni.

Conceptul de cultura organizationala se refera la tot ceea ce inseamna standarde colective de gandire,
atitudini, valori, convingeri, norme si obiceiuri care exista intr-o organizatie.

Cultura organizationala se formeaza datorita interactiunilor repetate intre membrii organizatiei, a aducerii in
comun a credintelor si valorilor indivizilor care o alcatuiesc desi exista factori modelatori puternici care o
particularizeaza cum ar fi: stilul de conducere si implicit modul de luare a deciziilor, nivelul de formalism,
structura de organizare, politicile si know-how-ul si mai toate sistemele care ofera valoare si suport unui anumit
tip de munca si unui anumit tip de comportament.

Cultura organizationala exista indiferent de organizatie, este cea care “leaga organizatia” intr-un lant de
semnificatii tacite care ofera intelesuri specific umane tuturor activitatilor si proceselor organizationale. In
acelasi timp este factorul de rezistenta cel mai important in orice demers de schimbare, indiferent de anvergura
acestuia.

Organizarea sociala

Este un sistem de roluri si institutii sociale , de modele comportamentale, de mijloace de actiune si de control
social care asigura satisfacerea nevoilor unei colectivitati, coordoneaza actiunea membrilor acesteia,
reglementeaza relatiile dintre ei si asigura stabilitatea si coeziunea colectivului.

Din perspectiva sociologica, principalele elemente ale organizarii sociale sunt:

-          rolurile si statusurile sociale;

-          modelele comportamentale;

-          mijloacele de actiune;

-          institutiile siciale;

-          organizatiile sociale;

-          controlul social .

              Institutiile sociale

 
2
Termenul de „institutie” provine din latinescul „institutio” care inseamna instituire, asezamant, intemeiere,
infiintare, obicei, deprinderea regulilor de purtare. In ansamblu, institutiile sunt sisteme de comportamente si
relatii ce reglementeaza viata si activitatea indivizilor; un ansamblu structurat si functional de norme si valori.

Institutiile poseda mai multe elemente:

-          au un anumit scop;

-          indeplinesc anumite functii

-          dispun de anumite mijloace pentru atingerea scopului;

-          poseda anumite simboluri.

Institutiile isi elaboreaza si sisteme de valori si norme specifice prin care se urmareste coeziunea membrilor
institutiei si se justifica scopul si relatiile acesteia cu alte institutii.

Prin „instituire”, un popor, o colectivitate sociala trece de la „starea naturala”, de la actiunile individuale,
spontane, egoiste si agresive la „starea sociala”, la organizatii create de o autoritate externa intereseloir
individuale, dar recunoscuta ca necesara pentru satisfacerea acestor interese.

Termenul de „institutie”, desemneaza oragnizatiile care au un statut, reguli de functionare stabilite prin
regulamente si legi, avand rolul social de a satisface anumite nevoi colective.

           Structuri institutionale

Exista institutii:

-          formale- in care scopul, obiectivele, procedeele de actionare, modul de organizare, rolurile sunt stabilite
si reglementate prin prescriptii cu caracter juridic;

-          informale- reglementarea se face pe baza unor norme vagi , iar exercitarea rolurilor este personalizata.

Dupa natura activitatii lor sunt:

-          institutii politice;

-          economice;

-          cultural-educative;

-          religioase.

Institutiile:

-          economice- sunt cuprinse toate institutiile care se ocupa de producerea, circulatia si desfacerea
bunurilor, prestarea de servicii si organizarea muncii;

-          politice- institutii care se ocupa de cucerirea, mentinerea si exercitarea puterii;

3
-          juridice- se ocupa c elaborarea legislatiei si aplicarea legilor; detin un rol important in mentinerea si
realizarea controlului social;

-          cultural-educative- acest tip de institutii au ca scop mentinerea traditiilor culturale si dezvoltarea
creatiei culturale, socializarea indivizilor conform normelor si valorilor sociale existente in societate;

Principalele functii ale institutiilor cultural-educative sunt:

1. pregatirea indivizilor pentru o anumita ocupatie

2. mentinerea valorilor culturale prin transmiterea de la o generatie la alta

3. dezvoltarea capacitatii de a gandi si actiona in mod rational si independent;

4. integrarea indivizilor in viata sociala;

5. formarea personalitatii indivizilor;

6. dezvoltarea atitudinilor patriotice si cetatenesti.

-          religioase- organizeaza activitatea cultelor si relatiile credinciosilor cu clerul.

Organizatia

Este o asociere de indivizi , un grup social cu scop propriu, care actioneaza conform unui sistem de norme si
valori, in vederea realizarii anumitor obiective.

O data cu expansiunea societatilor si a diversitatii lor, ş-a creat si conceptul de „societate organizationala”
pentru a desemna tipul de societate in care organizatiile acopera majoritatea domeniilor vietii sociale.

Exista organizatii:

1. formale- sunt constituite in mod deliberat, urmaresc realizarea unor scopuri bine definite si actioneaza
potrivit unor norme si reglementari precis stabilite; sunt strans legate de institutii si adeseori sunt
subordonate acestora( institutiile economice actioneaza prin organizatiile economice- fabrici, uzini, etc.

2. informale- actioneaza in vederea realizarii unor scopuri dar normele lor nu sunt definite prin
regulamente sau legi scrise.

Conform studiilor sociologului T. Parsons, exista 4 tipuri de organizatii:

1. organizatii economice- produc bunuri si servicii;

4
 2. organizatii de putere politica;

3. organizatii integrative- asigura ordinea si voeziunea popoarelor;

4. organizatii de mentinere a modelelor culturale.

Familia ca grup social

In sens larg, familia este un grup social ai carui membri sunt legati prin raporturi de varsta, casatorie sau
adoptie si care traiesc impreuna, coopereaza sub raport economic si au grija de copii.

In sens restrans, familia este un grup social format dintr-un cuplu casatorit si copiii acestuia.

Casatoria poate fi definita ca o modalitate acceptata la nivel social prin care doua sau mai multe persoane
constituie o familie. Casatoria poate comporta un aspect:

1. juridic;
2. religios.

Prin cele doua aspecte se ajunge la recunoasterea sociala a familiei.

In toate societatile putem identifica ceea ce sociologii si antropologii numesc nucleul familial( format din 2
adulti si copiii acestora, fie adoptati sau biologici) si familia largita( familia extinsa) ce poate include si frati,
surori, bunici, etc. pe langa membrii de baza ai familiei nucleu.

In societatile occidentale, casatoria si familia este asociata cu monogamia( intemeirea unei familii rezulta din
casatoria unui barbat cu o singura femeie).

In alte tari , precum in cele arabe, poligamia este frecvent intalnita ( un sot poate avea mai multe sotii in acelasi
timp).

    Tipuri de poligamie:

-          poliginia- un barbat poate fi casatorit cu mai mult de o femeie in acelasi timp;

-          poliandria-o femeie poate avea 2 sau mai multi soti simultan.

Antropologul Peter G. Murdock( 1949) a subliniat faptul ca familia nucleara este universala, permitand
realizarea a 4 functii esentiale:

-          biologica- reprezinta o dimensiune esentiala a familiei; sexualitatea este asociata     cu dragostea si din
punct de vedere juridic, ea se poate „consuma” numai in cadrul cuplului familial; afectivitatea este principala
trasatura prin care familia se deosebeste de alte grupuri sociale;

-          economica- cuprinde mai multe componente:

a). productie;

5
b). profesionalizarea descendentilor ( investitie in educatia copiilor);

c). generare si gestionare a unui buget comun.

-    reproductiva- doar in cadrul familiei iau nastere alti potentiali intemeitori de

familie;

-    educationala- famila este una dintre pricipalele institutii socializatoare ale

societatii;

- in cadrul familiei, copilul isi insuseste normele si valorile sociale si

devine apt pentru a  avea relatii cu ceilalti membri ai societatii.

      Socializarea in familie are mai multe componente:

1.  cognitiva- copilul dobandeste deprinderi si cunostinte necesare actiunii sale ca viitor

adult;

2. normativa- i se transmit copilului principalele norme si reguli sociale;

3. creativa- se formeaza capacitatea de gandire creatoare prin stimularea imaginatiei;

4. psihologica- se dezvolta afectivitatea necesara relationarii cu parintii, cu viitorii

parteneri, cu proprii copii si alte persoane.

Socializarea din cadrul familiei este esentiala pentru integrarea sociala a copiilor. Ea este convergenta cu
normele si valorile promovate la nivel societal.

          Relatii in familie

Relatiile din cadrul familiei pot fi reduse la cateva categorii;

-          relatii dintre soti- reglementate prin casatorie sau consens;

-          relatii dintre parinti si copii;

-          relatii dintre descendenti( copiii cuplului);

6
-          relatii de rudenie dintre membrii cuplului familial si alte persoane.

Familia este un complex de roluri si statusuri sociale. Partenerii aceluiasi cuplu familial se raporteaza unul la
celalalt prin rolul si statusul de sot, sotie si fata de copiii lor isi exercita rolul de parinti.

In societatea contemporana, doar casatoria civila are implicatii de ordin juridic. De cele mai multe ori, nici
casatoria religioasa nu se mai poate oficia daca nu este precedata de cea civila.  La baza casatoriei sta liberul
consimtamant si egalitatea in drepturi a sotilor. Pe langa motivatiile afective, in casatorie mai intervin si alte
tipuri de motivatii: economice, clasiale, culturale, etc. casatoria poate fi homogama, adica are loc intre indivizii
cu trasaturi similare din punct de vedere economic, statusuri sociale similare sau identice. Homogamia s-a
diminuat in a doua jumatate a secolului al XX-lea cand locul i-a fost luat de exogamie ( casatorii ce au loc intre
persoane cu statusuri sociale diferite). Cu toate acestea, homogamia ramane inca definitorie pentru majoritatea
cuplurilor.

Tipuri de structuri familiale

Caracterizarea structurilor familiale poate fi facuta in raport cu doua criterii:

1. cantitativ- numarul si reteaua de statusuri si de roluri familiale;

2. calitativ- diviziunea rolurilor in cadrul familiei si modul de exercitare a autoritatii.

Din punct de vedere numeric exista familii extinse ce reunesc mai multe nuclee familiale si implicit mai multe
generatii si familii nucleare formate din soti si copiii acestora.

Din punct de vedere al numarului descendentilor( copiilor), familiile difera de la o societate la alta si de la o
clasa sociala la alta.

Din punct de vedere al rolurilor, exista familii complete formate din sot, sotie si copii dar si familii
monoparentale( incomplete) rezultate in urma descompletarii( divort, deces), sau a inexistentei din punct de
vedere juridic al unui parinte.

Din punct de vedere al numarului generatiilor prezente in familie, exista familii cu o generatie( asa numitele
familii sau cupluri sterile formate in exclusivitate numai din cei doi soti), familii cu 2 generatii, cu 3 sau cu 4
generatii.

Structura statusurilor si a rolurilor dintr-o familie cuprinde urmatoarele situatii: sot, sotie, tata, mama, frate,
sora, bunic, bunica.

Exercitarea rolurilor din familie este rezultatul unui proces de invatare sociala. Copiii vor exercita la randul lor
rolul de sot, sotie, mama, tata invatate de la parinti sau datorita altor factori externi( institutii, presa, tv).

Structura grupurilor familiale poate fi perceputa si din perspectiva raporturilor de autoritate. ( dreptul unei
persoane de a influenta alte persoane pe baza statusurilor pe care le detine).

a).- familii cu structura autoritara- barbatul are autoritate deplina asupra membrilor din familie si mediaza
legatura acesteia cu comunitatea);

b).- familie cu structura egalitara- cei doi parteneri au drepturi si autoritate egala.
7
 

        Disfunctiile din cadrul familiei

Aceste disfunctii devin evidente in conditii de divort, abandon familial, violenta domestica sau delincventa
juvenila.

Principalele surse de tensiuni si conflicte din cadrul familiei provin din:

-          gelozie ( irationala)- aceasta poate duce la pierderea increderii in partener si la distrugerea comunicarii);

-          banii- sunt, de obicei, un mijloc de dominare familiala;

-          diferentele cu privire la modul de crestere a copiilor;

-          insatisfactia sexuala- duce la inselarea partenerului sau a partenerei;

-          diviziunea rolurilor;

-          rolul legaturilor de rudenie;

-          alcoolul;

-          violenta.

Incepand cu anii `70 ai secolului XX, modelele alternative de comuniune familiala s-au extins, aparand:

-          celibatul- atunci cand doua persoane nu stau impreuna dar intre ele poate exista o relatie, de cele mai
multe ori, sexuala;

-          coabitarea consensuala( „concubinaj”)- in cadrul acestei forme de comuniune nu exista relatii juridice
intre parteneri dar cu toate acestea pot forma un cuplu de tipul familiei nucleare; in unele cazuri poate fi o forma
de coabitare premaritala, iar in altele, un mod de viata pe termen lung sau definitiv.

Familia este, in toate societatile cunoscute, principalul agent de transmitere culturala.