p.

344

„Alt mediu, destinat să intereseze prin structura lui aparte pe prozatorii vremii, a fost ghetoul”

pp. 345-346

„Ury Benador (n. 1895) își va intitula romanul care l-a făcut cunoscut Ghetto veac XX (1934), apăsînd pe
ideea că spiritul de discriminare rasială se păstrează în lumea burgheză modernă și că el continuă să
oblige populația evreiască la o existență izolată. Nu e ignorat însă nici rolul conservatorismului iudaic.
Spre deosebire de Peltz, Ury Benador pune chiar accentul pe forțele coercitive interioare din sînul
minorității evreiești, pe tradițiile religioase și culturale, dînd romanului o factură etnografică. La el,
capătă o amploare mult mai mare discuțiile de ordin filozofico-social, fiindcă eroul său principal e un
intelectual, care face tot timpul reflecții în legătură cu problemele iudaismului, realizând o adevprate
inventariere a acestora. Purtatp de suflul grav al literaturii hasidice, nuvela Appassionata însoțește
scurtul roman analitic Subiect banal (1935). Autorul ne silește să ascultăm confesiunea agitată, teribilă, a
unui bărbat pe care-l obsedează verificarea faptului dacă soția lui eîn stare să-l înșele sau nu. Plină de
introspecții nemiloase, mărturia dezvoluie că aceastp exoeriență a provocat, practic, adulterul. Hilda
(1935) aduce exounerea cazului din punctul de vedere al femeii. Lumea ghetoului nu mai revine nici în
nuvelele din volumul Preludiu la Beethoven (194), iarăși analize de sentimente obsesive, dar alcătuiește
singura parte solidă a romanului Gablonz, magazin universal (1961)”